Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
NURSING SPECIFIC
1
- mandibula se incleștează și se descleștează in același tempo;
- limba este propulsată și retrasă succesiv, astfel incat poate fi prinsă intre dinți și
mușcată;
- umerii se ridică și se coboară ritmic;
- antebrațele se flectează pe brațe prin mișcări repetate;
- pumnii se incleștează și se descleștează in aceeasi succesiune;
- membrele inferioare fac mișcările cu o amplitudine mai mică dar lovesc și ele
ritmic planul pe care se află;
- respirația este zgomotoasă, prin faptul că musculatura toracică se află angrenată
in același timp de contracturi. Alte tulburări sunt:
- secretie salivară abundentă („face spume la gură”), iar dacă limba este mușcată in
cursul mișcărilor descries, sputa devine sanghinolentă;
- pierderea de urină și, mai rar, de materii fecale este posibilă, mai ales in crizele de
mare rău epileptic;
- se produce tahicardie și deseori febră;
- in cazul unor contracturi foarte violente se pot produce fracturi osoase sau
accidentări prin lovirea de corpuri dure.
Durata fazei clonice este variabilă, de la 5 minute la 30 de minute și ea se poate
repeta.
IV. Faza de rezoluție. Contracturile musculare incetează, musculatura devine
flască, copilul iși revine parțial, este insă dezorientat și chiar obnubilat, acuză o
senzație de oboseală extremă, cade rapid intr-un somn profund și de durată, uneori
intr-o adevărată comă postconvulsivă (sau postepileptică).
Alte tipuri de convulsii:
- Convulsii localizate la o jumătate de corp (hemiconvulsii) sau chiar la un singur
membru (convulsii localizate, de tip jacksonian).
Acestea de obicei nu sunt insoțite de pierderea cunoștinței.
2
- Convulsii care nu sunt formate decat din faza tonică, fiind deci de o durată mai
scurtă.
- Convulsii in care contracturile musculare sunt inlocuite de o stare de pierdere a
tonusului muscular: se numesc convulsii atone.
Etiologie . Convulsiile la copilrecunosc un număr mare de cauze determinante care
se clasifică in cinci grupe principale:
a. Convulsii febrile. Acestea apar la copiii intre 3 luni și 5 ani, cu ocazia unor stări
febrile care depășesc 38o C.
b. Convulsii organice. Acestea țin de boli organice ale sistemului nervos central și
au un caracter mai mare de gravitate. Pot apare in:
- meningite, in special in cele purulente și in meningita TBC;
- encefalite de toate tipurile;
- traumatisme cranio-cerebrale;
- tumori cerebrale și alte neoformații endocraniene: chisturi, tuberculoame, etc.;
- hemoragii cerebromeningeale netraumatice (in hemofilie, purpura
trombocitopenică, leucemii acute);
- tromboflebita sinusurilor endocraniene;
- vasculitele cerebrale din colagenoză (lupus eritematos sistemic);
- unele encefalopatii cronice infantile cu leziuni corticale;
- boli maligne (spre exemplu leucemii acute) cu localizare in SNC;
- edemul cerebral acut care poate fi traumatic, infecțios, prin hiperhidratare: prin
substanțe toxice etc.; encefalopatia hipertensivă din unele boli renale glomerurale;
- unele cazuri de hidrocefalie;
- insolație.
3
Pentru fiecare dintre aceste boli, simptomatologia clinică și probele de laborator
modificate sunt caracteristice.
c. Convulsii metabolice. Au drept cauză modificările biochimice din plasmă.
Includ următoarele stări patologice:
- hipocalcemia, intalnită cel mai frecvent in tetania rahitigenă și in
hipoparatiroidism;
- hipoglicemia, intalnită la prematur și in caz de supradozare a insulinei in cursul
tratamentului diabetului zaharat;
- hipoxia, intalnită in bolile respiratorii grave (bronhopneumonie, in asfixie, in
crizele hipoxice din cardiopatiile congenitale cianogene);
- alcaloza, intalnită in crizele de “hohot de plans” (convulsii afective);
- hiponatremia din boala diareică acută gravă cu sindrom de deshidratare acută;
- hipomagnezemia din diareile prelungite cu stări carențiale.
d. Convulsiile toxice apar in intoxicațiile acute accidentale și in cazul unor
medicamente supradozate sau rău tolerate.
e. Convulsiile epileptice.
Cauzele favorizante ale convulsiilor sunt:
- varsta mică: pragul convulsivant este cu atat mai coborat cu cat copilul este mai
mic;
- predispoziția familială: se citează in special in cazul convulsiilor febrile și al
convulsiilor epileptice;
- rahitismul florid, predispunand la convulsii in cadrul tetaniei rahitigene;
4
Investigațiile in crizele de convulsii :
- hemoleucograma, utilă in infecții;
- puncția lombară in caz de suspiciune de meningită sau hemoragie cerebro-
meningeală;
- examen de fund de ochi;
- probe biochimice de sange: calcemie totală si calciu ionizat, glicemie, fosfatemie,
magnezemie, ionograma serică;
- radiografie craniană sau tomografie computerizată craniană;
- electroencefalograma (EEG).
Tratamentul crizei de convulsii :
1. Un medicament anticonvulsivant, administrat pe cale injectabilă;
2. Poziționarea copilului in așa fel incat să nu se accidenteze căzand din pat sau
lovind vreun obiect dur sau fierbinte. Pentru a evita căderea limbii in faringe
precum și aspirarea eventualelor vărsături care pot surveni, se recomandă poziție in
decubit lateral, nu in decubit dorsal, cum există tendința;
3. Impotriva febrei, supozitoare antitermice; eventual baie călduță răcită treptat;
4. Puncție lombară decompresivă in convulsiile care nu cedează la nici un
tratament sau sunt suspecte de etiologie meningitică;
5. Oxigen in caz de tulburări respiratorii;
6. In timpul crizei este strict interzisă administrarea orală de lichide și de orice
medicament.
Profilaxia convulsiilor. Este destul de greu de realizat, dată fiind varietatea mare a
cauzelor. Totuși, unele măsuri pot avea rezultat in prevenirea unor crize:
- Combaterea febrei, imediat ce apare, in special la copilul mic prin mijloacele
cunoscute: supozitoare antitermice, sirop cu paracetamol, eventual baie călduță
răcită treptat.
5
- La copiii cu convulsii febrile in antecedente este indicat tratament sistematic
zilnic.
- La copiii diagnosticați cu epilepsie cea mai sigură profilaxie o reprezintă
tratamentul antiepileptic de fond, pe cale orală, administrat zilnic, in dozele
stabilite de medicul de specialitate.
- La copiii rahitici, tratamentul rahitismului și asigurarea unui aport de calciu pe
cale orală chiar și in lunile cand nu primesc vitamina D, cel puțin cate două
săptămani pe lună.
- La copiii diabetici, dozarea corectă a insulinei.
Rolul asistentei medicale in ingijirea copilului cu convulsii :
1. In criză, intevenția de urgență cu tratamentul anticonvulsivant (dozele fiind
stabilite de medic, ca și ritmul de administrare) plus celelalte măsuri (poziția
de siguranță, pentru evitarea accidentelor, controlul limbii și al respirației,
combaterea febrei, etc.).
2. Atenție la manevrele contraindicate și să nu se administreze nimic pe gură.
3. Intre crize, pentru profilaxia unor alte manifestări convulsivante in
colaborare cu familia, să asigure respectarea medicației prescrise și măsurile
preventive in caz de febră, in special la sugari și copiii mici.
TERMEN 15.05.2020