Curs 1 Psihiatrie

Tulburari ale proveselor cognitive

SENZATIA – semnal sensorial elementar unimodal, definit calitativ conform unui stimul simplu si
uniform si care duce la o imagine (lumina, culoare etc)obtinute printr-un singur analizator a unor
proprietati simple. Senzatia este izvorul initial al tuturor informatiilor noastre.

PERCEPTIA- este un process psihic ce realizeaza reflectarea directa si unitara a ansamblului insusirilor
si structurii obiectelor si fenomenelor. Este un process primar, datorita desfasurarii ei numai cat timp
se pastreaza contactul cu stimulul.

ATENTIA – functia psihica elementara prin care se realizeaza orientarea selective si concentrarea
activitatii psihice asupra unor obiecte, fenomene, actiuni, in scopul de a le percepe, de a lua act de
existenta lor, de a le intelege, de a le asimila sau Evita.

MEMORIA- functie psihica care permite inregistrarea, conservarea si evocarea informatiilor si a

experimentelor trecutului si confruntarea cu datele prezentului.

GANDIREA- functia centrala a vietii psihice prin care se deosebeste esentialul de fenomenal pe baza
experientei si a prelucarrii informatiilor. Este o activitate psihica constienta, Gandirea normala se
dirijeaza catre concluzii sau judecati care corespund consensului majoritatii indivizilor la notiunea de
realitate acceptata de toti.

VORBIREA - Limbajul – un proces psihic comunicaţional, un ansamblu de semne, prin care se

realizează comunicarea interumană. Este un proces psihic complex care se realizează prin
intermediul limbii, şi presupune o legătură strânsă cu funcţiile intelectuale şi motorii.

Vorbirea este forma de bază a limbajului; debutează în copilărie şi se însuşeşte treptat pe parcursul
vieţii.

HIPERESTEZIA- suprasensibilitatea la stimuli care nu erau perceputi (subliminali). Apare in oboseala

excesiva, debutul unor boli psihice, boala Basedow, debutul unor boli interne.

HIPOESTEZIA – apare in stari de in ductie hipnotica, isterie, oligofrenie, schizofrenie, tulburari de

constienta.

HALUCINATIILE – sunt perceptii fara obiect de perceput. Perceptii false , aparute in campul
exteroceptive sau interoceptive in absenta stimulilor corespunzatori si pe care pacientul le percepe
si le crede ca fiind reale.

Acest fapt le imprima un character de gravitate pentru ca pot devein punctul de plecare al unor acte
de agresivitate sau de autoagresivitate sau a unor alterari de comportament cu mare character de
periculozitate, atat pentru bolnav cat si pentru cei din jur

Clasificarea halucinatiilor:

1. Exteroceptive :
- auditive apar in afectiuni ORL, leziuni neurologice, stari confuzionale, depresie psihotica,
aura epileptica, unele forme de schizofrenie etc
- vizuale sunt extrem de anxiogene si apar in cei care consuma droguri, delirium tremens,
schizofrenie
- olfactive- tumori, epilepsie, schizofrenie
- Tactile- intoxicatii cu cocaina gustative
 2. Interoceptive (viscerale)- schimbarea pozitiei unor organe, absenta lor
3. Proprioceptive (motorii, kinestezice)- impresii de miscare a unor segmente corporale sau
corpului in intregime.
ILUZIILE
a) Fiziologice – perceptia sau interpretarea eronata a unor stimuli senzoriali existenti. Apar
la subiectii normali in caz de: distanta mare, lumina insuficienta, stari affective speciale
(teama de intuneric)
b) Patologice – perceptii deformate ale unor stimuli de al caror character pathologic,
pacientul nu isi da seama. Apar in stari psihotice pe fond organic, cum ar fi, sevraj
alcoholic, delirium tremens, epilepsie, schizofrenie, psihoze associate cu consumul de
droguri.

CENESTOPATIA – este o iluzie interna, cu senzatii corporale ce sugereaza afectiuni medicale,

senzatiile avand o oarecare asemanare cu senzatiile ce ar putea avea substrat anatomo-fiziologic.
Pacientul resimte stari de disconfort unde ar trebui sa nu perceapa. Ex : greutatea corporala.

Tulburari de limbaj: DISLOGII DISFAZII DISLALII

DISLOGIILE – tulburari mentale ale limbajului, consecutive modificarilor de forma si continut ale
gandirii, evoluand fara modificari ale functiei limbajului si aparatului locomotor.

Exemple: logoree – cresterea fluxului si debitului verbal (stari psihotice, stadiul initial al intoxicatiei
alcoolice, intoxivcatia acuta cu alte droguri etc)

Negativism verbal ( schizofrenie catatonica)

Afonia – organica/functionala

Musitatia – vorbirea in soapta – schizofrenie

Mutismul – sindrom locked-in (tulburari de constiinta, akinezie- leziuni neurologice, intoxicatii acute
socogene)

Ecolalia – repetarea cuvintelor interlocutorului – schizofrenie catatonica

DISLALIILE – tulburari de articulare datorate modificarilor aparatului locomotor. Ex: balbismul,

logofobia

DISFAZIILE – tulburari ale comunicarii prin neintelegerea cuvantului vorbit/scris. Apar in leziuni
cerebrale circumscrise, unilaterale.

-afazia receptiva senzoriala (Werniche) – incapacitatea de a intelege vorbirea celorlalti. Pacientul

poate vorbi fluent, articula cuvintele, dar nu intelege sensul informatiilor transmise de catre
interlocutor.

-afazia Broca- pacientul intelege mesajul transmis de catre interlocutor, insa nu reuseste sa se faca
inteles sau nu reuseste sa articuleze cuvintele.

-anomia- nu recunoaste obiectele, dar stie ce poate face cu ele

-parafazia- inlocuirea cuvintelor cu aletele, demente, stari predementiale.

-amnezia verbala-uita substantivele. Prima faza a amenziei Werniche

Perseverarea-repetarea cuvintelor
 CURS 2
Tulburari ale afectivitatii si vointei
Afectivitatea
 Procesele afective reflectă relaţia dintre subiect şi obiect, dintre subiect şi
situaţiile/împrejurările de viaţă ale acestuia, prezente, evocate sau proiectate.
 Formele afectivităţii sunt stări, relaţii, comportamente ce reflectă raportul dintre motive şi
condiţiile obiective sau imaginare.
 Starea de afect = reacţie bruscă, inconştientă, de obicei negativă (mânie). Dacă sunt dese,
declansate de incitaţii minime, caracterizeată o personalitate impulsiv instabilă sau
epileptică.
 Emoţia = reacţie bruscă, parţial conştientă, pozitivă sau negativă.
 Sentimentul = reacţie afectivă durabilă, constantă, conştientă.
 Pasiunea = reacţie afectivă de lungă durată, ce implică mobilitarea întregii personalităţi.
 Dispoziţia = tonusul afectiv de fond al omului pe o perioadă de 1 zi, 1 săptămână sau 1 lună.
- ridicată (omul are energie în plus): veselă sau coleroasă.
- coborâtă (omul are energie în minus): tristă sau anxioasă.
- apatică (omul are energie zero).
* Tocirea afectivă: individul nu mai are complianţă afectivă.
 Instinctele - reflexe înnăscute complexe:
 Alimentar
 De apărare
 De reproducere: sexual şi matern

Tulburari ale afectivitatii

Tulburările afectivităţii
1) tulburări cantitative:
a) hipotimia = scăderea tensiunii afective. Apare în oligofrenii, stări confuzive, TCC.
b) atimia = indiferenţă afectivă. Apare în oligofrenii, demenţă, schizofrenia
catatonică.
c) hipertimia = creşterea tensiunii afective  depresie sau euforie. Depresia (tristete
nemotivata) apare în psihoza maniaco-depresivă, nevroze. Euforia (buna dispozitie, exaltare
nemotivata) apare în psihoza maniaco-depresivă, manie, demenţă, olifogrenii. Disforia
(dispozitie proasta, neplacuta+tristete, anxietate) apare în sevraj, encefalopatii traumatice
sau toxice. Anxietatea (frica irationala in absenta unui pericol) apare în sevraj, melancolia
anxioasă.
2) tulburări calitative:
a) paratimia = stare afectivă paradoxală (ex.: euforie la o situaţie de eşec). Apare în
schizofrenie.
b) inversiunea afectivă = ostilitate faţă de persoana care manifestă grijă şi afecţiune
pentru subiectul în cauză. Apare în schizofrenie.
c) ambivalenţă afectivă = concomitenţă unor stări afective opuse (ex.: dragoste-ură).
Apare în schizofrenie.
Fobii
FOBII
=frica irationala de un anume obiect, fenomen, fiinta
 Frica de:
 a intra în piaţă – agorafobia,
 locuri înalte – hipsofobia,
  locuri înguste – claustrofobia.
 obiecte: ascuţite – aihmofobia, de tren, vapor, apă – hidrofobia
 mulţime – antropofobie
 singurătate – monofobia
 boală – nosofobia
 societate – petofobia, ereutofobia
 a nu se murdări – misofobia
 moarte – tanatofobia
 animale – zoofobia
 a mânca - sitiofobia
Tulburarile instinctului alimentar
- Polifagie (lacomie de a manca)
- Hiperfagie (foame insatiabila)
- Potomanie
- Sitiofobie
- Bulimie/anorexie
- Coprofagie
- Pica
Tulburarile instinctului de aparare
- Exagerare: agresivitate (epilepsie, schizofrenie)
- Diminuare: indiferenta crescuta fata de pericole(demente), automutilare(depresii)
- Abolire:suicid
Tulburarile instinctului de reproducere
- Exagerare: satiriazis, nimfomanie (oligofrenii, demente)
- Diminuare: impotenta, frigiditate (depresii, nevroze)
- Abolire
- Pervertire: autoerotism, pedofilie, gerontofilie, homosexualitate, travestitism,
transsexualism, zoofilie,necrofilie, pigmalionism, incest, sadism, masochism, exhibitionism
(specific barbatilor)

Tulburarile instinctului matern

- Exacerbare: mame anxioase
- Diminuare: mame alcoolice, schizofrenie
- Abandon
- Pruncucidere: psihoze postpartum, shizofrenie, stari de soc

VOINTA
Procesul care orientează activitatea psihică spre realizarea unui scop, în mod deliberat ales
şi pentru obţinerea căruia elaborează operaţiuni şi activităţi de depăşire a unor rezistenţe
ce aparţin condiţiei subiective şi de mediu relaţional
Stare subiectivă de trecere conştientă de la o idee sau raţionament la o activitate sau la
inhibiţia unei activităţi.
Secventele unui act de vointa
 Formularea scopului
 Disputa motivelor
 Adoptarea hotărârii
 Îndeplinirea acţiunii
 Angajarea în acţiune
 Voinţa pe tot parcursul dezvoltării personalităţii se manifestă prin:
activitati şi conduite motorii
Tulburări ale voinţei:
1) hipobulia = scăderea voinţei. Apare în nevroze, în patologia cr. cu multă suferinţă.
2) hiperbulia = creşterea voinţei.
- momentană: apare în starea de afect patologic.
- de durată: apare în delirul cr. sistematizat.
3) disbulia = dificultatea trecerii la acţiune. Apare în neurastenie, schizofrenie.
4) parabulia = deficitul voinţei, asociat unor pulsiuni, dorinţe sau acte, care în manifestarea
lor paralelă agravează acest deficit. Desfăsurarea simultană a 2 activităţi fără a se focaliza pe
o singură activitate (în schizofrenie). Începerea unei activităţi fără a o putea finaliza (în
depresie, nevroze, surmenaj).
5) impulsivitatea: insuficienta vointei passive

Curs 3

Tulburari ale conduitei motorii

 Activitatea motorie reprezintă o succesiune de acte care urmăresc realizarea unui scop
definit.
 În realizarea ei concură:
- integritatea efectorilor
- sistemul motivaţional – voliţional
- capacitatea anticipativ decizională
- claritatea câmpului de conştiinţă.
 Numeroşi factori pot contribui la dezorganizarea ei realizând astfel o serie largă de
manifestări
Dezorganizarea conduitelor motorii
 Diminuarea activităţii psiho-motorii:
Inhibiţia motorie – HIPOKINEZIA – BRADIKINEZIA
Constă în încetinirea până la dispariţie a activităţii motorii
 Hipokinezia apare în:
- depresii de intensităţi psihopatologice diferite
• stări reziduale postpsihotice
• schizofrenii - forma catatonică şi post tratament neuroleptic
 Forme simptomatologice ale inhibiţiei psihomotorii:
- Akinezie
- Baraj motor
- Stuporul – imobilitate cvasicompletă, inerţie motorie, mimică depresivă sau amimie în cadrul
modificării vigilității
Apare în: - isterie (stupor isteric)
- melancolie (stupor melancolic)
- catatonie (stupor catatonic)
- Catalepsia:
– imobilitate completă = inhibiţie
psiho-motorie + hipertonie musculară
- flexibilitate ceroasă (mişcarea se
fixează în atitudine)
 Exagerarea activităţii psihomotorii – HIPERKINEZIA - TAHIKINEZIA
- Neliniştea psiho-motorie – fără să deranjeze în mod semnificativ ambianţa, pacientul se
mişcă aproape permanent
- stări prepsihotice
- stări anxioase
- stări hipomaniacale
- faze incipiente ale intoxicaţiei acute, cel mai frecvent etanolice
- Excitaţia psiho-motorie – stadiu mai accentuat, cu tendinţă la dezorganizare
comportamentală
- Forma extremă este agitaţia psiho-motorie:
dezorganizare globală a conduitelor, concretizată în acte motorii necoordonate,
desfăşurate aleatoriu şi corelate cu dezorganizarea ierarhizării instanţelor psihice (diferită
funcție de psihopatologie)
 Agitaţia psiho-motorie se poate întâlni în:
• stări confuzionale
• stări reziduale postpsihotice
• tulburări de personalitate
• stări maniacale
• schizofrenie
• epilepsie

Impulsiunile:
- acţiuni cu declanşare bruscă, cu caracter iraţional, brutal sau periculos, care apar
spontan sau ca o reacţie disproporţionată faţă de un stimul extern, scapă controlului
voliţional şi apar ca acte heteroagresive, autoagresive sau ca note comportamentale,
predominant afectiv-instinctuale
- apar în: tulburări organice de personalitate, tulburări de personalitate, stări reziduale,
schizofrenie, epilepsie
- Impulsivitatea predispoziţia unui subiect de a avea impulsiuni
 Diskineziile sunt mişcări involuntare, anormale, întâlnite în regiunea periorală, dar care
pot apărea şi la nivelul musculaturii axiale şi la extremităţi, şi sunt atribuite medicaţiei
neuroleptice.
 Diskinezia tardivă apare în special la nivelul musculaturii buco-maxilo-faciale şi prezintă
următoarele caracteristici:
 Are caracter intenţional
 Dispare în somn
 Este ireversibilă
 Nu toţi pacienţii care iau tratament neuroleptic îndelungat fac diskinezie tardivă.
SINDROMUL PARKINSONIAN
 Cea mai frecventă manifestare extrapiramidală şi apare după zile-săptămâni de tratament
 Simptomele cuprinse în cadrul acestui sindrom sunt:
 bradikinezia
 bradilalia
 bradipsihia
 hipertonie (încordarea musculaturii axiale)
 tremor de repaus
 la care se asociază simptome neurovegetative: hipersudoraţie, sialoree, seboree.