• SINDROMUL

CONVULSIV
Particularitățile sistemului nervos
la copiii de vîrstă fragedă
• Imaturitatea elementelor celulare și a fibrelor nervoase, ce
determina o afectare difuză a creierului.
• Sensibilitatea mărită față de factorii nocivi și prag de
excitabilitate scăzut, ce poate provoca starea de rău
convulsiv.
• Hidrofilie mărită a țesutului nervos ce contribuie la
dezvoltarea rapidă a edemului cerebral.
• Intoleranța SNC față de sistemul imun, ce condiționează
apariția autoanticorpilor anticerebrali in caz de afectare a
barierei hematoencefalice.
• Plasticitatea și posibilitățile compensatorii mari ale
creierului.
Definiție
• Convulsiile sunt contracții musculare
paroxistice sau ritmice și sacadate, încadrate
in crize tonice, clonice sau tonico-clonice.

• Convulsiile pot fi de origine epileptică și

nonepileptică (ocazională).

• Cele din urmă sunt declanșate de evenimente

intercurente (febră, tulburări metabolice,
neuroinfecții ș.a.).
Convulsii febrile
• Reprezintă tulburări critice care
apar la copii între 6 luni și 5 ani, în
asociere cu febra, dar fără semne
de infecție intracraniană și fără
crize afebrile în antecedente.
Majoritatea crizelor, pînă la
90%, apar înaintea vîrstei de 3 ani,
cu un vîrf al incidenței la 15 luni.
Cauzele convulsiilor
febrile

• Infecții ale sistemului nervos.

• Febra poate acționa ca factor
trigger al convulsiilor.
• Convulsiile febrile, ca expresie a
unei predispoziții genetice
relaționate cu vîrsta.
Convulsiile febrile
• Cel mai frecvent, crizele de convulsii
febrile însoțesc infecțiile virotice ale
tractului respirator, gastroenterita
severă cauzată de Shigella sau alte
infecții ce provoacă febra minimală de
37,80 – 38,5 0C.

• Crizele apar de obicei cu primul bufeu

de febră sau sunt primul simptom de
manifestare a febrei în 25 – 42% din
cazuri.
Clasificarea Internațională a epilepsiilor,
sindroamelor epileptice și tulburărilor
critice
• Crize localizate (focale, parțiale):
• I.1. Idiopatice (primare)
• I.2. Simptomatice (secundare)
• I.3. Criptogenice
• Crize generalizate:
• II.1. Idiopatice
• II.2. Simptomatice
• II.3. Criptogenice sau simptomatice
• Sindroame nedeterminate (cu caracter focal sau generalizat
nedeterminat): crize neonatale, epilepsia mioclonică severă a
copilului, afazia epileptică cîștigată, epilepsia cu complexe vîrf-
undă continue în timpul somnului.

 Sindroame speciale (crize situaюionale, ocazionale).

Manifestările clinice
• Crize tonice – tulburarea bruscă a conștiinței, hipertonia
musculaturii axiale cu membrele în extensie, apnee, cianoza
perioronazală, contractura maseterilor, ochi revulsionați;
• Crize tonico-clonice se caracterizează prin faza tonică cu
durata de 10-12 secunde, urmată de faza clonică cu clonii
musculare simetrice și bilaterale, cu scurte relaxări ce
durează pînă la 2 minute, poate apărea rănirea limbii,
spuma sanguinolentă, pierderea de urină și fecalii; faza
rezolutivă se caracterizează prin coma postcritică cu
respirații ample, zgomotoase, midriază bilaterală;
• Crize atonice – pierderi bruște de tonus muscular timp de
una sau cîteva secunde, căderea bruscă a capului pe piept.
Manifestările clinice
• Pierderea cunoștintei autentificată prin
revulsie oculară.

• Tulburări neuro-vegetative – respiratorii,

iregularități de ritm, cianoză; vasomotorii
(accese de paloare).
Convulsiile febrile
• Apar la un copil cu anamneza
neurologică negativă, în vîrsta de la 6
luni pînă la 5 ani, pe fond de febră, sunt
primar generalizate, durează pînă la 15
minute, nu se mai repetă pe parcursul
aceluiași puseu febril sau în afebrilitate.
• Sunt posibile relatări privitor la convulsii
febrile în antecedentele eredo-colaterale.
Convulsiile febrile
complicate
• Durata peste 15 minute, vîrsta peste
10 luni, pot genera stare de rău convulsiv,
se repetă în serie în aceeași zi, adesea
sunt focale, cu lateralizare, pot rămîne
deficite motorii postcritice – paralizia
Todd.
• Ele vor dezvolta epilepsia în 2-3% cazuri.
Diagnosticul
• Necesită excluderea unor boli
infecțioase cu localizare la nivelul
SNC.

• Aceasta impune o decizie în privința

efectuării unor investigații
paraclinice, puncție lombară,
neuroimagistică, EEG.
Diagnosticul diferențial
• Originea epileptică a crizelor va fi susținută în
baza recurenței unor crize cu caracter
stereotip, fără evidența unor factori
declanșatori, cu schimbări tipice la E.E.G.
• Se face cu următoarele maladii:
Infecții primare ale SNC;
encefalopatie acută;
sincopă;
delir febril;
frisonul
TRATAMENTUL
CONVULSIILOR FEBRILE LA COPII

• Principii generale:
• Selectarea preparatului optim in dependență de tipul
convulsiilor.
• Selectarea dozei optime – de obicei minimale, ce permite
controlul complect al crizelor .
• Respectarea monoterapiei anticonvulsivante (ca excepție
2-3 preparate în convulsiile rezistente la tratament după
epuizarea monoterapiei), deoarece politerapia poate duce
la intoxicație cronică, interacțiune nedorită a preparatelor cu
diminuarea efectului terapeutic.
TRATAMENTUL
CONVULSIILOR FEBRILE LA COPII
• Tratamentul medicamentos se administrează zilnic la
aceeași oră pentru a obține o concentrație terapeutică
continuă.
• Durata optimă a tratamentului (de la 1 pînă la 3 luni).
• Anularea tratamentului se face treptat cu monitorizare
clinică și electroencefalografică.
• Evitarea factorilor, ce declanșează crizele convulsive și
respectarea regimului optim de viață (infecții, traume,
intoxicații, alcool, cafea, ceai concentrat, ciocolată, regimul
de somn-veghe).
TRATAMENTUL
CONVULSIILOR FEBRILE LA COPII

• Tratamentul convulsiilor febrile se va face

cu anticonvulsivante obișnuite și în dozaj
specific, ca celor recomandate în
tratamentul statusului epileptic.

• Se vor asocia mijloace de scădere a

temperaturii corpului și tratamentul
infecției responsabile de febră.
TRATAMENTUL STĂRII DE RĂU CONVULSIV
[după Paul Moe, Alan Seay, 1991]

• Măsurile primordiale ABC [A – aer; B – respirație (breath);

C – circulație]:
 eliberarea căilor aeriene
 aprovizionarea respirației cu oxigen
 Menținerea pulsului, TA prin perfuzie optimală de lichide 20-
30 ml/kg.
• Soluția inițială - glucoză 20% i/v, 1 ml/kg.
• Monitorizarea nivelului gazelor sanguine, electroliților, ureei
și a nivelului de anticonvulsivante în sînge și a tensiunii
intracraniene
TRATAMENTUL STĂRII DE RĂU CONVULSIV
[după Paul Moe, Alan Seay, 1991]

Tratamentul anticonvulsivant intravenos:

• diazepam 0,1-0,3-0,5 mg/kg (20mg) poate fi repetat peste 5-
20 min, acțiunea lui maximă este peste 20 min: poate
provoca depresie respiratorie;
• lorazepam 0,05-0,2 mg/kg (are acțiune mai îndelungată ca
diazepamul);
• fenitoina (difenina) 10-20 mg/kg;
• phenobarbital 10-20 mg/kg.
• Corecția dereglărilor metabolice (acidoză, etc.).
TRATAMENTUL STĂRII DE RĂU CONVULSIV
[după Paul Moe, Alan Seay, 1991]
• Dacă convulsiile se repetă din nou se întroduce:
• fenitoină 5 mg/kg și phenobarbital 5 mg/kg; se
monitorizează concentrația lor in sînge, se mențin în
limitele optime respirația și presiunea arterială;
• i/v paraldehidă 4% ori per rectrum 0,1-0,3 ml/kg (1:1 cu
ulei de măsline)
• acidul valproic în suspensie 30-60 mg/kg per os ori per
rectum.
• După ieșirea din status convulsiv se va administra fenitoina
cu phenobarbital (5-10 mg/kg) și preparate de calciu.
Pronosticul
• În convulsiile febrile este favorabil.
• În 70% din cazuri va exista un singur epizod
convulsivant, numai în 9 % din cazuri vor exista peste 3
episoade.
• Riscul sporit de recurență a CF este mai mare la copilul
sub 1 an. După 4 ani riscul de recurență este de 10 %.
• Riscul de dezvoltare a epilepsiei este de 4 ori mai mare
la copilul cu convulsii febrile.
Convulsiile hipocalciemice
• Convulsiile hipocalciemice (convulsii tetanice, spasmofilia) -
asigurate de concentrația joasă a Ca.
• Mai frecvent - în vîrsta 6 luni-1,5 ani
Clinica:
1. Convulsii locale:
• Convulsiile musculaturii mimice
• “Mîna moașei”
• Laba și degetele in poziția de flexie
• Laringospasmul (inspir zgomotos, “țipătul cucoșului”)
2. Convulsii generalizate cu pierderea cunoștinței pînă la
cîteva minute. Convulsiile pot fi repetate pe tipul statutului
epileptic și se finisează cu normalizarea nivelului de ioni.
 Ajutorul de urgență
• În convulsiile ușoare se administrează S. 10% de
clorură de calciu sau calciu gluconat 0,1-0,15 g/kg/zi
• În axcesele severe - S.10% calciu gluconat 0,2
ml/kg i/v lent după dizolvarea in S. 5% de glucoză de
2 ori.
• Dacă convulsiile continuă - S. 25% de sulfat de
magneziu 0,2 ml/lg/ i/m si S. 0,5% seduxen 0,05-0,1
ml/kg i/m/
• SPITALIZAREA după tratamentul convulsiilor în
secția somatică, copilul continuă să primească
preparate de Ca 1 lună, vit D3.
 Convulsiile respirator-
afective
• -- prezintă axcese de apnoe convulsivă care apar în timpul
plînsului copilului.
• Trigger factori: speriatul, durerea, bucuria, alimentația abuzivă
• În timpul plînsului copilul reține respirația, se dezvoltă cianoza
cutanată și a mucoaselor cavității bucale.
• Din cauza hipoxiei copilul poate să piardă cunoștința pe o
perioadă scurtă de timp, pot apărea convulsiile tonice sau
clonico-tonice.
• AJUTOR DE URGENȚĂ
• De creat un mediu calmant
• De aplicat măsuri pentru restabilirea reflectorie a respirației
• Consultația neurologului și tratamnet sedativ