Bilet 1

1.Caracterizeaza dezvolatrea copiilor, mntionind tipurile si domeniile de dezvoltare.

Dezvolatre copilului este un process dinamiccontinuu,prin care copilul obtine cunostinte,
comportamente si deprinderi tot mai complexe. In dezvoltare sa copilul trece de la forme simple
tot mai complexe. Ritmul dezvoltarii variaza de la un copil la altul in dependenta de maturitatea
sistemului nervos, muscular si osos, defactorii ereditari si de mediul inconjurator. Dezvolatrea
copiilor poate fi:
-Tipica sau normala,cind copilul insuseste serie de deprinderi, modele comportamentale,
caracteristice copiilor de aceeasi virsta.
-Dezvoltarea ce prezinta riscuri. Se refera la copii care au unele deficiente in dezvoltare:de ordin
fizic, de comportament,de invatare.
-Dezvoltarea atipica. Este caracteristica copiilor care dezvoltrea carora prezinta devieri sau
intirzieri evidente. Dezvoltarea acestor copii nu corespunde modelului normal.
Se cunosc 6 domenii de dezvoltare:fizic,motor,perceptive, cognitive,lingvistic si emotional-
social.
-dezvolatrea fizica este un proces dynamic de modificare a formelor si proportiilor precum si a
dimensiunii intregului corp.Dezvoltarea fizica a copilului serveste drept indiciu al sanatatii si
starii satisfacatoare a copilului.
-Dezcoltarea motorize reprezinta abilitatea copilului de a se misca si de a detine controlul asupra
diverselor parti ale corpului sau.Progresele in dezvoltarea motorie depend de maturitatea
creerului, de semanalele transmise de sistemul sensorial, de numarul fibrelor musculare si de
volumul lor.
-Dezvoltarea cognitive constituie extinderea capacitatilor intelectuale si abilitatilormintale ale
copilului,este un process permanent de interactiune a copilului cu personae, obiecte si
evenimente din mediul sau.
-Dezvolatrea perceptive se refera la utilizarea mai complexa a informatiei obtinute prin
intermediul organelor de simt: auzul, vazul, simtul tactil, mirosul,gustul.Sistemul perceptive
exista din momentul nasterii.Datorita sistemului perceptive copilul cunoaste lume inconjuratoare.
-Dezvolatre limbajului.Limbajul constituie un system de simboluri rostite, scrise sau exprimate
prin gesture, ce permite fiintelor umane sa comunice intre ele. Limbajul la copil se dezvolata pe
secvente si depinde de procesul de maturizare si de posibilitatile de invatare.Pe parcursul
primului an de viata limbajul este la etapa prelingvistica cind copilul isi comunica sentimentele
si necesitatile prin diferite gesture, miscari, sunete cum ar fi plinsul sau risul.Dezvolatre vorbirii
si limbajului este influentata de dezvolatrea generala a copilului.
-Dezvoltarea emotionala-sociala se refere la sentimentele copilului fata de propria persoana si
relatiile sale cu alte personae.Deasemenea cuprinde comportamentul copuluilui in timpul jocului,
atasamentul lui fata de parinti si ingrijitori, relatiile dintre el si alti membri ai familiei.

2. Defineşte şi descrie boala hemolitică a nou-născutului:etiologia,formele

clinice,diagnosticul diferenţial de icterul fiziologic,principiile de
tratament,îngrijirea,profilaxia maladiei.
Boala hemolitica a nou-nascutului este conditionata de conflictul immunologic in urma
incompatibilitatii singelui fatului si al mamei dupa Rhezuz-factor sau grupa sangvina.
Etiologia:se cunosc 14 sisteme eritrocitare de baza, care cuprind mai mult de 100 de antigene,
unul dintre ele fiinf factorul Rh, care cintine in eritrocitele a peste 80% de oameni, considerati
Rh+. In componenta sa factorul Rh, la rindul sau, include 3 antigene-D, C,E. Cel mai frecvent
boala hemolitica este produsa de antigenul D, care poseda cea mai inalta activitate antigenica. El
se contine la 85% de personae Rh+. Deseori boala hemolitica apare la nou-nascuti, care
mostenesc de la tata grupa2 A si 3 B iar mama are grupa 1O.
Formele clinice:forma edematoasa(anasarca feto-placentara) este cea mai grava forma
simptomele incep sa se dezvolte in perioada intrauterine si copilul se poate naste premature.
-starea generala este foarte severa cu dereglari respiratorii,cardiovasculare.
-tegumentele sunt edemice, foarte palide,datorita anemizarii copilului
-se consemneaza cantitati mari de lichid in cavitati-abdominala,toracica,pericardica.
-reflexele diminuate, hipotonie musculara.
-hepatosplenomegalie
-se dezvolta sindromul hemoragic
-bilirubina este mai mare de 300-400 mkmol/l
Pronosticul bolii este nefavorabil deoarece copii deseori se nasc morti sau decedeaza in primele
ore dupa nastere.

Forma icterica:este deasemenea o forma severa a bolii hemolitice si se manifesta in felul

urmator:
-copii sunt pasivi,reflexe diminuate, actul de sugere foarte slab.
-icterul apare in primele ore dupa nastere
-tegumentele capa o culoare galbena-verzuie
-urina are culoare berii
-hepatosplenomegalie
-hemograma prezinta anemie
-bilirubina atinge 200-300mkmol/l
Pronosticul este nefavorabil deseori survine decesul.Copii care supravetuiesc au sechele de
encefalopatie, in dezvolatre se remarca retard psiho-motor.

Forma anemica:este forma cea mai usoara a bolii hemolitice. Copilul se naste la termen starea
generala satisfacatoare si abea la 4-7 zi se modifica neinsemnat:
-apare icterul tegumentelor care este confundat cu icterul fiziologic
-se mareste in volum ficatul si splina
-copilul este putin pasiv, suge sinul mai lent’
-hemograma indica 140g/l de hemoglobina
-bilirubina sporeste pina la 60mkmol/l’
Stare generala se imbunatateste rapid pe fundalul terapiei conservative.Pronosticul este favorabil.

Diagnostic diferentiat de icterul fiziologic:

-timpul aparitiei:la 2-3 zi
-durata: 10-15 zile
-intensitatea icterului:medie
-starea generala:nu este dereglata
-culoarea pielii:galben-rosie
-hemoragii cutanate:lipsesc
-temperatura:normala
-splina: normala
-ficatul:normal
-culoarea urinei:galben deschisa
-culoarea fecalelor:galbena
-bilirubina totala in singe:marita moderat
-anemie:lipseste, leucocitoza lipseste

Principiile de tratament:tratamentul se efectuiaza in dependenta de forma bolii hemolitice.

-fototerapia-se realizeaza in incubator unde este instalata sursa de fotterapie la distanta de 45 cm
de la copil.
-vitaminoterapia- stimuleaza efectul fototerapiei
-medicamente ce stimuleaza sinteza glucuroniltransferazei:fenobarbetal in combinatie cu
cordiamina
-preparate care stimuleaza excretia bilirubinei din intestine:-sorbenti: carbolen, pilifepan,
sorbit,enterodez.
-preparate care sporesc rezistenta eritrocitelor-unitiol, vit. E
-Oxigenoterapia

Profilaxia:
-depistarea gravidelor cu risc sporit pentru boala hemolitica
-profilaxia avorturilor la femeile Rh-negative
-administrarea globulinei anti-D femei Rh-negative in primele 48 re dupa nastere sau dupa avort,
care va inhiba sinteza anticorpilor
-gravidele cu titrul inalt de anticorpi la termenele de 8,16,24,32 saptamini se spitalizeaza timp de
14 zile pentru tratamentul nespecific antitoxic, antianemic, fotoprotector.
-gravidele cu titrul inalt de anticorpi se recomanda nasterea timpurie la 38-39 saptamini prin
operatie cezariana.

3. Demonstrează uscarea urechii cu ajutorul meşei.

Materiale necesare: mese de tifon.
Tehnica executarii:1. se face o mesa din pinza de bumbac hidroscopica.Nu se admite
folosirea hirtiei, bastonaselor cu virful de vata.
2.mesa se introduce in ureche si se tine acolo pina se umezeste
3.se scoate mesa
4.se ia omesa noua si procedura este repeata pina mesa ramane uscata.

4.Studiu de caz:
Diagnostic:omfalita catarala.

Bilet 2
1. Descrie istoricul pediatriei şi perioadele copilăriei. I Etapă prenatală 1) Embrionară-
primele 12 săptămâni de la concepţie 2) Fetală – de la 13 săptămâni de gestaţie până la
naştere
II Etapă postnatală 1) Perioada de nou- născut 0 - 28 zile 2) Perioada copilului sugar 28 zile –
1 an 3) Perioada antepreşcolară 1 - 3 ani 4) Perioada preşcolară 3 - 6 ani 5) Perioada
copilului şcolar mic 7 - 11 ani 6) Perioada de şcolar mare 12 - 18 ani
• Perioada de nou- născut 0 - 28 zile: constituie perioada de adaptare la viaţa extrauterină, în
care se petrec o serie de fenomene caracteristice, cum ar fi: icterul fiziologic, scădere
fiziologică în greutate, criza genitală etc
. • Perioada copilului sugar 28 zile – 1 an: • este caracteristică printr-o creştere foarte activă;
în nici o altă perioadă nu găsim un ritm al creşterii atât de rapid ca în etapa de sugar. De
asemenea, în această perioadă dezvoltarea psihomotorie a sugarului este în progres
permanent, în special datorită dezvoltării continue a sistemului nervos.
• Perioada antepreşcolară 1 - 3 ani ( copil mic): - după vîrsta de un an, copilul încetează de a
mai fi considerat sugar, merge singur, vorbeşte, devine activ; - creşterea în lungime şi
greutate este mai puţin accentuată ca în I-ul an de viaţă; - în această perioadă organizarea
condiţiilor de mediu în grijire şi stimulare a dezvoltării este foarte importantă; -
supravegherea corectă a copilului mic, munca educativă bine condusă contribuie însuşirea
primelor deprinderi igienice şi a unor reguli elementare de educaţie.
-Perioada preşcolară 3 - 6 ani: - vîrsta în care psihicul copilului are o dezvoltare intensă,
datorită dezvoltării din ce în ce mai complexe a sistemului nervos central; - însuşirea
cunoştinţelor despre lumea înconjurătoare creşte necontenit, în raport cu dezvoltarea atenţiei,
spiritului de observaţie, memoriei. - copilul devine din ce în ce mai independent, prin
dezvoltarea continuă a acestor funcţii.
-Perioada copilului şcolar mic 7 - 11 ani - ritmul de creştere este mai lent la începutul
acestei perioade (în comparaţie cu vîrsta preşcolară), pentru că spre sfîrşitul ei să se
accelereze, odată cu apariţia pubertăţii; - treptat, înfăţişarea copilului şcolar se apropie de cea
a adultului. Prin maturizarea sistemului nervos central, şcolarul are o activitate psihică din ce
în ce mai complexă, care îi permite însuşirea unor cunoştinţe variate şi bogate.
-Perioada de şcolar mare 12 - 18 ani corespunde cu puseul pubertar şi maturizarea sexuală,
care implică un şir întreg de restructurări morfofuncţionale la nivelul tuturor sistemeor
organismului

Istoricul pediatrie:. • Hippocrates (c. 400 BC) a descris cephalhematoma, hydrocephalus,

diarrhea, scrofula, astmul și varicela
• Hippocrates -Tratat despre natura copilului
• Galen (c. AD 200) a descris otita, pneumonia, prolaps de intestin, rahitismul.
• Avicenna, (c. AD 990) – a scris despre tetanos, convulsii, meningită, omfalită.
• Avenzoor (c. 1150) a efectuat traheotomia.
• Hieronymus în 1583 a scris cartea De Morbus Pusiorum
În sec.IX - Rhazes (Muhammad ibn Zakarīya Rāzi - Persia) a descris Bolile copilului (se
consideră tatăl pediatriei)
Edward Jenner (1749–1823) a vaccinat pentru prima dată un băiat de 8 ani contra variolei
1764 Nil Rosenshtein ,,Compediu de pediatrie”

Spitale de copii :
• Hôpital des Enfants Malades, în Paris , iunie, 1802
• Charité (spital fondat în 1710) în Berlin a deschis pavilion separat pentru copii în 1830
• spitalul ,,Filatov” Saint Petersburg – 1834
• Vienna și Breslau (Wrocław) – 1837 ;
• 1869 - I spital de copii în Bucureşti
• 1900 - I spital de copii în Iasi • 1884 - I spital de copii Chişinău - SCMC Nr.1
• Facultatea de Medicina din Iasi si-a deschis cursurile la 1 decembrie 1879, dar o catedra de
Clinica infantila apare la 1897.

În Republica Moldova I catedră de pediatrie este înfiinţată odată cu Institutul de Stat de

Medicină din Chişinău, actualmente USMF “Nicolae Testemiţanu” în anul 1945, la baza
singurului spital de copii existent la acel moment, actualmente SCMC nr.1.
Primii şefi de catedră Pediatrie au fost profesoriii Stîrcovici, Miloserdov, Chiticari Pe
parcursul a mai mult de 60 ani de la înfiinţarea USMF şi a primei catedre, şcoala pediatrică s-
a dezvoltat mult, în prezent existînd Departamentul de Pediatrie cu mai multe clinici
universitare, iar în toată republica şi municipiul Chişinău activează medici pediatri calificaţi.
Din 1997- în Republica Moldova se întroduce asistenţa medicală primară a medicului de
familie, care are competenţe şi în pediatrie generală

2. Redă clasificarea maladiilor de piele ale nou-născutului.Caracterizează stările

nesupurative: intertrigourile,sudamina,seboreia etc.Menţionează îngrijirea şi
tratamentul lor.
Patologia cutanata poate fi de origine
1.Neinfectioasa:
-dermatitele de contact
-miliaria
-dermatita seboreica
-eritem neonatal(toxic)
-milia faciala

2.Infectioasa:
-veziculopostuloza
-flegmoane
-abcese ale pielii
-impetigo(ostiofoliculita)
-penfigusul neonatal
-dermatita exfoliativa a nou-nascutului
-furunculoza,carbunculul
-gangrena bontului ombilical
-omfalita catarala si flegmonoasa.

Intertrigo prezinta o dermatoza inflamatorie a pliurilor,provocata de macerarea si de

frecarea suprafetelor cutanate in conditii de igiena deficitara,obezitate,supraincalzire si
umezeala sporita, prin vestimentatie neadecvata.Apar frecvent sub forma de congestie a pielii
mai ales in regiunea cutelor naturale:la git, inghinale.axilare, dupa pavilioanele urechilor, in
plica cotului. In cazuri grave suprafata intertrigourilor poate sa se macereze sis a serveasca
drept porta de intrare a infectiilor.
Tratament: consta in spalarea frecventa cu apa si aplicarea pe sectoarele afectate a uleiului
vegetal steril,solutiei uleioase a vit.A , crème speciale pentru copii.Suprafetele macerate vor
fi prelucrate cu solutie violet de gentiana de 0,5%, albastru de metilen0,5% sau alte
antiseptice.

Sudamina(miliaria) este o afectiune a glandelor sudoripare care survine dupa o

supraincalzire, la infasarea groasa cu multe scutece, utilizarea hainutelor din fibre sintetice,
cauza fiind imaturitatea relative a ducturilor sudoripare.
Forme clinice:
1.miliaria cristalina:frecventa in primele 2 saptamini de viata consta in obstructia dustului
sudoripar la nivelul stratului cornos al pielii. Se manifesta prin mici vezicule friabile dispuse
la nivelul capului,gitului,trunchiului.
2.miliaria rubra: obstructia ductului sudoripar este mai profunda cu cresterea activitatii
microflorei locale. Se manifesta prin eruptii papuloase, papuloveziculoase
eritematoase,localizate simetric cu evolutie in pusee de 2-3 zile. Leziunile se pot complica
prin infectie secundara stafilococica.
Tratament: consta in bai zilnice cu solutii slab antiseptice de permanganate de
potasiu,infuzie de musetel,coaja de stejar,dentita. Se respecta igiena lengeriei si intretinerea
unei temperature adecvate in incaperi.

Dermatita seboreica este o dermatoza inflamatorie neexudativa cu o frecventa mai sporita la

virsta de 3-8 saptamini. Debuteaza prin aparitia scuamelor pe regiunile piloase ale corpului.
Placile sunt slab aderente, de culoare galben-maronie la nivelul scalpului si alb-uscate in rest.
Eruptia nu este insostita de modificarea starii generale si nici de prurit. Rolul etiologic il
joaca secretia sporita de glande sebacee a sebumului in primele saptamini de viata .
Masuri de ingrijiri in dermatita seboreica vizeaza imbaierea cel putin odata pe zi urmata de
aplicarea cremelor emoliente sau paste cu substante anticandidozice.
 3. Demonstrează tratarea ulcerelor bucale cu violet de genţiană:
la sugari in caz de margaretel, asistentul va prelucra mucoasa cavitatii bucale conform
recomandatiilor Programului C.I.M.C:
-isi va spala minile
-va spala cavitatea bucala a copilului cu o bucata de materie curate infasurata in jurul
degetului si umezita in solutie salina.’
-va trata cavitatea bucala cu violet de gentiana diluat de doua ori
-isi va spala iarasi minile
La sfirsitul prcedurii, obiectele folosite se vor supune dezinfectarii.

Bilet 3
1..Defineşte noţiunea de călire.Explică rolul călirii şi educaţiei fizice în dezvoltarea
armonioasă a copilului, ilucidînd principiile,factorii şi metodele de călire.
Călirea reprezintă o metodă prin care, cu ajutorul factorilor naturali (aer, apă, soare), se
realizează creșterea rezistenței generale a organismului față de îmbolnăviri și față de
variațiile bruște ale factorilor mediului extern. Trebuie stiut ca principalele metode ale copilului sunt
aerul curat, soarele si apa
Metode de calire a copilului prin aerOricine trebuie sa inteleaga ca aerul constituie cel mai
important factor intaritor al intregului organism si al sistemului nervos.
Sunt multi parinti sau de ce nu bunici, care cred ca daca isi tin copiii/nepotii in casa si ii scot
afara foarte rar ii pot feri de raceala, dar s-a dovedit ca tocmai acestia sunt cei mai firavi, mai
bolnaviciosi si nu se pot dezvolta normal.Aerul incepe sa actioneze asupra corpului copilului
chiar din clipa nasterii sale. Primul element cu care se intalneste bebelusul imediat ce s-a
nascut este aerul.
Dintre proprietatile aerului, cele care ne intereseaza cel mai mult pentru calirea copilului
sunt: temperatura, umiditatea si miscarea aerului.Calirea prin aer trebuie inceputa din
primele saptamani de viata ale copilului, indiferent de anotimp. In primele zile dupa
nastere, copilul trebuie obisnuit sa stea in casa imbracat subtire si cu fereastra deschisa
indiferent de anotimp, cu o expunere de 10 minute, iar in fiecare zi se creste durata
expunerii cu inca 10 min. Dupa cateva zile de sedere in casa cu fereastra deschisa, copilul
poate fi scos afara. Pe timp de iarna trebuie sa se aleaga pentru prima iesire a copilului la
aer, o zi cu vreme buna, fara vant, ceata sau ninsoare, iar temperatura sa nu fie mai mica
de 5 grade. Durata primei plimbari nu trebuie sa depaseasca vara o jumatate de ora, iar
iarna 15-20 minute. Pentru scoaterea copilului la aer sunt de preferat, vara, orele 9-11, si
iarna 11-14. Timpul de plimbare trebuie sa creasca in fiecare zi cu cateva minute in asa fel
ca la 4-6 luni copilul sa fie plimbat zilnic aproximativ 3-4 ore.

Somnul in aer liber– constituie o forma deosebit de activa a calirii prin aer. Acesta se practica

dupa ce copilul a fost obisnuit cu plimbarile in aer liber. Acest demers trebuie sa se desfasoare

zilnic la aceleasi ore, in toate anotimpurile. O atentie deosebita trebuie sa dam si imbracamintii.

Vara copilul trebuie sa doarma in aer liber imbracat foarte subtire; primavara si toamna, el
trebuie imbracat in pijama si ciorapei si invelit cu o paturica, iar iarna incaltat cu ciorapi grosi,

pijama si introdus intr-un sac de dormit sau o salopeta imblanita.

Atunci cand este cald afara, copiii de orice varsta isi pot desfasura intreg somnul de zi in aer

liber.

Baile de aer– constituie si ele un foarte bun mijloc de calire pentru copii. Acestea trebuie

practicate numai in zilele calduroase si pot fi aplicate oriunde: in curte, pe balcon, in camera cu

fereastra deschisa. Incepand cu varsta de 2-3 luni, copiii pot fi supusi acestei metode de calire,

dar pentru o perioada scurta de timp (maxim 10 minute).

In cursul baii de aer trebuie sa urmarim cu atentie reactiile bebelusului. Daca acesta este bine

dispus si miscarile lui sunt vii inseamna ca el se simte bine, dar daca este morocanos, indispus,

plangaret, durata baii trebuie scurtata si uneori chiar intrerupta.

 Metode de calire a copilului prin soare

Se stie faptul ca soarele, in afara de lumina si caldura pe care ne-o da mai imprastie si raze

ultraviolete. Acestea influenteaza in bine functionare organismului si ajuta la cresterea si

prevenirea rahitismului. Majoritatea copiilor au voie sa faca baie de soare, dar exista si copii care

nu au voie , iar in aceasta categorie intra bebelusii sub 3-6 luni, copiii foarte nervosi si cei cu

tuberculoza pulmonara.

Baile de soare. Ca forma principala de aplicare a calirii prin soare se folosesc baile generale de

soare. Aceasta trebuie sa se faca in pozitia culcat. Cele mai potrivite ore pentru expunerea

bebelusului la soare este intre orele 8-9 pana la 11-12. Pentru bebelusi se va incepe cu o

expunere de 1 minut pe spate si 1 minut pe fata, se va creste apoi zilnic sau la 2 zile timpul de

expunere cu cate 1 minut pana se ajunge la o expunere de 10 minute pe spate si 10 minute pe

fata.

2. Descrie scarlatina în baza algoritmului:noţiune,etiologie,epidemiologie,tablou

clinic,principii de ingrijire şi tratament,măsuri de profilaxie,conduita în viziunea
Protocolului clinic naţional.
 Notiune: Scarlatina este o boala eruptiva infecto-contagioasa acuta specifica copilariei,
mai frecventa sub varsta de 10 ani, determinata de variate tipuri de streptococi beta-
hemolitici de grup A toxigeni. Clinic, scarlatina se caracterizeaza prin debut brusc cu
febra, stare generala modificata, angina si eruptie micropapuloasa eritematoasa
caracteristica, urmata de descuamare tegumentara.
Etiolgie: Agentul cauzal este Streptococcus pyogenes, cu variate serotipuri toxigene din
grupul A si care produc beta-hemoliza (clasificarea Lancefield)
Epidimiologie: scarlatina este raspandita pe intregul glob, dar epidemia domina indeosebi
in zonele temperate..
Scarlatina prezinta un caracter sezonier de toamna-iarna si primavara, cu incidenta
maxima in luna noiembrie si incidenta minima in luna aprilie, avand caracter epidemic la 5-6
ani, cu aparitia de focare epidemice in colectivitatile de copii prescolari sau scolari.
Grupa de varsta cea mai afectata de scarlatina este de 5-9 ani, mai frecvent de 4-5 ori in mediul
urban fata de cel rural. Sub varsta de 1 an, scarlatina apare in mod exceptional.
Transmiterea scarlatinei se face prin contact direct cu bolnavii sau cu alte infectii
streptococice, cat si cu purtatorii de streptococ beta-hemolitic.
Raspandirea scarlatinei se face pe cale aerogena, prin norul Flügge si prin obiecte, maini
murdare si produse alimentare (lapte si lactate, inghetata, salata de oua, etc.) contaminate cu
streptococul beta-hemolitic de grup A. Transmiterea scarlatinei este posibila si prin infectarea
arsurilor, a altor leziuni cutanate, a plagilor operatorii (in cadrul scarlatinei extrafaringiene sau
chirurgicale).
Contagiozitatea persoanei bolnave de scarlatina dureaza atata timp cat streptococul este prezent
in nas, faringe, tegumente, dupa aplicarea penicilinoterapiei ea reducandu-se foarte mult, la
cateva zile.
Receptivitatea este ridicata in scarlatina, 30-40%.
Dupa vindecarea bolii se obtine o imunitate antitoxica durabila, care confera protectie fata de
o noua imbolnavire de scarlatina, dar nu si fata de alte infectii cu alte serotipuri de streptococ
beta-hemolitic.
Tablou clinic:Incubatia: media de 3-6 zile (1-10 zile).
Debutul: brusc, cu febra ridicata 39-40°C, angina, varsaturi, cefalee, odinofagie, stare generala
modificata, uneori dureri abdominale.
Perioada preeruptiva dureaza 24-36 de ore, caracteristic fiind enantemul scarlatinos, de un
rosu intens, „ca flacara” si care cuprinde amigdalele, pilierii si o parte a valului palatin, unde se
delimiteaza uneori net.
Angina imbraca aspecte variate, de la angina eritematoasa, eritematopultacee, pana la angina
ulceronecrotica in cazurile severe sau extrem de severe, provocand ulceratii in profunzime si
chiar perforatii ale amigdalelor, ale stalpilor amigdalieni, ale valului palatin, ale luetei sau ale
unor vase de sange, cu posibilitatea declansarii unei septicemii.
Exista un paralelism intre gravitatea anginei si severitatea scarlatinei.
Limba initial saburala, acoperita cu un depozit cenusiu albicios in prima zi, se depapileaza de la
varf spre baza, realizand la 4-5 zile de la debutul scarlatinei aspectul de „limba zmeurie”, cu
reepitelizare „limba lacuita”, in perioada de convalescenta. Acesta succesiune reprezinta ciclul
lingual, care dureaza 8-9 zile si care este atat de specific, incat permite de multe ori stabilirea
diagnosticului de scarlatina.
Faciesul este tipic, descris ca “masca lui Filatov”, cu paloare peri-buco-mentoniera, hiperemie
intensa a buzelor prin contrast „buze carminate” si cu congestia pometilor obrajilor.
Perioada de eruptie a scarlatinei incepe odata cu exantemul scarlatinos, cu debut la baza gatului
si pe fata anterioara a toracelui, ulterior se generalizeaza rapid, in 24 ore pana la 2 zile, fara a
afecta fata. Eruptia este micropapuloasa pe fond eritematos rosu intens, stacojiu, dispare la
vitropresiune si cu senzatie aspra la palpare.
La nivelul plicilor de flexie ale membrelor, mai ales la plica cotului, eruptia ia un aspect
caracteristic hemoragic, de linii echimotice, situate transversal, din cauza microtraumatismelor
produse de miscarea membrelor, semn descris de Grozovici si Pastia. Semnul persista una sau
mai multe zile si dupa stingerea eruptiei, fiind util in diagnosticul retrospectiv al scarlatinei.
In scarlatina hipertoxica exantemul poate fi pal, trecand neobservat sau alteori este cianotic,
realizand aspectul de „scarlatina albastra”.
Angina persista si este insotita de adenopatii cervicale si submaxilare, cu ganglioni mariti in
volum, sensibili la palpare, dar fara fenomene supurative.
In cazul bolnavului de scarlatina febra se mentine ridicata, scazand la normal in 2-3 zile
de la introducerea penicilinoterapiei. In formele severe, toxice ale scarlatinei, apar:

 modificari cardio-circulatorii (tahicardie, asurzirea zgomotelor cardiace, hipotensiune

arteriala)
 colaps
 hepatomegalie (uneori insotita de subicter)
 nefrita in focar sau un grad de nefroza (oligurie, azotemie,albuminurie, cilindrurie)
 simptome neuro-psihice (agitatie, delir, convulsii, meningism, coma)
 artralgii toxice.

Perioada de descuamatie in scarlatina netratata se caracterizeaza prin descuamatie furfuracee

la nivelul fetei, al trunchiului si lamelara sau in lambouri, la nivelul palmelor si al
plantelor. Descuamatia dureaza 2-3 saptamani si permite diagnosticul tardiv al scarlatinei. In
scarlatina tratata cu antibiotice descuamatia este de obicei discreta

Tratamentul etiologic al scarlatinei: penicilina reprezinta antibioticul de electie, administrandu-

se intramuscular la 6 ore interval. Doza variaza in raport cu forma clinica si cu varsta, intre 800
000 U si 1 600 000 U/zi, timp de 6 zile, a 7-a zi administandu-se in doza unica, im. profund,
benzatinpenicilina 600 000 U la copii sub 10 ani si 1 200 000 U peste 10 ani (sau la copii >
30kg), doza care se repeta la 7 si la 14 zile de la externare. In cazul persoanelor alergice,
penicilina poate fi inlocuita cu macrolide, in doza de 30 – 40 mg/kg.corp/zi, timp de 10 zile.
Tratamentul simptomatic: consta in administrarea de antipiretice. Sunt utile de asemenea,
dezinfectia nazo-faringiana, gargara repetata cu gargarisme.
Tratamentul de sustinere: vitaminoterapia din grupul C si B, necesare suplinirii carentelor
anterioare, cat si deficitului care apare in cursul infectiei
Profilaxie: Ancheta epidemiologica cu depistarea sursei de infectie.
Cazurile de scarlatina se declara nominal si se spitalizeaza 7 zile, dupa externare se mentine in
izolare la domiciliu inca o saptamana.
Dupa externare bolnavii de scarlatina vor fi dipensarizati trei luni prin examen clinic
lunar si cu examen de urina, saptamanal in prima luna de convalescenta; VSH, ASLO si
fibrinogen la 1, 2 luni, pentru a surprinde eventuale complicatii.
Suspectii de scarlatina vor fi tratati la fel ca bolnavii, pana la confirmare sau infirmare.
Purtatorii de streptococ sunt tratati cu penicilina sau macrolide timp de 7 zile, iar purtatorii
reumatici 10 zile, in doza dubla.
Contactii din focar (membri familiei, colegii, toti cei care au intrat in contact cu persoana
bolnava) vor fi supravegheati clinic timp de 10 zile, prin consult medical la 2-3 zile.
In colectivitatile de copii in care au aparut cazuri se va face triaj epidemiologic zilnic, timp de 10
zile de la aparitia ultimului caz de boala.
Dezinfectia in focar de scarlatina se face cu dezinfectanti uzuali, cloramina 1%, bromocet 1%,
formol 5%, etc.
Se va face educatie sanitara adresata in special personalului didactic, parintilor, copiilor si
angajatilor din sectorul alimentar, privind modalitatile de transmitere a scarlatinei si riscul
afectiunilor poststreptococice.

3. Demonstrează tehnica alimentării copilului sugar cu linguriţa

Materiale necesare:un vas gradat cu lapte matern cu t de 36-37 grade,lingurita,scutec sau o
barbeta curate, solutii dezinfectante.
Tehnica alimentatiei: laptele matern este colectat proaspat in recipiente sterile,respectind
cerintele de asepsie. Mama isi spala, in prealabil miinile si prelucreaza sinul.
Cu lingurita sunt alimentati prematurii care au dificil refluxul de sugere. Innaite de
alimentare copilului I se administreaza oxygen. Copilul e tinut in brate ca si in timpul
alaptarii, cu capul rezemat pe antrebatul sting. In acceasi mina se tine vasul cu lapte, iar in
mina drepat-lingurita. In jurul gitului copilului I se pune un scutec. Laptele se introduce in
gurita copilului cu multa rabdare si precautie pentru a evita varsaturile postprandiale si
patrunderea laptelui in caile respiratorii. Lingurita nu trebuie sa fie plina pentru ca sa se
risipeasca cit mai putin lapte. Urmatoare portie de lapte i sad a copilului dup ace a inghitito
pe prima. Dupa alimentare vom controla cavitatea bucala a prematurului. Laptele ramas este
eliminate,caci ar putea fi aspirat. Dupa aceea il vom culka pe copil in decubit lateral sting si
peste 10-15 min trebuie intors pe cel drept, fiind permanent supravegheat. In caz de varsaturi
vom avea grija ca produsul elimant sa nu parunda in caile respiratorii. Dupa alimentatia
copilului utilajul folosit este supus dezinfectarii.

Bilet 4.
Dezvoltarea fizica a sugarilor si a copiilor mai mari de 1 an. Monitorizarea dezvoltarii copilului
se face in cadrul examinarilor periodice care se efectuaza:
-la sugar lunar
-lacopii de la1 la3 ani trimestrial
-depa 3 ani anual
Aprecierea si dezvoltarii se face tinind cont de 2 indicatori principali:
-indicatori ai cresterii:talie,greutate,perimetrele
-oindicatori ai maturatiei:maturatie osoasa,sexuala,motorie,intelectuala,sociala,dezvoltarea
limbajului.
La nastere talia consta intre 47 si55cm,in prima luna cresterea este de 4cm,luna 2 si3 cite 3 cm
,in luna 4 cite 2.5cm la virta de 1 an ajunge la 70-75cm.
Pentru estimarea taliei se folosesc urmatoarele formule:
T 1-6luni =Tla nastere +3v
T 7-12luni=64+v
Creşterea în greutate este cel mai răspîndit şi simplu mijloc de apreciere a dezvoltării. Perioada
cu cea mai marcată creştere în greutate este aceea de sugar: de la greutatea de 3000 g, la naştere,
sugarul ajunge la 4 luni la 6000 g (îşi dublează greutatea) şi la 12 luni la 9000 g (îşi triplează
greutatea). Pentru aprecierea creşterii în greutate în primul an, trebuie să ştim că:

 în primele 4 luni, sugarul creşte în medie cu 750 g pe lună;

 între 5-8 luni, sugarul creşte în medie cu 500 g pe lună;

 între 9-12 luni, sugarul creşte în medie cu 250 g pe lună.

După vîrsta de 1 an, creşterea în greutate nu mai este atît de rapidă:

între 1-2 ani, copilul creşte în medie cu 3 kg;
 între 2-10 ani, creşterea se face cu 1,5000 pînă la 2 kg în fiecare an.

Aprecierea greutăţii se face prin cîntărirea cu cîntare pentru sugari a copiilor pînă la
vîrsta de 2 ani. Copiii trecuţi de această vîrstă vor fi cîntăriţi pe cîntare pentru adulţi.
11Se înţelege că înregistrarea greutăţii se face cîntărind copiii dezbrăcaţi şi de
preferinţădimineaţa, pe nemîncate. Sugarul trebuie cîntărit cît mai des, cel puţin în
primele două luni, nu exagerăm cîntărindu-l în fiecare zi. După două luni, evoluţia
greutăţii se apreciază cîntărind sugarul în fiecare săptămînă. Între 1-2 ani se recomandă
cîntărirea o singură dată pe lună, iar după această vîrstă este sufcient aprecierea greutăţii
o dată pe an.
Aprecierea dezvoltării copilului se face prin măsurarea perimetrului cranian şi toracic, a
căror creştere
Perimetrul toracic
Vârsta Perimetrul cranian (mamar)
La naştere 35 cm 34 cm
La 1 an 45 cm 45 cm
La 2 ani 48 cm 47 cm
Factorii ce influenteaza dezvoltarea copilului sunt: alimentația, mediul geographic, factorii
socio- economici, factorii afectiv- educative, exercițiile fizice,noxele chimice, radiațiile,
traumatisme, factorii culturali.
2 difteria Este o boală infecţioasă acută, transmisibilă, provocată de Corynebacterium diphteriae,
care rămâne la poarta de intrare, se multiplică şi determină fenomene locale (edem şi false
membrane) şi elaborează o toxină care difuzează în organism, determinând fenomene toxice la
distanţă, în diferite organe. Dupa caracterele de cultura si biochimice se disting 3 tipuri de bacilli
difterici:gravis,intermedius si mitis. Difterie este produsa numai de tulpini toxigene . tipul gravis
este cel mai virulent. Bacilii cunt sensibeli la pinicilina si erytromicina. DATE
EPIDEMIOLOGICE
Factorii epidemiologici principali
1. Izvorul de infecţie
bolnavul cu formă tipică, contagios înainte de debutul clinic, timp de 10-30 zile, uneori în
convalescenţă până la 3 luni (2-3% dintre bolnavi)
Administrarea terapiei cu antibiotice scurtează perioada de contagiozitate.
bolnavul cu formă atipică, deobicei adult
 purtătorii aparent sănătoşi (1-5% din populaţie), faringieni, nazali; sunt deobicei persoane cu
infecţii ale căilor respiratorii superioare
Indicele de contagiozitate variază în jurul valorii de 20%.
2. Transmiterea
aeriană, prin picături
indirectă, prin obiecte contaminate cu secreţii respiratorii, prin contactul soluţiilor de
continuitate cu obiecte contaminate, mâini murdare, pe cale digestivă (excepţional, prin consum
de lapte), prin vectori, pasiv
3. Receptivitatea
generală, crescută pentru infecţiile inaparente
anticorpii materni persistă la nou-născut 4-6 luni, dacă mama a fost imună
4. Imunitatea
cea obţinută prin boală , nu este solidă, durabilă
cea obţinută prin imunizare este de 10-15 ani
Titrul de anticorpi antitoxici, minim protector este de 0,03UAI/ml.
Factorii epidemiologici secundari
- economico-sociali: asistenţa medicală precară, nivelul cultural scăzut, deficienţe de igienă,
aglomeraţia
Profilaxie şi combatere
1. Măsuri faţă de izvorul de infecţie
depistare: epidemiologic, clinic, laborator
declarare: nominală ; orice caz suspect va fi imediat anunţat de către medicul care l-a depistat,
la compartimentul de epidemiologie local.
izolare: 30 zile în formele uşoare, 50 zile în cele grave, cu instituire de tratament antibiotic.
Deobicei sterilizarea se obţine în 1-2 săptămâni.
După ameliorare clinică, se efectuează două culturi din exudatul nazo-faringian la interval de 5
zile; dacă acestea sunt pozitive se prelungeşte terapia cu antibiotice.
Fostul bolnav va fi supravegheat timp de 2-3 luni, pentru a surprinde eventuale complicaţii
cardiace (ECG).
Contacţii, vor fi supravegheaţi 10 de zile, vaccinaţi sau revaccinaţi în focar, li se va administra
chimioprofilaxie, 7 zile (Eritromicină 30-40 mg/kg./zi , la copii).
Purtătorii vor fi izolaţi şi trataţi.
Carantina în colectivităţi durează 14 zile.
2. Măsuri faţă de căile de transmitere
dezinfecţia continuă, la patul bolnavului cu cloramină 1-2%, detergenţi cationici1% şi
terminală, prin formolizare.

3. Măsuri faţă de receptivi

imunizare activă a copilului, cu vaccin antidifterotetanopertussis (DTP), începută la vârsta de
2 luni (vezi capitol imunizări).
imunizare activă a adultului cu anatoxină difterică purificată şi adsorbită (ADPA) sau cu
vaccin difterotetanic tip adult (dT)
chimioprofilaxie cu Eritromicină, 7 zile
5.TRATAMENT
Igieno-dietetic: repaus la pat 2-4 săptămâni pentru forma comună; 2-4 luni pentru forma
malignă cu complicaţii.
Tratament specific: ser antidifteric administrat precoce în primele 4 zile de boală; după 6-7
zile se administrează anatoxină.
Antibioterapie: eritromicină.
Patogenetic: corticoterapie.
3.tratarea convulsiilor cu diazepam
Tratamentul convulsiilor febrile:
 in criza acuta trebuie luate urmatoarele masuri

 plasarea copilului in decubit lateral pentru eliberarea cailor aeriene

 abord venos

 administrarea Desitin-Diazepam 0,5 ml/kg intrarectal sau intravenos

 oxigenoterapie pe masca

 scaderea febrei prin administarea de antipiretice ( acetaminofen, ibuprofen, algocalmin ),

impachetari hipotermizante, bai caldute

 linistirea familiei inspaimantata

studio de caz:diagnoza conjunctivita se va trata cu tetraciclina 1% sau cu eritromicina 0.5% de

administrat de 3 ori pe zi pe pleoapa inferioara cit un bob de orez.copilul se dezvolta conform
virstei

Bilet5.
Dezvoltarea neuropsihica a copilului: Aprecierea şi evaluarea dezvoltării neuropsihici Metoda
Denver II Dupa recomandările OMS aprecierea dezvoltării neuropsihice se efectuiaza dupa
metoda Denver II. Aprecierea dezvoltării neuropsihice după această metodă presupune folosirea
următoarelor 5 repere: 1.Motricitate grosieră 2.Motricitate fină-adaptibilitate 3.Limbaj 4.Criteriu
personal-social 5.Test de comportament
Motricitate grosieră. Etapele de dezvoltare - 1.culcat pe burtă ţine capul la 45°; 2.îşi ridică
toracele sprijinindu-se în mâini; 3.ridicat de subţiori îşi ţine capul; 4.şede fără susţinere, cifoză
evidentă; 5.singur se aşează; 6.merge cu susţinere; 7.merge bine; 8.se ridică pe scări; 9.sare într-
un picior; 10.stă într-un picior; 11.mers articulat
Motricitate fină - adaptabilitate. Etape de dezvoltare: 1.ţine sunătoarea; 2.schimbă cubul dintr-o
mână în cealaltă, folosind la apucare palma; 3.ţine obiectul cu degetul mare şi indicele;
4.foloseşte apucarea cu degetele; 5.spontan desenează mâzgâleli; 6.construieşte turn din 4
cuburi; 7.construieşte turn din 7 cuburi; 8.de sinestătător desenează cruciuliţă; 9.de sinestătător
desenează un pătrat; 10. desenează omul din 6 componente
Limbajul. Etapele de dezvoltare: 1.râde cu hohote; 2.se întoarce auzind voce, reacţionează la
numele său; 3.gângureşte; 4.silabe melodios repetate; 5.rosteşte în afară de „mama", „tata" încă 3
cuvinte; 6.la rugăminte arată părţile corpului; 7.foloseşte în vorbire pluralul; 8.îşi spune numele,
numele de familie, îşi cunoaşte sexul; 9.alege cuvintele cu sens opus; 10.numeşte materialul din
care s-a confecţionat obiectul
Criteriul personal-social. Etapele de dezvoltare: 1.zâmbet conştient; 2.se opune tentativei de-ai
lua jucăria; 3.se întinde după jucăria distanţată; 4.bea din cană; 5.mănâncă cu lingura; 6.spală
dinţii cu ajutorai maturilor, 7.în joc contactează cu alţi copii; 8.uşor suportă despărţirile scurte de
mamă; 9.de sinestătător se îmbracă.
V.Test de comportament: comportament tipic: da, nu; colaborare (întotdeauna, de obicei,
rareori); interes pentru mediul înconjurător (viu, dezinteres uşor, dezinteres marcat); teamă
(absenţă, uşoară, extremă); capacitate de concentrare, atenţie (corespunzătoare, uşor de distras,
foarte uşor de distras)
2.infectia herpeticaInfecţia herpetică – infecţie cauzată de virusul Herpes simplex 1 şi 2 –
maladie cu un spectru extins de manifestări clinice - herpesul mucoaselor şi al pielii, afectări
oftalmice, urogenitale şi a sistemului nervos central, herpesul neonatal, forme generalizate, în
dependenţă de statutul imun al gazdei, vârstă, etc.
Agentul pathogen esteun virus din familia herpesvirydae,este putin viabil in mediu
inconjurator,se distruge rapid sub actiunea razelor ultraviolet,temperature inalte si rezistent la
frig. Sunt 2 grupuri de virus:vsh1-forme cutanate si afectarea mucoasei bucale si vsh2-de infectii
genital. Infecţia cu VHS este o boală infecţioasă cu manifestări clinice
multiple şi răspândire extinsă pe tot globul, în special în ţările economic neavansate. Mortalitatea
cauzată de infecţia herpetică în lume, conform estimărilor OMS, se situează pe locul doi (15,8%)
în grupul infecţiilor virale , cedând doar gripei (35,8%).
Sursa de infecţie este pacientul cu infecţie herpetică manifestă (primoinfecţie herpetică sau
recurenţă herpetică) şi purtătorul de VHS. Contagiozitatea pacientului cu primoinfecţie herpetică
durează 11-18 zile, la gravide – 14-21 zile, la cei cu recurenţă herpetică – 2-4 zile, la pacienţii cu
forme severe şi la persoanele imunosupresive – mai mult. Transmiterea infecţiei are loc pe cale
aerogenă, prin contact direct şi pe cale transplacentară [22], transfuzională sau pe cale genitală,
orogenitală. Este posibilă şi infectarea prin autoinoculare, prin obiecte
Tablou clinic  Vezicule herpetice grupate pe mucoasa nazală şi pe tegumentele perinazale. 
Rinoree.  Febră.  Adenopatie laterocervicală.  Evoluţie favorabilă, 7-10 zile. Cel mai fregvent
la copii este intilnit stomatita acuta herpetica: apare mai frecvent la copiii în vârstă de 1-4 ani
(perioada de apariţie a dinţilor).  Debut acut, cu febră 38-39°C.  Disfagie, greţuri.  Stomatită
veziculoasă, ulterior aftoasă.  Dureri intense.  Hipersalivare.  Halenă fetidă.  Tulburări de
masticaţie.  Adenopatie submandibulară şi laterocervicală.  Uneori - autoinoculare pe faţă, gât,
torace.  La copiii care sug degetul - panariţiu herpetic.  Evoluţie favorabilă, 8-15 zile.
Profilaxie nespecifica
3 Determinarea fregventei respiratorii la sugar se determina in felul urmator:sugarul se ia imbrata
se cuprinde de la spate si cu ajutorul unui cronometru fixam timpul in decurs de 60 secunde
numaram respiratiile le notam. In mediu trebuie sa fie la numar 40-59
Studiu de caz:diagnostic-intertrigo
Copilul se dezvolta conform virstei:talia se determina t la nastere +3v=53+12=65
Masa ponderala o calculam dupa formula lui Finkelstein:3100+4*700=5600
Stabilirea ratiei alimentare la sin de 7/8 ori pe zi
Mama nu a procedat correct nu se aplica talc,dar ulei pentru copii sau ulei fiert si racit
Dupa fiecare act de urinare sau fecatie se va spala zonele afectate cu apa fiarta si racita la
35grade in care vom adauga permanganate de ptasiu sa fie de o culoare roz paldupa care
tamponam si uscam bine si aplicam ulei

Bilet6
Sistemul nervos coordoneaza toate procesele fiziologice din organismal copiului in crestere
asigurind adaptarea la conditiile mediului extern.
Deosebim:
-SNC
-SNP
-SNV
Functia SNP si SNV este coordonat de SNC.
Creierul nn este de 330-400g,creste mai intens in prii 4 ani de viata 50%.tesutul medular este
bogat in apa,contine putina licetina si alte substante proteice specifice. Circuvolutiunile sunt slab
dezvoltate cit si scizurile,dar se accentueaza in primii ani de viata.
Substanta cenusie nui dezvoltata ,caile piramidale sunt lipsite de membrane mielitica,neuronii
sunt la numar de 12 miliarde dar sunt imaturi,abia la virsta de 1 an 90% din celulele nervoase
functioneaza Primii care se mielinizeaza sunt receptorii si analizatorii
cutanati,gustative,olfactivi,acustici si optici. Maturizarea celulelor nervoase din scoarta cerebrala
continua pina la 18-20 luni,in bulbu rahidian pina la 7 ani.
SNV este mai bine dezvoltat decit scoarta cerebrala,mentine tonusul vaselor sangvine,regleaza
functiile organelor interne. La dereglarea functiei SNV apar crampe intestinale si meteorism.
Toate functiile vitale a nn sunt reglate de diencefal si centrii subcorticali. Maduva spinarii este
relative mai bine dezvoltata,o data cu cresterea capatul distal al ei se ridicase ridica in sus din
cauza vertebrelor. La nn punctia lombara se face in spatiile 3 si 4,la copii mai mari 4si5
Creierul este bine vascularizat ,vasele sunt subtiri cu permiabilitate sporita deaceea sunt riscuri
de hemoragii intracraniene.
Copilul poseda o serie de reflexe inascute:reflexul pupilar,cornean ,respirator, de sugere,glutitie
cu ajutorul carora copilul se adapteaza la mediul ambient
Reflexe fiziologice tranzitorii:
-r Babinschi –la atingerea plantei piciorului cu un stilou degetul1 se retroflexeaza iar celelalte se
destind sub forma de evantai
-Reflexul Moro la bebelusi se declanseaza in urma unei miscari rapide sau a unui zgomot brusc
din exterior.
-r Robinson-apucarea si tinerea obiectului cind acesta atingera suprafetei intrne a palmei
-r Trompa –intinde buzele inainte de a apropia suzeta
-r de tirire
-r Galant-indoirea in forma de arc a corpului la netezirea pielii spatelui intre coloana si scapula
-r de cautare
2tusea convulsive-Este determinata de Bordetella pertussis ce se localizeaza la nivelul cailor
respiratorii, se multiplica in numar mare si produce leziuni la nivelul mucoasei locale. Este o
boala specific umana, intalnita in toata lumea. Imunitatea prin boala nu este permanenta.
Incubatia bolii este intre 4 si 21 de zile. Simptomele de debut sunt nespecifice, cu rinoree,
congestie nazala, stranut, ochi rosii si lacrimosi, febra usoara, stare letargica si tuse uscata, care
corespund primei etape a bolii = catarala. Apoi tusea devine severa, simptomele se agraveaza,
mucusul se acumuleaza in interiorul cailor respiratorii si determina episoade de tuse chinuitoare,
incontrolabila.Apar accese numeroase si rapide de tuse paroxistica si finalul accesului de tuse
este urmat de efort inspirator si zgomot suierator, ascutit. Aceasta este a doua etapa =
paroxistica. Se poate insoti de cianoza si voma. In cea de-a treia etapa – convalescenta –
recuperarea este treptata, tusea se diminueza si dispare in 2-3 saptamani. Paroxismele pot sa
reapara la mai multe luni de la debutul bolii in cazul infectiilor respiratorii ulterioare. Conduita
terapeutica (tratament) .Difera in functie de formele bolii. In formele usoare este suficienta
izolarea la domiciliu aproximativ 10 zile si administrarea de antibiotice (macrolide) si tratament
simptomatic (antitermice, antitusive sau mucolitice).In formele severe, la nou-nascuti, sugarii <3
luni, batrani sau in cazurile de complicatii este necesara spitalizarea (cu monitorizarea atenta a
acceselor de tuse si a intensitatii acestora, oxigenoterapie, nutritie parenterala, corticoterapie si
chiar administrarea de imunoglobuline).Izolarea bolnavului, la domiciliu sau in spital, este
obligatorie pentru preintampinarea contactelor cu persoanele receptive. Se face dezinfectie
continua si aerisiri frecvente. Proflaxia specifica consta cu vaccine incapand cu varstele de 2
luni, 4, 6 luni, 1 an si apoi rapel la 4-6 ani. Copiii de 7-10 ani ce nu au finalizat schema primara
vor primi o doza de DT (diftero-tetano). Trebuiesc vaccinati toti sugarii, inclusiv cei HIV
pozitivi, carora a 4-a doza li se administreaza intre 1 si 2 ani. Vaccinul se amana doar la
persoanele cu boli acute febrile
3 . Toaleta intima la sugari: Materiale necesare: Apa de t` de 36-37`C, prosop, ulei vegetal
steril, servetele de tifon, manusi dezinfectate si substante dezinfectante.
Tehnica efectuarii: Asistentul ii face copilului toaleta in manusi.
Este pregatita lenjeria curata. Toaleta intima se face cu apa calda, de preferinta,
curgatoare.Temperatura jetului de apa o controlam cu mina.La necesitate vom folosi si
sapunul.Pe fetite le apucam de coapsa cu capul sprijinit pe brat si le spalam de la simfiza pubiana
spre regiunea anala, prevenind astfel patrunderea infectiei din rect in caile urogenitale.
Toaleta intima la baieti poate fi facuta apelind la alte pozitii.
Dupa toaleta, pielea se usuca cu un prosop prin tamponaresi, daca este nevoie, se unge cu ulei
vegetal steril cu ajutorul servetelelor de tifon. Toaleta intima se face dupa fiecare defecatie si
dupa 2-3 acte de mictiune. Obiectele folosite sint supuse dezinfectiei.
Studio de caz:diagnostic-boala hemmolitica prin incompatilibitate de rh. Tratamentul profilactic
consta in extractia fatului prin operatie cezariana, transfuzia fetala intrauterina, administrarea de
imunoglobuline iv la femeile cu feti cu hidrops fetal in antecedente, prevenirea izoimunizarii
prin administrare de imunoglobuline anti D.Tratamentul curativ consta in metode de prevenire a
neurotoxicitatii bilirubinei; acest lucru se realizeaza prin fototerapie si exsanguinotransfuzie.
Decizia asupra interventiei terapeutice depinde de ritmul de crestere a valorilor bilirubinei,
greutatea la nastere, potentialul risc in blalanta cu beneficiul. Alte metode de tratament sunt
administrarea de Fenobarbital (per os) sau imunoglobuline (iv). Profilaxia se adreseaza mamei
pentru a proteja copilul urmator si consta in administrarea de preparate de
imunoglobulina anti-D la 72 h dupa nastere sau interventie chirurgicala, respectiv
transfuzie.

BILET DE EXAMINARE Nr._10__

1. Caracterizează PAF ale organelor respiratorii la copii de diferite vîrste,frecvenţa respiraţiei şi
tipul respiraţiei în corespundere cu vîrsta.
2.Descrie parotidita epidemică în baza algoritmului:noţiune,etiologie,
epidemiologie,tablou clinic,principii de ingrijire şi tratament,măsuri de profilaxie.
3.Demonstrează tehnica efectuării raclajului perianal.
4. Realizează studiul de caz.

1 Organele respiratori isi incep dezvoltarea din saptamina a 4 dezvoltari embrionare, Formarea
org. Respiratori se termina la virsta de 7 ani, iar ulterios se maresc doar in volum.
Organele respiratori se clasifica in sup. si inferioare:
Sup.(de la orifiiciile nazale pina la ligamentele vocale)
Inferioare (laringe traheia, bronhiile, plamini)
Partcularitatile morfologice la copii in primi anii de viata sint:
Mucoasa subtire, fina, usor lezabila, uscata, cu glandele insuficient dezvoltate, producerea joasa
a imunoglubulinei secretori A si insuficienta de surfactant.
Submucoasa bogat vascularizata si putin elastica
Cartilajele usor comprimabile, mai ales portiunile inferioare, lipsa tesutului elastic in plamini.
Nasul la copii de virsta timpurie este d diminsiuni mici scurte narinele inguste din cauza
dezvoltari insuficiente a scheletului facial. Cavitatile anexe ale nasului- sinusul etmoid si
maxilar sint slab dezvoltate . Canalul nazo-lacrimal ESTE largf si scurt ceea ce favorizeaza
dezvoltarea infectiei spre sacul conjuctiv.Faringele la virsta timpurie este ingust amigdalele sunt
slab dezvoltate de aceea pin la virsta de 1 an practic nu se denota angine. Canelele
otofaringiene sunt largi si scurte ocupa opozitie orizontala ceea ce favorizeaza dezvoltarea
otitelor. Laringe –la copii este situat mai sus decit la maturi la niv vertebrei 3, are forma de
pilnie cu ungustarea clara la nou-nascut diametru laringe este 4mm ; 6-7mm la 5-7 ani; 1 cm la
14 ani cartilajele sunt moi flexibil.
Traheea alcatuita din 14 semiinele cartilaginoase, are forma de pilnie ingusta si foarte
mobila.lungimea 8-12cm avind diametru 1,5-1,8cm. Arborele bronhial la mamentul nasteri este
format , odata cu cresterea copilului numarul ramurilor se scchimba. Bronhiile la nou-nascut sunt
inguste insa dimisiunile lor s maresc intesns in primul ran de viata si in perioada pubertara ,
cartilajele bronhiilor sunt foarte elastic moi ,usor se deformeaza.Bronhia dreapta ocupa o pozitie
aprope verticalafiind o continuare a treheii este mai larga ca bronhia stinga, de aceea aici mai
multi corpi straini se aspira.
PlaminulLa nou-nascut cintaresc 50 gr la adult de 20 ori mai mult sunt alcatuiti din tesut
conjuctiv, bine vascularizati , bogati in vase limgatce si saraciin tesut elastic. Plaminul drept este
putin mai mare ca cel sting.la fat plamini sunt colobati ,plini cu un lichid trasparent. Lichidul din
plamini se reabsoarbe rapid datorita surfactantului secretat de glandele mucoasei respiratori.la
copi ca la adulti plamini au o structura segmentara . Numarul alveolelor la nou-nascut e de 10 ori
mai mic decit la maturi . Diafragma la copilul mic joaca un rol inportant in viata indesebi in
mecanismul respiratie. Contractiile ei slabe s explica prin respiratie deosebita de superficiala al
nou-nascutlui. Procese ce face dificultate de miscare a diafragmei sunt: meteorisme, formarea
gazelor in stmac, pareza intestinului, marirea org parachimantoase, intoxicati, micsorarea
ventilatiei plaminilor
Fregventa respiratiei la copii este mai mare cala adulcti
n-n 40-59res/min 1-2 ani 40-49resp/min la 5-6 ani 30- 39 la 10 28- 20 la matur 16 resp/min
tipul respiraţiei în corespundere cu vîrsta. La nou nascut si sugar predomina respiratie
abdominala, la baieti ea continuie si la virsta de adult iar la fete dupa 5-7 ani predomina resp
toracica
2 Parotidita epidemica notiune Oreionul, sau infecţia urliană este o boala infecţioasă
provocată de virusul urlian, care afectează ţesutul glandular, mai frecvent glandele salivare, în
special parotide, precum şi sistemul nervos central.
Etiologie Familia Paramyxoviridae ARN-virus (monocatenar) Învelişul conţine: hemaglutinine,
hemolizina şi neiraminidaza Structura antigenică stabilă Produce efect citopatic pe culturi
tisulare Poate fi identificat în salivă, sânge, lichidul cefalorahidian, urină. Relativ rezistent: t -
20ºC – cîteva zile, t mai joasă – 6-8 luni.
Epidemiologie
Sursa de infecţie:bolnavi cu forme tipice de oreion bolnavi cu forme atipice (fruste,
inaparente)Mecanismul de transmitere: calea aeriană ( prin picături de salivă)contact indirect
(prin obiecte atinse de salivă) Indicele receptivităţii constituie 85%. Morbiditatea max. – copii
5-15 ani Sezonalitatea – iarnă-primăvară
Tabluol clinic Perioada de incubaţie – 11-21 zile, în medie 16-18 zile.Perioada prodromală (1-2
zile) – subfebrilitate, disconfort, cefalee, indispoziţie, dureri retromandibulare.
Febră.Cefalee.Dureri retromandibulare la masticaţie.Tumefacţie la nivelul uneia dintre glandele
parotide, iar peste 1-2 zile în mare parte şi a celeilalte.Glandele parotide la palpare sunt elastice,
sensibile.Pielea lucioasă, neinfiltrată, destinsă, de culoare normală. În cavitatea bucală orificiul
canalului Stenon infiltrat (roşu, proeminent) – simptomul Moursou (50%-80%).Parotidita
progresează în 2-3 zile şi durează 7-10 zile.
Debut brusc Febră Dureri epigastrice sau „în centură”Greţuri, vome Anorexie Diaree sau
constipaţieAmilazemia şi amilazuria crescute (uneori în lipsa manifestărilor clinice) Semnele
clinice durează 10-12 zileFuncţia pancreasului se restabileşte în 3-4 săptămîni
Tumefacţie testiculară, edem, congestie, temperatură locală, dureri, frecvent unilaterală, poate fi
bilaterală (15%) Apare după 1-2 săptămîni de la debutul parotiditei Durează 5-7 zile, apoi treptat
cedeazăSe poate asocia cu epididimită
Ingrijirea si tratamentu Regimul zilei Repaus la pat – 10-14 zile.igiena cavităţii bucale
(spălături cu infuzie de muşeţel, sol. Nitrofural 1:5000, sol. Hidrocarbonat de sodiu 2%).Aplicaţii
de căldură uscată pe glandele salivare afectate. DietaRegimul alimentar adaptat toleranţei
digestive. Alimente semisolide. Aport de lichide (apă minerală plată, sucuri, compot, ceaiuri).
Vitamine
Antipiretice/analgezice şi spasmolitice (la febra peste 38,5ºC) Antihistamininice (la necesitate)
Vitamine Diuretice Imunomodulatoare: Viferon - 1mln U - 1 supozitor de 2 ori pe zi, 5 zile
copiilor de vîrstă şcolară;Viferon 500 000 U cîte 1 supozitor de 2 ori pe zi, 5 zile copiilor de
vîrstă preşcolară
Profilaxia În Republica Moldova, începînd cu anul 2002, vaccinarea copiilor se efectuează cu
vaccinul combinat împotriva rujeolei, oreionului şi rubeolei (ROR), care este administrat copiilor
la vîrstele:
12 luni – vaccinarea primară; 6-7 ani – revaccinarea;15-16 ani – va fi revaccinarea din a.2012
Vaccinul ROR se administrează subcutanat în porţiunea superioară a braţului în doză 0,5 ml.
3 Raclajul Perianal este introducerea portampunului in anus si continutul de pe portampon este
plasat pe o placa de sticla care este sub supraveghere permanenta.
4 STIUDIU DE CAZ Talia T52+3*V ( virsta in luni) =61cm
MASA M 0-6L = M3600+V *700=5700gr
cantitatea necesara de lapte la virsta de 3 luni L=1/6 din 6000gr=1000ml necesarul zilnic\
Dupa calcule vedem ca copilul din cazul nostru are o dezvoltare foarte buna,deoarece datele
antropometrice ale acestuia nu se abat de la norma.\
Dar el primeste doar 400 ml lapte de la mama deaceea trebuie introdus in ratia alimentara si
laptele adaptat\
Mama administriaza corect Vit.D copilului deoarece pina la 2 ani se adm.cite o picatura zilnic\.

Bilet 11
1. Caracterizaţi PAF ale organelor respiratorii la copii de diferite vîrste.Explicaţi
verificarea prezenţei tirajului cutiei toracice,stridorului,respiraţiei astmatiforme,respiraţiei
accelerate(conform CIMC).
Principala funcţie vitală a organelor respiratorii este asigurarea ţesuturilor cu oxigen şi evacuarea
bioxidului de carbon. Organele respiratorii îşi încep dezvoltarea din săptămâna a 4-a a
dezvoltării embrionare. Creşterea intensă şi diferenţierea organelor respiratorii continuă în
decursul primilor ani de viaţă. Formarea organelor respiratorii se termină în mediu la virsta de
7ani, iar ulterior se măresc doar în volum.
Organele respiratorii se clasifică în superioare şi inferioare:
Superioare (de la orificiile nazale pînă la ligamentele vocale);
Inferioare (laringele, traheia, bronhille, plămînii);
La momentul naşterii structura lor morfologică e încă imperfectă, iar de aceasta sînt legate şi
particularităţile functionale alerespiraţiei. Toate căile respiratorii la copii au dimensiuni mult mai
mici şi lumen mai îngust ca la matur.
Particularităţile lor morfologice la copii în primii ani de viată sint:
1. Mucoasa subţire, fină, uşor lezabilă, uscată, cu glandele insufident dezvoltate, producerea
joasă a imunoglobulinei secretorii A şi insuficienţa de surfactant.
2. Submucoasa bogat vascularizată şi puţin elastică.
3. Cartilajele uşor comprimabile, mai ales în porţiunile inferioare, lipsa ţesutului elastic în
plămîni.
Toate acestea diminuează funcţia de barieră a mucoasei, facilitează pătrunderea agenţilor
pătogeni în sînge, creează premise pentru îngustarea căilor respiratorii, în rezultatul edemului de
geneză infecţioasă ce survine rapid sau în rezultatul comprimării tuburilor respiratorii din
exterior (tumori, vasele aşezate anomalic, ganglionii limfatici traheobronşiali măriti în volum
etc.)
Nasul:Narinele si aparatul nazofaringian sunt de dimensiuni mici,scurte inguste.Meatul nazal
inferior lipseste,mucoasa e fina,bogat vascularizata.Cornetele nazale sunt groase,tesutul cavernos
al submucoasei este slab dezvoltat.
Cavitatile anexe ale nasului:Sinusul etmoidal si maxilar sint slab dezvoltate,iar sinusul frontal
si sfenoidal lipsesc.Structura lor se diferentiza abea la virsta de 12-15 ani.
Canalul nazo-lacrimal:Este larg sis curt ceea ce inlesneste raspindirea infectiei din nas spre
sacul conjunctival.
Faringele:Este ingust,amigdalele palatine sunt slab dezvoltate.La sfirsitul primului an de viata
tesutul limfoid al amigdalelor deseori se hiperplazeaza si functia lor de bariera este joasa.
Canalele otofaringiene(trompele eustache):Sunt largi si scurte,ocupa o pozitie orizontala,ceea
ce defavorizeaza trecerea usoara a infectiei din faringe in ureche si dezvoltarea otitelor.
Laringele:Este situat mai sus ca la maturi la nivelul vertebrei cervicale III,are forma de
pilnie.Diametrul este de 4 mm si se mareste lent(6-7mm la 5-7 ani,1 cm la 14 ani),cartilajele sunt
moi,flexibile.Cu virsta forma de pilnie incepe sa devina cilindrica.Coardele vocale sunt groase si
scurte,au spatial intre ele de 25 mm.Mucoasa este fina,bogat vascularizata,contine mult tesut
limfoid.
Epiglota:este strins legata de radacina limbii.La nou-nascut ea este relative scurta si larga.Pozitia
ei incorecta si cartilajele moi pot fi cauza ingustarii intrarii in laringe si aparitia unei respiratii
zgomotoase stenotice.
Coardele vocale:La copii sunt mai scurte ca la maturi ,prin ce se explica inaltimea si tembrul
vocii copilului.
Traheea:Reprezinta continuarea directa a laringelui,alcatuita din 14-20 semiinele
cartilaginoase,unite prin intermediul ligamentelor care se pot contracta sau largi.Traheea
copilului are forma de pilnie,este ingusta si foarte mobile,ea incepe la nivelul vertebrei cervicale
IV si se termina la nivelul vertebrelor toracice II-III,unde se ramifica in 2 bronhii
principale.Traheea masoara in lungime 8-12 cm si un diametru de 1,5-1,8 cm.
Arborele bronhial:La nou nascuti sunt inguste insa dimensiunile lor se maresc intens in primul
an de viata.Cartilajele bronhiilor sunt foarte elastic,moi usor se deformeaza.Bronhia dreapta
ocupa o pozitie aproape vertical,fiind o prelungire a traheii,este mai larga ca bronhia
stinga.Bronhia stinga este situate sub ub unghi fata de trahee,are lumenul mai ingust,de aceea
plaminul sting este aerat mai insufficient ceea ce favorizeaza dezvoltarea pneumoniilor.
Plaminii:La nou-nascuti cintaresc 50 gr,sunt alcatuiti din tesut conjunctiv,bine
vascularizati,bogati in vase limfatice si saraci in tesut elastic.Plaminul drept este putin mai mare
ca cel sting.La copii ca si la adulti plaminii au o structura segmentara.
Tirajul cutiei toracice – o adincitura la virful sternului si in spatiul intercostal, se apreciaza
vizual in momentul respiratiei.
Stridorul – este inspiratiee zgomotoasa,aspra ca rezultat al edemului laringelui. In caz ca copilul
este grav si nu putem vizual sau cu mina sa apreciem nr de respiratii, punem fonendoscopul la
nas.
Respiratie asmatiforme este respiratie sueratoare. Se aude un sunet muzical moale,copilul are
expiratie dificila.Cauza acestei respiratii este ingustarea bronhiilor.Suieratul trebuie ascultat la
gura copilului deoarece este greu de deslusit.
Respiratie accelerata- mai mult de 50 respiratii pe minut. Se apreciaza timp de un minut.
Aplicam mina pe cutia toracica ori abdomen.

2. Descrie rujeola în baza algoritmului:noţiune,etiologie,

epidemiologie,tablou clinic,principii de ingrijire şi tratament,măsuri de profilaxie.
Definiție - Boală acută foarte cotagioasă produsă de virusul rujeolic și caracterizată prin
febră,catar respirator,exantem și enantem carateristic,complicații frecvente,severe și imunitate
durabilă.
Etiologie
Virusul rujeolic conține ARN,este din familia Paramixoviridae,genul Mixoviridae.Este puțin
rezistent la mediul extern,mai ales la temperaturi înalte,rezistă la temperaturi joase în stare
congelată.Este predominant epiteliotrop.Posedă și o activitate hemaglutinantă.Virusul poate fi
izolat din lavaj farigian și sînge în perioada prodromală a rujeolei.
Epidemiologie
Sursa de infecție-exclusiv omul bolnav cu diverse forme de boală.Nu există purtători
sănătoși.
Contagiozitatea bolnavului-ultimele două zile de incubație și pînă în ziua a 5-a de la
apariția erupțiilor cutanate(în cazuri pneumoniei-pînă în ziua a 10-a).
Calea de transmitere
Aerogenă prin picături la distanțe mari.
Receptivitatea
-generală;
-copiii în vîrstă pînă la 4-6 luni posedă anticorpi materni(transplacentar și prin lapte);
-indicele de cotagiozitate-100%
 Sezonalitatea-lunile reci ale anului(februarie-mai)
Morbiditatea prin rujeolă după introducerea pe scară largă a vaccinării s-a redus
considerabil.În RM incidența rujeolei în a.2000-2001 este de 15,93-10,69‰,copiii constituind-
85%,au loc focare în colectivități.
Simptomatologie clinică
Perioada de incubație durează 8-17 zile,poate să dureze și 21-28 zile,în cazul administrării în
debutul ei gammaglobulinelor,plasmei.
Perioada preeruptivă(prodromală sau catarală):
-durează 3-4 zile,debutul este gradat
-febră 38-39⁰C;
-catar respirator(pronunțat și se caracterizează prin:strănut,secreții nazale abundente abundente
seroase,ulterior mucopurulente sau sanguinolente).Laringotraheita se manifestă prin voce
răgușită și tuse lătrătoare(crup);
-conjunctivita seroasă(se exprimă prin fotofobie,lăcrimare,edem palpebral,hiperemie,pot fi
secreții purulente);
-manifestări digestive(greață,vomă,uneori diaree,dureri abdominale,apendicită);
-enantem(hiperemia intensă a mucoasei palatine cu prezența uneori de peteșii sau hemoragii pe
vălul palatin,peretele posterior al faringelui),limba saburală;
-gingivită(hiperemie,edem,depuneri albicioase);
-semnul(petele) Filatov-Koplik(puncte albe mici pe mucoasa roșie a obrajilor în dreptul
molarilor,aderente,izolate,de mărimea bobului de griș,apare în a 2-a zi a bolii și dispare după 24
ore de la apariția erupțiilor,prezent în 80-90% cazuri).
Perioada eruptivă
-durează 3 zile
-febră intensă în platou;
-catar respirator progresiv;
-conjuctivită;
Exantem:
-apare în a 4-a zi a bolii(inițial după urechi pa față,gît);
-extindere în a 5-a zi pe trunchi și membrele superioare și ăn a 6-a zi pe membrele inferioare;
-maculo-papuloase(macule-pete roșii de 2-3 cm în diametru,mai rar maculo-papule,cu margini
accentuate);
-confluente;
-oșor pruriginoasă
-pe fonul pielii nemodificat;
-în cursul de 3-4 zile culoarea pielii variază către cafeniu discret persistînd pentru încă 6-7 zile în
convalescență,tegument ,,tigrant’’,descuamare fină furfuracee;
-afectarea severă a stării generale;
-inapetență;
-semnul Filatov-Koplik dispare în ziua apariției erupției cutanate lăsînd hiperemia și mici
ulcerații opace(urme de semnul Filatov-Koplik).
Pot fi varietăți ale erupției cu mici vezicule miliare(morbili veziculoșii),mai
reliefată(morbili elevată).Alteori erupția devine hemoragică,nu întotdeauna caracterizînd formele
severe.Ea poate deveni cianotică în complicații pumonare.Erupția poate fi și discretă,atipică în
formele fruste sau mitigate,poate lipsi în formele mitigate(morbilli sine morbillis).
Perioada de convalescență(posteruptivă)
-febra scade treptat pînă la valorile normale;
-pigmentarea erupțiilor cutanate;
-descuamare,,tărîțoasă’’;
-starea generală și apetitul revin încet în 8-10 zile;
-deprimarea semnificativă a puterii de apărare la infecții;
-complicații;
-reactivarea unor infecții(maladii) cronice.
Pelîngă forma tipică pot fi forme atipice,care se manifestă:
-forma frustă care evoluează cu intoxicație neînsemnată,temperatură subfebrilă,cu apariția
în a 2-3-a zi de boală a unui exantem atenuat și discret urmat de o pigmentare neînsemnată;
-forma mitigată (morbiloid) se înregistrează la copii cărora după a 3-4-a zi de contact li s-
administrat gammaglobulină sau plasmă.Diferă de forma tipică prin perioadele de inubație(21-28
zile) și prodromală redusă(1-2 zile),temperatură subfebrilă,simptome catarale
moderate.Simptomul Belski-Filatov-Coplik adesea lipsește,erupția e mai măruntă,redusă
numeric,poate să apară inițial pe trunchi,nu confluează,pigmentația este mai puțin
pronunțată.Starea generală este bună.Complicații nu apar.Imunitatea este durabilă.
-forma hipertoxică se întîlnește mai frecvent la copii mici,se manifestă prin
hipertemie,cianoză,tahicardie,tahipnee,prostrație,convulsii,insuficiență circulatorie;
-forma hemoragică începe brusc,brutal,cu febră(40-41⁰C),delir,convulsii,stupoare,dereglări
respiratorii,erupție hemoragică,epistaxis,melenă,conducînd frecvent la deces prin instalarea
sindromului de coagulare intravasculară diseminată(SCID);
-forma dispneică cu bronșită capilară(rujeola sufocantă) se întîlnește foarte rar la copii cu
imunodeficiență.Este caracterizată prin debut brutal cu dispnee,tahipnee,tiraj,cianoză,fenomene
fizicale respective obstruării bronhiilor și broșiolelor cu exudat vîscos,celule gigante.Erupțiile în
aceste cazuri sunt puține,cianotice.Evoluție gravă adesea cu deces.

Particularități
•Rujeola mitigată apare la copiii cărora în a 3-4 zi de la contactul cu rujeola li s-a
administrat imunoglobulină sau plazmă.Incubația durează 21-23 zile,perioada preeruptivă nu
depășește 1-2 zile;febra,catarul respirator,conjunctivita sunt pronunțate moderat,semnul Filatov-
Koplik lipsește.Exantemul este mai puțin pronunțat,neconfluent,apare mai rapid,pigmentarea și
descuamarea sunt slab pronunțate.Complicații nu apar.
•Rujeola la copiii vaccinați evoluează în forme ușoare fruste,fără complicații,dar pot
fi și forme mai grave în cazul în care imunitatea postvaccinală nu este stabilă,durabilă.
•Rujeola la sugari-forme atipice,fruste în perioada 6 luni-1 an,sau și la cei mai mici
născuți de mame neimune.
•Rujeola la adulți-se întîlnește în ultimii ani în 10-15% din cazuri.Boala evoluează
mai grav decît la copii,febră mare,intoxicație pronunțată,neurotoxicoză,exantemul caracteristic
confluent,tuse chinuitoare.Complicații apar mai rar,dar evoluează mai grav.
•Rujeola la gravide în primele 2-3 luni ale sarcinii poate produce malformații
congenitale.
Diagnosticul
Se bazează pe date:
•Epidemiologice(contact cu bolnavul de rujeolă cu 10-12 zile înainte,situație epidemică în zonă).
•Anamnestice(pacientul nu a suportat rujeolă,nu a fost vaccinat).
•Clinice:
-în perioada preeruptivă-febră,conjunctivită,catar respirator,enantem,gingivită;
-semnul Filatov-Koplik,fața edemațiată ,,plînsă’’;
-în perioada eruptivă-exantemul caracteristic,febră,sindrom respirator;
-în convalescență-pigmentarea și descuamarea pieli,complicații posibile.
Diagnosticul diferențial
•în perioada prodromală cu virozele respiratorii acute(gripă,adenoviroze etc.)
•erupțiile medicamentoase
•Rubeola
•Scarlatina
•Dermatita alergică
•Maladii virale cu sindrom eruptiv(enteroviroze,mononucleoza infecțioasă)
 •Meningococemia
•Eritemul infecțios
•Vasculite hemoragice
• Febra paratifoidă A,B
•Tifosul exantematic
Diagnosticul de laborator
•Hemoleucograma-leucopenie inițial cu neutrofilie în perioada prodromală apoi cu limfocitoză în
perioada eruptivă;
•Examenul citologic al secrețiilor nazale(celule gigante multinucleare,se utilizează
rar);Citodiagnosticul are valoare mai ales în perioada prodromală și postmortem.
•Examenul virusologic-izolarea virusului din secrețiile rinofaringiene,sînge și urină(rar) pe
parcursul perioadelor prodromale și eruptive prin cultivare pe țesuturi respective;
•Examenul serologic:analiza imuno-enzimatică(AIE)-anticorpi antirujeolici IgM pozitivi din
prima zi a apariției erupțiilor cutanate în 70% cazuri și în 100% cazuri în zilele 4-28 de la
apariția erupțiilor cutanate;seruri perechi în RHAP sau AIE după anticorpi IgG,se utilizează în
forme atipice,pentru diferențierea cu rubeola și în debutul epidemiilor.Diagnosticul serologic
poate fi decisiv în formele atipice.
Tratamentul
Se efectuează mai frecvent la domiciliu.
•Repaus la pat pe perioada febrilă,la nevoie și mai mult
•Igiena riguroasă a tegumentelor,mucoaselor bucale,ochilor cu soluții respective
•Alimentația în conformitatea cu toleranța digestivă;în perioada febrilă include hrană
lichidă(supe,pireuri,ceaiuri,sucuri de fructe,apă minerală),apoi dieta se completează treptat,fără
restricții
•Aport de lichide
•Terapia simptomatică(antipiretice,antialergice,antitusive apoi expectorante)
•Vit .A,multivitamine
•Izolarea bolnavului pînă în ziua a 5-a de la apariția erupției cutanate sau pînă în ziua a 10-a în
caz de pneumonie.
•Tratamentul complicaților:
-Bronhopneumonia se tratează cu antibiotice în funcție de etiologia bacteriană și sensibilitate,se
aplică de asemenea tratamentul simptomatic și de susținere.Se prescrie
cefalosporine,oxacilină,imunoterapie
-Laringita stenozantă se tratează cu umedificarea aerului,comprese calde,antihistaminice în
formele medii și cu corticosteroizi în formele severe.În laringita secundară se vor administra
antibiotice,aspirarea secrețiilor,oxigenoterapia,la necesitate-traheostomia.
-Encenfalita rujeolică se tratează cu antiedematoase cerebrale,glucocorticoizi 10-20
zile,sedative,anticonvulsivante,vitamine din complexul B și trofice cerebrale,antihistaminice.Se
face corecția dezechilibrului hidro-electrlitic și acidobazic,oxigenoterapia.
Supravegherea
•Vizita repetată după 1-2 zile și în perioada de convalescență pentru depistarea complicațiilor
posibile
•Radiografia cutiei toracice la necesitate
•Consultul specialiștilor:neurolog,ORL,oftalmolog la necesitate
•Supravegherea durează 10-15 zile.
Măsuri antiepidemice în focar
•Informarea populației și contacților privind rujeola
•Depistarea și izolarea precoce a bolnavului la domiciliu sau în staționar pînă în ziua a 4-a de
la apariția erupției,iar în caz de pneumonie pînă în a 10-a zi de la debutul bolii,aerația încăperii.
•În colectivități pentru copii se instalează caratină.
•Supravegherea medicală a contacților din a 8 pînă a 17 zi a contactului,iar pentru cei care
au primit imunoglobulină pînă în a 21 zi.
 •Izolarea persoanelor nevaccinate din a 8 pînă a 17 zi a contactului,iar pentru cei care au
primit imunoglobulină pînă în a 21 zi.
•Vaccinarea imediată a contacților nevaccinați de la vîrsta de 10 luni,administrarea
imunoglobulinelor copiilor pînă la vîrsta de 10 luni.
•Vaccinarea suplimentară a contacților primvaccinați conform indicațiilor speciale.
•Declararea nominală.
Profilaxie
Rujeola este o boală infecțioasă de declarare obligatorie și se efectuează măsurile
antiepidemice în focar.
Cu scop profilactic se administrează imunoglobulină contacților anterior
nevaccinați,sugarilor,în primele 5 zile de contact cu doza 3 ml i.m.Cu scop de profilaxie urgentă
poate fi administrat în primele 5 zile de contact vaccinul antirujeolic.
Imunizarea antirujeolică constituie elementul de bază în profilaxia acestei maladii.Se
utilizează vaccin viu atenuat.În Republica Moldova vaccinarea se efectuează la vîrsta de un an
cu vaccin viu atenuat în doză de 0,5 ml subcutanat.Pentru eradicarea rujeolei se impune
realizarea unui nivel major de imunitate colectivă,prin vaccinarea la cel puțin 90% din
receptivi.Astfel se poate întrerupe transmiterea naturală a virusului rujeolic.

3.Demonstează tehnica efectuării toaletei matinale a sugarului.

Materiale necesare: Scutece curate, pampersuri, ulei vegetal steril (vaselina), tampoane si mese
de vata sterile, manusi dezinfectante, apa fiarta calduta, alcool etilic de 70%, solutii dezinfectante
(cloramina de 1%, clorura de var de 0,5% etc).
Tehnica executarii: Toaleta matinala se va face zilnic, inainte de prima alaptare.Primele doua
zile o face asistentul medical, apoi mama.
Asistentul va imbraca sortul de musama, isi va spala miinile, cu apa si cu sapun de doua ori, le va
dezinfecta cu alcool etilic de 70%, va imbraca manusile, apoi va trece nou-nascutul pe masuta de
infasat, dezinfectata in prealabil.Mai intii, asistentul va sterge ochii cu tampoane imbibate in
furacilina sau apa fiarta calduta de la comisura externa a ochiului spre cea interna.Vom folosi
tampoane separate pentru fiecare ochi.
Nasul se va curata de cruste cu ajutorul meselor de vata sterile inmuiate in ulei vegetal steril sau in
ulei de vaselina. Sulul bine compactat se introduce in nara la 1-1,5 cm, il rasucim si-l vom scoate
peste citeva secunde.Procedura vom repeta-o dintr-un meat nazal in altul pina cind cavitatea nazala
va fi curatata de mucus si de cruste.Este interzisa folosirea agrafelor si a chibritelor.Conductul
auditiv nu-l vom curata, vom sterge numai pavilioanele urechilor cu tampoane umectate, apoi le
uscam cu un servetel.
Fata copilului o vom sterge cu tampoane umectate in apa fiarta calduta sau furacilina.La inceput
stergem gura si nasul, pentru a inlatura resturile de lapte uscat si cele de saliva, apoi stergem
obrajii si fruntea.
Asistentul va controla zilnic cavitatea bucala, pentru a depista o eventuala stomatita.Tratarea
cavitatii bucale este interzisa, deoarece mucoasa este foarte fina, usor vulnerabila.
Cu un tampon curat umectat se va sterge sub barbie si plicile gitului pentru prevenirea sudaminei,
apoi este uscat cu alt tampon.Ridicindu-i minutil, i se vor sterge fosele axilare cu tampoane
umectate, apoi se vor usca bine.De asemenea ii vom desface pumnii copilului, ii vom sterge
palmele si intre degete.
In continuare, asistentul va desfasa copilul sau va scoate pampersul si ii va face toaleta intima cu
apa calda, de preferinta curgatoare, in asa fel, ca picioarele si alte parti ale corpului sa nu se atinga
de suprafata chiuvetei.Toaleta intima la fetite se va face anterior-posterior.La copiii de sex
masculin nu li se intinde preputul.Dupa aceea copilul va fi sters bine, fosele vor fi unse cu ulei
vegetal steril.
In final, asistentul isi va spala miinile, va cintari copilul si-l va imbraca.Obiectele folosite vor fi
supuse dezinfectiei.
Toaleta bontului ombilical o va face medicul pe parcursul zilei.
 Studiu de caz
Sugar în vîrstă de 10 luni.Masa la naștere 3700g ,talia 50cm.Actualmente ,talia băiețelului e 70
cm,masa corpului 9000g,perimetrul cranian 45 cm,perimetrul toracic 45 cm.Se alimentează
artificial.

Sarcina:
1.Apreciază indicii antropometrici și evaluează dezvoltarea fizică a copilului.
2.Alcătuiște rația zilnică și calculează necesitățile fiziologice în ingredienți nutritivi
principali.
Rezolvare:
Indicii antropometrici in norma la un asemenea copil:
T 7-12 luni=64+v(virsta in luni)=64+10=74 cm
M 7-12 luni=M la nastere+(v*600)=3700+(10*600)=9700
Perimetrul cranian 45 cm
Perimetrul toracic 45 cm
Copilul are o devoltare normala deoarece indicii antropometrici sunt aproape identici cu cei
calculati dupa formule si mai ales ca este mentionat ca copilul este alimentat artificial.
Copilul trebuie alimentat de 5-6 ori pe zi cu lapte adaptat
100 ml de lapte adaptat contine 1,4 proteine,3,3-4,2 lipide,6,3-7,9 glucide 300 Vit D 67-75 Kkal
Bilet 12
1. Caracterizează PAF ale inimii şi vaselor sangvine la copii,menţionînd despre creşterea
inimii în procesul dezvoltării copilului şi raportul dintre lumenul vaselor sangvine în
dependenţă de vîrstă.
Principalele functii ale organelor circulatorii sint:
- Mentinerea unui mediu onstant al organismului in conditii de activitate vitala mereu
schimbatoare;
- Transportarea de O2 si a substantelor nutritive spre toate organele si tesuturi;
- Eliminarea CO2 si a altor deseuri din organism.
Aceasta funtie se realizeaza intr-o corelatie strinsa cu organele respiratorii, tractul
gastrointestinal si renal, fiind coordonate de sistemul nervos, vegetative si endocrin.
Conceperea cordului si a vaselor sangvine mari are loc in saptamina a 3-a a fazei embrionare.
Prima contractie cardiaca apare in a 4-a saptamina,cind inima este formata din 2 camere,la 5
saptamini are 3 camere si la 6-7 saptamnini inima are deja 4 camere. Circulatia sanguine
intrauterina are unele particularitati , ce permite creierului si ficatului sa primeasca singe mai
bogat in O2 decit membrele inferioare.
Indata dupa nastere are loc restructurarea SCV la copil :
- Inceteaza circulatia sanguine placentara
- Vasele ombelicului isi pierd functia , oblitereaza si se transforma corespunzator in ligamentul
hepatic si hepato- ombilical ( saptamina a 2 de viata )
- Se inchide ductul arterial ( pina la 6 saptamina de viata )
- Fereastra ovala se inchide in 6-8 saptamina , iar uneori in luna 3-4 de viata a copilului
- Incepe sa functioneze circuitul mare si mic
- Sporeste viteza singelui circulant datorita sporirii necesitatii tesuturilor in oxigen.
Creşterea inimii în procesul dezvoltării copilului: Inima si vasele sangvine la copii se
deosebesc de adult dupa structura morfologica: Cordul n-n este relativ mare si alcatueste 0.8%
din masa corpului (cintareste 20 gr) la adult 250-300 g, la 3 ani si in perioadele ulterioare –
aproximativ 0,5 % . Inima creste mai intens in primii 2 ani de viata,in perioada pubertara(12-14
ani), si apoi la 17-20 ani. Pinal la 2 ani mai intens cresc – atriile, de la 2 la 6 ani- atit atriile cit si
ventriculele si dupa 10 ani preponderent ventriculele. Forma cordului pina la 6 ani este rotunda,
dupa 6 ani se apropie de cea caracteristica pentru maturi- ovala. Pozitia inimii se schimba cu
virsta: pina la 2-3 ani ea este culcata orizontal pe diafragma. La 3-4 ani o data cu cresterea cutiei
toracice si deplasarea in jos a diafragmei inima ocupa o pozitie oblica cu ventriculul sting
pozitionat inainte . Pina la virsta de 10 ani , inima la baieti este mai mare decit la fetite, apoi in
perioada adolescentei inima la fete intrece pe cea a baietilor , datorita cresterii mai intense a
fetitelor. Dupa 18 ani inima la barbate ramine mai mare ca la femei. Peretii inimii sunt slab
dezvoltati. Miocardul este subtire,tesutul elastic si conjunctiv aproape lipsesc. Fibrele musculare
sunt ft subtiri, nu poseda hasurarea transversal, contratiile inimii sint slabe, TA joasa. In primii 2
ani de viata are loc cresterea intensa a miocardului: se diferentiaza nucleele musculare, se
mareste numarul fibrelor musculare , reste forta miocardului. Spre visrta de 10 ani inima isi
termina dezvoltarea. Pina la virsta de 3-4 ani functia inimii este coordonata de sistemul nervos
simpatico, ceea ce explica tahicardia fiziologica la aceasta virsta. Dupa 4 ani se termina
mielinizarea nervului vag , care isi reia functia de coordonare a inimii. Pulsul n-n este aritmic
mai frecvent decit la adulti. Odata cu cresterea copilului frecventa pulsului se micsoreaza
datorita activitatii econome al cordului. Frecventa pulsului in corespundere cu virsta: n-n 140-
160 , 1 an- 120, 5 ani- 100, 10 ani- 80-85, 15 ani 70-80. Raportul dintre lumenul vaselor
sangvine: Prin ele se scurge si se repartizeaza singele tuturor organelor si tesuturilor. La n-n
peretii vaselor sangvine sunt subtiri cu stratul elastic si muscular slab dezvoltat. Lumenul
arterelor este egal cu cel al venelor. Odata cu cresterea copilului venele cresc mai intens si la 16
ani ele intrec in diametru arterele de 2 ori. Spre virsta de 12 ani structura vaselor sanguine e ca si
la adult. Capilarele la n-n au pereti subtiri,saraci in tesut elastic si muscular. Permeabilitatea
peretilor capilarelor este marita , de aceea toxinele usor se absorb in tesuturi si produc intoxicatia
organismului. Aceste particularitati se evidentiaza la premature ceea ce explica aparitia frecventa
la ei a hemoragiilor in diferite organe cu preponderenta in creier. Tensiunea arteriala la copii
depinde de virsta,sex,functia cordului si rezistenta vaselor sangvine(n-n: tensiunea sistolica 65-
86mmHg,diastolica ½ sau 2/3 din sistolica); TA creste odata cu virsta, sade in timpul somnului,
creste in timpul efortului fizic, plinsului.
Particularitatile functionale ale organelor circulatorii la copii:
a) nivelul inalt al rezistentei si capacitatii de munca a cordului copilului- se datoreaza
vascularizarii mai bune a organismului, lipsei infectiei cordului;
b) tahicardia fiziologica- conditionata de volumul mic al inimii in conditii de necesitati inalte
ale organismului in oxigen si pe de alta parte de starea de simpaticotonie, caracteristica copiilor
de virsta timpurie;
c)tensiunea arteriala joasa- din cauza volumului mic de singe ce se propulseaza cu fiecare
contractie cardiaca , din cauza rezistentei mici a vaselor periferice ca rezultat al diametrului lor
relative mare si a elasticitatii slabe;
d) posibilitatea de dezvoltare a dereglarilor functionale ale activitatii cordului- asa numita “
inima a adolescentului” in legatura cu cresterea neuniforma a cordului, vaselor sanguine, in
special in perioada de adolescent.

2. Descrie varicela în baza algoritmului:noţiune,etiologie,epidemiologie, tablou

clinic,principii de ingrijire şi tratament,măsuri de profilaxie,
conduita în viziunea Protocolului clinic naţional.
Varicela este o maladie infecțioasă, foarte contagioasă, caracterizată clinic printr-o erupție
veziculară, care aparae în mai multe valuri eruptive. Deși este o boală în general benignă,
varicela e deosebit de importantă prin contagiozitatea și frecvența mare la copii.
ETIOLOGIE. Agentul cauzal este virusul varicelozosterian (VVZ), varicela fiind
primoinfecția cu acest virus. Virusul măsoară 150-200nm, conține ADN cu dublă spirală. Este
dermotrop, dar afectează și sistemul nervos, și viscerele. Se determină în conținutul veziculelor
și în sînge, LCR.
Primoinfecția cu VVZ produce varicela, după care el rămîne cantonat în ganglionii senzitivi;
cînd titrul anticorpilor anti VVZ se reduce, infecția se poate reactiva și produce Herpes (Zona)
zoster. În mediul extern, VVZ este puțin rezistent.
 EPIDEMIOLOGIE. Varicela este răspîndită pe glob, apărînd endemic în orașe, uneori în
epidemii. Morbiditatea în varicelă este mare, în Republica Moldova constituie în medie 140-260
la 100000 de locuitori/an.
Surse de infecție este omul bolnav de varicelă, a cărui contagiozitate începe cu 1-2 zile
anterior apariției erupției și durează aproximativ 5 zile după ultimul puseu eruptiv. Sursă de
infecție poate servi și omul bolnav cu Herpes zoster.
Căi de transmitere. Transmiterea se realizează de la bolnav la omul sănătos pe cale aeriană,
prin picături de secreții nazofaringiene. Transmiterea infecției este posibilă și prin transportul de
curent de aer, conținînd picături infectante de la bolnav, la distanțe mari, chiar de la etaj la etaj.
Transmiterea indirectă, prin obiecte proaspăt contaminate, este rar întîlnită. Este posibilă
transmiterea transplacentară.
Receptivitatea la varicelă este universală. Copiii născuți de mame imune sunt imuni pînă la
vîrsta de 4-6 luni. Ambele sexe sunt la fel de receptive. Varicela este predominant o boală a
copilăriei (90%), cu cea mai mare incidență între 2-8 ani, cu o prevalare a numărului de cazuri în
lunile de toamnă – iarnă. Indicele receptivității este de 90 – 95%. Moralitatea este extrem de rară
(0,01-0,05%).
Imunitatea după varicelă este durabilă pe toată viața. Reîmbolnavirile de varicelă sunt
excepționale (3%). Însă virusul varicelozosterian poate persistaîn mai mulți ani în stare latentă în
celulele nervoase, în special ale ganglionilor spinali, cauzînd apariția Herpesului zoster mai tîrziu
(mai rar la copii, mai frecvent la adulți). Reactivarea virusului varicelozosterian cu apariția
Herpesului zoster e similară cu cea din infecția cu virusul herpesului simplu. Astfel, varicela
reprezintă primoinfecția cu VVZ, iar Herpesul zosterian apare ca răspuns al unui organism
parțial imun.
PATOGENIE ȘI MORFOPATOLOGIE. Poarta de intrare a virusului varicelozosterian în
organism o constituie mucoasele nazofaringiană și conjunctivală. Virusul se multiplică în tractul
respirator, apoi difuzează în sînge, determinînd viremia. Pe cale sangvină, virusul, fiind
dermotrop, ajunge la piele și mucoase, unde se multiplică în straturile superficiale, realizînd
leziuni caracteristice (degeneresență balonizantă a celulelor și edemul extracelular) și conducînd
la formarea veziculelor. Degenerarea balonizantă a celulelor este urmată de formarea celulelor
gigante multinucleate cu incluziuni corpusculare acidofile în mucoasa tractului respirator,
digestiv, urogenital, în conjunctive, ficat, pancreas, rinichi, suprarenale, SNC, plămîni. În
formele generalizate se constată și hemoragii în viscere.
TABLOUL CLINIC. Perioada de incubație durează 11-21 de zile (în medie două săptămîni).
Boala poate începe cu prodrom de scurtă durată (1 – 2 zile), care se manifestă prin: cefalee, febră
moderată, inapetență, vărsături, rash scarlatiniform. Însă mai frecvent această perioadă
preeruptivă rămîne neobservată sau lipsește și varicela începe acut cu febră (37,5-38,5) și
erupții varicelare – perioada eruptivă. Elementele eruptive pe tegumente inițial au formă de
macule mici (2-3mm), rotunde sau ovale, de culoare roșie. În 6-8 ore, maculele se transformă în
papule care după alte 6-8ore devin vezicule înconjurate de un halou eritematos.
Veziculele reprezintă elementele eruptive caracteristice în varicelă. Sunt rotunde sau ovale de
2-3mm și rar de 10mm în diametru, sunt situate superficial, au un conținut clar, datorită cărui
fapt se aseamănă cu “picătura de rouă”, nu confluează. Vezicula varicelei este uniloculară, se
rupe la microtraumatisme și este pruriginoasă. În varicela necomplicată după 12-24 de ore
lichidul veziulelor devine tulbure (prin aflux de leucocite) și prin resorbția sa centrul veziculei se
înfundă, conducînd la “ombilicarea” elementului eruptiv. În alte 24-48 de ore, vezicula devine
plată, se usucă, formînd crustă care va cădea după 5-10 zile. Crustele se elimină fară să lase
cicatrice, ci numai o depigmentare trecătoare. Veziculele suprainfectate, însă, lasă cicatrice.
Unele macule și papule nu ajung în stadiul de veziculă.
Erupția în varicelă apare în 3 și mai multe puseuri la intervale de 2-3 zile, determinînd un
polimorfism fals (prezența concomitentă de macule, papule, vezicule și cruste pe aceeași zonă de
tegument). Numărul elementelor eruptive ajunge pînă la zeci și sute. Uneori, erupția este foarte
bogată, mai ales la adolescenți și adulți, dar și la copii, cu multe pusee eruptive. Concomitent
crește temperatura corpului, realizînd o curbă ondulantă.
Erupția în varicelă predomină pe trunchi, avînd un caracter “centripet”, este prezentă, de
regulă, și pe partea piloasă a capului, pe față, dar nu apare pe palme și plante. Veziculele apar și
pe mucoase: bucală, conjunctivală, anogenitală, mai rar laringiană, dar sunt efemere, se sparg
ușor, transformîndu-se în eroziuni – ulcerații superficiale.
Starea generală a bolnavului deseori este medie sau afectată. Febra, cefaleea, starea de rău
însoțesc fiecare puseu eruptiv în concordanță cu severitatea bolii. În multe cazuri, cel mai
supărător simptom este prurita.
Evoluția varicelei deseori este medie sau ușoară, urmată de imunitate durabilă. Probleme
dificile prezintă persoanele imunodeprimate cărora li se aplică terapie îndelungată cu
corticosteroizi (leucemii, grefe medulare, SIDA), cu unele boli concomitente (astm bronșic,
eczeme, diabet zaharat, ciroză hepatică etc.), gravidele, care fac forme severe și complicate ale
maladiei.
FORME CLINICE. Se disting forme tipice și atipice, după severitate pot fi forme ușoare,
medii și severe. Formele ușoare sunt tipice și atipice (abortivă sau rudimentară, în care erupția
rănîne în stadiul de maculă sau papulă, și frustă).
Criteriile de gravitate în varicelă sunt:
- generale – afectarea SNC (semne de intoxicație generală, vome repetate, halucinații,
dereglări de conștiință, convulsii) și
- locale – numărul elementelor eruptive și mărimea lor, la fel caracterul erupțiilor
(hemoragice, gangrenoase, buloase).
Evoluția varicelei poate fi cu complicații și fără.
Forma ușoară este însoțită de febră pîna la 37,5 – 38,5, semne de intoxicație minime,
exantem discret.
În forma medie, febra atinge 39,0 semne de intoxicație moderată, erupție multiplă, inclusiv
pe mucoase.
Varicela severă se caracterizează prin erupție foarte bogată, hipertermie, toxemie, stare
generală gravă, pneumonie variceloasă primară și apare mai frecvent la adulți, la care varicela,
asemenea altor infecții virale, evoluează, de obicei, mai sever ca la copii.
Formele severe de varicelă țin, în primul rînd, de caracteristicile indivduale ale
macroorganismului și pot fi: hemoragică, gangrenoasă buloasă și generalizată (viscerală).

Varicela hemoragică
Apare la copii imunodeprimați (leucemie, terapie îndelungată cu corticosteroizi, SIDA etc.).
În aceste cazuri, după 2-3 zile, lichidul veziculelor devine hemoragic, apar hemoragii cutanate,
echimoze și peteșii pe mucoase. Evoluează adesea spre deces.

Varicela gangrenoasă
La sugari din mame neimune poate evolua cu perioada preeruptivă (semne toxice moderate,
subfebrilitate, diaree ușoară). Erupțiile apar în a 2-a a 5-a zi de boală, sunt abundente, polimorfe,
tipice. Evoluția bolii este lentă cu complicații bacteriene frecvente și letalitate sporită.
Suportarea varicelei de către gravidă cu termen de pînă la 16-30 de săptămîni poate fi cauza
afectării cutanate la copil (hipoplazie cutanată, leziuni veziculoase, cicatrice), afectării oculare
(microftalmie, cataractă congenitală, carioretinită, atrofie de nerv optic), afectării scheletale
(hipoplazie/aplazie de membre, contractura articulațiilor), afectării neurologice (encefalită,
microcefalee, hidrocefalee, atrofie corticală etc.) ș.a.

Varicela generalizată (viscerală)

 Se pot îmbolnavi nou-născuții și persoanele imunodeprimate. Este caracterizată prin
hipertermie, toxemie, stare generală alterată, erupție abundentă, pneumonie variceloasă primară,
hepatită, afectări renale etc. și decese frecvente.

Varicela la adolescenți, adulți și gravide

Se caracterizează printr-o evoluție severă, cu debut acut, hipertermie, erupție bogată, durabilă,
evoluție și complicații frecvente.
COMPLICAȚIILE varicelei pot fi determinate de VVZ și prin suprainfecție.
A. Complicațiile prin invazia VVZ sun rare: pneumonia variceloasă primară, laringita,
encefalita, meningoencefalita, cerebelita etc.
Pneumonia variceloasă (primară) apare deseori în varicela congenitală, la copii
imunodeprimați sau la adulți. Ea se instalează în a 2-a a 6-a zi a bolii cu tuse, dispnee, febră
mare, cefalee. În spută se determină celule gigante cu incluziuni intranucleare.
Laringita sau crupul varicelos este determinat de localizarea erupțiilor pe mucoasa
laringiană. Se caracterizează prin tuse lătrătoare, voce răgușită, dispnee inspiratorie, insuficiență
respiratorie.
Encefalita (meningoencefalita) variceloasă apare în primele zile de erupție, însă mai
frecvent în perioada de formare a crustelor (a 7-a – a 10-a zi de la debut), indiferent de gravitatea
bolii, mai frecvent la adulți și mai severă la adulți decît la copii.
Se caracterizează prin febră, cefalee progresivă, vărsături, convulsii, tulburări de conștiință,
semne de focar cerebral. Majoritatea pacienților cu encefalită prezintă semne clinice și
paraclinice de meningită seroasă. Durata bolii este de minimum două săptămîni. Prognosticul
este rezervat, sunt posibile sechele. Deces în 5-20% din cazuri.
Cerebelita cu ataxie acută cerebeloasă afectează copii sub 5 ani și tineri peste 20 de ani.
Apare la 21 de zile după debutul bolii, dar mai frecvent în cursul primei săptămîni de la debutul
erupției. Se manifestă clinic prin: febră, vertij, vărsături, ataxie, tulburări de vorbire, tremor etc.
Analiza LCR prezintă pleiocitoză limfocitară, hiperalbuminorahie, ADN VVZ (PCR).
Evoluție favorabilă, spre vindecare fără sechele în 2-4 săptămîni.
Alte complicații neurologice mai rare sunt: mielita, poliradiculonevrita, nevrita optică,
sindromul Reye (encefalopatie acută prin distrofie grasă hepatică). Complicațiile rare cu VVZ
sunt: keratita ulceroasă, orhita, hepatita, pancreatita, artrita, miocardita, sindromul Lyell
(epidermoliza toxică acută), purpura fulminantă (asociată cu gangrene ale degetelor membrelor
inferioare).
B. Complicații nespecifice prin supurație. Leziunile cutanate suprainfectate cu streptococ
bet-hemolitic rezultă: erizipel, scarlatină extrafaringiană, glomerulonefrită difuză acutp,
septicemie. Suprainfectarea veziculelor cu stafilococi determină varicela pustuloasă și
poate genera furuncule, abcese, flegmon, celulită, pneumonie bacteriană, septicemie etc.
Suprainfectarea mucoaselor rezultă cu: stomatită, conjunctivită, keratită, laringită etc.
DIAGNOSTIC. Diagnosticul clinic, de regulă, nu este dificil, fiind bazat pe exantemul
caracteristic și noțiunea de contact cu un caz de varicelă sau de Herpes zoster. Metodele de
laborator – izolarea virusului, defectarea de anticorpi VVZ în seruri perechi – sunt necesare în
forme atipice, PCR.
DIAGNOSTICUL DIFERENȚIAL al varicelei se face cu următoarele boli și grupe de boli:
- viroze cu erupție veziculară: Herpesul zoster, Herpesul simplex generalizat, stomatita
veziculoasă cu exantem (provocată de virusul Coxsackie A16), variola;
- rickettsioze cu erupție variceliformă;
- bacterioze: impetigo strepto- sau stafilococic, pemfigus, foliculite, piodermie, septicemii
cu erupții uneori veziculoase;
- spirochetoze: sifilisul variceliform, îndeosebi secundar;
- boli parazitare: scabia în care leziunile variate (șanț acarian, vezicule perlate,
papulovezicule, leziuni de grataj) predomină pe trunchi;
 - boli de etiologie variată: eritemul exsudativ polimorf, erupții iritative veziculoase
(sudamina – vezicule mici, superficiale situate la nivelul orificiilor glandelor sudoripare
cu lichid clar pe piele sănătoasă);
- înțepături de insecte (papule pruriginoase), erupții alergice și alte leziuni cutanate care
necesită examen minuțios.
TRATAMENT. Varicela, în majoritatea cazurilor, se tratează la domiciliu, în condiții de
izolare. Spitalizarea este indicată în formele severe, pacienților imunodeprimați, în caz de
complicații. Tratamentul varicelei comune este simptomatic, avînd la bază îngrijirile curente cu
respectarea igienei pielii – prelucrarea veziculelor cu soluții de antiseptice ușoare (1% verde de
brilian, o data pe zi, albastru de metilen) și a mucoaselor – prin spălături cu infuzii de mușețel
(romazulan). Repausul la pat este obligatoriu 7-10zile sau mai mult (în funcție de forma clinică).
Baia nu este permisă pînă la formarea crustelor. Antibioticele sunt indicate numai în
complicațiile bacteriene. Antipiretice (paracetamol etc.) – la febră peste 38.
Tratamentul antiviral (aciclovir) în varicelă, început în primele 24 ore de la debutul erupției
are efecte benefice: reduce durata și severitatea bolii, incidența complicațiilor și mortalitatea.
Astfel, IHMF (International Herpes Management Forum) recomandă tratamentul obligatoriu
cu aciclovir în următoarele situații:
- la imunodeprimați (leucemii, SIDA, grefe medulare) i.v., 10 zile;
- formele severe sau complicații specifice de varicelă;
- gravidele în trimestrul III de sarcină.
Decizia privind tratamentul varicelei cu aciclovir va fi luată în fiecare caz aparte.
Corticosteroizii au efect nefavorabil asupra varicelei, determinînd generalizarea infecției, mai
ales dacă sunt administrați în perioada de viremie. Corticoterapia poate fi utilizată în
tratamentul encefalitei și meningoencefalitei variceloase.
PROFILAXIE. E obligatorie declararea nominală. Se recomandă izolarea pacientului la
domiciliu sau la spital pîna la a 6-a zi după apariția ultimei erupții proaspete. Copii contacți vor
fi în carantină și supravegheați 21 de zile din momentul contactului. Profilaxia contacților cu
imunoglobuline umane specifice varicelă-zoster este indicată persoanelor cu imunosupresie.
Imunizarea activă. Primul vaccin anti VVZ a fost utilizat în 1974, de către Takahashi, în
Japonia. Procentul de seroconversie constituie 83-92%, imunitatea postvaccinală durează 10-20
de ani la copii vaccinați cu doză unică la vîrsta de 12-15luni. Profilaxia specifică nu se aplică în
Republica Moldova.

3. Demonstrează determinarea taliei la sugari.

Materiale necesare: Pediometrul orizontal, solutie dezinfectanta (cloramina 1.0%, clorura de var
de 0,5% etc), scutec si burete.
Tehnica determinarii: Pediometrul e asezat pe o masa neinclinata si imobila cu tija gradata spre
cel care determina talia.Suprafata pediometrului e supusa dezinfectarii, apoi se asterne pe el un
scutec.Copilul e dezbracat si culcat cu capul fixat de partea imobila a pediometrului.Apasind usor
cu mina stinga pe genunchi, i se intind, la maxim, membrele inferioare,
iar cu mina dreapta apropie cursorul mobil de talpile copilului.
Distanta dintre partea imobila a pediometrului si partea interna a cursorului corespunde taliei
copilului.Dupa determinarea taliai copilului, pediometrul este dezinfectat conform ordinelor in
vigoae
Studiu de caz
Copilul în vîrstă de 6 luni ,a fost spitalizat în secția de pediatrie cu diagnosticul:
Bronhopneumonie bilaterală,posibil comunitară,evoluție acută.IR I.
 La momentul examinării copilului, acesta este foarte agitat,plînge permanent.Din spusele
mamei copilul devine neliniștit după schimbarea pampersului.
Obiectiv :se remarcă un eritem intens,cu descuamare lamelară iar pe alocuri sunt prezente mici
eroziuni.Asistenta medicală de gardă a prelucrat pielea afectată cu Sol.apoasă Violet de gențiană
de 0,5%.

Sarcina:
• Stabilește diagnosticul.
• Apreciază corectitudinea manipulării efectuate?
• Care alte remedii ar putea fi folosite în scopul prelucrării tegumentelor în situaţii
asemănătoare?

1 Diagnosticul:dermatita de scutec\
2A/m a prelucrat correct pielea copilului cu sol.de Violet de gentiana de 0,5 % deoarece sunt
prezente déjà eroziuni .\
3.Se spala pielea cu solutii slab antiseptice(permaganat de potasiu,furacilin,infuzie de
musetel,)se aplica crème pentru copii ,ulei vegetal steril,crème(natamicin)\
Pielea se mai poate prelucra si cu albastru de metilen 0,5%.

Biletul 13(doar stiu de caz)

Studiu de caz
Copilul în vîrstă de 15 zile s-a născut de la S II,N I cu masa 3600gr, talia 52 cm.La moment
copilul cîntărește 3800 gr, talia 52 cm.Copilul este la alimentație naturală.
Mama a solicitat vizita medicului de familie la domiciliu pe motiv că copilul este
neliniștit,refuză pieptul sau mănîncă foarte puțin.
Examinarea copilului a oferit următoarele date:hiperemia și edemul pielii în regiunea
periombelicală,indurarea și turgescența capilarelor în zona afectată.Din plaga ombelicală se
observă eliminări cu caracter sero –purulent cu miros fetid.

Sarcina:
• Care va fi tactica corectă în cazul dat?
In cadrul examinarii unui sugar mic bolnav cu patologie cutanata sau ombelicala,
specialistul medical va verifica semnul infectiei bacteriei posibile, mai ales a unei infectii
severe care foarte repede duce la deces. Se examineaza umatoarele:
Frecventa respiratiei pe minut, tirajul vadit al cutiei toracice, flotatia aripelor nazale,
hiperemia ombelicului si eliminarile purulente, se masoara temperature corporala, se
determina starea de letargie, se apreciaza miscarile copilului.
• Stabilește diagnosticul care ar cuprinde toate problemele de dificultate prezente la copil.
Onfalita flagmenoasa si necrotica.
• Corijează problemele alimentare luînd în considerație datele antropometrice ale copilului.
Daca sugarul nu este in stare sa ia sinul , dar poate inghiti, atunci I se ofera 30-50 ml
lapte matern cu seringa sau cu lingurita, sau apa indulcita. Se dezolva 4 lingurite de ceai
cu zahar intro cana cu 20 de ml cu apa curata.
 BILET DE EXAMINARE Nr.__14_

1. Caracterizează indicii funcţionali ai activităţii aparatului cardiovascular în corespundere cu

vîrsta:tensiunea arterială,frecvenţa pulsului.Descrie metodele de examinare a bolnavilor cu
afecţiuni ale aparatului cardiovascular.
2. Descrie salmoneloza în baza algoritmului:noţiune,etiologie,
epidemiologie,tablou clinic,principii de ingrijire şi tratament,măsuri de profilaxie.
3.Demonstrează tehnica alimentării cu biberonul.
4. Realizează studiul de caz.

1.tensiunea arteriala la copii depinde de virsta copilului, sex,funcia cordului si rezistenta vaselor
sangvine. Pentru fiecare categorie de virsta TA are anumite valori. La nou-nascut este mica,
tensiunea sistolica este 65-86 mm hg. Tensiunea diastolica constitue ½ sau 2/3 din cea sistolica.
Tensiunea arteriala maxima pina la 1 an poate fi calculate prin metoda:
TA max=70=+2n n-vista copilului in luni
Dupa vista de un an tensiunea arterial poate fi calculate prin metoda:
TA max=90+n n-virsta copilului in ani.
Pulsul nou-nascutilor este aritmic, mai frecvent decit la adulti. Odata cu crestere copilului
frecventa pulsului se micsoreaza datorita activitatii econome al cordului.
Freventa pulsului in corespundere cu virsta:
Nou-nascut-140/160 batai/min
1 an- 120 b/min
5 ani-100 b/min
10 ani-80-85 b/min
15 ani – 70-80 b/min.

2.
Salmoneloza este o infectie bacteriana comuna care afecteaza tractul intestinal. Bacteria
Salmonella traieste in intestinul oamenilor, animalelor si pasarilor si se transmite pe calea
fecalelor. Oamenii se infecteaza cel mai frecvent din alimente si apa contaminate. Perioada
de incubatie variaza intre cateva ore si 2 zile.
De obicei, salmonelozele sunt cauzate de consumul de carne, oua sau produse din oua, crude
(ex. maioneza) sau insuficient preparate termic. Fructele de mare pot fi o cauza frecventa daca
provin din apa contaminata. De asemenea, fructele si legumele proaspete pot determina aceasta
infectie, daca sunt irigate (inainte de a fi culese) sau spalate cu apa contaminata in timpul
procesarii. Multe alimente devin contaminate atunci cand sunt pregatite de persoane care nu se
spala bine pe maini, mai ales dupa folosirea toaletei sau a hartiei igienice.
O alta cale este contactul cu animale de companie (mai ales pasari si reptile), dupa care persoana
duce mana la gura sau pune mainile pe alimente. Unele persoane pot deveni purtatori cronici ai
bacteriei, ei continuand sa o excrete in fecale sau rareori in urina timp de chiar un an sau mai
mult dupa ce semnele si simptomele s-au remis, putand asadar transmite infectia altor persoane
chiar daca ei insisi nu au simptome.
Sunt la risc mai mare: persoanele care calatoresc mult in tari subdezvoltate, cei care detin pasari
si reptile, persoanele care traiesc in comun, in diferite institutii, de exemplu batranii in aziluri.

Simptomele infectiei cu salmonella

Pacientii se pot confrunta cu greata, varsaturi, dureri abdominale, diaree, febra, frisoane, cefalee,
dureri musculare, sange in scaun.
Semnele si simptomele infectiei dureaza intre 4 si 7 zile, desi ar putea sa treaca chiar cateva luni
pana cand intestinele sa isi revina de fapt la normal dupa aceea. Anumite tipuri de bacterii
salmonella pot dezvolta febra tifoida, o boala uneori mortala mai frecventa in sarile mai putin
dezvotate.

Investigatii radioimagistice si de laborator

Infectia cu Salmonella poate fi detectata recoltand o proba din scaunul pacientului suspectat, insa
acest test de multe ori nu este de prea mare ajutor, deoarece majoritatea pacinetilor si-au revenit
deja in momentul in care au rezultatul testului. Daca doctorul suspecteaza ca infectia a patruns in
sange, atunci va solicita si un test de sange pentru depistarea bacteriei si a semnelor indirecte ale
infectiei in ser.

Diagnosticul de salmoneloza
Este stabilit atat pe baza semnelor si simptomelor, cat si a testelor de laborator (de sange si
scaun).
sus
Conduita terapeutica (tratament)
Dieta este foarte importanta pentru refacerea intestinului dupa procesul inflamator cauzat de
boala:
- se indica: paine prajita, branza telemea slaba, ceai de menta, supa de orez si morcovi, banane,
mar copt, sticksuri, grisine, carne fiarta sau fripta la gratar (pui, vita), apa plata
- sunt contraindicate: legume si fructe crude, sucuri de fructe, prajeli, dulciuri, bauturi gazoase,
alcool de orice fel, condimente, lapte, samantana, unt, cascaval gras, grasimi, slanina, costita,
carne de porc, varza, fasole, tocaturi, mici, oua.
Deoarece infectia cu salmonella poate cauza deshidratare, pe primul plan in tratamentul
enterocolitelor este corectarea pierderilor de lichide si electroliti Aceasta se realizeaza prin
consumul de lichide – ceaiuri neindulcite, apa minerala (plata), zeama de orez, supa de morcov,
precum si administrarea de solutii de rehidratare orala sau intravenoasa in cazuri cu pierderi
severe de lichide si electroliti. Sarurile de rehidratare orala se gasesc in farmacii, in pliculete cu
dozaj corespunzator. Cazurile severe necesita spitalizare.
Antibioticele: daca medicul suspecteaza ca bacteria Salmonella a patruns in sange sau daca aveti
imunitate scazuta, va va prescrie tratament antibiotic pentru tratarea infectiei.
In cazurile necomplicate, antibioticele nu au beneficii, putand chiar prelungi perioada in care
purtati bacteria, putandu-i infecta pe altii, crescand si riscul de recadere.

Evolutie si prevenire
Evolutie: in general, in cazurile usoare de enterocolite, hidratarea corecta si regimul alimentar
corespunzator sunt suficiente, infectia fiind autolimitanta, simptomele ameliorandu-se dupa
cateva zile si nu este necesar tratament medicamentos.
Pentru calmarea durerilor abdominale se pot utiliza antispastice (numai la recomandarea
medicului), aplicatii de caldura pe abdomen. Pot fi folosite medicamente de combatere a
greturilor si varsaturilor, precum si diferite antidiareice, dar numai la indicatia medicului si in
dozaj corespunzator.
Exista anumite medicamente antidiareice comercializate in farmacii care nu sunt de obicei
recomandate in tratamentul enterocolitelor, pentru ca se stopeaza astfel mecanismul de eliminare,
de curatire a intestinului de microorganismele patogene, precum si de toxinele acestora, cu
inrautatirea diareei si celorlalte simptome.
Infectia cu Salmonella nu este amenintatoare pentru viata. Totusi, la anumite persoane, precum
copii mici, varstnici, persoane transplantate, femei insarcinate, persoane
imunocompromise, pot aparea complicatii:
Deshidratarea:
Semnele de deshidratare severa sunt:
- oliguria (urina putina), anuria (lipsa urinii) pentru mai mult de 8 ore sau mai putin de 3 ori pe zi
(in cazul nou nascutilor lipsa urinii la nivelul scutecului)
- piele uscata cu pliu cutanat persistent
ochi infundati in orbite sau fontanele deprimate (scizurile necalcifiate ale calotei craniene, care
se infunda in cazul deshidratarii severe, semn care apare la nou-nascutii si sugarii sub 3 luni)
- hipotensiune arteriala sau tendinta la lipotimie (lesin)
e- tahicardie (batai rapide ale inimii).
Bacteriemia:daca infectia cu salmonella patrunde in sange, poate infecta alte tesuturi din corp,
cum ar fi: meningele (detereminand meningita), inima (endocardita), oasele sau maduva spinarii
(osteomielita).
Artrita reactiva: pacientii care au suferit de salmoneloza, au un risc mai mare de a dezvolta
artrita reactiva, cunoscuta si sub numele de sindrom Reiter, caracterizandu-se prin articulatii
dureroase, urinare dureroasa, iritarea ochilor.
Prevenire:
Infectia cu Salmonella este contagioasa, deci trebuie sa luati masuri de precautie pentru a
evita raspandirea ei.
Trebuie sa evitam sau sa fim atenti la consumul de carne, produse din carne insuficient preparata
termic, oua, produse preparate cu oua ca maioneza, inghetata, sosuri, peste si fructe de mare.
Trebuie sa nu consumam alimente preparate cu o zi inainte decat daca suntem siguri ca au fost
pastrate la frigider in mod corespunzator (maxim 24 ore).
La fel de importante sunt si masurile de igiena – spalarea alimentelor (fructe, legume) care nu
sunt prelucrate termic, spalarea mainilor, spalarea si dezinfectarea tacamurilor, veselei, prin
utilizarea numai a apei provenite din surse sigure, necontaminate.
Consumul de apa si alimente din surse sigure (cel mai bine sa se consume apa minerala plata
imbuteliata sau apa fiarta si racita). Inclusiv gheata poate sa transmita infectii, daca apa folosita a
fost contaminata.
Trebuie sa depozitam carnea cruda, fructele de mare separat fata de alte produse din frigider.
Niciodata sa nu punem alimentele gatite intr-un vas nespalat in care au fost inainte produse din
carne cruda.

3. tehnica alimenteriicu beberonul:

- Pozitia copilului este asemanatoare cu cea din alimentatia la sin ridicat sau semisezind, cu
capul pe bratul mamei, niciodata culcat (pozitia culcat la supt se asociaza cu incidenla crescuta
de otita medie);
- Copilul trebuie sa fie treaz si, cum respiratia este exclusiv nazala in timpul suptului, trebuie sa
ne asiguram de permeabilitatea nazala; la nevoie, se vor face spalaturi cu ser fiziologic si
aspiratie nazala inainte de supt;
- Biberonul trebuie tinut astfei incat gatul si tetina sa fie pline cu lapte, fara aer;
- Durata mesei: 15-20 de minute, suficienta pentru majoritatea sugarilor. La nou-nascut
si sugarul mic suptul este intrerupt de pauze scurte, progresiv mai lungi spre sfarsitul mesei, in
timpul carora copilul poate si trebuie ajutat sa regurgeteze;
- Copilul nu va fi fortat sa termine laptele din biberon, mai ales daca adoarme (risc de aspiratie
!). Dupa supt va fi tinut vertical, cu capul pe umarul mamei (sau in sezut, in poala mamei) si
batut usor pe spate pentru eruetare, ce poate fi insotita uneori si de regurgitare de lapte. Dupa
aceasta, sugarul poate fi culcat, initial pe stanga, pentru a usura o eventuala regurgetare, apoi pe
partea dreapta, pentru a favoriza pasajul piloric al alimentelor (la aceasta virrsta copilul nu
trebuie sa fie culcat pe spate; se poate pune si in pozitie "de securitate", adica in deeubit ventral,
cu capul flectat lateral si precautiuni pentru a se evita asfixierea).
 Studiu de caz
Copilul de trei luni .Masa la naștere 3300 g,talia 52 cm,perimetrul cranian 34 cm,perimetrul
toracic 33 cm.Masa actuală 5700g, talia 60 cm,perimetrul cranian 38cm, perimetrul toracic 38
cm.Se alimentează artificial cu lapte de vaci de la 2 luni.

Sarcina:
• Apreciază dezvoltarea fizică a copilului.
Efectele adverse ale folosirii laptelui de vaci in alimentatia copilului sunt:
Suprasolicitarea osmotic renala;
Acidoza metabolica;
Pierderea a 15-20 % din caloriile necesare, crestere inplicita a aportului de protein si saruri
minerale si deficit de calciu.
Obezitatea infntila.
Dezvoltarea lenta a sistemului nervos, continutul sarac de fier, anemie, dificite de vitaminele
C,D, acid folic.
• Alcătuiește rația pe o zi.
In cazul dat ratia pe zi a copilului in virsta de 3 luni va fie de 6ori ziua si 3-4 noaptea,
deoarece laptele de vaca contine o cantitatea prea mare de proteine sodium, si fosfati.
• Evaluează corectitudinea alimentației copilului.Ce ați recomanda?
Efectuează calculul alimentar.
Inlocuirea laptelui devaci cu amestic lactatipentru alimentative mixta sau artificial a copilului.

BILET DE EXAMINARE Nr._15__

1. Descrie particularităţile intestinelor la copii.Caracterizează scaunul la sugari în normă şi

patologii.Argumentează rolul reflexelor condiţionate în activitatea organelor digestive.
2. Descrie tuberculoza la copii în baza algoritmului:noţiune,etiologie,
epidemiologie,tablou clinic,principii de ingrijire şi tratament,măsuri de profilaxie,conduita în
viziunea PCN.
3.Demonstrează tehnica instilării picăturilor în ochi.
4. Realizează studiul de caz.

1. Intestinal este relativ mai lung ca la adult si depaseste lungimea corpului de 6 ori (la adult
de 4 ori). Mucoasa intestinala este fina, bogat vasculatizata, contine multe glande
limfatice. Permiabilitateamarita a mucoasei contribuie la reabsorbtia sporita a produselor
toxice in organismul copilului. Din cauza nedezvoltarii stratului muscular si a enervatiei
imperfect usor se deregleaza peristaltismul intestinal, fiind cauza constipatiilor la copii.
Dupa virsta de 6 ani mucoasa are aceiasi structura ca si la adulti.
Scaunul sugarului depinde de caracterul alimentatiei, virsta copilului si particularitatile
inviduale ale copilului. In primele zile se elimina meconiul – fecale lipsite de miros, de
culoare maslinie, consistent viscoasa. Din ziua 3-4 se elimina asa numitul scaun
tranzitoriu, cu frecventa de 4-6 ori/zi, de culoare galben-verzuie. De la virsta copilului de
2 saptamini se elimina un scaun normal, ce depinde de felul alimentatiei. In alimentatia
naturala scaunul este de culoare aurie, omogen, de consistentamoaale, cu miros acriu,cu
 frecventa 2-4 ori/zi. In alimentatia artificial scaunul este de o consistent solida, de culoare
galben-deschisa, miros putrid, constipate (odata la 2-3zile).
Reflexele conditionate se formeaza in timpul vietii, arcul lor reflex fiind completat la
nivelul scoartei cerebrale prin stabilirea unei conexiuni temporare intre centrul stimulului
indiferent (vaz, auz,etc.) si proectia corticala a centrilor salivari.
In acest fel, la aparitia excitantului indiferent se declanseaza salivatia inainte de
aparitia excitantului cu semnificatie biologica-alimentul.
Deci prin reflex conditionat organismul este pregatit pentru a incepe digestia
inainte de introducerea alimentului in cavitatea bucala, reprezinta un mijloc mai fin de
adaptare.
Reflexul conditionat se poate stinge daca excitantul care l-a produs nu e intarit
prin administrarea alimentului.

2. Tuberculoza (TBC-ul) este o infectie cauzata de bacteria Mycobacterium Tuberculosis. Cel

mai frecvent afecteaza plamanii, dar poate aparea si in alte organe ca rinichi, creier, coloana
vertebrala.

Tuberculoza are 2 faze: tuberculoza - infectia si tuberculoza - boala. Daca copilul tau are TBC
infectie, acesta are un numar mic de germeni in organism, dar sistemul imunitar impiedica
aparitia simptomelor. Daca are TBC boala, inseamna ca germenii s-au multiplicat si apar
simptomele.

O persoana infectata cu TBC nu poate raspandi bacteria altora, dar trebuie tratata pentru a
preveni dezvoltarea bolii.

Simptomele tuberculozei

Daca copilul tau are TBC, el poate avea febra persistenta, inapetenta, scadere in greutate, astenie
sau transpiratii nocturne.
UTILE PENTRU SANATATE
 Medici pediatri
 Spitale
 Cabinete de psihologie
 Centre de recuperare medicala
SANATATEA COPILULUI
 Afectiuni copii
 Tuse,raceala si gripa
 Tratamente naturiste
BOLI COPII
 Boli contagioase
 Boli digestive
 Boli hematologice
 Malformatii congenitale
GRIJA PENTRU COPII
 Vaccinuri copii
 Stomatologie
 Ortopedie
 Autism
Poate avea sau nu simptome de raceala.
Cum este transmisa?

Copilul tau poate face boala inhaland bacteria (care se gaseste in aer cand o persoana tuseste sau
stranuta). De obicei, copiii iau boala de la adulti si nu de la alti copii datorita faptului ca secretia
de mucus a copilului foarte rar contine multe bacterii, iar tusea lor nu este suficient de puternica
pentru a imprastia picaturi contaminate in aer.

Dupa ce copilul inhaleaza bacteria, acesta se opreste si se dezvolta in plamani. Apoi poate migra
prin circulatia sanguina in rinichi, creier, coloana vertebrala. Acesta diseminare este mai
frecventa la sugari si copii decat la adultii care fac boala.

Copii cu risc crescut la tuberculoza:

- cei care traiesc in casa cu un bolnav de TBC;

- cei cu un sistem imunitar scazut sau boli imunodepresive, de exemplu HIV;

- cei nascuti intr-o tara cu numar mare de bolnavi TBC;

- cei care traiesc in comunitati cu un sistem precar de sanatate.

Ce ar trebui sa fac daca banuiesc ca micutul meu a fost expus la TBC?

Daca banuiesti ca cel mic a fost in contact cu cineva care are TBC sau banuiesti ca are
simptomele tuberculozei, suna-ti doctorul imediat. Nou-nascutii si copiii au risc crescut pentru
aparitia complicatiilor, de exemplu meningita tuberculoasa. Este vital ca un doctor sa vada
copilul imediat pentru diagnostic si tratament.

Doctorul va face un test dermic la tuberculina, injectand un extract de TBC in antebratul

copilului tau, daca exista o sansa ca acesta sa aiba TBC. Apoi doctorul va examina zona testata la
48-72 ore. Se va uita dupa o umflatura, iar daca va exista una ii va examina marimea si firmitatea
pentru a spune daca testul este pozitiv sau nu.

Deoarece uneori dureaza intre 2-12 saptamani pana cand testul se pozitiveaza in cazul unui
contact primar cu tuberculoza, este posibil ca doctorul sa mai repete o data testul dupa 3 luni
daca prima data a fost negativ.

Un test dermic pozitiv inseamna infectie cu TBC, dar este posibil ca inca sa nu fi dezvoltat boala
tuberculoasa (TBC activa). Daca este doar infectat inseamna ca bacteriile sunt in sistemul
copilului, dar acesta nu are simptome si nu este contagios.

Apoi, copilul tau va trebui sa faca o radiografie toracica pentru a se determina daca are TBC
boala. Daca radiografia indica o infectie, doctorul va trebui sa examineze sputa copilului sau
continutul stomacal pentru a evidentia bacteria. Acest test va determina ce tip de tratament este
necesar.

Cum este tratat TBC-ul?

In cazul in care copilul tau este infectat, dar nu a dezvoltat inca boala va trebui sa ia un
medicament numit izoniazida in fiecare zi timp de 9 luni pentru a preveni aparitia bolii.

Daca are boala tuberculoasa, probabil va trebui sa ia 3-4 medicamente timp de minim 6 luni in
functie de severitatea bolii. (Doctorii recomanda administrarea de mai multe medicamente in
acelasi timp pentru cazurile in care bacteria este rezistenta la unul din ele). Va trebui de asemnea
sa faceti vizite periodice la medic pentru a vedea cum functioneaza tratamentul si pentru
depistarea reactiilor adverse.

Chiar daca incepe sa se simta mai bine dupa cateva saptamani de tratament este absolut necesar
sa continue intreaga schema terapeutica pe toata perioada indicata. Daca nu va face acest lucru
este posibil sa apara o recidiva cu o forma mult mai rezistenta la medicamente.

3.
Spalati-va pe maini cu apa si sapun din abundenta.
- Verificati varful aplicatorului si asigurati-va ca nu este crapat sau deteriorat;
- Evitati sa atingeti aplicatorul de ochi, piele sau alta suprafata, pentru a nu-l contamina cu
microorganisme care ar putea ajunge cu usurinta in ochi, la urmatoarea aplicare.
- Aplecati usor capul pe spate si trageti pleoapa inferioara in jos cu degetul aratator, astfel incat
sa se formeze un mic "buzunar".
- Tineti aplicatorul cu varful in jos in cealalta mana si apropiati-l cat mai mult de ochi.
- Uitandu-va in sus, apasati usor pe recipientul in care se afla picaturile de ochi, astfel incat sa se
scurga doar cate un strop sub pleoapa inferioara.
- Indepartati degetul aratator de la ochi si inchideti ochii timp de 1-2 minute, lasand capul in jos,
ca si cum ati privi spre podea. Nu clipiti si nu strangeti pleoapele.
- Apasati cu un deget coltul interior al ochilor si stergeti cu un servetel substanta care s-a scurs
sub ochi.
- Daca trebuie sa aplicati mai mult de o picatura in fiecare ochi, asteptati cel putin 5 minute
pentru a repeta miscarea.
- Spalati-va pe maini pentru a elimina resturile de substanta.

Studiu de caz
Copilul M în vîrstă de 1 an a fost examinat la cotrolul profilactic conform vîrstei.
Din spusele mamei copilului periodic îi place să consume ţărîna de la flori sau mestecă hîrtie.
Obiectiv:paliditate marcată a tegumentelor,pielea uscată,părul fragil lipsit de luciu.Suflu sistolic
funcţional la apex.
Hemograma:Hb 88g/l, Er 2,8 ×10*9/l; L 5,2 ; VSH 8 mm/h.

Sarcina:
• Stabilește diagnosticul?
Anemia ferodificitara
• Administrează preparate de fier conform recomandărilor CIMC.
Avantajele terapiei perorale Ridică nivelul Hb cu doar 2-4 zile mai tîrziu decît în cazul
administrării parenterale. Preparatele perorale rareori induc reacţii adverse substanţiale, spre
deosebire de cele parenterale. Nu duc la dezvoltarea hemosiderozei în cazul stabilirii
incorecte a diagnosticului. Preparatele de fier indicate Complex de hidroxid de fier (III) cu
polimaltoză (la copii mici - în formă de soluţie). Derivatele sulfatului de fier. Clorură de fier.
Preparatele combinate (Fe, Cu, Mn). Dozele de administrare Mod de administrare Terapia
AF cu ajutorul preparatelor ce conţin fier va începe cu ½ din doza terapeutică, cu atingerea
treptată a dozei terapeutice în decurs de 7 zile (ţinîndu-se cont de toleranţa individuală a
 pacienţilor). Doza zilnică se împarte şi se administrează în 2-3 prize. Preparatele bivalente se
recomandă a fi administrate cu 1 oră înainte de masă. Administrarea preparatelor de fier fără
ceai, lapte deoarece acestea scad absorbţia medicamentului. Nu se recomandă administrarea
concomitentă cu preparate de calciu, Tetracicline, Penicilamină. În dependenţă de vîrstă se
vor administra următoarele forme de livrare: sirop, picături - copiilor de vîrstă fragedă;
tablete, capsule - copiilor mai mari de 5 ani şi adolescenţilor
Menţionează căile de profilaxie a maladiei. Profilaxia primară nespecifică Profilaxia primară
specifică Antenatală Alimentaţie echilibrată (cantitativ şi calitativ). Plimbări la aer liber.
Postnatală Alimentaţie naturală cu implementarea raţională a complementului, a produselor ce
conţin fier, (în deosebi copiilor din grupul de risc). Folosirea amestecurilor adaptate suplimentate
cu fier (la copiii alimentaţi artificial). Respectarea regimului zilei, plimbări la aer liber. Profilaxia
şi tratamentul rahitismului, hipotrofiei şi altor patologii asociate la copiii de vîrstă fragedă.
Antenatală Tratamentul AF la gravide. Suplimentarea aportului de fier prin preparate
medicamentoase prolongate sau combinate (Fe+ polivitamine) gravidelor la prima sarcina
începînd cu a II-a jumătate a sarcinii, gravidelor cu sarcină multiplă şi celor la a doua sarcină (şi
mai mult) pe parcursul trimestrului II şi III. Postnatală: Copiilor prematuri se administrează
preparate perorale de fier, 3-5 mg/kg corp, de la a 4-a săpt. de viaţă. Copiilor alimentaţi artificial
şi celor din grupul de risc se vor recomanda amestecuri adaptate îmbogăţite cu fier începînd cu
vîrsta de 3-5 luni de viaţă. Conţinutul de fier în amestecuri va fi de 3-5-8 mg/l amestec, în I-a
jumătate a primului an de viaţă, şi de 10-14 mg/l amestec, în a II-a jumătate a primului an de
viaţă. Copiilor din grupul de risc li se recomandă administrarea profilactică a preparatelor de fier
în doză zilnică de fier activ 2-3 mg/kg corp, pe o durată de 1 lună. Alimentaţie raţională
Alimentaţie naturală. Evitare a introducerii precoce (sub 4-5 luni) a alimentelor solide, cu efect
nefavorabil asupra absorbţiei fierului. Alimentaţie artificială cu amestecuri îmbogăţite cu fier,
cînd alimentaţia naturală nu e disponibilă. Diversificare cu preparate de carne (rata de asimilare a
fierului de 20 de ori mai bună decît din vegetale), cereale, pireuri de fructe şi legume îmbogăţite
cu fier. Evitare a excesului de fosfaţi şi săruri de calciu, cu efect inhibant asupra absorbţiei
fierului. Plimbări la aer liber
• Explică conduita copilului bolnav în cazul dat conform PCN.
Conduita pacientului cu AF 1. Stabilirea diagnosticului precoce de AF 2. Aprecierea gradului de
severitate al AF 3. Indicarea tratamentului şi şcolarizarea pacientului 4. Monitoringul clinic şi de
laborator al pacientului 5. Controlul eficacităţii tratamentului indicat prin creşterea reticulocitelor
la a 10-a a 14-a zi 6. Continuarea tratamentului pâna la stabilirea nivelui normal de Hb, cu
scăderea ulterioară a dozei 7. Estimarea complicaţiilor

16 BILET DE EXAMINARE Nr.___ (e rezolvat in 2 variante alegeti

care credeti ca e mai corecta!!!)
1. Caracterizează particularităţile de vîrstă ale cavităţii bucale,limbii,vascularizarea lor.Explică
cum are loc actul de sugere şi deglutiţie.Descrie particularităţile funcţionale ale glandelor
salivare la copii şi metodica de examinare a cavităţii bucale.
2. Descrie reumatismul articular acut în baza algoritmului :etiologia,factorii
predispozanţi,clasificarea,semnele clinice,diagnosticul şi tratamentul. Caracterizează
particularităţile evoluţiei la copii şi determină particularităţile de îngrijire,dispensarizarea şi
profilaxia.
3.Demonstrează tehnica alimentării cu cana.
4. Realizează studiul de caz.

1.
Cavitatea bucala la n.n este foarte mica. Muschii mastecatori sint bine dezvoltati,limba este
mare, scurta si lata. Mucoasa este fina, uscata, bogat vascularizata, de culoare rosie aprinsa.
Cavitate bucala are o seris de particularitati: strictia transversala de pe buzecu care copilul apuca
mamelonul, tumefierile in locurile de eruptive a viitorilor canini, pernutele de grasimi Bicat din
grosimea obrajelor care contribue la crearea presiunei negative in cavitatea bucala in timpul
suptului.
Glandele salivare la n.n sunt slab dezvoltate, elimina putina saliva, de aceea mucoasa cavitatii
bucale este uscata, usor vulnerabila. De la virsta de 3-4 luni ele incep sa functioneze mai intens
cu perfectarea functiei si maturizarea centrilor nervosa coordonatori. De asemenea are loc
eritarea ramurii nervului trigeminus, de nucleele dentare in crestere.
2. Boala afecteaza in general copiii intre varstele 5-15 ani, fiind mai rar intalnita la adulti.
Incidenta bolii a scazut foarte mult in tarile dezvoltate, unde infectiile streptococice sunt prompt
si corect tratate antibiotic. Boala ramane insa o problema de sanatate in zonele sarace –
ex.Africa, estul si sudul Asiei.
RAA apare dupa o infectie de regula faringiana cu streptococ beta-hemolitic de grup
A. Streptococul beta-hemolitic este un microorganism cu capacitate de a induce hemoliza
completa– liza globulelor rosii in mediile de cultura.
Modul exact prin care streptococul duce la aparitia bolii nu este cunoscut. Cea mai
plauzibila ipoteza este cea legata de asemanarile dintre anumite structuri ale microorganismului
si anumite componente din structura organismului nostru, care duc la apritia unei reactii imune
incrucisate. Sistemul nostru imun confunda structurile proprii (articulare, cardiace, etc.) cu cele
bacteriene si le ataca pe primele.
Nu toti pacientii care fac faringita cu streptococ beta-hemolitic de grup A, dezvolta
RAA. De asemenea infectiile streptococice localizate la alt nivel decat cel faringian (ex.
infectiile pielii), sunt foarte rar urmate de aparitia RAA (exista cazuri de RAA in populatia
indigena a Australiei, care au aparut dupa infectii streptococice ale pielii).
Exista anumiti factori genetici care par a fi implicati in sensibilitatea unora de a face RAA
postinfectie streptococica ( ex. HLA DR 4, 2, 1, 3.7, Dw10, DRw53). Cei care au facut un episod
de RAA au un risc mai mare de a face un alt episod, la un nou contact cu streptococul beta-
hemolitic de grup A. Sunt numai anumite tipuri de streptococ care pot induce RAA, tulpinile cel
mai frecvent incriminate fiind – M1, 3, 5, 6, 14, 18, 19, 24.
Factorii de risc din mediu sunt reprezentati de: supraaglomeratie, colectivitatile de copii si
adulti tineri (ex. copiii din gradinite, scoli, tabere, militarii), conditiile de igiena precara, saracia.
Varsta este si ea un factor de risc – boala fiind rar diagnosticata la copiii sub 3 ani si la adultii
peste 35 de ani.
Sursele de infectie sunt reprezentate de bolnavii cu infectii streptococice active sau
purtatorii asimptomatici de streptococi (nazofaringian). Modul de transmitere a
streptococilor poate fi direct prin eliminare de la nivelul nasului sau faringelui, prin vorbit, tuse,
suflatul nasului si indirect prin obiecte contaminate- prosoape, servetele, batiste. Au fost si cazuri
de alimente contaminate, precum cele lactate.
Simptomele reumatismului articular acut
Simptomele bolii sunt extrem de variabile. S-a remarcat ca exista o variabilitate in acest sens
legata de varsta pacientului. Astfel copiii fac aproape intotdeauna afectare cardiaca, au mai
frecvent manifestari cutanate iar manifestarile articulare sunt mai degraba reprezentate de dureri
articulare decat artrite. In schimb adultii prezinta un tablou articular mai zgomotos ( pe langa
durere articulara, apar si tumefactii) si fac in schimb foarte rar afectare neurologica si cutanata.
Manifestarile sistemice sunt starea generala alterata, febra inalta, fatigabilitate, scaderea poftei
de mancare, paloare, uneori ascociate cu dureri abdominale (mimand apendicita), sangerari din
nas (la copii).
Afectarea articulara – cea mai frecventa manifestare a bolii se prezinta cu dureri articulare cel
mai frecvent localizate la nivelul gleznelor, genunchilor, coate, pumn; mai rar afectate sunt
articulatiile mici ale mainilor si picioarelor, soldurile si umerii. Durerile sunt migratorii – se
muta de la o articulatie la alta. O parte din articulatiile afectate incep sa se umfle, inroseasca,
fiind rosii si extrem de dureroase la mobilizare sau atingere. Fiecare articulatie este afectata
pentru cateva zile – 1 saptamana, timp in care o a doua articulatie este afectata.
Durata intregului episod este in jur de 1 luna, boala nelasand sechele. Artritele care persista peste
1 luna, sau care distrug articulatia, in ciuda tratamentului antiinflamator si antibiotic corect
instituit, trebuie sa ridice suspiciunea unui alt diagnostic.
Afectarea cutanata – noduli nedurerosi sub piele, fermi, mobili, sub 2 cm, localizati in preajma
articulatiilor (genunchi, coate, umar), asociati cu afectarea cardiaca, eritemul marginat -eruptie
cutanata rosie, trecatoare, nedureroasa, bine delimitata, plana sau in relief, cu margini neregulate,
mai intens colorate decat centrul, localizata pe trunchi si brate, accentuata de expunerea la cald.
Afectarea cardiaca (cardita) este cea mai severa manifestare a bolii. Simptomele sunt rezultatul
afectarii tuturor structurilor cardiace: endocard, miocard, pericard si sunt reprezentate de durere
in piept, palpitatii, oboseala, senzatie de sufocare. De cele mai multe ori insa afectarea cardiaca
este complet asimptomatica, fiind descoperita tarziu in viata de adult. Medicul, prin examenul
clinic auscultator al inimii si uneori examenul ecografic, poate decela afectarea valvulara.
Manifestari neurologice – miscari necontrolate, ciudate ale corpului –cel mai frecvent ale
mainilor, picioarelor si fetei – numite dansul sfantului Vitus sau mai cunoscut coreea Sydenham,
insotite de comportament bizar – izbucniri de plans sau ras fara motiv, grimase, tulburari de
scris, accentuate in conditii de efort fizic sau stres. Coreea apare mai tarziu decat celelalte
manifestari ale bolii, putand trece si 2 luni de la episodul infectios. La fel ca afectarea articulara,
este in general o manifestare autolimitata, cu recuperare completa dupa cateva luni.
Investigatii radioimagistice si de laborator
Examenele de laborator pun in evidenta prezenta unui proces inflamator – VSH, Proteina C
reactiva, Fibrinogen au valori crescute si desi sunt analize nespecifice ( pot creste in multe alte
boli), sunt utile in urmarirea raspunsului la tratament. Pentru diagnostic, este obligatorie o
dovada de laborator a infectiei streptococice, mai ales la cei care nu au istoric de infectie
streptococica recenta.
Exudatul faringian trebuie facut tuturor bolnavilor cu suspiciune de RAA. Un exudat faringian
negativ sau pozitiv nu exclude si respectiv nici nu stabileste cu certitudine diagnosticul de RAA.
Anticorpii antistreptococici sunt: anticorpii anti Streptolizina O – ASLO (cei mai frecvent
folositi), anti deoxiribonucleaza B – anti DNaza B, antistreptokinaza, antihialuronidaza. Titrul
ASLO de 240 de unitati sau peste, la adult, este considerat doar usor crescut. Un titru de peste
500 de unitati sau o crestere semnificativa in dinamica (dupa cateva saptamani) a valorii ASLO,
poate fi o dovada puternica pentru infectia recenta streptococica.
Electrocardiograma este obligatorie pentru investigarea pacientului suspicionat de RAA.
Prelungirea intervalului PR este criteriu minor de diagnostic al bolii. Pentru diagnosticarea
afectarii valvulare, ecografia cardiaca are sensibilitate mai mare fata de examinarea clinica
efectuata de medic, in plus aducand date legate de afectarea pericardica si a miocardului.
Diagnosticul de Reumatism articular acut
Diagnosticul de RAA se bazeaza pe criteriile Jones modificate. Diagnosticul pozitiv necesita
prezenta a 2 criterii majore sau a unui criteriu major si a doua minore, plus dovada infectiei
streptococice recente prin culturi faringiene pozitive sau titru crescut sau in crestere de anticorpi
antistreptococici.
Criteriile majore sunt: cardita, poliartrita, coreea, eritemul marginat si nodulii subcutanati.
Criteriile minore sunt: febra, durerea articulara ( artralgia), VSH sau proteina C reactiva
crescute, interval PR prelungit pe EKG
Tratamentul pentru reumatism articular acut
- Toti pacientii cu RAA sunt sfatuiti in mod traditional sa evite efortul, repausul fiind
indicat pana cand semnele inflamatorii acute dispar. Pentru cei cu afectarea cardiaca,
repausul la pat este esential si se poate intinde pe parcursul mai multor saptamani. Ulterior
pacientul poate relua activitatile printr-o crestere gradata a intensitatii efortului. Un mediu
linistit, fara zgomote sau alti factori stimulanti este necesar in recuperarea formelor cu afectare
neurologica.
 Tratamentul farmacologic include medicamente antiinflamatoare pentru a reduce
inflamatia, antibiotice pentru a preveni o noua infectie streptococica si tratament
simptomatic.
- Tratament antibiotic - in momentul diagnosticului se recomanda o doza de 1 200 000 UI de
Benzantin-penicilina injectabila intramuscular sau 10 zile de penicilina sau eritromicina ( pentru
cei alergici) administrate oral.
- Tratamentul antiinflamator - presupune administrarea de acid acetilsalicilic ( aspirina) oral,
divizata in 4 doze zilnice, tratament administrat 2 saptamani si apoi treptat scazut pe parcursul a
inca 4 -6 saptamani. Corticosterozii trebuie rezervati doar pacientilor care nu raspund la aspirina
sau celor cu afectare cardiaca severa. Dozele eficace se mentin 2 saptamani, apoi sunt scazute
treptat.
- Medicamentele suportive sunt: diuretice, digoxin, antihipertensive pentru afectarea cardiaca,
haloperidol , fenobrabital, diazepam sau acidul valproic pentru coree. In formele refractare de
coree s-au folosit cortizonice, imunoglobuline injectabile si chiar plasmafereza.
RAA: Evolutie, Complicatii, Profilexie
Majoritatea formelor de RAA se vindeca fara sechele. Recuperarea articulara este completa si
rapida. Afectarea neurologica poate dura o perioada mai lunga, majoritatea revenind la forma
anterioara imbolnavirii in 6 luni, restul prezentand simptome pana la 2 ani. De asemenea in cazul
coreei, exista situatii rare de recadere dupa ani de la imbolnavirea initiala, declansate de alte
infectii, stres, modificari hormonale (sarcina, contraceptive orale).
Afectarea cardiaca influenteaza semnificativ prognosticul pe termen lung. Pot apare leziuni
ireversibile ale valvelor cardiace (mai ales cele de pe partea stanga a inimii – valva mitrala si mai
putin cea aortica) cu stenoza ( ingustare, cu limitarea fluxului de sange) sau regurgitare
(inchidere proasta a valvei care lasa ca o parte din sange sa se scurga in directia gresita).
Consecintele in timp ale proastei functionari a valvei mitrale sunt dilatarea (marirea) atriului
stang, cu aparitia fibrilatiei atriale (ritm neregulat, haotic al inimii) si in final insuficienta
cardiaca.
Singurul mod cunoscut de a preveni aparitia RAA (profilaxia primara) este tratamentul
prompt si corect al infectiei streptococice. Toti pacientii diagnosticati cu RAA trebuie sa
urmeze un tratament profilactic secundar. Preventia reinfectiilor cu streptococ beta-hemolitic de
grup A este extrem de importanta, stiut fiind faptul ca atacurile recurente de RAA se asociza cu
afectare cardiaca severa. Toti pacientii ar trebuie sa primeasca profilaxie antimicrobiana cu
benzantin-penicilina (cu exceptia celor alergici), administrata intramuscular profund, 1 200 000
UI la 4 saptamani.

Biletul nr.16
1.Caracterizati particularitatile de virsta ale cavitatii bucale,limbii,vascularizarea
lor.Explica cum are loc actul de sugere si deglutite.Descrie particularitatile functionale ale
glandelor salivare la copii si metodica de examinare a cavitatii bucale.
Cavitatea bucala la nou-nascut este foarte mica.Muschii masticatori sunt bine dezvoltati,limba este
mare,scurta si lata.Mucoasa este fina ,uscata,bogat vascularizata,de culoare rosie aprinsa.Cavitatea
bucala are o serie de particularitati ce faciliteaza suptul:Striatia transversal de pee buze cu care
copilul apuca mamelonul;Tumefierile in locurile de eruptive a viitorilor canini ;Pernutele de
grasime Bicat de grosimea obrajilor care contribuie la crearea presiunii negative in cavitatea
bucala in timpul suptului;Limba mare.
Glandele salivare.Saliva este secretata de glandele salivare si de numeroasele glande secretorii ale
cavitatii bucale.La nou-nascut glandele salivare sunt slab dezvoltate,elimina putina saliva,deaceea
mucoasa cavitatii bucale este uscata,usor vulnerabila.Din acest motiv cavitatea bucala nu se
prelucreaza in primele luni de viata a sugarului.De la virsta de 3-4 luni ele incep sa functioneze
mai intens in legatura cu perfectarea functiei si maturizarea centrilor nervosa coordonatori.De
asemenea are loc iritarea ramurii nervului trigeminus de nucleele dentare in crestere.Astfel la virsta
de 4-5 luni la sugari se observa o salivatie abundenta,care necesita aplicarea barbetelor,deoarece
saliva eliminate este greu inghitita de copii.
2.Reumatismul articular acut in baza algoritmului:etiologia,factorii
predispozanti,clasificarea,semnele clinice,diagnosticul si tratamentul.
Este o afectiune inflamatorie generalizata nesupurativa a tesututlui conjunctiv,de origine
streptococica ,cu afectarea multisistemica dar mai ales a cordului,cu evolutie acuta sau cronica si
cu posibilitatea producerii sechelelelor cardiace.
Etiologia:Poarta de patrundere o constituie faringele.Puseul rheumatismal apare la 2-3 saptamini
de la o boala streptococica acuta:angina,faringita,otita.
Este demonstrat cert legatura infectiei faringiene cu streptococul B-hemolitic grup A:
-In faza acuta a reumatismului practice intotdeuna se depisteaza semne imunologice ale unei
infectii streptococice suportate recent.
-Recidivele bolii apar numai dupa o infectie streptococica intercurenta
-Puseul primar si recidivele pot fi pprevenite prin tratament al infectiilorstreptococice cu remedii
antibacteriene.
Factorii predispozanti:focare cronice de infectie;factori ereditari;maladii suportate; Nutriţie
deficitară cu carenţă de vitamine C, A, D, calciu şi fosfor;Colectivităţi aglomerate (şcoli, familii
aglomerate cazate de spaţiile restrînse).Infecţiile streptococice repetate ;Variaţiile sezoniere.
Semnele clinice:apar la 1-5 saptamini dupa o infectie streptococica faringiana.Semne clinice
nespecifice:febra este prezenta la aproape toti bolnavii chiar de la debutul bolii,poate depasi
39C,se poate mentine 3 saptamini in lipsa tratamentului;artralgii;paloarea
tegumentelor;anorexie,uneori pierderi in greutate;adenopatii.Manifestarile clinice de baza sunt
manifestate prin cardita,poliartrita,coree minor,leziuni cutanate si ale tesutului subcutanat adipos.
Clasificarea:1.Reumocardita primara;2.Reumocardita
recidivanta;3.Artrita;4.Coreea;5.Valvulopatie reumatismala primar depistata.Dupa
evolutie:acuta,trenanta,latenta.Dupa gradul de activitate:maxim,mediu,minim.
Diagnosticul:Hemoleucograma,sumarul urinei,proteina totala si fractiile,fibrinogenul,proteina c-
reactiva,ALATSI ASAT,radiografia cardiopulmonara,electrocardiografia,culture luate din
exudatul faringian,ultrasonografia organelor interne.
Tratamentul: Repausul la pat este necesar pentru bolnavii cu cardită severă şi cu insuficienţă
cardiacă şi se va menţine pînă la compensarea cardiacă; Dieta cu restricţiuni în lichide şi
hiposodată; Tratamentul cu antibiotice: Fenoximetilpenicilină pentru minim 10 zile, per os, 250
mg, de 2-3 ori pe zi, timp de 10 zile sau ;Amoxicilină 1-1,5 g, în 24 de ore timp de 10 zile, per os,
apoi ;Benzatin benzilpenicilină 600 000 UI, i.m., pentru copiii cu masa corporală mai mică de 27
kg sau ;Benzatin benzilpenicilină 1,2 mln UI, i.m., pentru copiii cu masa corporală mai mare de 27
kg.
Tratamentul antiinflamator: Acid acetilsalicilic 80-100 mg/kg pe zi, per os, timp de 6-8 săptămîni
sau pînă la normalizarea indicilor clinici şi paraclinici.
Tratamentul de reabilitare, sanarea focarelor cronice de infecţie.

3. Alimentatia copilului din cana

Materiale necesare: Lapte incalzit la temperatura de 37`C, cana, barbeta sau servetel, solutii
dezinfectante.
Tehnica: Este necesar a respecta urmatoarele etape:
1. Intr-o cana mica a se turna laptele.
2. Copilul sa ia in brate in pozitie semisezinda.
3. Apropiem cana de buzele copilului, atingindu-le, asa, ca laptele sa ajunge la buze.
In acest moment copilul devine vioi, deschide gurita si ochii.
El incepe sa-si miste gurita, sa guste laptele si sa-l sorbeasca cu limba.Putin lapte poate sa curga pe
linga gurita copilului, de aceea se foloseste un servetel sau o barbeta pentru a proteja hainele
copilului.
Mama nu va turna laptele in gurita copilului, ci doar va tine cana aproape de buzele lui
 Cind copilul se satura, el inchide gurita si refuza laptele.
Dupa alimentarea copilului utilajul folosit este dezinfectat.
1. Studiu de caz:Copilul V in virsta de 3 ani si 4 luni a fost spitalizat de urgenta cu acuze la febra
40 C,cefalee,voma de 2 ori.La examinarea copilului sau determinat semnele meningiene
suspecte.In familie alte persoane bolnave de IRVA sau alte boli infectioase nu sunt.Sarcina:Ce
diagnoatic presupui?Ce metode de investigare ar confirma diagnosticul;Acorda asistenta
medicala de urgenta in sindrom hipertermic.
Diagnosticul presupus:Meningita
Metode de investigare: Analiza generală a sîngelui; Trombocitele; Analiza generală a urinei;
Cultura secreţiilor rinofaringiene la meningococ; LCR; Cultura LCR la meningococ;
Hemocultura la meningococ; Reacţia Latex aglutinare la meningococ.
Asistenta de urgenta in sindrom hipertermic: reducerea temperaturii corporale, • rehidratare cu
lichide reci. • dezbracarea copilului, • imersia lui in apa rece • ventilarea aerului din jurul
acestuia • se poate inveli copilul in prosoape umede si reci, acestea schimbându-se când se
incalzesc, pentru a grabi evaporarea si racirea, dar nu lasati copilul sa se raceasca. • se transporta
rapid la spital monitorizând starea de constienta, respiratia si ventilatia.
Biletul nr 17
1.Comunica despre PAF a sistemului excreator la copii de diferite
virste(rinichii,calicele,bazinetele renale,ureterele,vezica urinara,uretra)si metodele de
examinare a organelor sistemului excretor.
*Rinichii:masa unui rinichi la n.n este de 10-12g.si constituie1\100parte din greutatea corpului(la
adult 1\200.La virsta de 5-6luni masa rinichilor se dubleaza,la sfirsitul 1 an de viata se tripleaza
si la virsta de 15 ani masa rinichilor se mareste de 10 ori.Rinichii cresc pin la virsta de 20ani.La
nn rinichii sint situati cu o vertebra mai jos ca la adulti.Tesutul rinichilor este fin,stratul cortical
este slab dezvoltat,subtire.Unitatea morfo-functionala a rinichilor este nefronul.Se estimeaza ca
fiecare rinichi are circa 1mlm de nefroni. Nefronul este alcatuit din glomeruli.
*Calicele:la n.n sunt considerabil mai scurte,lemenul lor e de 2 ori mai ingust decit la adulti.
*Bazinetele renale:sint dezvoltate relativ bine,insa tesuturile musculare si elastic sunt slab,ceea
ce explica hipotonia lor.Aceasta contribuie la stagnarea urinei si facilitarea dezvoltarii procesului
inflamator.
*Vezica Urinara:la sugar e situate mai sus decit la adulti,partial in cavitatea abdominala.Peretele
anterior al vezicii urinare adera la peretele abdominal,de aceea cind este plina,ea este situate
aproape total in cavitatea abdominala si usor se palpeaza la nivelul ombeliculului ori mai sus.Cu
virsta vezica urinara se coboara in cavitatea bazinului.
Volumul vezici urinare in corespundere cu virsta copilului:la nn-50ml;la3 ani-100ml;la1 an-
200ml;la 9 ani-600-900ml.Uretra la baieti are o curba mai pronuntata ca la adulti.Diametrul
uretrei la fete e mai mare decit la baieti.Aceasta are o inportanta practica in cateterizarea si
cistoscopie.Uretra scurta si larga la fetite. La copii mucoasa cailor urinare e usor
lezabila,epiteliul lor se descuameaza,in primele zile de viata copilul elimina foarte putin
urina:10-20ml de 4-6ori in 24 ore.
Cu virsta cantitatea de urina eliminate creste:nn-40-120ml;sugar-300-500;1an-600ml;5ani-
1000ml;10ani-1500ml;15ani-2000ml.Cantitatea de urina depinde de cantitatea de lichid
consumat,cantitatea alimentelor.
*Urina-la copiii primelor zile de viata e mai concentrate,are o culoare mai intense,contine multe
protein, cauzata de permiabilitatea inalta a capilarelor renale.In urina nn se depisteaza cantitati
considerabile de azot eliminate sub forma de uree si acid uric,de aceea 75%din nn se observa
starea fiziologica infarctul uric.
2.Defineste notiunea de trombocitopenie si mentioneaza cauzele,semnele clinice a
maladiei,principiile de diagnostic,tratament.Elaboreaza recomandari privind masurile
profilaxiei a patologiei.
Trombocitopenia este o grupa de maladii si sindroame care evolueaza cu numarul scazut de
trombocite
Cauzele: sechestrarea splenica a plachetelor sangvine ;scaderea productiei de
trombocite;viroze,infectii bacteriene,vaccinuri,maladii alergice,hepatite,leucemii,actiunea
diferitor medicamente.
Semnele clinice:Aparitia purpurei si petesiilor, in mod particular la nivelul
extremitatilor;Epistaxis;Hemoragii gingivale; Aparitia hematoamelor cu localizare la nivelul
gurii si membranelor mucoase; Hemoragii gastrointestinale sau alte hemoragii interne; Uneori
pacientul poate sa se prezinte chiar in stare foarte grava, cand au aparut deja hemoragii
subarahnoidiene sau intracerebrale.
Diagnosticul: Hemoleucograma;-Frotiu de sange periferic; Teste pentru detectarea anticorpilor
antiplachetari;-Teste pentru anticorpi antinucleari;medulograma.
Tratament:administrarea corticosteroizilor;terapia vasoprotectoare cu ditinon,acid ascorbic
etc;din grupa glucocorticosteroizilor mai frecvent se foloseste prednizolonul 1-2 mg/kg/zit imp
de 4-5 saptamini apoi doza se micsoreaza treptat pina la suspendare;splenectomia,daca
splenectomia nu este eficienta atunci se indica tratamentul cu imunodepresante ca
vincristin,ciclofosfan in decurs de 2-3 luni.
3.Demonstrati ingrijirea copiilor in varsaturi.
Materiale necesare: Tavite renale, musama, lighean, barbeta, scutece, apa fiarta racita mentolata,
tampoane de tifon, aspirator electric, sonde gastrice, vase sterile, solutii dezinfectante, burete.
Tehnica ingrijirii: Daca bolnavul are greturi si varsaturi, asistentul va pregati citeva tavite renale
si o musama cu care se va proteja lenjeria. Asistenta urmareste frecventa varsaturilor, cantitatea,
mirosul, continutul si substantele straine din masa evacuata.
Daca copilul are constiinta clara, el va fi pus in pozitie semisezinda si i se va da in mina tavita
renala.Cind va aparea varsatura, asistenta va pune musamaua sub barbia bolnavului, va tine ea
insusi tavita renala si-l va sprijini de frunte.
Bolnavul nu este lasat singur in timpul varsaturilor.Asistentul va pastra la nevoie produsul
eliminat, iar linga bolnav va lasa alta tavita pentru eventualitatea unei vome.Nu se ofera
bolnavului aceeasi tavita de doua ori fara sa fie spalata, fiindca insasi vederea varsaturii
anterioare ii poate provoca reflexul de voma.
Daca bolnavul nu poate fi ridicat in pat in pozitie sezind, i se va intoarce capul intr-o parte, el va
fi adus cit mai aproape de marginea patului.Sub cap si git ii este fixata musamaua, ale carei
margini sint lasate intr-un lighean.Dupa varsatura, asistenta sterge gura bolnavului, il ajuta sa-si
clateasca cavitatea bucala, apoi ii ofera citeva inghitituri de apa rece mentolata.
Daca bolnavul este inconstient, i se da pozitia deranjului postural, pentru ca produsul vomat sa
nu fie aspirat in caile respiratorii.Dupa varsaturi resturile din gura si faringe vor fi inlaturate cu
tampoane curate sau cu aspiratorul.Daca la bolnavul incostient voma este persistenta, constinutul
stomacal se va aspira prin sonda gastrica, care este lasata acolo.Asistentul va nota varsaturile pe
foaia de temperatura iar continutul stomacal evacuat il va pastra pentru a-i arata medicului in
vizita.Materiile de varsatura sint strinse in vase curate, spalate si fara substante chimice.
In caz de toxiinfectie alimentara, materiile in cauza sint recoltate in vase sterile, expediate apoi la
laborator pentru examinare, insotite de documentatia medicala respectiva.Obiectele folosite sint
dezinfectate.
Studiu de caz:Copilul evaluat la controlul profilactic lunar.Copilul in virsta de 4 luni,nascut de
la S 2,N2 la termen de 39-40 saptamini per/vias naturalis cu masa la nastere 3100 grame,talia 53
cm.Scorul APGAR 7-8p,dupa 5 min 8-9p.Alimentat la piept pina la moment.Masa actuala 6400
grame,talia 64 cm.Dezvoltarea neuropshihica corespunde virstei.Mama a observant la nivelul
plicilor inghinale si axilare prezenta eritemului moderat cu margini imprecise,pe alocuri
acoperite de cruste.Mama a aplicat pudra local.
Sarcina:Stabileste diagnosticul;apreciaza dezvoltarea fizica a copilului;alcatuieste ratia
alimentara pentru o diurna la copil;mama a procedat corect provind aplicarea locala a
pudrei?Explica de ce?
Diagnosticul:intertrigo
 Mama nu a procedat corect aplicind pudra deoarece este ineficienta ,trebuie de aplicat ulei din
farmacie sau crème grase la care se adauga antibiotic
Dezvoltarea fizica:T=T la nastere+3V=53cm+3x4=65; M=3100+(4x700)=5900;Scorul abgar se
considera in norma la 7-10 puncte.Dezvoltarea fizica a copilului este satisfacatoare.

Biletul nr.18
1.Descrie notiunea si semnele nou-nascutului la termen.Apreciaza starea generala indata
dupa nastere.Explica mecanismul primei inspiratii si cauza aparitiei ei.Argumenteaza
importanta initierii contactului,,piele la piele’’.
Nou-nascutul la termen este un copil nascut cu virsta de gestatie 37-42 saptamini cu scorul Abgar
> sau egal cu 7 p in primul minut de viata si care nu a necesitat resuscitare,cu greutatea la nastere
in limitele 2500-4000,care in timpul examinarii arata sanatos.
Semnele nou-nascutului la termen:masa corporala variaza intre 2500-4000g,talia 48-53
cm,perimetrul cranian 32-34 cm,perimetrul cutiei toracice 31-32 cm.Capul copilului constituie o
patrime din lungimea corpului.Fontanela mare este deschisa la toti nou-nascutii,fontanela mica
este deschisa doar la 25-30% din nou-nascuti,fontanele laterale sunt incise.Fata este putin
edematiata,ochii inchisi,pleoapele putin tumefiate.Parul pe cap este bine dezvoltat.Gitul este scurt
datorita grasimii abundente la acest nivel.Tegumentele sunt de culoare roza-eritematoasa,acoperite
cu lanugo mai ales pe umeri,spate.Pielea este acoperita cu un secret alb-galbui numit vernix-
caseoza,produs de glandele sebacee cu rol protector al pielii fatului.Pavilioanele urechilor sunt
bine dezvoltate,unghiile acopera cupa degetelor si cresc zilnic 0,1 mm.Cutia toracica este
scurta,mobila si putin bombata.Membrele sunt scurte ,egale intre ele,musculatura este putin
dezvoltata.miscarile sunt haotice,tipatul copilului este puternic.Abdomenul este putin alungit.La
baieti testiculele sunt coborite in scrot,iar la fetite labiile mari acopera labiile mici.
Contactul piele la piele trebuie sa aiba loc deoarece astfel se produce o relatie mai afectuasa intre
mama si fat .
2.Descrie vasculita hemoragica la copii mentionind:cauzele,factorii predispozanti,semnele
clinice,clasificarea,diagnosticul,tratamentul si ingrijirea ,profilaxia.
Etiologia: Factorii predispozanţi sunt alergia şi focarele cronice de infecţie. Combinarea acestor
factori prezintă riscul major în declanşarea acestei patologii. Evoluţia maladiei este precedată de
infecţiile respiratorii, administrarea y-globulinei, vaccinurilor, remediilor medicamentoase,
alergenilor alimentari. Factori favorizanţi sunt influenţa emoţiilor negative şi a eforturilor fizice.
Tabloul clinic: Frecvent V.H. debutează cu erupţii, mai rar cu dureri în articulaţii şi abdomen.
Modificările de stare generală, febra nu sunt obligatorii. Dacă primele semne ale maladiei sunt
durerile în abdomen, bolnavul se adresează la chirurg. Apariţia erupţiilor facilitează diagnosticul.
Gradul I: se caracterizează prin starea practic normală a bolnavului: temperatura este normală sau
subfebrilă, pe pielea corpului se formează elemente hemoragice unice. Bolnavii acuză dureri
"zburătoare" în articulaţii, uneori în muşchi. Sindromul abdominal este absent.
Gradul II de activitate starea bolnavului e de gravitate medie, temperatura corpului creşte până la
38°C, copiii acuză cefalee, surmenaj, durerea şi tumefierea articulaţiilor. Erupţiile cutanate sunt
multiple. Se stabileşte sindromul abdominal - greţurile, voma, scaunele frecvente, sanguinolente,
durerile abdominale istovitoare.
Gradul III de activitate a procesului starea generală a bolnavilor devine gravă. Copiii acuză
cefalee, greţuri, se stabileşte voma repetată, masele vomitive devin sanguinolente, scaunele
frecvente, cu caracter lichid, sanguinolent. Sindromul articular devine mai evident.
Clasificarea: Actualmente medicina practică utilizează următoarea clasificare a V.H.: - după
activitatea procesului - gradul de activitate I, II, şi III;
- după particularităţile sindroamelor clinice - simplă (cutanată), cutanat-articulară, cutanat-
abdominală, cu sindrom renal şi forma mixtă;
- după tipul evoluţiei - acută, subacută, cronică, recidivantă, trenantă
Diagnosticul: Diagnosticul se stabileşte în baza tabloului clinic tipic şi a datelor de laborator. Cele
mai informative teste sunt: - timpul de coagulare a sângelui venos; - timpul de recalcificare; -
activitatea factorilor V şi VII; - nivelul antitrombinei III şi al fibrinogenului.
Tratamentul. Regimul la pat este recomandat pentru toată perioada activă a maladiei şi timp de 5-7
zile de la ultima erupţie. Dieta exclude produse alimentare alergizante. în prima zi a hemoragiei
gastrointestinale se exclude alimentarea enterală, mai apoi se administrează produse prelucrate
mecanic, cu temperatura scăzută.
Cu scop de profilaxie şi tratament se administrează antiagregante şi anticoagulante - Dipiridamol
l,5-6mg/kg/24 de ore în 2-3 prize şi acid acetilsalicilic în doze mici - 2mg/kg/24 de ore. Heparina
se administrează în doza de 100-120 UA/kg subcutanat, sau i/v de 4 ori timp de 24 de ore. Durata
tratamentului este de 4-6 săptămâni. Corticosteroizii sunt indicaţi individual. Doza şi calea de
administrare depind de gradul de activitate al procesului. Prednisolonul este indicat în doză de l,0-
l,5mg/kg/ 24 de ore, uneori în doză de 2mg/kg/24 de ore pe toată perioada acută a maladiei. Durata
curei de tratament variază între 10 zile şi 4-6 săptămâni, în dependenţă de eficienţa tratamentului.
3. De omonstrat tehnica aspirari mucozitatilor din caile respiratorii superioare
- Materiale necesare: balon de cauciuc şi aspirator electric.
-Tehnica executării: După naştere, copilului i se va face imediat aspirarea mucusului din căile
respiratorii cu balonul de cauciuc. Mai intîi se va elimina aerul din balon, strîngîndul pînă la refuz,
apoi se va aspira mucusul din cavitatea bucală care este eliberat într-o cuvă. Prin aceeaşi metodă
va fi aspirat mucusul din ambele meaturi nazale. În acest scop poate fi folosit şi un aspirator
electric.
Studiu de caz:Copilul in virsta de un an prezinta acuze la scaune lichide 5 ori cu struri de singe si
mucus,febra 38-38,5 grade,voma de 2 ori cu continut alimentar.
Sarcina:necesita copilul spitalizare?Unde va fi spitalizat?Formuleaza diagnosticul prezumptiv;Care
este asistenta medicala de urgenta?
Copilul necesita spitalizare,deoarece stare lui este grava reesind din tabloul clinic.Copilul va fi
spitalizat in sectie de pediatrie.Diagnosticul prezumptiv este gastroenterita.Asistenta de urgenta:cit
mai multe lichide;alimentatia corecta.

(biletele 19-24 inca nu au venit)

Biletul 25
1. Comunică despre alimentaţia diversificată,termenele şi regulile administrării şi ablactarea
sugarului.Prezintă dieta şi regimul mamei ce alăptează.
Alimentatia diversificata sau alimentarea complimentara reprezinda adaugarea treptata a
alimentelor in ratia alimentara a copilului cind acesta mai are nevoie pe linga laptele matern de
alta hrana.
Se intimpla cel mai fregvent la virsta de 4-6 luni.
Mama va propune copilului alimente complementare numai daca acesta manifesta interes fata de
hrana semilichida, pare infometat dupa alaptare sau prost adauga in greutate. Copilul manifesta
interes atunci cind se intinde spre mincarea mamei sau deschide gura imediat ce i se propune
asemenea hrana.
Reguli: -la administrarea primara a complementului , el se va oferi copilului inaintea alaptarii la
sin .
-dupa acomodarea copilului la hrana propusa complementul se va administra dupa adaptarea la
sin, ceea ce va permite de a substitui treptat citeva alaptari cu alimente complimentare fara a
afecta alimentarea la sin.
-Incepind cu virsta de 6 luni pina la 12 este necesar de a mari treptat volumul hranei
complimentare ajungind la 200 ml la o masa .
-Alimentele noi se vor introduce atunci cind copilul s-a obisnuit cu cele precedente,este sanatos
,are dispozitie buna ,nu este obosit sau prea flamind.
-Alimentele complimentare se ofera copilului de 3 ori pe zi.Complimentul trebuie sa fie omogen
proaspat pregatit,alimentele ramase nu se incalzesc.
-Pentru alimentare se utilizeaza lingurita sau cana si nu sticluta.Cana poate fi usor spalata si
posibilitatea de contaminare este mai mica.Copii alimentati din cana nu refuza sinul mamei
pentru alimentare sugarului se utilizeaza un set special de vesela pentru copii.
-La cele mai mici semne de intoleranta (varsaturi,diaree) se suprima alimentul nou pe 1-2
saptamini.
-Piureul si terciul trebuie sa fie consistente,maruntite si nici intr-un caz diluate .
-Zilnic copilului i se va administra carne/ficat si galbenus de oua .
-Alimentele complimentare i se administreaza neserat.
-Sugaruluii nu se ofera niciodata hrana rumegata,care poate fi infectata si va facilita dezvoltarea
la copil a bolilor diareice.
-Sugarul nu este fortat sa manince toata cantitatea pregatita.
Ablactarea.- intreruperea alimentatiei la sin.
Alimentatia la sin este indinspensabila in primele 4-6 luni de viata cu durata optima pina la 18-
24 luni.
Ea se poate face treptat sau brusc. Ablactarea progresiva se face prin inlocuirea unui supt ,fie cu
o masa de diversificare,fie cu un preparat de lapte.Administrarea hranei diversificate este si
initierea ablactarii in trepte .Daca este efectuata corect,ablactarea este bine suportata atit de
mama cit si de copil .
De obicei se face la virsta de 1,5-2 ani de cind copilul este alimentat la sin mai rar.La inceput
sunt inlocuite cu un produs lactat artificial alimentatiile de dimineata ,spre exemplu,lapte de
vaci,apoi si alaptarile de seara. Ablactarea brusca se va face numai in caz de imbolnavire a
mamei ( contradictie de alaptare) sau in caz de deces copilului si este uneori suportata cu greu.
Ratia alimentara a mamei care alapteaza trebuie sa includa:
-carne si produse din carne,
-peste si produse din peste
-lapte si produse lactate
-piine,crupe, fainoase
-unt, ulei vegetal
-legume fructe, sucuri,zahar
Se limiteaza salamurile, laptele de vaci, care poate conditiona alergie la copii. Se prefera produse
lactate fermentate, brinza de vaci,. Se limiteaza ciocolata, tomatele, nucile, mierea de albinne,
ouale, capusunile. Este important ca zilnic sa primeasca fibre vegetale.300-500 gr de legume
300de fructe 200-300 ml sucuri.
Zilnic 20-40gr de unt
30-40 gr de ulei vegetal
Nu mai putin de 1000 ml de lichide sub forma de sucuri, apa,ceaiuri.

2. Descrie rahitismul,menţionînd:noţiunea,cauze,factori predispozanţi,tabloul clinic,tratamentul

şi profilaxia(conform CIMC).Descrie sindromul convulsiv.Acordă asistenţă de urgenţă în
convulsii,conform CIMC.
Notiune: este o tulburare de mineralizare a sistemului osos cu aparitia modificarilor tipice din
partea scheletului si tulburarilor neurovegetative, musculare, metabolice si endocrine ca urmare a
dificultatilor de vitamina D.
Etiologia: Principalul factor in declansarea rahitismului este deficitul de aport alimentar de
vitamina D (carenta exogena) si lipsa expunerii la razele soarelui (carenta exogena).
Factori favorizanti: -Carenta maternal de vitamin D (gestoze, hipoalimentatia, sarcina care
deruleaza iarna), -Prematuritatea/dismaturitatea, -Gemelaritatea, -Predispozitia familiala, -Aport
oral de vitamin D (alimentatie neechilibrata, administrarea tardiva a complimentului, alimentatia
mixta sau artificiala), -Pastrarea incorecta a formulei lactate, -Hrana bogata in fosfor ceea ce
inhiba absorbtia Ca in intestinal subtire, -Maladii a sistemului gastrointestinal, - Maladii a
sistemului excretor, -Tratamentul cu medicamente ce inactiveaza actiunea vitaminei D, -
Nerespectarea regimului de ingrijire si calire, -Factorii habituali, -Cresterea intensive a
organismului corpului, -Insuficienta hormonale paratireoidian, -Tegumente palide.
Tabloul clinic: Primele semen ale rahitismului carential pot aparea la orice virsta a sugarului,
preponderant la 3-4 saptamini de viata.
1.Perioada de debut (durata 2-3 luni) pe primul plan apar manifestari neurovegetative: agitatie,
iritabilitate sporita, somn superficial, tresariri la lumina puternica sau sunete, transpiratii
abundente indeosebi in timpul alaptarii si somnului. Pielea devine umeda cu miliarii permanente,
intertrigo-uri, in regiunea occipital a craniului alopetie- rezultat al transpiratiei si pruritului. Din
partea sistemului digestive se micsoreaza pofta de mincare, apare scaunul constipate, legat de
hipotonia musculara. Urina capata un miros intepator de ammoniac. La sfirsitul perioadei de
debut se ramolizeaza suturile dintre oasele craniului, in deosebi marginile fontanelei mari.
2.Perioada de stare. In aceasta perioada apar manifestari din partea mai multor organe si
sisteme,ins ape primul plan se afla deformatiile scheletice, predominat a oaselor ce cresc
intensive. Dupa deformatia sistemului osos putem aprecia timpul imbolnavirii. Deformatia
oaselor craniului apare in primele 3 luni ale bolii, a cutiei toracice- in luna 5-6, a membrelor-in a
doua jumatate a anului.
A.Semne osoase:
Craniu: Craniotabes, caracterizat printr-un ramolisment al zonelor occipital si parietale (osul se
infunda si revine cu usurinta ca o minge de celuloid). Palparea oaselor occipital devine
dureroasa. Craniotabesul are valoare doar dupa virsta de 4-5 luni, deoarece pina la 3 luni se
considera fiziologica. – Ramolizarea suturilor dintre oase, bose frontale (frunte olimpica), bose
parientale (impreuna cu cele frontale realizeaza capul quadratum), aplatisari occipital/ asimetrii
craniene (plagiocefalie), deprimarea radacii nasului, eruptia intirziata a dintilor. –Frontanela
anterioara larg deschisa dupa virsta de 8 luni. –Persistenta fontanelei anterioare dupa virsta de 15
luni, in special a fontanelei mari, care nu se apreciaza decit tardive (inchiderea normal re loc
intre 1,5-2 ani). –Dereglarea eruptiilor dentare, hipoplazie dentara si a smaltului dentar, carii
precoce (aceste semen permit diagnosticul retrospective al rahitismului).
Toracele: -Tumefactia junctiunilor condrocostale (locul trecerii tesutului osos in cartilaginous),
realizind asa numitele ,,matanii costale”, vizibile si palpabile. –Deformatia cutiei toracice:
aplatisare antero-posterioara asa numit ,,piept de cizmar” si aplatizarea laterala ,,piept aviar”,
largirea aperturii inferioare a coastelor si ingustarea celei superioare (santul Harrison), largirea
bazei toracice cu proeminenta falselor coaste ,,torace in forma de clopot”.
Membre: -Tumefieri epifizare la nivelul oaselor lungi, foarte aproape de articulatiile pumnului
si gleznelor, ele apar prin proliferarea excesiva a cartilajelor de crestere, realizind bratarile
metafizice. –Tumefieri la nivelul falangelor, realizind asa numitele siraguri de pierle. –
Deformari caracteristice, dar tardive ca consecinte a unui rahitism sever in care ramolismentul
osos favorizeaza incubarea membrelor inferioare dupa instalarea mersului: memebre in forma
unor paranteze sau in asa numita poza a cavaleristului, antrenind tulburari de mers. –Talpa plata.
Coloana vertebrala: -Cianoza dorsolombara. -Scolioza, cifoza, lordoza. –Bazin rahitic plat.
B. Semne musculoligamentare: Hipotonia musculara este resposabila de: -Intirzierea instalarii
achizitiilor motorii, -Postura cifotica in pozitia sezinda a copilului (picioare incrucisate si
sprijinirea corpului cu miinele). –Distensia abdominala cu hernie ambilicala ,,abdomen
batracian”. –Balansarea articulatiilor. –Dezvoltarea piciorului plat, -Scaderea ventilarii
pulmonare responsabile de aparitia unor bronhopneumonii grave.
C. retard staturoponderal. Apare in formle severe netratate.
D. Semne legate de carente nutritionale associate (sindrom pluricarential): -Anemie
feripriva. –Hepatosplenomega. –Scaun instabil.
E. Semne de hipocalcemie: -Latenta (spasmofilie): semnul Chwostec (contracture orbicularului
buzelor la percutarea obrazului) semnul Trousseau. –Manifesta; laringospasm, spasmul
carpopedal, convulsii, laringospasmul poate fi cauza mortii subite la copil.
Perioada de convalescent: se atenueaza semnele rahitismului, dispar semnele din partea
sistemului nervos, se intaresc oasele, apar dintii, se dezvolta functiile statice si motorii, se
micsoreaza ficatul si splina, dispar treptat dereglarile functionale ale organelor interne.
Manifestarile clinice in dependent de gravitate:
Gradul I (forma usoara) se caracterizeaza printr-un numar neinsemnat de simptome din partea
sistemului nervos, vegetative si osos (transpiratie, agitatie, ramolizarea suturilor craniene)
Gradul II (forma moderata) se caracterizeaza prin modificari moderate ale sistemului osos,
muscular, nervos si hematopoietic. Se poate asocia hepatosplenomegalia.
Gradul III (forma severa) se caracterizeaza prin modificari pronuntate ale sistemului nervos
entral, care se manifesta prin somn nelinistit, retard in dezvoltarea vorbirii si achizitiilor motorii.
Tulburarile functionale ale sistemului osos, muscular, hematopoietic sunt foarte accentuate. De
asemenea se deregleaza functia organelor respiratorii, ficatului, tractului gastrointestinal.
Tratamentul: Tratamentul rahitismului este complex, individual in dependent de gravitate,
evolutie, perioada. Toti copii trebuie sa se alimenteze rational conform virstei. In alimentatia
naturala se fac corectii in regimul alimentar al mamei. In alimentatia artificiala copii se hranesc
preponderant cu amestecuri lactate bogate in vitamin D. Hrana diversificata se va administra la
termen si va fi variata, la copii alimentati artificial va fi initial cu piureu de legume, galbenus de
ou, ficat, brinza de vaci. Se evita abuzul de fainoase. Are importanta administrarea vitaminelor
B,C si a sarurilor minelara, respectarea regimului zilei, aflarea maximal la aer curat, masajul,
gimnaastica. Tratamentul specific al rahitismului consta in administrarea vitaminei D n doza
zilnica de 2000-5000 UI, in decurs de 30-45 zile cu revenirea ulterioara a dozei profilactice. Asa
cimptome ca transpiratia, iriscitabilitatea, alopetia nu prezinta indicatii pentru administrarea
vitaminei D. Preparatele folosite in profilaxia si tratarea rahitismului sunt divizate in 3 grupe
mari:
Grupa I- calciferolii- solutii alcoolice, apoase, uleioase, pastille, drajeuri, forme injectabile
Grupa II – calcidiolii (10 ori mi active ca gr.I) sol.alcoolice, uleioase, pastille, forme injectabile.
Gradul III- calcitriolii (100 ori mai active ca I gr)- sol.alcoolice, uleioase, capsule, pastille,
forme injectabile.
Contraindicatiile in administrarea vitaminei D; hipercalcemie, microcefalia, craniostenoza.
Profilaxia (prenatala):
1. Respectarea unui regim bine chibziut cu includerea plimbarilor la aer liber cel putin 2-4 ore/zi,
2. Alimentatia echilibrata cu continutul de ingredient conform cerintelor fiziologice, 3. Repectare
igienei personale si a starii psihoemotionale bune. Doza optima a vitaminei D cu scop profilactic
este 500 UI/zi in perioada rece a anului incepind cu termenul de sarcina 28-30 saptamini,
gravidelor in grupa de risc 1000-1500 UI/zi.
Profilaxia (postnatala): Regim alimentar correct, - Hrana complimentara la termen, -Calirea, -
Regim igienic, -Profilaxia bolilor limitrofe, -Profilaxia bolilor infectioase. Profilaxia specifica:
administrarea vitaminei D e necesar initial din prima saptamina de viata pina la 2 ani. Conform
OMS doza zilnica optimala este de 700 UI/zi. Vitamina D se administreaza in dependenta de
anatimp. Doza de profilaxie totala este 540.000 UI. Contraindicatii nu exista. Administrarea de
cacliu in profilaxia rahitismului nu este indicate daca alimentatia copilului contine minim 500ml
lapte/zi.
Tratarea convulsiilor: Metode nemedicamentoase de scădere a febrei:
-descoperirea parţială a tegumentelor;
- ştergerea tegumentelor cu burete înmuiat în apă călduţă;
-masarea uşoară tegumentară (netezire) stimularea vasodilataţiei.
• Antipiretice per os şi/sau i.r.: -Paracetamol – 25 mg/kg, apoi 12,5 mg/kg fiecare 6 ore sau 60
mg/kg/24 de ore. • Al doilea antipiretic se va prescrie numai în caz de eşec al monoterapiei
corect prescrise: i.v. (în caz de intoleranţă digestivă, febră > 38°C sau antecedente convulsive):
-sol. Metamizol 50% − 0,2 ml + sol. Difenhidramină 1% − 0,5 ml, i.m.
• Anticonvulsive – Diazepam (în tratamentul de urgenţă): i.m., i.v. (0,3 mg/kg, cîte 1 mg/min)
sau i.r. – 0,5 mg/kg (maxim 5 mg pînă la vîrsta de 3 ani, maxim 10 mg la vîrsta > 3 ani), apoi,
Fenobarbital profilactic, per os 5-10 mg/kg/24 de ore pentru toată durata febrei. • Tratament de
susţinere – Fenobarbital 5-10 mg/kg/24 de ore per os, timp de 10-12 zile de temperatură
corporală normală.
CIMC cu ajutrul seringii tuberculinice se administreaza rectal diazepam la adincimea de 4-5 cm
apoi se tin fesele etansa .

3. Demonstrează tehnica aplicării compreselor reci la copii.

Materiale necesare: bucati de pinza de diferite forme si arimi, galeata cu apa rece, pat sau
canapea, ceas.
Tehnica de aplicare; se inmoaie compresa in apa rece, se stoarce si se impatureste de 5-6 ori,
apoi se aplica pe regiunea interesata. Din 5 in 5 minute, compresa se schimba , mentionindu-se
astfel temperatura scazuta. Durata totala a unei comprese variaza in raport cu boala ,
incadrinduse intre limitele de inim 20 de minute si maximum 60 de minute.

4. Studiu de caz
Mama unui copil,în vîrstă de 4 ani,s-a adresat la medic deoarece în urmă cu o săptămînă la
copil s-a înregistrat creşterea temperaturii corpului pînă la 37,8̊C,apetit scăzut,transpirații
nocturne și tuse.Starea generală a copilului este de gravitate medie.
Copilul frecventează grădiniţa,în familie mai sînt 2 copii.Din spusele mamei copilul bunicul are
aceleași simptome și este fumător de 20 ani .

Sarcina:
1.Stabilește diagnouuisticul.
2.Care este conduita copilului bolnav în cazul dat?
3.Ce măsuri antiepidemice vei efectua în focar

1.Tuberculoza
2. se ia la evidenta, proba Mantoux
Criteriile diagnostice şi investigaţii
- examenul obiectiv;
- hemoleucograma; -
- consilierea şi testarea la marcheriiHIV;
- în cazul suspecţiei TB P: examenul sputei la MBT (XpertMTB/RIF, microscopia; metoda
culturală);
-examen radilogic OCT sau/şi altor organe (în cazul TB EP);
- în cazul statutului HIV pozitiv anterior cunoscut - metode rapide de diagnostic al TB. I
3.Lichidarea focarului de infecţie prin instituirea tratamentului antituberculos cât mai precoce;
dezinfecţia în focarul de tuberculoză;
-examinarea contacţilor;
-diagnosticarea şi tratarea tuturor cazurilor de TB depistate prin AE;
-administrarea profilaxiei medicamentoase cu Izoniazidă 10 mg/kgc zilnic, timp de 6 luni,
contacţilor cu vârsta între 0 şi 18 ani;
- educaţie sanitară a bolnavului şi a contacţilor prin discuţii, broşuri, pliante. Protocol clinic
naţional „Tuberculoza la copil”, Chişinău, 2015

Biletul 26
1. Defineşte alimentaţia mixtă şi relatează despre indicaţiile de trecere la alimentaţia
mixtă.Defineşte hipogalacţia şi menţionează formele şi gradele.Ce recomadări dai în hipogalactie
şi care sînt metodele de profilaxie.
Alimentatia mixta este alimentatia sugarului in primele patru luni de viata cu lapte uman si cu
un alt fel de lape.indicatiile alimentatiei mixte sunt:hipogalactia,absenta mamei de la unele
supturi prin reluarea activitatii profesionale,prematuritatea.
Profilaxia hipogalactica
Hipogalactia este o stare patologica la mama in perioada de lactatie ,cind scade functia secretorie
a glandelor mamare.Poate fi primara sau secundara.
Cea primara se intilneste doar in 5% cazuri,fiind precedata de :stresuri familiale,reluarea
activitatii profesionala de catre mama,introducerea timpurie a substituentilor laptelui
matern,diverse perturbari neuroendocrine primare,utilizarea neargumentata si abuziva a
preparatelor hormonale,administrarea anticonceptionalelor orale.
Cauzele ce provoaca hipogalactia secundara ,cel mai frecvent intilnita:aplicarea tardiva la sin a
copilului dupa nastere;plasarea rara a copilului la sin;pozitionarea si plasarea incorecta la
sin;factorii psihoemotionali negativi,stresul;factori socio-economici nefavorabili;patologiile
extragenitale,infectii virotice ,boli renale grave,hepatice,anemii,maladii cardiovasculare la
mama;Medicatia cu preparate ce suprima lactatia:Adrenalina ,Noradrenalina, Gastrocepin,
Cimmentidina, Ranitidina, Famotidina, Atropina,Parlofen, Linestrol, Levodopa, Progesteron,
anticonceptionale orale, Ergotamina, preparate laxative saluretice, phenobarbital, diuretice etc.
In unele cazuri hipogalactia poate fi tranzitorie,manifestindu-se prin asa numite “crize
lactogene”cind se microseaza secretia laptelui la mama din diferite motive:activitatea fizica
sporita;cresterea intensiva a copilului;apetit sporit la copil etc.
Crizele lactogene apar de obicei la virsta copilului de 3-6 saptamini ,apoi la 3 luni,4 luni,7 luni si
8 luni.Durata lor este doar de 3-4 zile ,insa ele pot prezenta pericol pentru copil.Mamele care
sunt informate de crizele lactogene ,la aparitia lor,vor aplica copii mai frecvent la sin ,astfel
sporind lactogeneza.Mamele care nu sunt pregatite pentru aceasta,la aparitia “ crizelor
lactogene” indata vor compensa necesitatile copilului cu lapte artificial.
Simptomele principale ale hhipogalactiei sunt:
-Adaus ponderal lunar mic;
-micsorarea volumului zilnic de lapte la mama;
-Copil nelinistit;
-Simptomul ,,scutecelor uscate” (copilul alimentat satisfacator urineaza cel putin de 6-8 ori pe zi)
-scaun de foame( fecale de consistenta dura,culoare verde,cantitate mica)`
MASURI PENTRU STIMULAREA LACTATIEI;
-corectii in alimentarea mamei
-bauturi lactostimulatoare(infuzie de seminte de marar, de chimen, ceai cu melisa)
-proceduri fizioterapeutice(iradierea gl.mamare cu raze ultareviolete, ultrasunet, dusuri ferbinti
in regiunea sinilor, masajul sinilor)
-vitaminoterapie (Femilac, Olimpic, Enfamam) medicamentos- apilac,terucal.
Pentru mentinerea unei lactatii suficiente este necesar ca zilnic mama sa utilizeze nu mai putin de
1000ml lichide sub forma de sucuri,apa ,ceaiuri.

2. Caracterizează pneumoniile la copii,ilucidînd etiologia,factorii predispozanţi şi semnele

clinice,clasificarea.Menţionaţi principiile de diagnostic şi tratament prespitalicesc şi metodele de
profilaxie.
Pneumonie acută este un proces inflamator infecţios al parenchimului pulmonar cu afectarea
structurilor alveolare şi/sau a interstiţiului
Pneumonie comunitară la copil poate fi apreciată ca prezenţa semnelor clinice şi simptomelor de
pneumonie apărute la un copil sănătos, în condiţii de habitat zilnic (extraspitalicesc). Pneumonia
este comunitară, dacă copilul nu a fost spitalizat pe parcursul ultimelor 14 zile înainte de apăriţia
semnelor de boală
Clasificarea Tipuri de pneumonii:
Pneumonie extraspitalicească (comunitară, ambulatorie, de domiciliu)
Pneumonii nozocomiale (intraspitalicească), care a apărut peste 48 ore şi mai mult de la
internare sau la 48 ore după externare din staţionar
Pneumonie neonatală
intrauterină (congenitală) prin infectare intrauterină (din săptămîna 24) sau în travaliu, în
timpul naşterii
dobîndită (postnatală): nozocomiale şi extraspitaliceşti
Pneumonie prin aspiraţie
Pneumonii în imunodeficienţe
Clasificarea pneumoniilor comunitare
. Clasificarea PC la copii conform variantelor clinico-morfologice
Bronhopneumonie în focar
Pneumonie cu focare confluente
Pneumonie segmentară
Pneumonie franco-lobară
Pneumonie interstiţială
Clasificarea pneumoniilor comunitare la copii conform localizării procesului patologic
Lob
Segment
Unilaterală
Bilaterală
Totală
Clasificarea pneumoniilor comunitare la copii conform gradului de severitate
Moderată – se caracterizează prin semne de infecţie a tractului respirator inferior, cu
manifestări de insuficienţă respiratorie, care nu necesită oxigenterapie, absenţa semnelor de
toxicoză infecţioasă, modificarea stării de conştiinţă şi semnelor de deshidratare a copilului
Severă/foarte severă – se caracterizează prin prezenţa următoarelor semne: tahipnee (pînă la
2 luni >60/min, de la 2-12 luni >50/min, 1-5 ani >40/min) şi tirajul intercostal, cutiei toracice
sau orice semn general de pericol
Forme cu risc înalt sunt considerate toate cazurile de pneumonie ce survin la copii cu
malnutriţie, la prematuri în primele 2 luni de viaţă, copiii cu maladii congenitale cardiace şi
pulmonare, copii proveniţi din medii dezavantajate socio-economic
Clasificarea PC la copii conform agentului patogen [12,16,17]
Bacteriene (St.pneumoniae, S.aureus, H.influenzae)
Virale (virus respirator sintiţial, paragripal, gripal A, adenovirus, virus varicelei, rugeolei)
Cu infecţii atipice (Mycoplasma , Chlamydia pneumoniae)
Mixte (cu implicarea diferitor factori etiologici ≥2)
Notă:
Bronhopneumonie în focar (lobulară) este bronhoalveolită la nivelul lobulilor
pulmonari, radiologic se caracterizează prin opacităţi micro- şi macronodulare cu
diametrul pînă la 2-3 cm, cu localizare bilaterală diseminat, cu evoluţie favorabilă,
vindecare în 3-4 săptămîni.
Pneumonie confulentă este infiltraţie masivă pulmonară, unilaterală, cu afectarea cîtorva
segmente, lobară sau a unui plămîn integral. Se caracterizează prin sindrom toxiinfecţios sever,
dispnee, tahipnee, tirajul cutiei toracice, riscuri majore de complicaţii pleuropulmonare.
Radiologic se caracterizează prin opacităţi masive, confluente, bule de destrucţie, abcese, placa
pleurală, revărsat pleural.
Pneumonie franco-lobară se caracterizează prin infiltraţie lobară cu alveolită
fibrinoleucocitară şi hemoragică. Agentul etiologic este pneumococcul. Se caracterizează prin
sindrom toxiinfecţios, prezenţa simptomelor extrapulmonare (dureri abdominale, meningism), cu
dezvoltarea complicaţiilor (pleurezie para- şi metapneumonică, destrucţii pulmonare).
Radiologic se caracterizează prin prezenţa opacităţii triunghiulare omogene, de intensitate medie
subcostală cu respectarea topografiei segmentului (cu vîrful în hil şi baza spre conturul
toracelui), lobului afectat, complicaţii pleuro-pulmonare.
Pneumonie segmentară se caracterizează prin inflamaţia unui sau mai multor segmente, care
sunt în stare de atelectazii din contul obstrucţiei inflamatorii a brohnului segmentar afectat.
Manifestări clinice pulmonare şi generale minore. Radiologic se caracterizează prin opacitatea
triunghiulară cu component atelectatic. Evoluţie este prelungită, 4-8 săptămîni
Pneumonie interstiţială prezintă afectarea interstiţiului pulmonar, este de etiologie virală, se
dezvoltă la sugarul şi copilul mic. Radiologic se vizualizează imagini inflamatorii difuze fără
opacităţi pulmonare. Evoluţia bolii este favorabilă.
Agenţii etiologici ai PC la copii conform vîrstei
1 lună – 6 luni
S.aureus
E.coli şi altă flora intestinală gram negativă
RS-virus, virus paragripal, adenovirus
Chlamydia trachomatis, M.pneumoniae
St.pneumoniae şi H.influenzae (rar, aproximativ 10%)
6 luni – 7 ani
St.pneumoniae
H.influenzae
M.pneumoniae, C.pneumoniae (<10%)
7 – 15 ani
St.pneumoniae
M.pneumoniae, C.pneumoniae
Factorii de risc pentru dezvoltarea PC la copil [4,6,11,12]
Medicali
vîrsta copiilor pînă la 1 an (determinată de particularităţile anatomo-fiziologice a
aparatului respirator)
malnutriţia
prematuritatea
stări imunocompromise
infecţie virală recentă a tractului respirator superior
Sociali/de habitat
copiii instituţionalizaţi
statut socio-economic precar
fumatul pasiv
semnele de pneumonie de etiologie bacteriană
poate afecta copii de diferite vîrste
febră >38°C, durata > 3 zile
tahipneea (2-12 luni - 50 şi mai mult respiraţii pe minut, 12 luni – 5 ani – 40 şi mai mult
respiraţii pe minut)
tirajul cutiei toracice
wheezing nu este semn de afectarea primară bacteriană a tractului respirator inferior, dar
poate fi prezent în asociere cu bronşită obstructivă
tusea (productivă sau semiproductivă, dar nu este un semn obligatoriu, în special la copii
sugari)
Semnele de pneumonie virală
afectează nou-născutul, uneori copii sugari
wheezing
febra <38,5°C
respiraţia normală sau uşor accelerată
Semnele de pneumonie de etiologie atipică (M.pneumoniae, Ch.pneumoniae)
afectează copiii de vîrstă preşcolară şi şcolară
tusea
wheezing
febra sau subfebrilitatea prelungită
Diagnosticul:
-anamneza
-acuzele
-istoricul bolii--debutul bolii (în mod obişnuit este precedat de simptome prodromale de infecţie
uşoară a tractului respirator superior)
durata sindromului febril
dinamica simptoamelor de boală (tusea, sputa, dispnea, semnelor de intoxicaţie)
determinarea factorilor de risc
-examenul obiectiv local:
inspecţie: prezenţa sau lipsa respiraţiei accelerate, cianoză, tirajul cutiei toracice, bătăi
preinspiratorii ale aripilor nazale, tuse
accentuarea vibraţiilor vocale în zona afectată
percuţie: matitatea sau submatitatea localizată
auscultaţie: respiraţie aspră sau atenuată, decelarea ralurilor crepitante localizate, asociate
deseori cu raluri bronşice buloase (în zone de condensare extinse)
prezenţa sau lipsa semnelor generale de pericol
-Investigaţiile paraclinice în PC la copil
investigaţii obligatorii
hemograma (în infecţiile bacteriene leucocitoză >10x109/l, cu neutrofiloză, devierea
formulei leucocitare în stînga, majorarea VSH >20mm/oră. În infecţiile atipice
leucocitele în limitele normei, se atestă VSH accelerat)
sumarul urinei
bacteriologia sputei
radiografia cutiei toracice
pulsoximetria se efectuează la orice copil cu tahipnee sau semne de hipoxie
investigaţii recomandabile
spirograma
examenul serologic specific Mycoplasma pneumoniae, Mycoplasma hominis, Chlamydia
Tratamentul
Strategia terapeutică în pneumonie acută este determinată de asigurarea unor măsuri generale de
îngrijire şi susţinere a copilului, tratamentul etiotrop şi programe de recuperare maladivă.
Măsuri generale. Majoritatea sugarilor şi copiilor mici cu pneumonie necesită internare în spital
pentru perioada de instalare a efectului curativ cu transferarea ulterioară l aun regim al
staţionarului de domiciliu, unde copilul este protejat de suprainfecţie şi infecţii nozocomiale.
Poziţionarea copilului: în pat cu trunchiul mai ridicat şi schimbarea poziţiei fiecare 1-2 ore,
aşezîndu-l în decubit lateral drept şi stîng, pentru a evita staza pulmonară.
Regim hidric: optimizat la gradul de deshidratare produs de febră, tahipnee, transpiraţie –
prioritate la lichide orale.
Tratament simptomatic: restabilirea permiabilităţii căilor aeriene, fluidificarea secreţiilor,
jugularea sindromului febril.
Terapia antibacteriană. Tratamentul etiotrop este decisiv pentru evoluţia clinică a
pneumoniei bacteriene la copil şi programarea tacticii de administrare a antibioticelor necesită o
ajustare ideală la:
- calităţile factorului etiologic
- particularităţile clinice ale bolii
- vîrsta copilului
- asocierea complicaţiilor morbide
- caracteristicele preparatului antibacterian (farmacocinetica, farmacodinamica), afectele
adverse ale preparatului farmacologic
- tratamentul precedent (pînă 3 luni) cu preparate antibacteriene (poate fi cauza
antibiorezistenţei a agentului patogen)
- calea orală de administrare a remediilor antibacteriene este eficientă şi singura la majoritatea
copiilor cu pneumonii comunitare cu evoluţie uşoară/medie
- dacă copilul necesită administrarea i/m a medicaţiei antibacteriene, atunci el necesită şi
Spitalizare
Antibioterapia de start PC în dependenţa de etiologia şi vîrsta copilului
Vîrsta Agent patogen Preparat de elecţie Terapie de alternativă
1 – 6 luni E.coli, enterobacterii,
S.aureus, rar H.inflenzae Per os Parenteral i/v, i/m CS I-III (Cefazolină, Cefuroximă,
Ceftriaxon,etc.)
Poate fi combinate cu aminoglicozide (gentamicina,tobramicina, amikacina)
1- 6 luni Agent atipic M.pneumoniae C.trachomatis,mai rar C.pneumoniae
Per os Macrolide(claritromicina, azitromicina)Sulfanilamide(bactrim, biseptol)
6 luni- 5 ani S.pneumoniae H.influenzae Per os Parenteral i/v, i/m
CS II-III În cazuri severe –combinaţia cuaminoglicozide (în H.influenzae)
Copiii peste 5 ani St.pneumoniae H.influenzae(mai rar)Per os CS I-II
Parenteral CS I-III
Copiii peste 5 ani Agent atipic M.pneumoniae C.pneumoniae Per os ,Parenteral
Macrolide(claritromicina,azitromicina)
Tratament simptomatic în PC la copii
mucolitice şi expectorante
ambroxol, bromhexin
carbocisteină, acetilcisteină
remedii fitoterapeutice
remedii bronhodilatatoare (în sindrom bronhoobstructiv)
2-agonişti, anticolinergice
terapie simptomatică
în meteorism, vomă, deshidratare (rehidron, prokinetice, eubiotice)
în sindrom convulsiv (diazepam)
Profilaxia PC la copil
Profilaxia pneumoniei la copii, în primul rînd, include măsuri nespecifice: modul sănătos de
viaţă, metodele de călire a copilului şi profilaxia infecţiilor respiratorii virale acute, prin evitarea
locurilor aglomerate. Actual sunt folosite şi metode de profilaxia specifică, prin utilizarea
vaccinei antigripale şi vaccinei antipneumococice (Pneumo14, Pneumo23). Vaccina contra
gripei duce la scăderea îmbolnăvirii cu infecţii virale acute. Vaccina antiHiB este folosită pentru
a
reduce morbiditatea meningitelor şi pneumoniilor severe şi riscul de deces al copiilor cu infecţia
H.influenzae.

3. Demonstrează tehnica determinării frecvenței pulsului la copii.

Materiale necesare :cronometru sau un ceasornic obisnuit prevazut cu secundar
Tehnica determinarii:Pulsul poate fi determinat pe orice artera,accesibila
palpatiei:radiala,temporala,carotida,humerala,femurala,pedioasa etc.In practica curentul pulsului
se ia de obicei la nivelul arterei radiale.La sugari pulsul poate fi luat in regiunea fontanelei mari
neinchise.La luarea pulsului copilul trebuie sa fie in repaus fizic si psihic cel putin 5-10 min
,deoarece un efort sau o emotie oarecare ar putea modifica valorile reale.Bratul copilului trebuie
sa fie sprijinit, muschii antebratului relaxati.Se repera santul radial pe extremitatea distala a
antebratului,in continuarea policelui.Palparea pulsului se face cu virful degetului
aratator,mijlociu si inelar de la mina dreapta,exercitind o usoara presiune asupra santului
reperat.Lasam sa treaca citeva pulsatii,apoi,cu ajutorul secundarului,determinam frecventa
pulsului in decurs de un minut.Dupa o practica oarecare timpul poate fi redus la ½ sau ¼
minut,inmultind rezultatul respectiv la 2 sau cu 4.La luarea pulsului se va tine seama de
frecventa,ritmicitate,volum si tensiune.
In functie de virsta frecventa pulsului variaza in modul urmator:
Nou-nascut-40-160 pulsatii pe minut
Sugari -120-125 pulsatii pe minut
1-2 ani -110-115 pulsatii pe minut
2-3 ani -105-110 pulsatii pe minut
4-7 ani 110-90 pulsatii pe minut

4. studiu de caz.
Copilul în vîrstă de 8 zile născut de la S III,NII la termen cu masa de 3600gr,talia 51 cm.A fost
vizitat la domiciliu de către asistenta medicală de sector la solicitarea mamei (vizita primară).
Din spusele mamei la copil s-a observat congestia şi edemul bontului ombelical,febră
37,8,somnul neliniştit şi superficial,refuză pieptul.La examenul obiectiv se determină congestia
,edemul şi uşoară necrotizare a bontului ombelical.

Sarcina:
• Stabilește semnele generale de pericol,dacă acestea sunt prezente la copil (conform
CIMC)
• Care este tactica medicală în cazul dat?
Instruiește mama cum trebuie să facă tualeta intimă la sugar.

Sarcina
• Stabilește semnele generale de pericol,dacă acestea sunt prezente la copil (conform
CIMC)
-Febra, somn nelinistit, edemul si necrotizarea bontului ombelical.
• Care este tactica medicală în cazul dat?
Este clasificata ca infectie bacteriana locala cu orescrierea tratamentului la domiciliu si
include:
-administrarea preparatului bacterian pe cale orala-- (amoxicilina sau eritromicina) mama
este instruita sa masoare doza, sa stiveasca pastila s-o ofere copilului.
-instruirea mamei sa trateze infectia locala;(va prelucra cu violet de gentiana)
-recomandari mamei referitor ingrijirii sugarului la domiciliu( igiena, lengeria , alimentarea)
Instruiește mama cum trebuie să facă tualeta intimă la sugar.
Materiale necesare:Apa la temperatura 36-37 grade,prosop,ulei vegetal steril,servetele de
tifon,manusi dezinfectante si substante dezinfectante.
Tehnica efectuarii:Asistentul ii face copilului toaleta in manusi.Este pregatita lenjeria
curata.Temperatura jetului de apa o controlam cu mina.la necestate vom folosi si sapunul.Pe
fetite le apucam de coapsa cu capul sprijinit pe brt si le spalam de la simfiza pubiana spre
regiuna anala,prevenind astfel patrunderea infectiei din rect in caile urogenitale.Toaleta intima la
baieti pote fi facuta apelind la alte pozitii.Dupa toaleta,pielea se usuca cu un prosop prin
tamponaresi,daca este nevoie,se unge cu ulei vegetal steril cu ajutrul servetelelor de tifon.Toaleta
intima se face dupa fiecare defecatie si dupa 2-3 acte de mictiune.Obiectele folosite sunt supuse
dizenfectiei.

Biletul 27
1.Descrie alimentaţia artificială şi menţionează indicaţiile,formulele de lapte,clasificarea şi
caracteristica lor.Prezintă metodele de calcul a volumului zilnic şi unic de hrană.Relatează
despre necesitatea copiilor în ingredienţi principali:proteine,lipide,glucide,calorii.
Alimentatia artificiala este alimentatia sugarului in primele 4 luni de viata cu un alt lapte in loc
de laptele uman.
Indicatiile:hipogalactia,absenta mamei de la unele supturi , prematuritatea
Formulele de lapte inlocuies cit se poate de posibil laptele matern,
Clasificarea:
A.dupa gradul de adaptare
1.neadaptate
2.partial adaptate
3.adaptate
4.preparate speciale
B.dupa virsta, la care sunt indicate
1.de start(complete)
a.pt prematuri
b.pt n-n la termen
2.de continuare
C.dupa particularitatile tehnologice de pregatire
1.dulci
2.acidulate
D.dupa sursa proteinilor
1.din lapte de vaci
2.din soi2 (lapte vegetal)
3 din carne
E.dupa particuratitatile compozitionale
1.fara sau cu cantitate redusa de lactoza
2.semiecremate sau degresate
3.cu continut sporit de lipide
4. cu continut sporit de Proteine
5. cu continut sporit de Oligoelemente, vitamine
Preparatele ,,clasice’’ reproduc in mare masura compozitia laptelui de vaca evaporat si apoi din
lapte pulbere, cu sau fara adaus de glucide, vitamine, minerale (fier)numite si praf semicremate
(Lacto-1, Lacto-2) sint caracterizatte prin scadera % de grasimi, astfel devenind mai usor
asimilabile in starile de malabsorbtie sau dupa boli diareice.
Al doilea tip partial adaptate sau ,,conventionale’’ este bazat pe laptele de vaci degresat si
pulverizat, la care sau adaugat uleiuri vegetale si care au fost indulcite prin adaugare de glucide,
de obicei lactoza, alteori amidon de porumb,zaharoza sau fructoza.sau
obtinut;Maliutka,Malis,Beba 1.Humana.
Al 3 formule adaptate sau umanizate Humana-0 , 1,2 Similac, NAN, Nutrilon, Bebelac, In
aceste formule se foloseste laptele degresat si zerul demineralizat in care substantele nutritive
sunt corectate si aduse la un nivel calitativ si cantitativ cit mai apropiat de laptele uman.
Formule de start acopera toate nevoile nutritionale ale sugarului sanatos in primele 4-6 luni de
viata:Nan,Nutrilon,Similac.
Formule de continuare a alimentatiei se folosesc dupa virsta de 6 luni ca parte a unui regim
alimentar mixt:Humana-2,Similac-1,2,Nutrilon -2.
Pentru nou-nascut in primele 7 zile formula Finkelstein:
L=(N-I)*70 sau 80 L-cantitatea de lapte pe zi ,N-virsta copilului in zile
70-pentru sugari nascuti cu greutatea sub 3250 gr iar 80 peste 3250.
De la ziua a 7-14 formula lui Apert L=1/10 din greutatea copilului +200.
2 saptamini-6-8sapt L=1/5 din greutatea copilului.
De la 6-8 sapt. pina la 4 luni L=1/6 din greutatea copilului.
Proteine-insuficient poate conditiona retard fizic si neuropsihic,micsorarea factorilor imuni in
organism .Foarte sensibili la carenta de proteine este tesutul osos si hematopoietic.Pentru
dezvoltarea normala a copilului are importanta nu numai cantitatea dar si calitatea lor.
Lipide sunt foarte importante datorita rolul lor energetic si plastic.Ele contin subs. Foarte
necesare org.:acizi saturati si nesaturati,fosfatide ,sterine .Au functie de purtatori de vitamine
liposolubile si saruri minerale ,permit micsorarea volumului hranei si imbogatirea calitatilor ei
gustative.
Glucidele-au rol ca material energetic,participa la metabolismul proteic,contibuie la oxidarea
lipidelor,insuficienta lor insotita de exces de lipide si de proteine are ca rezultat dezvoltarea
acidozei in organism.Abuzul de glucide pe fundalul aportului redus de proteine si lipide conduce
la scaderea rezistentei organismului la infectii,apariitia reactiilor alergice,dereglarilor metabolice.
Calorii la virsta de 1-1,5=110 1,5-3 = 100 4-6=90 7-11=80-70 g

2.Caracterizează hemofilia la copii,ilucidînd etiologia,semnele clinice,diagnosticul,îngrijirea,

tratamentul şi profilaxia maladiei.
Hemofilie (H) – un grup de coagulopatii ereditare determinate de defecte cantitative sau
calitative a factorilor de coagulare implicaţi în calea intrinsecă de activare a protrombinei şi care
se manifestă clinic prin hemoragii cu diferită localizare.
Etiologie
-Cauza genetica
-deficit de factorul VIII,IX, XI de coagulare
În dependenţă de factorul de coagulare interesat patologia este apreciată ca: Hemofilie A (F
VIII), Hemofilie B sau boala Christmas (F IX). Iar în dependenţă de activitatea restantă a
factorului deficitar hemofilia poate fi: severă (activitate a FC sub 1%), moderată (activitate a FC
de la 1% până la 5%) şi uşoară (activitatea FC peste 5%).
Manifestarea clinică
Hemartroza- Cel mai caracteristic simptom al Hemofiliei. La baza dezvoltării artropatiei
hemofilice stau hemoragia în spaţiul articular, inflamaţia membranei sinoviale, depunerea de
hemosiderină în sinovie, proliferarea vasculară şi de ţesut conjunctiv. În ordinea descreşterii
frecveţei localizării hemoragiilor articulaţiile formează următorul şir: articulaţia genunchiului,
talo-crurală, cotul, articulaţile mici ale mânii, articulaţia coxo-femorală, articulaţia umărului.
Modificările la nivelul articulaţiei includ toate semnele locale ale inflamaţiei (calor, tumor,
rubor, dolor, functio lesa). Frecvent este alterată şi starea generală cu inapetenţă, subfebrilitate,
tulburări ale somnului (din cauza durerii). Durerea în hemartroza acută reacţionează rapid la
administrarea dozelor adecvate de CFC sau crioprecipitat, dispărând în câtevai ore. După
hemartrozele uşoare recuperarea este completă şi durează câteva zile. Hemoragiile frecvente
induc dezvoltarea osteoartrozei hemoragico-destructive cronice.
Hematomele- Pot apărea ca rezultat al traumei dar şi în urma injecţiilor i/m sau s/c. Se pot
localiza în orice loc, dar mai frecvent în extremităţi şi trunchi. Se manifestă prin durere vie
(compresie a trunchiurilor nervoase). Tegumentul apare lucios, tensionat, dureros la palpare.
Iniţial culoarea nu e modificată, apoi, după îmbibarea cu sângele revărsat capătă o nuanţă
echimotică, care ulterior trece într-o culoare verde-gălbuie. Hematomele pot fi localizate
subcutanat, intramuscular, subfascial, retroperitoneal. Pot atinge volum însemnat de la 0,5 până
la 2-3 litri. La persoanele sănătoase hematomele au un caracter localizat, limitat şi la o incizie
pot fi uşor înlăturate. Incizia hematomului la bolnavul cu hemofilie numai complică şi mai mult
situaţia, facilitând hemoragia. Hematomul retroperitoneal se traduce prin durere vie în regiunea
lombară însoţită de încordare musculară locală. La fel e caracteristică şi durerea acută
abdominală, dacă hematomul este localizat pe dreapta poate mima o apendicită acută. Palpator se
determină o formaţiune de volum intraabdominal. Radiologic se apreciază conturul şters al
muşchilor lombari şi ileopsoas. Este necesar de menţionat, că hematomul extraperitoneal, ca
prim simptom al hemofiliei este foarte rar şi anamneza detaliată şi profundă stabileşte episoade
de hemoragii de altă localizare. Hematomele masive pot provoca sindrom de compresie a
organelor de vecinătate (vase sanguine, trunchiuri nervoase) care se manifestă prin semne
specifice (pareze, paralizii). Hematomul din muşchiul iliopsoas poate provoca contractură în
flexie a coapsei, iar uneori şi a gambei. Un pericol deosebit îl prezintă hematomele din ţesuturile
moi ale regiunii submandibulare, gâtului, faringelui, mediastinului. Ele pot duce la compresia
vaselor sanguine cervicale, a căilor respiratorii, faringelui, esofagului punând astfel viaţa
pacientului în pericol. Hematomele masive sunt însoţite şi de modificări ale stării generale:
frison, febră, hipotonie, VSH sporit, leucocitoză, anemie. În faza de resorbţie a hematomului
poate fi o uşoară creştere a bilirubinei pe contul fracţiei libere. Hematomele pot fi infectate, pot
supura, astfel pot duce la apariţia septicemiei. Pacienţii cu hematome necesită tratament de
substituţie de urgenţă (inclusiv noaptea).
Hematuria -Hematuria este una din manifestările hemofiliei severe. Cauzele hematuriei sunt
traumatismele lombare şi procesele infecţioase cu localizare renală. Afectarea glomerulară se
instalează ca rezultat al excreţiei crescute de Ca2+ la bolnavii cu hemartroze repetate, a utilizării
multiple a analgeticelor, activităţii majorate a urokinazei - activatorului natural al fibrinolizei în
ţesutul renal, alterări imunocomplexe a glomerulilor. Frecvent hematuria se instalează spontan.
Intoxicaţiile şi manifestările extrarenale sunt absente. Urina devine roşie-închisă sau cafenie.
Poate interveni disuria cu urinări dificile, uneori cu eliminare de cheaguri de sânge, cu dureri în
regiunea lombară, pe traiectul ureterelor şi uretrei. Hemoragiile renale au tendinţa de a se repeta.
În unele cazuri poate duce la dezvoltarea insuficienţei renale cronice. O particularitate a
manifestărilor renale este faptul că ele au tendinţa de a se accentua sub tratament hemostatic.
Restabilirea hemostazei normale facilitează formarea de noi cheaguri sanguine la nivel de rinichi
ceea ce exacerbează colica renală. De aceea administrarea acidului ε-aminocapronic în complex
cu preparatele substituente poate stabili blocada cu cheaguri sanguine a căilor urinare. Această
complicaţie este determinată de inhibarea potenţialului fibrinolitic local (în rinichi) şi general (în
sânge), dereglând condiţiile pentru tromboliza normală. Sub influenţa acestei terapii cheagurile
sanguine formate devin rezistente la fibrinoliza fiziologică şi la terapia fibrinolitică, ceea ce
măreşte termenul de existenţă a cheagurilor în căile urinare şi în aşa mod înrăutăţesc funcţia de
excreţie a rinichilor. De aceea, folosirea inhibitorilor fibrinolizei, în particular a acidului ε-
aminocapronic, în terapia hematuriei hemofilice este nu numai iraţională şi inutilă, ci şi
periculoasă pentru viaţa bolnavului.
Hemoragia digestivă Hemoragiile din tubul digestiv nu sunt specifice hemofiliei, dar uneori pot
avea loc. Sursa hemoragiei se află în etajele superioare ale tractului gastro-intestinal. De obicei
hemoragia este din defectul ulceros gastric sau duadenal. Tabloul clinic este tipic, cu
hematemeză, melenă, uneori dureri abdominale difuze, peristaltism intestinal sporit, hipotonie,
febră. Foarte periculoase sunt hemoragiile intramurale (în grosimea peretelui intestinal). Ele pot
atinge volum destul de mare şi pot induce chiar coma anemică. Mai pot provoca invaginaţie sau
ocluzie intestinală, care pot fi cauze ale decesului. Aceste hemoragii sunt însoţite de dureri
abdominale vii, semne peritoneale pozitive. Dar spre deosebire de abdomenul acut
simptomatologia cedează rapid după administrarea de crioprecipitat. Aceasta permite de a
supraveghea pacientul în dinamică şi de a evita intervenţiile chirurgicale inutile.
Hemoragiile în SNC şi periferic Hemoragiile subarahnoidiene, cerebrale şi medulare se întâlnesr
rar, dar pot fi o cauză de deces a pacienţilor hemofilici. De obicei sunt posttraumatice. Se
manifestă prin cefalee marcată, acut instalată, semne meningiene, perderea conştiinţei, tulburări
respiratorii şi cardiace în cazul hemoragiilor în trunchiul cerebral. Orice semne de majorare a
tensiunii intracraniene la bolnavii cu hemofilie sunt indicaţii absolute pentru administrarea
urgentă a terapiei substituente. Hemoragiile cu afectarea nervilor periferici se întâlnesc des, dar
nu se depistează, deoarece la mulţi bolnavi defectul neurologic este mascat de atrofia musculară
şi contracturi. Examenul riguros stabileşte afectarea nervilor periferici la ≈20% bolnavi.
Alte tipuri de hemoragii Hemoragiile recidivante posttraumatice şi postoperatorii sunt o
particularitate specifică hemofiliei. Chiar şi după cele mai neînsemnate leziuni ale tegumentului
(în timpul bărbieritului, escoreaţiei) sau mucoaselor pot apărea hemoragii de durată, greu de
controlat. Risc sporit pentru apariţia hemoragiilor îl prezintă şi extracţiile dentare, tonzilectomia.
Hemoragiile postoperatorii nu apar imediat după intervenţie, dar peste 30-60 minute, uneori 2-4
ore după ea. De aceea orice intervenţie chirurgicală necesită tratament de substituţie. Injecţiile
i/v, dacă sunt efectuate tehnic corect nu prezintă risc de hemoragie. Cele s/c au un risc mai mare,
dar dezvoltă rar hemoragii. Cele mai periculoase sunt injecţiile i/m.
Diagnoza
Anamneza ( eredoc0laterala)
Acuze
Ex, obiectiv
Investigaţii de laborator
- Analiza generală a sângelui cu numărul trombocitelor
-Analiza generală a urinei
-Analiza maselor fecale la prezenţa sângelui ocult
- Timpul de sângerare
- Timpul de coagulare
- Aprecierea nivelului FCVIII şi FCIX
-Aprecierea calitativă a prezenţei inhibitorilor FVIII sau FIX
- Aprecierea cantitativă a inhibitorilor FVIII sau FIX
Investigaţii instrumentale
-Radiografia articulaţiilor afectate
-Radiografia de ansamblu a cavităţii abdominale
-Radiografia craniului
-USG organelor cavităţii abdominale şi retroperitoneale
- USG ţesuturilor moi
-USG articulaţiilor
-FEGDS ü Rectoromanoscopia
- CT capului - RMN a SNC
Tratamentul H După ce s-a stabilit diagnosticul exact al H, se poate stabili o strategie
terapeutică. Programul terapeutic al PCH va avea 3 direcţii de bază:
1. Tratamentul energic al oricărui episod hemoragic
2. Prevenirea invalidizării precoce a PCH
3. Tratamentul complicaţiilor (inhibitori, infecţii) Tratamentul PC reprezintă munca îndelungată,
susţinută pe o perioadă de ani de zile a unui colectiv de specialişti cu profiluri diferite, care
trebuie să contribuie armonios la corectarea tuturor problemelor de sănătate a PCH. Familiei îi
revine un rol foarte important. O dată cu începerea programului terapeutic se impune o evaluare
periodică a evoluţiei bolii.
Profilaxia H
Profilaxia antenatală şi postnatală în H Măsurile profilactice antenatale sunt orientate spre
diagnosticarea precoce a prezenţei patologiei la făt şi informarea părinţilor. Decizia de a păstra
sarcina sau nu aparţine părinţilor.
· Profilaxia antenatală (realizată în CNSRGM):
· Efectuarea consultaţiilor genetice a familiilor din grupul de risc până la sarcină.
· Aprecierea precoce a sexului fătului prin metoda de identificare a X şi Y cromatinei prin
cariotipare
· Diagnosticul în perioada prenatală precoce a prezenţei mutaţiei la făt. În dependenţă de
termenul sarcinii se indică:
· biopsia corionului la 9-12 săptămâni
· amniocenteză – la 18-20 săptămâni
· Evitarea factorilor teratogeni, care ar acţiona asupra mamei şi fătului în perioada sarcinii.
· Profilaxia postnatală:
· Primară – tratament continuu de durată cu CFC a PCH formele severă şi uneori moderată.
Poate fi iniţiată la 1 – 2 ani, până la apariţia semnelor clince sau după primul episod hemoragic
articular. În Moldova nu poate fi asigurat.
· Secundară – tratament continuu de durată cu CFC a PCH la care nu a fost aplicat tratamentul
profilactic primar. În Moldova nu poate fi asigurat.
3. Demonstrează efectuarea probei sensibilitatea la antibiotice .
Necesar: antibiotic, ser fiziologic , 3 flacoane sterile, scarificator, substante dezinfectante,
seringi, rigla ceas
1. PENICILINA
În flaconul de 400.000 u.i. se adaugă 4 ml de ser fiziologic, rezultând o concentrație de
100.000 u.i. /ml.
 Din aceasta soluție se ia 1 ml și se adaugă 9 ml ser fiziologic, rezultând o concentrație de
10.000 u.i. /ml.
Din soluția de 10.000 u.i. /ml se ia 1 ml și se adaugă 9 ml de ser fiziologic, rezultând o
concentrație de 1000 u.i. /ml.
Din aceasta soluție, 1000 u.i./ml, se iau 0,1-0,3 ml și se injectează la adult, strict intradermic.
Pentru copii concentrația folosita este de 100 u.i. /ml și se injectează intradermic 0,1 ml.
Concentratia de 100 u.i./ ml se obtine luind 1 ml din solutia de 1000 u.i., la care se adauga 9 ml
ser fiziologic.
Testarea la antibiotic se poate face si utilizind mucoasa conjunctivala. Se pune 1 picatura din
dilutia 1000 u.i./ml in sacul conjunctival.
Daca dupa 15 minute, local, apare hiperemie, atunci pacientul este alergic la antibioticul
testat.
2. AMPICILINA
Un flacon are 250 mg=0,25 g.
Se adauga intr-un flacon 2,5 ml ser fiziologic, rezultind o concentratie de 0,1 g/ml. Din
aceaasta solutie se ia 1 ml si se adauga 9 ml ser fiziologic, rezultind o concentratie de 0,01 g/ml.
Se mai face inca o dilutie, concentratia finala fiind de 0,001 g/ml.
Din aceasta dilutie se injecteaza 0,1-0,5 ml i.d.
Peste 10 minute se citeste rezultattul: daca este mai mare de 10 mm se considera pozitiv
4. Realizează studiul de caz
Studiu de caz
Copilul M în vîrstă de 5 zile s-a născut de la S II,NII la termen de 32 săptămîini cu masa 1520g,
talia 41 cm per vias naturalis.La momentul degajării căpuşorului ca manevră de ajutor a fost
aplicat forcepsul.Copilul este la alimentaţie naturală.
Starea generală a copilului grav-medie,anxios,ţipătul este slab,privirea fixată. Periodic copilul
face crize de apnee şi cianoză. Reflexele sunt diminuate,deglutiţia este dificilă,vome frecvente.

Sarcina:
• Formulează diagnosticul?
• Cum va fi efectuată alimentarea copilului?
• Care sunt metodele de prevenire a hipotermiei?
Sarcini
• Formulează diagnosticul? -- traumatism obstetrical cerebral, hemoragie meningo-
cerebrala in perioada acuta a bolii
• Cum va fi efectuată alimentarea copilului?-- Alimentatia are unele particularitati.
Alaptarea la sinul mamei se interzice in primele zile, deoarece suptul este un efort fizic
insemnat, care poate agrava starea copilului. Copii sint alimentati cu linguruta , cei gravi
prin sonda NG. Dupa ameliorarea starii generale , copii sint alimentati la sinul mamei in
mod progresiv ,monitorizind in permanenta starea lor.
• Care sunt metodele de prevenire a hipotermiei? Copilul se plaseaza in incubator , cu
partea toracica mai ridicata.Periodic se aspira secretiile din caile repiratorii. Se culca in
decubit lateral in scopul prevenirii asfixiei.
Toate manopere se efectuiaza atent, preferabil in incubator sau patuc. Copii ingrijiti in
patuc la picioare se vor aplica termofoare.

BILET DE EXAMINARE Nr.__28_

1.Particularităţile sistemului digestiv la copii (cavitate

bucală,esofag,stomac,intestine,ficat,vezica biliară). Metode de examinare a organelor sistemului
 digestiv.
2. Maladiile sistemului respirator-cauzele şi factorii ce contribuie la creşterea morbidităţii
lor.Otitele la copii-cauzele,tabloul clinic,diagnosticul,tratamentul prespitalicesc şi
îngrijirea(conform CIMC),profilaxia.
3. Demonstrează recoltarea urinei la sugari.
4. Realizează studiul de caz.

Examinator_________Ticu-Corciu L.

Studiu de caz
Copil de 2 luni.La naștere masa 2500g,talia 48 cm.Actualmente masa 4300 g,talia 54 cm,
perimetrul cranian 35 cm, perimetrul toracic 34 cm.Este la alimentație mixtă, primește zilnic 560
ml lapte matern.

Sarcina:
1.Apreciază dezvoltarea fizică a copilului.
2.Alcătuieşte rația pe o zi,apreciind cantitatea de lapte matern pe care copilul ar trebui să
o consume zilnic.
3.Efectuează calculul alimentar

RASPUNS:
1 Sistemul digestiv este alcatuit din tractul digestive si glandele salivare

Cavitatea bucala-la nou nascut este foarte mica.Muschii masticatori sint foarte bine
dezvoltati,limba e mare,scurta si lata.Mucoasa este fina, uscata,bogat vascularizata de culoare
rosie aprinsa.Are o serie de particularitati ce faciliteaza suptul.
-striatia transversal de pe buze cu care copilul apuca mamelonul
-tumefierile in locurile de eruptive a viitorilor canini
-pernutele de grasime Bicat din grosimea obrajilor care contribuie la crearea presiunii
negative in cav.bucala
-limba mare
Esofagul- are forma de pilnie.Mucoasa este fina,bogat vascularizata,dar uscata. Are lungimea
de 10-11 cm la nou nascut
1 an-12cm,5 ani-16 cm,10 ani-18 cm,adult-25-32 cm
Stomacul-Are formad de cilindru sau sfera,cind e plin este situate intre procesul xifoid si
ombilic.Este asezat orizontal,dupa 1 an capata pozitie orizontala.Mucoasa este fina, bogat
vascularizata,saraca in tesut elastic si muscular.Sfincterul antral este slab dezvoltat de aceea
are regurgitatii postprandiale.Sucul gastric contine enzyme ca la adult.Stomacul are volumul
in dependent de virsta n-n-30,35 ml
Motorica e slab dezvoltata
Intestinul-este mai lung si depaseste lungimea corpului de 6 ori.Mucoasa este fina, bogat
vascularizata,contine multe glande limfatice.Stratul muscular nedezvoltat poate duce la
constipatii
Ficat-este masiv, bine vascularizat,ocupa ½ din cavitatea abdominal.Creste lent,pina la virsta
de 6 luni se palpeaza cu 2-3 cm mai jos de rebordul costal
Functiile: secreta bila,detoxicanta,fagocitara,sinteza vitaminelor,participa la
metabolism,deposit de fier lipide,protein
 Vezica biliara-e asezata in grosimea ficatului,secreta bila,ce ajuta la fermentarea hranei.Este
saraca in acizi biliari,licetina,saruri minerale,contine o cantitate mare de acid tauroholic-cu
actiune bactericida mare
Metode de axaminare:
-ex obiectiv(palpare auscultatie)
-de laborator:masele fecale ect
-instrumentale: FGDS,FCS,rectoromanoscopie
-radiologic cu substanta de contrast
-Tomografia computerizata
2 cauzele maladiilor respiratorii:
-imaturitatea organelor respiratorii
-virsta ,copii pina la 3 ani mai des sint afectati
-maladiile nutritionale:anemia rahitism,malnutritia
-prematuritatea
-focare cornice de infectie
-alimentatie nerationala
-sezon rece
-calitatea ingrijirii materne
Fumatul in fammilie
Poluarea atmosferica
-nivel socio-economic scazut
Otita- inflamatia urechii
Cauze:streptococul streptococul pyogenes,stafilococul
Factori predispozanti: disfunctia trompei Eustachio,colectivitatile,fon allergic,fumatul
pasiv,anotimpul stare imunologica slaba
Clinica:,debutul ca la rinofaringita-febra agitatie inapetenta,
-durere auriculara,copilul arata sau se trage de ureche,la apasare plinge
-diminuarea auzului ,ameteli,nistagmus,semen meningiene
-in urma perforarii timpanului pot aparea secretii seroase sau purulente
Diagnostic: semne clinice,otoscopie-timpanul bombat, congestiv isi pierde luciul.
Tratamentul: la domiciliu-se administreaza amoxicilina timp de 5 zile,amoxicilina in caz de
dureri
Explicam mamei cum sa usuce urechea copilului:
Pregatim o mesa din bumbac,o introducem in ureche si o mentinem pina se umezeste,apoi
alta mesa repetam pina mesa o scoatem uscata
3 Recoltarea urinei la sugar:
Necesarul punga pediatrica
Instructiuni de recoltare la sugar:spalati miinile cu sapun
1. curatati aria genito-urinara a copilului cu apa si sapun.
2. nu tamponati zona curatata pentru a accelera uscarea; nu aplicati creme, uleiuri sau
pudre pediatrice.
3. atasati ferm de zona genito-urinara punga pediatrica de recoltare a urinei, astfel:
dezlipiti banda protectoare din jumatatea inferioara a pungii si fixati portiunea adeziva la
nivelul perineului; cand jumatatea de jos a pungii este fixata, dezlipiti partea superioara a
benzii si continuati aplicarea portiunii adezive, asigurandu-va ca orificiul urinar a fost
inclus in punga.
4. imediat dupa ce copilul urineaza in punga de recoltare, aceasta se dezlipeste si se
transporta la laborator in conditii corespunzatoare.
Studiu de caz:
-dezvoltarea fizica nu corespunde virstei, copilul este supraponderal
-Ratia alimentara: Cntitatea de lapte necesar pe o zi al unui copul cu virsta de 2 luni avind masa
de 3900este de 650 ml/zi
Copilul va fi alimentat de 8 ori pe zi 5 ori ziua,3 ori noaptea
0700 -82 ml ,lapte matern
0900-82 ml ,lapte matern
1200-82 ml ,lapte matern
1500-82 ml ,lapte matern
1800-82 ml ,lapte matern
2100-82 ml ,lapte matern
1200-82 ml ,lapte matern
0300-82 ml ,lapte matern
Formula Finkelstein:La virsta de 6-8 saptamini pina la 4 luni L=1/6 din greutatea copilului:
L=1/6*3900=650 ml
Greutatea copilului la virsta de 2 luni:M0-6 luni=Mla nastere+( virsta in luni*
700)=2500+(2*700)=3900 g

BILET DE EXAMINARE Nr._29__

1.Caracterizează alimentaţia copilului pînă la vîrsta de 5 ani şi apreciază alimentaţia în viziunea

CIMC.
2. Descrie diabetul zaharat la copii ,ilucidînd etiologia,factorii predispozanţi,semnele
clinice.Relatează despre schimbările în sînge şi urină în diabetul zaharat la copii.Descrie
complicaţiile şi asistenţa de urgenţă.Menţionează principiile de tratamentul şi particularităţile
dietoterapiei la copii.
3. De demonstrat alimentarea prin gavaj a nou-născutului.
4. Realizează studiul de caz.

Examinator_________Ticu-Corciu L.

Studiu de caz
Copilul în vîrstă de 2 ani, născut de la S I,N I la termen de 39-40 săptămîini cu masa la naştere
3200 grame, talia 51cm. Scorul APGAR 7-8p,după 5 minute 8-9 p.A fost alimentat la piept pînă
la vîrsta de 1an 5 luni.Masa actuală 12,200 grame,talia 90cm.Dezvoltarea neuropsihică
corespunde vîrstei.
Din spusele mamei la copil două zile în urmă au apărut acuze la :eliminări galben purulente din
ambii ochişori,prurit moderat,hiperimia şi edemul pleoapelor.
Mama tratament ambulator nu a administrat.

Sarcina:
• Stabileşte diagnosticul?
• Apreciază dezvoltarea fizică a copilului?
Tactica de tratament?

RASPUNS:
1 Alimentatia copilului pina la 5 ani:
Copilul are nevoie pe zi de 80 kkal,15-18 % protein,25-30 % lipide,55-60% glucide
 Se opteaza ca in 1 an de viata alimentatia sa fie naturala,de la 6 luni se incepe
diversificarea cu terciuri de legume,pireu de 3 ori pe zi in cantitati optime 200 ml.
alimentele trebuie sa fie proaspat pregatite,tocate.Vesela sa fie curata permanent.Daca
alimentele nu sint tolerate atunci se stopeaza administrarea pe 1-2 saptamini apoi se mai
face o incercare.Numarul meselor variaza dupa virsta pina al 5 luni 6-7 mese/zi,dupa 5
luni 5 mese pe zi
2 Diabetul zaharat- maladie endocrine metabolic cu afectarea pancreasului,cauzata de
insuficienta absoluta sau relative a insulinei in singe si producerea lezarii aparatului insular
Etiologie-distructia complete a celulelor beta pancreatice din insulele langherhas ce au
procese autoimmune de distrugere
Factorii- agentii infectiosi(virusul urlian,rubeolic,gripal)
-psihoemotional:stress trauma psihice
-supraalimentatia
-traumele fizice ale pancreasului
-pancreatite acute
-dereglari hormonale
Clinica: polidipsia,Polifagia,poliuria
Semen de deshidratare:tegumente uscate,limba rosie aprinsa,fisuri la buze,scaderea ponderala
in scurt timp
-maladii purulente ale tegumentelor(stomatite,paradontite,piodermii)
-SNC:cefalee,astenie, iritabilitate,convulsii,tremor
-facies diabetic:culoare rosie aprinsa a fetei,teleangiectazii
-procese distrofice in rinichi:pielonefrita,glomerullonefrita
-micsorarea vederii
-la n-n scutecele sint permanent umede,iar cind se usuca ramin urme de zahar
Schimbari in singe: se micsoreaza Rh pina la 7,3,creste colesterina,lipoproteidele,acidul
lactic,se determina anticorpi antiinsulari
Schimbari in urina:glucoza,cetonurie,pierderi de sodium,potasiu,clor
Tratament: insulinoterapia s/c(insulin rapida-durata de actiune 6,7 ore; insulin cu actiune
medie-durata de actiune 18 ore; cu actiune lenta-durata de actiune-20,24 ore.
Fitoterapia,vitaminoterapia,exercitii fizice,supravegherea medicala lunar
Dietoterapia: regim individualizat, 5 mese pe zi.Se vor reduce dulciurile,sarea
Complicatii: cetoacidoza metabolic(hiperglicemie,cetoza,acidoza)-se administreaza insulina
1,0 UI/kg/zi,reechilibrare hidroelectrolitica,antibioticoterapiain caz de focare de infectie
Hipoglicemia- foame,transpiratii,cefalee,mers nesigur,tulburari de vorbire,convulsii,coma---
se administreaza glucoza 30% i/v,glucagon 0,5 mg i/m repetind doza la 15 min.
3 Alimentarea prin gavaj Definitie introducerea unei sonde in stomac, nazo sau
orofaringian , pentru a permite alimentatia gastrica directa. Pentru toŃi copiii cu V.G. < 33
săptămâni alimentaŃia enterala se va face prin gavaj, trecerea la alimentaŃia cu biberonul
începandu-se de la 33 - 34 VG,
TEHNICA GAVAJULUI -se efectueaza cu sonda Nelaton nr 10-12 la care se adapteaza un
aparat de perfuzie sau o seringa/ palnie ;
-copilul este asezat in decubit lateral drept, cu capul putin ridicat;
-se introduce sonda prin cavitatea bucala sau printr-una din fosele nazale in stomac;
-cand varful sondei a ajuns la 18 cm de nivelul buzelor, ea se gaseste in stomac;
-profunzimea la care trebuie introdusa sonda este egala cu distanta de la baza nasului pana la
apendicele xifoid ;
-dupa patrunderea sondei in stomac, se monteaza la capatul ei liber o palnie prin care se
toarna foarte incet laptele incalzit la 36-37 °C ;
-pentru a evita patrunderea aerului in stomac, palnia se inclina. In timpul alimentatiei baza
palniei trebuie sa fie tot timpul plina cu lapte ;
 -la sfarsitul alimentatiei se asteapta circa 1 minut pana se goleste sonda, apoi se penseaza
sonda si se extrage cu grija ;
-se culca in decubit lateral stang (10-15 minute), apoi se intoarce in decubit lateral drept
Studiu de caz:
Diagnostic: conjunctivita
Dezvoltarea fizica corespunde virstei
Tratament
-se spala pe miini cu apa si sapun
-pleoapele se vor prelucra cu apa fiarta si racita,cu tampoana separate curate de la unghiul
extern spre cel intern
-se administreaza de 3 ori/zi unguent de tetraciclina 1% in sacul conjunctival:
Se trage pleoapa inferioara in jos si fara ca sa se atinga cu tubul de ochi se stoarce unguent in
cantitate ca bobul de orez
-se repeat pina la disparitia hiperemiei

BILET DE EXAMINARE Nr._30__

1. Relatează despre alimentaţia copiilor sănătoşi după un an şi cerinţele faţă de ea

(capacitatea,consistenţa,prelucrarea culinară,aspectul exterior,servirea mesei,repartizarea pe
parcurul zilei).Menţionează produsele alimentare folosite în alimentaţia copiilor după un an.
2.Caracterizaţi patologia ombelicului,ilucidînd etiologia,formele clinice,îngrijirea,tratamentul şi
profilaxia.
3. Demonstrează tehnica preparării amestecului lactat.
4. Realizează studiul de caz.

Examinator_________Ticu-Corciu L.

Studiu de caz
La secţia de internare a fost adus un copil în vîrstă de 3 ani,cu febră
39 ˚C,a avut vomă de 2 ori. La examinarea copilului s-a determinat:erupții unice în regiunea
feselor.Din spusele mamei în familie nimeni nu este bolnav.

Sarcina:
1.Ce presupui la copil?
2.Care este asistența de urgență în sindrom febril ?
3.Tratamentul?

Raspuns
1 Alimentatia copilului dupa 1 an
-copilul va fi asezat la masa,isi va spala miinile cu sapun
-se asigura un program zilnic-3 mese,2 gustari
-servirea esteticasi in conditii de igiena perfecta
Micsorarea consumarii alimentelor lichide
-micsorarea consumului de lichide intre mese-ele scad apetitul
Evitarea bauturilor dulci inainte de culcare
-evitarea consumului de dulciuri intre mese
-alimentele sa fie proaspete,prelucrate termic corectsi aranjate intr-un mod placut pentru
copil
-volumul mesei sa nu fie mai mare decit 180-220 g la 1-2 ani,si 300 g la 2-3 ani
Produsele alimentare folosite:terciuri,brinzeturi pireu de legume ,carne fiarta,peste fiert,supa
de legume,slate,lactate,pine,fructe crude,compot,ect
2 Patologiile ombelicului: Include leziunile ce apar inainte si dupa caderea bontului
ombelicului.La a 3-5 zi bontul cade,iar plaga se regenereaza in n15 zile
-Gangrena bontului ombelical-se manifesta prin congestia si edemul bontului care ulterior se
necrotizeaza.Starea generala se modifica,apare febra,dereglarea suptului,somnului.Boala
poate progresa si duce la flegmon ombilical,tromboflebita,septicemia
-Omfalita catarala,-Se manifesta prin hyperemia si edemului plagii ombelicale si a pielii in
jur cu raza mai mica de 1 cm.Eliminarile din plaga capata un aspect seros,sau sero-purulent
cu miros fetid.
-Omfalita flegmonoasa si necrotica. Apare hyperemia si edemul pielii care se extinde
periombelical la o distant de 1 cm de la ombilic.Pielea din jurul ombilicului este indurate,
poate avea o nuanta cianotica cu vizualizarea capilarelor turgescente.Eliminarile din plaga
ombelicala au un character sero-purulent sau sangvinolent, cu miros fetid
Daca sint semen de infectie ssevera sa administreaza de urgenta i/m benzilpenicilina si
gentamicina
-se aplica la sin-profilaxia hipoglicemiei
-se transporta la spital incalzindul
La domiciliu se administreaza la indicatia medicului antibiotic:eritromicina doza se striveste
si se amesteca cu laptele matern si se administreaza
-se instruieste mama cum sa trateze infectia locala: se spala pe miini cu apa calda si
sapun.Ulterior va spala puroiul si crustele cu apa si sapun ,va usca pielae si o va prelucra cu
violet de gentian de 0,5 % .Se prelucreaza de 4 ori/zit imp de 5 zile.Dupa 2 zile se face
control la medic.
3Prepararea amestecului lactate
-se citeste ambalajulde pe cutie:se verifica denumirea continutul,valabititatea,daca este etansa
-se ia biberonul si se sterilizeaza prin fierbere
-se fierbe apa si se lasa sa se racoreasca pina la 37 grade
-se adauga preparatu, se amesteca
-se verifica temperature prin picurarea a citeva picaturi de amestec pe partea interna a treimii
inferioare a antebratului
-copilul se aseaza in pozitie oblica
-se alimenteaza astfel ca sa nu fie aer in biberon
-se spala si dezinfecteaza biberonul.
Studiu de caz:
Diagnosticul: meningococcemia
AMU in stare febrile
-administram prima doza de preparat antipyretic
-administram lichide,transportam de urgent la spital
Tratament:antibioticoterapia-penicilina 200000 U/kg/24 ore i/m 7-10 zile
Detoxicare cu reopoliglucina,glucoza 10% i/v,ceaiuri
corectia deshidratarii-lasix,manitol
corticosteroizi-prdnisolon,hidrocortizon
anticonvulsive-fenobarbital
antipiretice-analginaa+dimerdol+novocaina
vitamine:B1,c