UNIVERSITATEA DE MEDICINA SI FARMACIE “NICOLAE TESTEMITANU”

DEPARTAMENTUL PEDIATRIE
DISCIPLINA PUERICULTURA

PERIOADELE COPILARIEI
CARACTERISTICA PERIOADELOR
GRUPELE DE RISC
PERIOADELE CRITICE DE DEZVOLTARE A COPILULUI

CONDUCATORUL GRUPEI: GORBUNOVA GALINA

EFECTUAT DE : PUNGA ANDREI , Grupa 1430

CHISINAU 2013
 PERIOADELE COPILĂRIEI

• COPILĂRIA

• Este o perioadă din viaţa de la naştere până la pubertate (15-16 ani) perioadă în
care organismul uman se află în continuă modificare datorită proceselor de
creştere şi dezvoltare intensă.
• Creşterea – caracteristică copilăriei reprezintă un proces evolutiv continuu în
care organele reprezintă diferenţieri structurale şi funcţionale. Procesul de
creştere şi dezvoltare nu interesează toate organele şi sistemele în mod egal
într-o anumită perioadă, existând ritmuri diferite de creştere şi dezvoltare. De
asemenea reactivitatea organică şi patologică legată de aceste perioade este
diferită motiv pentru care copilărie se împarte în 3 perioade principale.
1. Prima copilărie – se întinde de la naştere până la vârsta de 3 ani, vârstă
la care se termină apariţia dentiţiei de lapte (temporare).

• Această perioadă are mai multe diviziuni şi anume :

perioada neonatală = 0 – 6 zile de viaţă.

perioada de nou născut (neonatală) =

prima lună de viaţă.
perioada de sugar = 30 zile – 1 an.

Perioada de copil mic sau anteprescolar

= 1 – 3 ani.
• Caracteristicile acestei :
• - creşterea accentuată în greutate şi lungime
• - nutriţie intensă şi nervi nutriţionale crescuţi ceea ce determină creşterea intensă
• - alimentaţia specială, adaptată atât nervilor nutriţionale, cât şi posibilităţilor de
digestie reduse.
• - apariţia dentiţiei de lapte.
• - dezvoltarea neuropsihomotorie rapidă.
• - dependenţa de mediul înconjurător şi nevoia de îngrijire specială.

• - din punct de vedere patologic acestă perioadă are un

caracter special determinată de :
• Ø acţiunea factorilor genetici
• Ø acţiunea factorilor intranatale
• Ø acţiunea malformaţiilor congenitale
• Ø imunitatea activă redusă
• Ø acţiunea germenilor asupra aparatului respirator,
digestiv, ureche medie, SN.
• Ø prezenţa tulburărilor acute sau cronice de nutriţie şi
digestie
• Ø mortalitate infantilă mare
 2. Copilăria a 2-a – sau vârsta preşcolară se întinde de la 3 ani la 6-7 ani. În această
perioadă caracteristic avem :
- creşterea staturală şi ponderală este mult mai redusă decât în prima perioadă
- nevoile nutriţionale sunt mai reduse
- dezvoltarea psihomotorie este progresivă concomitent cu dezvoltarea tot mai
complexă a SN. Se perfecţionează vorbirea, sporesc cunoştinţele, atenţia spontană şi
copii devin mai siguri şi mai îndemânatici.
- reactivitatea organică se modifică apropiindu-se tot mai mult de ce-a a adultului.
- din punct de vedere patologic morbiditatea este mai redusă, predomină accidentele
de casă şi bolile transmisibile
- mortalitatea la această vârstă este mai redusă
• 2. Copilăria a 3-a – sau vârsta şcolară se întinde de la vârsta de
6-7 ani la 16 ani. Se împarte în două subgrupe :

şcolar mic 6 – 7 ani la 10 – 11 ani

- pubertate

fete 11 – 13 ani
 băieţi 13 – 16 ani

Caracteristic pentru această perioadă :

a) perioada de şcolari mic :
- creşterea staturală şi ponderală la început lentă se accelerează
în ultimii 2 ani ai perioadei
- apare dentiţia definitivă
- se maturează zonele corticale ale creierului dezvoltându-se
continuu intelectual
- morbiditatea este dominată de : - reumatism, tuberculoză,
afecţiuni renale, accidente.
- morbiditate redusă
b) pubertatea corespunde maturării aparatului şi funcţiei de
reproducere. Se caracterizează prin :
apariţia
menstruaţiei la fete
12 – 14 ani
•apariţia spermatozoizilor viabili la băieţi
• - creştere statură ponderală inegală şi
anume după o creştere intensă înainte de
pubertate
• - salt prepubertan, se încetineşte
creşterea în lungime şi se accentuează
creşterea în greutate, corpul căpătând un
aspect armonios
• - dezvoltarea intelectuală este intensă
dar apare o anumită labilitate neuropsihică
• - scade rezistenţa la infecţii şi
organismul devine receptiv la unele boli.
• Perioadele critice in dezvoltarea copilului:
• Etapa prenatală
• 1) I trimestru de graviditate (primele 12 săptămâni de sarcină)
• Caracteristici: Diferenţierea intensă a ţesuturilor, formarea
organelor
• 2)Ultimul trimestru de graviditate (ultimile 12 săptămâni de
sarcină)
• Caracteristici: Creşterea masei corpului fătului
• Trecerea maximă transplacentară a
• imunoglobulinelor de la mamă la făt
• Sinteza maxmă a surfactantului
• Etapa postnatală (nou-născutul)
• - adaptarea generală faţă de mediul extrauterin de viaţă
• - divizarea intensă a neuronilor, formarea intesă a sinapsurilor
(legăturilor
• interneuronale)
• - reacţia generalizată sistemului nervos datorită
• imaturităţii lui
• - prevalenţa imunitatăţii pasive
• - imunodeficienţă fiziologică
• - I încrucişare în formula leucocitară
• Etapa pre-/postnatală, sugar, caracteristica, factori de risc.
• Etapa prenatală din cauza factorilor teratogeni în această perioadă crește
riscul
• aparițieimnalformațiiolr congenitale, embriofetopatiile, retard de dezvoltare
intrauterină,
• greutate mică la naștere, dereglă a sistemuli nervos central, multiple
malformații
• congenitale, aberații cromozomiale.
• Etapa postnatală se caracterizează prin adapatrea copilul la mediul extern,
mielinizarea
• fibrelor nervoase, reacția generalizată a sistemului nervos din cauza
imaturității,
• prevalența imunității pasive, prima încrucișare a foemulei leucocitare. Risc
de apariție a
• dereglărilor din partea sistemului nervos central, semne de malformații
congenitale,
• semne de paologie generalizare a infecţiilor, chiar şi a celor minore, sindrom
de
• ,,detresă” respiratorie, pneumopatiii.
• Etapa sugarului- se caracterizează prin mielinizarea intensivă a neuronilor,
formarea
• reflexelor condiţionate, dezvoltarea vederii binoculare, dezvoltarea continuă
a memoriei,
• imunodeficienţă fiziologică (răspunsul imun este insuficient)
• Ca consecinţă, copilul este predispus
pentru tulburărea procesului de formare de
• relaţie mamă – copil, pot apărea semne
clinice de imunodeficienţă