Teste Disciplina Cardiologie În Română

TESTE
LA EXAMENUL DE CARDIOLOGIE
PENTRU STUDENŢII ANULUI IV
AI FACULTĂŢII MEDICINĂ
Aritmii cardiace
1. CS. Notați semnul ECG caracteristic în bradicardia sinusală
A. intervalul PQ 0,22 mm/sec
B. intervalele R-R neregulate
C. frecvența atrială și ventriculară > 70 b/min
D. complexul QRS peste 0,14 mm/sec
E. frecvența atrială și ventriculară < 60 b/min
2. CS. În tahicardia sinusală sunt prezente toate semnele ECG cu exepția:

A. intervale R-R egale
B. frecvența atrială și ventriculară > 100 b/min
C. intervalul PQ 0.2 mm/sec
D. complexul QRS cu durata 0,1 mm/sec
E. prezența undelor P înaintea fiecărui complex QRST
3. CS. Precizați semnul ECG caracteristic în aritmia respiratorie:

A. complexul QRS este peste 0,1 mm/sec
B. unda P înaintea complexului QRS lipseşte
C. prezente unde „f” între complexele ORST cu FCC 400-700 b/min
D. scurtarea ciclică a intervalelor R - R la inspiraţie
E. alungirea ciclică a intervalelor R - R la inspiraţie
4. CS. Menționați semnul clinic care nu este caracteristic în tahicardia supraventriculară

paroxistică:
A. frecvență cardiacă înaltă
B. accesul de tahicardie începe brusc
C. accesul de tahicardie începe lent
D. manevrele ”vagale” opresc accesul de tahicardie
E. accesul de tahicardie se oprește brusc
5. CS. Notați semnul ECG caracteristic în tahicardia atrioventriculară reciprocă cu căi accesorii:
A. interval P-Q 0,2 mm/sec
B. unde P negative în DII, DIII, aVF şi pozitive în aVR în urma complexului QRS
C. interval R-R neregulat
D. durata complexului QRS > 0,14 sec.
E. complex QRS de regulă aberant
6. CS.Notați semnul ECG caracteristic în tahicardia ventriculară paroxistică:

A. complexe QRS anormale, cu modificări secundare S-T, T
B. undă P negativă înaintea complexului QRS
C. prezenţa undei delta
D. interval P-Q < 0,12 sec
E. unde P negative după complexul QRS
7. CS. Mențioanați semnul ECG caracteristic pentru extrasistolia atrială:

A. unde „f” între intervalele R-R
B. interval P-Q sub 0,12 sec
C. prezența undei P premature înaintea complexului QRST
D. pauză compensatorie completă
E. unda P negativă înaintea complexului QRST
8. CS. În extrasistolia ventriculară identificăm semnele ECG caracteristice cu exepția:
A. interval P-Q în limite normale
B. segmentul ST şi unda T sunt de sens opus faţă de deflexiunea principală a QRS
C. pauză compensatorie completă
D. unda P negativă după complexul QRS
E. durata complexului QRS > 0,12 sec.
9. CS. Semnul ECG caracteristic fibrilaţiei atriale este:

A. intervale R-R neregulate
B. unde „F” între intervalele R-R cu aspect în „dinţi de ferestrău”
C. unda P negativă înaintea complexului QRS
D. interval PQ < 0,12 sec.
E. complexe QRS lărgite
10. CS. Flutterul atrial se caracterizează prin următoarele semne ECG cu exepția:
A. frecvenţa contracțiilor atrială 300 b/min
B. propagarea impulsurilor atriale spre ventricule în raport 2:1
C. complexe QRS, de regulă, normale
D. unde „F” între R-R cu aspect în „dinţi de ferestrău”
E. pauză compensatorie incompletă
11. CS. Metoda de elecție în paroxismul de tahicardie ventriculară cu instabilitate

hemodinamică gravă este:
A. aplicarea șocului electric 75-100 J
B. administrarea intravenos Sol. Novocainamidă
C. administrarea intravenos Sol Digoxină
D. aplicarea șocului electric 50 J
E. administrarea intramuscular Sol. Lidocaină
12. CM. Electrocardiografic este oportună divizarea tahiaritmiilor:

A. cu complexe QRS largi
B. cu complexe QRS normale
C. cu interval PQ normal
D. cu interval PQ alungit
E. cu supradenivelare a segmentului ST
13. CM. Semnele ECG caracteristice fibrilaţiei atriale sunt:

B. unde „F” între R-R cu aspect în „dinţi de ferestrău”
C. lipsa undei P
D. unde ”f” între intervalele R-R
E. durata intervalului PQ 0,14 sec
14. CM. Menționați cele mai frecvente cause ale fibrilației atriale
A. stenoza mitrală
B. tireotoxicoza
C. cardiopatie alcoolică
D. mexidemul
E. defectul septal atrial de tip ”ostium secund”
15. CM. Clasificarea fibrilației atriale după variante de evoluție include formele:
A. acută
B. cronică
C. paroxistică
D. persistentă
E. recidivantă
1
16. CM. Menționați afirmațiile corecte în fibrilația atrială paroxistică ”vagală”:
A. se întâlneste mai frecvent la femei
B. se declanșează în stare de repaus
C. este întâlnită mai frecvent la bărbați
D. apare în timpul stresului emoțional
E. se declanșează postprandial sau în timpul somnului
17. CM. Afirmațiile corecte în fibrilația atrială paroxistică ”adrenergică” sunt:

A. apare în timpul efortului fizic
B. este provocată de situații stresante
C. preponderent dimineața
D. se întâlneste mai frecvent la femei
E. se declanșează în stare de repaus
18. CM. Menționați medicamentele care inhibă conducerea impulsului prin nodul
atrioventricular:
A. Digoxin
B. Propronalol
C. Amiodaron
D. Verapamil
E. Nifedipina
19. CM. Indicați medicamentele administrate pentru restabilirea ritmului sinusal la un

pacient cu fibrilație atrială:
A. Digoxin
B. Novocainamid
C. Amiodaron
D. Propafenon
E. Sotalol
20. CM. Factorii de risc tromboembolic în fibrilația atrială sunt:

A. vârsta > 60 ani
B. hipertensiunea arterială
C. diabetul zaharat
D. accidente cerebrovasculare în antecedente
E. suprapondere
21. CM. Menționați caracteristicele clinice și ECG în flutter-ul ventricular:

A. stare sincopală
B. unde „F” cu aspect „dinţi de ferestrău”
C. absența pulsului la vase mari
D. sinusoidă ECG formată din exitații ventriculare regulate
E. frecvență contracțiilor cardiace 250-300b/min
22. CM. Fibrilaţia ventriculară se caracterizează prin:

A. unde delta pe ECG
B. lipsa complexelor QRS
C. stare sincopală
D. prezența undelor deformate, neregulate, haotice pe ECG
E. unde „f” cu frecvenţă 400-700/min
23. CM. Măsurile de resuscitare efective în fibrilația și flutterul ventricular sunt:

A. lovitură cu pumnul în zona precordială în primele secunde
B. cardioversie electrică cu 200 J inițial
C. cardioversie electrică cu 320 - 400J în lipsa efectului I descărcări
D. masajul cardiac efectuat corect în primele minute
E. administrarea Sol. Lidocaină intravenos
2
24. CM. Tahicardia sinusală se caracterizează prin:
A. modificare lentă a frecvenței cardiace
B. reacție fiziologică normală la efort
C. complexe QRS normale
D. interval P-Q peste 0,20 sec
E. ritmul se accelerează la inspirație și se reduce la expirație
25. CM. Menționați cauzele tahicardiei sinusale:

A. hipertonusul nervului vagus
B. abuz de alcool
C. febră
D. tireotoxicoză
E. cord pulmonar
26. CM. Tahicardia atrioventriculară joncțională nonparoxistică este cauzată de:

A. intoxicații cu glicozide cardiace
B. infarct miocardic inferior
C. hipocaliemie
D. intervenții chirurgicale la cord
E. hipocalciemii
27. CM. Mecanismul tahicardiei joncționale atrioventriculare reciproce include:

A. depolarizarea concomitentă a atriilor și ventriculelor
B. impulsul circulă în interiorul nodului atrioventricular
C. activarea ventriculelor anterograd prin sistemul His - Purkijne
D. activarea retrogradă a atriilor
E. depolarizarea atriilor precede depolarizarea ventriculelor
28. CM. Tratamentul tahicardiilor atrioventriculare reciproce include:

A. aplicarea manevrelor vagale
B. cufundarea feței în apă rece cu reținerea respirației 10-30 sec.
C. administrarea intravenos Sol. Adenozintrifosfat 10 mg în 1 secundă
D. șocul electric extern cu 200 J
E. electrocardiostimulare transesofagiană
29. CM. Tahicardia ventriculară paroxistică se caracterizează prin:

A. ritm ventricular regulat
B. eficienţa manevrelor vagale în tratament
C. complexe QRS anormale cu modificări secundare S-T, T
D. alungirea intervalului PQ
30. CM. Alegeți remediile antiaritmice administrate pentru sistarea tahicardiei ventriculare:
A. Digoxin
B. Lidocain
C. Amiodaron
D. Disopiramid
E. Novocainamid
31. CM. ECG caracteristica extrasistoliei atriale este:

A. complexul QRS normal
B. lipsa undei P
C. undă P negativă după complexul QRS
D. pauză compensatorie incompletă
E. undă P prematură precedează complexul QRS
3
32. CM. Menționați caracteristicele extrasistolelor polimorfe:
A. intervalele de cuplare variază
B. extrasistolile, în aceeași derivație, au forme diferite
C. extrasistolile sunt din acelaș focar
D. intervalele de cuplare sunt egale
E. extrasistolile sunt din focare diferite
33. CM. Extrasistolia ventriculară ECG se manifestă prin:

A. complex QRS patologic
B. pauză compensatorie completă
C. interval P- Q sub 0,12 sec
D. undă P negativă, ce succedează QRS
E. lipsa undei P
34. CM. În extrasistolia atrioventriculară superioară pe ECG se înregistrează:

A. interval P-Q peste 0,20 sec
B. complex QRS normal
C. undă P negativă în DII,DIII ce precedează complexul QRS
D. undă P negativă în DII,DIII ce succede QRS
35. CM. Notați manifestările ECG în extrasistolia atrioventriculară medie:

A. complex QRS de obicei normal
B. undă P negativă în DII,DIII ce succede QRS
C. unda P este înglobată în complexul QRS
E. undă P negativă în DII,DIII ce precedează QRS
36. CM. În extrasistolia atrioventriculară inferioară pe ECG se înregistrează:

A. lipsa undei P
B. complex QRS normal
C. pauză compensatorie incompletă
D. undă P negativă după complexul QRS
E. complex QRS lărgit
37. CM. Clasificarea extrasistoliilor după Lawn-Wolf include:

A. clasa I – extrasistole solitare monomorfe - < 30 ex/oră
B. clasa II – extrasistole solitare polimorfe
C. clasa III – extrasistole ventriculare polimorfe
D. clasa IV – extrasistole ventriculare recurente (duplete, triplete, salve)
E. clasa V – extrasistole ventriculare precoce de tip R pe T
38. CM. Numiți medicamentele antiaritmice din clasa I

A. Lidocain
B. Mexilitin
C. Chinidin
D. Novocainamid
E. Amiodaron
39. CM. Numiți medicamentele antiaritmice din clasa II

A. Amiodaron
B. Lidocain
C. Metoprolol
D. Nebivolol
E. Carvedilol
40. CM. Numiți medicamentele antiaritmice din clasa III
4
A. Lidocain
B. Sotalol
C. Chinidin
D. Novocainamid
E. Amiodaron
Aritmii cardiace adăugător

1. cm. Notați semnele EKG caracteristice în bradicardia sinusală
A. intervalul PQ 0,18 mm/sec
B. intervalele R-R regulate
C. frecvența atrială și ventriculară > 70 b/min
D. complexul QRS peste 0,14 mm/sec
E. frecvența atrială și ventriculară < 60 b/min
2. cm. În tahicardia sinusală sunt prezente semnele EKG caracteristice:
A. intervale R-R egale
B. frecvența atrială și ventriculară > 100 b/min
C. intervalul PQ 0.2 mm/sec
D. complexul QRS cu durata 0,1 mm/sec
E. prezența undelor P înaintea fiecărui complex QRST
3. cm. Precizați semnele EKG caracteristice pentru aritmia respiratorie:

A. intervale R-R diferite
B. unda P înaintea complexului QRS lipseşte
C. prezente unde „f” între complexele ORST cu FCC 400-700 b/min
D. scurtarea ciclică a intervalelor R - R la inspiraţie
E. alungirea ciclică a intervalelor R - R la inspiraţie
4. cm. Menționați semnele caracteristice în tahicardia supraventriculară paroxistică:

A. frecvență cardiacă înaltă
B. accesul de tahicardie începe brusc
C. accesul de tahicardie începe lent
D. manevrele ”vagale” opresc accesul de tahicardie
E. accesul de tahicardie se oprește brusc
5. cm. Notați semnele EKG necaracteristice pentru tahicardia atrioventriculară reciprocă cu căi
accesorii:
A. interval P-Q 0,2 mm/sec
B. unde P negative în DII, DIII, aVF şi pozitive în aVR în urma complexului QRS
C. interval R-R neregulat
D. durata complexului QRS > 0,14 sec.
E. complex QRS de regulă aberant
6. cm. Notați semnele EKG caracteristice pentru tahicardia ventriculară paroxistică:
A. complexe QRS anormale
B. modificări secundare S-T, cu T discordant
C. prezenţa undei delta
E. unde P negative după complexul QRS
7. cm. Menționați semnele EKG caracteristice pentru extrasistolia atrială:
A. complexul prematur QRS este sub 0,12 sec cu unda T concordantă.
B. interval P-Q sub 0,12 sec.
C. prezența undei P înaintea complexului QRST prematur
D. pauză compensatorie incompletă
E. unda P negativă înaintea complexului QRST
8. cm. Pentru extrasistola ventriculară sunt caracteristice următoarele semne EKG:
A. interval P-Q în limite normale
B. segmentul ST şi unda T sunt de sens opus faţă de deflexiunea principală a QRS
D. unda P negativă după complexul QRS
5
E. durata complexului QRS > 0,12 sec.
9. cm. Semnele EKG caracteristice fibrilaţiei atriale sunt:

B. unde „f” între intervalele R-R
C. unda P negativă înaintea complexului QRS
D. interval PQ < 0,12 sec.
E. complexe QRS lărgite
10. cm. Flutterul atrial se caracterizează prin următoarele semne EKG:
A. frecvenţa contracțiilor atrială 300 b/min
B. propagarea impulsurilor atriale spre ventricule în raport 2:1
C. complexe QRS, de regulă, normale
D. unde „F” între R-R cu aspect în „dinţi de ferestrău”
11. cm. Metodele de elecție în paroxismul de tahicardie ventriculară sunt:
A. aplicarea șocului electric ini’ial cu 100 - 200 J
B. administrarea intravenosă Sol. Lidocaină
C. administrarea intravenos Sol. Amiodaronă
D. aplicarea șocului electric 50 J
E. administrarea intramusculară Sol. Lidocaină
12. cm. Fibrilația atrială se clasifică după Ghidul European de Cardiologie din 2012:
A. De „novo”
B. Paroxistică
C. Persistent
D. Cronică
E. Recidivanta
13. cm. Semnele EKG necaracteristice pentru fibrilaţia atrială sunt:
B. unde „F” între R-R cu aspect de „dinţi de ferestrău”
C. lipsa undei P
D. unde ”f” între intervalele R-R
E. durata intervalului PQ 0,14 sec
14. cm. Menționați cele mai frecvente maladii inflamatorii care au posibilitate să declanșeze fluterul
atrial
A. defectul septal ventricular
B. pneumonia
C. miocardita
D. mexidemul
E. defectul septal atrial de tip ”ostium secund”
15. cm. Clasificarea fibrilației atriale după variantele frecvenței cardiace include formele:
A. tahisitolică
B. bradisistolică
C. normosistolică
D. persistentă
E. recidivantă
16. cm. Menționați afirmațiile incorecte pentru fibrilația atrială paroxistică ”vagală”:
A. se întâlneste mai frecvent la femei
B. se declanșează în stare de repaus
C. este întâlnită mai frecvent la bărbați
D. apare în timpul stresului emoțional
E. se declanșează postprandial sau în timpul somnului
17. cs. Afirmația incorectă în fibrilația atrială paroxistică ”adrenergică” este:

A. apare în timpul efortului fizic
B. este provocată de situații stresante
C. apare preponderent dimineața
6
D. se întâlneste mai frecvent la femei
E. se declanșează în stare de repaus
18. cm. Menționați medicamentele care se utilizează în fibrilația atrială paroxistică pentru restabilirea
ritmului sinusal
A. Digoxina
B. Propafenona
C. Amiodarona
D. Verapamil
E. Nifedipina
19. cs. Indicați medicamentul care nu se administrează pentru restabilirea ritmului sinusal la un pacient
cu fibrilație atrială:
A. Digoxina
B. Novocainamid
C. Amiodaron
D. Propafenon
E. Sotalol
20. cm. Scorul thromboembolic la un pacient cu fibrilație atrială se estimează în conformitate cu

A. vârsta > 65 ani
B. hipertensiunea arterială
C. diabetul zaharat
D. sexul feminin
E. suprapondere
21. cm. Menționați caracteristicele EKG în flutter-ul ventricular:

A. Interval PQ în limite normale
B. unde „F” cu aspect „dinţi de ferestrău”
C. unde ”f” cu distanțe RR inegale
D. sinusoidă ECG formată din exitații ventriculare regulate
E. frecvență contracțiilor cardiace 250-300b/min
22. cm. Fibrilaţia ventriculară se caracterizează electrocardiografic prin:

A. unde delta pe EKG
B. lipsa complexelor QRS
C. unde „F” cu aspect „dinţi de ferestrău”
D. prezența undelor deformate, neregulate, haotice pe EKG
23. cm. Măsurile de resuscitare neefective în fibrilația și flutterul ventricular sunt:

A. probe vagale
B. cardioversie electrică cu 200 J inițial
C. cardioversie electrică cu 320 - 400J în lipsa efectului I descărcări
D. masajul cardiac efectuat corect în primele minute
E. administrarea Sol. Lidocaină intravenos
24. cs.Tahicardia sinusală se caracterizează prin:

A. frecvență cardiacă în limite 60 – 80 bătăi pe minut
B. reacție fiziologică normală la efort fizic
C. complexe QRS anormale
E. ritmul se reduce la efort
25.cm. Menționați cauzele fiziologice a tahicardiei sinusale:

A. hipertonusul nervului vagus
B. stres
7
C. efort fizic
D. tireotoxicoză
E. cord pulmonar
26. cm. Numiți cauzele fiziologice ale bradicardiei sinusale

A. intoxicații cu glicozide cardiace
B. somn fiziologic
C. sportiv antrenat
D. intervenții chirurgicale la cord
E. hipocalciemii
27. cs. Mecanismul tahicardiei joncționale atrioventriculare este cauzat de:

A. dereglarea conducerii impulsului prin mecanismul „re-entry”
B. dereglarea automatismului prin mecanismul „trigerr”
C. creșterea automatismului normal
D. insuficiență de automatism
E. mecanismul parasistolic
28. cs. Medicamentul de elecție în tahicardiile atrioventriculare reciproce este:
A. Digoxina
B. Etacizina
C. Sol. Adenozintrifosfat 10 mg intravenos
D. Amiodarona
E. Sotalol
30. cs.Medicamentul de elecție în tahicardia sinusală este:
A. Digoxina
B. Sol. Adenozintrifosfat 10 mg în 1 secundă intravenous
C. Metoprolol
D. Amiodarona
E. Sotalol
31. cs. Alegeți medicamentul antiaritmic de elecție în tahicardia ventriculară:

A. Digoxin
B. Nifedipina
C. Amiodaron
D. Verapamil
E. Diltiazem
32. cm. Electrocardiografic, după ritmicitate, extrasistolele se divizează în:

A. atriale
B. ventriculare
C. solitare
D. duplete
E. salve
33. cm. Menționați caracteristicele extrasistolelor monomorfe:
A. intervalele de cuplare variază
B. extrasistolile, în aceeași derivație, au forme diferite
C. extrasistolile sunt din acelaș focar
D. intervalele de cuplare sunt egale
E. extrasistolile sunt din focare diferite
34. cs. Extrasistolia ventriculară EKG se manifestă prin:
A. complex QRS normal
B. pauză compensatorie incompletă
C. interval P - Q sub 0,12 sec
D. undă P negativă, ce succedează QRS
E. lipsa undei P
8
34. cs.În extrasistolia atrioventriculară superioară pe ECG se înregistrează:
A. interval P-Q peste 0,20 sec
B. complex QRS anormal
C. undă P negativă în DII,DIII ce precedează complexul QRS
D. undă P negativă în DII,DIII ce succede QRS
E. pauză compensatorie completă
35. cs.Notați manifestările EKG în extrasistolia atrioventriculară medie:
A. complex QRS anormal
B. undă P negativă în DII,DIII ce succede QRS
C. unda P este înglobată în complexul QRS
E. undă P negativă în DII,DIII ce precedează QRS
36. cs.În extrasistolia atrioventriculară inferioară pe EKG se înregistrează:
A. lipsa undei P
B. complex QRS anormal
D. undă P negativă după complexul QRS
E. interval PQ peste 0,2 sec
37. cm. Clasificarea extrasistoliilor după periodicitate poate fi:
A. bigiminie
B. trigiminie
C. cvadrigiminie
D. monomorge
E. polimorfe
38. cs. Numiți mecanismul de acțiune a medicamentelor antiaritmice din clasa I
A. blocatorii canalelor de potasiu
B. blocatorii canalelor de natriu
C. blocatorii canalelor de calciu
D. beta - blocatori
E. blocatorii canalelor de caliu
39. cs. Numiți mecanismul de acțiune a medicamentelor antiaritmice din clasa II
D. beta - blocatori
40. CM. Numiți mecanismul de acțiune a medicamentelor antiaritmice din clasa III
D. beta - blocatori
41. CS. Numiți mecanismul de acțiune a medicamentelor antiaritmice din clasa IV
D. beta - blocatori
42. CS. Numiți medicamentul antiaritmic, care acționează asupra canalelor „iF”
A. Amiodarona
B. Sotalol
C. Ivabradina
D. Metoprolol
E. Nicorandil
43. cm. Numiți medicamentele antiaritmice din clasa I
A. Lidocain
B. Propafenon
9
C. Chinidin
D. Novocainamid
E. Amiodaron
44. cm Tratamentul pacienților cu fibrilație atrială cronică necesită administrarea următoarelor preparate:
A. Amiodaron
B. Digoxină
C. Bisoprolol
D. Warfarină
E. Amlodipină
45. Cs. Pacienții cu paroxisme de tahicardie ventriculară frecventă necesită
A. Implantare de cardiostimulator
B. Stimulare transesofagiană
C. Ablație
D. Implantare de cardiodefibrilator
E. Transplant de cord
46. CM. Menționați scorurile după care se stabilește riscul trombo - embolic la un pacient cu fibrilație
atrială
A. EHRA
B. SCORE
C. CHADS2
D. CHA2DS2-VASC
E. Framingham
47. CM. Numiți indicii care sunt incluși în scorul CHADS2, după care se stabilește riscul trombo -
embolic la un pacient cu fibrilație atrială
A. Hipertensiune arterială
B. Insuficiență cardiacă
C. Acccident cerebrovascular
D. Vârsta mai mare de 65 ani
E. Boală, arterială periferică
48. CM. Numiți indicii care sunt incluși în scorul CHA2DS2-VASC, după care se stabilește riscul trombo
- embolic la un pacient cu fibrilație atrială
A. Diabet zaharat
D. Vârsta mai mare de 75 ani
E. Hepatită virală
49. CM. Numiți indicii care diferențiază scorul CHA2DS2-VASC de CHADS2, după care se stabilește
riscul trombo - embolic la un pacient cu fibrilație atrială
A. Infarctul miocardic
D. Vârsta
E. Boală, arterială periferică
50. CS. Numiți afirmația corectă pentru alloritmia estrasistolcă bigiminie:
A. fiecare a 2-a bătaie este o extrasistolă
B. fiecare a 3-a bătaie este o extrasistolă
C. fiecare a 4-a bătaie este o extrasistolă
D. Duplete
E. Triplete
51. CS. Numiți afirmația corectă pentru alloritmia estrasistolcă trigiminie:
D. Duplete
E. Triplete
52. CS. Numiți afirmația corectă pentru alloritmia estrasistolcă cvadrigiminie:
10
D. Duplete
E. Triplete
53. CS. Numiți afirmația corectă pentru aritmia manifestată la EKG prin succesiunea a 3 extrasistole
D. Duplete
E. Triplete
54. CS. Numiți afirmația corectă pentru aritmia manifestată la EKG prin succesiunea a 2 extrasistole
D. Duplete
E. Triplete
55. CS. Numiți afirmația corectă pentru aritmia manifestată la EKG prin triplete extrasistolice
D. La EKG sunt prezente 2 extrasistole succesive
E. La EKG sunt prezente 3 extrasistole succesive
Bibliografia:
1. Medicina Internă, volumul I. Constantin Babiuc, Vlada - Tatiana Dumbravă, Chișinău 2007.
2. Dubin Dale. Interpretarea rapidă a ECG-urilor. Editura Medicală București 2010
3. Cursurile
Cardiomiopatiile
1. CS. Numiți cea mai frecventă cardiomiopatie
A. Aritmogenă
B. Dilatativă
C. Hipertrofică
D. Restrictivă
E. Alcoolică
2. CS. În cardiomiopatia dilatativă se înrăutățește preponderent:

A. Sistola
B. Diastola
C. Tensiunea arterială
D. Pulsul
11
E. Rezistența periferică
3. CS. Menționați valorile fracției de ejecție caracteristice pentru pacienții cu cardiomiopatie dilatativă:
A. 70%
B. 60%
C. 50%
D. 100%
E. 25-39 %
4. CS. Menționați modificărea ecocardiografică caracteristică pentru cardiomiopatia dilatativă:

A. Dilatarea tuturor cavităţilor cordului
B. Dilatarea izolată a ventriculului stâng
C. Majorarea fracției de ejecție
D. Dilatarea izolată a ventriculului drept
E. Hipertofia septului interventricular
5. CS. În cardiomiopatia hipertrofică se înrăutățește preponderent:

A. Sistola
B. Diastola
C. Tensiunea arterială
D. Pulsul
6. CS. Menționați modificarea ecocardiografică caracteristică pentru cardiomiopatia hipertrofică:

B. Dilatarea atriului stâng
7. CS. Substratul morfologic în cardiomiopatia restrictivă constă în:

A. Îngroșarea marcată, difuză a endocardului parietal a VS, uneori a VD
B. Hipertrofia miocardului VS
C. Dezvoltarea cardiomegaliei
D. Efilarea (subțierea) pereților VD
E. Miocard spongios
8. CS. Substratul morfologic în cardiomiopatia aritmogenă constă în:

E. Miocard spongios
9. CS. Menționați cardiomiopatia în care tratamentul este efectiv şi prognosticul favorabil:

A. Cardiomiopatie hipertrofică
B. Cardiomiopatie alcoolică
C. Cardiomiopatie dilatativă
D. Cardiomiopatia restrictivă
E. Cardiomiopatia aritmogenă
10. CM. Numiți modificările hemodinamice care survin în cardiomiopatia dilatativă

A. Scăderea fracției de ejecție a VS
B. Reducerea debitului sistolic
C. Majoraea volumelor cavităților cordului
D. Creșterea presiunii intracavitare
E. Creșterea fracției de ejecție
12
11. CM. Numiți cele mai informative metodele în diagnosticarea cardiomiopatiilor:
A. Biopsia miocardului
B. Ecocardiografia
C. Fonocardiografia
D. Electrocardiografia
E. Monitoringul – ECG
12. CM. Ce medicamente veți administra în cardiomiopatia dilatativă:

A. Diuretice
B. Inhibitori ai enzimei de conversie
C. Antiaritmice
D. Anticoagulante
E. Antipiretice
13. CM. Menționați formele cardiomiopatiei hipertrofice

A. Obstructivă
B. Neobstructivă
C. Apicală
D. Restrictivă
E. Dilatativă
14. CM. Menționați manifestările clinice caracteristice pacienților cu cardiomiopatie hipertrofică cu

obstrucția tractului de ejecție:
A. Dispnea inspiratorie
B. Dureri retrosternale constrictive nedependente de efort
C. Stări sincopale
D. Palpitații cardiace
E. Anasarca
15. CM. Menționați modificările ECG în cardiomiopatia dilatativă?

A. Hipertrofia VS
B. Bloc complet de ram stâng a f. His
C. Fibrilație atrială
D. Unde Q patologice inecsplicabile
E. Voltaj scăzut
16. CM. Numiți modificările ECG caracteristice pentru cardiomiopatia hipertrofică

A. Hipertrofia VS
B. Voltaj mărit
D. Unde Q patologice în derivațiile inferior-laterale
E. Voltaj scăzut
17. CM. Tratamentul pacienților cu cardiomiopatie hipertrofică obstructivă nu include

A. Glicozide cardiace
B. Beta blocante
C. Nitrați
D. Diuretice
E. Antiaritmice

A. Hipertrofia VS
E. Voltaj scăzut
13
19. CM. Enumeraţi metodele chirurgicale folosite în tratamentul pacienților cu cardiomiopatie
hipertrofică obstructivă semnificativă
A. Mioectomia parțială
B. Ablația septală cu alcool
C. Embolizarea primei septale
D. Implantarea defibrilatorului – cardiovertel
E. Mioectomie totală

A. Hipertrofia VS
E. Voltaj scăzut
21. CM. Meraţionați patologiile care pot dezvolta o cardiomiopatiei restrictivă:
A. Fibroza endomiocardică eozinofilică (Sindromul Loffler)
B. Amiloidoza cardiacă
C. Lupusul eritematos sistemic
D. Hemocromatoza
E. Leziunile cardiace prin iradiere
22. CM. Numiți cauzele principale de deces a pacienților cu cardiomiopatii:
A. Fibrilaţie atrială
B. Fibrilaţie ventriculară
C. Tromboembolii
D. Insuficienţa cardiacă progresivă
E. Moarte subită
CARDIOMIOPATIILE adăugător
1.c.m. Numiți cardiomiopatiile idiopatice

A. Aritmogenă de ventricul drept
B. Dilatativă
C. Hipertrofică
D. Restrictivă
E. Alcoolică
2. c.m. Cardiomiopatia dilatativă se caracterizează prin:

A. Scăderea exprimată a fracției de ejecție
B. Dilatarea tuturor compartimentelor cordului
C. Înrăutățirea sistolei
D. Decompensare cardiacă
E. Rezistența periferică crescută
3. c.m. Simptomele clinice caracteristice pacienților cu cardiomiopatie dilatativă sunt
A. dispnee
B. palpitații
C. fatigabilitate
D. edeme periferice
E. epistaxis
4. c.m. Menționați modificările ecocardiografice caracteristice pacienților cu cardiomiopatie dilatativă:
B. Scăderea considerabilă a fracției de efecție
5. c.m. În cardiomiopatia hipertrofică pacienții prezintă:
A. Accese de angină pectorală
14
B. Stări sincopale
C. Hiperensiune arterială
D. Bradicardie
6. c.m. Menționați modificarile ecocardiografice caracteristice pentru cardiomiopatia hipertrofică:
A. Hipertrofia moderată a peretelui posterior a ventricolului stâng, care este mai mică cu 5 mm decât
grosimea septul interventricular
B. Dilatarea atriului stâng
7. c.m. În cardiomiopatia restrictivă sunt prezente următoarele semne:
E. Înrătăutățirea sistolei și diastolei
8. c.m. Cardiomiopatia aritmogenă se manifestă prin:
C. Aritmii ventriculare frecvente
E. Miocard spongios
9. c.m Care din pacienți cu cardiomiopatii necesită inplantare de defibrilator cardiac:
A. Cardiomiopatie hipertrofică
B. Cardiomiopatie alcoolică
C. Cardiomiopatie dilatativă
D. Cardiomiopatia restrictivă
E. Cardiomiopatia aritmogenă
10.c.m Numiți modificările caracteristice pacienților cu cardiomiopatie dilatativă
A. Scăderea fracției de ejecție a ventricolului stâng
B. Majorarea debitului cardiac
C. Hipertrofia septului interventricular
D. Creșterea presiunii intracavitare
E. Creșterea fracției de ejecție
11. c.s. Numiți cea mai informativă metodă în diagnosticarea cardiomiopatiei hipertrofice:
A. Biopsia miocardului
B. Ecocardiografia
C. Fonocardiografia
D. Electrocardiografia
E. Monitoringul – ECG
12. c.s. Ce medicamente nu veți administra în cardiomiopatia dilatativă:
A. Diuretice
B. Inhibitori ai enzimei de conversie
C. Antiaritmice
D. Anticoagulante
E. Antipiretice
13. c.s. Menționați cea mai severă formă a cardiomiopatiei hipertrofice
A. Obstructivă
B. Neobstructivă
C. Apicală
D. Restrictivă
E. Dilatativă
14. c.s Menționați complicația severă a pacienților cu cardiomiopatie hipertrofică cu obstrucția tractului de
ejecție:
A. Tahicardia ventriculară
B. Fibriația atrială
15
C. Stări sincopale
D. Fluterul atrial
E. Anasarca
15. c.s. Menționați modificarea EKG caracteristică pacienților cu cardiomiopatie dilatativă?
A. Bloc atrioventricular complet
B. Bloc sinoatrial complet
D. Unde Q patologice inexplicabile în derivațiile pectorale
E. Voltaj scăzut
16. c.m. Numiți aritmiile caracteristice pentru pacienții cu cardiomiopatie hipertrofică
A. Fibrilație ventriculară
B. Fluter ventricular
D. Tahicardie ventriculară
E. Voltaj scăzut
17. c.m. Tratamentul pacienților cu cardiomiopatie hipertrofică obstructivă include
A. Glicozide cardiace
B. Beta blocante
C. Nitrați
D. Diuretice
E. Antiaritmice
18. c.s. Ce metodelă chirurgicală nu se utilizează în tratamentul pacienților cu cardiomiopatie hipertrofică
obstructivă semnificativă
A. Mioectomia parțială
B. Ablația septală cu alcool
C. Embolizarea primei septale
D. Implantarea defibrilatorului – cardiovertel
E. Mioectomie totală
19. c.m. Menţionați semnele clinice ale pacienților cu cardiomiopatie restrictivă:
A. Dispnee inspiratorie
B. Palpitații
C. Fatigabilitate
D. Cefalee
E. Vertij
20. c.m. Numiți factorii ce pot declanșa cardiomiopatii:
A. stres
B. efort fizic
C. infecții virale
D. tabagismul
E. dieta echilibrată
Bibliografia:
1. Medicina Internă, volumul I. Constantin Babiuc, Vlada - Tatiana Dumbravă, Chișinău 2007,
2. Curs
Cardiomiopatiile
1. CS. Care tip de cardiomiopatii se dezvoltă în cadrul afecțiunilor țesutului conjunctiv?

A. Cardiomiopatia ischemică
B. Cardiomiopatia valvulară
C. Cardiomiopatia hipertensivă
D. Cardiomiopatia inflamatorie
E. Cardiomiopatia hipertrofică
Mic tratat de cardiologie /sub red.: Carmen Ginghină. Editura Academiei Române, București,
2010,p 343
2. CS. La care grup mare de cardiomiopatii se referă cardiomiopatia inflamatorie?

A. Cardiomiopatia dilatativă
16
B. Cardiomiopatia hipertrofică
C. Cardiomiopatia restrictivă
D. Cardiomiopatia aritmogenă a VD
E. Cardiomiopatii neclasificate
2010,p 343
3. CS. Factorii declanşatori ai cardiomiopatiilor sunt cei enumerați cu excepția:

A. Infecțiile
B. Fumat
C. Astmul cardiac
D. Factori ereditari
E. Alcoolul
Boli cardiovasculare /sub red.: Victor Botnaru , Chișinău 2004,p 327
4. CS. Cardiomiopatia dilatativă se caracterizează prin următoarele, cu excepția:

A. Dilatarea cavităţilor inimii
B. Diminuarea contractibilităţii (micşorarea fracţiei de ejecţie)
C. Instalarea insuficienţei cardiace
D. Apariţia tulburărilor de ritm
E. Apariția zonelor cicatriceale
Boli cardiovasculare /sub red.: Victor Botnaru , Chișinău 2004,p 327
5. CS. Caracteristic pentru cardiomiopatia dilatativă sunt afirmațiile, cu excepția:

A. Apare la orice vârstă
B. Prevalență la sexul masculin
C. La copii prevalează la băieți
D. La 50% etiologia nu este identificată
E. Prevalență la sexul femenin
2010,p 357
6. CM. Menționați formele de cadiomiopatie dilatativă:

A. Primară
B. Secundară
C. Familală
D. Non-familială
E. Terțiară
2010,p 358
7. CM. Selectați cauzele posibile ale cadiomiopatiei dilatative:

A. Mutații genetice
B. Infecții virale
C. Abuzul de alcool
D. Abuzul de cafea
E. Acțiunea toxinelor (mercur, litiu, plumb)
2010,p 358
8. CM. Menționați modificările morfofuncționale în cadiomiopatia dilatativă.

C. Reducerea fracției de ejecție
E. Fibroză interstițială subendocardică
17
Mic tratat de cardiologie /sub red.: Carmen Ginghină. Editura Academiei Române,
București, 2010,p 360
9. CM. Simptomele cele mai frecvente în cadiomiopatia dilatativă sunt:

A. Dispnee însoțită de edeme, fatigabilitate
B. Durere toracică
C. Disconfort abdominal
D. Anorexie
E. Accident cerebrovascular
10. CM. Ce date relevă studiul ECG la pacienții cu cadiomiopatia dilatativă?

A. Hipertrofia miocardului VS, uneori VD
B. Fibrilaţie atrială
C. Hipertofia septului interventricular
D. Extrasistolii
E. Ritm sinuzal
11. CM.Care semne radiologice pot contribui la diagnosticul cadiomiopatiei dilatative?

A. Opacitate pulmonară
B. Cardiomegalie
C. Stază venoasă în plămâni
D. Dilatarea venelor azygos
E. Lipsa aortosclerozei
București, 2010, p 361
12. CM. Ce modificări înregistrează examenul ecocardiografic în cadiomiopatia dilatativă?

A. Dilatarea cavităţilor cardiace
C. Diminuarea fracției de ejectie
D. Hipertofia septului interventricular
E. Depistarea trombilor intracardiaci sau parietali
București, 2010, p 361
13. CM. Menționați investigațiile de a doua treaptă în diagnosticul cadiomiopatiei dilatative .

A. Tomografia computerizată
B. Examinare cu radionuclizi
C. Testul de efort
D. Rezonanţa magnetică
E. Biopsia miocardului
DEREGLĂRI DE CONDUCTIBILITATE (blocurile cardiace):
1. CS. Ce dereglare de conductibilitate nu poate fi diagnosticat electrocardiografic:

A. Blocul atrioventricular de gr.I
B. Blocul complet de ramură dreaptă a fascicolului His
C. Blocul sinoatrial de gr. I
D. Blocul atrioventricular de gr. III
E. Blocul sinoatrial de gr. II
18
2. CS. Blocul sinoatrial de gradul II, electrocardiografic, se manifestă prin:
A. perioade de pauze ”sinusale” fără unda P
B. lipsa periodică a complexelor QRS
C. pauze compensatorii complete după complexul PQRST
D. contracții atriale și ventricularare frecvente
E. alungirea intervalului PQ
3. CS. Numiți dereglarea de conductibilitate caracterizată ECG prin perioade Wenckebach:

A. bloc atrioventricular gradul II, tip II (Mobitz II)
B. bloc sinoatrial gradul II, tip I (Mobitz I)
C. bloc atrioventricular gradul III
D. bloc complet de ramură dreaptă a fasciculului His
E. bloc de ramură stângă a fasciculului His
4. CS. Semnul clinic al blocurilor sinoatrial și atrioventricular de gr. II tip II (Mobitz II) avansat este:
A. Palpitații
B. Dispnee de tip mixt la efort moderat
C. Fatigabilitate
D. Stări sincopale
E. Dureri retrosternale constrictive cu iradiere sub omoplatul drept
5. CS.Blocul atrioventricular gr.I se manifestă electrocardiografic prin:

A. Interval QRS alungit
B. Unde P negative înaintea complexului QRST
C. Intervale egale PQ sau PR cu durata peste 0,2sec
D. Intervale PQ diferite
E. Unde delta
6. CS. În blocul atrioventricular gr.II, electrocardiografic, se atestă:

A. lipsa periodică a complexului PQRST
B. lipsa undei P
C. lipsa periodică a complexelor QRS
D. Prezența undelor ”f”
E. Prezența undelor ”F”
7. CS. Numiți semnul caracteristic pentru blocul atrioventricular de gradul III:

A. Nici unul din impulsurile atriale nu se propagă spre ventricule
B. Încetinirea treptată a propagării impulsurilor spre ventricule
C. Leziune organică a sistemului His-Purkinje
D. Oprirea temporară a activității electrice a nodului sinusal
E. Impulsurile sunt conduse retrograd de la ventricule la atrii
8. CS.Blocul atrio-ventricular de gradul III electrocardiografic se manifestă prin:

A. raportul contracțiilor atriale și cele ventriculare este de 3:1
B. contracții atriale și ventriculare independente
C. pauze sinusale fără unda P
D. lipsa periodică a complexelor PQRST
E. lipsa periodică a complexelor QRST
9. CS. Menționați semnul ECG carcateristic blocului complet de ramură dreaptă a

fasciculului His:
A. prezența undelor R largi, croșetate în III, AVF, V1, V2
B. alungirea intervalului PQ
C. scurtarea intervalului PQ
D. unde R largi, croșetate în I, AVL, V5, V6
E. unde S largi în III, AVF, V1, V2
19
10. CS. Menționați semnul ECG carcateristic blocului complet de ramură stângă a
fasciculului His:
E. unde S largi în I, AVL, V5, V6
11. CS. Menționați indicația directă a cardioverterului-defibrilatorului implantabil:

A. Recidive de fibrilație ventriculară la intervale variabile de timp
B. Bloc atrioventricular complet
D. Flutter atrial
E. Bloc sinoatrial complet
12. CM. Numiți cauzele asistoliei:

A. blocul atrioventricular gr.III
B. oprirea temporară a impulsurilor sinusale
C. ritm ectopic din joncțiunea atrioventriculară de mijloc
D. blocul sinoatrial complet
E. fibrilația atrială cronică
13. CM. Cauzele automatismului anormal pot fi:

A. Extensiunea fibrelor miocardice
B. Schimbările echilibrului electrolitic
C. Acțiunea catecolaminelor
D. Infarctul miocardic
E. Potențial de membrană 90 mV
14. CM. Menționați mecanismele electrofiziologice a tulburărilor de ritm

A. Descreșterea automatismului normal
B. Creșterea automatismului normal
C. Apariția automatismului patologic
D. Postdepolarizări precoce
E. Posdepolarizări tardive
15. CM. Ce ECG caracteristică au blocurile sinoatriale gradul II tip II (Mobitz II)
A. perioade P-P egale
B. pauze compensatorii incomplete după complexul PQRST
C. pauze ”sinusale” fără unda P
D. durata pauzei corespunde cu 2,3 sau mai multe intervale P-P normale
E. pauza este precedată de descreșterea progresivă a intervalelor P-P
16. CM. Sindromul Morgani – Adams – Stockes, în varianta ”clasică” se manifestă:

A. tahiaritmie
B. debut brusc
C. stare sincopală cu paliditate pronunțată
D. hiperemie reactivă după ieșirea din criză
E. caracter tranzitoriu
17. CM. Menționați afirmațiile corecte pentru blocul atrioventricular de gr. I

A. Păstrarea conducerii tuturor impulsurilor atriale la ventricule
B. Interval PQ sau PR peste 0,2 sec
C. Se înregistrează la vârstnici
D. Interval PQ sau PR sub 0,12 sec.
E. Alungirea treptată a intervalului PQ
20
18. CM. Numiți caracteristicile blocului atrioventricular gr. II tip I (Mobitz I):
A. Alungirea progresivă a intervalului PQ sau PR
B. Omiterea unei contracții ventriculare cu păstrarea contracției atriale
C. Prezența perioadelor Samoilov-Wenckebach
D. Intervale RR iregulate
E. Intervale RR regulate
19. CM. În blocul atrioventricular gr. II tip II (Mobitz II) sunt caracteristice:
A. Perioade Samoilov-Wenckebach
B. Intervale RR egale
C. Nu toate impulsurile atriale sunt propagate spre ventricule
D. Pe traseul ECG se înregistrează lipsa a 1,2,3 complexe QRS
E. Este prezentă o leziune organică a sistemului His-Purkinje
20. CM. Sindromul Frederic include o asociere dintre:

A. Bloc atrioventricular gr. II, tip II
B. Bloc sinoatrial complet
C. Bloc atrioventricular complet
D. Extrasistolie ventriculară frecventă
E. Fibrilație atrială
21. CM. Menționați caracteristicele blocului atrioventricular de gradul III cu sediul în nodul AV:
A. Este adeseori congenital
B. La majoritatea pacienților se înregistrează ritm AV joncțional cu FCC 40 – 60 b/min
C. În timpul efortului fizic și în caz de stres FCC se accelerează până la 100 b/min
D. FCC nu depășeste 40 b/min
E. Este aproape întotdeauna dobândit
22. CM. Menționați caracteristicele blocului atrioventricular de gradul III cu sediul în sistemul His -
Purkinje:
A. Este adeseori congenital
B. Pacienții prezintă stări sincopale
C. În timpul efortului fizic și în caz de stres FCC se accelerează până la 100 b/min
D. Frecvența ritmului de ”scăpare” nu depășeste 40 b/min
E. Este aproape întotdeauna dobândit
23. CM. Notați dereglările de ritm care se manifestă prin stări sincopale:
B. Fibrilație arrială
C. Flutter ventricular
E. Bloc atrioventricular complet
24. CM. În blocul complet de ramură stângă a fasciculului His pe ECG se atestă:
A. durata QRS depășește 0,12 sec.
B. complexe ventriculare de tip S în III, AVF, V1, V2
C. complexe ventriculare de tip S în I, AVL, V5, V6
D. complexe ventriculare de tip R în I, AVL, V5, V6
E. durata QRS 0,10 - 0,12 sec.
25. CM. Numiți semnele ECG a blocului incomplet de ramură dreaptă a fasciculului His:
A. lărgirea complexelor QRS peste 0,12 sec
B. complexe ventriculare de tip rsR în derivațiile III, AVF, V1, V2
C. lipsa undelor Q și prezența undelor S largi în derivațiile V5, V6
D. ritm ventricular
E. durata complexului QRS 0,10 - 0,12 sec
26. CM. Menționați afirmaţiile corecte pentru sindromul Wolff-Parkinson-White:
A. Prezența unei căi ascesorii care leagă direct atriul de ventriculi
21
B. Impulsului atrial se propagă concomitent pe calea nodohisiană și a f.Kent
C. Depolarizarea precoce a ventriculelor
D. Prezența undei delta pe traseul ECG
E. Intervalul P-Q în limitele 0,12- 0,20 sec
27. CM. Blocul incomplet de ramură stângă a fasciculului His se caracterizează prin:
A. complexe de tip R în I, AVL, V5, V6
B. axă electrică deviată brusc în stânga
C. complexe de tip S în III, AVF, V1, V2
D. durata QRS 0,1- 0,12 sec
E. ritm joncțional
28. CM. Sindromul Wolff-Parkinson-White electrocardiografic se manifestă prin:
A. Prezența undei delta
B. Intervale RR egale
C. Unda P normală cu interval P-Q sub 0,12 sec
D. Interval P- Q peste 0,18 sec
E. Alungirea progresivă a intervalului P-Q
29. CM. Menționați indicațiile pentru implantarea cardiostimulatorului permanent:
A. Blocul atrioventricular complet asociat cu bradicardie simptomatică
B. Sindrom Frederica
C. Sincope recurente asociate cu pauze sistolice de peste 3 sec.
D. Bloc atrioventricular de gr. II persistent după infarct miocardic anterior acut
E. Fibrilație ventriculară
DEREGLĂRI DE CONDUCTIBILITATE ADĂUGĂTOR

(BLOCURILE CARDIACE):
1. Cm. Ce dereglări de conductibilitate pot fi diagnosticate electrocardiografic:
A. Blocul atrioventricular de gr.I
B. Blocul complet de ramură dreaptă a fascicolului His
C. Blocul sinoatrial de gr. I
D. Blocul atrioventricular de gr. III
E. Blocul sinoatrial de gr. II
2.Cm. Blocul sinoatrial de gradul II, electrocardiografic, se manifestă prin:
A .perioade de pauze ”sinusale” fără unda P
B. lipsa periodică a complexelor PQRS
C. pauze compensatorii complete după complexul PQRST
D. contracții atriale și ventricularare frecvente
E. alungirea intervalului PQ
3.Cm. Numiți dereglările de conductibilitate caracterizate electrocardiografic prin perioade Wenckebach:
A. bloc sinoatrial gradul II, tip I (Mobitz I)
B. bloc sinoatrial gradul II, tip I (Mobitz I)
C. bloc atrioventricular gradul III
D. bloc complet de ramură dreaptă a fasciculului His
E. bloc de ramură stângă a fasciculului His
4. Cm. Clinic blocurile sinoatrial și atrioventricular de gr. II tip II (Mobitz II) se
manifestă prin:
A. Palpitații
B. Dispnee de tip mixt la efort moderat
C. Stări presincopale
D. Stări sincopale
E. Dureri retrosternale constrictive cu iradiere sub omoplatul drept
5. Cm. Blocul atrioventricular gr.I se manifestă electrocardiografic prin:

A. Interval QRS alungit
B. Unde P negative înaintea complexului QRST
C. Intervale egale PQ sau PR cu durata peste 0,2sec
D. Intervale PQ egale
E. Unde delta
22
6. Cm. În blocul atrioventricular gr.II, electrocardiografic, se atestă:
A. lipsa periodică a complexului QRST
B. lipsa undei P
C. unda P fără complex ORST
D. prezența undelor ”f”
E. prezența undelor ”F”
7. Cm. Numiți semnele caracteristice pentru blocul atrioventricular de gradul III:
A. Nici unul din impulsurile atriale nu se propagă spre ventricule
B. contracții atriale și ventriculare independente
C. Leziune organică a nodului sinusal
D. Oprirea temporară a activității electrice a nodului sinusal
E. Impulsurile sunt conduse retrograd de la ventricule la atrii
8. Cm. Blocul atrio-ventricular de gradul III se manifestă prin:
A. contracții atriale și ventriculare independente
B. sindrom Morgan – Adams – Stocs
C. stări sincopale
D. periodică a complexelor PQRST
E. lipsa periodică a complexelor QRST
9. Cm. Menționați semnele EKG carcateristice blocului complet de ramură dreaptă a
fasciculului His:
D. unde S largi, croșetate în I, AVL, V5, V6
E. unde S largi în III, AVF, V1, V2
10. Cm. Menționați semnele EKG carcateristice blocului complet de ramură stângă a
fasciculului His:
A. prezența undelor S largi, croșetate în III, AVF, V1, V2
E. unde S largi în I, AVL, V5, V6
11. CM. Menționați indicațile cardioverterului-defibrilatorului implantabil:
A. Recidive de fibrilație ventriculară la intervale variabile de timp
B. Bloc atrioventricular complet
C. Tahicardie ventriculară recidivantă
D. Flutter atrial
E. Bloc sinoatrial complet
12. CS. Numiți cauza asistoliei:
A. blocul atrioventricular gr.III
B. fluterul atrial
C. ritm ectopic din joncțiunea atrioventriculară de mijloc
D. blocul sinoatrial gr.I
E. fibrilația atrială cronică
13. CS. Menționați potențialul de repaus normal a celulei miocardice contractile:
A. Extensiunea fibrelor miocardice
B. Potențial de membrană - 60 mV
C. Acțiunea catecolaminelor
D. Infarctul miocardic
E. Potențial de membrană - 90 mV
14. CS. Menționați mecanismele electrofiziologice a tulburărilor de ritm cu excepția
A. Descreșterea automatismului normal
B. Creșterea automatismului normal
C. Apariția automatismului pathologic
D. Postdepolarizări precoce
E. Posdepolarizări tardive
15. CS. Blocurile sinoatriale gradul II tip II (Mobitz II), electrocardiografic prezintă
23
A. perioade P-P egale
B. pauze compensatorii incomplete după complexul PQRST
C. pauze ”sinusale” cu unda P fără complex QRS
D. pauză „ sinusală” fără unde P, durata căreia corespunde cu 2,3 sau mai multe
intervale P-P normale
E. pauza este precedată de descreșterea progresivă a intervalelor P-P
16. CS. Sindromul Morgan – Adams – Stockes se întâlnește la pacienții cu :
A. Tahiaritmie
B. fibrilație atrială
C. bloc atrioventricular de gr. III
D. flutter ventricular
E. tahicardie ventriculară
17. CS. Menționați afirmația corectă pentru blocul atrioventricular de gr. I
A. Nu toate impulsurile atriale sunt conduse la ventricule
B. Intervale PQ sau PR egale cu durata peste 0,2 sec
C. Se înregistrează frecvent la copiii
D. Interval PQ sau PR sub 0,12 sec.
E. Alungirea treptată a intervalului PQ
18. CS. Numiți semnul electrocardiografic caracteristic blocului atrioventricular gr. II tip I (Mobitz
I):
A. Pauză compensatorie completă
B. Omiterea a 2,3 contracții ventriculare cu păstrarea contracției atriale
C. Prezența perioadelor Samoilov-Wenckebach
D. Intervale PQ regulate
E. Intervale RR regulate
19. CS. În blocul atrioventricular gr. II tip II (Mobitz II) sunt caracteristice:
A. Perioade Samoilov-Wenckebach
B. Intervale PP diferite
C. Toate impulsurile atriale sunt propagate spre ventricule
D. Pe traseul ECG se înregistrează lipsa a 1,2,3 complexe QRS
E. Este prezentă o dereglare funcțională a sistemului His-Purkinje
20. CS. Sindromul tahi – bradi necesită implantare de:
A. Cardiovertel-defibrilator
B. Cardiostimulator
C. Valvă cardiac
D. Stent bar-metalic
E. Stent cu impregnare medicamentoasă
21. CM. Menționați medicamentele care pot induce blocului atrioventricular de gradul I:
A. Digoxina
B. Metoprolol
C. Amiodaron
D. Amlodipina
E. Spironolactona
22. CS. Menționați medicamentul care poate induce sindromul Frederic:
A. Digoxina
B. Metoprolol
C. Amiodaron
D. Amlodipina
E. Spironolactona
23. CM. Notați dereglările de ritm care se manifestă prin dereglări severe ale hemodinamicii:
B. Tahicardie joncțională cu frecvență înaltă
C. Fluter ventricular
E. Bloc atrioventricular gr. I
24. CM. În blocul incomplet de ramură stângă a fasciculului His pe EKG se atestă:
A. durata QRS depășește 0,12 sec.
24
B. complexe ventriculare de tip S în III, AVF, V1, V2
C. complexe ventriculare de tip S în I, AVL, V5, V6
D. complexe ventriculare de tip R în I, AVL, V5, V6
E. durata QRS 0,10 sec.
24. CM. Numiți semnele ECG a blocului complet de ramură dreaptă a fasciculului His:
A. lărgirea complexelor QRS peste 0,12 sec
B. complexe ventriculare de tip rsR în derivațiile III, AVF, V1, V2
C. lipsa undelor Q și prezența undelor S largi în derivațiile V5, V6
D. ritm ventricular
E. durata complexului QRS 0,10 sec
25. CS. Menționați afirmaţiile corecte pentru sindromul Wolff-Parkinson-White, cu excepția:

A. Prezența unei căi ascesorii care leagă direct atriul de ventricul
B. Impulsului atrial se propagă concomitent pe calea nodohisiană și a f.Kent
C. Depolarizarea precoce a ventriculelor
D. Prezența undei delta pe traseul ECG
E. Intervalul P-Q în limitele 0,12- 0,20 sec
26. CM. Blocul complet de ram stâng anterior a fasciculului His se caracterizează prin:
A. complexe de tip R în I, AVL, V5, V6
B. axă electrică deviată brusc în stânga
C. complexe de tip S în III, AVF, V1, V2
D. durata QRS 0,1 sec
E. ritm joncțional
27. CM. Sindromul Wolff-Parkinson-White electrocardiografic se manifestă prin:

A. Prezența undei delta
B. Intervale RR inegale
C. Unda P normală cu interval P-Q sub 0,12 sec
D. Interval P-Q peste 0,18 sec
E. Alungirea progresivă a intervalului P-Q
28. CS. Menționați indicațiile pentru implantarea cardiostimulatorului permanent, cu excepția:

A. Blocul atrioventricular complet asociat cu bradicardie simptomatică
B. Sindrom Frederica
C. Sincope recurente asociate cu pauze sistolice de peste 3 sec.
D. Bloc atrioventricular de gr. II persistent după infarct miocardic anterior acut
E. Fibrilație ventriculară
29. CS. Indicați dereglările de ritm în care veți folosi electrocardiostimulare transesofagiană:
A. Flutter atrial
B. Tahicardie ventriculară
C. Fibrilație ventriculară
D. Flutter ventricuar
E. Bloc bifascicular
Bibliografia:
1. Medicina Internă, volumul I. Constantin Babiuc, Vlada - Tatiana Dumbravă,
Chișinău 2007.
3. Cursurile
Endocardita infecțioasă
1. CS. Endocardita infecțioasă este o maladie:

A. Degenerativă
25
B. Distructivă
C. Infecțioasă
D. Congenitală
E. Ereditară
2. CS. Endocardita infecțioasă afectează cel mai rar:

A. Valva mitrală
B. Valva aortală
C. Valva tricuspidă
D. Valva arterei pulmonare
E. Valva Eustache
3. CS. Numiți agentul infecțios predominant în endocardita infecțioasă a utilizatorilor de droguri

intravenos și a pacienților cu proteze valvulare:
A. Streprococul virdans
B. Streptococul β hemolitic
C. Stafilococul auriu
D. Stafilococul epidermic
E. Enterococul fecalis
4. CS. Prima descriere detaliată a endocarditei infecțioase ii aparține lui:

A. E. Libman
B. W. Osler
C. H. Schottmuller
D. W. Thayer
E. S. Jaccoud
5. Tratamentul endocarditei infecțioase include următoarele medicamente in afară de:

A. Antibiotice
B. Antimicotice
C. Glucozide cardiace
D. Anticoagulante
E. β-blocante
6. CS. Numiți doza profilactică de Amoxacilină

A. 500 mg/zi cu 2 ore înainte de procedura stomatologică
B. 500 mg/zi după procedura stomatologică
C. 3 g cu 1 oră înainte de procedura stomatologică
D. 1 g/zi cu 2 ore înainte de procedura stomatologică
E. 500 mg/zi în 4 prize
7. CS.La pacienții cu endocardită infecțioasă în anticedență, pentru a preveni recurența unui nou
epizod, se permite extirparea dinților:
A. 2 dinți în zi
B. 3 dinți în zi
C. 1 dinte în zi
D. 1 dinte în 3 zile
E. 1 dinte în 10 zile
8. CS.Endocardita infecțioasă streptococică meticilin -rezistentă se tratează în exclusivitate cu:

A. Penicilină G
B. Ceftriaxonă
C. Vancomicină
D. Gentamicină
E. Amoxacilină
9. CS. Numiți cea mai frecventă și mai gravă complicație a endocarditei infecțioase:
26
A. Evenimente embolice
B. Insuficiență cardiacă ”osleriană”
C. Glomerulonefrita
D. Encefalita
E. Hepatita toxică
10. CS. Numiți cea mai informativă analiză de laborator în endocardită infecțioasă:
A. Analiza generală a sângelui
B. Urea
C. Proteina C reactivă
D. Hemocultura
E. Urocultura
11. CM. Grefa microbiană în endocardita infecțioasă se localiazează pe:

A. Valvele native
B. Valva Eustache
C. Valva ileocecală
D. Protezele valvulare
E. Defectul septal ventricular
12. CM. Criteriile majore pentru stabilirea diagnosticului de endocardită infecțioasă sunt:
A. Febră ≥ 380C
B. Febră ≤ 380C
C. Hemocultura positivă din trei vene periferice
D. Hemocultura pozitivă dintr-o singură probă
E. Prezența vegetațiilor la ecocardiografie
13. CM. Notați manifestările clinice esențiale a endocarditei infecțioase

A. Diaree
B. Vomă
C. Frisoane
D. Sudorație sporită
E. Febră
14. CM. În endocardita infecțioasă de cord drept predomină următoarele complicații:

A. Pneumonii septice
B. Pneumonii multifocale distructive
C. Embolii cerebrale
D. Embolii coronariene
E. Tromembolii
15. CM. Notați complicațiile embolice specifice pentru endocardita infecțioasă de cord stâng:
A. Embolii renale
B. Embolii cerebrale
C. Embolii splenice
D. Embolii renale
E. Trombembolii
16. CM. Profilaxia endocarditei infecțioase se efectuiază obligatoriu la pacienții cu:

A. Prolaps de valvă mitrală
B. Cardiopatie ichemică
C. Cardiopatie hipertrofică
D. Proteze valvulare
E. Endocardită infecțioasă în anticedență
17. CM. Endocardita infecțioasă se consideră activă în următoarele cazuri:

A. În primele 2 luni de la debutul EI
27
B. Prezenţa hemoculturilor pozitive şi persistenţa febrei indiferent de durata maladiei
C. Dovedirea inflamaţiei endocardului prin examen morfologic
D. Depistarea agentul patogen prin hemoculturi pozitive
E. Depistarea agentului patogen prin frotiul din nazofaringe
18. CM. Numiți afirmațiile corecte pentru endocardita infecțioasă de proteză precoce:
A. Agențiii infecțiosi predominanți sunt stafilococii și streptococii
B. Complicațiile embolice constituie un procent înalt și cauza mortalității
C. Se dezvoltă în primele 12 luni după protezare
D. Poartă denumirea de endocardită infecțioasă comunitară
E. Se mai numește endocardită infecțioasă nozocomială
19. CM. Tratamentul insuficienței cardiace în endocardita infecțioasă se efectuiază:

A. Corecție chirurgicală a valvulopatiei
B. Administrarea glucozidelor cardiace
C. Administrarea diureticelor
D. Administrarea glucocorticosteroizilor
E. Administrarea preparatelor vazodilatatoare
20. CM. Tratamentul chirurgical al endocarditei infecțioase este indicat în:

A. Endocardită fungică
B. Endocardită streptococică
C. Endocardită infecțioasă complicată cu abces miocardic
D. Endocardită infecțioasă complicată cu glomerulonefrită
E. Infecție rezistentă la tratament antibacterian
Endocardita infecțioasă adăugător
1. CM. Endocardita infecțioasă este o maladie:

A. Infecțioasă
B. Cu leziuni vegetante pe valvele native
C. Dehiscență de proteză
D. Cu hemoculturi positive
E. Cu frotiu din nazofaringe pozitiv
2. CM. Endocardita infecțioasă afectează:

A. Valvele native
B. Valvele protetice mecanice
C. Valvele protetice biologice
D. Valvele intact
E. Valvele ileocecale
3. CS. Numiți agentul infecțios predominant în endocardita infecțioasă de proteză:
A. Streprococcus virdans
B. Streptococcus bovis
C. Enterococul faecalis
D. Staphiylococcus epidermidis
E. Staphiylococcus aureus
4. CS. Numiți agentul infecțios predominant în endocardita infecțioasă a utilizatorilor

de droguri intravenos:
A. Staphiylococcus epidermidis
B. Staphiylococcus aureus
C. Streprococcus virdans
D. Streptococcus bovis
E. Enterococul faecalis
28
5. CS. Numiți agentul infecțios predominant în endocardita infecțioasă la pacienții care
nu respectă igiena dentară:
A. Streprococcus virdans
B. Streptococcus bovis
C. Enterococul faecalis
D. Staphiylococcus epidermidis
E. Staphiylococcus aureus
6. CM. Notați savanții care s-au ocupat cu cercetări în domeniu endocarditei

infecțioase:
A. E. Libman
B. W. Osler
C. H. Schottmuller
D. L. Nicolaev
E. V. Socoteanu
7. CM. Tratamentul endocarditei infecțioase include următoarele medicamente:

A. Antibiotice
B. Antimicotice
C. Glucozide cardiac
D. Anticoagulante
E. Β blocante
8. CS. Numiți doza de tratament și calea de administrarea a Daptomicinei la pacienții cu
endocardită infecțioasă provocată de Staphylococcus aureus:
A. 500 mg/zi intravenos perfuzie
B. 1gr/zi intravenos bolus
C. 3 g/zi per os
D. 1 g/zi per os
E. 500 mg/zi în 4 prize intramuscular
9. CS. Numiți doza de tratament a Vancomicinei la pacienții cu endocardită infecțioasă provocată
de stafilococii meticilinrezistenți :
A. 500 mg/zi intravenos perfuzie
B. 1 g/zi intravenos perfuzie
C. 2 g/zi intravenos perfuzie în 2 prize
D. 500 mg/zi intravenos bolus
E. 1 g/zi intravenos bolus
10. CM. Endocardita infecțioasă stafilococică meticilin - rezistentă se tratează cu:
A. Penicilină G
B. Daptomicină
C. Vancomicină
D. Gentamicină
E. Amoxacilină
11. CM. Numiți complicațiile endocarditei infecțioase:

A. Glomerulonefrita
B. Embolii
C. Insuficiență cardiacă
D. Torticolism
E. Hepatita toxică
12. CM. Numiți cele mai informative investigații în diagnosticul endocarditei infecțioase:
A. Ecocardiografia
B. Electrocardiografia
C. Proteina C reactivă
D. Hemocultura
E. Urocultura
13. CS. Grefa microbiană în endocardita infecțioasă se localiazează pe următoarele valve cu
excepția:
29
A. Valvele native
B. Valva Eustache
C. Valva ileocecală
D. Protezele valvulare
E. Valve intacte
14. CM. Criteriile majore pentru stabilirea diagnosticului de endocardită infecțioasă sunt:
A. Febră ≥ 380C
B. Abces miocardic la ecocardiografie
D. Dehiscență de proteză la ecocardiografie
15. CM. Notați manifestările clinice a endocarditei infecțioase
A. Febră cu frisoane
B. Diaree
C. Dispnee inspiratorie
D. Tahicardie
E. Sudorație sporită
16. CS. În endocardita infecțioasă de cord drept se dezvoltă embolii:

A. Pulmonare cu pneumonii septice
B. Coronariene
C. Cerebrale
D. Mezinteriale
E. Splenice
17. CS. Notați complicațiile embolice specifice pentru endocardita infecțioasă de cord stâng cu
excepția:
A. Embolii renale
B. Embolii cerebrale
C. Embolii splenice
D. Embolii coronariene
E. Embolii pulmonare cu abscedări
18. CM. Profilaxia endocarditei infecțioase se efectuiază obligatoriu la pacienții cu:
A. Prolaps de valvă mitrală
B. Cardiopatie ichemică
D. Proteze valvulare
E. Endocardită infecțioasă în anticedență
19. CM. Endocardita infecțioasă se consideră activă în următoarele cazuri:
A. În primele 2 luni de la debutul EI
B. Prezenţa hemoculturilor pozitive şi persistenţa febrei indiferent de durata maladiei
C. Dovedirea inflamaţiei endocardului prin examen morfologic
D. Depistarea agentului patogen prin hemoculturi positive
E. Depistarea agentului patogen prin frotiul din nazofaringe
20. CM. Numiți afirmațiile corecte pentru endocardita infecțioasă de proteză precoce:
A. Agențiii infecțiosi predominanți sunt stafilococii și streptococii
21. CM.Tratamentul insuficienței cardiace în endocardita infecțioasă se efectuiază prin:
A. Corecție chirurgicală a valvulopatiei
B. Administrarea glucozidelor cardiac
C. Administrarea diureticelor
D. Administrarea glucocorticosteroizilor
E. Administrarea preparatelor vazodilatatoare
22. CM.Tratamentul chirurgical al endocarditei infecțioase este indicat în:
A. Endocardită fungică
30
B. Endocardită streptococică
C. Endocardită infecțioasă complicată cu abces miocardic
D. Endocardită infecțioasă complicată cu glomerulonefrită
E. Infecție rezistentă la tratament antibacterian
23. CM. Criteriile minore pentru stabilirea diagnosticului de endocardită infecțioasă sunt:
A. Febră ≥ 380C
B. Hemocultura positivă din o probă serologică
C. Dehiscență de proteză la ecocardiografie
D. Suspecții de vegetații la ecocardiografie
E. Factori cardiaci predispozanți
24. CM. Criteriile minore DUKE, pentru stabilirea diagnosticului de endocardită infecțioasă sunt:
A. Febră ≥ 380C
B. Leziuni Janeway
D. Noduli Osler
25. CM. Criteriile minore DUKE, pentru stabilirea diagnosticului de endocardită

infecțioasă sunt:
A. Febră ≥ 380C
B. Factor reumatoid pozitiv
D. Pete Roth
26. CM. În endocardita infecțioasă grefa microbiană se localiazează pe următoarele structuri
cardiace:
A. Valve native
B. Cordaje valvulare
C. Artere carotide
D. Tractul de ejecție a aortei
E. Artere femorale
27. CS. Numiți afirmațiile corecte pentru endocardita infecțioasă de proteză tardivă:
A. Agențiii infecțioși predominanți sunt stafilococii
28. CM. Numiți afirmațiile corecte pentru endocardita infecțioasă de proteză tardivă:
A. Agențiii infecțioși predominanți sunt stafilococii
C. Se dezvoltă peste 1 an după protezare
29. CM. Numiți formele noi ale endocarditei infecțioase:
A. Endocardita infecțioasă a dispozitivelor intracardiace
B. Endocardita infecțioasă a adolescenților
C. Endocardita infecțioasă la vârstnici
D. Endocardita infecțioasă a utilizatorilor de droguri intravenoase
E. Endocardita infecțioasă a toxicomanilor
30. CS. Numiți formele noi ale endocarditei infecțioase cu excepția :
A. Endocardita infecțioasă a dispozitivelor intracardiace
B. Endocardita infecțioasă a adolescenților
C. Endocardita infecțioasă la vârstnici
D. Endocardita infecțioasă a utilizatorilor de droguri intravenoase
E. Endocardita infecțioasă a pacienților supuși hemodializei
31. CM. Numiți factorii cardiaci predispozanți pentru dezvoltarea endocarditei infecțioase:
A. Cardiopatii congenital
31
B. Cardiopatii degenerative
D. Hipertensiune arteriale
E. Infarct miocardic
32. CM. Numiți factorii cardiaci predispozanți pentru dezvoltarea endocarditei infecțioase:
A. Valvă aortică bicuspidă
B. Stenoză mitrală
C. Defect septal ventricular
D. Hipertensiune arterial
E. Prolaps de valvă mitrală
33. CS. Numiți cel mai frecvent factor cardiac predispozant pentru dezvoltarea endocarditei
infecțioase la populația Republicii Moldova:
A. Valve intacte
B. Valvulopatii reumatismale
C. Miocardită
D. Hipertensiune arterială
E. Cardiomiopatie hipertrofică
34. CS. Numiți factorul predispozanți pentru dezvoltarea endocarditei infecțioase de cord drept:
A. Extracții dentare
B. Hepatită virală
D. Utilizarea drogurilor intravenous
E. Cardiopatie reumatismală
35. CM. Numiți circumstanțele morbide (poarta de intrarea a infecției) în endocardita infecțioasă:
A. Pneumonii
B. Extracții dentare
C. Hemodializa
D. Igienă dentară precară
E. Vârsta inaintată
36. CS. Numiți cea mai frecventă partă de intrare a endocarditei infecțioase de cord drept:
A. Infecții respiratorii
B. Extracții dentare
C. Utilizarea drogurilor intravenous
D. Igienă dentară precară
E. Vârsta inaintată
37. CM. Numiți cele mai frecvente comorbidități ce predispun la dezvoltarea endocarditei
infecțioase la pacienții din Republica Moldova.
A. Ciroza hepatică
B. Hepatite
C. Diabet zaharat
D. SIDA
E. Lues
38. CS. Căte săptămâni de terapie antimicrobiană necesită pacientul cu endocardită infecțioasă
streptococică
A. 1 săptămână
B. 2 săptămâni
C. 3 săptămâni
D. 4 săptămâni
E. 6 săptămâni
39. CS. Căte săptămâni de terapie antimicrobiană necesită pacientul cu endocardită infecțioasă de
proteză, etiologie stafilococică
A. 1 săptămână
B. 4 săptămâni
C. 6 săptămâni
D. 8 săptămâni
E. 2 săptămâni
40. CM. Endocardita infecțioasă se consideră vindecată în următoarele cazuri:
32
A. Iradicarea definitivă a infecţiei
B. Temperatură corporală normală
C. VSH în limite normale şi hemoculturi negative în decurs de 1 an după finisarea
curei de tratament
D. VSH în limite normale şi hemoculturi negative în decurs de 1 lună după finisarea
curei de tratament
E. VSH în limite normale şi hemoculturi negative în decurs de 6 luni după finisarea
curei de tratament
Bibliografia:
3. Cursurile
Miocarditele
1. CS. Cele mai frecvent întâlnite și studiate sunt miocarditele

A. Virale
B. Fungice
C. Toxice
D. Bacteriene
E. Prin iradiere
2. CS. Cea mai utilă și informativă metodă pentru diagnosticarea funcției miocardului în miocardite
este:
A. Electrocardiografia
B. Ecocardiografia
C. Radiografia cordului
D. Coronarografia
E. Fonocardiografia
3. CS. ”Marca” histologică a miocarditei virale este infiltratul inflamator cu predominarea?

A. Monocitelor
B. Limfocitelor
C. Eozinofilelor
D. Celulelor polimorfonucleare
E. Neitrofilelor
4. CS. Semnul electrocardiografic caracteristic pentru miocardite este:

A. unda T negativă în toate derivațiile
B. Hipertrofie VS și VD
C. voltajul mic al complexului QRS
D. Hipertrofie AS și AD
E. Bloc complet de ram drept a fascicolului His
33
5. CS. Criteriul standart de diagnostic al miocarditei este:
A. Ecocardiografia
B. Biopsia endomiocardică
C. Coronarografia
D. Scintigrafia miocardului cu Technețiu – 99
E. Teste farmacologice
6. CS. Ce preparate medicamentoase sunt contraindicate în miocardita acută:

A. Diureticii
B. Inhibitorii enzimei de conversie a angiotenzinei II
C. Preparate antiaritmice
D. Antiinflamatoarele nesteroidiene
E. Imunoglobulina
7. CM. Numiți mecanismele principale ale afectării cardiace în miocardite :

A. lezarea celulară produsă de invazia miocardului în infecții
B. lezarea miocardică mediată imunologic
C. acțiunea directă a toxinelor asupra miocardului
D. afectarea miocardului subendocardial
E. activarea neirohormonală
8. CM. Tulburările de ritm și conducere caracteristice pentru miocardite sunt:

A. bloc sinoatrial complet
B. extrasistolie ventriculară
C. tahicardie atrială
D. fibrilație atrială
E. tahicardia sinusală
9. CM. Menționați manifestările clinice caracteristice în miocarditele difuze:

A. Dispnee inspiratorie
B. Fatigabiltate
C. Palpitații
D. Dureri retrosternale constrictive violente
E. Stări sincopale
10. CM. Numiți sindroamele clinice în miocardită:

A. Insuficiența respiratorie
B. Insuficiența cardiacă
C. Durerea toracică
D. Tulburări de ritm
E. Insuficiența hepatică
11. CM. Fermenții cardiospecifici cercetați în miocardite sunt:

A. Creatininfosfokinaza – izoenzyma MB
B. Lactatdehidrogenaza – izoenzyma I
C. Troponina I
D. Alaninaminotransferaza
E. β – lipoproteide
12. CM. Numiți formele miocarditelor:

A. parazitară
B. fungică
C. infecțioasă
D. idiopatică
E. autoimună
13. CM. Menționați cauzele miocarditelor neinfecțioase:
34
A. Boli autoimune
B. B. Hipersensibilizare prin droguri
C. Toxine
D. Iradiere
E. Febra Q
14. CM. Modificările electrocardiografice caracteristice pentru miocardite sunt:

A. Micşorarea voltajului complexului QRS
B. Aritmii cardiace
C. Blocuri cardiace
D. Semne de hipertrofie a ventriculului drept
E. Hipertrofiea atriului drept
15. CM. Complicațiile miocarditei sunt:

A. Tulburări de ritm
B. Tulburări de conducere
C. Insuficiență cardiacă congestivă
D. Tromboembolism
E. Anevrisma ventricolului stâng
16. CM. Conform criteriilor Dallas miocardita activă este prezentată morfologic prin:
A. Infiltrat sărac
B. Infiltrat ambundent cu celule inflamatorii
C. Necroza miocitelor
D. Normomiocarditis
E. Degenerarea miocitelor
17. CM. Analizele de laborator în miocardite prezintă:

A. Anemie B12 deficitară
B. Proteina C reactivă
C. Complecșii imuni circulanți
D. Majorarea activităţii enzimelor miocardice
E. Anemie hipocromă
18. CM. Ce remedii medicamentoase se utilizează în tratamentul miocarditelor stafilococice acute?

A. Diuretice
B. Inhibitori a enzimei de conversie a angiotenzinei II
C. Imunoglobulina
D. Antiaritmice
E. Corticosteroiziii
19. CM. Menționați medicamentele care cresc replicarea virală în periada acută a miocarditei:
A. Corticosteroizii
B. Antiiinflamatoarele nesteroidiene
C. Antibioticele
D. Antiaritmicele
E. Diureticele
20. Tratamentul insuficienței cardiace congestive la pacienții ci miocardită include:

A. Diuretice
B. Corticosteroizi
C. Digitală
D. Inhibitori a enzimei de conversie a angiotenzinei II
E. Vitamine
35
Valvulopatiile
1. CS. Numiți cea mai informativă investigație paraclinică pentru stabilirea diagnosticului de
valvulopatie reumatismală:
A. Electrocardiografia
B. Ecocardiografia
C. Fonocardiografia
D. CT cordului
E. RMN a cordului
2. CS.Numiți complicația necaracteristică pentru insuficiența mitrală:

A. Fibrilație atrială
B. Endocardită infecțioasă
C. Embolii sistemice
D. Hemoragie gastrică
E. Astm cardiac
3. CS.Tratamentul insuficienței mitrale manifeste nu include:

A. Inhibitorii enzimei de conversie
B. Beta blocanți
C. Diuretici
D. Glicozide cardiace
E. Alfa mimetice
4. CS. Numiți cea mai frecventă cauză în dezvoltarea stenozei mitrale la populația din Moldova:
A. Pneumonia
B. Scarlatina
C. Febra reumatismală acută
D. Endocardita infecțioasă
E. Lupusul eritematos sistemic
5. CS. Numiți cea mai frecventă dereglare de ritm în stenoza mitrală:

A. Bradicardia sinusală
B. Extrasistolia ventriculară
C. Fibrilația atrială
D. Fibrilația ventriculară
E. Bloc atrioventricular de gr.II
6. CS. Numiți cauza apariției crizelor anginoase tipice în stenoza mitrală

A. Afluxul sanguin mărit către cord
B. Mărirea bruscă a tensiunii în capilare
C. Stază în circuitul mic
D. Comprimarea arterei coronariene stângi de către AS mărit
E. Comprimarea arterei coronariene drepte de către AD mărit
F. Stază în circuitul mare
7. CS. Menționați suprafața normală a orificiului aortic
36
A. 2,5 – 3,0 cm2
B. 2,0 – 2,5 cm2
C. 3,5 – 4,0 cm2
D. 1,5 – 2,0 cm2
E. 3,0 – 4,0 cm2
8. CS. Menționați valvulopatia care provoacă hipertrofie concentrică severă de VS:

A. Stenoza mitrală
B. Stenoza aortică
C. Insuficiența valvei mitrale
D. Insuficiența valvei aortice
E. Insuficiența valvei arterei pulmonare
9. CS. Menționați valvulopatia în care tensiunea arterială diastolică poate atinge valori de 60-0 mmHg
A. Stenoza aortică
B. Stenoza mitrală
C. Stenoza arterei pulmonare
D. Insuficiența valvei mitrale
E. Insuficiența valvei aortale
10. CS. Menționați valorile normale ale fracției de ejecție

A. 50 – 80 %
B. 80 – 100%
C. 90 – 95 %
D. 40 – 60 %
E. 20 – 30 %
11. CS. Menționați valorile normale a atriului drept.

A. 20 – 40 mm
B. 15 – 20 mm
C. 40 – 50 mm
D. 10 – 20 mm
E. 50 – 60 mm
12. CS. Menționați valorile normale a atriului stâng.

A. 10 – 20 mm
B. 15 – 20 mm
C. 20 – 40 mm
D. 40 – 50 mm
E. 50 – 60 mm
13. CM. Insufiența mitrală poate fi cauzată de:

A. Calcificarea și fibrozarea valvei mitrale
B. Ruptură de cuspă mitrală
C. Ruptură de cordaje valvulare
D. Ruptură de mușchi papilari
E. Micșorarea suprafeței orificiului mitral
14. CM. Modificările aparatului valvular în insuficiența mitrală sunt caracterizate prin:
A. Închiderea incompletă a cuspelor mitrale în regiunea deformării și ratatinării
B. Fuziune comisurală
C. Îngroșarea și scurtarea hordelor tendinee
D. Fuziune cuspală
E. Modificări inflamatorii și slerotice a inelului mitral
15. CM. Menționați modificările auscultative ale cordului în insuficiența mitrală:

A. Zgomotul I la apex clacant
37
B. Zgomotul I la apex diminuat
C. Suflu sistolic la apex
D. Suflu diastolic la apex
E. Suflu diastolic la aortă
16. CM. Numiți caracteristicele ECG în insuficiența mitrală manifestă:

A. Hipertrofia AS
B. Acsa electrică a cordului orizontală sau deviație stângă
C. Hipertrofie VS
D. Fbrilație atrială
E. Hipertrofie AD
17. CM. Manifestările clinice caracteristice pacienților cu insuficiență mitrală sunt:

A. Dispnee inspiratorie la efort fizic
B. Palpitații
C. Accese de astm cardiac
D. Stări sincopale
E. Dureri retrosternale constrictive de scurtă durată, dependente de efort fizic
18. CM. Modificările patogenetice în stenoza mitrală sunt caracterizate prin:

A. Închiderea incompletă a cuspelor mitrale în regiunea deformării și ratatinării
B. Fuziune comisurală
D. Fuziune cuspală
E. Modificări inflamatorii și slerotice a inelului mitral
19. CM. Menționați modificările auscultative ale cordului în stenoza mitrală:

B. Zgomotul I la apex diminuat
C. Suflu sistolic la apex
E. Zgomotul de deschidere a valvei mitrale
20. CM. Numiți semnele ECG caracteristice pentru stenoza mitrală:

A. Hipertrofia AS
B. Axa electrică a cordului orizontală sau deviație stângă
C. Hipertrofie VD
D. Fbrilație atrială
E. Hipertrofie VS
21. CM. Manifestările clinice caracteristice pacienților cu stenoză mitrală sunt:

A. Dispnee inspiratorie la efort fizic
B. Dispnee expiratorie în repaus
C. Accese de astm cardiac
D. Stări sincopale
E. Dureri retrosternale constrictive de scurtă durată
22. CM. Menționați afirmațiile corecte pentru stenoza mitrală severă

A. Aria orificiului mitral este mai mare de 1.5 cm 2
B. Aria orificiului mitral este mai mică de 1 cm 2
C. Aria orificiului mitral este de 1,4 cm 2
D. Presiunea medie în AS este peste 30 mmHg
E. Presiunea medie în AS este 20 mmHg
23. CM. Manifestările clinice caracteristice pacienților cu stenoză aortală manifestă sunt:
A. Cefalee
B. Vomă
38
C. Stări sincopale
D. Accese de astm cardiac
E. Dureri retrosternale constrictive de scurtă durată, dependente de efort
24. CM. Modificările patogenetice în stenoza aortală manifestă sunt caracterizate prin:
A. Micșorarea minut volumului cardiac
B. Lungimea sistolei VS
D. Creșterea presiunii în cavitatea VS
E. Hipertrofie concentrică a VS
25. CM. Menționați modificările auscultative ale cordului în stenoza aortală:

B. Zgomotul II la aortă diminuat
C. Suflu sistolic la aortă cu iradiere în fosa jugulară
26. CM. Numiți semnele ECG caracteristice pentru stenoza aortal severă:
A. Hipertrofia VS
B. Hipertrofie AS
C. Bloc complet de ram stâng a f. His
D. Bloc complet de ram drept f. His
E. Bloc atrioventricular gr. III
27. CM. Numiți medicamentele care se nu se indică pacienților cu stenoză aortică:

A. Diuretice în doze mici
B. Antagoniștii de calciu
C. Beta blocantele
D. Nitrații
E. Amiodarona
28. CM. Manifestările clinice caracteristice pacienților cu insuficiență aortală manifestă sunt:
A. Palpitații cardiace
B. Senzație de pulsație crescută a arterelor carotide
C. Stări sincopale
D. Dispnee expiratorie
29. CM. Menționați semnele obiective caracteristice pacienților cu insuficiență aortală manifestă:
A. Vibrație sistolică
B. Semnul Alfred de Musset
C. Pulsația pupilelor
D. ”Dansul” carotidelor
E. Semnul Quincke
30. CM. Modificările patogenetice în insuficiența aortală manifestă sunt caracterizate prin:
A. Micșorarea minut volumului cardiac
B. Postsarcina crescută
C. Postsarcina redusă
D. Hipertrofie excentrică a VS
E. Hipertrofie concentrică a VS
31. CM. Menționați modificările auscultative ale cordului în insuficiența aortală importantă:
B. Zgomotul I la apex atenuat
C. Zgomotul II la aortă diminuat
39
D. Suflu sistolic la aortă cu iradiere în fosa jugulară
32. CM. Mențioanați maladiile care pot cauza insuficiență aortală:

A. Endocardita infecțioasă
B. Lues
C. Febra reumatismală acută
D. Traumele cutiei toracice
E. Hernia hiatală
33. CM. Numiți semnele electrocardiografice caracteristice pentru insuficiența aortală severă:
A. Hipertrofia VS
B. Hipertrofie AD
D. Bloc complet de ram drept f. His
34. CM. Numiți complicațiile caracteristice pacienților cu insuficiență aortală:

B. Fibrilație atrială
C. Extrasistolie ventriculară
D. Tahicardie ventriculară paroxistică
E. Epistaxis
35. CM. Numiți semnele electrocardiografice caracteristice pentru insuficiența tricuspidă severă:
A. Hipertrofia VS
B. Hipertrofie AD
D. Hipertofia VD
36. CM. Menționați complicațiile caracteristice pacienților cu insuficiență tricuspidă:

B. Fibrilație atrială
C. Ciroză hepatică
D. Tromboze
E. Epistaxis
37. CM. Manifestările clinice caracteristice pacienților cu insuficiență valvei tricuspide manifeste sunt:
A. Palpitații cardiace
B. Turgescența venelor gâtului
C. Stări sincopale
D. Dureri în hipocondrul drept
38. CM. Menționați valorile caracteristice pentru stenoza tricuspidiană severă:

A. Aria orificiului tricuspidian este de 1,2 cm2
B. Aria orificiului tricuspidian este de 2 cm2
C. Gradientul presional este de 10 mmHg
D. Gradientul presional este de 5 mmHg
E. Gradientul presional este de 2 mmHg
39. CM. Numiți patologiile care pot cauza stenoza tricuspidiană

A. Febra reumatismală
B. Endocardita infecțioasă
C. Sindromul carcinoid
D. Coarctația de aortă
40
E. Endomiocardiofibroza
40. CM. Menționați modificările stetacustice în stenoza tricuspidă

A. Zgomotul I la apex este diminuat
B. Zgomotul I în p. IV este diminuat
C. Zgomotul I în p. IV este accentuat
D. Suflu diastolic la baza sternului
E. Suflu sistolic la baza sternului.
Pericarditele
1.CS. Numiți cea mai valoroasă metoda de evidențiere a lichidului în pericardita exudativă:
A.Ecocardiografia
B.Electrocardiografia
C.Coronarografia
D. Doppler intima media
E. Scintigrafia cordului
2. CS. Dimensiunile cordului în pericarditele uscate sunt:

A. Normale
B. Mărite
C. Micșorate
D. Mărite neînsemnat
E. Mărite considerabil
3. CS. Selectaţi cel mai semnificativ semn auscultativ în pericarditele uscate:

A. Suflu sistolic la apexul cardiac
B. Suflu diastolic la apexul cardiac
C. Frotaţie pericardială
D. Ritm cardiac iregulat
E. Accentul zgomotului II la a. pulmonaris
4. CS. Sindromul dolor în pericardite este caracterizat prin:

A. durere congestivă de durată
B. durere apăsătoare care se intensifică la inspir
C. dureri constrictive retrosternale dependente de efort
D. palparea în regiunea apexului cardiac este doloră
E. toate afirmațiile sunt corecte
5. CS. Determinaţi semnul ECG, caracteristic pentru pericardita uscată:

A. complexul QRS dilatat
B. unda P înaltă şi ascuţită în derivatele II, III, aVF
C. dextrograma pe ECG
D. unde S adâncă în V1-V6
E. semne de leziuni subepicardiale în I, II, III, V2-V6
6. CS. Prin care semn se deosebeşte pericardita fibrinoasă de cea exudativă:

A. dureri în hemitoracele stâng
B. frotaţia pericardului, concordată cu fazele activităţii inimii
C. modificări specifice pe ECG
D. lipsa modificărilor radiologice la examenul Ro al cutiei toracice
E. frotaţie pleurală, concordantă cu actul de respiraţie
7. CS. Determinaţi pulsaţia caracteristică în pericardita constrictivă:

A. pulsaţia în spaţiul intercostal II stâng
B. pulsaţia în spaţiul intercostal II drept
C. pulsaţia epigastrală amplificată
41
D. pulsaţia epigastrală lipseşte
E. pulsaţia în spaţiul intercostal III-IV, limita stânga a sternului
8. CM. Selectaţi acuzele bolnavilor, caracteristice pentru pericardita uscată:

A. Cardialgie
B. Stări sincopale
C. Palpitaţii
D. Tahicardie
E. Majorarea temperaturii corporale
9. CM. Selectaţi cei mai frecvenţi factori etiologici ai pericarditei infecţioase:

A. micobacteria tuberculozis
B. infecţia micotică
C. infecţia virală
D. infecţia chlamidioasă
E. infecţia parazitară
10. CM. Selectaţi factorii etiologici caracteristici pentru pericardita aseptică:

A. maladiile alergice
B. infarct miocardic acut
C. reumatism articular acut
D. maladiile autoimune
E. infecţia virală
11. CM. Numiţi semnele caracteristice pentru pericardita exudativă:

A. mărirea dimensiunilor cordului în toate direcţiile
B. sincopele
C. disfagie
D. disfonie
E. semne de hipertofie a atriului drept
12. CM. Selectaţi semnele caracteristice la bolnavii cu pericardite exudative:

A. frotaţie pericardială
B. suflu sistolic la apexul cardiac
C. zgomotele cardiace brusc diminuate
D. scăderea voltajului undelor QRS pe ECG
E. suflu diastolic la baza inimii
13. CM. Numiți semnele clinice în tamponada cordului:

A.fatigabilitate
B. disfagie
C. disfonie
D. hemoragie
E. stări sincopale
14. CM. În ce situații este indicată pericardiocinteza?

A. pericardită fibrinoasă
B. pericardită cauzată de patologie oncologică
C. tamponada cordului
D. pericardită exudativă cu o cantitate de 2000 ml de lichid
E. pericardită tuberculoasă
15. c.m Ce maladii pot cauza pericardite exudative?

A. Tuberculoza
B. Lupusul eritematos sistemic
C. Mexidemul
42
D. Limfogranulomatoza
E. Feocromocitoma
16. CM. Selectaţi semnele clinice caracteristice pentru pericardita exudativă:

A. Hipertensiune
B. Hipotensiune
C. Turgiscența venelor jugulare
D. Dispnee
E. Sughiț
17. CM. Selectaţi semnele electrocardiocrafice, caracteristice pentru pericarditele exsudative:

A. segmentul ST concordant supradenivelat timp de 1-2 săptămâini
B. micşorarea voltajului undelor
C. alternare
D. semne de leziune subepicardială
E. prezența undei Q patologice în derivațiile pectorale
18. CM. Numiţi semnele radiologice caracteristice pentru pericardita constrictivă:

A. Mărirea considerabilă a umbrei cordului
B. Îngroșarea foițelor pericardului
C. Calcificarea pericardului
D. Limitele cordului pot fi normale
E. Proieminează arcului arterei pulmonare
19. CM. Ce patologii pot avea clinică similară ca și pericarditele constrictive?

A. cardiomiopatia restrictivă
B. cardiomiopatia dilatativă
C. tamponada cordului
D. sclerodermia sistemică cu afectarea cordului
E. endocardita infecțioasă
20. CM. Tratamentul pericarditei constrictive include:

A. Diuretice de ansă în doze mari
B. Diuretice în doze mici, administrate cu atenție
C. Chirurgie cardiacă
D. Hipotensive
E. Glicozide cardiace
Bolile pericardului (2)

1. c.s. Durerea în pericardita acută se caracterizează prin:
A) Caracter înţepător
B) Durere toracică atipică
C) Durere pe traiectul scizural ,,în eşarfă”
D) Caracter surd, de apăsare
E) Sindromul Tietze
2. c.s. Care dintre acuze nu este caracteristică pentru pericardita acută:

A) Frecatura pericardică
B) Stări sincopale
C) Iradiere durerii spre gât, regiunea muschiului trapez , bratul sting
D) Tuse, inspir profund
E) durerea toracica cu: caracter surd, de apăsare
3. c.s. În ce forme de infarct este cel mai des întâlnită pericardita?

a) Formele anterioare
b) Formele posterioare
c) Formele inferioare
43
d) Formele laterale
e) Formele predominante ale VD
4. c.s. Pericardul primeşte sânge arterial de la :

a) Ramurile arterei subclaviculare
b) Ramurile arterei pulmonare stângi
c) Ramurile aortei şi mamarei interne
d) Ramurile arterelor intercostale stângi
e) Vasele coronariene.
5. c.s. Care din următoarele sindroame nu sunt caracteristice afecţiunilor pericardului:

a) Pericardita constrictivă
b) Pericardita acută
c) Pericardita cronică
d) Revărsatul pericardic şi tamponada cardiacă
e) Pericardita spontană
6. c.s. Care este caracteristica principală a pericarditelor neoplazice pe EKG:

a) fibrilaţie ventriculară
b) tahicardie
c) modificări ale undei Q
d) bradicardie
e) flutter
7. c.s. Cînd apare de obicei pericardită reumatismală?

a) la începutul primului episod de reumatism articular acut
b) la sfîrşitul primului episod de reumatism articular acut
c) în timpul crizei de reumatism
d) în timpul celui de-al doilea episod reumatismal
e) apare indiferent de numărul episoadelor reumatismale, pe tot parcursul acestora
8. c.s. Tratamentul pericarditei constrictive este:

A) Rezecţia completă a pericardului
B) B- adrenoblocante
C) Blocante ale canalelor de Ca
D) Antituberculoase
E) Antidiareice
9. c.s. În contrast cu pacienţii cu pericardita constrictivă,cei care au tamponada cardiacă prezintă totul cu
excepţia:
A) Puls paradoxal marcat
B) O scădere a presiunii AD în inspir
C) Scăderea presiunii intrapericardiace
D) O curbă de presiune atrială dreaptă cu unda x negativă predominantă şi unda negativă y atenuată sau
absentă
E) Lipsa unui aspect evident de tip '' diplateau '' al curbelor de presiune în VD şi VS.
10. c.s. Denumiţi agentul patogen al pericarditei tuberculoase:

a) Bacilul Koch
b) Stafilococus aureus
c) Streptococus pyogenes
d) Escherichia coli
e) Idiopatic
11. c.s. Ce este caracteristic pentru pericardita tuberculoasă:
44
a) Formarea de tofi gutoşi
b) Formarea de calculi
c) Formarea de granulom
d) Gomă luetica
e) Chist hidatic
12. c.s. La duce revărsatul pericardic sub presiune:

a) infarct miocardic
b) tamponada cardiacă
c) cardiomiopatie
d) endocardită
e) hipertensiune arterială
13. c.s.Care dintre simptoamele enumerate este caracteristic pentru revărsatul pericardic fără compresiune
cardiacă?
a) tuse cu expectoraţii reduse
b) hipertensiune arterială
c) dureri în regiunea toracică
d) dureri constante, surde, voce răguşită
e) stare agitată
14.c.s. O complicaţie serioasă a insuficienţei renale cronice este:

a) pericardita neoplazică
b) pericardita uremică
c) hepatomegalia
d) pericardita tuberculoasă
e) exoftalmia
15. c.s. Tratamentul pericarditei neoplazice include administrarea:

a) antibiotice
b) antiinflamatoare nonsteroidiene
c) citostatice
d) antivirale
e) antifungice
16. c.s. Cea mai importantă caracteristică ascultatorie a pericarditelor constrictive este:
a) zgomotul picăturii cazînde
b) clacmentul diastolic
c) ritmul de galop
d) suflul sistolic
e) zgomotul II accentuat în focarul de auscultaţie al valvei aortale
17. c.s. Indicaţi cauzele tamponadei cardiace :

a) Pneumonia bazală
b) Insuficienţa mitrală
c) Uremia
d) Hipertensiunea arterială
e) Tahicardia paroxistică ventriculară
18. c.s. Numiţi grupa de medicamente specifică pentru tratamentul pericarditei purulente:
a)Antibiotice
b)Diuretice
c)Analgezice
d)Antihipertensive
e)Cardiotonice
45
19. c.s. Formele specifice de pericardite sunt următoarele cu excepţia:
a) post infarct miocardic
b) uremică
c) pre infarct miocardic
d) postiradiere
e) tuberculoasă
20. c.s. Afecţiunile virale ce cauzează pericarditele infecţioase sunt urmatoarele cu excepţia:
a)Parotidită eăidemică
b)Varicela
c)SIDA
d)Meningita virala
e)Mononucleoză infecţioasă
21. c.s. Stadiul III de evuluţie a pericarditei acute pe EKG se caracterizează prin:
a)În I,II,aVL undele T sunt negative
b)În aVR,V1,V2 undele T sunt negative
c)În aVR,V1,V2 segm ST subdenivelat
d)În aVF,V3-V6 segm ST supradenivelat
e)În aVR,V1,V2 segm PR subdenivelat
22. c.m. Numiti metodele de diagnosticare a pericarditei acute:

a)EcoCG
b)Radiografia toracică
c)Explorarea cu radionuclizi
d)Testul de efort
e)Ventriculografia
23. c.m. Specific stadiului I în pericardita acută pe EKG:

a)În aVR,V1-V2 unda T este inversată
b)În I,II aVL unda T este pozitivă
c)În aVF, V3-V6 segmentul ST este supradenivelat
d)În I,II,III aVL unde T este negativă
e)În aVR ,V1-V2 unde T este pozitivă
24. c.m. Numiţi explorarile biologice sistematice de diagnosticare a pericarditei acute:

a)Serologice HIV
b)Enzime pancreatice
c)Bilanţ tiroidian
d)Diagnosticarea unei afecţiuni autoimune
e)Testarea la tuberculină, markeri virali
25. c.m. De ce factori depinde revărsatul pericardic?

a) de vîrsta pacientului
b) de volumul absolut al revărsatului
c) caracteristicele fiziologice ale pericardului
d) ritmul de acumulare al lichidului
e) de frecvenţa contracţiilor cardiace
26. c.m. Notaţi caracteristicile tamponadei cardiace :

a) Creşterea presiunii intrapericardiace
b) Limitarea progresivă a umplerii diastolice ventriculare
c) Reducerea volumului bătaie şi debitului cardiac
d) Creşterea tensiunii arteriale sistolice
e) Majorarea volumului bătaie şi debitului cardiac
46
27. c. m.Tabloul clinic al tamponadei cardiace include :
a) Extremitaţi reci, umede
b) Durere toracică
c) Bradicardie
d) Tahipnee, tahicardie
e) Vomă
28. c.m. Indicaţi investigaţiile clinice practicate în caz de supecţie de tamponadă cardiacă :
a) radiografia toracică
b) ecoCG
c) urografia excretorie
d) oftalmoscopia
e) pericardiocenteză
29. c. m. Posibilele mecanisme ale pericarditei uremice sunt:

a) hiperparatiroidismul
b) hipercorticismul
c) hipoglicemia
d) metaboliţii catabolismului azotic
e) metaboliţii anabolismului proteic
30. c.m. Bolile neoplazice care conduc la afectarea pericardică includ :

a) cancerul pulmonar
b) leucemia
c) chistul ovarian
d) polipoza intestinală
e) leiomiosarcomul
31. c.m. Modurile de implicare a cordului în caz de metastazare neoplazică:

a) extensia şi ataşarea de pericard a unei mase mediastinale maligne
b) îngroşări difuze pericardice şi infiltrări tumorale
c) striuri lipidice neomogene
d) depigmentări locale
e) infiltrarea locală a pericardului
32. c.m.Care sunt complicaţiile pericarditei?

a) infarct miocardic
b) episoade recurente de inflamaţie pericardică
c) fibroza şi calcificate la nivelul pericardului
d) tamponada cardiacă
e) pericardita constrictivă
33. c.m. Ce investigaţii paraclinice trebuie efectuate în caz de pericardită acută?

a) ultrasonografia
b) tomografia computerizată
c) radiografia toracică
d) EcoCG
e) EKG
34. c.m. Enumeraşi sindroamele pericardice :

a) Defectele congenitale ale pericardului
b) Pericardita recurentă
47
c) Pericardita cronică
d) Pericardita constrictivă
e) Pericardita subacută
35. c.m. Infecţiile micotice ce cauzează pericarditele infecţioase sunt:

a) Histoplasma
b) Tinea
c) Blastomicoze
d) Candida
e) Pitiriazis versicolor
36. c. m.Forme specifice de pericardite sunt:

a) uremică
b) fungice
c) virale
d) neinfecţioasa
e) tuberculoase
37. c. m. Protozoarele ce cauzează pericarditele infecţioase sunt:

a) Toxoplasmoza
b) Epidinium
c) Tryponosoma cruzi
d) Ophrzoscolex
e) Paramecium
38. c. m. Denumiţi medicaţia in tratamentul pericarditei tuberculoase:

a) Izoniazida
b) Streptomicina
c) Etambutol
d) Tetraciclina
e) Penicilina
37. c.m. Tratamentul pericarditei bacteriene, purulente:

a) Corticosteroizi
b) Adrenomimetice
c) Pericardiocenteză percutană
d) Antistafilococice
e) Aminoglicozide
38. c. m. Denumiţi manifestarile clinice in pericardita tuberculoasă:

a) Febră
b) Tahicardie sinusala
c) Dispnee datorată unei cantitaţi de lichid pleural
d) Freamăt pericardiac
e) Hipertensiune
39. c. m. Deosebirile între pericardita constrictivă şi cardiomiopatia restrictivă sînt :

A) Galopul S3- absent în PC şi prezent în CR
B) Clacment pericardic- prezent în PC şi absent în CR
C) Calcificări pericardice- prezente în 50% din cazuri în PC şi absente în CR
D) Şocul apexian palpabil în sistolă numai în PC
E) Puls paradoxal absent în ambele
40. c. m. Ce atestă ECG-ul în pericardita constrictivă:

A) Diminuarea voltajuluii QRS
B) Inversarea undei T
48
C) Aplatizarea undei T
D) Unda P mitrală
E) Lipsa undei P
41. c. m. Datele de laborator în pericardita constrictivă relevă:

A) Scăderea albuminei serice
B) Creşterea albuminei serice
C) Creşterea globulinelor serice
D) Creşterea bilirubinei conjugate şi neconjugate
E) Scăderea bilirubinei conjugate şi neconjugate
42. c. m. Ce reprezintă sindromul postinfarct miocardic (Dressler):

a) boala acută manifestată prin febră, pleurezie şi pericardită
b) de etiologie autoimună
c) poate surveni la citeva săptamîni sau luni de la un infarct miocardic acut
d) boala acută manifestată prin dureri retrosternale, secreţii purulente, pleurezie
e) poate surveni imediat ca consecinţa a unui infarct miocardic acut
43. c. m. Alte forme de afectare pericardică sunt următoarele, cu excepţia:

a) pericardita toxică
b) chisturile pericardice
c) chilopericardul
d) pericardita infecţioasă
e) pericardita mixedematoasă
44. c. m. Ce include tratamentul pericarditelor:

a) antiinflamatoare nesteroidiene
b) antibiotice cu spectrul larg de acţiune
c) corticoterapie
d) spitalizare şi supraveghere
e) pericardiectomie
45. c. m. Pericardul constituie un sac puternic de formă elipsoidă, care include :

a) Originea aortei şi joncţiunea sa cu arcul aortic
b) Venele cave
c) Artera pulmonară la locul unde se ramifică
d) Venele pulmonare proximale
e) Venele pulmonare distale
46. c. m. Pericardul este inervat de :

a) Nervul vag
b) Nervul laringean recurent stâng
c) Plexul esofagian
d) Plexul brahial
e) Nervul accesor
47. CM. Funcţiile pericardului sunt:

A. Funcţie secretorie
B. Limitarea dilataţiei acute a inimii
C. Scăderea presiunii hidrostatice în interiorul cavităţilor cordului
D. Funcţie de barieră contra infecţiilor
E. Fixarea inimii
48. c. m. Care sunt cauzele pericarditei?

A) Tuberculoza
B) Feocromocitom
49
C) Amebiaza
D) Mononucleoza infecţioasă
E) Septicemie cu gram-negativi
49. c. m. Pericardita acută e caracterizată prin:

A) Hipertrofia ventriculului stâng.
B) Îngustarea generalizată sau locală a arterelor retinei
C) Modificări EKG seriate
D) Dureri toracice
E) Frecătura pericardică
50. c. m. În pericarditele bacteriene pe EKG apar următoarele modificări:

a) Segmentul ST
b) Unda R
c) Unda T
d) Unda P
e) Complexul QRS
51. c. m. Tratamentul pericarditelor fungice include

a) Antiaritmice
b) Antihipotensivele
c) Antiinflamatoare nesteroidiene
d) Antiinflamatoare steroidiene
e) Antibiotice antifungice
52. c. m. Tratamentul pericarditelor postinfarct miocardic constă în:

a) Analgezici opioizi
b) Antiinflamatoare nesteroidiene
c) Analgezici neopioizi
d) Hipertensive
e) Antiinflamatoare steroidiene
Hipertensiunea arterială
1. CS. În stadiul clinic I de evoluţie a hipertensiunii arteriale se determină:

A. Hipertrofia ventriculului sting.
B. Îngustarea generalizată sau locală a arterelor retinei
C. Proteinurie lejeră şi/sau sporirea uşoară a creatininei plasmatice
D. Lipsa semnelor obiective de afectare a organelor ţintă
E. Plăci aterosclerotice demonstrate angiografic sau ultrasonografic în arterele iliace, femurale
şi în aortă.
2. CS. „Salus-Gunn” sau semnul încrucişării este cauzat de:

A. Hemoragiile liniare sau ovale la nivelul retinei.
B. Edemul retinei.
C. Edemul difuz al papilei nervului optic.
D. Spasmarea locală sau îngustarea generalizată a arterelor retinei.
E. Comprimarea locală a venelor de către arterele torsionate în locul încrucişerii lor.
3. CS. Semnul încrucişării sau „Salus-Gunn” denotă:

A. Hipertensiune arterială de scurtă durată.
B. Hipertensiune arterială de timp îndelungat.
C. Hemoragie în regiunea maculară.
D. Edem papilar marcat.
E. Vedere ca prin ceaţă
50
4. CM. În stadiul clinic II al evoluţiei hipertensiunii arteriale sunt prezente următoarele semne de
afectare a organelor ţintă:
A. Hipertrofia ventriculului stâng( radiologic, ECG, ecografic)
B. Îngustarea generalizată sau locală a arterelor retinei
C. Ictus.
D. Proteinurie lejeră şi/sau sporire uşoară a creatininei plasmatice(1,2-2,0 mg/dl)
E. Plăci aterosclerotice demonstrate angiografic sau ultrasonografic în arterele carotide, iliace,
femurale şi în aortă
5. CS. „Ritm de galop ” în cardiopatia hipertensivă reflectă:

A. Leziuni aterosclerotice de artere mezenterice.
B. Complianţa ventriculară afectată.
C. Leziuni arteriale care au loc în vasculita de sistem.
D. Leziuni arteriolare în cadrul hipertensiunii arteriale maligne.
E. Reflectă afectarea renală.
6. CS. Hipertensiunea arterială sistolică izolată se consideră:

A. Sistolică130 – 139 mmHg ,diastolică 85 – 89 mmHg
B. Sistolică ≥180 mmHg, diastolică ≥110 mmHg.
C. Sistolică ≥140 mmHg , diastolică < 90 mmHg.
D. Sistolică 160 – 179 mmHg , diastolică 100 – 109 mmHg.
E. Sistolică 140 – 159 mm Hg , diastolică 90 – 99 mmHg.
7. CS. Turgescenţa marcată a venelor jugulare la pacient cu hipertensiune artereală atestă:

A. Coarctaţie aortică.
B. Obezitate trunculară.
C. Decompensarea gravă biventriculară
D. Sindrom Cushing.
B. Tromboflebită superficială.
8. CM. Simptome tipice în hipertensiunea artereală sunt:

A. Cefaleea (frontală,occipitală,constrictivă, matinală).
B. Diareea.
C. Manifestările neuropsihice (iritabilitatea, anxietatea, asteniea).
D. Tulburări de vedere şi auditive( vedere neclară, scotoame, acufene).
E. Constipaţii.
9. CS. La un hipertensiv în stare critică asimetria pulsului la membrele superioare semnalează:

A. Criză hipertensivă
B. Disecţie de aortă
C. Obezitate
D. Personalitate stenică
E. Afectare cerebrovasculară.
10. CS. Hipertensiunea arterială de gradul II (moderată) este cuprinsă între următoarele valori:
A. Tensiune arterială sistolică ≥140 mmHg, tensiunea arterială diastolică < 90 mmHg.
B. Tensiune arterială sistolică 160-179 mmHg, tensiunea arterială diastolică 100-109 mmHg.
C. Tensiune arterială sistolică 130-199 mmHg, tensiunea arterială diastolică 85-89 mmHg.
D. Tensiune arterială sistolică 140-159 mmHg, tensiunea arterială diastolică 90-99 mmHg.
E. Tensiune arterială sistolică ≥180 mmHg, tensiunea arterială diastolică ≥110 mmHg.
11. CS. Hipertensiunea arterială de gradul III (severă) este cuprinsă între următoarele valori:
A. Tensiune arterială sistolică ≥140 mmHg, tensiunea arterială diastolică <90 mmHg.
B. Tensiune arterială sistolică 160-179 mmHg, tensiunea arterială diastolică 100-109 mmHg.
C. Tensiune arterială sistolică 130-199 mmHg, tensiunea arterială diastolică 85-89 mmHg.
D. Tensiune arterială sistolică 140-159 mmHg, tensiunea arterială diastolică 90-99 mmHg.
E. Tensiune arterială sistolică ≥180 mmHg, tensiunea arterială diastolică ≥110 mmHg.
51
12. CM. Semnele radiologice în hipertensiunea arterială cu stază pulmonară venoasă sunt următoarele:
A. Accentuarea desenului pulmonar pe contul componentei vasculare
B. „Imaginea cifrei 3”
C. Edem pulmonar interstiţial
D. Edem pulmonar alveolar
E. Eroziuni costale
13. CM. Semnele radiologice care pot contribui la depistarea coarctaţiei de aortă sunt următoarele:
A. „Imaginea cifrei 3”
B. Accentuarea desenului pulmonar pe contul componentei vasculare
C. Edem pulmonar interstiţial
D. Edem pulmonar alveolar
E. Eroziuni costale.
14. CM. În stadiul clinic III de evoluţie a hipertensiunii arteriale afectarea creierului include:
A. Atacul ischemic tranzitoriu
B. Ictusul
C. Encefalopatia hipertensivă avansată
D. Îngustarea generalizată sau locală a arterei retinei
E. Claudicaţie intermitentă.
15. CS. Apariţia suflului diastolic în punctul de auscultaţie a aortei la un pacient cu hipertensiune
arterială îndelungată semnalează:
A. Stenoza aortei
B. Disecţia aortică cu extensie proximală spre valva aortică
C. Complianţă cardiacă afectată
D. Majorarea presiunii telediastolice în VS
E. Prezenţa zgomotului III şi IV la auscultaţia cordului.
16. CM. Următoarele semne sunt caracteristice pentru hipertensiunea arterială endocrină din sindromul
Cushing:
A. Obezitate trunculară (redistribuirea de tip androgen a ţesutului adipos)
B. „Faţă în lună plină”
C. Atrofia pielii cu desen vascular manifest
D. Striuri rozacee în regiunea inferioară a abdomenului
E. „Livedo reticularis”.
17. CS. Indicele Socolov – Lyon este caracterizat prin următoarea caracteristică electrocardiografică:
A. Voltaj crescut a undei R în toate derivaţiile toracice
B. Unda S în derivaţia toracică V1 + unda R în derivaţiile toracice V5-6 va fi mai înaltă de 35
mm (SV1 + RV5-6 > 35 mm)
C. Unda T este aplatizată sau negativă
D. Segmentul ST subdenivelat
E. Devierea axei electrice ale cordului (AEC) spre stânga.
18. CS. Hipertensiunea arterială de gradul I (uşoară) este cuprinsă între următoarele valori:
A. Tensiune arterială sistolică ≥ 140 mmHg, tensiunea arterială diastolică < 90 mmHg.
B. Tensiune arterială sistolică 160 – 179 mmHg, tensiunea arterială diastolică 100 – 109
mmHg.
C. Tensiune arterială sistolică 130 – 199 mmHg, tensiunea arterială diastolică 85 – 89 mmHg.
D. Tensiune arterială sistolică 140 – 159 mmHg, tensiunea arterială diastolică 90 – 99 mmHg.
E. Tensiune arterială sistolică ≥ 180 mmHg, tensiunea arterială diastolică ≥ 110 mmHg.
19. CM. Criteriile utilizate pentru aprecierea riscului cardiovascular la pacienţii cu hipertensiune
arterială sunt următoarele:
A. Dislipidemie (colesterol seric total > 6,5 mmol/l, sau LDL-colesterol > 4,0 mmol/l)
52
B. HDL-colesterol seric < 1,0 mmol/l la bărbaţi şi < 1,2 mmol/l la femei
C. Proteina C-reactivă ≤ 1 mg/dl
D. Obezitate abdominală (circumferinţa abdominală la bărbaţi ≥ 102 cm şi la femei ≥ 88 cm)
E. Fumatul.
20. CM. În cardiopatiea hipertensivă tabloul clinic este reprezentat prin acuzele:
A. Palpitaţii
B. Dispnee la efort fizic
C. Accese de angor pectoral
D. Durere precordială de diferită durată
E. Surditate
HTA (2)
1. CS. Ce reprezintă tensiunea arterială sistemică?
A. Produsul dintre debitul cardiac și rezistența periferică?
B. Produsul dintre frecvența cardiacă și presarcina?
C. Produsul dintre contractilitatea intrinsecă a miocardului și presarcina?
D. Produsul dintre ritmul cardiac și presarcina?
E. Produsul dintre competența valvelor cardiace și postsarcină?
Carmen Gingină pag. 213
2. CM. Care sunt determinanții debitului cardiac?
A. Contractilitatea intrinsecă a miocardului?
B. Frecvența și ritmul cardiac?
C. Presarcina?
D. Activitatea sistemului nervos autonom?
E. Activitatea sistemului nervos central?
3. CM. De ce depinde rezistența vasculară?
A. Vîscozitatea sanguină?
B . Lungimea segmentului arterial?
C. Hiperinsulinemie?
D. Retenția renală de apă și sare?
E. Raza lumenului vascular?
Carmen Gingină pag. 213-214
4. CS. Ce reprezinntă remodelarea vasculară hipertensivă?
A. Creșterea grosimii mediei în raport cu diametrul lumenului vascular?
B. Creșterea rigidității arteriale?
C. Vasoconstricția?
D. Reangajarea celulelor musculare netede?
E. Hipertrofia musculaturii netede vasculare?
Carmen Gingină pag 215
5. CS. Afectarea subclinică de organ ţintă se consideră cînd indecele intimă medie este:
A. > 0,5 mm
B. > 0,6 mm
C. > 0,7 mm
D. > 0,8 mm
E. > 0,9 mm
6. CM Afectarea subclinică de organ ţintă se consideră cînd indecele gleznă – braț este:
A. > 0,13
B. < 0,12
C. < 0,11
D. < 0,10
E. < 0,9
7. CM. Afectarea subclinică de organ se consideră cînd:
A. Scăderea ratei de filtrare glomerulare < 60 ml/min/1,73 m2
53
B. Scăderea clearance-ului creatininei < 60 ml/min
C. Scăderea ratei de filtare glomerulare > 80 ml/min/1,73 m2
D. Scăderea clearance-ului la creatinină > 80 ml/min
E. Microalbuminuria 30 – 300 mg/24h
8. CS Afectarea subclinică de organ se consideră cînd velocitatea undei pulsului carotido-femural
este:
A. > 8 m/s
B. > 9 m/s
C. > 10 m/s
D. > 11 m/s
E. > 12 m/s
9. CS . În tratamentul hipertensiunii arteriale modificările dietetice recomandă:
A. Aport alimentar bogat în potasiu
B. Aport alimentar bogat în magneziu
C. Aport alimentar bogat în calciu
D. Aport alimentar bogat în fier
E. Aport alimentar bogat în natriu
10. CS Care combinaţie de medicamente antihipertensive nu este recomandată pacienţilor cu
sindrom metabolic:
A. Beta blocant şi diuretice tiazidice
B. Blocant al canalelor de calciu şi inhibitori a enzimei de conversie
C. Blocant al canalelor de calciu şi antagonist al receptorilor angiotensinei
D. Blocant al canalelor de calciu şi diuretic tiazidic
E. Beta blocant şi blocant al canalelor de calciu
11. CM În hipetensiunea sistolică izolată la vârstnic care sînt preparatele de elecţie:
A. diuretice
B. blocante canalelor de calciu
C. alfa-1 blocante
D. alfa-2 agonişti cu acţiune centrală
E. vazodilatatoare directe
12. CS În hipetensiunea arterială la diabetici care grupă de preparate întîrzie apariţia nefropatiei:
A. Beta blocantele
B. Diureticele tiazidice
C. Diureticele care economisesc potasiu
D. Antagonişti ai receptorilor de aldosteron
E.Inhibitorii enzimei de conversie
13. CM Care sînt medicamentele antihipertensive în hipetensiunea arterială în sarcină:
A. Metildopa
B. Inhibitorii enzimei de conversie
C. Sartani
D. Amiodarona
E. Blocantele canalelor de calciu
14. CS Numiți medicamentul de elecţie folosit în disecţia de aortă:
A. Captopril
B. Enalapril
C. Lisinopril
D. Ramipril
E. Nitroprusiat de natriu
15. CM Prin care efecte angiotensina II poate creşte tensiunea arterială:
54
A. Vasoconstricţia
B. Stimularea secreţiei de aldosteron
C. Creşterea tonusului simpatic central
D. Facilitarea eliberării de noradrenalină
E. Stimularea acidului γ – aminobutiric
Heinz Lullmam pag 126
16. CS Care este doza de acid acetilsalicilic suficientă ca antiagregant
A. 25 – 50 mg/zi
B. 50 – 65 mg/zi
C. 75 – 100 mg/zi
D. 110 – 150 mg/zi
E. 325 mg/zi
Heinz Lullman pag 159
17. CS Mecanismul antiagregant al acidului acetilsalicilic este realizat prin:
A. Inhibă oxidazele citocromului hepatic
B. Inhibă acţiunea serotoninergică
C.. Inhibă receptorii H1
D. Inhibă receptorii H2
E. Inhibă sinteza de tromboxan A2
Heinz Lullman pag 150
Dislipidemiile
1. CM. Care sunt reprezentanţii principali a lipidelor sangvine:

A. Trigliceridele
B. γ-globulinele
C. Acizii graşi neestereficaţi
D. Fosfolipidele
E. Colesterol.
2. CM. Sindromul X metabolic include:

A. Circumferinţa abdominală > 102 cm bărbaţi şi > 88 cm femei
B. Trigleceride ≥ 1,7 mmol/l
C. HDL-Colesterol seric < 1,0 mmol/l la bărbaţi şi <1,3 mmol/l la femei
D. Tensiunea artereală ≤ 120/80 mm.Hg
E. Glicemia ≥ 6,1 mmol/l.
3. CM. Care sunt căile de reciclare a colesterolului:

A. Reutilizarea colestirolului pentru sintesa lipoproteinelor
B. Stocarea în rinichi
C. Stocarea în interiorul hepatocitelor
D. Excreţia cu urina
E. Excreţia în bilă
4. CM. Care sunt factorii care conduc la scăderea HDL-colesterolului:

A. Obezitatea
B. Dieta săracă în carbohidraţi
C. Fumatul
D. Diabetul zaharat tip 2
E. Factorii genetici
5. CS. Care lipoproteine transportă colesterolul tusular de la ţesuturile periferice spre ficat si realizează
un efect protector vascular.
A. Lipoproteinele cu densitate foarte mică (VLDL)
B. Lipoproinele cu densitate intermediară (IDL)
C. Lipoproinele cu densitate mică (LDL)
D. Lipoproinele cu densitate mare (HDL)
55
E. Chilomicronii
6. CM. Enumerati factorii de risc lipidici pentru cardiopatie ischemică:

A. Nivelul crescut de LDL- colesterol
B. Nivelul scazut de LDL – colesterol
C. Nivelul crescut de trigliceride
D. Nivelul crescut de non-HDL-colesterol
E. Nivelul micsorat de HDL- colesterol
7. CM. Dislipedimie aterogenă este asocierea urmatoarelor tulburări:

A. Cresterea nivelului de trigliceride ≥ 1,7 mmol/ l
B. Scaderea nivelului de trigliceride ≤ 1,7 mmol/ l
C. Apariţia particulelor mici LDL
D. Dispariţia particulelor mici LDL
E. Reducerea HDL- colesterolului (< 1,0 mmol/l )
8. CM. Enumerati factorii de risc non-lipidici modificabili pentru cardiopatia ischemică:

A. Hipertensiunea arterială
B. Hipotensiunea arterială
C. Fumatul
D. Diabetul zaharat, obezitatea
E. Dieta aterogenica
9. CM. Enumeraţi simptomele funcţionale ale hipercolesterolemiei

A. Cefaleea
B. Dizurie
C. Acufene
D. Edeme
E. Fatigabilitate
10. CM. Care sunt principalele stigmate oculare ale hiperlipidemiei

A. Xantelasma
B. Semnul Salus-Gunn
C. Arcul cornean
D. Strabismul
E. Lipaemia retinalis
11. CM. Pentru caracterizarea tulburărilor metabolismului lipoproteinelor se determina:

A. Estrogenii
B. Colesterol total
C. Trigliceridele
D. HDL colesterol
E. LDL colesterol
12. CS. Care sunt valorile normale ale colesterolului total la adult.
A. < 5,5 mmol/l
B. < 5,8 mmol/l
C. < 5,0 mmol/l
D. < 6,0 mmol/l
E. < 6,2 mmol/l
13. CS. Care sunt valorile normale ale trigliceridelor la adult

A. < 2,2 mmol/l
B. < 2,5 mmol/l
C. < 2,8 mmol/l
D. < 1,7 mmol/l
E. < 3,0 mmol/l
56
14. CM. Ce măsuri include modificarea stilului de viaţa in tratamentul nemedicamentos al
hiperolesterimiei
A. Scaderea consumului de grăsimi saturate
B. Majorarea consumului de glucide
C. Scaderea consumului de colesterol < 200 mg/zi
D. Majorarea consumului de fibre (10-25 g/zi )
E. Majorarea activităţii fizice
15. CM. Elevarea colesterolului total poate apărea prin:

A. Cresterea de LDL- colesterol: tipul II A
B. Micşorarea de LDL- colesterol
C. Cresterea de HDL-colesterol : hiper α – lipoproteine
D. Creşterea de VLDL – colesterol
E. Elevarea trigliceridelor
57
Dislipidemiile, ateroscleroza (2)
1. c.s. Alegeţi definiţia corectă a aterosclerozei:

A. Este boala sistemică progresivă cu manifestări focale, ce afectează arterele mari şi medii
B. Reprezintă tromboza locală ce survine ca urmare a rupturii plăcii aterosclerotice, cu consecinţe
potenţial fatale
C. Reprezintă procesul de regidizare a peretelui arterial
D. Este o substanţă lipidică prezentă în structura membranelor celulare şi este precursor de acizi biliari
şi hormoni sterolici.
E. Principala formă de transport a colesterolului în plasmă (60-70% din colesterolul total plasmatic
2. c.s. Alegeţi definiţia corectă a aterotrombozei:

potenţial fatale
3. c.s. Alegeţi definiţia corectă a arterioscleroza:

potenţial fatale
4. c.s. Alegeţi definiţia corectă a lipoproteinei A.

A. Extrage colesterolul celular în exces şi îl transportă înapoi la ficat pentru a fi eliminat pe cale
intestinală
B. A fost identificată drept un alt marker cu valoare predictivă pentru riscul cardiovascular. Dozarea sa
poate fi utilă în anumite cazuri ce asociază afectare aterosclerotică în absenţa factorilor de risc
tradiţionali (LDL-C) şi istoric familial de boală cardiacă ischemică prematură.
C. Conţine două tipuri majore de apoproteine (apo A-I şi apo A-II).
D. Are proprietăţi anti-aterogene, protejând sistemul arterial împotriva injuriei aterogene.
E. Este aterogen şi proporţional corelat cu riscul evenimentelor cardiovasculare, independent de nivelul
colesterolului total
5. c.s. Care din afirmaţii de mai jos este corectă pentru LDL colesterol:
A. Are proprietăţi anti-aterogene, protejând sistemul arterial împotriva injuriei aterogene
B. Conţine două tipuri majore de apoproteine (apo A-I şi apo A-II).
C. Principala formă de transport a colesterolului în plasmă (60-70% din colesterolul total plasmatic,
conţine un singur tip de apoproteină (apo B-100).
D. Extrage colesterolul celular în exces şi îl transportă înapoi la ficat pentru a fi eliminat pe cale
intestinală
E. 20-30% din colesterolul total
6. c.s. Care din afirmaţii de mai jos este corectă pentru HDL colesterol:
A. Principala formă de transport a colesterolului în plasmă (60-70% din colesterolul total plasmatic
B. Este aterogen şi proporţional corelat cu riscul evenimentelor cardiovasculare, independent de nivelul
colesterolului total.
C. Conţine un singur tip de apoproteină (apo B-100).
D. Nivelurile crescute de HDL sunt invers corelate cu riscul de boală cardiovasculară, fiind astfel
considerate un factori de risc „negativ", protector
58
E. Este o substanţă lipidică prezentă în structura membranelor celulare şi este precursor de acizi biliari
şi hormoni sterolici
7. c.s. Care din afirmaţii de mai jos este corectă pentru VLDL colesterol:
A. Conţine un singur tip de apoproteină (apo B-100)
B. Extrage colesterolul celular în exces şi îl transportă înapoi la ficat pentru a fi eliminat pe cale
intestinală
C. Are proprietăţi anti-aterogene, protejând sistemul arterial împotriva injuriei aterogene
D. Conţine două tipuri majore de apoproteine (apo A-I şi apo A-II)
E. Lipoproteine bogate în TG, dar şi precursori le LDL-C, conţin circa 10-15% din colesterolul total
8. c.s. Care din difiniţiile de mai jos este corectă pentru leziunea responsabilă:
A. Placa inflamată cu un capişor subţire acoperind un miez necrotic central bogat în lipide
B. Placa cu defect major de substanţă la nivelul capişonului fibros ce delimitează miezul lipidic central
de fluxul sanguin, astfel încît miezul trombogen central devine expus
C. Leziunea coronariană considerată, pe baza aspectului angiografic, necroptic sau a altor evidente,
responsabilă de evenimentul clinic.în sindroamele coronariene acute, leziunea responsabilă este de
obicei o placă complicată prin tromboză extensivă în lumen
D. Placa bogată în celule musculare netede şi proteoglicani cu pierderea şi/sau disfuncţia celulelor
endoteliale luminale, însă fără un defect de substanţă la nivelul plăcii, cu tromboză supraadăugată
E. Placa cu tromb supraiacent, ocluziv sau non-ocluziv, proeminent în lumen
9. c.s. Care din difiniţiile de mai jos este corectă pentru placa ruptă:
10. c.s. Care din difiniţiile de mai jos este corectă pentru placa erodată:
11. c.m. Care sunt clase majore de lipoproteine serice:

A. Macrofagele intimei
B. LDL (low density lipoproteins)
C. HDL (high density lipoproteins)
D. Lipoprotein-lipaze
E. VLDL {very low density lipoproteins)
1. c.m. Care din afirmaţiile de mai jos sunt corecte pentru LDL colesterol:
A. Principala formă de transport a colesterolului în plasmă (60-70% din colesterolul total plasmatic
B. Face 20-30% din colesterolul total
C. Conţine un singur tip de apoproteină (apo B-100)
D. Este aterogen şi proporţional corelat cu riscul evenimentelor cardiovasculare, independent de nivelul
59
E. Particulele de LDL funcţionează ca vehicul al colesterolului de la nivel hepatic la nivelul peretelui
arterial, traversează bariera endotelială şi sunt înglobate de către macrofagele intimei („celulele
spumoase")
2. c.m. Care din afirmaţiile de mai jos sunt corecte pentru HDL colesterol:
A. Face 20-30% din colesterolul total
B. Are proprietăţi anti-aterogene, protejând sistemul arterial împotriva injuriei aterogene
C. Conţine două tipuri majore de apoproteine (apo A-I şi apo A-II)
B. Extrage colesterolul celular în exces şi îl transportă înapoi la ficat pentru a fi eliminat pe cale
intestinală
C. Este aterogen şi proporţional corelat cu riscul evenimentelor cardiovasculare, independent de nivelul
3. c.m. Care din afirmaţiile de mai jos sunt corecte pentru VLDL colesterol:
A. Conţin circa 10-15% din colesterolul total
B. Lipoproteinele din componenţa VLDL sunt de mai multe tipuri (apo B-100, apo CI, apo CIl, apo CIII
şi apo E)
C. TG din chilomicroni şi speciile mari de VLDL nu sunt aterogene
D. Are proprietăţi anti-aterogene, protejând sistemul arterial împotriva injuriei aterogene
E. Cu toate acestea, particulele degradate de VLDL şi chilomicroni au un conţinut relativ crescut de
esteri de colesterol, având potenţial aterogen
15. c.m. Care tipuri de dislipidemii cunoaşteţi din punctul de vedere al existenţei determinismului
genetic:
A. Familiale (primare)
B. Hipertrigliceridemie
C. Dobândite (fară transmitere ereditară documentată)
D. Hipercolesterolemie
E. Dislipidemie combinată (mixtă)
16. c.m. Care tipuri de dislipidemii sunt utilizate frecvent în practică medicală:
A. Familiale (primare)
B. Hipertrigliceridemie
C. Dobândite (fară transmitere ereditară documentată)
D. Hipercolesterolemie
E. Dislipidemie combinată (mixtă)
17. c.m. O abordare terapeutică corectă şi completă a pacientului dislipidemic trebuie să vizeze simultan
următoarele componente:
A. Modificarea stilului de viaţă
B. Dieta
C. Identificarea şi tratarea cauzelor secundare
D. Tratament farmacologic hipolipemiant
E. Tratament farmacologic hipolipemiant
18. c.m. Care sunt principiile generale ale dietoterapiei în hiperlipidemia:

A. Restricţionarea aportului caloric (pentru controlul greutăţii corporale)
B. Creşterea aportului de fibre solubile din fructe, legume şi cereale integrale, de acizi graşi
polinesaturaţi şi fitosteroli
C. Aportul caloric nelimitat
D. Limitarea aportului de carbohidraţi şi de grăsimi saturate
E. Scăderea aportului de fibre solubile din fructe, legume şi cereale integrale, de acizi graşi
polinesaturaţi şi fitosteroli
19. c.m. Dieta recomandată de ghidul NCEP-ATP III include:

A. Un aport proteic de 15-20% din conţinutul caloric zilnic
B. Grăsimi 35% (numai 7% saturate, < 300 mg/zi aport de colesterol)
60
C. Un aport proteic de 5-10 % din conţinutul caloric zilnic
D. Restul carbohidraţi
E. Grăsimi 65%
20. c.m. Care din afirmaţiile de mai jos despre statinele în tratamentul hipercolesterolemiei sunt corecte:
A. A doua linie de tratament al dislipidemiilor
B. Primă linie de tratament al dislipidemiilor
C. Statinele reprezintă inhibitori competitivi potenţi ai HMG-CoA (3-hidroxi-3-metilglutaril coenzima A
reductazei, etapa limitatoare de sinteză a colesterolului
D. Reducereaconţinutului intracelular de colesterol induce expresia receptorilor pentru la nivelul
hepatocitelor
E. Rezultă astfel o reducere a nivelurilor lipoproteinelor plasmatice, prin stimularea captării la nivel
hepatic a LDL-C circulant
21. c.m. Plazmafereza este metoda cea mai eficientă de reducere rapidă a nivelurilor de colesterol, însă
este:
A. Consumatoare de timp
B. Invazivă (presupune circulaţie extracorporeală)
C. Nu este consumatoarea de timp
D. Realizabilă doar în centre specializate
E. Realizabilă nu numai în centre specializate
22. c.m. Alegeţi afirmaţiile corecte privind efectele statinelor, utilizate în tratamentul
hipercolesterolemiei:
A. Reduc incidenţa bolii cardiace ischemice cu 21-42%, având un rol major în prevenţia primară şi
secundară
B. Accelereză ritmul de progresie al leziunilor aterosclerotice, iar tratamentul intensiv cu anumite
preparate induce chiar regresia aterosclerozei coronariene
C. Au multiple efecte pleiotrope prin care măresc riscul cardiovascular independent de reducerea LDL
D. Încetinesc ritmul de progresie al leziunilor aterosclerotice, iar tratamentul intensiv cu anumite
preparate induce chiar regresia aterosclerozei coronariene
E. Au multiple efecte pleiotrope prin care scad riscul cardiovascular independent de reducerea LDL
23. c.m. Care sunt precauţiile în administrarea statinelor în tratamentul hipercolesterolemiei:

A. Vârstnici, femei
B. Insuficienţă renală
C. Boli hepatice cronice şi abuz de alcool
D. Medicamente asociate, hipotiroidism
E. Bolile pericardului
24. c.m. Care mecanisme sunt implicate în patogenia aterosclerozei:

A. Inflamaţia peretelui arterial reprezintă focarul promotor major în dezvoltarea aterosclerozei
B. Stimulul principal este reprezentat de injuria endoteliului vascular
C. Nu are loc inflamaţia peretelui arterial
D. Nivelurile crescute de LDL şi LDL modificat, fumatul, hipertensiunea arterială, diabetul zaharat,
anomaliile genetice, excesul de homocisteină sau agenţii infecţioşi induc disfuncţia endotelială ca
primă treaptă a progresiei spre placa de aterom
E. Sunt prezente mai multe anomalii ale fracţiunilor lipidice asociate
25. c.m. Care din următoarele afirmaţii sunt corecte despre ateroscleroza:
A. Este o boală inflamatorie
B. Este însoţită de niveluri serice crescute ale markerilor inflamaţiei, inclusiv proteina C reactivă, cu
valoare prognostică dovedită
C. Inflamaţia contribuie la iniţierea, progresia şi ruptura plăcilor aterosclerotice
D. Diverşi stimuli de tipul fumatului, hipertensiunii arteriale, obezităţii sau inflamaţiei duc la activarea
celulelor endoteliale
E. Este o boală infecţioasă
61
26. c.m. Care din afirmaţiile de mai jos sunt corecte pentru calcificările arteriale:
A. Vîrsta nu joacă un rol patogenic principal în apariţia de calcificări arteriale
B. Calcificările sunt mult mai frecvent întîlnite la nivelul plăcilor cu stenoză semnificativă hemodinamic
C. Vîrsta joacă un rol patogenic principal în apariţia calcificărilor arteriale
D. Conţinutul de calciu şi extinderea calcificărilor reflectă ,,încărcătura,, aterosclerotică dar şi severitatea
injuriei vasculare
E. Prezenţa calcificărilor şi relaţia lor cu vulnerabilitatea plăcii de aterom este controversată
27. c.m. Care din afirmaţiile de mai jos sunt corecte pentru măsurlei de modificarea stilului de viaţa:
A. Renunţarea la fumat
B. Efortul fizic izotonic regulat
C. Fumatul abundent
D. Controlul greutăţii corporale
E. Eliminarea excesului ponderal
28. c.m. Care afirmaţii sunt corecte pentru stabilirea diagnosticului de dislipidemia:
A. Examenul fizic atent al pacientului nu poate aduce elemente sugestive pentru prezenţa dislipidemiei
B. Examenul fizic atent al pacientului poate aduce elemente sugestive pentru prezenţa dislipidemiei
C.Prezenţa arcului corneean la inspecţia globilor oculari şi a xantoamelor la examinarea tegumentului
supraiacent tendoanelor extensorilor (tendonul lui Achile, articulaţiile metacarpofalagiene etc.) sunt
frecvente mai ales la pacienţii cu hipercolesterolemie familială, fiind corelate cu nivelul LDL-C şi
prezenţa bolii cardiace ischemice
D. Prezenţa sinusitelor
E. Xantelasma apare ca urmare a depozitelor lipidice intracelulare la nivelul tegumentului periorbital şi
pare să fie indusă de hipertrigliceridemie şi de deficitul relativ de HDL-C. Prezenţa xantelasmei este un
marker puternic de dislipidemie şi, frecvent, de istoric familial de boală cardiovasculară, impunând astfel
un examen riguros al lipidogramei serice
29. c.m. Diagnosticul de dislipidemie se stabileşte:

A. Evaluarea profilului glicemic
B. Evaluarea corectă a statusului lipidic se realizează prin recoltarea de probe de sânge după minim 10-
12 ore de la ultima masă
C. Preferabil în absenţa consumului de alcool în ultimele 24-48 ore
D. Dozarea se face sub forma unui profil lipidic complet, care include minim colesterolul total, TG si
HDL
E. Se pot evalua în plus nivelurile de Apo B şi Apo AI, avantajul fiind că se pot doza şi postprandial
30. c.m. Care sunt reacţiile adverse posibile la utilizarea statinelor în tratamentul dislipidemiilor:
A. Creşterea asimptomatică tranzitorie a transaminazelor hepatice.
B. Afectarea muşchilor scheletici: mialgii, miozita
C. Tulburări gastro-intestinale: greaţa, dispepsie, flatulenţă, diaree sau constipaţie, rar pancreatită
D. Miocardita
E. Cefalee (până la 10%o din pacienţi)
Dislipidemii (3)
1. CS Care fracție a cholesterolului este cea mai aterogenă şi corelează proporţional cu riscul
evenimentelor cardiovasculare:
A. chilomicroni
B. LDL
C. HDL
D. IDL
E. VLDL
Carmen Gingină pag169
2. CS Care fracție a cholesterolului are proprietăţi antiaterogene protejînd sistemul arterial:

A. chilomicroni
62
B. LDL
C. HDL
D. IDL
E. VLDL
3. CS Numiţi marcherul cu valoare predictivă pentru riscul cardiovascular:
A. chilomicroni
B. VLDL
C. non HDL
D. HDL
E. Lipoproteina A
4. CM Enumeraţi manifestările clinice în hipercolesterolemia familiară (tipul II):

A. Arc cornean
B. Xantoame eruptive
C. Xantelasme
D. Onihogrifoză
E. Coilonihie
5. CM Tratamentul non-farmacologic al dislipidemiilor include:

A. Renunţarea la fumat
B. Efortul fizic izotonic regulat
C. Statine
D. Controlul greutăţii corporale
E. Eliminarea excesului ponderal
6. CM Dieta de tip mediteranean este bazată pe:

A. Restricţionarea aportului caloric
B. Creşterea aportului de fibre solubile
C. Creşterea aportului de acizi graşi polinesaturaţi
D. Limitarea aportului de K
E. Limitarea aportului de carbohidraţi şi de grasimi saturate
Infarctul Miocardic Acut
1. CM. Infarctul miocardic acut se datoreaza:

A. Rupturilor de placă aterosclerotica
B. Trombozei coronariene
C. Spasmului coronarian
D. Vegetaţiilor endocardice
E. Ocluziei vasului coronarian
2. CM. Extinderea infarctului miocardic în peretele venticular este urmatoarea:

A. Subendocardial
B. Subepitelial
C. Intramural
D. Transmural
E. Subepicardial
63
3. CM. Factorii humorali care duc la apariţia spasmului coronanian sunt:
A. Endotelina
B. Sideroblaştii
C. Tromboxanul A2
D. Reducerea oxidului nitric
E. Sfacelul
4. CM. În clinica infarctului miocardic acut sunt umratoarele acuze:

A. Durere retrosternală cu durata mai mult de 20 minute
B. Durere traheobronşică
C. Durere iradiază în umăr, omoplat, mâna stângă
D. Dispnee
E. Transpiraţie pronunţată
5. CM. In examenul obiectiv a pacientului cu infarct miocardic acut depistăm:

A. Pacient agitat
B. Tegumente palide, umede
C. Acrocianoză
D. În pulmoni raluri umede
E. Acorie
6. CM. La examenul cordului a unui pacient cu infarct miocardic acut depistăm

A. Atenuarea zgomotului I
B. Prezenţa ritmului de galop
C. Spută ,,perlată”
D. Dedublarea zgomotului I
E. Suflu sistolic la apex
7. CS. Unda Q patologică pe ECG este:

A. Zona Zoster
B. Zona de necroză
C. Zona de leziune
D. Zona de ischemie
E. ,,Zone critice Brock”
8. CS. Zona de leziune pe ECG în infarctul miocardic acut se manifestă prin:

A. Sindrom Leriche
B. Sindrom Meigs
C. Sindrom Raynaud
D. Sindrom Lutembacher
E. Supradenivelarea segmentului ST
9. CS. În infarct miocardic acutpe ECG unda T înalt pozitiva sau T negativă reprezintă:
A. Timpul de conducere atrioventriculară
B. Durata totală a sistolei electrice ventriculară
C. Timpul de conducere a impulsului la nivelul joncţiunii atrioventriculare
D. Depolarizarea atrială
E. Zona de ischemie
10. CM. În faza supraacută a infarctului miocardic acut pe ECG se înregistrează:

A. Supradenivelarea [ST] progresivă
B. Zgomotul III
C. Unda T amplă monofazică (unda Pardee)
D. Zgomotul IV
E. Zgomotul metalic
64
11. CM. În faza acută în infarct miocardic acut pe ECG se înregistrează:
A. Sindrom Eisemenger
B. Apariţia undei Q patologice
C. Reducerea undei R
D. Formarea complexului QS
E. Unda T devine negativă, simetrică
12. CM. Infarctul miocadic acut non-Q se caracterizează prin:

A. Unda P negativă
B. Subdenivelarea segmentului ST
C. Unda T negativă simetrică
D. Scurtarea intervalului PQ
E. Unda P bifazică
13. CM. Marcherii biologici de necroză miocardică sunt creşterea concentraţiei:

A. Createnin fosfochinazei – MB
B. Lactico dehidrogenazei (LDH)
C. Fierului seric
D. Troponinelor cardiace I sau T
E. Mioglobinei
14. CM. Radiografia cutiei toracice în infarctul miocardic acut este necesară pentru:
A. Aprecierea stazei pulmonare
B. Trombemboliei pulmonare
C. Blocurilor atrioventriculare
D. Pneumoniilor asociate
E. Extrasistolelor ventriculare
15. CM. Ecocardiografia în infarct miocardic acut determină:

A. Hopochinezie
B. Miocloniie
C. Akinezie
D. Dischinezie
E. Trombi intra cavitari
16. CM. Criteriile clinice de diagnostic în infarct miocardic acut sunt:

A. Stare anginoasă cu durata peste 20- 30 minute
B. Strabismul
C. Semne de insuficienţă cardiacă acută
D. Şoc cardiogen
E. Stări sincopale
17. CM. Şoc cardiogen în infarct miocardic acut se manifestă prin:

A. Hipotensiune arterială ≥ 80 / 50 mmHg
B. Sindrom Turner
C. Slăbiciune generală, transpiraţie
D. Hipotermie
E. Oligoanurie
18. CM. Sindrom postinfarctic Dressler se manifestă clinic prin:

A. Dureri precordiale persistente
B. Febră
C. Tahicardie
D. Frecătura pericardică
E. Melenă
19. CM. Anevrizm ventricular stâng se manifestă prin:
65
A. Bombare a peretelui ventricular subţiat
B. Dischinezia zonei respective
C. Insuficienţă cardiacă cronică
D. Baraj mitral
E. Tulburări de ritm
66
Insuficienţa cardiacă
1. CM. Debutul cardiac este asigurat de următorii parametri:

A. Contractilitate
B. Presarcină
C. Postsarcină
D. Disfuncţie renală
E. Frecvenţa contracţiilor cardiace
2. CM. Mecanismele de realizare a sistemelor compensatorii în insuficienţa cardiacă:

A. Modificările structurale ale cordului(hipertrofie şi dilataţie)
B. Mărirea volemiei (retenţie hidrosalină)
C. Supraîncărcarea cardiomiocitelor cu calciu
D. Bradicardia
E. Adaptarea circulaţiei periferice
3. CM. Mecanismul neuroendocrin în insuficienţa cardiacă cuprinde:

A. Activarea sistemului simpatic şi a sistemului renin-angiotensină-aldosteron
B. Creşterea volumului intravascular la eliberarea crescută a peptidului natriuretic atrial
C. Creşterea contracţiei plasmatice de cateholamine
D. Modificările metabolice tisulare
E. Desaturarea hemaglobinei
4. CM. Insufucienţa acută cardiacă se datorează:

A. Disfuncţiei sistolice sau diastolice cardiace
B. Deviaţiei axiale
C. Tulburărilor de ritm cardiac
D. Afectării presarcinii
E. Afectării postsacinii
5. CM. Insufucienţa cardiacă la tineri este cauzată de:

A. Cardiomiopatia dilatativă
B. Aritmii
C. Cardiopatie ischemică
D. Maladii congenitale
E. Maladii valvulare,miocardice
6. CS. În care stadiu după Kilip sunt prezente: Edem pulmonar franc cu raluri pe toată suprafaţa
câmpurilor pulmonare
A. Stadiul I
B. Stadiul II
C. Stadiul III
D. Stadiul IV
E. Nici într- un stadiu
7. CS. În care stadiu după Kilip sunt prezente următoarele semne: Hipotensiune arterială≤ 90mm
Hg,oligurie, cianoză, diaforeză.
A. Stadiul I
B. Sadiul II
C. Stadiul III
D. Stadiul IV
E. Nici într- un stadiu
8. CS. În care stadiu după Kilip sunt prezente următoarele semne: Raluri umede în ariile inferioare ale
câmpurilor pulmonare, zgomot III galop şi hipertensiune venoasă pulmonară, semne de congestie
pulmonarară.
A. Stadiul I
67
B. Stadiul II
C. Stadiul III
D. Stadiul IV
E. Nici într-un stadiu
9. CS. În insuficienţa cardiaca cronică ortopnee este o poziţie forţată.

A. Pentru micşorarea durerii
B. Pentru facilizarea expectoratiei
C. Pentru micşorarea durerilor abdominale
D. Pentru micşorarea durerilor cardiace
E. Dispnee respiratorie de repaus cu participarea musculaturii accesorii respiratorii. Somn cu ½
de trunchi ridicat pe perne
10. CM. În insuficienta cardiacă stânga auscultativ la cord se detectează:

A. Prezenţa zgomotului III( galop ventricular stâng)
B. Întărirea zgomotului II la focarul pulmonarei
C. Hipertrofie ventriculară
D. Suflu sistolic apexian de insuficienţă mitrală funcţională
E. Tahicardie sau tahiaritimie
11. CM. În insuficienţa cardiacă cronică stângă la pulmoni se detectează următoarele modificări:
A. Polipnee
B. Raluri subcrepitante bazal bilateral
C. Raluri în baza dreaptă
D. Suflu amforic
E. Suflul crural Durozier
12. CM. În insuficienţă cardiacă cronică stângă sunt prezente următoarele simptome:
A. Dispnee
B. Tuse preponderent nocturnă
C. Hemoptezie
D. Astenie (fatigabilitate)
E. Anorexie
13. CM. În insuficienţa cardiacă cronică stângă la examenul obiectiv determinăm:

A. Ortopnee
B. Cianoză
C. Tegumente reci
D. Transpiraţii profuze
E. Hepatomegalie
14. CM. În insuficienţa cardiacă cronică dreaptă sunt prezente urmatoarele acuze:
A. Hepatalgie
B. Greaţă
C. Anorexie, vărsături
D. Balonări postprandiale
E. Diplopie
15. CM. În insuficienţă cronică dreaptă examenul obiectiv evidenţiaza:

A. Turgescenţa venelor superficiale, jugulare
B. Nevi pigmentari
C. Edeme hidrostatice
D. Hepatomegalie
E. Suicter
16. CM. În insuficienţă cronică dreaptă examenul cardiac arată:

A. Pulsaţie epigastrică
68
B. Şoc cardiac amplificat
C. Clapotaj
D. Lărgirea matităţii relative a cordului spre dreapta
E. Lărgirea matităţii absolute a cordului
17. CM. În insuficienţă cronică dreaptă auscultativ la cord apreciem:

A. Accent zgomotului II la focarul pulmonarei
B. Suflu diastolic
C. Semnul Graife
D. Suflu sistolic din insuficienţa tricuspidiană funcţională
E. Galop protodiastolic drept
18. CM. În tratamentul suficineţii cardiace acute furosemid administrat intravenos manifestă efecte:
A. Fibrinolitice
B. Vazodilatotoare
C. Vazoconstrictoare
D. Diuretic
E. Anitaritmice
19. CM. În insuficienţa cardică cronică spironolactona este utilizată datorită urmatoarelor efecte:
A. Blocării receptorilor AT1 ai angiotenzinei II
B. Diuretice
C. Antifibrinogenetice
D. Inhibării progresiei hipertrofiei miocardului
E. Blocării canalului de calciu
20. CM. În insuficienţa cardiacă cronică inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei sunt
administrati deoarece:
A. Alungesc intervalul Q-T
B. Reduc vasocontricţia cauzată de angiotensină
C. Micsorează retenţia de sodiu şi apă
D. reduc degradarea bradichiniei
E. Majorează formarea prostaglandinelor vasodilatotoare
Insuficiența cardiacă (2)

1.CS Care este simptomul primordial al insuficienței cardiace cronice stângi:
A. Tusea
B. Hemoptizia
C. Dispneea
D. Astenia
E. Respiratia Chyne-Stoke
2. CS Cea mai frecventă cauză a insuficienței ventriculare drepte :
A. Miocardită
B. Tromboembolismul pulmonar acut
C. Valvulopatii
D. Infarct miocardic acut
E. Tulburări de conducere
3. CS În ce patologie este recomandată clasificărea Killip :
A. Hipertensiune arterială
B. Valvulopatii
C. Infarct miocardic acut
D. Miocardite
E. Nici un răspuns corect
4.CS În insuficiența cardiacă stîngă șocul apexian este deplasat:
69
A. Spre stînga inferior
B. Spre dreapta superior
C. Spre stînga superior
D. Spre dreapta inferior
E. nu este deplasat
5.CS Conform clasificării funcționale NYHA a insuficienței cardiace cronice Clasa funcţională III
presupune:
A. Limitarea importantă a efortului fizic, fără simptome în repaus
B. Limitarea importantă a efortului fizic, cu simptome în repaus
C. Limitarea minimală a efortului fizic
D. Simtomele doar în repaus
E. Activitatea fizică uzuală este efectuată fără limitări
6.CS Sunt factori favorizanți ai insuficientei cardiace, cu excepția:
A. Anemiile severe
B. Infecțiile, stările febrile
C. Tulburările de ritm
D. Ischemia miocardului
E. Aportul scăzut în alimentație de sare și lichide
7.CS Care este criteriul ce stă la baza clasificarii insuficientei cardiace după NYHA :
A. Tahicardia
B. Dispneea
C. Bradicardia
D. Astenia
E. Tusea
8. CS Ce preparate reduc presarcina si scad tensiunea hidrostatică în capilarele pulmonare:
A. Analgezice opioide
B. Diuretice
C. Adrenomimetice
D. Bronholitice
E. Antiinflamatoare nesteroidene
9.CS Sunt indicaţii pentru modificarea stilului de viaţă în insuficienţa cardiacă cronică cu excepţia :
A. Monitorizarea greutăţii
B. Activitate fizică intensă
C. Restricţia de sodiu
D. Monitorizarea aportului de lichide
E. Recunoaşterea simptomatologiei
10.CS Masurile legate de stilul de viață a pacienților cu insuficientacardiaca, presupun următoarele, cu
excepția:
A. Restricția de sodiu
B. Monitorizareagreutății
C. Întreruperea fumatului
D. Alimentația bogată în grăsimi şi lichide
E. Antrenament fizic specific
11.CM Selectaţi simtomele și semnele suntcaracteristice în insuficienta cardiaca stîngă:
A. Dispnee
B. Tuse, hemoptizii
C. Hepatomegalie
D. Turgescența jugulară
E. Edeme periferice
12.CM Notaţi simtomele și semnele caracteristice pentru un pacient cu insuficienta cardiaca dreaptă:
A. Acrocianoză, transpirații
70
B. Edeme periferice
C. Suflu sistolic apical (regurgitaremitralăsecundară)
D. Hepatomegalie
E. Suflu sistolic endapexian (regurgitare tricuspidiană secundară)
13. CM Care sunt investigațiile obligatorii pentru precizarea diagnosticului de insuficienta cardiaca:
A. Electrocardiograma
B. Radiografia toracică
C. Tomografia computerizată a cordului
D. Ecografia cardiacă transtoracică
E. Ecografia cardiacă transesofagiană
14.CM Terapia farmacologică a insuficientei cardiace include urmatoarele grupe de medicamente:
A. Anticolinergice selective
B. Diuretice
C. Betablocante
D. Inhibitorii enzimei de conversie
E. Antibacteriene
15. CM Suprasolicitarea prin presarcină (prin volum) a ventricolului stîng are loc în insuficienta cardiaca
cauzată de:
A. Insuficiența aortică
B. Insuficiența pulmonară
C. Insuficiența mitrală
D. Insuficiența tricuspidiană
E. Stenoza mitrală
16. CM Suprasolicitarea prin postsarcină (rezistență crescută) , are loc în insuficienta cardiaca cauzată de:
A. Stenoza aortică
B. Insuficiența aortică
C. Insuficiența tricuspidiană
D. Stenoza pulmonară
E. Insuficiența mitrală
17.CM Care sunt complicațiile insuficienţei cardiace:
A. Insuficiența funcțională de organe
B. Aritmii și moarte subită
C. Tromboze endocavitare cu emboli sistemice și pulmonare
D. Ciroză hepatică de stază
E. Hemoragie digestivă superioară
18.CM Pentru insuficiența ventriculară stîngă acută sunt caracteristice simptomele:
A. Greaţă, vomă
B. Dispnee paroxistică nocturnă
C. Status mental alterat, confuzie
D. Discomfort abdominal, meteorism
E. Discomfort pe membrele inferioare (edeme periferice)
19.CM Selectaţi mecanismele compensatorii conform Legii Frank-Starling în insuficienta cardiaca:
A. Creșterea forței de contracție
B. Scăderea forței de contracție
C. Alungirea fibrelor musculare
D. Scurtarea fibrelor musculare
E. Mărirea volumului fibrelor muscular
20.CM Remodelarea miocardului VS include:
A. Tahicardia
B. Bradicardia
C. Hipertrofia miocardului VS
71
D. Redistribuirea debitului cardiac
E. Dilatarea VS
Angina pectorala
1.CM. Enumeraţi tipurile de leziuni aterosclerotice:

A .Sqatting
B. Striuri lipide
C. Placa urticară
D. Placa fibroasă
E. Placa de aterom complicată
2. CM. Sindrom coronarian acut include:

A. Angina pectorală de efort
B. Angina instabilă
C. Infarctul miocardic acut
D. Moartea subită
E. Angina stabilă
3.CM. Formele dureroase ale cardiopatiei ischemice sunt:

A .Angina pectorală
B. Angina instabilă
C. Infarctul miocardic acut
D. Aritmiile
E. Insuficienţa cardiacă:
4. CM. Formele nedureroase ale cardiopatiei ischemice sunt:

A. Moartea subită coronariană
B. Tulburările de ritm şi de conducere
C. Angina pectorală
D. Insuficienţa cardiacă de origine ischemică
E. Ischemiea silenţioasă
5. CM. Care simptome ale ischemiei pot fi şi ,,echivalenţii anginei pectorale” :

A. Dispneea de efort
B. Durerea toracică atipică
C. Durerea pe traiectul scizural ,,în eşarfă”
D. Discomfortul toracic de repaus
E. Sindromul Tietze
6.CM. Factorii implicaţi în patogenia anginei pectorale sunt:

A. Diminuarea debitului coronarian
B. Insuficienţa hepatică
C. Creşterea parametrilor cardiaci
D. Creşterea travaliului inimii
E. Scăderea presiunii oxigenului sangvin
7.CM. În declanşarea insuficienţei coronariene sunt implicate următoarele verigi:

A. Modificarea organică a valvelor coronariene
B. Sindrom Claude-Bernard-Horner
C. Spasmul vascular
D. Sindrom Pancoast-Tobias
72
E. Tulburarea coagubilităţii sanguine
8. CM. Factorii cu acţiune procoagulantă elaboraţi de endoteliu sunt:

A. Tromboplastina tisulară
B. Factorul Willbrand
C. Nodulii Heberden
D. Colagenul
E. Factorul activator al plachetelor
9. CS. Trombocitele agregate elimină un puternic vasoconstrictor:

A. Kernicterus
B. Asterixis
C. Tromboxanul A2 ( Tx A2)
D. Asialie
E. Chelozis
10 CM. În timpul crizei de angor pectoral pe ECG se înregistrează:

A. P pulmonar
B. Subdenivelarea segmentului ST > 1 mm
C. P mitral
D. Unda T negativă
E. Supradenivelarea segmentului ST
11. CM. Zonele de iradiere a durerii în angina pectorală sunt:

A. Umărul stâng
B. Regiunea lombară
C. Scapula stânga
D. Partea anterioară a braţului stâng şi degetele IV şi V
E. Partea stângă a feţei şi gâtului
12. CM. În angina pectorală de decubit pentru reducerea presarcinii se utilizează:

A. Terapia cu diuretice
B. Terapia trombolitică
C. Terapia cu vasodilatatoare
D. Terapia cu digitalice
E. Terapia cu sechestranţii acizilor biliari
13 CM. Angina instabilă reuneşte următoarele forme clinice:

A. Angina „de novo”
B. Angina tardivă postinfarct
C. Angina agravată
D. Angina precoce postinfarct
E. Angina Prinzmetal
14.CM. În farmacoterapia anginei pectorale stabile efect antianginal îl posedă următoarele grupe de
preparate:
A. Nitraţii
B. β-Blocantele
C. Diureticele
D. Blocantele canalelor de calciu
E. Alfa-blocantele
15. CM. În timpul crizei anginoase examenul fizic oferă următoarele date:
A. Poziţia ,,spectatorului în vitrină”
73
B. Paloare
C. Transpiraţii
D. Poziţia,, rugăciune mahomedană”
E. Semne de anxietate
16.CM. Testul de efort la cicloergometru sau la covorul rulant se consideră pozitiv atunci cănd:
A. Apare un acces tipic de angină pectorală
B. Subdenivelarea segmentului ST de tip rectiliniu
C. Apare inelul Kayser-Flaischer
D. Subdenivelarea segmentului ST de tip descendent cu durata peste 0.08 sec
E. Supradenivelarea de segment ST
17. CM. În tratamentul anginei variante (vasospastice, spontane ) se va administra

A. Nitroglicerina
B. α – blocantele
C. Antagoniştii canalelor de calciu
D. Tratament trombolitic
E. Tratament diuretic
18. CM. Înregistrarea electrocardiografică prelungită (Holter) permite aprecierea:

A. Tipului modificărilor ischemice
B. Severitatea modificărilor ischemice
C. Durata modificărilor ischemice
D. ,,Pete reci ”
E. Evidenţa episoadelor de ischemie silenţioasă
19. CM. Testul cu efort în angina pectorală este contraindicat în:

A. Stenoza aortică semnificativă
B. Infarctul miocardic recent
C. Hipertensiunea arterială necontrolabilă
D. Extrasistole polimorfe
E. Torticolisul
20.c.m. Testele farmacologice de provocare a ischemiei miocardice sunt:
A. Testul cu dipiridamol
B. Testul Coombs direct
C. Testul cu izoproterenol
D. Testul cu ergometrină
E. Testul Coombs indirect
Angina pectoral (adăugător)
1. Cs.Numiți cea mai frecventă cauză a apariției Anginei Pectorale

A. Aterocleroza
B. Tromboza
C. Hemoragia
D. Stenoza arterei carotid
E. Restenoza
2. Cm. Formele dureroase ale cardiopatiei ischemice sunt:
A. Moartea subită fără șoc cardiogen

B. Infarctul miocardic vechi
C. Angina pectorală silențioasă
D. Angina pectorală vasospastică
E. Angina pectorală tardivă postinfarct
74
3. Cm. Din formele dureroase ale cardiopatiei ischemice nu fac parte:

4. Cm. Formele nedureroase ale cardiopatiei ischemice sunt:

5. Cm. Din formele nedureroase ale cardiopatiei ischemice nu fac parte:
A. Moartea subită cu șoc cardiogen

B. Infarctul miocardic acut
6. Cm. Formele nedureroase ale cardiopatiei ischemice sunt:
A. Moartea subită cu șoc cardiogen

7. Cm Numiți afirmațiile corecte pentru angina pectorală agravată
A. Accesele de durere sunt mai frecvente ca în zilele precedente

B. Accesele de durere sunt de o durată mai lungă ca în zilele precedente
C. Accesele de durere apar la un efort mai mic si in repaus ca în zilele precedente
D. Accesele de durere se suprimă în repaus
E. Accesele de durere apar la un efort mai mare ca în zilele precedente
8. Cm Numiți afirmațiile corecte pentru angina pectorală vasospastică
A. Accesele de durere sunt condiționate de stress

B. Accesele de durere sunt de o durată mai lungă de 15 minute
C. Accesele de durere sunt condiționate obligator de efort fizic
D. Accesele de durere sunt condiționate de temperature reci
E. Accesele de durere apar la un efort mai mare ca în zilele precedente
9. Cs Numiți afirmația corectă pentru angina pectorală precoce postinfarct
A. Accesele de stenocardie au apărut pentru prima dată de 3 săptămâni

B. Accesele de stenocardie au apărut pentru prima dată de 14 săptămâni
C. Accesele de stenocardie au apărut în a 10 zi după infarct miocardic acut
D. Accesele de stenocardie au apărut în a 20 zi după infarct miocardic acut
75
E. Accesele de stenocardie au apărut în a 30 zi după infarct miocardic acut
10. Cm Numiți afirmațiile corecte pentru angina pectorală tardivă postinfarct

11. Cs Numiți afirmația corectă pentru angina pectorală „de novo”

12. Cm Numiți afirmațiile incorecte pentru angina pectorală „ de novo”

Angina pectorală (3)
1. CM. Care factori influenţează aportul de oxigen spre miocard
A) Diametrul şi tonusul arterelor coronare

B) Prezenţa circulaţiei colaterale
C) Presiunea de perfuzie
D) Frecvenţa cardiacă care determină durata diastolei
E) Nivelul lipidelor sangvine
Carmen Gingină pag.241
2. CS. Cu cît timp înaintea testului ,,mersul pe bicicletă" sau covor rulant va fi stopată
medicaţia cu beta-blocatori
A) cu 12 ore înaintea testului

B) cu 30 minute înaintea testului
C) cu 45 minute înaintea testului
D) cu 1 oră înaintea testului
E) cu 2 ore înaintea testului
3. CM. Care sunt investigaţiile de prima treaptă la un pacient cu angina pectorală stabilă
A) Profilul lipidic complet

B) Glicemia
C) Hemoglobina glicozilată
D) Creatinina
E) Markerii infecţiei streptococice
76
4. CM. Care sunt markerii de inflamaţie care pot exprima riscul cardiovascular pe termen
mediu şi lung în angina pectorală stabilă
A) Proteina C reactiva
B) Lipoproteina a
C) Fracţiile lipidice (Apo A , Apo B )
D) Homocisteina
E) Troponina
5. CS. Funcţia cărui organ este important de evoluat fiind strîns corelată cu manifestările
anginoase
A) Funcţia glandei tiroide

B) Funcţia ficatului
C) Funcţia pancreasului
D) Funcţia hipofizei
E) Funcţia aparatului locomotor
6. CM. În timpul durerii anginoase pe traseul ECG se evidenţiază
A) Subdenivelarea de segment ST peste 1 mm

B) Modificări de unda T negativă ascuţită, simetrică
C) Modificări de unda T pozitivă ascuţită, simetrică
D) Supradenivelarea tranzitorie de segment ST
E) Modificări ale undei P

7. CM . Când se va opri testul EKG de efort
A) Cînd apare durerea toracică

B) Cînd apare dispneea, fatigabilitatea
C) Claudicaţia intermitenta a membrelor inferioare
D) Modificări tipic ischemice ale segmentului ST
E) Cînd se plictiseşte pacientul
8. CM. Numiţi clasele de preparete care au efect asupra scăderii riscului cardiovascular la
pacienţi cu angina pectorală
A) Beta-blocantele
B) Antiagregantele
C) Inhibitorii enzimei de conversie
D) Statinele
E) Alfa-blocantele
9. CM. Angina microvasculară (sindrom X-coronarian) include
A) Angina pectorală tipică

B) Modificări EKG de tip ischemic în timpul durerii
C) Artere coronare normale angiografic
D) Apare preponderent la femei cu un raport 3:1
77
E) Apare preponderent la bărbaţi cu un raport 3:1
Factorii de risc cardiovascular
4. c.s. Peste 83% din populaţia care este afectată de boală coronariană are o vîrstă de peste:
A. 45 de ani
B. 35 de ani
C. 65 de ani
D. 85 de ani
E. 70 de ani
5. c.s. Care din definiţii de mai jos este corectă pentru indicele de masă corporală:
A. Circumferinţa măsurată la nivel ombilical sau la jumătatea distanţei între rebord costal şi crestele
iliace
B. Raportul dintre greutate (exprimată în kg) şi pătratul înălţimii (m) (G/h pătrat)
C. Raportul celor 2 circumferinţe ce reflectă tipul obezităţii
D. Este mai frecventă în populaţiile cu nivel socioeconomic scăzut
E. Raportul celor 3 circumferinţe ce reflectă tipul obezităţii
6. c.s. Paradoxul obezităţii este definit ca:

A. Reprezintă o problemă în creştere în lumea dezvoltată
B. Este un factor de risc major pentru boala aterosclerotică
C. Un prognostic mai bun pe termen scurt sau lung la pacienţii supraponderali sau obezi
D. Este un factor de risc minor pentru boala aterosclerotică
E. Un prognostic mai nefavorabil pe termen scurt sau lung la pacienţii supraponderali sau obezi
7. c.s. Scorul Framingham se calculează pe:

A. Baza unor ecuaţii ce iau în calcul sexul, vîrsta, colesterolul total, nivelul de HDL colesterol, statutul
de fumător şi TA sistolică, atribuind un număr de puncte în funcţie de prezenţa şi magnitudinea fiecărui
factor.
B. Sunt luate în considerare şi decesele prin ateroscleroză în teritorii non-coronariena (AVC)
C. Este adaptat vîrstelor medii, la care modificarea riscului cu vîrsta este mai abruptă
D.Se raportează la mortalitatea cardiovasculară şi nu la evenimentele cardiovasculare totale
E. Este disponibilă în două versiuni, una pentru regiunile cu risc scăzut (Belgia, Franţa, Grecia, Italia,
Luxemburg, Spania, Elveţia şi Portugalia) şi alta pentru cele cu risc crescut, unde se încadrează şi ţara
noastră, alături de celelalte ţări europene care nu au fost menţionate în enumerarea anterioară.
8. c.s. Care din definiţii de mai jos este corectă pentru circumferinţă abdominală:
iliace
9. c.s. Care din definiţii de mai jos este corectă pentru raportul circumferinţei taliei la circumferinţa
şoldului (waist to hip ratio, WHR):
iliace
10. c.s. Care din definiţii de mai jos este corectă pentru hiperhomocisteinemia:
78
A. Studiile în vitro şi în vivo au dovedit că favorizează aterogeneza şi trombogeneza, reprezentînd un
facor de risc cardiovasculat independent moderat.
B. Defecte genetice relativ răspîndite în populaţie ce conduc la un potenţial procoagulant sunt cunoscute
sub numele de trombofilii.
C. Cauza principală a hiperhomocisteinemiei rămîne cea genetică. Principalile mutaţii întîlnite în
populaţie sunt mutaţiile genei MTHFR de tip C677T respectiv A1298C.
D. Cauza hiperhomocisteiemiei nu este cunoscută.
E. Cauza principală a hiperhomocisteinemiei rămîne cea genetică. Principalile mutaţii întîlnite în
populaţie sunt mutaţiile genei MTR de tip C123.
11. c.m. Care sunt factori de risc cardiovascular din cele enumerate mai jos:
A. Majori
B. Minori
C. Clasici
D. Modificabili
E. Nemodificabili
12. c.m. Enumeraţi factorii de risc cardiovascular, care se consideră modificabili:

A. Obezitate
B. Vârsta
C. Hipertensiune arterială
D. Sex
E. Fumatul
13. c.m. Factorii de risc majori au fost definiţi de către OMS prin:
A. Prevalenţa înaltă în populaţie
B. Prevalenţa joasă în populaţie
C. Impact semnificativ independent asupra riscului de boală coronariană ischemică sau accident
vascular cerebral
D. Tratamentul sau controlul lor conduce la scăderea riscului
E. Tratamentul sau controlul lor conduce la accelerarea riscului
14. c.m. Enumeraţi factorii de risc cardiovascular, care se consideră nemodificabili:

A. Obezitate
B. Vârsta
C. Hipertensiune arterială
D. Sex
E. Ereditate
12. c.m. Obezitatea reprezintă un factor de risc cardiovascular major cu prevalenţă în creştere în ţările
dezvoltate, în special datorită:
A. Factorilor de mediu şi sociali
B. Particularităţilor de dietă
C. Sedentarismului
D. Alcoolismului
E. Hipertensiunii arteriale
13. c.m. Scorul Score spre deosebire de scorul Framingham:

A. Se raportează la mortalitatea cardiovasculară şi nu la evenimentele cardiovasculare totale
B. Sunt luate în considerare şi decesele prin ateroscleroză în teritorii non-coronariene (AVC)
C. Scorul este adaptat vîrstelor medii, la care modificarea riscului cu vîrsta este mai abruptă
D. Există scoruri separate pentru ţări uropene cu risc înalt, respectiv cu risc scăzut, acolo unde au
existat date complete despre mortalitate
E. Se raportează la mortalitatea cardiovasculară şi la evenimentele cardiovasculare totale
14. c.m. Dislipidemia:

A. Reprezintă unul dintre factorii cu mare prevalenţă şi susceptibilitate de a fi modificat
79
D. Include o serie de tulburări ale metabolismului lipidic cu potenţial de inducere şi întreţinere a
fenomenului aterosclerotic:
E. Se raportează la mortalitatea cardiovasculară şi la evenimentele cardiovasculare totale
D. Un prognostic mai bun pe termen scurt sau lung la pacienţii supraponderali sau obezi
E. Reprezintă unul dintre factorii cu mică prevalenţă şi susceptibilitate de a fi modificat
15. c.m. Care trei componente trebuie să includă o acţiune comprehensivă pentru prevenţie factorilor de
risc cardiovascular după Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS):
A. Prevenţia primară
B. Strategia populaţională
C. Strategia pentru populaţia cu risc înalt
D. Prevenţia secundară
E. Strategia pentru populaţia cu risc diminuat
16. c.m. Persoanele cu risc cardiovascular crescut sunt cele care prezintă:
A. Factori de risc multipli, care dau un scor de risc ≥5%
B. Nivel marcat crescut al unui singur factor de risc, de exemplu TA ≥180/110 mmHg sau TA
persistentă ≥160/110mmHg; acestori valori trebuie tratate, indiferent de prezenţa altor factori de
risc
C. Colesterol total ≥8 mmol/L (320mg/dL), LDL-colesterol ≥6 mmol/L (240mg/dL)
D. Diabet zaharat (riscul relativ este de 5 la femei şi 3 la bărbaţi)
E. Factori de risc multipli, care dau un scor de risc ≥20%
17. c.m. Enumeraţi care sunt funcţiile grilei Score:

A. Evidenţiază riscul de eveniment cardiovascular fatal în următorii 10 ani dintabel, fără calcule
suplimentare
B. Estimează riscul relativ, prin compararea unei celule (pătrat din grilă) cu oricare alta, în aceeaşi
categorie de vîrstă
C. Evaluează impactul ameliorării unui factor de risc (subietul trece dintr-o categorie de risc în alta
prin oprirea fumatului, scăderea colesterolului toatl etc.)
D. Estimează riscul absolut, prin compararea unei celule (pătrat din grilă) cu oricare alta, în aceeaşi
categorie de vîrstă
E. Evidenţiază efectul acţiunii unui factor de risc în timp (creşterea riscului odată cu înaintare în
vîrstă, la vîrste tinere riscul fiind în general scăzut).
18. c.m. Enumeraţi care sunt alţi factori hemostatici corelaţi cu riscul cardiovascular crescut:
A. Factorul VII activat
B. Inhibitorul activatorului plasminogenului-1
C. Factorul V activat
D. Activatorul tisular al plasminogenului (TPA)
E. Factorul von Willebrand (care reprezintă şi un marker de disfuncţie endotelială)
19. c.m. Care sunt măsuri de modificare a stilului de viaţă pentru reducerea riscului cardiovascular la
pacienţii cu hipertensiune arterială:
A. Dieta hipersodată, scăderea de greutate, moderarea consumului de alcool pentru consumatorii de
etanol
B. Dieta hiposadată, scăderea de greutate, moderarea consumului de alcool pentru consumatorii de
etanol.
C. Trebuie adăugate măsuri farmacologice pentru obţinerea de valori TA normale
D. Măsurile farmacologice pentru obţinerea valorilor TA normale nu trebuiesc adăugate
E. Un control optim al valorilor TA scade semnificativ riscul de recidivă al unui AVC ischemic,
respectiv mortalitatea CV după un accident coronarian.
20. c.m. Mecanismele prin care fumatul creşte riscul cardiovascular sunt:
A. Creşterea colesterolului total şi scăderea HDL colesterolului
B. Activarea plachetară şi leucocitară, creşterea fibronogenului circular
80
C. Disfuncţie endotelială cu promovarea fisurii plăcilor vulnerabile, creşterea frecvenţei cardiace şi
tensiunii arteriale
D. Vasoconstrucţie arterială (inclusiv spasm coronarian), efecte de agravare a ischemiei miocardice
datorate monoxidului de carbon
E. Scăderea fibronogenului circular.
Factorii de risc cardiovascular (2)

1. CM Care factori de risc pot fi consideraţi modificabili:
A. fumat
B. obezitate
C. diabet zaharat
D. HTA
E. ereditate
pag157 C.Gingina
2. CM Care factori de risc pot fi consideraţi nemodificabili:

A. Vîrsta
B. Sex
C. Înălţimea
D. Ereditatea
E. Dislipidemia
pag 157 , C.Gingina
3. CM Ce factori de risc cardiovasculari noi cunoaşteţi:

A. Lipoproteina A
B. Homocisteina
C. Factori proinflamatori
D. Factori protrombotici
E. Chilomicroni
pag 157 , C. Gingina
4. CS La rudele de gradul I de sex masculin ce vîrstă este considerat ca factor de risc

cardiovascular:
A. < 85 ani
B. < 80 ani
C. < 75 ani
D. < 65 ani
E. < 55 ani
pag 158 , C.Gingina
5. CS La rudele de gradul I de sex feminin ce vîrstă este considerat ca factor de risc cardiovascular:
A. < 85 ani
B. < 70 ani
C. < 75 ani
D. < 65 ani
E. < 55 ani
pag 158 , C Gingina
6. CS Numiţi raportul circumferinţei taliei la circumferinţa şoldului (waist to hip ratio) la barbaţi:
A. > 0,95
B. > 0,85
C. > 0,75
D. > 0,65
E. > 0,55
pag 158 C. Gingina
7. CS Numiţi raportul circumferinţei taliei la circumferinţa şoldului (waist to hip ratio) la femei:
81
A. > 0,81
B. > 0,71
C. > 0,61
D. > 0,91
E. > 0,85
pag 158 C. Gingina
8. CS Cîte minute minim de activitate fizică zilnică se recomandă pentru profilaxia sedentarismului:
A. 15 min
B. 30 min
C. 45 min
D. 50 min
E. 60 min
pag 158 C.Gingina
9. CM Numiţi mecanismele prin care activitatea fizică joacă un rol protector cardiovascular:
A. Creşterea HDL – colesterolului
B. Scăderea trigliceridelor
C. Creşterea insulino – senzitivităţii
D. Creşterea rezervei metabolice
E. Ameliorarea captării de oxigen de către miocard
pag 159 , C.Gingina
10. CM Numiţi mecanismele prin care fumatul creşte riscul cardiovascular:

A. Creşterea colesterolului total
B. Activitatea plachetară şi leucocitară
C. Creşterea fibrinogenului circulant
D. Disfuncţie endotelială
E. Vasodilatare arterială
pag. 159 , C. Gingina
11. CS Consumul excesiv de alcool (> 90 g/zi) reprezintă un factor de risc pentru apariţia:
A. Cardiomiopatiei restrictive
B. Cardiomiopatiei hipertrofice
C. Cardiomiopatiei dilatative
D. Cardiomiopatiei aritmogene
E. Cardiomiopatiei metabolice
pag 160
12. CS Ce factor proinflamator este implicat în evenimentele cardiovasculare:

A. Factorul VII activat
B. Factorul Willebrand
C. Antitrombina III
D. Protrombina
E. Proteina C reactivă
pag 165
13. CS Ce factor protrombotic este implicat in patogeneza bolii cardiace ischemice

A. Interleukina-6
B. Homocisteina
C.Lipoproteina A
D. Proteina C reactiva
E. Fibrinogenul
pag 165
Investigaţii paraclinice invasive şi noninvasive
82
1. c. s. Alegeţi care din marcherii enumeraţi mai jos se referă la cei ai injuriei miocitare:
A. Proteina C reactivă, factorul de necroză tumorală alfa,interleukinele, Fas(APO1)
B. Norepinefrina, epinefrina, angiotensina II, renina, aldorosteronul, arginina vasopresina,
endotelina
C. Peptidul natriuretic B (BNP), NTpro-BNP, proadrenomedulina
D. Lipoproteinele cu densitate joasa oxidate, Mieloperoxidazele, malondialdehida, biopirinile urinare
E. Troponinele I şi T, creatinkinaza MB, lanţurile uşoare de miozin-kinază, acizii graşi cardiaci legaţi
de proteine
2. c.s. Alegeţi care din marcherii enumeraţi mai jos se referă la cei ai inflamaţiei:
endotelina
D. Lipoproteinele cu densitate joasa oxidate, Mieloperoxidazele, malondialdehida, biopirinile
urinare
E. Troponinele I şi T, creatinkinaza MB, lanţurile uşoare de miozin-kinază, acizii graşi cardiaci
legaţi de proteine
3. c. s. Alegeţi care din marcherii enumeraţi mai jos se referă la cei ai stresului oxidativ:
endotelina
urinare
legaţi de proteine
4. c. s. Alegeţi care din marcherii enumeraţi mai jos se referă la neurohormoni:

endotelina
urinare
legaţi de proteine
5. c. s. Alegeţi care din marcherii enumeraţi mai jos se referă la cei ai stresului miocitar:
endotelina
urinare
legaţi de proteine
83
6. c. s. Alegeţi care din marcherii enumeraţi mai jos se referă la cei ai stresului miocitar:
endotelina
urinare
legaţi de proteine
7. c.s. Monitorizarea ECG continua este:

A. recomandata pacientilor cu simptome sporadice sau de foarte scurta durata, capabili sa activeze
dispozitivul astfel incit sa stocheze in memoria acestuia traseul ECG imediat premergător episodului
simptomatic
B. în mod deosebit utila in cazul pacientilor simptomatici prin sincope, care nu ar putea activa in timp
util un dispozitiv cu înregistrare de tip intermitent sau in cazul pacienţilor cu simptome care survin
zilnic sau aproape zilnic
C. exploarea cea mai uilizata in scop diagnostic si / sau pentru stratificarea riscului la pacientii cu angina
stabila, angina instabila stabilizata terapeutic, la pacientii postinfarct sau post revascularizare miocardica
D. oferă informaţii despre circulaţia pulmonară şi aorta toracică, precum şi despre eventuale afecţiuni
pulmonare asociate
E. exploarea cea mai uilizata in scop diagnostic si / sau pentru stratificarea riscului la pacientii cu angina
8. c.s. Monitorizarea ECG intermitenta este:

A. recomandată pacienţilor cu simptome sporadice sau de foarte scurta durata, capabili sa activeze
dispozitivul astfel incit sa stocheze in memoria acestuia traseul ECG imediat premergător episodului
simptomatic
B. în mod deosebit utila in cazul pacientilor simptomatici prin sincope, care nu ar putea activa in timp
util un dispozitiv cu înregistrare de tip intermitent sau in cazul pacienţilor cu simptome care survin
zilnic sau aproape zilnic
C. exploarea cea mai uilizata in scop diagnostic si / sau pentru stratificarea riscului la pacientii cu angina
D. oferă informaţii despre circulaţia pulmonară şi aorta toracică, precum şi despre eventuale afecţiuni
pulmonare asociate
E. exploarea cea mai uilizata in scop diagnostic si / sau pentru stratificarea riscului la pacientii cu angina
9. c.s. Valoarea potenţialului de repaus a cardiomiocitului este :

A) -70mV
B) +40mV
C) -90mV
D) 0 mV
E) +10mV
10. c.s. Pentru efectuarea Electrocardiogramei standard se folosesc:

a) 10 derivaţii
b) 12 derivaţii
c) 6 derivaţii
d) 8 derivaţii
e) 2 derivaţii
11. c.s. În mărirea de volum a atriului drept pe radiografia de profil se determina:
84
a) Opacifierea spaţiului retrosternal
b) Bombarea arcului inferior drept mai mult de 5,5 cm spre dreapta faţă de linia mediană.
c) Proiecţia anterioară a corpilor vertebrali toracali
d) Opacifierea spaţiului subdiafragmal
e) Hipertrofia ventriculului drept
12. c.s. Care afirmaţie nu este corectă privitor la Doppler pulsatil:

a) Măsoară velocităţi sanguine în direcţia fasciculului de ultrasunete
b) Are o amplitudine joasă a velocităţilor măsurabile
c) Măsoară velocităţi sanguine doar în zona de interes
d) Este destinat fluxurilor cu velocitate joasă
e) Are o rezoluţie spaţială
13. c. s. Avantajele principale ale ventriculografiei cu radionucleizi faţă de ventriculografia radiologică de

contrast sunt următoarele cu excepţia:
a) Testul oferă informaţii detaliate asupra structurii anatomice a camerelor cardiace şi informaţii maxime
asupra structurii şi a funcţiei valvulare
b) Abilitatea de a studia ambii ventriculi simultan
c) Capacitatea de a efectua măsurători repetate (pâna şi după efort fizic)
d) Metoda oferă un contrast optim între volumele ventriculare ţintă şi fond
e) Neinvazivitatea procedurilor nucleare
14. c. s. Oprirea testului ECG de efort se face în toate cazurile, cu excepţia:

a) Scăderii tensiunii arteriale sistolice cu peste 10 mm Hg faţă de valoarea iniţială
b) Sughiţ
c) Apariţia anginei moderate / severe
d) Ameţeală, ataxie sau presincopă
e) Cianoză sau paloare
15. CS. La ce distanţă se efectuează radiografia în incidenţă postero-anterioară:

a) 1,5-2 m
b) 30-50 cm
c) 1 m
d) 20-25 cm
e) 2-3 m
16. c.s. Electrocardiograma de repaus reprezintă:

A. exploarea cea mai uilizata in scop diagnostic si / sau pentru stratificarea riscului la pacientii cu
angina stabila, angina instabila stabilizata terapeutic, la pacientii postinfarct sau post revascularizare
miocardica
B. investigaţia paraclinica cel mai frecvent folosita in cadrul examenului cardiologic
C. permite evaluarea cordului şi a cavităţilor sale,
E. oferă informaţii despre circulaţia pulmonară şi aorta toracică, precum şi despre eventuale afecţiuni
pulmonare asociate
F. permite monitorizarea afecţiunilor cardiace şi tratamentului
17. c.s. Ce aplicaţie clinică nu este caracteristică pentru PET (Tomografie cu emisie de pozitroni):
a) Se efectuează la pacienţii la care există segmente miocardice hipoperfuzate şi disfuncţionale.
b) Imagistica metabolică
c) Se utilizează pentru detecţia disfuncţiei la nivelul microcirculaţiei
d) Determinarea scorului de calciu coronarian
e) Nici una
18. c.s. Acurateţea diagnostică generală a studiilor PET (tomografiei cu emisie de pozitroni) este in jur de:
a) 90 %
b) 60%
85
c) 100%
d) 75%
e) 40%
19. c.s. Cel mai folosit scor în determinarea calciului coronarian este scorul:
a) Agatston
b) Hounsfield
c) Mobitz
d) Sokolow
e) Hoffman
20. c.s. Ce nu este caracteristic ventriculografiei radionucleidice de echilibru:

a) Presupune achiziţia a 16-24 cadre în intervalul R-R
b) Înregistrează o secvenţă scurtă de cicluri cardiace
c) În ventriculografiei radionucleidice de echilibru se folosesc de elecţie hematiile marcate cu 99mTc
d) Ventriculografiei radionucleidice de echilibru sincronizată presupune prezenţa unui ritm sinusal
e) Datele sunt achiziţionate secvenţial în memoria intermediară a frame-lui corespunzător.
21. c.s. Testul de efort se realizează prin monitorizarea ECG a pacientului:

a) La administrarea dipiridamolului
b) Cu masa înclinată
c) În timpul mersului pe bicicletă sau covor rulant
d) La administrarea ergometrinei
e) În timpul reţinerii respiraţiei
22. c.s. Studiul electrofiziologic intracardiac reprezintă :

a) Metoda de diagnostic neinvaziv, intracardiac a tulburărilor de ritm şi conducere a aritmiilor cardiace
b) Metoda de diagnostic invaziv, intracardiac a tulburărilor de ritm şi conducere a aritmiilor cardiace
c) Studierea activitaţii cardiace cu ajutorul Eco 3D
d) Diagnosticarea exclusiv a fibrilaţiei atriale şi ventriculare
e) Metoda de testare a doar a pacienţilor vîrstnici
23. c.s. Care este calea de abord percutan de introducere a cateterelor în SEF (studiul electrofiziologic) cel
mai des utilizată?
a) Vena saphena magna
b) Vena femurală
c) Aorta abdominală
d) Vena cavă inferioară
e) Artera femurală
24. c.s. Indicaţi semnele radiologice ale măririi aortei ascendente :

a) un buton aortic proeminent
b) dificil de apreciat
c) bombare a arcului superior drept
d) bombare a arcului superior stâng
e) nu apare pe radiografia de faţă
25. c.s. Caracterizaţi hipertensiunea pulmonară venoasă:

a) Radiografic - vasele din câmpurile pulmonare superioare devin egale sau mai mari decît cele bazale
b) Radiografic - vasele din cîmpurile pulmonare superioare devin egale sau mai mici decît cele bazale
86
c) Radiografic - vasele din cîmpurile pulmonare superioare devin egale cu cele bazale
d) Dilatarea trunchiului arterei pulmonare
e) Hilurile pulmonare mari datorită vaselor centrale foarte dilatate comparativ cu cele periferice
26. c.s. Care din aspectele radiografice enumerate nu caracterizează edemul interstiţial:
a) Bandă opacă pleurală axilară sau bazală
b) Modificări ale consideraţiei cordului
c) Opacitate inelară
d) Mărirea atriului stîng
e) Transsudatul alveolar sub formă de opacităţi nodulare, localizate în special la baze
27. c.s. Prin noţiunea de sensibilitate a unui marker se subîntelege:

a) Puterea de a identifica cazurile real negative
b) Capacitatea de a detecta cazurile real pozitive
c) Posibilitatea de a identifica o singură maladie
d) Instabilitatea prezenţei markerului în organism
e) Vulnerabilitatea markerului la acţiunea factorilor de mediu
28. c.s. Prin noţiunea de specificitate a unui marker se subîntelege:

a) Capacitatea de a detecta cazurile real pozitive
b) Vulnerabilitatea markerului la acţiunea factorilor de mediu
c) Posibilitatea de a identifica o singură maladie
d) Puterea de a identifica cazurile real negative
e) Instabilitatea prezenţei markerului în organism
29. c.s. Radiologic arcul mijlociu stâng este format de :

a) Aorta ascendentă
b) Trunchiul pulmonar
c) Aorta descendentă
d) Atriul stâng
e) Ventriculul stâng
30. c.s. Pentru efectuarea ventriculografiei este necesară introducerea intracavitara a:

a) Cateterului Foley
b) Cateterului « Pigtail »
c) Sondei Dormia
d) Sondei Swan-Ganz
e) Cateterului Judkins
31. c.s. Notaţi complicaţiile frecvente ale cateterismului cardiac şi coronarografiei:

a) Hematomul la locul puncţiei
b) Reacţii vasovagale
c) Reacţii alergice la agenţii de contrast şi medicamente
d) Inflamaţie sau exudare la locul puncţiei
e) Toate variantele enumerate
32. c.m. Alegeţi din cele enumerate care se referă la markerii leziunii miocitare:
A. Tropinina cardiacă I şi T, Miozin – kinaza cu lanţuri usoare
B. Acizii graşi cardiaci legaţi de proteine
C. Creatinkinaza,creatinkinaza MB
D. Albumina modificată de ischemie
E. Interleukinele 1,6 şi 18
87
33. c.m. Alegeţi din cele enumerate care se referă la markerii remodelării matricei interstiţiale:
A. Miozin – kinaza cu lanţuri usoare
C. Matrix metaloproteinazele
D. Inhibitorii tisulari ai metaloproteinazelor
E. Peptide procolagen I
34. c.m. Alegeţi din cele enumerate care se referă la markerii inflamaţiei:
A. Albumina modificată de ischemie
C. Factorul de necroză tumorală alfa
D. Fas (apo-1)
E. Interleukinele 1,6 şi 18
35. c.m. Alegeţi din cele enumerate care se referă la markerii stresului oxidativ:
A. Lipoproteinele cu densitate joasă oxidate
B. Mieloproteazele
C. Melondialdehida
D. Proteina C reactivă
E. Factorul de necroză tumorală alfa
36. c.m. Alegeţi din cele enumerate care se referă la markerii neuroumorali:
A. Peptide cardiace natriouretice
B. Sistemul renină - angiotenzină- aldosteron
C. Sistemul nervos adrenergic
D. Arginin vasopresina, Peptidele derivate din endoteliu
E. Mieloproteazele
37. c.m. Interpretarea electrocardiogramei oferă informaţii cu implicaţii diagnostice , terapeutice si

prognostice esenţiale în special în managementul pacienţilor cu:
A. sindroame coronariene acute
B. tulburări de ritm sau conducere
C. diselectrolitemii
D. anomalii electrice cu substrat genetic
E. pneumonii
38. c.m. Care sunt indicaţiile efectuării electrocardiogramei standard in 12 derivaţii in practica
cardiologică:
A. Pacienţi la care tratamentul poate determina efecte adverse ce pot fi decelate ECG
B. Pacienţi cu implant de pacemaker, pacienţi cu boli cardiace cronice stabile evaluaţi periodic
C. Evaluarea pacienţilor cu risc crescut de boala cardiacă, evaluarea raspunsului la medicaţia
cardioactivă
D. Modificari ale statutului clinic sau biologic sugerând apariţia disfuncţiei cardiace, pacienţi>40 ani
supuşi unui examen de rutină
E. Evaluarea pacienţilor inaintea de radiografia pulmonară
39. c.m. Care afirmaţii din cele enumerate sunt corecte pentru hipertrofia ventriculară stângă:
A. Supradenivelare de segment ST
B. Hipertrofia ventriculara stângă este un parametru cu valoare prognostică independentă
C. Societatea Europeana de Cardiologie recomanda ECG ca explorare obligatorie în cadrul evaluării
iniţiale a tuturor pacienţilor hipertensivi nou diagnosticaţi in vederea stratificării riscului de
evenimente cardiovasculare adverse
88
D. O mare variabilitate şi o sensibilitate semnificativ mai mică a ECG în mare comparaţie cu
ecocardiografia în diagnosticarea HVS mai ales atunci cînd se utilizeaza criteriile de voltaj
E. Blocul de ramura stângă
40. c.m. Calitatea înregistrarii traseului ECG poate fi influenţat de:

a) Boli pulmonare cronice
b) Plasarea incorectă a electrozilor
c) Obezitate
d) Afecţiuni renale
e) Mişcări respiratorii
41. c.m. Indicaţiile efectuării electrocardiogramei standard în 12 derivaţii sunt pacienţii cu :

a) Implant de pacemaker
b) Cu risc crescut de boală cardiacă
c) Cu boli cardiace cronice stabile
d) >40 ani supuşi unui examen de rutină
e) Insuficienţă respiratorie acută
42. c.m. Principalele criterii ECG de diagnostic ale hipertrofiei ventriculare stângi folosite în practica clinică
curentă sunt incluse în indicii:
a) Sokolow-Lyon
b) Cornell
c) Romhilt-Estes
d) Perugia
e) Mobitz
43. c. m. Contraindicaţiile absolute ale testului ECG de efort sunt :

a) Disecţia acuta de aorta
b) Cefalee
c) Afecţiuni fizice sau psihice care nu permit efortul
d) Infarctul miocardic acut ( primele 2 zile de la debut)
e) Embolia pulmonară acută sau infarctul pulmonar
44. c. m. Pentru imagistica de perfuzie se utilizează:

a) Techneţiu 99
b) Vasovist
c) Thaliu 201
d) Teslascan
e) BaSO4
45. c. m. Imagistica cu radionuclizi în cardiologie include posibilitatea efectuării:

a) scintigramei miocardice de perfuzie
b) ventriculografiei radionuclidice
c) holter ECG
d) tomografiei cu emisie de pozitroni
e) ergometriei
46. c. m. Principalele aplicaţii clinice ale ecocardiografiei transesofagiene:

a) endocardita neinfecţioasă (diagnostic, complicaţii)
b) detectarea surselor de embolie
c) evaluarea cardiopatiilor congenitale
d) evaluarea protezelor aortale
e) endocardita infecţioasă
89
47. c. m. În examinarea CT se utilizează urmatoarele substanţe de contrast:
a) ultravist
b) omnipaque
c) visipaque
d) tehneţiu
e) siliciu
48. c. m. Enumeraţi limitările fiziologice în investigaţia tomografia computerizată:

a) prezenţa aritmiilor
b) tahicardia sinusală
c) prezenţa calcificărilor
d) costul substanţei de contrast
e) nivelul de iradiere
49. c. m. Rezonanţa magnetică nucleară permite evaluarea :

a) localizării şi extensiei necrozei miocardice
b) miocarditelor
c) cardiomiopatiilor
d) valvulopatiilor
e) anatomiei venelor mediastinale
50. c. m. Principalele indicaţii ale monitorizării ambulatorii a ECG:

a) Pacienţi cu palpitaţii inexplicabile
b) Evaluarea terapiei antiaritmice
c) Tamponada cordului
d) Pericardită exsudativă cu o cantitate de 2000 ml de lichid
e) Pacienţi cu sincope de cauză inexplicabilă
51. c. m. Prin ce se caracterizează hipertensiunea pulmonară arterială:

a) Radiografic - vasele din cîmpurile pulmonare superioare devin egale sau mai mari decît cele bazale
b) Radiografic - vasele din cîmpurile pulmonare superioare devin egale sau mai mici decît cele bazale
c) Radiografic - vasele din cîmpurile pulmonare superioare devin egale cu cele bazale
d) Dilatarea trunchiului arterei pulmonare
e) Hilurile pulmonare mari datorită vaselor centrale foarte dilatate comparativ cu cele periferice
52. c. m. Avantajele ecocardiografiei sunt:

a) Furnizează cu acurateţe foarte bună multiple informaţii despre structura şi funcţia inimii
b) Este larg disponibilă
c) Este uşor repetabilă la nevoie
d) Este dependentă de operator
e) Este cost-eficientă
53. c. m. Principalele modalităţi ecocardiografice utilizate de rutină sunt:

a) Ecocardiografia în mod M
b) Ecocardiografia transesofagiană
c) Ecocardiografia 2D (bi-dimensională)
d) Ecocardiografia Doppler
e) Ecocardiografia 3D
54. c. m. Pentru aprecierea circulaţiei pulmonare trebuie evaluate:

a) diametrul pulmonar drept
90
b) distribuţia circulaţiei pulmonare
c) rezultatele spirografiei
d) nu se apreciază
e) arcurile inimii
55. c. m. Selectaţi tipurile de biomarkeri serologici potenţial prezenţi în bolile cardiovasculare:

a) markerii injuriei miocitare
b) markerii inflamaţiei
c) markerii stresului oxidativ
d) markerii remodelării intracelulare
e) markerii stresului psihic
56. c. m. Selectaţi markerii injuriei miocitare:

a) proteina C reactivă
b) troponinele I şi T
c) lanţurile uşoare de miozin-kinază
d) malondialdehida
e) peptidul natriuretic B
57. c. m. Selectati markerii stresului miocitar:

a) peptidul natriuretic B
b) malondialdehida
c) proadrenomedulina
d) troponinele I şi T
e) interleukinele
58. c. m. Ventriculografia radionuclidică determina fracţia de ejecţie:

a) Aortică
b) Atriului drept
c) Ventriculului drept
d) Ventriculului stâng
e) Atriului stâng
59. c. m. Numiţi tehnicile de ventriculografie radionuclidică:

a) La prima trecere
b) La echilibru
c) La ultima trecere
d) Prin introducere rapidă
e) Fracţionat
60. c. m. Hipervascularizaţia arterială pulmonară radiografic se evidenţiază prin:

a) dilatarea tuturor vaselor pulmonare
b) distribuţia circulaţiei se menţine normal
c) uniformizarea desenului pulmonar
d) scăderea globală a transparenţei pulmonare
e) dispariţia conturului inimii
61. c. m. Hipovascularizaţia arterială pulmonară radiografic se evidenţiază prin:

a) desen pulmonar gracil
b) reducerea numărului de benzi pe unitate de suprafaţă
c) hiluri mici simetrice
d) hipertransparenţa pulmonară difuză şi simestrică bilateral
e) micşorarea în volum a cutiei toracice
91
62. c. m. Ecografia intravasculară:
a) Este o metodă neinvazivă
b) Este o metodă invazivă
c) Permite identificarea plăcilor de aterom în faza subclinică a aterosclerozei
d) Permite obţinerea imaginii structurii peretelui vascular pe toată circumferinţa sa
e) Este o metoda costisitoare
63. c. m. Enumeraţi indicaţiile cateterizării arterei pulmonare :

a) şocul cardiogen
b) tahicardia paroxistică ventriculară
c) infarctul pe ventricolul drept
d) edemul pulmonar
e) pleurezia exsudativă
64. c. m. Complicaţiile SEF (studiului electrofiziologic) sunt urmatoarele, cu exceptia:

a) Şoc toxic
b) Hipotensiune
c) Angina pectorală
d) Pericardita
e) Hematom la locul puncţiei
65. c.m. Cine face parte din personalul echipei ce efectueaza SEF (studiului electrofiziologic) ?
a) Un medic cardiolog cu experienţă în procedurile de electrofiziologie diagnostică şi intervenţională
b) Un medic cardiochirurg
c) 1-2 asistenţi competenţi
d) Infirmiera
e) Un medic terapeut
66. c.m. Care sunt indicaţiile majore ale SEF (studiului electrofiziologic) ?
a) Sindromul WPW ce necesită evaluarea pentru terapia ablativă
b) Tahicardiile cu complex QRS larg ce necesită un diagnostic corect pentru alegerea terapiei
c) Evaluarea funcţiei nodului sinusal la pacienţii la care disfuncţia de nod sinusal nu a fost dovedită
d) Pacienţi cu patologie cardiacă stabilă
e) Sincope de cauză necunoscută
67. c.m. Indicaţi complicaţiile severe ale cateterismului cardiac şi coronarografiei:

a) Ruptura cardiacă
b) Pneumotorax
c) Miocardită
d) Trombembolismul pulmonar
e) Disecţia arterei pulmonare
68. c.m. Indicaţiile fluoroscopiei:

a) Aprecierea funcţionării protezelor valvulare vechi
b) Existenţa lichidului pericardic
c) Pentru aprecierea funcţiei ventriculare
d) Identificarea fracturilor de peacemaker
e) Identificarea tulburărilor de ritm sau de conducere
92
69. c.m. În radiografia din incidenţă latero-laterală stângă, marginea anterioară a opacităţii cardiovasculare
este formată din:
a) Unghiul cardiofrenic anterior
b) Marginea anterioară a arterei pulmonare
c) Conturul anterior al aortei ascendente
d) Opacitatea venei cave inferioare
e) Ventriculul stâng
70. c.m. Radiografia de faţă în marirea de volum al ventriculului drept determină:

a) Bombarea porţiunii craniale a arcului inferior stâng
b) Ascensionarea apexului cardiac de pe diafragm
c) Unghiul cardiofrenic stâng este ascuţit
d) Spaţiul retrosternal opac
e) Intersecţia esofagului cu diafragmul
Investigații paraclinice
1. CM Enumerați markerii injuriei miocitare:
A. Troponinele I și T
B. Factorul de necroză tumorală alfa
C. Creatinkinaza MB
D. Lipoproteinele cu densitate joasă oxidate
E. Acizii grași cardiaci legați de proteine
2. CM Enumerați markerii inflamației utilizati in diagnosticul maladiilor cardiovasculare
A. Endotelina
B. Factorul de necroză tumorală alfa
C. Creatinkinaza MB
D. Proteina C reactivă
E. Interleukinele
3. CM Care sunt tipurile de biomarkeri serologici potențial prezenți în bolile cardiovasculare
A. Markerii injuriei miocitare
B. Markerii tumorali
C. Markerii stresului oxidativ
D. Markerii inflamației
E. Markerii hepatici
4. CM Selectaţi investigațiile noninvazive în cardiologie
A. Studiul electrofiziologic intracardiac
B. Ecocardiografia
C. Cateterismul cardiac și coronarografia
D. Imagistica nucleară
E. Electrocardiograma
5. CS Cateterismul i arterii pulmonare este util în următoarele situaţii, cu excepția
A. Șocul cardiogen
B. Sindrom coronarian acut
C. Infarct de ventricol drept
D. Edemul pulmonar
E. Embolia pulmonară masivă
6. CS Principalele aplicații clinice ale ecocardiografiei transesofagiene sunt următoarele, cu
excepția
A. Detectarea surselor de embolie
B. Endocardita infecțioasă
C. Disecția de aortă
D. Infarctul miocardic acut
E. Valvulopatii
7. CS Complicațiile severe ale cateterismului cardiac și coronarografiei includ toate, cu excepția
93
A. Disecția aortei sau arterei coronare
B. Ruptura cardiacă
C. Pneumotorax
D. Tromboembolism pulmonar
E. Hematom la locul puncției
8. CM Ecocardiografia Doppler în comparație cu Ecocardiografia AEDDAbi-dimensională
furnizează informație despre
A. Viteza jetului sanguin
B. Gradientul de presiune
C. Funcția de contracţie a inimii
D. Dimensiunile cavităților cordului
E. Nici un răspuns corect
9. CS Numiți contraindicațiile pentru efectuarea rezonanței magnetice la pacientii cardiaci, cu
excepția
A. Prezenta defibrilatoarelor
B. Implanturi cohleare
C. Pompe de insulina
D. Boli congenitale ale cordului
E. Neurostimulatoare
10. CS Care este componența echipei care participă la efectuarea studiului electrofiziologic
intracardiac
A. Cardiolog, 1-2 asistenți
B. Cardiolog și Fizioterapeut
C. Cardiolog și Imagist
D.Cardiolog și Traumatolog
E. Doi Cardiologi
PERICADRITE adăugător
1. c.m Sindromul dolor în pericardite este caracterizat prin:
A. dispnee inspiratorie cu intensificare la inspir
B. durere apăsătoare care se intensifică la inspir
C. dureri constrictive retrosternale dependente de efort
D. palparea în regiunea apexului cardiac este doloră
E. toate afirmațiile sunt corecte
2. c.m Semnul EKG caracteristice pentru pericardita fibrinoasă sunt:
A. Supradenivelare ST fără dinamică pozitivă în decurs de o săptămână
B. unda P înaltă şi ascuţită în derivatele II, III, aVF
C. dextrograma pe ECG
D. unde S adâncă în V1-V6
E. semne de leziuni subepicardiale în derivațiile I, II, III, V2-V6
3. c.m Semnele EKG caracteristice pentru pericardita exudativă sunt:
A. Unda T negativă în majoritatea derivațiilor
B. Voltaj scăzut
C. Intervalul PQ alungit
D. fibrilație atrială
E. fibrilație ventriculară
4 c.s. Pacientul cu pericardita fibrinoasă nu va prezenta:
A. Cardialgie
B. Stări sincopale
C. Palpitaţii
D. Tahicardie
E. Majorarea temperaturii corporale
5. c.s Cel mai frecvent factor etiologic al pericarditei infecţioase la tineri este:
A. micobacteria tuberculozis
B. infecţia micotică
C. infecţia virală
D. infecţia chlamidioasă
94
E. infecţia parazitară
6 c.m Numiţi semnele clinice caracteristice pentru pericardita exudativă:
A. dispnee inspiratorie
B. sincope
C. disfagie
D. disfonie
E. palpitații
7. c.m Selectaţi semnele caracteristice la bolnavii cu pericardite exudative:
A. diminuarea zgomotelor cardiace
B. suflu sistolic la apexul cardiac
C. palpitații
D. scăderea voltajului undelor QRS pe ECG
E. suflu diastolic la baza inimii
8. c.s Numiți semnele clinice în tamponada cordului cu excepția:
A.fatigabilitate
B. disfagie
C. disfonie
D. hemoragie
E. stări sincopale
9. c.s Menționați semnul clinic necaracteristic pentru pericardita exudativă:
A. Hipertensiune
B. Hipotensiune
C. Turgiscența venelor jugulare
D. Dispnee
E. Sughiț
10. c.m Menționați semnele electrocardiocrafice, caracteristice pentru pericarditele exsudative:
A. segmentul ST concordant supradenivelat timp de 1-2 săptămâini
B. micşorarea voltajului undelor R
C. alternare izoelectică
D. intervalul PQ alungit
E. prezența undei Q patologice în derivațiile pectorale
11. c.s Tratamentul pericarditelor exudative nu necesită:
A. Digoxină
B. Diuretice
C. Antiaritmice
D. Tratamentul patologiei de baza
C. Managmentul complicațiilor
12. c.m Tratamentul pericarditei constrictive presupune excluderea:
A. Diureticelor de ansă în doze mari
B. Diuretice în doze mici, administrate cu atenție
C. Tratamentul patologiilor asociate
D. Tratamentul patologiei de bază
E. Managmentul complicațiilor
13. CS. Câți milimetri de lichid se pot vizualiza la EcoCG în cavitatea pericardului în limite normale?
A. 1 mm
B. 5 mm
C. 50 mm
D. 10 mm
E. 100 mm
Sincopa
1. CS. Numiţi tipul de sincopa cel mai frecvent intilnită

A. Hipotensiune ortostatică
B. Aritmii cardiace
C. Mediată neurogen
D. Maladii structurale cardio-pulmonare
95
E. Sincopa de origine necunoscută.
București, 2010,p.712
2. CS. În ce situaţii apare sincopa mediată neural
A. Produsă de ortostatism prelungit
B. Cauze primare aritmice
C. Boala Parkinson
D. Diabet zaharat
E. Afecțiuni traumatice ale măduvei spinării.
București, 2010, p.712
3. CS. În ce condiţii apare sincopa situaţională
A. Insuficiența primară a sistemului nervos autonom
B. Insuficiența secundară a sistemului nervos autonom
C. Produsă de stimulare gastrointenstinală, micţiune, ridicare de greutăți
D. Apare fără factori declanșatori
E. Hipovolemie: hemoragie, diaree, vomă
București, 2010,p.713
4. CS. Hipotensiunea ortostatică clasică reprezintă
A. Reducerea TA imediat la ridicarea în ortostatism cu peste 40mmHg
B. Scădere progresivă a TA sistolice în ortostatism
C. Ritm sinusal tahicardic cu frecvența cu cel puțin 30 de bpm peste frecvența de repaus sau
peste 120bpm
D. Scăderea TA sistolice cu cel puțin 20mmHg și a TA diastolice cu cel puțin 10mmHg la
maxim 3 min de ortostatism
E. Apare în situații de sindrom cronic de oboseală
.
București, 2010, p.713
5. CS. Care din preparatele enumerate pot provoca hipotensiune ortostatică
A. Anticoagulante
B. Diuretice
C. Antiaritmice
D. Antidiabetice
E. Antiinflamatoare nesteroidiene
București, 2010,p713.
6. CS. Hipotensiunea ortostatică apare mai frecventă
A. La populația adultă
B. La pacienții vîrstnici
C. La femeile tinere
D. Adolescenţi
E. La bărbaţii tineri
București, 2010,p713
7. CS. Sincopa prin hipersensibilitatea de sinus carotidian apare
A. Mişcarea bruscă a capului, bărbierit, nod strîns la cravată
B. Produsă de înghițire, defecație, durere viscerală
C. Stres emoţional
D. Manipulaţii instrumentale
E. Apare în timpul sau imediat după deglutiţie
București, 2010, p713
8. CS. Care sunt cele mai obișnuite cauze ale sincopelor de cauză cardiacă
A. Hipovolemie: hemoragie, diaree, vomă
B. Boli cardiace structurale: boli valvulare, infarct miocardic sau ischemie
96
C. Tulburările de ritm și conducere
D. Stenoza pulmonară valvulară
E. Disecție de aortă
9. CS. Ce investigație este inițială și obligatorie în diagnosticul sincopei:
A. Eco-dopler
B. Electrocardiograma (ECG)
C. Monitorizare ECG Holter
D. Testul mesei înclinate
E. Coronarografia
2010,p714
10. CS. Cel mai frecvent tip de sincopă este:
A. sincopa reflexă
B. sincopa determinată de boli structurale cardiace
C. hipotensiunea ortostatică
D. sincopa cardiacă determinată de aritmii
E. sindromul de hipersensibilitate a sinusului carotidian
11. CM. Notaţi semnele clinice suspecte pentru o sincopă cardiacă
A. Prezenţa patologiei organice cardiace
B. Debutul la efort sau clinostatism
C. Palpitaţii în timpul sincopei
D.Grețuri
E.Vertije
2010,p713
12. CM. Notaţi semnele clinice suspecte pentru o cădere nesincopală:
A. Prezenţa dezorientării post-critice
B. Convulsii tonico-clonice,ce debutează odată cu accesul
C. Accese frecvente cu acuze somatice multiple, fără afectarea organică a cordului
D. Asocierea căderii cu vertij
E. Asocierea căderii cu disartrie, diplopie
13. CM. Notaţi semnele ECG suspecte pentru o sincopă cardiacă
A. Bloc de ram
B. Bloc AV gr. II Mobitz I
C. Bradicardie sinusală <50 bpm
D. WPW
E. QT prelungit
14. CM. Care factori cresc posibilitatea ca o tulburare de ritm să determine sincopa
A. frecvența cardiacă prea joasă
B. frecvența cardiacă prea rapidă
C. funcția ventriculului stîng cu fracție de ejecție normala
D. funcția ventriculului stîng cu fracție de ejecție scăzută
E. aritmie ventriculara
București, 2010,p713-14
15. CM. Bolile cardiace structurale ce determina sincopa sunt:
A. fibrilatia atrială
B. cardimiopatia hipertrofică
97
C. stenoza aortică
D. stenoza mitrală
E.extrasitolia supraventriculară
Răspuns B, C, D
16. CM. Care teste diagnostice au valoare informativă în evaluarea sincopelor
A. Masajul sinusului carotidian
B. Tilt-testul
C. Monitorizare ECG de durată ( Holter, dispozitive implantabile)
D. Studiul electrofiziologic
E. Ecocardiografie
17.CM.Pentru evaluarea sincopei mediate neurogen se efectuează:
A. Masajul sinusului carotidian
B. Tilt-testul
C. Monitorizare ECG de durată ( Holter, dispozitive implantabile)
D. Studiul electrofiziologic
E. Ecocardiografie
18. CM. Testul masajul de sinus carotidian se va considera pozitiv la:
A. asocierea asistoliei > 3 sec.şi/sau scăderea TA sistolice > 50 mm.
B. simptomatologie clinică sugestivă
C. Prezenţa dezorientării post-critice
D. Convulsii tonico-clonice,ce debutează odată cu accesul
E. Palpitaţii în timpul sincopei
2010,p715
19.CM. Care teste diagnostice au valoare informativă redusă în evaluarea sincopelor:
A. Tilt-testul
B. Monitorizare ECG de durată
C. Electroencefalografia
D. Imagistica prin rezonanță magnetică
E.Tomografia computerizată cerebrală
20.CM. Criteriile diagnostice pentru sincopa mediată neurogen sunt:
A. Lipsa patologiei cardiace
B. Istoricul recent al sincopei
C. Debutul după emoţii, aflarea îndelungată în locuri aglomerate, ortostază prelungită
D. Prezenţa greţurilor, vertijurilor înaintea episodului sincopal
E. Apariţia sincopei la 1oră după alimentaţie
21. CM. Următoarele afirmații sunt corecte pentru efectuarea masajului sinusului carotidian:
A. Se efectuează la pacienţi > 40 ani
B. Se efectuează în sincope de geneză neidentificată (după evaluarea iniţială)
C. Se efectuează în sincope de geneză cardiacă
D. Se efectuează în poziţie de clino/ortostatism
E. Se efectuează sub monitorizarea ECG, TA timp de 5-10sec
22. CM. Următoarele afirmații sunt corecte pentru Tilt – testul:
A.Se indică în diagnosticarea sincopelor de geneză neidentificată
B. Se indică în special la pacienţi cu cord intact
98
C. Testul pozitiv (pierderea conştienţei cu inducerea hipotensiunii şi /sau a bradicardiei) se
consideră diagnostic pentru sincopa vaso-vagală
D. Testul pozitiv (pierderea conştienţei cu inducerea hipertensiunii)
E. Testul pozitiv (pierderea conştienţei cu inducerea tahicardiei)
23. CM. Evaluarea completă a unui pacient cu sincopă poate necesita:
A. investigații neurologice specifice
B. evaluare psihiatrică
C.coronarografie
D. testul cu adenosin trifosfat
E. studiul electrofiziologic intracardiac
24.CM. Cînd internăm un pacient cu sincopă?
A.presupunem geneza cardiacă a sincopei.
B.sincopa este urmată de o traumă severă.
C.sincopă cu recurenţă înaltă
D. episoade sincopale unice
E. sincope episodice fara factori de risc
2010,p720
25.CM. Vor beneficia de tratament pacienţii:
A. cu episoade sincopale unice, fără factori de risc
B. sincope frecvente ce afectează calitatea vieţii
C. sincope fără perioadă premonitorie, cu expunere la traumatism,
D. activităţi cu risc înalt (conducere autoturisme, operatori maşini, piloţi ş. a.)
E. sincopa aritmică cu risc vital
26.CM. Pentru tratamentul sincopei cardiace sunt corecte afirmațiile:
A.implantarea electrocardiostimulatorului în sincope cauzate de bloc AV
B. implantarea electrocardiostimulatorului creşte supravieţuirea şi previne recurenţa sincopală la
pacienţi cu blocuri cardiace
C. implantarea electrocardiostimulatorului se va considera la pacienţi cu bloc de ram şi sincope (la
suspectarea blocului AV intermitent)
D. se va suspecta tahicardie ventriculară ca cauză a sincopei la pacienţi cu disfuncţia ventricolului
stîng
E. tahicardia supraventriculară de obicei nu induce stare sincopală
27. CM. În ce cazuri este indicat testul mesei înclinate?
A. la pacienții cu boli structurale organice cardiace
B. la pacienții cu o singură sincopă, dar cu risc înalt de traumă
C. pentru diferențiere între sincopa reflexă și hipotensiunea ortostatică
D. pentru diferențiere între sincopa și epilepsie cu mișcări tonicoclonice
E. este indicat pentru evaluarea tratamentului
28. CM. Ce afirmații sunt corecte pentru testul mesei înclinate cu provocare farmacologică?
A. testul are o specificitate înaltă, de peste 90%.
B.se efectuează cu dopamină i.v
C.se utilizează isoproterenol injectabil i.v
D. se utilizează nitroglicerină sublingual 300-400 mg
E. se efectueaza la 20 de minute după faza de bază a testului
99
29.CM. Indicațiile studiului electrofiziologic la pacienții cu sincopă sunt:
A. sincopa reflexa
B. boală ischemică cardiacă la care se sugerează o tulburare de ritm drept cauză a sincopei
C. sincopa este precedată anamnestic de palpitații, dar studiile neinvazive nu au reușit obiectivarea
diagnosticului
D. sindrom Brugada,
E. cardiomiopatie aritmogenă de ventricul drept sau cardiomiopatie hipertrofică
Mic tratat de cardiologie /sub red.: Carmen Ginghină. Editura Academiei Române
30.CM. Care afirmații sunt corecte pentru sincopa la vîrstnici?

A. sincopa este mai frecventă decît în populația generală și crește cu decada de vîrstă
B. Fibrilația atrială rapidă este factor cauzal pentru sincopa la vîrstnici
C. terapia cu diuretice poate cauza sincopa
D. terapia cu betablocante blocante poate cauza sincopa
E. afecțiunile neurologice pot cauza sincopa
Moartea subita, resurcitarea cardiovasculară
1. CS. Menționați semnul clinic care nu este caracteristic în moartea subită cardiacă:
A. Este moartea naturală
B. Moarte de cauză cardiacă
C. Pierderea bruscă a stării de conștiență
D. Survine în maxim o oră de la debutul simptomelor acute
E. Survine timp de două ore de la debutul simptomelor acute
2. CS. În definiția morții subite cardiace identificăm patru elementele ce se succed cu exepția:
A. Prodroamele
B. Debutul evenimentului final
C. Insuficiența respiratorie
D. Stopul cardiac
E. Moartea biologică
.
3. CS. Pentru moartea biologică sunt corecte afirmațiile cu excepția:

A. Este o consecință imediată a stopului cardiac
B. Reprezintă eșecul resuscitării
C. Reprezintă absența activității mecanice/electrice a cordului/ a sistemului nervos central după
resuscitare
D. Reprezintă numai absența activității mecanice/electrice a cordului după resuscitare
E. Apare de obicei în cîteva minute după stopul cardiac
4. CS. Ce este caracteristic pentru simptomele premonitorii în moartea subită cardiacă:

A. Sunt adesea absente și nespecifice
B. Sunt adesea bine exprimate și specifice
C. Au un debut insidios
100
D. Nu conduc la stop cardiac iminent
E. Survin la un interval mai lung de o oră
.
5. CS. Care afirmație este corectă pentru moartea subită cardiacă:

A. Constitue aproximativ 60% din totalul deceselor de cauză cardiacă
B. Constitue aproximativ 75% din totalul deceselor de cauză cardiacă
C. Constitue aproximativ 65% din totalul deceselor de cauză cardiacă
D. Constitue aproximativ 50% din totalul deceselor de cauză cardiacă
E. Constitue aproximativ 80% din totalul deceselor de cauză cardiacă
6. CS.Numiți prevalența după gender a morții subite cardiace:

A. Este mai frecventă la sexul masculin
B. Este mai frecventă la sexul femenin
C. Are aceeași frecvență la ambele sexe
D. Este mai frecventă în populația vârstnică
E. Crește progresiv proporția populației tinere care decedează subit
7. CS.Care afirmație este incorectă pentru moartea subită cardiacă:

A. Prevalența pe grupe de vârstă are două vârfuri
B. Prevalența în perioada de nou născut
C. Prevalența în populația vârstnică (75-85 de ani)
D. În ultimii ani crește progresiv proporția femeilor care decedează subit
E. Crește progresiv proporția populației tinere care decedează subit
8. CS. Factorii de risc pentru moartea subită cardiacă sunt următorii, cu excepția:
A. Cardiopatia ischemică
B. Hipertensiunea arterială
C. Fumatul
D. Obezitatea
E. Prolapsul de valvă mitrală
9. CS. Menționați cea mai importantă cauză pentru moartea subită cardiacă:
A. Cardiomiopatiile
B. Boli cardiace mecanice
C. Boala coronariană aterosclerotică
D. Anomalii electrice cardiace
E. Boli cardiace congenitale
Răspuns C.
10. CS. Cel mai important predictor al riscului de moarte subită cardiacă s-a dovedit:
A. Diabetul zaharat
B. Alungirea repolarizării ventriculare
C. Disfuncția sistolică ventriculară stîngă severă (FE<35%)
D. Statusul socio-econamic scăzut
101
E. Factorii genetici
11. CS. Ce relevanță anatomo-patologice determină anomaliile electrice (sindrom de QT lung,

sindrom Brugada) la pacienții cu moarte subită cardiacă:
A. Zone cicatriceale
B. Hipertrofia venticulară stingă
C. Plăci de aterom fisurate
D. Cord structural normal
E. Trombi ocluzivi
12. CS. Care afirmație este incorectă în cazul asocierii diabetului zaharat cu moartea subită cardiacă:
A. Prezența unor forme accelerate de ateroscleroză
B. Creșterea trombogenicității
C. Cardiomiopatia diabetică
D. Intervalul QT prelungit la pacienții diabetici
E. Prolapsul de valvă mitrală
13. CM. Elementele cheie în stabilirea diagnosticului de moarte subită cardiac sunt cu excepția:
A. Caracterul traumatic
B. Caracterul natural (netraumatic)
C. Rapid (maxim 1 oră)
D. Insidios
E. Neașteptat (subit)
14. CM. Care tahiaritmii ventriculare maligne pot produce moarte subită cardiacă:
A. Disociație electro-mecanică
B. Fibrilație ventriculară
C. Ritm idioventricular
D. Bradicardie
E. Tahicardie ventriculară susținută
15. CM. Menționați patologiile ce pot cauza moartea subită cardiacă:

A. Cardiomiopatia hipertrofică
B. Cardiomiopatia aritmogenă de ventricul drept
C. Sindromul Brugada
D. Stenoză aortică
E. Punțile miocardice
16. CM. Menționați mecanismele prin care leziunile aterosclerotice coronariene determină
instabilitate electrică, tahiaritmii ventriculare maligne și moarte subită cardiacă:
A. Transformarea unei plăci aterosclerotice stabile în placă activă instabilă care conduce la
ischemie acută sau sub acută cu producerea de anomalii electrice la nivelul miocardului
B. Creșterea consumului de oxigen în prezența unor stenoze coronariene semnificative
102
C. Prezența cicatricelor postinfarct miocardic la apariția unor circuite de reintrare
D. Remodelarea ventriculară din boala cardiacă ischemică cu disfuncției ventriculară stîngă
progresivă, cu activarea căilor neuro-hormonale din insuficiența cardiacă
E. Afectarea difuză a miocardului modulată de anomalii metabolice (anoxie, acidoză, șoc,
insuficiență renală)
17. CM. Enumerați cele trei clase de moarte subită cardiac după Hinkle:
A. Moartea subită aritmogenă
B. Apariția de ectopii ventriculare
C. Moartea subita cu insuficientă circulatorie
D. Moarte subită fără precizarea cauzei
E. Instalarea stopului cardiac
Cursul prelegeri, prof.univ L.Grib, slaid 21.
18. CM. Ce modificări anatomo-patologice determinate de boala cardiacă ischemică pot fi

identificate la pacienții cu moarte subită cardiacă:
A. Zone cicatriceale
B. Hipertrofia venticulară stingă
C. Plăci de aterom fisurate
D. Cord structural normal
E. Trombi ocluzivi
.
19. CM. În moartea subită cardiacă simptomele prodromale sunt reprezentate de:
A. Durere toracică,
B. Dispnee
C. Fatigabilitate
D. Palpitații
E. Sincopă
20. CM. Care afirmație este corectă pentru debutul evenimentului final în moartea subită cardiacă:
A. Instalarea unui episod ischemic acut
B. Modificări lente în statusul clinic al pacientului
C. Modificări dinamice în activitatea electrică a cordului (creșterea frecvemței cardiace,
apariția de ectopii ventriculare)
D. Apariția aritmiilor ventriculare maligne
E. Instalarea stopului cardiac
21. CM. Stopul cardiac se caracterizează prin următoarele semne:

A. Oprirea bruscă a funcției de pompă care conduce rapid la moarte
B. Pierderea stării de conștiență ca urmare a reducerii debitului cerebral
C. Pierderea circulației efective
D. Hipotensiune
E. Presincopă
22. CM. În ce interval de timp apar leziunile cerebrale ireversibile:

A. După 4-6 minute de la oprirea circulației cerebrale în absența oricărei intervenții:
103
B. Aproximativ 8 min dacă este urmat de aplicarea de măsuri bazale de susținere a vieții
C. Aproximativ 16 min dacă sunt aplicate măsuri avansate conform protocolului de resuscitare.
D. După 20 minute de la oprirea circulației cerebrale în absența oricărei intervenții:
E. Aproximativ 20 min dacă este urmat de aplicarea de măsuri bazale de susținere a vieții
23. CM. Enumerați semnele clinice caracteristice ale morții cardiac subite:
A. Oprirea gradată a respirației -“semnul oglinzii”
B. Absența pulsului la vasele mari(carotide)
C. Midriază(2-3 minute)
D. Pierderea cunostinței
E. Dispnee
24. CM. Cauzele cardiace a morții subite la copii sunt:

A. Fibrilatie ventriculară idiopatică
B. Sindrom QT congenital
C. Hemoragii
D. Miocardita
E. Acces de astm bronsic
25. CM. Cauzele noncardiace a morții subite la copii sunt:

A. Fibrilatie ventriculară idiopatică
B. Sindrom QT congenital
C. Hemoragii
D. Intoxicații
E. Acces de astm bronșic
26. CM. Notați metodele neinvazive de evaluare a pacienților cu risc de moarte subită cardiacă.
A. Teste elecrofiziologice
B. EcoCG-Dopler
C. ECG
D. CT cordului
E. Cateterism cardiac
București, 2010,p 729, 730
27. CM. Notați metodele invazive de evaluare a pacienților cu risc de moarte subită cardiacă
A. Teste elecrofiziologice
B. EcoCG-Dopler
C. Coronarografia
D. Stimulare programată
E. Cateterism cardiac
București, 2010,p 729, 730
28. CM Ce modificări poate înregistra electrocardiograma de suprafață la pacienții cu risc crescut de

moarte subită cardiacă?
A. Modificări ischemice
B. Hipertrofie ventriculară stîngă
104
C. Sindromul de QT lung
D. Sindromul Brugada
E. Modificări asociate cu anomalii ale electroliților serici
29. CM. Enumerați date relevante depistate prin EcoCG-Dopler la pacienții cu risc sporit de moarte
cardiacă subită.
A. Fracția de ejecție < de 30-35%
B. Sechele post infarct
C. Alternanța undei T
D. Valvulopatii
E. Boli congenitale
2010,p 730
30. CM. În ce cazuri este utilă monitorizarea Holter ECG pentru pacienții cu risc dovedit de moarte
subită cardiacă?
A. În evaluarea tahiaritmiilor ventriculare
B. Alterarea funcției ventriculare stîngi
C. Un răspuns anormal al tensiunii arteriale la efort poate identifica pacienții cu cardiomiopatie
hipertrofică
D. În evaluarea bradiaritmiilor ventriculare
E. Sincope
2010,p 730
31. CM. În ce cazuri este util Testul ECG de efort pentru pacienții cu risc crescut de moarte subită
cardiacă?
A. În evaluarea tahiaritmiilor ventriculare
B. Alterarea funcției ventriculare stîngi
C. Un răspuns anormal al tensiunii arteriale la efort poate identifica pacienții cu cardiomiopatie
hipertrofică
D. În evaluarea bradiaritmiilor ventricular
E. Identifică tahicardia ventriculară polimorfă catecolaminergică
2010,p 730
32. CM. Care investigați vor efectua supraviețuitorii morții cardiac subite?
A. ECG
B. EcoCG-Dopler
C. Coronarografia
D. Testul ECG de effort
E. Teste biologice (hipopotasemie, acidoză metabolică, creșterea enzimelor de necroză
miocardică)
2010,p 729
33. CM. Stimularea electrofiziologică se efectuează la pacienții cu :

A. Cardiopatie ischemică
B. cardiomiopatii
C. Tahicardii ventriculare
D. Care au supravețuit după moarte subită
E. Sincope
2010,p 729
105
34. CM. Care afirmații sunt corecte pentru resuscitarea cardiacă?
A. Asigură suportul bazal al vieții (BSL- basic life support)
B. Asigură suportul avansat al vieții (ALS – advanced life support)
C. Include folosirea unui defibrilator extren automat
D. Începerea manevrelor de resuscitare cardiopulmonară
E. Resuscitarea trebuie inițiată mai rapid
2010,p 729
35. CM. Suportul bazal al vieții (BLS) include :

A. Verificarea starii de conștiență a victimei
B. Telefon la serviciul de urgență
C. Deschiderea căilor respiratorii, verificarea respirației
D. Verificarea pulsului (doar personalul medical)
E. Stop cardiac <5 minute, cu martori, defibrilator extern automat disponibil
2010,p 731
36. CM. Care afirmații sunt corecte pentru masajul cardiac extern?
A. Compresiile eficiente, susținute (fără pauză)
B. Decopresiile complete
C. Compresiile se efectuează cu o frecvență de 50/min
D. Compresiile se efectuează cu o frecvență de 100/min
E. Compresii în jumătatea inferioară a sternului, care să deprime sternul cu 4-5 cm
2010,p 731
37. CM: Suportul avansat al vieții (ALS) include:

A. Resuscitarea cardiopulmonară (cicluri de 30 compresii:2 ventilații sau 100 compresii/min și
8-10 ventilații/min)
B. Atașare defibrilator
C. Administrare de vasopresatoare (adrenalină, vasopresină, înainte/după șoc)
D. Administrare de antiaritmice: Amiodaromă , lidocaină, suflat de Mg (în torsada vârfurilor)
E. Este posibil administrarea endotraheală
2010,p 731
38. CM. Pentru care situații este util defibrilatorul implantabil ?

A. Stop cardiac resuscitat
B. Tahicardie ventriculară susținută (TVS) documentată
C. Boală cardiacă structurală și TVS spontană
D. Disfuncție de venticul sting semnificativă și sincopă neexplicată
E. Sindrom Brugada
2010,p 733
39. CM. Prevenția primară nefarmacologică a morții subite cardiace prevede:

A. Modificarea stilului de viață
B. Controlul riguros al factorilor de risc ai aterosclerozei
C. Reducerea efortului fizic
D. Administrarea inhibitorilor enzimei de conversie a angiotensinei
E. Administrarea statinelor și betablocantelor
2010,p 733
40. CM. Prevenția primară farmacologică a morții subite cardiace prevede:

A. Administrarea inhibitorilor enzimei de conversie a angiotensinei
106
B. Administrarea statinelor
C. Administrarea antiaritmicelor
D. Administrarea betablocantelor
E. Administrarea blocanțiilor receptorilor de aldosteron
2010,p 733
Bibliografia:
2. Dubin Dale. Interpretarea rapidă a ECG-urilor. Editura Medicală București 2010.
3. Radu Păun “Tratat de Medicină Internă” Bolile cardiovasculare partea II.
4. L.Gherasim „Medicină internă” Boli cardiovasculare.
5. Victor Botnaru, Boli cardiovasculare Chişinău 2008.
6. Cursul de Cardiologie.
107

Teste Disciplina Cardiologie În Română

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Teste Disciplina Cardiologie În Română

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

TESTE

2. CS. În tahicardia sinusală sunt prezente toate semnele ECG cu exepția:

3. CS. Precizați semnul ECG caracteristic în aritmia respiratorie:

4. CS. Menționați semnul clinic care nu este caracteristic în tahicardia supraventriculară

6. CS.Notați semnul ECG caracteristic în tahicardia ventriculară paroxistică:

7. CS. Mențioanați semnul ECG caracteristic pentru extrasistolia atrială:

9. CS. Semnul ECG caracteristic fibrilaţiei atriale este:

11. CS. Metoda de elecție în paroxismul de tahicardie ventriculară cu instabilitate

12. CM. Electrocardiografic este oportună divizarea tahiaritmiilor:

13. CM. Semnele ECG caracteristice fibrilaţiei atriale sunt:

17. CM. Afirmațiile corecte în fibrilația atrială paroxistică ”adrenergică” sunt:

19. CM. Indicați medicamentele administrate pentru restabilirea ritmului sinusal la un

20. CM. Factorii de risc tromboembolic în fibrilația atrială sunt:

21. CM. Menționați caracteristicele clinice și ECG în flutter-ul ventricular:

22. CM. Fibrilaţia ventriculară se caracterizează prin:

23. CM. Măsurile de resuscitare efective în fibrilația și flutterul ventricular sunt:

25. CM. Menționați cauzele tahicardiei sinusale:

26. CM. Tahicardia atrioventriculară joncțională nonparoxistică este cauzată de:

27. CM. Mecanismul tahicardiei joncționale atrioventriculare reciproce include:

28. CM. Tratamentul tahicardiilor atrioventriculare reciproce include:

29. CM. Tahicardia ventriculară paroxistică se caracterizează prin:

31. CM. ECG caracteristica extrasistoliei atriale este:

33. CM. Extrasistolia ventriculară ECG se manifestă prin:

34. CM. În extrasistolia atrioventriculară superioară pe ECG se înregistrează:

35. CM. Notați manifestările ECG în extrasistolia atrioventriculară medie:

36. CM. În extrasistolia atrioventriculară inferioară pe ECG se înregistrează:

37. CM. Clasificarea extrasistoliilor după Lawn-Wolf include:

38. CM. Numiți medicamentele antiaritmice din clasa I

39. CM. Numiți medicamentele antiaritmice din clasa II

40. CM. Numiți medicamentele antiaritmice din clasa III

Aritmii cardiace adăugător

3. cm. Precizați semnele EKG caracteristice pentru aritmia respiratorie:

4. cm. Menționați semnele caracteristice în tahicardia supraventriculară paroxistică:

9. cm. Semnele EKG caracteristice fibrilaţiei atriale sunt:

17. cs. Afirmația incorectă în fibrilația atrială paroxistică ”adrenergică” este:

20. cm. Scorul thromboembolic la un pacient cu fibrilație atrială se estimează în conformitate cu

21. cm. Menționați caracteristicele EKG în flutter-ul ventricular:

22. cm. Fibrilaţia ventriculară se caracterizează electrocardiografic prin:

23. cm. Măsurile de resuscitare neefective în fibrilația și flutterul ventricular sunt:

24. cs.Tahicardia sinusală se caracterizează prin:

25.cm. Menționați cauzele fiziologice a tahicardiei sinusale:

26. cm. Numiți cauzele fiziologice ale bradicardiei sinusale

27. cs. Mecanismul tahicardiei joncționale atrioventriculare este cauzat de:

31. cs. Alegeți medicamentul antiaritmic de elecție în tahicardia ventriculară:

32. cm. Electrocardiografic, după ritmicitate, extrasistolele se divizează în:

2. CS. În cardiomiopatia dilatativă se înrăutățește preponderent:

4. CS. Menționați modificărea ecocardiografică caracteristică pentru cardiomiopatia dilatativă:

5. CS. În cardiomiopatia hipertrofică se înrăutățește preponderent:

6. CS. Menționați modificarea ecocardiografică caracteristică pentru cardiomiopatia hipertrofică:

7. CS. Substratul morfologic în cardiomiopatia restrictivă constă în:

8. CS. Substratul morfologic în cardiomiopatia aritmogenă constă în:

9. CS. Menționați cardiomiopatia în care tratamentul este efectiv şi prognosticul favorabil:

10. CM. Numiți modificările hemodinamice care survin în cardiomiopatia dilatativă

12. CM. Ce medicamente veți administra în cardiomiopatia dilatativă:

13. CM. Menționați formele cardiomiopatiei hipertrofice

14. CM. Menționați manifestările clinice caracteristice pacienților cu cardiomiopatie hipertrofică cu

15. CM. Menționați modificările ECG în cardiomiopatia dilatativă?

16. CM. Numiți modificările ECG caracteristice pentru cardiomiopatia hipertrofică

17. CM. Tratamentul pacienților cu cardiomiopatie hipertrofică obstructivă nu include

18. CM. Menționați modificările ECG în cardiomiopatia dilatativă?

20. CM. Menționați modificările ECG în cardiomiopatia dilatativă?

1.c.m. Numiți cardiomiopatiile idiopatice

2. c.m. Cardiomiopatia dilatativă se caracterizează prin: