Sunteți pe pagina 1din 9

Metodologia aprecierii dezvoltarii fizice. Indicatori.

Metode – somatoscopie, somatometrie, fiziometrie.

Dezvoltarea în concept biosocial se defineşte ca suma modificărilor survenite în cursul vietii


fiecarui organism, inclusiv evoluţia întregii specii. Astfel, dezvoltarea fizica defineşte
particularităţile morfofuncţionale ale diferitelor etape de viaţă. Dezvoltarea fizica este un
fenomen cu determinare multifactoriala, deci ea depinde în egala masura de patrimoniul ereditar
şi de conditiile de mediu, în special economico-sociale. Dezvoltarea fizica poate fi considerata si
chiar este un indicator fidel al starii de sanatate.
Dezvoltarea fizica si neuropsihica – fenomen cu determinare multifactoriala.
Cele 2 mari categorii de factori care influenţează dezvoltarea sunt: cei interni (ereditari) si cei
externi (de mediu), care interferează în momente si etape succesive, repetate sau intricate.
In categoria factorilor ereditari (interni) se gasesc: factorii genetici (particularitati de sex
si rasa), factorii metabolici, factorii neuro-endocrini.
In categoria factorilor de mediu (externi) se gasesc: (1) alimentatia, (2) factori naturali
(ex. – de anotimp, sezonul cald intensifica procesele de crestere), (3) economico-sociali (venit
familial, locuinta, nivel cultural al parintilor, conditii de munca, asistenta medicala), si (4) factori
psiho-afectivi (climat familial, urbanizare).

Legile specifice ale dezvoltarii


Dezvoltarea este rezultatul interferarii a 2 procese: ♦ cresterea = acumulare si amplificare
cantitativa
♦ diferentierea = modificari functional
adaptative si diversificari structurale.
1) CONDITIILE DE MEDIU influenteaza hotărâtor dezvoltarea organismului. (alimentatie,
locuinta, urbanizare, activitate, asistenta medicala)
2) RITMUL DEZVOLTARII SCADE CU VARSTA foarte viu in perioada intrauterina,
scade progresiv dupa nastere, cu exceptia perioadei prepuberale (10-13 ani) si se opreste
la ~ 20-25 de ani.

!!!!! RECAPITULARE Etapele de dezvoltare a organismului uman


I. Etapa de dezvoltare intrauterina = perioada prenatala
din momentul fecundatiei pana la nastere = 40 saptamani sau 280±10 zile.
Se imparte in: a) P.de ou (zigot): 0-14 zile;
b) P. de embrion: 14 zile- 12 saptamani (organogeneza)
c) P. de făt: de la 12 sapt. până la nastere.
II. Etapa de dezvoltare extrauterina sau perioada postnatala
Incepe de la nastere si se intinde pâna la maturzarea somato-psiho-economica
1) Prima copilarie – de la nastere pana la 3 ani care la randul sau se subimparte in:
- p.de nou nascut (0-28 zile). Ritmul de crestere este rapid (lungime 5cm/luna, greutate
500-750gr/luna)
- p. de sugar (1-12 luni) – mic, mediu, mare. Ritm de crestere accelerat;
=> in greutate (ponderal) in lunile 2,3,4 cate 750 gr/luna; lunile 5-8 cate 500 gr/luna; lunile 9-12
cate 250 gr/luna.
Astfel la 4 luni isi dubleaza greutatea, iar la sfarsitul primului an isi tripleaza greutatea de la
nastere.
=> in lungime (statural) in luna a 2-a 4cm/luna, luna a 3-a 3 cm, luna a 4-a 2 cm, luna a 5-a 2 cm,
apoi pana la un an cate 1 cm/luna.
Astfel ca in primul an creste statural 20-25 cm.
=> perimetrul toracic care la nastere masoara ~ 31 cm – ritm de crestere prima luna 3 cm, a 2-a
luna 2 cm, apoi cate 1 cm/luna. Astfel la 1 an se egalizeaza cu perimetrul cranian.
- p. de copil mic = anteprescolar = 1-3 ani Se caracterizeaza printr-un ritm de crestere viu,
dar diminuat fata de primul an, astfel: ponderal in al 2-lea an 3 kg, iar in al 3-lea an 2 kg; statural
in al 2-lea an 10-12 cm, iar in al 3-lea an 5-6 cm.

Particularitati morfo-functionale ale acestei perioade: alaturi de ritmul de crestere staturo-


ponderala despre care am vorbit, mai vom specifica:
- nutritie intensa si nevoi nutritionale crescute
- alimentatie speciala
- aparitia dentitiei temporare (incepe la 6-8 luni si se incheie la 2,5-3 ani.
- fontanelele – zone neosificate la nastere, situate la jonctiunea dintre oasele late ale
craniului

Fontanela denumire forma localizare Deschisă la Inchidere


nastere luni
Anterioara Bregmatică ◊ Parietale- 100% ~ 14
frontale
Posterioara Lambdoidă λ Parietale- 25% 2-3 luni
occipitale
laterale - ∆ Parietal- 10-15% 1-2 luni
temporal-
frontal

- dezvoltare psihomotorie importanta si rapida


- dependenta de mediul inconjurator si nevoia de ingrijiri speciale
De aceste particularitati morfofunctionale, de igiena spatiului inconjurator, de cunosterea
regulilor de igiena si respectarea lor, de standardul socio-economic al apartinatorilor depinde si
patologia primei copilarii. Astfel in patologia nounascutului predomina imbolnavirile determinate
de actiunea factorilor antenatali (genetici) si intranatali (traumatismul si anoxia la nastere):
malformatiile si afectiuni legate de actul nasterii. In patologia sugarului predomina imbolnavirile
acute infectioase ale aparatului respirator, tulburarile acute si cronice de nutritie si cele digestive,
afectiuni ale pielii.

2) A 2-a Copilărie = perioada prescolara la care se disting:


- p. de prescolar mic (3-4 ani)
- p. de prescolar mijlociu (4-5 ani)
- p. de prescolar mare (5-6 ani).
Particularitatile morfo-functionale ale acestei perioade sunt:
- ritm de crestere staturo-ponderal diminuat fata de perioada anterioara: 4-5cm/an si 1,5-2
kg/an
- nevoile nutritionale sunt proportional mai reduse
- dezvoltarea psihomotorie este progresiva
- se perfectioneaza vorbirea, sporesc cunostintele, se dezvolta atentia spontana, mersul si
miscarile devin mai sigure
Patologia caracteristica: are o morbiditate mai redusa, predomina accidentele de casa, cele rutiere,
intoxicatiile, bolile infecto-contagioase.

2) A 3-a copilarie este perioada cuprinsa intre 6 ani si până la prepubertate (10-11 ani), ea
mai poate fi numita perioada de scolar mic.
3) Perioada de scolar mijlociu 10/11 ani – 14/15 ani, cuprinde 2 subetape: prepuber 10 –
12 ani si puber 12 -14/15 ani
4) Adolescenta 14/15 ani – 18 ani
5) Tineretea 18-25 ani

In ultimul timp, se vorbeste despre perioada 10-25 de ani ca fiind perioada de adolescenta care se
imparte in trei perioade caracteristice si clar deosebite si anume:
1) perioada de preadolescenta 10/11 – 14/15 ani
2) perioada de adolescenta propriu-zisa 14/15 ani – 18 ani
3) perioada de postadolescenţă 18 -25 ani. La sfârşitul acestei perioade cresterea si
dezvoltarea sunt incheiate, individul fiind considerat adult.

Particularitatile morfo-functionale:
şcolar mic: - cresterea staturo-ponderala este lenta
- aparitia primilor dinti definitivi
- continuarea maturizarii sistemului nervos
- dezvoltarea intelectuala intensa si dependenta de activitatea instructiv-educativa
- morbiditate: accidente rutiere, boli infecto-contagioase, afectiuni oculare, angine
streptococice, inflamatii ale aparatului respirator, vegetatii adenoide, leucemie,
tulburari de crestere staturo-ponderala.

scolarul mijlociu: - prepubertatea – saltul statural precede etapa pubertara (ritm de crestere
staturala alert)
- pubertatea – incetinirea ritmului de crestere staturala si accelerarea
ritmului de crestere ponderala
- se schimbă aspectul exterior al copilului, infaţişare armonioasă,
asemanatoare adultului
- dezvoltare intelectuala continuă
- labilitate neuropsihica
- scaderea rezistentei organismului si receptivitate crescuta la boli
- morbiditate: angine streptococice, reumatism articular acut, hepatita
virala, tuberculoza, afectiuni cardiace, deformari ale coloanei vertebrale, traumatisme, accidente.
- prevenirea imbolnavirilor: calirea organismului, activitate sportiva
adecvata
pubertate si adolescenta- morbiditate: tulburari endocrine si nervoase, afectiuni cardiace, miopie,
carii dentare, deformatii ale coloanei vertebrale.

3) RITMUL DEZVOLTARII ESTE NEUNIFORM - perioadele de intensificare ale cresterii,


alterneaza cu perioade de ritm lent. (0-1 an ritm accelerat, 10-12 ani prepubertatea – saltul
statural- ritm accelerat; vezi cresterea staturo-ponderala in functie de anotimp dupa varsta de 3
ani)
4) RITMUL DEZVOLTARII ESTE PROPRIU fiecarui organ, aparat si sistem si in discordanta
cu ritmurile dezvoltarii celorlalte organe.
5) DEZVOLTAREA FIECARUI ORGAN ESTE CORELATA SI CONDITIONEAZA
DEZVOLTAREA ALTOR ORGANE.
6) DEZVOLTAREA FIZICA prezinta PARTICULARITATI legate de SEX, fiind mai
exprimata la baieti.

Dezvoltarea fizica a copiilor si tinerilor este un important INDICATOR al starii de sanatate


individuala cat si a starii de sanatate a colectivitatii.

APRECIEREA DEZVOLTARII FIZICE A ORGANISMULUI urmareste:


▪ identificarea dezvoltarii morfologice si a maturizarii fiziologice
▪ identificarea maturizarii functional-adaptative a SNC (forme comportamentale) si identificarea
maturizarii sociale (integrarea in activitatea sociala)

METODELE DE EVALUARE A DEZVOLTARII MORFOLOGICE SI FUNCTIONALE


(DEZVOLTARE FIZICA) utilizate sunt:
1) METODA SOMATOSCOPICA
2) METODA SOMATOMETRICA
3) METODA FIZIOMETRICA

METODA SOMATOSCOPICA = SOMATOSCOPIA


In cadrul examenului general, efectuat de medic (medicul de familie, medicul scolar, medicul
pediatru) pentru a obtine o impresie generala asupra starii de sanatate a copilului investigat,
primul gest este examenul somatoscopic. Somatoscopia apreciaza SENZORIAL (vizual, tactil)
habitusul morfologic si gradul de robustete, prin investigarea caracterelor dezvoltarii fizice.
Deci, in cadrul examenului somatoscopic vom URMARI, APRECIA SI CONSEMNA
urmatoarele date:
1) STAREA TEGUMENTELOR - vascularizatie, uscaciune, elasticitate, culoare - si A
MUCOASELOR
2) STAREA TESUTULUI CELULAR SUBCUTANAT – redus, mijlociu, mare
3) STAREA SISTEMULUI GANGLIONAR (micropoliadenopatie, hipertrofie regionala)
4) STAREA SIST. MUSCULAR (cantitate, consistenta)
5) STAREA SISTEMULUI OSOS (fontanele, forma toracelui-normal, turtit, înfundat,
glogulos- starea coloanei vertebrale – normala, cifoza, lordoza, scolioza- starea
membrelor superioare si inferioare –malformatii, deformari, picior plat, var, valg,
strâmb congenital
6) POSTURA ORGANISMULUI - Se apreciaza ca avand postura foarte buna copilul
care prezinta axele longitudinale ale capului, trunchiului si membrelor inferioare in
acelasi plan frontal, toracele proeminent, cu umerii si omoplatii situati simetric,
abdomenul plat si curburile coloanei vertebrale fara accentuari mari in plan frontal si
sagital. Se considera ca postura este rea , daca toracele nu proemina, abdomenul este
proeminent, lordoza lombara accentuata, iar axul membrelor inferioare este deviat
anterior. Postura se apreciaza utilizand firul cu plumb, masurandu-se in cm si mm
distanta intre fir si coloana vertebrala la nivelul devierii maxime.
7) ASPECTUL general al RAPORTULUI dintre DEZVOLTAREA MEMBRELOR SI A
TRUNCHIULUI (trunchi alungit, membre scurte sau invers)
8) RAPOARTE INTRE SEGMENTELE CORPULUI
9) DEZVOLTAREA DENTITIEI
10) DEZVOLTAREA CARACTERELOR SEXUALE SECUNDARE

Furnizeaza date subiective

METODA SOMATOMETRICA = SOMATOMETRIA = ANTROPOMETRIA


Furnizeaza date OBIECTIVE asupra dezvoltarii fizice prin masurarea directa, cantitativa a unor
dimensiuni corporale.
CE PUTEM MASURA?

1) INALTIMEA CORPULUI = TALIA = LUNGIME CORPORALA


Inaltimea sau talia, reprezinta distanta intre vertex si planta picioarelor, sau suma lungimilor
capului, gatului, trunchiului si membrelor inferioare. Acest indicator este cel mai fidel si stabil
indicator de determinare al starii de dezvoltare.
Se efectueaza cu ajutorul antropometrului metalic MARTIN sau TALIOMETRU. El este
confectionat din 4 segmente de cate 50 cm teava metalica care se ansambleaza sub forma unei tije
cu lungimea de 2 metri gradata in cm si mm. Pe tija metalica, aluneca un cursor, care tine lama ce
se aplica pe vertexul copiilor. Mentinerea verticala a antropometrului se realizeaza cu ajutorul
unui suport - trepied. Pentru a realiza o masuratoare corecta, trebuie sa nu uitam ca plantele
copilului sa se situeze la gragatia zero a antropometrului; deci va fi necesara o podina cu
inaltimea egala cu inaltimea picioarelor trepiedului. Pentru determinarea corecta a inaltimii,
copilul trebuie sa aiba o pozitie dreapta, corecta in momentul determinarii.
Determinarea inaltimii se programeaza dimineata intre orele 8-12, copilul fiind sumar imbracat si
descaltat. I se explica copilului pozitia corecta , ţinuta copilului sa fie dreapta, cu pozitie corecta a
capului. Examinatorul va plasa copilul cu spatele la tija antropometrului, astfel incat copilul sa
atinga planul virtual al tijei cu calcaiele, fesele si omoplatii, bratele cu palmele libere lipite de
trunchi si coapse, capul fiind astfel asezat incat marginea inferioara a orbitei sa formeze cu
marginea superioara a conductului auditiv extern, o linie orizontala. Se coboara cursorul, pana ce
lama orizontala atinge vertexul. Se fixeaza cursorul pe tija metalica a antropometrului. Copilul
iese de sub cursor si apoi se citeste in cm si mm la marginea inferioara a cursorului pe tija
gradata.
Masurarea taliei cu ajutorul antropometrului se face la copii prescolari, scolari, adolescenti, tineri
si adulti.
Pentru a masura talia sau inaltimea unui copil sub varsta de 3 ani, se foloseste PEDIOMETRUL.
Acest aparat este astfel construit: suportul orizontal are o lungime de 100 cm, iar unul dintre
capete are o extremitate perpendiculara fixa, de unde incepe numaratoarea cm. La cealalta
extremitate gliseaza o extremitate (cursorul) perpendiculara pe planul orizontal. Metoda de
masurare este urmatoarea: pe planul orizontal se pune un scutec curat, individual; copilul, sumar
imbracat este culcat in decubit dorsal, cu capul spre extremitatea fixa; un ajutor ii tine capul
copilului cu vertexul lipit de extremitatea fixa. Examinatorul cu mana stanga pe genunchii
copilului, face extensia membrelor inferioare, iar cu mana dreapta aduce cursorul pana la nivelul
plantelor, realizand un unghi de 90° intre acestea si planul pediometrului. Apoi se ridica
picioarele copilului, mentinandu-se cursorul imobil si se citeste talia.

2) GREUTATEA CORPORALA
caracterizeaza sumar masa corpului, ingloband si sistemul osos, muscular, organele interne,
tesutul grasos depozitat. Tesutul grasos variaza sub influenta unor conditii trecatoare, motiv
pentru care greutatea este un indicator labil comparativ cu inaltimea.
Se masoara cu cantarul de persoane, care trebuie sa fie verificat in prealabil pentru sensibilitate si
exactitate.
Sensibilitatea se verifica asezand pe platforma cantarului o greutate marcata si verificata de 100-
200 gr. pe care un cantar sensibil o inregistreaza ca atare.
Exactitatea se determina prin asezarea pe platforma cantarului a unei greutati marcate si verificate
de 1-2 kg. pe care un cantar exact o va inregistra ca atare.
Tehnica: copilul sumar imbracat se urca pe platforma cantarului, iar dupa oprirea balansului
produs de urcarea pe cantar, se elibereaza bratul mobil al cantarului, care a fost fixat in prealabil,
apoi se noteaza greutatea in kg si sute de gr.
Pentru copilul sugar sau copilul cu o greutate de pana la 10 kg se foloseste cantarul de sugari; se
va avea in vedere ca manevra sa aiba loc in aceeasi stare fiziologica. Cantarul se acopera cu un
scutec curat individual.

3) PERIMETRUL CRANIAN
este un indicator important, furnizand date despre dezvoltarea cutiei craniene: microcefalia –
poate semnifica anomalii sau distructii cerebrale; macrocefalia – poate fi consecinta unor tumori,
hematoame, hidrocefalii.
Tehnica de masurare: cu ajutorul panglicii metrice, care se fixeaza pe urmatoarele repere
anatomice: posterior la nivelul protuberantei externe, latero-lateral deasupra conductului auditiv
extern pe sub pavilioanele auriculare, iar anterior pe deasupra arcadelor sprancenoase, deasupra
glabelei. La fete se va desface parul sau se va ridica. Se citeste in cm si mm.

4) PERIMETRUL TORACIC
Dă relaţii asupra cutiei toracice, maturitatii scheletului, stratului grasos subcutanat, muschilor
toracici si spinali, ofera relatii si despre integritatea aparatului respirator, dezvoltarea segmentului
toracic in lăţime si adancime.
Tehnica de masurare:
se foloseste panglica metrica, urmarind fixarea acesteia pe urmatoarele repere anatomice:
1) pe peretele toracic posterior se fixeaza panglica sub unghiul inferior al omoplatilor
2) copilul ridica bratele si se trec capetele panglicii metrice pe sub axile, copilul lasa bratele
in jos, lasate pe langa corp,
3) pe peretele toracic anterior, mezosternal, pentru fetite si baieti, la nivelul areolelor
mamare, iar pentru adolescente (fetele cu sanii dezvoltati) pe deasupra sanilor, la nivelul
coastei a IV-a.
Copilul sta in picioare, drept, cu capul si privirea inainte, iar masurarea se face in pauza unei
respiratii normale (pauza respiratorie) sau in inspiratie si expiratie fortata, calculand apoi valoarea
medie a celor doua masuratori si se citeste in cm si mm.

5) GROSIMEA PLIULUI CUTANAT


masoara grosimea tesutului subcutanat, in puncte reprezentative:
- treimea mijlocie a bratului stg. in partea posterioara
- regiunea subscapulara stg. unghiul inferior
- linia medio-axilara
- paraombilical (linia ombilic – spina iliaca anterosuperioara
Se masoara cu ajutorul cutimetrului, in mm; se ridica cu doua degete pielea din regiunea aleasa si
se fixeaza cutimetrul, se citeste.
O valoare de 1-1,5 cm indica stare de nutritie satisfacatoare.

Alti indicatori folositi:

6) INALTIMEA SEZANDA = INALTIMEA CORPULUI IN POZITIE SEZAND


este distanta dintre planul de sedere si vertex. Tehnica de masurare: pe platforma antropometrului
se pune un scaun cu o inaltime determinata (cunoscuta 25, 30, 40) cu marginea posterioara lipita
de planul tijei; copilul se aseaza pe scaun avand pozitia trunchiului si capului astfel incat sa atinga
cu omoplatii si cu punctul cel mai proeminent al occipitalului planul virtual al tijei
antropometrului, iar capul fiind astfel asezat incat marginea inferioara a orbitei sa formeze cu
marginea superioara a conductului auditiv extern, o linie orizontala; coapsa cu gamba sa formeze
un unghi drept, picioarele usor desfacute. (Inaltimea scaunului variaza in functie de statura
subiectului: copiii cu inaltime pana la 110 cm scaune de 25 cm, pentru inaltime 110,1 – 130,0 cm
scaun de 30 cm, pentru cei ce depasesc 130 cm scaun de 40 cm). Se coboara cursorul
antropometrului pana la atingerea vertexului cu lama. Se citeste in cm si mm dupa care se scade
inaltimea scaunului.
Pentru copilul sub 3 ani – inaltimea sezanda reprezinta distanta cuprinsa intre planul ischioanelor
si vertex. Tehnica de masurare: se foloseste pediometrul, pe scutecul individual, se aseaza in
decubit dorsal copilul, ajutorul fixeaza capul copilului, la extremitatea fixa a pediometrului, astfel
incat sa o atinga cu vertexul, se flecteaza coapsele copilului pe trunchi, astfel incat sa fie un unghi
drept (90°) intre cele doua segmente, si se apropie cat mai mult cursorul de planul osos, prin
apasarea feselor. Se ridica copilul, se citeste gradatia in cm si mm.

7) DIAMETRUL TRANSVERS CRANIAN


se masoara cu compasul antropometric ţinându-se ramurile acestuia in plan orizontal pe părţile
laterale ale craniului deasupra pavilionului auricular. Compasul se plimba in sus si in jos, inainte
si inapoi, citind pe rigla gradata valorile maxime in cm si mm.

8) DIAMETRUL ANTERO-POSTERIOR CRANIAN


se fixeaza un brat al compasului pe glabela, iar celalalt in plan medio-sagital pe protuberanta
occipitala, cautandu-se valoarea cea mai mare.

9) DIAMETRUL TORACELUI TRANSVERS SI SAGITAL


se masoara cu ajutorul compasului antropometric, fixand bratele acestuia latero-lateral sau antero-
posterior la nivelul coastei a IV-a; se citeste in timpul pauzei respiratorii in cm si mm.

10) DIAMETRUL BIACROMIAL


se determina cu compasul antropometric;
Copilul sta in pozitie ortostatica, cu bratele lipite de coapse si musculatura relaxata. Cele doua
capete ale compasului se fixeaza la nivelul acromionului stg si drept, rezultatul exprimandu-se in
cm si mm.

11) ANVERGURA
este distanta cuprinsa intre varful degetului medius de la mana dreapta si varful degetului medius
de la mana stg. cu bratele ridicate la nivelul umerilor, cu palma si degetele intinse. Copilul trebuie
sa fie in picioare, (pozitie ortostatica), iar masurarea se face cu o bara gradata in cm si mm.
Valoarea sa este egala cu a taliei.

12) ELASTICITATEA TORACICA


este diferenta dintre valoarea perimetrului toracic in inspir fortat si cel in expir fortat.

13) PERIMETRUL ABDOMINAL


se masoara cu panglica metrica; se fixeaza panglica metrica la nivelul ombilicului, iar posterior
pe punctul corespunzator care se continua lateral cu o linie ce trece pe marginea crestelor iliace.
De obicei valoarea perimetrului abdominal trebuie sa fie mai mica cu 10-15 cm decat perimetrul
toracic.

14) CIRCUMFERINTA MAXIMA A BAZINULUI


se masoara cu ajutorul panglice metrice, se expima in cm si mm;
Tehnica: se trece posterior panglica tangent la proeminenta maxima a muschilor fesieri, iar
anterior in plan orizontal

15) DIAMETRUL BITROHANTERIAN


se determina cu compasul antropometric;
Copilul sta in pozitie ortostatica. Cele doua capete ale compasului se fixeaza la nivelul
trohanterului mare stg si drept, rezultatul exprimandu-se in cm si mm.

FIZIOMETRIA

Urmareste sa evidentieze capacitatea functionala a organismului in cadrul anumitor solicitari. In


practica curenta se utilizeaza in acest sens: dinamometria, spirometria, masurarea tensiunii
arteriale, determinarea frecventei cardiace, a acuitatii vizuale, a acuitatii auditive.
Mai pot fi folosite si alte determinari: acuitate tactila, acuitate kinestezica, acuitate cromatica,
termoreglare, capacitatea de munca, oboseala, excitabilitatea neuro-musculara, timpul de reactie,
etc.

DINAMOMETRIA

Este o metoda ce masoara forta musculara


Se masoara cu ajutorul dinamometrului.
Tehnica: subiectul tine dinamometrul in palma si-l strange cat poate de tare fara miscari
suplimentare. Se vor face doua sau trei probe si se va inregistra cifra maxima, obtinuta pe scara
de presiune a dinamometrului in kg forta.
Proba se executa de obicei cu mana dreapta, cu exceptia subiectilor stangaci la care
testarea se face pentru mana stg.; valorile obtinute se compara cu cele obtinute pentru mana
dreapta.
Ofera relatii asupra dezvoltarii musculaturii, modificarilor survenite in conditii de
efort fizic sau intelectual, antrenamentului, cand dupa un efort prelungit se inregistreaza valori
scazute ale fortei musculare.
Valorile dinamometriei variaza cu varsta si sexul.

SPIROMETRIA

Determina capacitatea vitala pulmonara (cantitatea maxima de aer expirat dupa o inspiratie
profunda)
Capacitatea vitala pulmonara include: volumul respirator curent, volumul inspirator de rezerva si
volumul expirator de rezerva.
Se determina cu ajutorul aparatului numit spirometru.
Acest examen poate fi executat de catre copilul care poate intelege si executa protocolul priobei.
Se va explica copilului, ca trebuie sa execute o inspiratie profunda pe gura si apoi, printr-o
expiratie maxima sa introduca tot aerul in spirometru. Se vor face doua sau trei probe si se va
inregistra valoarea maxima obtinuta in cm3. Piesa bucala a spirometrului este piesa de unica
folosinta.
Valorile spirometrice medii variaza in functie de varsta si sex, depinzand de: integritatea
functionala a pulmonului, volumul cavitatii toracice, elasticitatea acesteia, de forta musculaturii
respiratorii, antrenamentul functional al respiratiei.
Reducerea valorilor capacitatii vitale apare in: bolile acute si cronice ale pulmonului si
pleurei, bolile cardiace, deformarile coloanei vertebrale, lipsa de miscare, surmenajul scolar,
prezenta poluarii chimice si fizice- pulberi in suspensie, munca in pozitii vicioase, pozitia
defectuoasa in banca.

ACUITATEA AUDITIVA
Se refera la intensitatea minima a unui ton perceputa de o persoana.
Se efectueaza cu ajutorul audiometrului si diapazonului. Audiometrele sunt aparate pentru
masurarea acuitatii auditive si se bazeaza pe principiul masurarii energiei electrice necesare
producerii unui ton.

ACUITATEA VIZUALA
Se efectueaza cu ajutorul optotipului. Optotipul cuprinde o serie de cifre, litere sau imagini de
marimi diferite asezate in randuri ce variaza ca marime de la 9 cm la 0,5 cm. La marginea fiecarui
rand este indicata distanta de la care se pot citi literele sau cifrele de catre o persoana cu acuitate
vizuala normala.
Optotipul va fi asezat la distanta de aprox. 5 metri fata de subiect. Citirea se face de sus in jos;
determinarea acuitatii vizuale se face pentru fiecare ochi in parte, separat. Valoarea acuitatii
vizuale a ochiului respectiv este indicata de ultimul rand pe care copilul il distinge clar, fara
dificultate.

FRECVENTA PULSULUI
Se inregistreaza prin palparea arterei radiale. Numararea pulsatiilor se face pe durata unui minut,
cu subiectul in pozitie sezanda, dupa un repaus de minimum 5 minute. Frecventa pulsului se va
inregistra inainte de masurarea tensiunii arteriale.

TENSIUNEA ARTERIALA
Se determina in pozitie sezanda; se vor utiliza aparate cu manseta adaptata varstei subiectului.
Manseta aparatului trebuie sa aiba latimea egala cu o treime din lungimea bratului subiectului.
Tehnica masurarii TA:
se foloseste tensiumetrul cu manometru sau tensiometru cu coloana de mercur Riva Rocci.
Se aplica manseta pneumatica in jurul bratului, astfel ca marginea ei inferioara sa se plaseze la 2-
3 cm deasupra plicii cotului; manseta nu se aplica peste lenjerie.
Se repereaza prin palpare artera humerala in plica cotului, loc in care se aplica stetoscopul (nu sub
manseta tensiometrului).
Prin pompare cu para de cauciuc, se ridica presiunea din manseta, cu 30-40 mmHg peste cea la
care dispare pulsul radial.
Se decomprima mansonul lent si progresiv prin deschiderea supapei. Momentul in care se aude in
stetoscop primul zgomot marcheaza presiunea sistolica; momentul in care zgomotele nu se mai
aud marcheaza presiunea diastolica.
Masurarea TA se poate face si in clino-statism, si in orto-statism, la ambele brate.
Pentru inlaturarea valorilor eronate datorate racirii pielii prin contact cu manseta si a reactiilor
psihice produse de examen, TA se va masura de doua ori. Aceasta tehnica poarta numele de
metoda auscultatorie (Korotkow)

TA prin metoda palpatorie (Riva Roci) masoara numai presiunea sistolica, prin perceperea primei
pulsatii a arterei radiale la decomprimarea lenta a mansetei aplicate in jurul bratului.