1. Perioadele de vârstă la copii. Grupele de sănătate la copii.

Prima copilărie – este cuprinsă între naştere şi vârsta de 3 ani, când se încheie erupţia dentiţiei
temporare. Această perioadă este cea mai importantă în ceea ce priveşte dezvoltarea, nutriţia şi
patologia copilului. Existenţa unor caracteristici morfo-funcţionale au determinat împărţirea
primei copilării în următoarele perioade:
- nou-născut;
- sugar;
- copil mic (antepreşcolar).

a)perioada de nou-născut – corespunde primele 28 zile de viaţă

b) perioada de sugar (28 zile – 1 an)

La nastere
 Maxilarul superior are dimensiuni reduse, crescand rapid in primele noua luni de viata
 Aspectul fetei este plat si lat, iar mandibula pare insuficient dezvoltata si retrudata
 Dimensiunea verticala a fetei este sub jumatate din inaltimea totala a fetei
 Maxilarul superior isi incheie dezvoltarea inaintea celui inferior.

c) perioada de copil mic (antepreşcolar) 1-3 ani se caracterizează prin:

 încetinirea ritmului de creştere;
 modificarea proporţiilor dintre cap, trunchi şi membre;
 completarea primei dentiţii; inclusiv frmarea radacinilor
 alimentaţia va fi variată asemănătoare cu cea a adultului;
 desăvârşirea funcţiei motorii;
 formarea reflexelor condiţionate
 Pana la doi ani se inchid simfizele


Copilăria a-II-a – reprezintă din punct de vedere cronologic perioada între vârsta de 3 şi 7 ani,
de aceea mai este denumită perioada preşcolară. Ea este limitată între încheierea apariţiei
dentiţiei de lapte şi începerea apariţiei primilor dinţi definitivi. Această perioadă se
caracterizează prin:
 dezvoltarea complexă a S.N.C. şi implicit a gândirii, vorbirii, locomoţiei, ceea ce duce la
creşterea independenţei copilului;
 ritm de creştere mai lent;
 alimentaţia este apropiată de cea a adultului;

Copilăria a-III-a – durează de la vârsta de 6-7 ani până la sfârşitul pubertăţii. Existenţa unor
particularităţi morfo-funcţionale a determinat împărţirea acestei perioade în două subdiviziuni:
şcolarul mic şi şcolarul mare.
a) perioada de şcolar mic începe de la vârsta de 6-7 ani şi durează până la pubertate (până
la vârsta de 10-11 ani la fete şi 12-13 ani la băieţi). Această perioadă prezintă următoarele
caracteristici:
 dentiţia definitivă isi finalizeaza eruptia, cu exceptia dintilor de minte
 Are loc o crestere accentuata a celor doua maxilare fata de cutia craniana
 La fete dezvoltarea mandibulei este pe terminate, pe cand la baieti abia incepe

b) perioada de şcolar mare (pubertatea) are o durată variabilă în raport cu sexul. Ea

corespunde apariţiei menarhei la fete şi este cuprinsă între 11 şi 14 ani şi dezvoltării funcţiei
sexuale la băieţi între 13 şi 16 ani. În această perioadă au loc transformări de maturare fizică,
cognitivă, psiho-socială. Caracteristicile acestei perioade sunt:
 se încetineşte ritmul creşterii staturale;
 se accelerează creşterea în greutate;
 se modifică dimensiunile unor segmente
 înfăţişarea este armonioasă apropiată de cea a adultului; - dezvoltarea intelectuală este
intensă, dar prezintă o mare labilitate psihică şi vegetativă; - apărarea imunitară suferă o
deprimare tranzitorie ce are ca rezultat o sensibilitate şi rezistenţă mică la infecţiile
curente; .

Grupele de sanatate a copilului se determina prin evaluarea complexa cu bilantul starii de

sanatate a copilului in baza celor 6 criterii de sanatate. Determinarea grupelor de sanatate ofera o
imagine mai ampla a statului fizic al copilului decat un diagnostic si permite diferentierea
asistentei medicale pentru copii cu probleme de sanatate, cu stari premorbide sau fara perturbari
de sanatate, cu stari premorbide sau fara perturbari de sanatate

I grupa de sanatate include copii absolut sanatosi la care:

- Perioada de ontogeneza a evoluat normal; se admit dismorfii unice (deformatii neinsemnate a
unghiilor, pavilioanelor urechii, pete congenitale);
- Dezvoltarea fizica si neuropsihica se incadreaza in indicii de varsta;
- Starea functionala a sistemelor si organelor este satisfacatoare;
- Rezistenta si reactivitatea este satisfacatoare , morbiditatea lipseste sau maladii acute rare cu
evolutie usoara;
- Patologia cronica lipseste

Grupa II A de sanatate:
- Anamnestic biologic agravat (familie incompleta), antecedente prenatale si obstetricale
(disgravidii, patologie a sarcinii, evolutie complicatii a nasterii, sarcina multipara), prematuritate
fara semne se imaturitate, dificultati in perioada neonatala precoce (starii neonatale limitrofe cu
expresii excesive si evolutie prelungita);
- Dezvoltarea fizica si psihomotorie corespunzatoare varstei copilului;
- Statutul functional al sistemelor si organelor este satisfacator;
-Reactivitatea si rezistenta este buna, maladii acute episodice cu evolutie usoara sau lipsa lor;
-Patologia cronica absenta.

Grupa II B de sanatate:
- Perioda ontogenezei a evoluat nefavorabil (antecedente prenatale si obstetricale: fat macrosom,
suprapurat, nastere rapida sau trenata, operatie cezariana, prezentatie pelviana, infectii la gravide,
sindrom febril prenatal, prematuritate, maturitate) sau normal;
- Dezvoltarea fizica normala, deficit sau exces ponderal;
- Dezvoltarea neuropsihica normala sau retentie usoara;
- Devieri functionale (pilorospasm fara tulburari de nutritie, hernie ombilicala incipienta,
criptorhism incomplet, dimensiuni mici ale fontanelelor mari, defecte de tinuta, sufluri cardiace
functionale, tendinte spre hipo- sau hipertensiune arteriala, aritmii cardiace, probe functionale de
efort subnormale), stari de fond (rahitism, malnutritie, paratrofie, diateze alergice, limfatice,
dismetabolice, anemie fierodeficitara usoara), stari patologice minimale (vegetatii adenoide si
hipertrofia amigdalelor de grad I, II< devierea septului nazal fara dereglari de respiratie, carie
dentara subcompensata, reactii nevrotice, disfunctii ale tractului digestiv, dureri abdominale
periodice);
- Reactivitate si rezistenta alterata, infectii respiratorii frecvente, bronsite repetate, pneumonii cu
evolutie trenante si recuperare lenta, fatigabilitate, hiperexcitabilitate, tulburari de somn si ale
apetitului, subfebrilitate;
- Maladii cronice lipsesc.

Grupa III de sanatate:

- Prezenta maladiilor cronice, malformatii ale organelor si sistemelor de prgane in stare de
compensare; starea de compensare se refera la devierilor functionale ale organelor patologic
modificate si lipsa manifestarilor clinice si functionale din partea altor organe si siteme; carie
dentara decompensata;
- Dezvolatarea fizica corespunde varstei, deficit sau exces ponderal grad I, II, statura mica;
- Dezvoltarea psihica normala sau retentie in dezvolatre;
- Starea functionala alterata a sistemului sau organului afectat, dereglari functionale ale altor
siseme si organe;
- Rezistenta si reactivitate usor alterata, acutizari rare cu evolutie usoara a maladiilor cronice fara
dereglari pronuntate ale starii generale, maladii intercurente episodice
- Perioada ontogenezei a evoluat favorabil sau mai des defavorabil, problemele fiind in corelatie
cu patologia cronica a copilului.

Grupa IV de sanatate:
- Prezenta maladiilor cronice sau defectelor congenitale in dezvoltarea sistemelor si organelor,
care se afla in starea de subcompensare; starea de subcompensare se determina prin dereglarile
functionale ale organelor afectate si altor sisteme si organe;
- Dezvoltarea fizica este normala sau nu corespunde varstei; deficit sau exces ponderal, retard
statural;
- Dezvoltarea psihomotorie corespunde normativelor de varsta sau denota retentie in dezvoltarea
neuropsihica;
- Disfunctiuni ale sistemelor afectat si ale altor organe si sisteme;
- Rezistenta si reactivitatea deteriorate- morbiditate inalta prin recurenta frecvente ale maladiei
de baza cu alterari importante ale starii generale, boli intercurente cu perioada de reconvalescenta
trenanta, complicatii;
- Ontogeneza a evoluat defavorabil cu adversitati prenatale, obstetricale, mai rar- normal
Grupa V de sanatate:
- Copii cu malformatii de dezvoltare grave si maladii cronice severe, starea de decompensare
fiind determinata de modificari morfopatologice si functionale severe atat in organul afectat, cat
si in alte organe si sisteme cu starea decompensata, care determina invaliditatea copilului; -
Dezvoltarea fizica: deficit sau exces ponderal, deficit statural; rar-normala;
- Dezvoltarea neuropsihica normala sau intarziata (depinde de geneza maladiei de baza- in
afectiuni neurologice, metabolice, endocrine- retardul psihomotor este pronuntat);
- Dereglari congenitale in starea functionala a sistemului afectat, devieri functionale ale altor
organe si sisteme;
- Perturbari pronuntate in reactivitatea si rezistenta organismului, acutizari frecvente si severe ale
suferintelor cronice, dezvoltarea complicatiilor, maladii intercurente frecvente cu evolutii
trenante si perioada de reconvalescenta alterata;
- Evolutia ontogenetica patologica, antecedente prenatale, obstetricale. Referirea copilului la
grupa III-V de sanatate se efectueaza prin prezenta obligatorie a unui criteriu al sanatatii-
maladie cronica de baza in stare de compensare, prezenta devierilor in toate criteriile de sanatate
poate sa fie absenta

2. Particularităţile examinării copiilor în pedodonţie.

Ce tine de factorii psihosociali

- acomodarea copilului cu sfera anturajul cabinetului stomatologic, care in mare parte
trebuie facuta in familie, atat in ceea ce igienacavitatii bucale, dar si informatii poztive legate de
actul medical. Daca acest lucru lipseste sau sunt percepute ca ceva negativ, comunicarea
medicului cu copilul este dificila. Se recomanda in prima vizita sa se faca cunostinta cu medicull,
fotoliu, instrumente, sa fie examinat si ulterior sa se treaca la etapele de tratament. Acomodarea
trebuie sa fie lenta si treptata.

-comunicarea verbala si non-verbala trebuie sa fie adaptata la nivelul de intelegere al

copilului, sa predomine diferite expresii sau sa isi modeleze vocea, conteaza deasemenea
zambetul si expresia fetei, limbajul corporal. Conform mai multor studii se considera ca dialogul
trebuie sa se petreaca in absenta parintilor, cu exceptia celor mici, sub 3 ani.

Ce tine de perioda de varsta si dentitie (temporara, mixta, permanenta)

Prima examinare este recomandată în momentul erupției
primului dinte și nu mai târziu de 12 luni. Dentiția și ocluzia în curs de dezvoltare trebuie
monitorizate pe tot parcursul erupției la examinări clinice regulate.

Componentele unui examen oral includ

evaluare a:
• sănătate generală / creștere.
• durerea
• țesuturi moi extraorale.
 • articulația temporomandibulare.
• țesuturi moi intraorale.
• igiena orală și sănătatea parodontală.
• țesuturi dure intraorale.
• dezvoltarea ocluziei.
• riscul cariilor.
• obiceiurile vicioase ale copilului

3. Formula dentară la copii, inclusiv formula recomandată de OMS.

Formula dentara- este o ilustrare grafica a dintilor in arcada in ordinea succesiva de localizare,
de la linia mediana a fetei, folosita in practica clinica cu scopul de a simplifica si a reduce din
timp pentru descrierea fiecarui dinte in parte.

Formula internationala (FDI), dupa OMS

- dintii permanenti : impartit in 4 cadrane, 1 cadran- superior drept, 2 cadran-superior stang, 3
cadran- inferior stang, 4 cadran-inferior drept, se noteaza dintii de la 1 la 8 incepand cu incisivul
central drept sup 11, incisivul cenral stang sup 21, incisivul central stang inf 31 si incisivul
central drept inf 41
- dintii temporari: acelasi sistem, doar cadranele se noteaza cu 5678 , de la 1 la 5

Formula franceza
- dintii permanenti: se numeroteaza dintii superiori cu litere mari (cei din dreapta cu D, cei din
stanga cu S) si dintii inferiori cu litere mici ( d si s), incepand cu incisivii centrali, de la 1 la 8
(D1. D2…)
- dintii temporari: la fel cu litere mari sus si mici jos, dar cu cifre romane, de la 1 la 5

Formula americana
- dintii permanenti: numerotare in cerc, incepand cu molarul trei superior drept si finisand cu
molarul trei inferior drept, de la 1 la 32
- dintii temporari: similar doar folosind literele, incepand cu A si finisand cu T

Formula matematica
- dintii permanenti : arcada superioara incepe cu +1 de la incisivul central drept pana la +8,
arcada infetioara -1…..-8
- dintii temporari:arcada superioara, de la +01 pana la +05, arcada inferioara: de la -01 pana la
-05

Formula anglo-saxona sau unghiulara

- dintii permanenti - fiecare cadran de la 1 la 8 folosind unghiul corespunzator
- dintii temporari - fiecare cadran de la 1 la 5 cu cifre romane folosind unghiul corespunzator

Formula alfanumerica de grup si alfanumerica desfasurata

- dintii permaneni: se numeroteaza cu litere mari in dependenta de tipul de dinte urmat de nr de
dinti pe hemiarcada ( I2, C1, P2, M3), in cazul celei desfasurate ( I1, I2,…M1, M2, M3)
- dintii temporari: similar, dar cu litere mici

Formula dentara de grup - la ambele dentitii indica numarul de dinti al fiecarui grup in ordinea
localizarii pe hemiarcada (permanenti :2123, temporari :2102

4. Formarea rădăcinilor dinţilor temporari. Termenii.

Debutul formării radiculare se produce după ce coroana dentară şi-a atins dimensiunile definitive
iar rolul principal în acest proces îl joacă o formaţiune epitelială numită teaca lui Hertwig după n
umele autorului care a descris-o în 1874. Teaca epitelială a lui Hertwig nu a fost găsită la orice
specie de mamifere. Această structură epitelială a fost descoperită de către Oskar Hertwig în anul
1874 la amfibieni. Motivul din spatele descoperirii timpurii a fost posibil asociat cu Teaca epiteli
ală Hertwig apare ca o proliferare în ţesutul mezenchimal subiacent a zonei dată de unirea epiteli
ilor adamantine interne şi externe din organul smalţului, constituindu-se sub forma unui manşon
epitelial subţire ce are capacitatea de a induce apariţia ţesuturilor dentare dure ce vor forma rădă
cina. Pe măsură ce rădăcina se alungeşte, inelul tecii devine din ce în ce mai îngust iar rădăcina
se subţiază progresiv ajungând ca la dintele matur să existe doar un singur orificiu apexian prin
care trece pachetul vasculo-nervos. Când rădăcina şi-a atins lungimea definitivă, teaca Hertwig s
e dezintegrează iar elementele epiteliale rămase formează nişte insule izolate, numite resturile epi
teliale Mallassez.
Au nevoie de 9-18 luni de la eruptie

Maxila Eruptia Incheierea formarii radacinii

Incisiv central 7 luni jumate 1 an jumate
Incisiv lateral 9 luni 2 ani
Canin 1 an jumate 3 ani jumate
Molar 1 1 an si 2 luni 2 ani jumate
Molar 2 2 ani 3 ani
Mandibula
Incisiv central 6 luni 1 an jumate
Incisiv lateral 7 luni 1 an jumate
Canin 1 an si 4 luni 3 ani si 3 luni
Molar 1 1 an 2 ani si 2 luni
Molar 2 1 an si 8 luni 3 ani
5. Formarea rădăcinilor dinţilor permanenţi la copii. Termenii

După terminarea completă a erupţiei şi intrarea în perioada funcţională, dintele permanent mai ar
e nevoie de 1-4 ani pentru formarea şi dezvoltarea completă a rădăcinii şi închiderea apexului.
Radiologic se disting 3 etape
1. Apex incomplet format
2. Apex format si orificiu apical deschis
3. Apex frmat si orificiu apical inchis
Maxilar Eruptia Incheierea formarii
radacinii
Incisiv central 7-8 ani 10 ani
Incisiv lateral 8-9 ani 11 ani
Canin 11-12 ani 13-15 ani
Premolar 1 10-11 ani 12-13 ani
Premolar 2 10-12 ani 12-14 ani
Molar 1 6-7 ani 9-10 ani
Molar 2 12-13 ani 14-16 ani
Mandibula
Incisiv central 6-7 ani 9 ani
Incisiv lateral 7-8 ani 10 ani
Canin 9-10 ani 12-14 ani
Premolar 1 10 -12 ani 12-13 ani
Premolar 2 11-12 ani 13-14 ani
Molar 1 6-7 ani 9-10 ani
Molar 2 11-13 ani 14-15 ani

6. Zona de creştere a rădăcinii dintelui.

Zona de crestere este un complex de testuri moi Conform datelor examenului histologic, zona de
creștere este formată din 2 straturi de țesuturi moi: pulpar și parodontală. Stratul pulpar (stratul p
eriferic al pulpei) este dominat de fibroblaste, Stratul parodontal este compus în principal din mă
nunchiuri mari de fibre de colagen. Pe radiografie zona de creștere este un focar de radioopac a ț
esutului osos cu contururi clare în zona vârfului care formează rădăcina, înconjurat de o placă cor
ticală a orificiului dentar .Zona de creștere are proprietăți reparative pronunțate, reactivitate ridic
ată și viabilitate.
7. Rezorbţia rădăcinilor dinţilor temporari.

Distingem resorbtie fiziologica si resorbtie patologica

Resorbtia radiculara fiziologica este un fenomen biologic, care consta in scurtarea treptata a
radacinii dintilor temporari pana la disparitia completa sau aproape completa. Este o programare
fiziologica dirijata cu prezenta perioadelor de activitate intensa, urmate de perioade de pauza,
cu posibilitati reparatorii. Mecanismul de producere nu este pe deplin studiat, dar se considera ca
presiunea exercitata de dintele permanent, si fortele de masticatie care devin din ce in ce mai
mare datotita dezvoltarii musculaturii solicita ligamentele periodontale si duc la initierea
resorbtiei.
Coincide cu debutul miscarii eruptive a dintilor permanenti, cu 3-4 ani inainte de inlocuire sau cu
1-2 ani dupa terminarea formarii radacinii dintelui temporar.
Incisivi- 4-5 ani
Moari si canini inferiori - 6 ani
Canini superiori- 8 ani
Dintii mandibulari se pierd inaintea omologilor maxilari, cu exceptia molarilor secunzi, a caror
exfoliere este practic simultana. Aceasta poate fi uniforma, neuniform si la bifurcatie.
Resorbţia radiculară externă prezintă cauze variate,
incluzând: stări infecţioase/inflamatorii, leziuni traumatice, stimulare prin presiune mecanică,
stări neoplazice, tulburări sistemice, idiopatice

8. Particularităţile anatomo-morfologice ale dinţilor temporari. Pag 120 rodica luca sii pag
82, 219 bratu
9. Particularităţile anatomo-morfologice ale dinţilor permanenţi la copii. Pag 101 bratu
10. Particularităţile structurale ale ţesuturilor dure a dinţilor temporari.
Smaltul:
- este mai alb si mai opac
- este mai permeabil si se abrazeaza usor; permeabilitatea scade dupa inceperea rezorbtiei
radiculare
- are grosime uniforma
- pe suprafata tuturor dintilor exista un strat de smalt aprismatic, fara structura definita, in care
cristalele sunt paralele intre ele si perpendicular pe jonctiunea smalt-dentina. Acest strat nu
raspunde bine la demineralizarea acida si de obicei se va aplica un strat de acid fosforic 50%,
timp de 2 minute
- orientarea prismelor este diferita, aproape verticala la nivelul cuspizilor si orizontal in regiunea
cervicala.
Dentina:
- prezinta diferente mici structurale fata de cea a dintilor permanenti
- canaliculele dentinare sunt mai mari, iar in apropierea camerei pulpare mai numeroase si mai
inguste
- stratul de dentina este mai redus, de aceea camera pulpara pare relativ mare

Cementul
- este mai redus in grosime, datorita prezentei unui numar scazut de cementocite.
- comparativ cu dintii permanenti unde smaltul acopera de cele mai multe ori cementul, la dintii
temporari in 60% cementul acopera smaltul.

11. Particularităţile structurale ale ţesuturilor dure a dinţilor permanenţi tineri.

- tesuturile dure sunt incomplet mineralizate, procesul incheindu-se abia dupa 2-3 ani de la
eruptie, ceea ce ii face extrem de vulnerabili la carie
- dintii au un relief ocluzal care favorizeaza cumularea placii bacteriene
- stratul de dentina este mai subtire deoarece nu este depusa dentina secundara
si tubulii dentinari sunt largi ceea ce faciliteaza patrunderea bacteriilor in pulpa
- canaliculele dentinare sunt mai larhgi, ceea ce atrage dupa sine o permeabilitatea dentinara
crescuta atat pentru germeni, cat si pentru preparate de hidroxid de calciu

17. Particularităţile evoluţiei clinice ale pulputei cronice fibroase a dinţilor temporari.
Subiectiv: fără semne subiective, uneori posibil dureri nocturne. Frecvent se diagnostifica in
timpul unui examen profilactic.
Obiectiv :
 cavitate carioasa medie sau profundă
 sondarea nu provoaca dureri
 uneori termodiagnosticul poate provoca durere crescândă
 percuția indoloră
 excavarea dentinei rămolite poate provoca deschiderea camerei pulpare cu durere neî
nsemnată și sîngerare

33. Particularităţile evoluţiei clinice ale pulpitei cronice fibroase a dinţilor permanenţi l
a copii.

Perioada de formare a radacinii: clinic se manifesta slab, insa poate fi prezenta senzatia de greuta
te in dinte. La trecerea dintr-o incapere calda in una rece apar dureri neinsemnate. La examinare :
pierderea luciului smaltului, dintele se intuneca in culoare, poate fi o cavitate produnda cu deschi
derea cavitatii pulpare.
Perioada de radacini formate: Pulpita fibroasă cronică dă un sentiment de greutate în dinte, iar du
rerea apare ca o reacție la stimuli. Aceasta este singura formă de pulpită care poate apărea singur
ă, în absența unei etape acute în istorie.

O caracteristică caracteristică a acestei forme a bolii este apariția durerii dureroase atunci când te
mperatura ambientală se schimbă (de exemplu, ieșind dintr-o cameră caldă până la îngheț).

Un examen obiectiv evidențiază o cavitate carioasă cu dentină pigmentată și o comunicare punct

ată cu cavitatea dintelui. Probingul este moderat dureros.

49. Parodontita apicală cronică granulantă a dinţilor temporari.

Se intilnesc cel mai frecvent la copii dintre periodontitele cronice. Localizarea tipica- la bifu
rcatie.
Subiectiv: uneori copii nu prezinta acuze. Senzatie de dinte crescut. Nu reacționează la agenț
i termici.
Obiectiv:
 prezența fistulei
 Hiperemia, edemul gingiei din regiunea dintelui
 Coroana poate fi intacta, cu cavitate carioasa sau obturata
 Sondarea slab dureroasa
 In cavitatea carioasa se poate depista tesut de granulatie, la sondare-slab dureros si si
ngerare
 Percutia indolora
 Dintele poate fi mobil
Radiologic: focar de distructiea osului alveolar cu lezarea placii corticale, care are limite ireg
ulate, sub forma de faclie de lumânare.

69. Fractura coroanei dentare în limitele smalțului dinților permanenți la copii. Diagno
sticul. Tratamentul.
Fractura coronara are loc în limitele joncțiunii smalț-dentină.
Diagnosticul : vizual rar se observa fisuri in limitele smaltului. La transiluminare, se pot depista
pe marginea fracturii coronare o multime de fisuri. Se va efectua electro odonto metria in dinami
ca pentru a verifica reactia pulpei dentare
Tratament: primele zile trebuie de asigurat dintelui repaus. Dacă sunt prezente margini ascutite, s
e recomanda slefuirea acestora. Grosimea stratului slefuit nu va depasi 0,5 mm.

Conform datelor literare, normele aproximative EOD în dinţi su

nt stabilite:
• dinţi intacţi — 2-6 mkA;
• carie profundă — 12-15 mkA ;
• pulpita acută de focar — 20-25 mkA;
• pulpita acută difuză — 40-45 mkA;
• pulpita cronică fibroasă — > 50 mkA;
• pulpită cronică gangenoasă ≤ 100mkA.
23.Metoda biologică (conservatoare) de tratament a pulpitelor dinţilor tem
porari prin coafaj indirect al pulpei.
Coafajul pulpar indirect urmareste mentinerea vitalitatii pulpare prin:
-stoparea procesului carios
-stimularea formarii de dentina sclerotica
-stimularea de dentina tertiara
-remineralizarea dentinei carioase
Capacitatea de aparare a pulpei dintilor temorari este mai mica decat a dintilor per
manenti => posibilitatea de mentinere a vitalitatii pulpare este mai redusa. Aceasta
metoda este folosita pentru a evita expunerea pulpara in tratamentul cariilor profun
de in care nu exista semne clinice si radiologice de afectare pulpara.
Prognosticul depinde de vitalitatea pulpara si de etansietatea obturatiei. In cazurile
cand conditiile coafajului indirect nu au fost respectate, evolutia pulpei spre necroz
a este sigura si fenomenul se va produce de regula asimptomatic.
!!! nu este considerata obligatorie tehnica in 2 timpi ce presupune reintervenirea as
upra dintelui pentru a indeparta dentina carioasa reziduala si verificarea formarii de
ntinei de reparatie.

35. Particularităţile evoluţiei clinice ale pulpitei cronice hipertrofice a dinţ

ilor permanenţi la copii.

Subiectiv: dureri si singerare in urma agentilor mecanici (masticatie, periaj), copil

ul evita sa mestece hrana pe partea afectata.
Obiectiv: deseori coroana dentara este distrusa, camera pulpara este larg deschisa,fi
ind umpluta cu granulatii de diferite dimensiuni sau cu un polip pulpar. Sondarea
duce la apritia singerarii si a unei dureri neinsemnate. Percutia poate fi putin sensib
ila. Frecvent pe radiografie se pot depista semne caracteristice parodontitei apicale
granuloase.
La dintii permanenti pulpitele cronice se manifesta slab,insa pot fi senzatii neplacu
te in dinte. La trecerea dintr-o incapere calda la una rece apar dureri neinsemnate.
Din anamneza pot fi stabilite dureri acute in dinte. La examinare se observa pierder
ea luciului smaltului, dintele se intuneca, poate fi o cavitate profunda cu deschidere
a sau nu a camerei pulpare, pulpa este cenusie, laxa, dureroasa la sondare.
 51.Etiologia parodontitelor apicale a dinţilor permanenţi la copii.

Factori:
1.infectiosi;
2.neinfectiosi:
- mecanici
-chimici
- alergici
În apariţia procesului inflamator au fost suspectate multe cauze de ordin local şi ge
neral.
-Factori locali: placa bacteriană supra- şi subgingivală, tartrul dentar, traumele oclu
zale, caria dentară, anomaliile dento-maxilare, parafuncţiile, obiceiurile vicioase şi
alţi factori.
-Factori generali: ereditatea şi predispoziţia, tulburările sistemului nervos, tulburari
le endocrine, dificienţe imune, deficienţele de nutriţie etc
71. Fractura coroanei dentare cu deschiderea cavităţii pulpare a dinţilor permanenți la cop
ii. Diagnosticul. Tratamentul.

Diagnosticul fracturii dentare cu deschiderea cavitatii pulpare a dintilor permanenti

la copii se efectueaza prin examinare clinica si radiolografica. Pacientul acuza dure
re. La examinarea clinica dintele prezinta o expunere pulpara. Se efectueaza electro
odontometria pentru determinarea vitalitatii pulpei.

Tratamentul se efectueaza tinand cont de urmatoarele obiective:

-vitalitatea pulpara
-marimea expunerii
-timpul scurs de la expunere
-gradul de maturare al radacinii
-posibilitatea de refacere coronara
Coafaj pulpar direct – indicat in cazul cand expunerea este mica si au trecut cateva
ore de la traumatism, daca tesuturile sunt inflamate, s-a format un cheag sau este pr
ezent un corp strain - sansele de vindecare scad. Podul calcic stimulat de hidroxidu
l de calciu ar trebui sa fie evident radiologic in 2-3 luni.
!!! In fracturile dintilor imaturi cu radacina incomplet dezvoltata, coafajul pulpar di
rect ar trebui sa se faca numai in cazui extrem de favorabile deoarece esecul duce l
a necroza pulpara si o radacina fragila cu pereti dentinari subtiri.
Pulpotomia este preferabila coafajului direct, atunci cand circumstantele traumatis
mului nu sunt favorabile. Scopul este favorizarea definitivarii dezvoltarii dintelui c
u pulpa expusa cand deschiderea este mai mare de 2mm si expunerea pulpe a depas
it cateva ore.
Pulpectomia este indicata in situatiile cu pulpa nectrotica, dintele cu radacina comp
let formata sau care necesita o reconstruire corono-radiculara.

In cazul unui dinte cu pulpa necrotica si radacina incomplet dormata(apex deschis),

se indica apexificarea cu hidroxid de calciu si numai dupa inchiderea apicala se obt
ureaza cu un material nerezorbabil si con de gutaperca.

12. Particularităţile structurale ale pulpei dinţilor temporari la diferite etape de dezvoltare.

Perioadele de dezvoltare a dinților temporari :

I - de formare a activităţii funcţionale a pulpei (în timpul formării rădăcinii dentare);
II - de maturitate funcţională (etapa de stabilizare a rădăcinii formate);
III - de regresie a proprietăţilor funcţionale ale pulpei (în perioada de resorbţie radiculară).
Dezvoltarea pulpei are loc din mezenchimul papilei dentare. Acest proces
începe la vîrful papilei dentare, unde apar primii odontoblaști, apoi se deplasează spre baza
papilei. Concomitent cu formarea odontoblaștilor la periferia papilei dentare, se produce
diferențierea celulelor mezenchimale și în zona centrală a papilei dentare. Aceste celule se
măresc în volum și se îndepărtează unele de altele, datorită apariției între ele a substanței amorfe,
în care apar fibrele de colagen. Treptat, mezenchimul porțiunii centrale a papilei dentare se
transformă în țesut conjunctiv lax, bogat în celule : fibroblaști, histiocite; și vase sangvine.
Pulpa dinților temporari are următoarele particularități anatomice comparativ cu dinții
permanenți : cavitatea dintelui și canalele radiculare sunt mai largi, coareneel pulpare mai
pronunțate, orificiul apical este mai larg, mai frecvent sunt prezente canale radiculare accesorii,
canaliculele dentinare sunt mai scurte, mai largi si mai puțin sinuoase.
În prima perioadă după erupție, dintele temporar prezintă o pulpă laxă, masivă, morfologic se
aseamănă cu țesutul embrionar, cu proprietăți plastice pronunțate și bine vascularizată. În stratul
periferic sunt 3-4 straturi de odontoblaști tineri, slab diferențiați.În stratul mijlociu – numeroase
celule mezenchimale puțin diferențiate : stelate, fusiforme, practic lipsesc fibrele de colagen
În a doua perioadă pulpa se caracterizează printr-un strat periferic bine conturat de odontoblaști
pe toată suprafața. În pulpa dinților temporari se formează dentină secundară, care este mai bine
structurată decît în dinții permanenți. În stratul subodontoblastic și central sunt situate un nr.
mare de celule conjunctive maturizate : pulpocite, fibroblaști, histiocite, plasmocite, limfocite,
monocite. Din activitatea fibroblaștilor rezultă subst. fundamentală și fibrele de colagen.Pulpa
este bogată în vase sangvine, fibre nervoase, vase limfatice.Orificiul apical și canalele radiculare
largi asigură legătura strînsă a pulpei dinților temporari cu periodontul, ceea ce favorizează
trecerea rapidă a procesului inflamator din pulpă în periodont.
În perioada a treia – de regresie a proprietăților funcționale a pulpei dinților temporari se
caracterizează prin declanșarea procesului de rezorbție radiculară de către pulpă, care se
transformă treptat într-un țesut granular. Sunt caracteristice procese involutive ale pulpei : se
micșorează nr. de celule și se mărește cantitatea fibrelor de colagen, concomitent are loc
deshidratarea subst. fundamentale. Se reduce nr. vaselor sangvine și a fibrele nervoase, se
micșorează reactivitatea pulpei, se inhibă funcțiile de apărare și plastice. Capacitatea de
producere de dentină reacțională este foarte limitată, dar scleroza dentinară se intensifică.
29. Metodele de tratament a pulpitelor dinţilor temporari cu rădăcini incomplet formate.
Vitale : - metoda bilogică (coafaj direct, indirect)
- amputația
Devitale : - amputația

Coafaj indirect : tratamentul conservator am procesului inflamator prin stimularea proceselor de

recuperare și dentinogeneză în pulpă și restabilirea funcției dintelui. Această metodă este indicate
în pulpitele seroase(reversibile), pulpit cronică simplă, copii sănătoși (gr.I, II), grI de activitate a
cariei, cu rădăcini în stadiul de formare sau formate.
Coafaj direct : deschideri accidentale a camerei pulpare de origine traumatică, sau iatrogenă (cu
condiția unei izolări bune de saliva) la dinții cu rădăcini în stadiul de formare .
Amputația vitală : îndepărtarea sub anestezie locală sau general a pulpei coronare, urmată de apli
carea la nivelul deschiderii canalelor a unui material ce are scop favorizarea cicatrizării la nivel d
e amputație, cu conservarea vitalității pulpei radiculare și fixarea țesuturilor subiacente la nivelul
amputației, cu împiedicarea propagării inflamației în pulpa radiculară. Indicată în deschiderea ac
cidentală a camerei pulpare , în primele 2 zile după trauma, cînd deschiderea este mai mare sau a
pătruns saliva, pulpită cronică simplă, dinții temporari cu rădăcini în stadiul I și II de formare.
Amputația devitală : același principiu și indicații, cu devitalizarea pulpei coronare în prelabil și
mumifierea pulpei radiculare.

41. Extirpaţia vitală în tratamentul pulpitelor dinţilor permanenţi la copii.

- Îndepărtarea complete a pulpei sub anestezie locală sau general

Indicații : toate formele de pulpită a dinților permanenți cu rădăcini formate.
Tehnica : - anestezie
- izolare
- prepararea cavității și tratarea medicamentoasă
- deschiderea camerei pulpare
- ablația pulpei coronare
- hemostaza
- extirparea pulpei radiculare
- prelucrarea medicamentoasă și instrumental a canalelor
- uscarea canalului radicular
- obturarea canalului
- aplicarea bazei de ciment și a obturației definitive

65.Fractura coroanei dentare în limitele smalțului dinților temporari. Diagnosticul. Tratam

entul.
Diagnostic : - anamneza
 - examen clinic : lipsă de substanță doar în limitele smalțului sau a joncțiunii smalț-
dentină. La transiluminare se pot depista pe marginea fracturii coronare o mulțime de fisuri.
- examen radiologic
Tratament : - pentru o săptămînă asigurăm un repaus dintelui
- dacă sunt margini ascuțite acestea se șlefuiesc atent
- EOM în dinamică primele zile, apoi peste 6-8 săpt.
- dacă reacția pulpei este normală și defectul nu este evident, cu acordul părinților se
șlefuiește dintele vecin cu scop estetic. Grosimea stratului șlefuit nu va depăși 0,5 mm. Pe supraf
ața șlefuită se aplică un strat de lac fluorat. Intervalele de șlefuire trebuie să fie mari 5-6 luni. Înai
ntea șlefuirii și după 2-3 săpt. după ea se efectuează EOM de control.
- dispensarizarea pînă la formarea rădăcinii.

26. Extirpaţia vitală în tratamentul pulpitelor dinţilor temporari la copii.

Principiu: îndepărtarea (extirparea) completă a pulpei sub anestezie locala sau

generală
Această metodă este folosită mai rar pentru dinții temporari in virtutea:
- faptului că aplicarea metodei necesită timp indelungat, este inaccesibilă pentru
copiii mici;
-complicațiilor provocate de comportamentul copiilor: mişcări bruşte, necontrolate etc.
-limitării vizibilității câmpului operator;
-obturării până la apex a canalelor radiculare, ceea ce influentează procesul de rizaliză radiculară;
-pericolului infectării, traumării spațiului periapical (inclusiv a mugurilor dinților permanenți) cu
instrumentele endodontice.

Indicații: Toate formele de pulpită a dinților permanenți cu rădăcini formate.

Tehnica:
-anestezie locală sau generală;
- izolarea dintelui (rulouri de vată, rubber-dam etc.);
-prepararea cavității şi tratare medicamentoasă;
-deschiderea camerei pulpare;
- ablația pulpei coronare;
- hemostaza;
- extirparea pulpei radiculare;
-prelucrarea medicamentoasă şi instrumentală a canalelor,
- uscarea canalului radicular;
-obturarea canalului;
-aplicarea bazei de ciment şi a obturației definitive.

În calitate de materiale de obturare a canalelor radiculare ale dinților temporari se folosesc: pasta
zinc-oxid-eugenol, pasta Walkoff (oxid de zinc și soluție Walkoff: Clorfenol crist. 2,0; Camphorae
tritae 4,0; Thimoli 0,1; Mentholi 0,1; lodoformii farinosi q.s.), pasta rezorcin-formalină.
Sunt contraindicate pentru obturarea rădăcinilor dinților temporari conurile din gutapercă, mase
plastice, argint și din aliaje metalice.

In prezent pentru obturarea canalelor se foloseşte pe larg metoda Traitement

SPAD
Indicații: obturații radiculare la dinții temporari și permanenți după amputație, extractie vitală sau
devitală.
Tehnica:
a) Pulpotomia:
- hemostaza şi tratarea medicamentoasă a camerei pulpare;
-tratarea cu acid sulfuric 45%
-uscarea;
-aplicarea pastei pe fundul camerei pulpare; obturarea definitivă.
b) Obturația radiculară:
-tratarea medicamentoasă a canalului radicular;
-tratarea cu acid sulfuric 45%;
-uscarea canalului;
-obturarea canalului
-obturarea definitivă

38. Metoda biologică (conservatoare) de tratament a pulpitelor dinţilor permanenţi prin c

oafaj indirect al pulpei.

Coafajul indirect este indicat la deschideri accidentale mici ale camerei pulpare, in timpul prepar
arii cavitatii carioase; la fractura coronara cu deschiderea camerei pulpare ce nu depaseste 2mm s
i de durata de cateva ore (pana la 6 ore).

La dinții permanenți tineri este obligatorie protecția plăgii dentinare rezultate din exereza procesului
carios din prepararea mecanică a cavității sau dintr-o fractură coronarā ce implică dentina.
Preparatele pe bază de hidroxid de calciu trebuie aplicate în mod curent în toate zonele care depăşesc
joncţiunea amelo dentinară pentru a sigila tubulii dentinari (prin formarea de dentina sclerotică) și a
proteja astfel odontoblaştii
și țesutul pulpar subiacent.

Nu orice aplicare de hidroxid de calciu peste dentina ramolită este un coafaj pulpar indirect.
Termenul de coafaj pulpar indirect trebuie folosit doar în cazurile în care se indepărtează în
totalitate dentina ramolită de pe pereții cavității, lăsând doar o zonă limitată pe peretele parapulpar
pentru a nu deschide camera pulpară. Prin aceasta se asigura:
• conservarea integrală a vitalitāţii pulpare;
• neodentinogeneza pe peretele parapulpar;
• tratamentul corect al plăgii dentinare și sigilarea canaliculelor dentinare;
• vindecarea ad integrum a inflamației pulpare incipiente şi reversibile:
Coafajul pulpar indirect este indicat la:
• dinții permanenți tineri cu procese carioase profunde;
• dinți permanenți tineri cu simptomatologie clinică de hiperemie pulpară sau pulpită seroasă parțială.

Este contraindicat in:

• pulpite purulente parțiale sau totale, pulpita seroasă totală, pulpite cronice;
• afecțiuni generale debilizante care diminuează potențialul de vindecare pulpară.

Tehnica coafajului indirect presupune:

• anestezierea dintelui;
• izolarea perfectă a dintelui (deosebit de importantă pentru a nu contamina suplimentar
pulpa cu gemeni din salivä),
• deschiderea leziunii carioase și îndepărtarea dentinel ramolite påná când pereții cavităţii sunt curaţi,
cu excepția peretelui parapulpar unde dentina ramolita poate fi păstrată punctiform in dreptul
cornului pulpar, dacă există riscul deschiderii acestuia prin exereza sa •toaleta plägi dentinare cu
soluții sterile izotone (ser fiziologic, apa distilata, xilina) și nu alcool sau neofalină;
•uscarea cu bulete carbonizate sau cu aer cald
• aplicarea unui strat de 1 mm de hidroxid de calciu pe tot peretele pulpar,
• obturarea coroanei cu cimenturi de mare rezistenţa (CIS, FOZ, PCZ) care permit dispensarizarea
dintelui pentru o perioada mai lungă de timp

62. Metodele de tratament a parodontitei apicale a dinţilor permanenţi cu rădăcini incom

plet formate.

Prognosticul depinde în mare măsură de starea zonei de creștere. Menținerea vitalității elementelor
celulare din zona de creştere favorizează creșterea rădăcinii, inchiderea orificiului apical şi
regenerarea tesuturilor zonei apicale din focarul inflamator.
După prepararea cavității carioase, deschiderea cavității dintelui şi crearea accesului către canale, se
înlătură, pe etape, masele necrotice sub protecție antiseptică cu ajutorul a 2-3 pulpoextractoare,
evitând traumarea ţesuturilor apicale şi impingerea maselor necrotice după limitele rădăcinii.Metoda
de preparare instrumental va fi Step-back. Foarte minuțios se înlătură predentina infectată de pe
pereții canalului. Se folosesc instrumente endodontice cu dimensiuni corespunzătoare canalului
(numere mari) cu utilizarea obligatorie a stopurilor pentru evitarea depăşirii lungimii de lucru.
Lezarea zonei apicale duce la apariția unei sângerări abundente. Cu cât apexul este mai larg cu atât
mai mari sunt dificultățile în tratament: pericolul lezării mecanice a zonei apicale, împingerea
maselor necrotice după limitele rădăcinii, persistența secreției radiculare și a sângerării, posibilitatea
exacerbării procesului cronic inflamator. Pentru tratarea medicamentoasă se folosese remedii cu
spectru antimicrobian larg şi care nu posedă proprietăți citotoxice, hipocloritul de natriu in
concentratii mici, clorhexidina. In cazul prezenței unui miros gangrenos sau a maselor necrotice
umectate în canal, se recomandă, după prelucrarea mecanică şi tratarea medicamentoasă, lăsarea în
canal a unei turunde cu bactrim, metronidazol, camforo-fenol etc. sub pansament.

În vizita a doua, dacă pacientul nu prezintă acuze și lipsesc durerile la percuție, după prepararea
instrumentală şi tratarea medicamentoasă a canalului, el se obturează în limitele rădăcinii formate (cu
controlul radiologic). Se recomandă obturarea canalului rădăcinii incomplet formate în etaje: paste pe
bază de hidroxid de calciu, zinc-oxid-eugenol, con de gutapercă inversat. Aceasta favorizează
edificarea apexului. După formarea apexului, canalul radicular este dezobturat, prelucrat instrumental
și tratat medicamentos, cu obturarea completă a canalului până la orificiul apical. Situația este mai
dificilă în cazul lezării complete a zonei de creştere de către procesul inflamator periapical. Frecvent
aceasta are o evoluție îndelungată, lentă, asociată cu fistule. În aceste cazuri prezintă pericole stratul
de predentină infectată, deoarece este foarte larg contactul cu țesuturile periapicale, ceea ce întreține
procesul inflamator, stopând regenerarea. Tratamentul include prelucrarea instrumentală și
antiseptică minuțioasă, cu folosirea fermenților proteolitici. Obturarea canalului se face în etaje: în
zona apicală - pasta Ghenis, apoi zinc-oxid-eugenol. După definitivarea apexificării se recomandă
dezobturarea canalului, cu obturarea endodontică definitivă a canalului radicular.
Copiii cu parodontite apicale cronice trebuie să se afle în evidență de dispensar. Starea dinților tratați
endodontic va fi controlată clinic şi radiologic de 2 ori pe an. Copilul este scos din evidența de
dispensar numai după restabilirea țesuturilor periapicale, după formarea apexului radicular sau în
cazul apexificării, ca urmare a distrugerii zonei de creştere şi închiderii apexului rădăcinii incomplet
formate

27. Amputaţia devitală în tratamentul pulpitelor dinţilor temporari la copii.

Principiu : îndepărtarea pulpei coronare devitalizate în prealabil și mumifierea pulpei radiculare.
Indicații : deschideri accidentale, toate formele de pulpită în toate etapele de dezvoltare a dinților
temporari, în afară de pulpitele acute și seroase complicate cu reacția țesuturilor periapicale și li
mfadenită regională
Tehnica : Vizita I : - prepararea cavității carioase și tratarea medicamentoasă
- deschiderea cornului pulpar
- aplicarea pastei devitalizante pe pulpa descoperită
- obturație provizorie p/u 24h – incisive, 48h – molari
Vizita II : - izolarea dintelui
- îndepărtarea obt. provizorii, verificarea efectului
- prepararea definitivă a cavit. carioase
- înlăturarea plafonului camerei pulpare cu o freză rotunda
- înlăturarea pulpei coronare cu o freză rotunda sterile sau un escavator ascuțit
- tratarea medicamentoasă
- mumifirea pulpei radiculare prin aplicarea unei bulete de vată cu soluție mumifiantă :
rezorcin-formalină 2-3 zile sub pansament provizoriu
Vizita III : - izolare
- înlăturarea pansamentului provizoriu și a buletei de vată
- aplicarea pastei de impregnare : rezorcin-formalină
- obturarea cu material de bază și obturație definitive.
*Paste devitalizante : pe bază de arsen și paraformaldehidă : Depulpin (Voco), Toxavit Paste (Le
ge Artist), Caustinerv.

* La copiii mici poate fi complicate deschiderea cornului pulpar, de aceea pasta arsenicală poate
fi aplicată în punctul cel mai apropiat de cornul pulpar, deoarece prin canaliculele dentinare prep
aratul difundează în pulpă.
*Doza pastei aresnicale aprox. Dimensiunile frezei globulare nr.1
* Peste pasta arsenicală se aplică un bulete cu anestezic : camforo-fenol cu anestezină, dicaină.C
u condiția să nu ocupe mai mult de 1/3 din dimensiunile cavității, pu o închidere ermetică cu obt
ur. provizorie.
*Sunt 4 grupe de paste curative cu efect de :
1.Mumifiere – Buckley (cresol, formalină, glicerină pe apă) pe bază de formaldehidă
2.Impregnare – rezorcin-formalină,
3.Metaplazie – pe bază de trioximetilenă, pasta Gysy (paraformaldehidă)
4.Odontotrope – Kunzel(oxid de zinc-eugenol și timol), Ray (oxid de zinc-eugenol și iodoform)
*La dinții cu rădăcini rezorbate mai mult de 1/3 nu se vor aplica pastele pe bază de fenol – pot di
fuza în țesuturile periapicale și provoacă iritarea medicamentoasă. În așa cazuri se recomandă pa
stele pe bază de formocrezol – deoarece acțiunea mai îndelungată a acesteia provoacă degenerare
a pulpei.

39. Metoda biologică (conservatoare) de tratament a pulpitelor dinţilor permanenţi prin co

afaj direct al pulpei.
Indicații : pulpită acută de focar (la dinți cu rădăcin incomplet formată sau formată), pulpit croni
că simplă, dacă sunt condiții favorabile pentru menținerea obturației (cavități de cl.I) și lipsesc se
mnele reacției parodonțiului apical.
Tehnica : - izolarea
- prepararea cavității carioase
- prelucarea medicamentoasă cu sol. neiritante
- hemostaza și aplicarea preparatelor pe bază de hidroxid de calciu și obturația provizo
rie p/u 3-6 săptămîni.
- obturarea difinitivă, dacă nu sunt acuze și dintele este vital
- supravegherea clinică și radiologică după 2 săpt., 3, 6, 12 luni.

63.Etiologia traumelor ţesuturilor dure ale dinţilor temporari și permanenți la copii.

Activitate fizică, accidente rutiere, în timpul alimentației, activități sportive, jocuri, complicație a
extracțiilor dentare, acte de violență, accidente în casă, accidente de școală.

14. Etiologia pulpitelor dinţilor temporari la copii

1) Toxico-bacterieni. Caria netratată este cauza cea mai frecventă ce duce la demineralizarea, iar
apoi la evoluţia rapidă a proceselor distructive în ţesuturile dure ale dinţilor temporari şi la
infectarea pulpei prin canaliculele dentinare largi.
2) Traumatici. Traumele acute, ca urmare a preparării cavităţii carioase fără respectarea regulilor
de preparare şi a zonelor de securitate; drept consecinţă a fracturilor dentare frecvente la copiii
de 2-3 ani.
3) Chimici. Acţiunea toxică a cimenturilor silicate şi silico-fosfate, a acrilatelor, a compozitelor
sau a soluţiilor medicamentoase cu efect iritant, într-o concentraţie excitabilă: apa oxigenată,
alcoolul, eterul, eugenolul etc.
4) Termici. Comparativ, apar mai frecvent ca la adulţi în urma preparării cavităţilor carioase cu
turbina sau frezarea continuă; obturaţii din amalgam fără material de bază.
31. Clasificarea pulpitelor dinţilor permanenţi la copii.
1.Clasificarea tradițională:
1.Pulpite acute:
a) seroase parțiate/totale;
b) purulente-parțiale/totale ;
2. Pulpite cronice:
a) deschise- ulceroase/granulomatoase;
b) închise.
3.Necroza pulpară.
2.Clasificarea pulpitelor dinților permaneți la copii după T.Vinogradova
1.Pulpite acute:
a)seroase partiale
b) seroase totale
c) purulente partiale
d)purulente totale.
2.Pulpite cronice:
a) simple sau fibroase
b) proliferative
c) proliferative hipertrofice
d) gangrenoase
3. Exacerbarea pulpitelor cronice.

3.Clasificarea pulpitelor după Selter și Bender( aceasta clasificarea are la baza principiul
tratamentului)
1. Pulpite reversibile(tratabile)
-pulpa intacta neinflamată.
-pulpită partiala acuta sau cronica, dar fara necroza.
2. Pulpite ireversibile(netratabile)
-pulpita partial cronica cu necroza partiala.
-pulpita totala cronica
-necroza pulpara totala.
4.Clasificarea pulpitelor după Kuntzel:
-Hiperemie pulpara(carie profunda)
-Pulpite asimptomatice sau reversibile.
-Pulpite simptomatice sau reversibile
-Pulpite simultan simptomatice si asimptomatice (partial recuperabile).

43.Extirpaţia devitală în tratamentul pulpitelor dinţilor permanenţi la copii.

Principiu: constă în înlăturarea pulpei dentare, în prealabil devitalizată şi obturarea ulterioară a

tuturor canalelor.
Indicaţii: toate felurile de pulpite a dinţilor permanenți cu rădăcinile formate.

Tehnica.
Vizita I:
- Prepararea cavităţii carioase, cu înlăturarea dentinei alterate;
- deschiderea camerei pulpare;
- aplicarea pastei devitalizante;
- pansament provizoriu pe 24-36 ore.
Vizita II:
- înlăturarea pansamentului provizoriu şi verificarea efectului;
- prepararea definitivă a cavităţii carioase;
- înlăturarea planşeului camerei pulpare şi a pulpei coronare (cu excavatorul sau o freză
globulară);
- înlăturarea pulpei radiculare;
- prelucrarea medicamentoasă şi instrumentală a canalelor;
- obturarea canalului cu paste resorbabile;
- obturarea cavităţii carioase.

67. Fractura coroanei dentare cu deschiderea cavităţii pulpare a dinţilor temporari.

Diagnosticul. Tratamentul.

- dureri provocate de agenți fizici și chimici, in timpul masticatiei, uneori dureri spontante
care indica aparitiei inflamtiei pulpare
- la inspectie se observa interesarea smaltului, dentinei si deschiderea camerei pulpare.
- mobilitate fiziologica
- percutie negativa
- teste de vitalitate normal pozitive
- Examenul radiologic releva lipsa de substanta dentara dura care deschide camerea pilpar.
Optiuni de tratament:
-Dinte temporar imatur vital: Coafaj direct cu HC/MTA sau pulpotomie partiala vitala cu
HC/MTA si refacerea defectului cu compozit
- Dinte temporar matur vital: pulpotomie sau pulpoectomie vitala in functie de gravitatea pulpitei
si refacerea defectului cu compozit
-Dinte tempora cu necroza pulpara/gangrana se extrage pentru a nu constitui un factor de risc
pentru succesorul permanent.
-Extractia la copii total necooperanti.

28. Extirpația devitală în tramanetul pulpitelor dinților temporari la copii

Principiu: înlăturarea pulpei dentare, în prealabil devitalizată şi obturarea ulterioară a tuturor

canalelor.
Indicații: toate felurile de pulpite ale dinţilor temporari cu rădăcinile formate.
Tehnica. Vizita I
— prepararea cavităţii carioase, cu înlăturarea dentinei alterate;
— deschiderea camerei pulpare;
— aplicarea pastei devitalizante;
— pansament provizoriu pe 24-36 ore.
Vizita II:
— înlăturarea pansamentului provizoriu şi verificarea efectului;
— prepararea definitivă a cavităţii carioase;
— îlăturarea planşeului camerei pulpare şi a pulpei coronare (cu excavatorul sau o freză
globulară); — înlăturarea pulpei radiculare;
— tratarea medicamentoasă şi instrumentală a canalelor;
— obturarea canalului cu paste resorbabile;
— obturarea cavităţii carioase.

Se recomandă ca acul extractor sa fie introdus direct până la vecinătatea vârfului rădăcinii, după
care se face o mişcare de răsucire (45°), pentru a fixa şi a extirpa pulpa radiculară. În canale largi
pot fi folosite împreună 2-3 pulpo-extractoare pentru extirparea pulpei. Tratarea medicamentoasă
şi prelucrarea instrumentală a canalelor se alternează şi este limitată până la 2/3 din lungimea
canalului, evitând atingerea apexului. Pentru obturarea canalelor dinţilor temporari se folosesc
paste resorbabile: zinc-oxid-eugenol, pasta Walkoff; pastele iodoformate (Rebel, Ray); Traitment
SPAD etc.

40. Amputația vitală în tratamentul pulpitelor dinților permanenți la copii

Este metoda terapeutică prin care se amputează parţial sau total pulpa coronară iar bontul pulpar
radicular vital este acoperit cu hidroxid de calciu sau un material mumifiant (formocrezol), care
permite edificarea apexului în cele mai bune condiţii.
Indicaţii:
• în expuneri pulpare mai mari de 2 mm sau mai vechi de 6 ore, cu inflamaţii pulpare minime sau
limitate numai în teritoriul pulpar;
• eşecurile terapiei de conservare integrală a pulpei prin coafaje;
• în toate formele de inflamaţie acută (hiperemie pulpară, pulpita seroasă parţială, pulpita
purulentă parţială);

Contraindicații:
• semne clinice sau radiologice de afectare în totalitate a pulpei (pulpita purulentă totală, necroza,
gangrena) sau afectare pulpo-parodontală;
• pacienţi necooperanţi;
• boli congenitale de inimă sau febra reumatoidă pentru a evita orice infecţie reziduală posibilă,
care este sursă de bacteremie;
• afecţiuni generale debilizante care scad potenţialul de apărare şi regenerare;

Este metoda de elecţie pentru dinţii permanenţi tineri cu pulpa radiculară vitală. Scopul este de a
îndepărta pulpa coronară inflamată şi de a menţine vitalitatea ţesuturilor pulpare radiculare
pentru a permite edificarea completa a rădăcinii.
Timpii operatori sunt:
• anestezierea şi izolarea perfectă a dintelui;
• îndepărtarea prismelor de smalţ nesusţinute şi a dentinei ramofite de pe pereţii laterali şi para-
pulpari ai cavităţii;
• îndepărtarea tavanului camerei pulpare;
• ablatia pulpei coronare fie cu un excavator bine ascuţit fie mai corect cu o freză, sferică
diamantată; Nivelul amputaţiei corespunde, de obicei cu joncţiunea smalţ-ciment. Spălarea
camerei pulpare cu apă, distilată sau cu ser fiziologic în vederea îndepărtării resturilor de pulpă şi
a pulberii dentinare;
• oprirea hemoragiei la nivelul suprafeţei de amputaţie prin aplicarea unor bulete de vată sterile,
carbonizate. Dacă nu se reuşeşte oprirea hemoragiei în 2-5 minute (datorită vasodilataţiei
inflarnatorii din pulpa radiculară) se va încerca fie aplicarea temporară (5 minute) a unei bulete
cu tricrezolformalină (care va produce fixarea ţesuturilor pulpare restante) fie continuarea
ablaţiei parţiale a pulpei radiculare. Aplicarea pe suprafaţa de amputaţie şi pe podeaua camerei
pulpare a unui strat de hidroxid de calciu care se etanşeizează cu un strat de eugenat de zinc cu
priză rapidă, de consistenţă moale şi fără a exercita presiune, iar când acesta s-a întărit complet
dintele este restaurat coronar. Dacă se utilizează RDC pentru restaurarea coronară trebuie evitate
produsele pe bază de eugenol deoarece interferă cu reactia de priză a compozitelor. În aceste
cazuri peste hidroxidul de calciu se aplică un strat de CIS. Hidroxidul de calciu flind foarte
alcalin produce necroză de coagulare. Iritația subsecventă va stimula pulpa să se apere și să
regenereze. Ulterior reacția de apărare se va manifesta prin apariția unei punți de dentină.
După edificarea rădăcinii, dintele este dezobturat, pulpa radiculară extirpată, canalele prelucrate
și obturate până la apex.

Amputaţia înaltă constă în îndepărtarea pulpei coronare şi a unei părţi a celei radiculare în
scopul menţinerii părţii apicale a pulpei şi a zonei de creştere a rădărcinii. Este indicată numai în
cazul dinţilor cu rădăcini incomplet formate în cazurile când nu numai pulpa coronară dar şi cea
radiculară sunt implicate intr-un proces inflamator cronic pronunţat timp îndelungat. Se aplică de
asemenea, la pulpitele cronice gangrenoase; pulpite cronice exacerbate cu implicarea ţesuturilor
parodonţiului; fracturi coronare cu deschiderea pulpei şi infectarea profundă a pulpei, dacă de la
momentul traumei a trecut mai mult de 48 ore.
Tehnica:
— anestezie locală şi izolarea dintelui;
— prepararea cavităţii carioase;
— deschiderea camerei pulpare;
— înlăturarea pulpei coronare;
— amputarea pulpei radiculare (1/3, 1/2, 2/3 din canal) cu freze rotunde sau cu pulpoextractoare,
foarte atent, cu traumatizarea minimă, a bontului pulpar;
— hemostaza şi spălarea canalelor fără presiune cu ser fiziologic, soluţii de hidroxid de calciu;
— tamponarea canalului cu bulete sterile;
— aplicarea pastei de coafaj (pe bază de hidroxid de calciu cu priză rapidă);
— aplicarea bazei de ciment şi a obturaţiei definitive.

Controlul clinic şi radiologic se efectuează la 2 săptămâni, 3, 6, 12 luni. Materialul pe bază de

hidroxid de calciu se poate resorbi si de aceea se impune inlocuirea lui. După terminarea formării
rădăcinii se efectuează extirpaţia totală a pulpei şi obturaţia radiculară (cu materiale
neresorbabile).

Procedeul FRANK de inchidere a apexului (biopulpectomie — apexificare). Are aceleaşi

indicaţii ca şi la amputaţia înaltă. După înlăturarea pulpei coronare, se îndepărtează pulpa
radiculară până la nivelul apexului radiologic, folosind instrumentele endodontice cu o atenţie
deosebită pentru a nu leza pereţii subţiri și incomplet formaţi ai rădăcinii sau a nu depăşi
foramenul apical deschis. Se efectuează irigaţii cu soluţii de hipoclorit de sodiu sau soluţii
neiritante. Hidroxidul de calciu se aplică la capătul canalului, canalul se obturează cu pastă pe
bază de ZOE şi se aplică obturaţia definitivă. Dacă are loc resorbţia pastei, ea se reînnoieşte
periodic. După fonnarea apexului în tennen de 6-12 luni se formează bariera apicală, iar canalul
se va obtura cu un con de gutapercă "inversat". Închiderea apicală completă se determină
radiologic sub forma unui pod osteodentinar cementoid. Podul osteodentinar este format din
ciment, care se produce în inele concentrice dinspre periferie spre centru şi spre apex.
Tehnica lui FORTIER. Obturaţia de canal în biopulpectomie se face cu ZOE, cu sau fără de
plasarea apicală a pastei pe bază de hidroxid de calciu, con de gutapercă central "inversat'', iar
restul conurilor se aplică nonnal, utilizând tehnica de condensare laterală a materialului de
obturaţie radiculară. La necrozele pulpare autorul recomandă obturaţia "în etaj'': " în treimea
apicală se aplică o pastă resorbabilă, apoi o completează cum s-a menţionat mai sus (Fortier J. P.,
Demars-Fremault C., 1987).

64. Clasificarea traumatismelor dentare la copii:

Traumatisme:
 Contuzii
 cu lezarea fasciculului vasculo-nervos
 fără lezarea fasciculului vasculo-nervos
 Fracturi
 coronare
 complicate
 necomplicate (în limita smalțului, smalț+dentină)
 radiculare
 oblice
 transversale
 longitudinale
 treimea medie sau apicală (cervicală deja e fractură coronară)
 Luxații
 totale
 avulsia
 subtotale
 sublucația
 extruzia
 intruzia
 luxația laterală

Clasa I. Contuzia dintelui cu modificări structurale neînsemnate (fisuri în smalţ).

Clasa II. Fractură necomplicată a coroanei dentare.
Clasa III. Fractură complicată a coroanei dentare.
Clasa IV. Fractură totală a coroanei dentare.
Clasa V. Fractură corono-radiculară longitudinală.
Clasa VI. Fractura radiculară
Clasa VII. Luxaţia dentară (incompletă sau parţială).
Clasa VIII. Luxaţie totală dentară.

Ţinând cont de faptul că traumele pot avea loc în diferite perioade de dezvoltare a dintelui, în
unele clase au fost incluse 2-3 tipuri de traume:
varianta I — trauma dintelui cu răclăcini incomplet formate;
varianta II — trauma dintelui cu apex incomplet format;
varianta III — trauma dintelui cu rădăcini formate. Asemenea delimitare ne permite nu numai de
a diagnostica corect patologia dată, dar şi de a alege precis tactica tratamentului dinţilor la copiii
de diferite vârste.

22. Particularităţile evoluţiei clinice ale pulpitei acute a dinţilor temporari cu afectarea pe
riodontului și a ganglionilor limfatici la copii.
Subiectiv: La copiii mici (sub 3-4 ani) poate evolua foarte rapid , cu simtomele de intoxicatie
generala, ridicarea temperaturii corpului pâna la 38*C si mai mult, insomnie, copilul este iritat,
plânge, refuza sa manânce. Durerile sunt spontane, localizate sau iradiante, deseori permamente.
Analgeticii cupeaza durerea pe 1-2 ore.
Catre sfârsitul primei sau celei de a doua zile de la aparitia durerilor se observă edemul
țesuturilor moi ale regiunii maxilo-faciale in partea dintelui în cauză.
Obiectiv: Asimetria feței din partea dintelui afectat din cauza edemului col
ateral.
În dintele afectat se depisteaza o cavitate carioasa profunda cu dentina ramol
ita.
Atingerea dintelui provoaca dureri.Dintele poate fi mobil. Excavarea dentinei
ramolite duce la deschiderea cavitatii pulpare cu aparitia unei picaturi de pu
roi sau a sângerarii. Percutia poate provoca dureri intesive. Gingia in regiu
nea proectiei apexului radicular este hiperemiata, edematiata si dureroasa la
palpatie. Ganglionii limfatici regionali sunt mariti si, de asemeni durerosi,
la palpatie.

34. Particularităţile evoluţiei clinice ale pulputei cronice gangrenoase a dinţilor permanenţi
la copii.
Pulpitele cronice clinic se manifesta slab, insa pot fi senzatii neplacute (d
e greutate) in dinte. La trecerea dintr-o incapere calda in una rece apar dure
ri neinsemnate. Din anamneza pot fi stabilite dureri acute in dinte.
La examinarea se observa pierderea luciului smaltului, dintele se intuneca, po
ate fi o cavitate profunda cu deschiderea sau nu a camerei pulpare, pulpa este
cenusie, laxă, durerroasa la sondare. Datele EOM nu sunt concludente.

Diagnosticul diferential
Pulpita cronică gangrenoasă:
- pulpita cronica fibroasă
- parodontita apicala cronica fibroasa, granulanta si granulomatoasa.
50. Tratamentul paradontitelor apicale acute a dintilor temporari.

Principalul scop in tratamentul paradontitelor acute este crearea drenajului

exudatului din spatiul periodontal. Drenajul poate fi obtinut prin trei căi: p
rin canalul radicular; prin osul alveolar, subperiosta, submucosal sau formare
a fistulei; prin spatiul periodontal sau prin alveolar dentară (la extractia d
entara). Cea mai prefereabilă cale prin canalul radicular, deoarece permite vi
ndecarea procesului inflamator si pastrarea dintelui. Cea mai radicala cale es
te cea de extractie dentara.

Principiile tratamentului parodontitelor apicale acute.

1. Înlaturarea cauzei
2. Crearea drenajului exudatului.
3. Prin prelucrarea instrumentala si tratare medicamentoasa, favorizarea trecerii procesului acut i
n cronic.
4. Tratamentului procesului cronic inflamator apical. Tactica tratamentului parodontitelor apicale
depinde de factorul etiologic, de gradul de extindere si grafitatea evolutiei clinice a procesului inf
lamarot, de starea generala a copilului.

Etapele tratamentului parodontitelor apicale acute

Vizita.1 Cu ajutorul turbinei se efectueaza deschiderea larga a cavitatii dentare, se indeparteaza p
ulpa infectanta sau necrotizata, prelucrarea antiseptica a cavitatii dintelui, cu pulpoextractoarea s
e inlatura masele necrotice din canalul radicular. In cazul dintelui cu apex format apare necesitat
ea deschiderii orificiului apical pentru aseigurarea drenajului spatiului periodontal. Dintele ramâ
ne cu cavitatea deschisa. Se indica lavaje cu sol. 1% bicarbonat de sodiu, 0,2% clorhexidina etc.
Vizita.2 Preparea instrumentala si medicamentoasa a cavitatii dintelui, revizia canaleleor radicula
re si tratarea lor antiseptica. Pentru tratarea antiseptica a canalelor radiculare se folosesc solutii d
e: cloramina 2%; clorhexidina 0,5%; iodonol; decamina 0,2%; etoniu1%. Prelucrarea instrument
ala a canalelor se efectuiasza foarte atent, cu instrumente endodontice de dimensiuni corespunza
toare grosimii canalului radicular, tinând cont de lungimea canalului, pentru evitarea traumarii zo
nei apicale si a foliculului dintelui permament.
Pansamentul ermetic medicamentos sau obturarea canalelor pot fi efectuate numai dupa lichidar
ea procesului inflamator acut, deci când lipsesc durerile la percutir si s-a normalizat starea genera
la a copilului. Canalele dintilor temporari se obtureaza in limita orificiului apical radicular. Pentr
u obturarea canalelor dintilor tmporari se folosesc paste resorbabile: zinc-eugenol, pe baza de tim
ol 5%; pe baza de iodinol; pasta lui Ghenis.

Tratament medicamentos
Parodintita toxica a dintilor temporari mai frecvent este provocata de preparatele arsenului in cad
rul tratamentului pulpitelor prin metode de devitalizare. Tratamentul include prepararea cavitatii
carioase, deschiderea larga a camerei pulpare, amputarea si extirparea pulpei radiculare, prelucra
rea instrumentala si tratarea antiseptica a canalelor; aplicarea antidotului arsenului sol. 5% unitio
l, sol. 5% iod; sol.1% iodinol, sub pansament ermetic. Dupa lichidarea durerii la intercuspidare si
la percutie, canalele sunt obturate.
70. Fractura coroanei dentare in limitile dentinei dintilor permamenti la copii. Diagnostic.
Tratament.

La examinarea se stabileste fractura coroanei dentare cu deschiderea masiva a pulpei. Pe margini

le defectului la transluminare se observa ultiple fisur. Dintele necesita o examinare minutioasa de
oarece poate fi fracturata oblica corono-radiculara. La palpatie se determina mobilitate neinsemn
ata (de gradul 1). Percutia este slab dureroasa. Pe Radiograma se observa fractura coroanei denta
re cu deschiderea camerei pulpare in dintele cu apex format. In unele cazuri poate fi o deplasare
neinsemnata a radacinii, care se depisteaza pe radiograma prin largirea spatiului periodontal intre
radacina si lamina compact a alveolei.
Tratament: Este indicata metoda extirpatiei pulpare, cu rstabilirea ulterioasa a fracturii coronare
cu compozite sau prin metode protetice.
Dispensarizarea- Urmarirea starii tsuturilor periapicale timp de 1,5-2ani.

25 . Amputaţia vitală în tratamentul pulpitelor dinţilor temporari la copii

Scopuri : - conservarea vitalitatii pulpei

- impiedicarea propagarii inflamatiei in pulpa radiculara

Indicatii : -deschiderea accidentala a camerei pulpare (I zile cind deschiderea este mare si a
patruns saliva .
- pulpita cronica
- pulpita acuta de focar
- se aplica in stadiile I si II de formare a radacinilor

Tehnica : -1)Anestezie ( locala/generala) , Izolarea (rulouri de vata , diga)

- 2) Prepararea cav carioase si tratarea medicamentoasa
- 3)Deschiderea camerei pulpare , amputarea pulpei coronare cu un excavator sau o
freza sterila rotunda , sectionarea filetelor radiculare
- 4)Hemostaza
5)Coafajul bonturilor radiculare cu preparate medicamentoase
Exemplu : -materiale pe baza de hidroxid de calciu (pot duce la extinderea procesului
inflamator si pulpa radiculara si la resorbtie interna.
-zinc eugenol
- formocrezol (produce o zona de fixare , rezistenta la autoliza si invazia
microbiana . Acesta se aplica pe o buleta in camera pulpara timp de 5 min , apoi se aplica pasta
zinc eugenol

6)Aplicarea bazei din ciment si a obturatiei definitive .

37 . Particularităţile evoluţiei clinice ale pulpitei acute difuze a dinţilor permanenţi la copii
.
Subiectiv
Apare un acces de dureri intensive , care spre seara sau noaptea se repeta si se amplifica . Durata
durerilor se mareste pina devine permanenta , si poate iradia in timpla , in regiunea occipitala sau
suborbitala , in ureche .Analgeticele au actiune slaba .
Copiii au inapetenta , sunt iritati , au respiratie frecventa , tahicardie .

Obiectiv
Cavitate carioasa cu dentina ramolita , slab pigmentata
Sondarea planseului – dureroasa
Datele EOM nu sunt concludente

60.Tratamentul parodontitei apicale cronice granulomatoase a dinţilor permanenţi la copii

In caz de granulom conjunctiv

O osteita cronica a osului alveolar reprezentata de o formatiune

granulomatoasa delimitata si cu contur regulat are volum variabil pana la marimea unui
sambure de cireasa.

Se indica tratament endodontic ca in gangrena, dar cu repetate controale Rx din

6 in 6 luni pentru urmarirea evolutiei formatiunii periapicale.

 Cand imaginea Rx a conturului granulomului se micsoreaza este semn de

reusita a tratamentului, iar cand aceasta se mareste necesita interventie chirurgicala
prin rezectie periapicala.

 In extremis doar, se indica extractia , in cazuri de:

-radacini impermeabile,

-corpi straini,

-boala de focar grava

In caz de granulom epitelial

Aceeleasi caractere ca in granulomul simplu conjuctiv , dar este mai dezvoltata . Se continua cu
spatiul periodontal .

2 forme : fungoasa si chistica

Acesta este numai chirurgical conservator prin:
  -rezectie apicala,

-radiculotomie,

-radiculectomie,

-retare,

-tratament chirurgical radical – extractie, atunci cand

cel conservator este contraindicat.

In caz de granulom chistic

Acesta este stadiul final al unui granulom epitelial chistic ne tratat. Radiologic
granulomul are marimea de >5mm

Tratament  – numai chirurgical:

-rezectie apicala cu chistectomie, sau

-extractia dintelui cu chistectomie.

16 Particularităţile generale ale evoluției clinice a pulpitelor dinţilor temporari la copii.

- se instaleaza extrem de precoce, in faza de carie profunda
- progreseaza mult mai rapid, cu o trecere rapida de la o forma la alta
- are tendinta sa se extinda rapid la nivelul tesuturilor parodontale, extindere cu atat mai m
are cu cat dintele temporar se gaseste intr-un stat mai avansat de rezorbtie.
- existenta formelor mixte de inbolnavire, la acelasi dinte intalnindu-se diferite grade de int
eresare pulpara
- se intalnesc mai frecvent formele cronice si din cele formele acute, cele purulente
- dereglarea starii generale , febra in cazuri avansate
- marirea ganglionilor limfatici regionali

18 Particularităţile evoluţiei clinice ale pulputei cronice gangrenoase a dinţilor temporari.

Este o afectiunii pulpare caracterizata prin necroza pulpara
Intalnita cel mai frecvent la dintii temporari pluriradiculari, unde pe una din radacini este gangre
noasa, iar alta cronica simpla
La explorarea clinica determinam insensibilitate, absenta sangerarii, miros fetid.
Examenul radiologic determinam lipsa fectarii furcatie radiculare

19 Particularităţile evoluţiei clinice ale pulputei cronice hipertrofice a dinţilor temporari.

Este o forma tipica pentru dintii temporari datorita tendintei organului pulpar de a reactiona prin
formarea tesutului de granulatie
- evolueaza fara durere
- jena la masticatie
- sangerare abundenta la atingerea polipului
- obiectiv vizualizam un dinte cu cavitate carioasa extinsa, cu camera pulpara deschisa, unde se a
fla polipul cu insertie pulpara
- se face diagnosticul diferential cu polipul gingival ( proliferarea papilei) si polipul parodontal
(ce apare la furcatia radacinii)

20 Particularităţile evoluţiei clinice ale pulpitei acute seroase a dinţilor temporari la copii.
E mai putin frecventa si mai greu de diagnosticat datorita duratei ei scurte in cateva ore. Este pre
zenta durerea de scurta durata, accentuata de excitanti termici si chimici.

21 Particularităţile evoluţiei clinice ale pulpitei acute purulente a dinţilor temporari la cop
ii.
- se caracterizeaza printr-o durere spontana, continua, cu caracter pulsatil, accentuata de caldura
locala si calmata la rece
- la deschiderea camerei pulpare pacientul acuza sensibilitate, la intepare apar picaturi de puroi u
rmate de sangerare si scaderea intensitatii durerii

45 Etiologia parodontitelor apicale a dinţilor temporari la copii.

Este inflamația complexului parodontal apical. Aceasta poate căpăta, ca in orice țesut conjunctiv,
un aspect acut sau cronic și este cauzată de aceeași factori generali și locali descriși în inflamația
pulpară.

2.Factorii etiologici.

Infectioși: la patrunderea microorganismelor (stafilococ auriu si alb, streptococ hemolitic, nonhe

molitic, fusobacterii, spirochete, fungi), toxinele lor, produsele de degradare a pulpei si dentinei
din canalul radicular sau din pungile parodontale,
Traumatici: traumarea tesuturilor apicale de instrumente endodontice sau in procesul de impinger
e a materialului de obturatie de canal, lovitura dentara, cadere, muscarea unui obiect dur, obturati
e in supraocluzie. Traumatismele acute de multe ori provoaca relativ rapid iritarea periodontiului
si regenerarea lui. Dar, uneori, este insotit de hemoragie, dereglarea circulatiei sangelui in pulpa
cu necroza ulterioara a ei. Aceasta stare nu dureaza mult, este insotit de schimbare in culoare a di
ntelui si lipsa sensibilitatii la stimuli.
Medicamentosi: acid arsenic, fenol, formaldehida,, ciment fosfat, pasta rezorcin-formalina si zin
c-eugenol, gutaperca, antibiotice, eugenol, cloramina, clorhexidina.
Clasificarea parodontitelor apicale a dinţilor temporari la copii.
Dupa Vinogradovna:
Dupa etiologie
- Infectioasa
- Traumatica
- Toxica
- Medicamentoasa
Dupa evolutie clinica
- acuta: seroasa, purulenta
- cronica: fibroasa, granuloasa, granulomatoasa
- exacerbarea formelor cronice

Dupa schimbarile pato-morfologice

- acuta: seroasa, purulenta
- cronica: fibroasa, gangrenoasa, proliferativa

46 Particularităţile generale ale evoluției clinice a parodontitelor apicale a dinţilor tem

porari.
Lipsa stabilitatii in regiunea apicala, care este prezentata printr-un tesut mixt: intre pulpa si perio
dontiu, prezentata prin structuri slab diferentiate, cu potential inalt de regenerare.
- Orificiul apical este larg, pulpa contacteaza usor cu osul alveolar
- Tinand cont de particularitatile structurale ale pulpei, ale dimensiunilor canalelor, orice proces
inflamator intrapulpar se propaga in osul alveolar, fiind in acelasi timp si intraosal
- Tesuturile paradontiului sunt abundent vascularizate, inervate, contin o retea limfatica vasta, da
r sunt imature, contin mai multe elemente celulare, sunt reduse posibilitatile de delimitare a proc
esului inflamator, de aceea procesul se propaga rapid in toate tesuturile.
- Oasele regiunii maxilo-faciale la copii sunt in crestere permanenta, cu predominarea proceselor
reparative (de regenerare) si proliferative (productive) fata de procesele de rezorbtie
- Corticala osului alveolar este subtire, osul alveolar contine mai mult tesut medular, este bine va
scularizata si inervata, septurile intra-osoase sunt subtiri, fine, elastice, osul este mai slab mineral
izat, contine comparativ mai multe elemente organice decat anorganice. Toate acestea duc la dist
ructii masive a tesuturilor periapicale.
- Periostul este fraged, activ, bine vascularizat, usor se decupleaza de la os, ceea ce duce la progr
esarea continua a procesului inflamator.
47 Parodontita apicală acută a dinţilor temporari.
Pacientul acuza o durere spontana, de intensitatea variabila, accentuata la atingere sau la percuti
e, care nu cedeaza la antalgice. In cazul dintilor temporari durerea este mult mai redusa prin aten
uarea conditiilor de presiune datorita spatiilor medulare mai largi, dar si prin eliberarea unor terit
orii osoase de catre fenomenul de rizaliza.
- Totusi sunt intalnite putine cazuri cu aceasta simptomatlogie.. De regula dupa o noapte de dure
re si nesomn, infectia depaseste bariera periostala si durerea dispare
- Procesul inflamator acut se exteriorizeaza si se dreneaza rapid.. Prin urmare extinderea procesu
lui in lojele fetei este un accident destul de rar.

48 Parodontita apicală cronică granulantă a dinţilor temporari.

- Poate fi depistata in cavitati carioase superficiale, medii, cu cavitatea dintelui inchisa.
- Dinte insensibil la palparea cu sonda in camera pulpara si la percutie
- Procesul distructiv este localizat in regiunea bifurcatiei sau trifurcatiei radiculare sau se propag
a in regiunea apicala a doua sau trei radacini
- Prezinta un caracter difuz si generalizat, fara tendinta de incapsulare. Acest lucru se va confirm
a si radiologic, unde periferia leziunii este stearsa, difuza.
- Predomina forma cronica granulanta, frecvent cu prezenta fistulei,inconjurata de o zona conges
tiva, la nivelul dintelui afectat.
- Frecvent sunt insotite de adenite
- Practic nu se depisteaza forma fibroasa si foarte rar parodontita granulomatoasa
- Procesul poate sa iasa din granitele folicului permanent, care poate fi uneori deschis si in felul
acesta, poate perturba mineralizarea mugurelui permanent (Sindrom dentar Turner), necroza mug
urelui dintelui permanent, anomalie de poziţie a dintelui permanent, formarea unui focar cronic d
e infecţie odontogenă

53 Particularităţile generale ale evoluției clinice a parodontitelor apicale a dinţilor per

manenţi la copii.
-stratul de dentina este mai subtire deoarece nu este depusa dentina secundara
si tubulii dentinari sunt largi ceea ce faciliteaza patrunderea bacteriilor in pulpa
- volum pulpar mare din cauza dentinei subtiri. Pe de altă parte, are un potențial celular puternic
și, prin urmare, o capacitate puternica de reparare deoarece dintele este într-adevăr tânăr, deci ex
istă o cantitate mare de odontoblasti, fibroblasti dar si celule de aparare și celulele mezenchimale.
Între timp, fibrele nervoase sunt încă imature, ceea ce face ca testele de sensibilitate a pulpei să
nu fie întotdeauna fiabile.
- cornuri pulpare proeminente
- radacina incompleta
- peretii radiculari sunt subtiri
- apex deschis.
- dintele imatur are canale radiculare largi și evazate, adică capătul apical este mai lat decât capul
cervical. Apexul dintelui imatur este deschis, deschis: , dar această regiune este foarte vasculariz
at și are activitate celulară intensă.Acest lucru va permite formarea joncțiunii cemento-dentină du
pă ce a avut loc dezintegrarea învelișului Hertwig. Teaca Hertwig este dependentă de progresia a
picală și, odată ce lungimea finală a rădăcinii este atinsă, aceasta se dezintegrează
- nu exista compresie apicală în timpul inflamației pulpare (vasodilatație
54.Parodontita apicală acută a dinţilor permanenţi.
Acute
Periodontita apicala acuta seroasa
-durere la percutie in ax
-jena uneori la palpare
- pacientul este capabil sa identifice dintele afectat
-pacientul afirma ca simte dintele mai lung (acest lucru se datoreaza usoarei extruzie a intelui din
alveola cauzata de acumularea de exudat intre fibrele ligamentului; intinderea acestor fibre provo
aca aceasta senzatie)
-radiologic putem determina o largire a spatiului parodontal; daca dintele este necrotic putem det
ermina o usoara radiotransparenta; daca dintele este vital structurile periradiculare sunt obseravte
radiologic normal.
Periodontita apicala acuta purulenta
-acumulare de puroi la nivelul osului alveolar care inconjoara apexul dintelui, pulpa caruia a dev
enit necrotica
-nu este o durere extinsa, radiant, nu exista raspuns intens la stimuli termici
- din cauza acumularii treptate a exudatului in spatial periodontal, care este bogat in terminatiuni
nervoase, durerea devine localizata
-primul symptom este o durere usoara a dintelui, acesta fiind sensibil la percutie si masticatie
- foarte rapid durerea devine din ce in ce mai intense si palpitanta(se datoreaza cresterii presiunii
de la acumularea exudatului)
- creste gradul de mobilitate a dintelui
-pacientulsimpte dintele mai lung
-exudatul cauta o cale de iesire printre trabeculele osoase, odata ce acesta strabate corticala osoas
a, acesta provoaca decolarea periostului (momentul celei mai mari dureri), dupa care se acumule
aza in tesuturile moi din apropiere cae se destind foarte usor; scade durerea si apare umflatura. L
asat asa acest exudat poate sa se exteriorizeze formand fistula. Acesta este inceputul periodontitei
cornice fistuloase
-colectia purulenta este circumscrisa si fuctuenta
-poate sa apara febra
-testele de vitaliatate negative confirma originea endodontica a abcesului (unica diferenta dintre a
bcesul alveolar acut si abcesul periodontal acut)

Acuta - radiologic lipsa schimbărilor esenţiale, lărgirea spaţiului periodontal, tablou trabecular şt
ers în regiunea procesului inflamator

55.Parodontita apicală cronică granulantă a dinţilor permanenţi.

Pot sa se depisteze in dinti permanenti cu cavitati carioase superficiale sau medii
- predomina forma granulanta
- procesele distructive sunt localizate mai frecvent in regiunea bifurcatiei sau trifurcatiei radicula
re
- paradontitele cronice pot incetini sau opri formarea definitiva a radacinii (apexogeneza)

Granulanta- radiologic focar de distructie a osului alveolar cu lezarea placii corticale, care are li
mite iregulare, sub forma de faclie de lumanare.
56. Parodontita apicală granulomatoasă a dinţilor permanenţi la copii.
Granulomatoasa- radiologic focar de distructie a osului alveolar cu lezarea placii corticale, cu lim
ite regulate, de forma sferica sau ovala.
57.Parodontita apicală fibroasă a dinţilor permanenţi la copii.
Fibroasa-radiologic largirea spatiului periodontal preponderent in regiunea apexului

58.Tratamentul parodontitei apicale acute a dinţilor permanenţi la copii.

ACUTE

1 VZITA
- deschiderea larga a cavitatii dentare cu turbina
- indepartarea pulpei infectate sau necrotizate
- prelucrarea antiseptica a cavitatii dintelui
- indepartarea pulpei radiculare cu pulpextractoare
- prepararea antiseptica si instrumentala a canalului radicular
- dintele ramane cu cavitatea deschisa
- se indica lavaje cu 0,2%clorhexidina, 1%bicarbonat de sodiu

2 VIZITA
- revizia canalelor radiculare si tratarea lor antiseptica cu cloramina 2%, iodinol 0,2%, decamina
0,2 %, etoniu 1%, ectericid. Se rocomanda solutii cu fermenti protelitici-tripsina, chimotripsina, l
izozim
- obturarea se va efectua doar dupa lichidarea procesului inflamator acut, cand lipsesc durerile la
percutie si s-a normalizat starea generala a copilului. Canalele dintilor temporari se btureaza in li
mita orificiului apical radicular. Se folosesc paste rezorbabile-zinc-eugenol, pe baza de timol 5%,
pe baza de iodinol, pasta lui Ghenis.
- in cazul paradontitei medicamentoase provocate de prepartele arsenului (devitalizant) dupa trat
are antiseptica se aplica antidotul arsenului ( sol 5% unitiol, sol 5% iod, sol 1% iodinol) sub pans
ament ermetic. Dupa lichidarea durerii la percutie, canalele sunt obturate.

59.Tratamentul parodontitei apicale cronice granulante a dinţilor permanenţi la copii.

se folosesc paste care au actiune antiseptica indelungata si se resorb pe masura resorbtiei radicul
are fiziologice
- in cazul prezentei in canal a tesutului granular, acesta se extrage sub anestezie locala
- materiale de obturatie -paste pe baza de zic-eugenol, pasta Walkoff, paste cu iodoform, timol.
- paradontita cronica granulanta cu canale penetrante sau in perioada de rezorbtie fizilogica a rad
acinilor, in prezenta fistulei sau a tesutului granular in canal, trebuie tratata intr-o singura vizita.
Cand nu pot fi trecute canalele, copilul este agitt, dureri mari, se va face in 2 vizite

61 Metodele de tratament a parodontitei apicale a dinţilor permanenţi cu rădăcini incompl

et formate
Tratamentul conservator este cel mai rational, deoarece are ca scop reabilitarea tesuturilor parodo
ntale apicale si pastrarea dintelui cu reala valoare functionala. Se va lua in considerare caracterul
si extinderea procesului inflamator, gradul si felul resorbtiei radiculare a dintelui temporar, extin
derea procesului inflamator asupra mugurelui dintelui permanent, starea generala a copilului. La
fel trebuie sa exste conditii obligatorii pentru a efectua tratamentul efetiv- canal radicular accesib
il pentru prelucrarea medicamentoasa si mecanica, cu obturarea in limitele orificiului apical.

Contraindicatii
- lezarea integritatii laminei compacte a mugurelui dintelui permanent.
- resorbtie patologica radiculara mai mare de 1/3 din lungimea radacinii
- paradontita apicala a incisivilor temporari cu radacini incomplet formate
- distrugerea completa a coroanei dentare
- perforarea planseului cavitatii dentare
- lipsa efectului tratamentului conservator endodontic
- pierderea importanatei functionale a dintelui temporar, daca pana la schimbul fiziologic a ramas
1,5-2 ani
- in cadrul maladiilor infectios-alergice cronice ale copilului cand dintele afectat este focar cronic
de infectie odontogena
- dintele afectat- cauza a periostitei sau osteomielitei
- dintele afectat- cauza a septicemiei

Indicatii catre extractie

- Schimbul fiziologic
- scop ortodontic
- traume
- tumori
- paradontite si complicatiile ei

13. Particularităţile structurale ale pulpei dinţilor permanenţi la diferite etape de

dezvoltare.

Perioade de dezvoltare a dinților pemanenți:

I - de formare a activității funcționale a pulpei ( în perioada de formare a rădăcinii dintelui
permanent);
II – de maturitate funcțională (în perioada de rădăcină formată);
III – de micșorare a activității funcționale a pulpei (în perioada de regresie dentară).

Pulpa dinților permanenți cu rădăcini incomplet formate prezintă un țesut conjunctiv lax în etapa
de maturizare, ea având un potențial biologic deosebit datorită structurii de mezenchim cu
caracter embrionar.
Stratul odontoblastic al pulpei dintelui permanent tânăr este format din câteva rânduri
neîntrerupte de celule înalt specializate-odontoblaști, care se intercalează cu terminațiunile
nervoase.
Stratul subodontoblastic (zona Weil) conține celule intermediare între fibroblaști și odontoblaști,
care participă la formarea fibrelor de colagen și a substanței fundamentale. Ele se pot diferenția
în odontoblaști, iar în cazul lezării stratului odontoblastic pot elabora elementele matricei
dentinare reacționare.
Stratul central (zona celulară) este bogată în celule de origine mezenchimală nedefirențiate.
Numărul fibroblaștilor este deosebit de mare comparativ cu fibrele de colagen. Celulele
specializate în apărare pot să se transforme rapid în macrofage, plasmocite și dentinoclaste.
Substanța fundamentală este formată din molecule înalt polimerizate: mucoproteine,
glucoproteine și mucopolizaharide, caracterizânduse printr-un gra mare de hidratare. Aceasta
permite pătrunderea substanțelor nutritive și eliminarea rapidă a produselor procesului
inflamator, ceea ce asigură menținerea unei presiuni interpulpare constante datorită canaliculelor
dentinare și canalului radicular larg. Deoarece apexul radicular nu este format sau foramenul
apical este larg deschis, pulpa nu se află în situația unui țesut închis într-o cavitate cu pereți
inextensibili. O rețea de vase sanguine bogat ramificate asigură metabolismul celular, capacitatea
de formare a dentinei, reacțiile antiinfecțioase și antiinflamatorii.
Pulpa din regiunea apicală este reprezentat încă de un țesut cu carcter germinativ, căruia îi revine
rolul de a forma rădăcina și regiunea apicală arădăcinii dintelui. Zona de creștere este alcătuită
din celule nediferențiate și specializate, are o rețea capilară foarte dezvoltată, care asigură
desfășurarea proceselor de multiplicare și transformare celulară, a procesului de
dentinogeneză( de formare a rădăcinii). În zona de creștere este o zonă foarte extinsă de contact
între țesuturilepulpare și cele periapicale, iar zona de trecere este prezentată în egală măsură de
elemente pulpare și țesut conjunctiv periapical, care se pot înlocui și compensa funcțional.

30. Etiologia pulpitelor dinţilor permanenţi la copii.

1. Caria. La dinții permanenți tineri procesele inflamatorii din pulpa coronară sunt reversibile și
practic nu stânjenesc activitatea zonei apicale. În cazul unor procese acute difuze, cronice și
cronice exacerbate un rol esențial îl joacă vascularizarea mare a zonei de creștere și lărgimea
mare a apexului, fapt ce asigură epurarea rapidă de produșii de degradare și de toxinele
bacteriene. Vindecarea poate fi prin cicatrizare, iar pulpa radiculară este parțial recuperabilă, în
special zona apicală, ceea ce asigură continuarea creșterii rădăcinii - apexogeneză. Chiar și în
cazuri mai avansate, când procesul inflamator se extinde pe pulpa radiculară zona apicala rămâne
integră, iar autonomia ei face posibilă înlocuirea activității odontoblaștilor cu celulele
mezenchimale de rezervă, atât din pulpă, cât și din țesuturile periapicale.
2. Traumatismele dentare. Modificările degenerative posttraumatice constau în:
-Reducerea numerică a odontoblaștilor, fibroblaștilor și a celulelor mezenchimale nediferențiate;
-Creșterea colagenului, însoțită de calcifiere parțială a fibrelor;
-obliterarea rețelei capilare, care duce la o alimentare scăzută a pulpei cu sînge;
-depunerea în cantitate crescută a dentinei secundare;
-Degenerarea ramificațiilor nervoase.
Toate aceste procese duc la reducerea volumului pulpar. Inițial, aceste procese sunt
simptomatice, datorită compresiunii și tracțiunii asupra pachetului vasculo- nervos în timpul
traumatismului și instaurării ulterioare a procesului inflamator sau degenerativ în pulpă și în
țesuturile parodonțiului. Însă în majoritatea cazurilor ele sunt asimptomatice și reversibile, nu
duc la lezarea zonei de creștere a rădăcinii
3. Manoperele terapeutice. Procedurile terapeutice în dinții permanenți tineri (prepararea
cavității carioase, tratamentul plăgii dentinare, uscarea, proprietățile negative ale materialelor de
obturație, deschiderea accidentală a camerei pulpare, etc) pot provoca iritații și procese
inflamatorii la nivelul pulpar. În primele faze au loc schimbări ale odontoblaștilor cu producerea
unei cantități crescute de dentina secundară . Această fază este asimptomatică, pasageră și
reversibilă . În fazele următoare are loc lezarea gravă a o don’t o broaștelor cu aspirarea lor în
canaliculele dentinare . În stratul odontoblastic se produce un proces inflamator acut, cu
vasodilatație și exudație. Lezarea odontoblaștilor este ireversibilă. În fazele mai avansate
vasodilatațiă crescândă duce la apariția edemului . Prin staza creată, se produce marginația și
diapedeza leucocitară, ceea ce duce la apariția și extinderea exudatului purulent . Această fază
este parțial reversibilă, vindecarea fiind posibilă prin apariția fenomenelor proliferative la
periferia proceselor purulente și formarea țesutului de granulație, care resoarbe exudatul și
înlocuiește țesutul necrozat . Faza este simptomatică, cu durere persistentă și difuză, cu etape de
acutizare .
42. Amputaţia devitală în tratamentul pulpitelor dinţilor permanenţi la copii.
Principiu: îndepărtarea pulpei coronare devitalizate în prealabil. Pentru a diminua acțiunea
toxică asupra arsenului sunt indicate paste pe bază de paraformaldehidă (are proprietăți
antiseptice, devitalizează pulpa, fără acțiune toxică asupra parodonțiului apical).
Indicaţii: - deschideri accidentale;
- pulpita acută de focar (în cazul insuccesului sau cînd este contraindicată metoda biologică);
- pulpita acută difuză;
- pulpita cronică simplă.
Tehnica. Vizita I:
- prepararea cavităţii carioase şi prelucrarea medicamentoasă;
- deschiderea cornului pulpar;
- aplicarea pe pulpa descoperită a pastei devitalizante;
- obturaţie provizorie pe 24 de ore - la incisivi, pe 48 de ore la molari.
Vizita II:
- izolarea dintelui;
- îndepărtarea obturaţiei provizorii şi verificarea efectului;
- prepararea definitivă a cavităţii carioase;
- înlăturarea plafonului cavităţii pulpare cu o freza rotundă şi a pulpei coronare (cu excavatorul
sau cu freza globulară);
- prelucrarea medicamentoasă;
- aplicarea în cavitatea pulpară a unei bulete cu soluţie pentru mumificarea pulpei radiculare:
paste pe bază de paraformaldehidă.
Vizita III:
- izolarea dintelui;
- înlăturarea pansamentului provizoriu şi a buletei de vată;
- obturarea cu material de bază şi obturaţie definitivă.

Pentru devitalizarea pulpei se folosesc paste pe baza paraformaldehidă pregătite extempore sau
comercializate: Depulpin (Voco), Toxavit Paste (Lege Artis).

66. Fractura coroanei dentare în limitele dentinei dinților temporari. Diagnosticul.

Tratamentul.
Copii acuză dureri de la iritanții termici, mai ales la rece. La examinare se determină fractura
coroanei dentare în limitele dentinei. Linia fracturii poate avea diferite forme. La transluminare
pot fi depistate fisuri mici pe marginea fracturii. Percuția este slab dureroasă.
EOM este în limitele normale.
Fracturile coronare se întâlnesc foarte rar la dinții temporari.
Tratament: Se efectuează fluorizarea (fără reconstrucția coronară) și evidența de dispensar cu
controlul stării țesuturilor periapicale.
24)Coafajul pulpar direct
Indicaţiile. deschiderea accidentală a camerei pulpare de origine traumatică (incisivii) sau la
prepararea (cu condiţia unei bune izolări de salivă) cavităţilor carioase ale dinţilor în stadiul de
formare a rădăcinilor.
Tehnica:
- izolarea dintelui;
- prepararea cavităţii carioase
- prelucrarea cavităţii cu soluţii neiritante (sol. NaCl 0,8%);
- după hemostază se aplică preparate pe bază de hidroxid de calciu şi obturaţia provizorie pe
termen de 3-6 săptămâni;
- obturaţia definitivă se aplică după termenul stabilit, dacă nu sunt acuze şi dintele este vital.

36. Particularitatile evolutiei clinice ale pulpitei acute de focar a dintilor permanenti la
copii
Pulpita acută de focar constituie stadiul de debut al inflamatei pulpei, şi focarul acestuia se
localizează de obicei în porţiunea cea mai apropiată de cavitatea cariată. Din această cauză
procesul inflamator debutează mai frecvent în regiunea cornului pulpei şi abia mai apoi
antrenează în proces toată pulpa coronară, ulterior şi cea radiculară. Durata acestui stadiu nu
depăşeşte 2 zile.
Bolnavul acuză dureri intense la orice fel de excitanţi. Spre deosebire de caria dentară, pentru
care de asemenea sînt caracteristice dureri de la excitanţi externi, în pulpita acută de focar
durerea se declară de la excitanţi de fortă mai mică şi nu trec după suspendarea excitantului.
Durerile pot să apară spontan, adică fără o cauză explicabilă a apariţiei lor. Frecventa şi durata
acceselor de dureri variază : ele pot dura de la 10 la 30 de minute, însă în majoritatea cazurilor nu
depăşesc o oră. Accesul de dureri cedează locul unei perioade indolore, care tine cîteva
ore. De regulă, bolnavul acuză şi indică dintele, care îl supăra, ceea ce vorbeşte despre lipsa
iradierei durerii. Pe timp de noapte durerile, de regulă, sînt mai pronuntate. Inspecţia nu relevă
modificări în habitus. Prin cercetări se constată o cavitate carioasă cu dentină ramolită în mare
cantitate. După chiuretarea acesteia se clarifică adeseori, că pereţii şi fundul cavităţii carioase
sînt induraţi, iar prin sondare se decelează o porţiune mai dureroasă în cavitatea carioasă,
care e situată, ca regulă, în fundul cavităţii mai aproape de cornul pulpar. Introducînd în cavitatea
carioasă un tampon de vată umectat cu eter sau cu apă rece, se produce durere, care se declară
imediat, după introducerea excitantului şi nu trece odată cu înlăturarea lui. Dacă cavitatea
carioasă lipseşte, tamponul de vată se aplică pe colul dintelui. Electroexcitabilitatea pulpei
frecvent este scăzută, însă doar la cuspidul în regiunea căruia e localizat focarul de inflamaţie.
Totodată se constată şi indici normali de electrosensibilitate. Cercetarea radiologică este indicată
doar pentru a determina localizarea cavităţii carioase, dacă aceasta se află pe una din suprafeţele
de contact sau sub coroana artificială. Percutia este indolora.

52. Etiologia parodontitelor apicale

1)Factori infectiosi
2) Factori neinfectiosi- mecanici
-alergici
-chimici
72 Fractura rădăcinii dinților permanenți la copii. Diagnosticul. Tratamentul.
 15) Clasificarea pulpitelor dinţilor temporari la copii.

Clasificarea clasică a lui Meyer

1. Pulpita acută purulentă totală.
2. Pulpita cronică deschisă:
a) ulceroasă;
b) polipoasă.
3. Pulpita cronică închisă.
4. Gangrena pulpară.

Clasificarea modernă franco-anglo-saxonă

1. Sindromul de sept.
2. Pulpite (pasagere).
3. Necroza pulpară:
a) fără patologie parodontală;
b) cu patologie parodontală.
4. Patologia furcaţiei.

Clasificarea pulpitelor dinţilor temporari

după Т.Винoградова:
1. Pulpita acută:
a) seroasă;
b) purulentă;
c) cu afectarea parodonţiului şi a ganglionilor limfatici.
2. Pulpita cronică:
a) simplă;
b) proliferativă;
c) gangrenoasă.
3. Exacerbarea pulpitelor cronice.

32)Particularităţile generale ale evoluției clinice a pulpitelor dinţilor permanenţi la copii.

 Evoluare asimptomatică a proceselor inflamatorii.

 Mai frecvent se depistează formele cronice ale pulpitelor.
 Trecerea rapidă a unei forme clinice în alta (acută în cronică; seroasă în purulentă.
 Tendinţa spre generalizare a procesului cu invadarea rapidă a sectoarelor sănătoase şi
lipsa delimitării periferice sub formă de capsulă sau de barieră celulară.
 Dereglarea stării generale în cazurile avansate (febră, insomnie etc.).
 Afectarea parodonţiului (edem), majorarea ganglionilor limfatici regionali.
 Coexistenţa zonelor de inflamaţie şi a zonelor de microabcese şi deci a necrozei ca
urmare a pulpitelor, mai frecvent ca la adulţi, se depistează necroza pulpei.
44)Metodele de tratament a pulpitelor dinţilor permanenţi cu rădăcini incomplet formate.
Chirurgicale
A. Vitale:
- amputaţia (pulpotomia);
- extirparea (pulpectomia).
  B. Devitale:
- amputaţia (pulpotomia);
- extirpaţia (pulpectomia).

Pulpotomia în tratamentul dinților permanenți cu rădăcinile incomplet formate

Deschiderea cavității dintelui.
La prepararea cavității carioase a fost deschisă pulpa. A fost realizată pulpotomia.
După formarea rădăcinilor de recomandă tratament endodontic al canalelor radiculare
Aplicarea materialului de coafaj pe pulpa radiculară și fundul cavității dintelui.
Se aplică un strat de 1-2 mm de hidroxid de calciu, iar apoi cavitatea este obturată

68)Fractura radiculară a dinților temporari la copii. Diagnosticul. Tratamentul.

Fractura radiculara intereseaza cementul, dentina radiculara si pulpa. Linia de fractura

poate fi unica sau pot exista mai multe linii de fractura sau chiar fractura cominutiva. In
functie de traseul liniei de fractura, se descriu fracturi radiculare verticale, oblice sau
orizontale, cele din urma fiind cele mai frecvente. Dintele este impartit in doua
fragmente, unul coronar si unul apical, intre care poate exista un spatiu (fractura
radiculara ce deplasare) sau nu (fractura radiculara fara deplasare).

Caracteristici:
- intereseaza cementul, dentina si pulpa
- inspectie – fragmentul coronar poate fi uneori deplasat, modificat de culoare
rosietic sau gri, daca fractura este cervicala apare sangerare din santul subgingival
- fragmentul coronar este mobil
- sensibilitate la percutie
- teste de vitalitate negative de obicei, ceea ce indica o afectare pulpara
tranzitorie/permanenta. Se repeta.
- RX periapicala releva numarul si traseul liniior de fractura
Optiuni de tratament:
- antialgice
- evitarea masticatiei pe dinte
- niciun tratament curativ ci doar regim igieno-dietetic daca fragmentul coronar nu
este mobil si nici deplasat
- extractia fragmentului coronar mobil si deplasat si mentinerea fragmentului apical
care se va elimina prin resorbrie radiculara
- tratament endodontic, doar pe fragmentul coronar daca pulpa radiculara este
vitala, cu pasta resorbabila
- control clinic dupa 1 saptamana si conrol radiologic la 2-3 saptamani, 6-8 luni si 1
an.
62. Fractura
coroanei dentare cu deschiderea cavităţii pulpa
re a dinţilor temporari. Diagnosticul. Tratamentul.

Diagnostic: -anamneză;
-examen clinic: fractura coroanei dentare în limitele dentinei cu
eschiderea camerei pulpare de câțiva milimetri, pulpa poae sângea, la
sondare – durere. Dureri intensive de la iritanți termici.
Fracturile coronare se întâlnesc foarte rar la dinții temporari.
Tratament: În acest caz se indică tratament endodontic sub anestezie
generală.