CURS INTRODUCTIV

Conf. Univ. Dr. Cristina Maria Mihai

 PLANUL CURSULUI
 Pediatria. Puericultura - Date  Adolescența
generale
 Creșterea și dezvoltarea
 Părți componente ale  Definiție
puericulturii
 Tipuri de organe după ritmul de
creștere și dezvoltare
 Prima copilărie (0-3 ani)  Mecanismele creșterii
 Perioada de nou-născut (primele 28  Factorii de creștere
zile de viață)
 Metode de evaluare a indicatorilor de
 Perioada de sugar (1 lună-1 an) creștere
 Perioada de copil mic (1-3 ani)
 Foaia de observație clinică generală
 Copilăria a II-a (3-6 ani)
 Examenul clinic general
 Copilăria a III-a (6-16 ani)
 Perioada de școlar mic
 Perioada de școlar mare/pubertatea
 PEDIATRIA. PUERICULTURA
“Copilul nu este un adult în miniatură”
Pediatria - termen grecesc format din două cuvinte:
 pais = copil
 iatros = doctor

Pediatria are ca obiect de studiu creşterea, dezvoltarea

și  patologia copilului de la naştere până la vârsta de 18 ani.

Subspecialităţi ale pediatriei generale:

 pediatria preventivă (puericultura);
 pediatria socială;
 neonatologia (copilul nou-născut 0-28 zile);
 psihiatria infantilă;
 cardiologia pediatrică;
 pneumologia pediatrică;
 boli de nutriţie şi metabolism;
 oncologia pediatrică;
 chirurgia, ortopedia şi traumatologia pediatrică.
Puericultura provine din latină:
 pueros = copil;
 cultura = creştere.

Puericultura - ansamblul mijloacelor prin care se asigură

creşterea şi dezvoltarea normală, somatică şi psihică a
copilului, precum şi ocrotirea lui de la naştere până la vârsta
adultă.

Puericultura = pediatrie preventivă =

profilaxia îmbolnăvirilor
şi menţinerea sănătăţii copiilor.
Părți componente ale puericulturii:
  preconcepţională (ansamblul de procedee şi măsuri
pentru asigurarea dezvoltării adecvate a genitorilor)

  prenatală (ocrotirea sarcinii şi protejarea produsului de

concepţie)

  postnatală (asigură măsurile de îngrijire, alimentaţie,

facilitează dezvoltarea psihoafectivă şi somatică a
copiilor în familie şi societate, contribuie la creşterea
rezistenţei organismului prin mijloace specifice şi
nespecifice).
I. Prima copilărie (0-3 ani)
• foarte importante
dezvoltarea, nutriţia,
fiziologia şi patologia
copilului

• împărțită în:
a) perioada de nou-născut
(primele 28 zile de viață):
o primele 7 zile = perioada
perinatală;
o adaptarea NN la viaţa
extrauterină - scădere iniţială
în greutate, icterul fiziologic,
criza genitală, etc.
b) perioada de sugar (1 lună – 1 an)

o creştere staturală şi ponderală

intensă;

o nutriţie intensă şi nevoi

metabolice crescute;

o apariţia dentiţiei temporare (de

lapte) şi dezvoltarea funcţiilor
digestive - înlocuirea
alimentaţiei exclusiv lactate cu
alimentaţie diversificată;
o dezvoltarea neuropsihică rapidă cu creşterea perioadei de
veghe, dezvoltarea mijloacelor de comunicare şi
necesitatea unei atenţii educative permanente;

o dezvoltarea imunităţii proprii;

o morbiditate crescută, dominată de infecţii ale aparatului

respirator, digestiv, malnutriţie, rahitism;

o mortalitate ridicată.
 c) perioada de copil mic (1-3 ani)
o încetinirea ritmului de creştere;
o creşterea accelerată a membrelor
inferioare;
o completarea dentiţiei temporare;
o alimentaţie variată, apropiată de a
adultului;
o perfecţionarea funcţiei locomotorii,
îmbogăţirea limbajului, intensificarea
relaţiilor afective, formarea unor
deprinderi privind somnul, mesele,
controlul sfincterelor, etc.
o morbiditatea este dominată de infecţii ale
aparatului respirator, boli infecto-
contagioase, intoxicaţii accidentale,
traumatisme prin căderi.
II. Copilăria a-II-a (3-6 ani)
 creşterea staturală şi ponderală este mai lentă;
 nevoile nutriţionale sunt mai reduse, iar metabolismul mai scăzut;
 alimentaţia apropiată de cea a adultului;
 dezvoltarea complexă a sistemului nervos, creşterea posibilităţilor de
cunoaştere, a capacităţii de înţelegere, a memoriei şi a puterii de
discernământ;
 creierul are dimensiunile apropiate de ale adultului, limbajul devine
gramatical, raţionamentul apare la 5 ani, prezintă sensibilitate vie, necesită
afecţiune;
 jocul are rol educativ, dezvoltă gândirea şi disciplina în colectivitate;
 independenţa mai mare faţă de familie;
 creşte capacitatea de apărare antiinfecţioasă, întărită şi prin
imunizări(vaccinări);
 patologia este dominată de: boli transmisibile, apariţia bolilor cu caracter
imunologic;
 mortalitatea este scăzută.
 III. Copilăria a III-a (6 -16 ani)

 creşterea lentă staturo-ponderală;

 înlocuirea dentiţiei de lapte cu cea definitivă;
 dezvoltarea intelectuală intensă, în funcţie de programul
instructiv-educativ la care copilul participă;
 morbiditate redusă (reumatismul articular acut,
nefropatii, accidente, tuberculoză);
 mortalitate redusă;
 împărțită în:
a) perioada de şcolar mic (de la 6 ani până la
10-11 ani la fete şi 12-13 ani la băieţi)
b) perioada de şcolar mare /pubertatea cu
durată variabilă (11-14 ani la fete şi 13-16 ani
la băieţi)
Caracterizată prin:

 creşterea staturală în general mare, apoi lentă;

 modificăriale dimensiunilor şi a raportului dintre
segmentele corpului;
 apariţia caracterelor sexuale secundare;
 dezvoltarea intelectuală, dar cu o mare labilitate
psihică şi vegetativă;
 sensibilitatea şi rezistenţa mai scăzută la infecţii;
 mortalitatea scăzută.
Băieți vs. Fete
 Aspecte specifice la băieţi

viteza de creştere maximă la13-14 ani este de 7,5 cm pe an;

creşterea ponderală este paralelă cu creşterea taliei şi continuă câţiva
ani după încetarea creşterii prin sporirea musculaturii;
toracele se lărgeşte, bazin îngust;
curbura lombară mai puţin accentuată;
lăţimea umerilor depăşeşte şoldurile la 13 ani;
creşte numărul nucleilor de osificare;
apare secreţia sebacee la nivelul nasului;
apare secreţia sudorală la axile şi picioare;
apare acneea;
caractere secundare sexuale: pilozitatea pubiană (12-13 ani) -
abundentă şi de tip masculin la15-18 ani; modificarea vocii (14-15 ani);
pilozitate facială a trunchiului şi a membrelor (16-18 ani).
 Aspecte specifice la fete

 9-10 ani: cresc uterul şi ovarele, apar proeminenţa mamelonului şi

lărgirea bazinului;
 10-12 ani: apar pilozitatea pubiană, pigmentarea areolei mamare,
creşterea sânilor (iniţial asimetric);
 13-14 ani: cresc rapid organele genitale externe şi interne;
pilozitatea pubiană (în formă triunghiulară) şi vulvară; pilozitatea
axilară şi apare menstra;
 creşterea staturală este maximă între 10-12 ani (câte 6,6 cm pe an),
scade după apariţia menstrelor, este minimă la 15 ani şi se opreşte
la 16-17 ani; creşte paniculul adipos perimamar, pe coapse şi fese.
 Mecanismul pubertății
 factorul declanşator = gonadotrofinele hipofizare
(hormoni fără specific de sex) - produc creşterea
gonadelor, maturaţia gameţilor, secreţia hormonilor
sexuali (androgeni şi suprarenali la ambele sexe).
 la sexul masculin - androgenii gonadici ce imprimă tipul
masculin al pilozităţii.
 la sexul feminin - hormonii estrogeni (ovar) ce produc
creşterea şi maturarea uterului, vaginului, sânilor,
labiilor mici. Progesteronul apare după ovulaţie.
 scăderea secreţiei S.T.H. şi creşterea tiroidei şi a
secreţiei acesteia caracterizează sfârşitul pubertăţii.
IV. Adolescenţa (16-18 ani la fete si 16-21 ani la
băieţi):

 oprirea creşterii staturale şi osificarea cartilagiilor de

creştere;
 dezvoltarea ţesutului muscular şi adipos subcutanat;
 desăvârşirea funcţională a tuturor organelor în paralel cu
maturizarea sexuală începută la pubertate.
CREȘTEREA ȘI DEZVOLTAREA

 Creşterea = mărirea cantitativă a celulelor,

ţesuturilor şi a organelor corpului, prin
multiplicare celulară şi creşterea volumului
celular.

Dezvoltarea cuprinde procesele calitative de

modificare morfofuncţionale a organelor şi
aparatelor pentru adaptarea la condiţiile de viaţă şi
la activităţile fizice şi intelectuale.
 Tipuri de organe după ritmul de creştere şi
dezvoltare:

 organe cu creştere rapidă în primul an de viaţă şi la

pubertate – scheletul, muşchii, aparatul respirator şi
digestiv, rinichii şi marile vase.
 organe a căror dimensiune atinge dimensiunile
adultului la sfârşitul primului an de viaţă – creier,
organe de simţ.
 organe cu creştere lentă, intensă la pubertate –
organe genitale.
 organe cu creştere rapida în cursul copilăriei, dar
care descresc ulterior – timus, ganglioni limfatici.
Mecanismele creșterii :
a) La nivel biochimic:
 conţinutul în apa totală corporală scade în mod continuu
de la naştere - 70-75% din greutatea corporală, la 50-
65% la vârsta de adult; cea mai rapidă scădere - la vârsta
de sugar
 electroliţii extracelulari Na+ şi Cl- scad proporţional cu
apa totală.
 substanţele solide evoluează pe o curbă i.p. cu a apei:
musculatura la naştere reprezintă ~25% din greutatea
corporală, crește continuu până la vârsta de adult (43%)
 K+ crește în raport cu vârsta din perioada de sugar până
la adolescenţă
 Calciul şi fosfaţii anorganici cresc constant din perioada
de nou născut până la adolescenţă
b) La nivel celular:
 hiperplazie sau multiplicare celulară
 hipertrofie (mărirea de volum a celulelor): sinteza
proteică ce are loc în ribozomii din citosoli sub
acţiunea ADN-ului nuclear.
 diferenţierea celulară.

Multiplicarea celulară = diviziunea celulară în care se

realizează o distribuire a materialului genetic la
celulele fiice.
După perioada de timp în care ajung la propria diviziune,
celulele se împart în:

 ţesuturi cu o mare capacitate de diviziune (măduva

hematogenă, epidermul, epiteliul mucoasei digestive)
 ţesuturi ale căror celule au pierdut capacitatea de a se divide
(sistem nervos, miocard)
 ţesuturi cu o capacitate redusă de a se divide, dar care în
condiţii speciale se divid rapid.

Celulele sexuale se multiplică prin meioză în care celula fiică

are jumătate din numărul cromozomilor celulei mamă.

Meioza cuprinde două diviziuni succesive indirecte, fără sinteză

de ADN între ele → spermatozoidul şi ovulul au material
genetic redus la jumătate. Din unirea unui spermatozoid cu un
ovul, rezultă celula fecundată cu 46 de cromozomi.
Diferenţierea celulară se realizează treptat, pornind de
la o bază materială determinată genetic aflată în
legătură cu mediul extern.

Celulele rezultate din primele diviziuni au potenţial

mai mare de diferenţiere = celule pluripotente care
sub acţiunea factorilor externi evoluează spre celule
specializate.
 Factorii de creștere
I. Factorii exogeni sau de mediu:
a) Alimentația:
• elementul cardinal al acestui proces
• subnutriţia intrauterină determină feţi şi nou născuţi
cu greutate şi talie mică
• aport proteic şi energetic insuficient în primele luni
de viaţă poate determina reducerea definitivă a taliei
• laptele uman prin modulatorii creşterii (factorul
epidermal, factorul de creştere al nervilor, factorul
de stimulare al limfocitelor B, sulfihidroxilaza,
taurina) accelerează creşterea staturoponderală în
primele 6 luni
 subnutriţia de durată afectează creşterea în lungime a
oaselor şi, în mai mică măsură osificarea cartilagiilor
de creştere
 carenţa proteică severă produce deficitul factorilor
coagulării, de enzime, de hormoni şi hipoproteinemie
cu edeme.
 carenţa de minerale influenţează procesul de
mineralizare osoasă, enzimele celulare.
 carenţele vitaminice influenţează multiplicarea şi
diferenţierea celulară.
 supraalimentaţia precoce produce tulburări de
digestie, obezitate şi boli digestive prin hipertrofia
adipocitelor.
b) Mediul geografic înconjurător
 Influențează creșterea mai ales în primii 5 ani de
viaţă.
 Clima temperată - cea mai favorabilă
 Clima alpină sau de deşert se corelează cu talia
mică.
 Creşterea staturoponderală postnatală este mai lentă
la altitudinea de peste 1.500 m datorită hipoxiei prin
diminuarea funcţiei respiratorii şi a oxigenării
arteriale.
 Creşterea taliei este mai mare primăvara; creşterea
ponderală este mai accelerată toamna.
 Razele ultraviolete şi razele X în doze mici
stimulează creşterea, iar în doze mari o opresc.
c) Factorii socio-economici
Camera individuală, orientarea spre sud, însorită cu
confort tehnic şi umiditate adecvată
Media înălţimii şi greutăţii > la copiii din mediul urban
decât la cei din mediul rural.

d) Factorii afectiv-educativi
Microclimatul social are cea mai mare importanţa în
primii 3 ani
Dezvoltarea intelectuală este mai mare şi mai rapidă în
familie (în familiile numeroase - exemplul fraţilor mai
mari).
Adaptarea şcolară a copiilor care au frecventat grădiniţa
este mai promptă.
Carenţa afectivă limitează posibilităţile de adaptare socială
a copilului.
e) Exerciţiile fizice
• foarte importante în primul an de viaţă
• înotul dezvoltă cel mai armonios organismul.

II. Factori endogeni: genetici și hormonali

Factorii hormonali
hormonul somatotrop hipofizar (S.T.H.) produce
proliferarea celulelor cartilajului seriat cu creşterea în
lungime a oaselor. Hiperfuncţia hipofizară = gigantism,
hipofuncţia = nanism armonic fără retard mintal.
hormonii tiroidieni (tiroxina şi triiodotironina)
acţionează asupra cartilajului de creştere al osului
(mineralizare osoasă), asupra creierului şi în maturaţia
dentară. Excesul de secreție = hipertitoidie, hipofuncţia
= nanismul dizarmonic şi cretinismul.
 parathormonul controlează homeostazia calciului,
intervine în calcificarea scheletului.
 insulina are efect pozitiv asupra proceselor de
creştere, facilitând sinteza proteinelor, a acizilor graşi
şi a glicogenului.
 hormonii androgeni produşi de corticosuprarenală şi
gonade, activează iniţial creşterea iar în final o
limitează, accelerând maturaţia scheletică.
 cortizonul scade numărul de celule și efect pozitiv în
procesele de dezvoltare, favorizând maturarea
enzimatică - funcţionalitatea celulelor.
 estrogenii şi progesteronul favorizează calcificarea
cartilajului de creştere al osului.
Metode de evaluare a indicatorilor de
creştere
determinarea periodică a G, L / T, PC, circumferinţei
braţului, grosimii pliurilor cutanate şi a indicatorilor
antropometrici.

1. Metoda clasică
2. Metoda gaussiană
reprezentarea grafică a valorilor desenează o curbă care
teoretic are formă de clopot, numerele care variază în jurul
normalului tind să se adune în jurul valorii medii - în vârful
clopotului. Pe ramura ascendentă a curbei se află punctele
valorilor în minus, iar pe cea descendentă variaţiile în plus.
III. Metoda modernă:

• exprimă limitele normalului prin precizarea

deviaţiei standard (DS) faţă de media vârstei
sau prin percentile.

• indică statusul unui copil în relaţia cu alţi

copii de aceeaşi vârstă şi reflectă o dinamică
normală sau anormală a potenţialului
individual de creştere.
a) Metoda DS
se bazează pe distribuirea datelor peste şi sub
valorile medii normale, cu variaţii între +2,0 şi -
2,0 DS

se măsoară T copilului și se calculeză Scorul Z

cu formula:

valoarea antropometrică – valoarea medie de referință

_____________________________________________________________________________________________________

DS
Exemplu:

Fetiță de 10 ani, T= 130 cm

Scor Z = (130 cm – 138, 42)/ 5,64

= - 1,49 DS
b) Metoda percentilelor
• percentilele sunt cele 99 de valori care permit
împărţirea populaţiei studiate în 100 de grupe
conţinând acelaşi număr de subiecţi.

• Mediana sau percentila 50 este valoarea variabilei

(T / G ) care împarte populaţia dată în două părţi
egale.

• graficele conţin numai câteva percentile: 3, 10, 25,

50, 75, 90, 97.
Grafice de creștere pentru 0-36 luni
Grafice de creștere pentru vârste până la
20 ani
 Grafice de IMC până la 20 ani

IMC = indice de masă corporală

IMC = G (kg) / T² (m)
Exemplu de grafic de creștere
baiat (0-36 luni):

• evaluare a G și L între 0-13

luni
• curbele ponderală și
staturală menținute, aproape
constant, sub percentila 5%
 hipotrofie staturo-ponderală
Exemplu de grafic de
creștere baiat:

• evaluare a G și T între
8,5 ani și 15 ani
• curba ponderală
ascendentă dar cu
valoare sub medie
• curba staturală menținută
sub percentila 10 %.
Exemplu grafic de IMC
baiat:

• evaluare în intervalul
9-15 ani
• valori < percentila de
50% între 11,5 – 14 ani
• valori normale ale IMC
la ultimele masuratori
(14-15 ani)
Greutatea:
 în primele zile după naştere, apare scăderea fiziologică
în greutate, care reprezintă 8-10% din greutate la
naştere.
 greutatea de la naştere este atinsă iar la vârsta de 10 zile.

Aprecierea aproximativă a greutăţii medii normale la

diferite vârste - formule:

• 3-12 luni: G (kg) = [vârsta (luni) + 9] / 2

 1-6 ani: G (kg) = vârsta(ani)x 2 + 8

 6-12 ani: G (kg) = [vârsta(ani)x7 – 5] / 2

Lungimea / înălțimea:

 lanaştere, L cuprinsă între percentilele 10 şi 90 este de 48-

54 cm.
 creşterea în primul an de viaţă se face cu 25 cm: 5 cm în
L1, 3 cm în L2, câte 2 cm /lună între 3-7 luni şi câte 1
cm/lună între 8-12 luni.

După vârsta de 1 an valoarea medie aproximativă a înălţimii

(cm):
 - formula Geldrich în cm = 80 + 5 V (V = vârsta în ani)
 - formula Weech în cm = 77 + 6 V.
Perimetrul cranian (circumferinţa
fronto-occipitală)

• uneşte bosele frontale cu protuberanţa occipitală

şi reprezintă un indicator antropometric fidel,
deoarece utilizează repere osoase
• la naştere PC=34,3 cm pe percentila 50.
• la 6 luni: 42,4 cm;
• la 1 an: 45,6 cm;
• la 2 ani: 48,1 cm;
• la 3 ani: 49,3 cm;
• la 4 ani: 50,4 cm;
• la 5 ani: 50,8 cm.
Grafice de perimetru cranian (0-36 luni)
Exemplu de grafic de
perimetru cranian fete:

• evaluare a PC în interval
0-12 luni
• curba este constant
ascendentă d.p. cu vârsta și
în limitele normalului.
FOAIA DE OBSERVAȚIE CLINICĂ
GENERALĂ

Cuprinde:
 datele personale ale
pacientului
 data și ora internării și
externării, nr. zile spitalizare
 grup sanguin ± alergii (cu
roșu)
 diagnostic de internare ± la
72 ore, externare
În josul paginii se
completează:

• Secția, diagnosticul, data

si ora internării și
externarii, numărul de
zile de spitalizare
• Starea la externare
• Tipul externării
Consimțământul informat obligatoriu semnat de către aparținătorul copilului !
FIȘA UPU
Cuprinde:

• date personale ale

pacientului
• starea pacientului la
primire
• anamneză + ex. obiectiv
• investigații ± consultații
efectuate în UPU
• diagnostic de internare.
Anamneza se completează de la
aparținătorul copilului și
cuprinde:

• motivele internării
• AHC
• APF și APP
• condiții de viață și muncă
• consum de tutun, alcool
• medicația primită
• istoricul bolii (debutul,
simptomatologia, durata, etc.)
Exemplu de anamneză în pediatrie
Examenul clinic general
• Starea generală (bună,
satisfăcătoare, modificată,
influențată)
• Temperatură, G, L / T
• Starea de nutriție: normoponderal
/ eutrofic, obez / paratrofic, supra- /
subponderal (distrofic)
• Starea de conștiență (agitație,
somnolență, obnubilare, comă)
• Facies (necaracteristic, vultuos,
încercănat, palid, suferind,
caracteristic unui sindrom – se
descrie)
• Tegumente și mucoase: normal
colorate, palide, cianotice, erupții
sau leziuni inflamatorii, etc)
• Fanere: normal implantate, palide,
cianotice, aspecte caracteristice
 Tesut conjunctivo-adipos: normal /slab/ foarte bine
reprezentat
 Sistem ganglionar: prezența / nu a adenopatiilor cu
precizarea localizării, mobilității, căldurii locale,
consistenței, prezenței durerii
 Sistemul muscular: normo-/ hiper-/ hipo-/ a -ton, -
trofic, -kinetic
 Sistemul osteo-articular: craniul – fontanele (închise /
deschise, diametrul, bombare / deprimare), suturile
(dehișcente /încălecate / osificate); toracele – normal
conformat/ aspect în carenă, piramidal, globulos, cu
cifoză/ scolioză; membrele – eventuale îngroșări
epifizare/ diafizare, curburi anormale, picior strâmb,
platfus
 Aparat respirator: aspectul toracelui, amplianța respirațiilor
(simetrice, diminuate), matitate pulmonară prezentă/ absentă,
FR, prezența simptomatologiei afectării CRS (rinoree, coriză,
obstrucție nazală, dispnee, tiraj, cornaj, tuse), auscultația (MV
prezent/ diminuat/ absent bi-/ unilateral; raluri bronșice-
ronflante, sibilante sau subcrepitante, crepitante)

 Aparat CV: frecvența și caracterul pulsului; TA;

 - inspecția: aspectul regiunii precordiale și vizibilitatea șocului
apexian (spațiul 4 i.c. la 1-2 cm lateral de linia medială - la sugar;
spațiu 5 i.c. stg pe LMC);
 -percuție (delimitarea matității cardiace);
 -palpare: șoc apexian, freamăt precordial, puls periferic la
femurală, radială;
 -auscultație: AV - măsurat pe 15 s, caracterul și ritmul zgomotelor
cardiace - în toate focarele, în cazul zgomotelor sau suflurilor
supraadăugate este necesară localizarea focarului și direcției lor
de propagare, aprecierea tonalității ți intensității lor.
 Aparat digestiv: aspect cavitate bucală, inspecția
abdomenului (meteorizat, aspect cicatrice ombilicală,
circulație colaterală), percuția (timpanism sau matitate),
auscultația, palparea (localizarea durerii, starea turgorului,
apărare musculară, hepato - ± splenomegalie), aspect scaun.

 Aparat uro-genital: rinichi palpabili/ nu în flancuri, puncte

ureterale dureroase/ nu, manevra Giordano +/-, glob vezical,
diureză; dureri în fosele iliace, malformații, secreții genitale
anormale.

 Sistem nervos, endocrin, organe de simț: cefalee, redoare

de ceafă; aspect ochi, urechi, nas.

 Orientare temporo-spațială și reflexe prezente, diminuate

sau absente.
Investigațiile efectuate și consemnarea lor prin
coduri de proceduri
Epicriza pacientului și fișa de circuit
Fișa de tratament
Foaie de evoluție și
tratament:
• se trec data și ora
fiecărei consemnări și
tratamentul efectuat
zilnic.
Foaie de temperatură
 Exemplu de anamneză, istoric, examen
obiectiv
 Pacient P.O. , sex feminin, vârstă 5 ani 6 luni
 Motivele internării :
- febră, tuse seacă, rinoree, apetit diminuat
 Istoricul bolii :
Debutul bolii cu tuse seacă și rinoree de 2 zile la care
se adaugă în ultimele 24 ore - febră (39 ºC) și stare
generală modificată, motiv pentru care se decide
internarea.
 APF: al-II-lea copil, născută la termen, operaţie
cezariană, GN =2900 g, LN= 50 cm, scor APGAR =9,
alimentată natural 3 săpt. apoi lapte praf Humana,
diversificată la 4 luni (gluten introdus la 4-5 luni),
dezvoltare psiho-motorie bună în perioada de sugar,
vaccinată conform schemei MS, profilaxia rahitismului
efectuată cu Vitamina D3 picături orale soluţie 20000
UI/ml – 2 pic/zi până la 2 ani.
 APP: nu a mai fost internată.
 AHC:
- mama – 35 ani, tata – 35 ani, sora- 12 ani → sănătoşi
clinic
- bunicul matern dignosticat cu diabet zaharat la vârsta
de 56 ani.
 Condiţii de viaţă: bune.
Examenul clinic la internare :

 Febrilă (39 °C), G =19 kg ( G ideală = 20 kg) , T = 117

cm ( T ideală = 110 cm), IMC = 13,97 kg/m² → p 10%
 Stare generală bună
 Facies încercănat
 Tegumente calde, discret palide
 Fanere trofice, normal implantate
 Ţesut conjunctiv-adipos slab reprezentat
 Sistem ganglionar nepalpabil superficial
 Sistem muscular : normoton, normokinetic, normotrof
 Sistem osteoarticular: aparent integru morfofuncţional,
articulaţii mari mobile
 Aparat respirator : torace normal conformat, stetacustic
pulmonar nu se percep raluri, SpO2=98%, tuse seacă,
rinoree
 Aparat cardio-circulator: zgomote cardiace ritmice, bine
batute, fără sufluri patologice, AV=103 b/min, artere
periferice pulsatile.
 Aparat digestiv: faringe discret congestiv, apetit
diminuat, abdomen suplu, depresibil, nedureros; scaun
afirmativ normal.
 Fără hepato-splenomegalie
 Rinichi nepalpabili, puncte ureterale nedureroase , diureză
prezentă, urini normocrome
 Neurologic: fără semne de focar, fără deficit motor, ROT
și RFM prezente
 Fără semne de iritație meningeală
 CHESTIONAR
1. Care este perioada de sugar și ce caracteristici
întrunește ?

2. Enumerați organe cu creştere rapidă în primul

an de viaţă şi la pubertate .

3. Cum influențează creșterea hormonii

tiroidieni ?

4. Care este statusul ponderal al unui copil cu IMC

la nivelul percentilei 90% ?