Determinaţi tema lecţiei

INFLAMAŢIILE
TRACTULUI GENITAL
FEMININ şi SARCINA
 Gazda
•aparatul genital inferior
( vulva, vagin, exocol)
•vaginul - mecanisme eficiente Aparitia unei infectii
de aparare antiinfecțioase: genitale necesita
biocenoza specifica, bacilii
Doderlain , coci si bacili in diferite
interactiunea a 3 factori:
proportii. pH < 4,5. 1. gazda, reprezentata de
•glera cervicala, prin actiune aparatul genital cu
mecanica , chimica si imunologica mijloacele sale de aparare
(IgA secretorii, enzime cu
proprietati antibacteriene), 2. agentii patogeni
•Aparatul genital superior este infectanti
în mod normal steril. 3. factorii de contaminare
Separarea microbiologica intre
aparatul genital superior și cel
inferior este facuta de:
• canalul cervical
• glera endocervicala
 Gazda
aparatul genital inferior ( vulva, vagin, exocol)

Porţile de intrare Barierele fiziologice

•după naşteri
•în urma avortului •Fanta genitală închisă
artificial •Mediul acid al vaginului
•menstruaţii •colul uterin
•investigaţii intrauterine •contracţiile peristaltice
•biopsiile colului uterin ale trompelor
•raclajul diagnistic al
uterului şi al canalului •în ovare – prezenţa
cervical epiteliului embrionar
 FIZIOPATOLOGIA INFLAMAŢIEI
Reacţia inflamatorie reprezintă un răspuns local
nespecific la nivel tisular, ca manifestare a proceselor
de apărare a organismului, declanşat de factori
•mecanice, chimice
• dereglarea funcţiei de barieră a sistemului
genital
 dereglări endocrine
 parteneri sexuali multipli, lipsa contraceptiei
de bariera
•biologici - bacterii, virusuri, paraziţi
 SEMNELE CLINICE ALE INFLAMAŢIEI
Efectele locale sunt reprezentate de
• febră- creşterea temperaturii locale(CALOR)
•hiperemie - creşterea fluxului sanguin
local (RUBOR)
•formarea exudatului de tip inflamator care
produce edemul şi tumefierea locală a zonei
(TUMOR)
•durere ( DOLOR) însoţită de pierderea
funcţionalităţii şi/sau limfadenopatie
(care indică severitatea inflamaţiei)
 ETIOPATOGENIE SI CLASIFICAREA
INFLAMAŢIILOR TRACTULUI GENITAL
Exista mai multe criterii de clasificare ale infectiilor
tractului genital feminin:
1. Functie de regiunea anatomica:
•Infectii genitale joase:
Vulvita, Colpita, Endocervicita

•Infectii genitale inalte: Boala inflamatorie pelvina

cuprinzand uterul (endometritis, myometritis), trompele fallopiane
(salpingitis, hydrosalpinx, pyosalpinx), ovarele (oophoritis, chist sau
abces tubo-ovarian), pelvic peritonits, parametritis (tesut celular pelvian)
 ETIOPATOGENIE SI CLASIFICAREA
INFLAMAŢIILOR TRACTULUI GENITAL

2. Functie de agentii etiologici:

•Infectii bacteriene: (ITS) (gonococ, Treponema
pallidum)
•Alti germeni: stafilococ, streptococ
•Infectii parazitare: Trichomonas vaginalis,
Toxoplasma gondii
•Infectii fungice: Candida albicans
•Infectii virale: herpes virus, papilomavirus,
Condiloma accuminata
•Alti germeni: Chlamydia trachomatis
 ETIOPATOGENIE SI CLASIFICAREA
INFLAMAŢIILOR TRACTULUI GENITAL
În funcţie de perioada de infectare
1. Primară
1 La fetite- factori favorizanti:
•igiena precara;
•utilizarea de sapun sau creme inadecvate;
•imbracaminte sintétică, stransă;
•existenta lor trebuie sa ia in considerare
prezenta de corpi straini sau abuzul
sexual, dar şi parazitozele intenstinale.
2 In perioada reproductiva
 ÎN DECURGEREA PROCESULUI
INFLAMATOR SE DISTING STADIILE

• acută
• subacută
• cronică

Diferenţierea lor nu totdeauna este posibilă.

Procesul inflamator cronic deseori decurge
cu acutizări sau cu schimbări în organele
genitale sub formă de aderenţe şi cicatrice
 III GRUPE DE INFECŢII
• Complică sarcina sau afectează fătul şi
putem diminua influenţa lor negativă

• Complică sarcina sau afectează fătul, dar

sunt posibilităţi foarte limitate de a preveni
influenţa lor negativă

• Infecţii care practic nu complică sarcina şi

nu afectează fătul
GRUPUL I GRUPA II GRUPA III

Sifilis Herpes simplex Candidozele

HIV Citomegaloviru vaginale
Hepatita B Varicela Condiloamele
Infecţiile Toxoplasmoza acuminate
urinare Micoplasmele
SARCINA -INFECTAREA SE PRODUCE:
• Antenatal •
▫ transplacentar
▫ calea amniotică
ascendentă
• Intranatal
▫ la trecerea prin căile
de naştere
• Postnatal
Infectarea antenatală

Infecţia embrio-fetală
▫Avort spontan
▫Embriopatie (malformaţii)
▫Retenţia de dezvoltare intrauterină
▫Moartea fătului in utero
▫Infecţie neonatală precoce
▫Boală neonatală inaparentă la naştere, dar cu
sechele tardive
▫Infecţie persistentă după naştere
 VULVITA, COLPITA, ENDOCERVICITA
sau scurgerea vaginala este una dintre motívele principale pentru
femei a se adresa la medicul obstetrician-ginecolog.
•simptomul principal - leucorea,
•se insoteste totdeauna de semne subiective locale: durere,
prurit, senzatie de arsura, usturimi
•Dg dif. cu secretia fiziologica din vaginul femeii.
glera cervicala - aspect limpede si acelulara.
descuamarea vaginala –secretie laptoasa, opalescenta, uneori
abundenta , compusa din celule superficiale vaginale, fara
polinucleare.

Aceasta “leucoree fiziologica”, chiar daca uneori este mai

abundenta, prezinta urmatoarele caracteristici :
nu miroase urit
nu da tulburari functionale ( iritatie locala, prurit, arsuri,
dureri sau dispareunie)
nu necesita nici un tratament
 CANDIDOMICOZĂ ŞI SARCINA

Agentul etiologic
•Candida albicans, este prezenta in
mod normal la nivelul intenstinulu
şi si regiunii perianale.
Factorii de risc
•Metode contraceptive (contraceptie orala sau
spermicide vaginale care modifica PH)
•Antibiotice (in special cele cu spectrul larg)
•Diabetul zaharat nediagnosticat sau dezechilibrat;
•Status imunologic compromis
•Imbracaminte stransa, costum de baie
•sarcina: dubleaza incidenta vaginitei candidozice.
 TABLOUL CLINIC
• Pruritul insuportabil, mai pronunțat seara, noaptea,
în zilele menstrei. Pruritul apare brusc, intensitatea
lui crește și se menține timp îndelungat.

În comparație cu tricomoniaza în
candidoză pruritul e mai pronunțat în
perioada premenstruală.

• Micțiunea este dereglată.

• Bolnava acuză eliminări: sub formă de fulgi, mase
cazeoase cu un miros specific, acriu, neplăcut.
Evoluția candidozei genitale este cronică cu
acutizări, îndeosebi în perioada premenstruală,
poate fi și forma ștearsă a bolii.
 DIAGNOSTIC
 EV: vulva edematiata, acoperita cu o
secretie albicioasa.
Mucoasa vaginala este edematiata,
acoperita de o leucoree caracteristica
albicioasa, asemanatoare laptelui
batut.
 Diagnosticul paraclinic : examenul
preparatului nativ din secretia
vaginala, care evidentieaza sporii si
filamentele caracteristice ale Candidei
albicans.
Daca examenul nativ este negativ, dar
simptomele clinice orienteaza catre o
micoza, se pot efectua culturi pe medii
Sabouraud si testarea sensibilitatii la
antimicotice.
Daca la un examen de rutina al secretiei
vaginale se gasesc citeva filamente
sau sporii de Candida, dar pacienta
nu prezinta nici un simptom clinic, nu
trebuie efectuat nici un tratament.
 CANDIDOMICOZĂ ŞI SARCINA

Riscul pentru făt:

acţiune nefavorabilă a candidozei
asupra fătului nu se semnalează.

 
 TRATAMENTUL ESTE LOCAL ŞI GENERAL

• Modificarea PH vaginal prin irigatiicu solutii de

bicarbonatde sodiu sau borat de potasiu.
• Antibioticele se administreaza intravaginal sub
forma de comprimate vaginale, ovule, crema, in
schéma cu durata de 1, 3, 7 sau 14 zile.
Tratament de 1 zi:
• clotrimazol 1 cp vag=500mg/zi
• tioconazol 6,5%,unguent 5g/zi cu aplicator.
Tratament de 3 zile:
• clotrimazol 1 cp vag=100mgx2/zi, 3 zile
• miconazol 1 cp vag=200mg/zi, 3 zile
• terconazol 0,8% crema cu aplicator 5g/zi, 3 zile
VAGINOZA BACTERIANĂ şi SARCINA
Vaginoza bacteriană este un proces infecţios
neinflamator, legat de o disbioză al biotopului
vaginului, însoţit de concentraţia sporită a
microorganismelor anaerobe facultative
condiţionat - patogene şi scăderea bruscă sau
dispariţia complectă a lactobacteriilor.
Se caracterizează prin apariţia eliminărilor abundente
din vagin cu miros neplăcut, în care nu se depistează
Trichomonas vaginalis, Neisseria gonorrhoeae, Candida
albicans, Chlamidia trachomatis.
 Schimbările ecosistemei vaginului în
cazul vaginozei bacteriene se manifestă
prin înlocuirea microorganismelor de
genul Lactobacillus, ce dominează în
microflora normală a vaginului,
de asociaţii bacteriene :
 Gardnerella vaginalis,
 anaerobi (Bacteroides, Prevotella,
Porphyromonas, Peptostreptococcus,
Mobiluncus)
 Mycoplasma hominis.
 FRECVENŢA DEPISTĂRII
 Vaginoza bacteriană în structura
vulvovaginitelor infecţioase
constituie 40-50%
 În clinica obstetricală această
patologie se depistează în
13,6 - 67,7% cazuri
 MANIFESTARI CLINICE
leucoree omogena, cu tenta gri, aderenta la peretii
vaginali, cu un miros de pește alterat (prezenta de amine)
ce se intensifica premenstrual şi dupa contact sexual

Aceste simptoame decurg un timp îndelungat (mai mulţi

ani) - eliminările capătă o culoare galben-verzuie, devin mai
dense, deseori se identifică ca o masă cazeoasă, posedă un
caracter spumos.
Cantitatea eliminărilor variază de la scunde la abundente, în
mediu ≈ 20 ml.
Prurit, iritatii sau senzatia de arsura la nivelul vulvei
(in unele cazuri) in timpul actului sexual sau in timpul urinarii
(in unele cazuri)

Examenul clinic poate sa evidentieze fenomene minime

de iritatie vaginala.
 Nu este considerata o ITS,
insa incidenta VB este direct proportionala
cu numarul partenerilor sexuali şi este mai
putin freventa în cadrul cuplurilor monogame
Factori de risc:
fumatul, excese sexuale
antibiotice locale
spermicide
DIU
spalaturile vaginale
utilizarea unor produse de igiena feminina
(cum ar fi tampoanele vaginale) şi spuma de baie
dezechilibrul dintre bacterii poate fi cauzat de
modificari hormonale: sarcina, menopauza, boli
cronice și stres
lenjeria sintetica
VAGINOZA BACTERIANĂ ESTE UN FACTOR
DE RISC ÎN SARCINA ŞI NAŞTERE:
 dezvoltarea infecţiei intrauterine
 infectii ale lichid. amniotic.
 ruperii premature a pungii amniotice
 naşterilor premature.
 greutate mica la nastere
 infectării plăgilor
 endomiometritelor post-partum şi post-
avortum
 INVESTIGATII DE LABORATOR
 PH >4,5.
 Testul cu 10% KOH: miros de pește alterat.
 Frotiu colorat GRAM: rari lactobacili Gram+, predomina
bacili Gram -.
Lipsesc leucococitele (prezenta lor denota coinfectie cu T.V, chlamydia sau
Neisseria)
Celule epiteliale in ” ghem de ata”- clue cells - “celulelor cheie” .

Culturile din secretia vaginala:

sunt efectuate numai in caz de esec
terapeutic: simpla izolare a agentilor
patogeni fara simptomatologie este
fara semnificatie diagnostica sau
terapeutica
 INDICATII DE TRATAMENT
 Prezenta simptomelor
 Frotiu pozitiv cu sau fara simptome
la gravide cu antecedente de
nasteri premature şi rupere
prematura a membranelor
(se estimeaza ca VB este implicata
in 30 % din nasteri premature!)
SCHEME RECOMANDATE PENTRU
GRAVIDE:

 Metronidazol gel, 0,75%, intravaginal

(un aplicator – 5 gr) o dată sau de două ori
pe zi- 5 zile
 Klion-D o tabletă vaginală de 2 ori pe zi –
7 zile
 Metronidazol 400 mg – 3 ori pe zi per os
– 7 zile
 RECOMANDĂRI
 Pentru gravide mai preferabilă este administrarea
locală a preparatelor antibacteriene
 Metronidazolul nu se recomandă de administrat per
os în trimestrul I de sarcină - există probabilitatea
riscului major al efectului teratogen.
 Tratamentul partenerilor sexuali nu influenţează
tratamentul efectiv la femei şi asupra frecvenţei
recidivelor, de aceea tratamentul de rutină al
partenerilor sexuali nu se recomandă.
RECOMANDĂRI
Tratamnetul vaginozei bacteriene este un
moment important şi de mare răspundere nu
numai din cauza că pacienţii timp îndelungat
suferă de eliminări neplăcute din vagin,
negăsind o asistenţă curativă adecvată, dar şi
cu scopul profilaxiei patologiei septico-
purulente, naşterilor premature asociate
vaginozei bacteriene.
INFECŢIA CU CITOMEGALOVIRUS
 Cea mai frecventă infecţie materno-fetală
▫ Seropozitive – 90% femei din ţările sărace,
40-60% în ţările dezvoltate
 Calea principală de transmitere a virusului –
transplacentară, în timpul viremiei
▫ În primoinfecţie, la reactivare şi reinfectare
Poate fi transmisă în timpul naşterii
Prin laptele matern. La femeile serologic pozitive
virusul se transmite prin laptele matern în 25,7%.
INFECŢIA CU CITOMEGALOVIRUS
Riscul pentru sarcină:
•avort habitual
•infectare intrauterină
Riscul pentru făt:
•hepatosplenomegalie
•trombocitopenie
•hepatită cu icter
•microcefalie
•atrofia nervului optic
•microoftalmie
INFECŢIA CU CITOMEGALOVIRUS
 Riscul maximal – în caz de primoinfecţie (1-3%)
▫ Trimestrul I – 40-50%
▫ Trimestrul II – 8-25%
▫ Trimestrul III – 0-7%
 Total se infectează 40% nou-născuţi (0,5-1%)
▫ 10% fac forme severe, simptomatice in utero sau
postnatal: 30% decedează, 90 % rămân cu
sechele neurologice
▫ 90% fac forme asimptomatice: sechele
neurologice – 10-15% cazuri
 INFECŢIA CU CITOMEGALOVIRUS:
LOGICA CONDUITEI
 Determinarea gravidei cu infecţie primară
▫ manifestări clinice
▫ confirmarea infecţiei primare (IgG şi IgM)
 S-a infectat fătul?
▫ amniocenteză
▫ cordocenteză
 Este afectat fătul?
▫ examen USG
 INFECŢIA CU CITOMEGALOVIRUS:
POSIBILITĂŢI REALE

Cum determinăm infecţia primară

•clinică nespecifică -limfadenopatie,
hepatosplenomegalie, indispoziţie.
IgG la toţi purtătorii (contează creşterea
titrului)
IgM persistă 18 luni după infectare, rată înaltă
a rezultatelor fals pozitive
 INFECŢIA CU CITOMEGALOVIRUS:
POSIBILITĂŢI REALE
Tratament eficient nu există
Se infectează circa 40% - cum de
determinat că este infectat?
▫amniocenteză - virusul se excretă după a 19-
20 săpt., la 6-9 săpt. după infectare,
▫cordocenteză – IgM specifice, sensibilitate
joasă
Evaluare USG – semne tardive, nespecifice
 INFECŢIA CU CITOMEGALOVIRUS:
POSIBILITĂŢI DE CONDUITĂ

Întreruperea sarcinii până la 22 săpt.

Primoinfecţie maternă
Semne USG nespecifice
Rezultate pozitive la amniocenteză
 INFECŢIA CU CITOMEGALOVIRUS:
RECOMANDĂRI BAZATE PE DOVEZI

 Screening-ul de rutină a infecţiei cu CMV nu se

recomandă (grad de recomandare C)
 Amniocenteza este metoda de alegere pentru
evaluarea fătului în caz de suspecţie a infecţiei
congenitale cu CMV, dar trebuie efectuată cel
putin peste 6 săptămâni de la seroconversie
(recomandare grad A)
 Nou-născuţii cu infecţie congenitală cu CMV şi
semne de afectare a SNC trebuie trataţi cu
ganciclovir coform protocolului Collaborative
Antiviral Study Group (recomandare grad A)
 INFECŢIA CU CITOMEGALOVIRUS
Recomandări nespecifice pentru gravide
tinere, în special la prima sarcină:
Evitarea contactuli apropiat cu copiii mici
Evitarea contactelor sexuale neprotejate şi a
partenerilor multipli
Evitarea transfuziilor sau numai a sângelui
testat la CMV
Efectuarea unei serologii la primul consult
prenatal
INFECȚIA HERPETICĂ LA
GRAVIDE
 ACTUALITATEA TEMEI

Infecţia herpetică reprezintă o

maladie infecțioasă virală
condiţionată de HVS tip 1 și 2,
caracterizate prin afectarea pielii,
mucoaselor, conjunctivei, SNC şi
altor organe a organismului uman.
Mortalitatea provocată de HVS după datele OMS
ocupă locul 2, după gripă (Migunov A.I.2007).
 CĂILE DE INFECTARE
I Prin contact
1. Direct (sexual,sărut)
2. Indirect (obiecte de menaj, jucării)
II Parenteral (narcomani, componenţi sangvini,
transplant de organe, ţesuturi, spermă)
III Verticală (de la mamă la făt)
IV Orizontală ( de la om la om)
V Intranatal (în naşterea per vias naturalis, cînd
este prezenză forma acută sau reactivare)
 CĂILE DE INFECTARE

Focare de infectare cu HVS sunt

persoanele infectate, HVS se elimină
prin secretul nazo-bucal, lacrimi,
secret vaginal, cervical, urină,
spermă, lichid amniotic.
În faza de viremie HVS circulă în
sânge.
 TABLOUL CLINIC
HVS1 persistă în ganglionul
trigeminal şi afectează preponderant
zona nazo-labială, ochii, SNC,
provocând gingivostomatite,
faringită, conjunctivită, cheratită,
meningită şi encefalită herpetică. În
20% cazuri provoacă herpes
genital.
 TABLOUL CLINIC
HVS2 persistă în ganglionii sacrali, produce mai
des infecţii uro-genitale:
uretrită, cistită, endometrită.
Tabloul clinic începe cu sindrom pseudogripal,
sindrom algic pronunțat, astenie, mialgie,
linfoadenopatie inghinală, la a 2-3-a zi apar
erupţii care au următoarea consicutivitate:
maculă, papulă, veziculă, pustulă, crustă, zonă
hiperpigmentată si durează în infecţia primară
pînă la 3 săptămîni, iar în cea recurentă 1
săptămînă, leucoree apoasă, dispareunie.
 CLASIFICAREA

1.După formă:
a) Acut (primară)
b)Cronic (secundară) cu reactivare .
c)Cronic fără reactivare .
-Tipic (prezenţa erupţiilor)
-Atipic (fără erupţii)
-Asimptomatic (lipsa semnelor
clinice)
 CLASIFICAREA
2.După stadii:
I stadie – afectarea de către HVS doar a
OGE.
II stadie – apariţia colpitelor,
cervictelor, uretritlor herpetice,
leucoplachia şi craurozisul CU.
III stadie – afectarea endometrului,
anexelor şi vezicei urinare (retenţia
acută de urină)– sindromul Enzemeister.
 CLASIFICAREA
3. După gravitate
a) Uşoară – apariţia recidivelor de 2-3 ori pe
an.
b) Medie – apariţia recidivelor de 4-5 ori pe
an.
c) Gravă – apariţia recidivelor de 6-10 ori pe
an.
4. După localizare:
-localizată
-generalizată
 IMPACTUL IH ASUPRA SARCINII

Familia Herpetoviridae inclusiv VHS,

ocupă locul doi după teratogenitate, pe
primul fiind virusul rubeolei. 
În majoritatea cazurilor, fătul este infectat în
timpul viremiilor, prin pasajul
transplacentar sau prin continuitate pe
cale ascendentă de la secreţiile cervicale.
 IMPACTUL IH ASUPRA SARCINII
 Transmiterea materno-fetală a HVS se poate
produce pe tot parcursul perioadei de
gestație.
 Peste 2-3 săptâmâni de la infectare va urma
viremia fetală, apoi viruria şi viramnia.
 Consecinţe mai grave va avea infectarea în
prima jumătate a sarcinei, cu implicarea
sistemului nervos central al fătului, ceea ce
se va manifesta prin retard mintal,
tetraplegie spastică şi dereglări oftalmice.
 IMPACTUL IH ASUPRA SARCINII
 La infectarea transplacentară până la 21
săptămâni de sarcină în 34% - avort spontan, în
25% - sarcină stagnată, la 22-36 săptămâni în
15-24% sarcina se termină cu moartea
antenatală a fătului, naştere prematură şi boli
neuropsihice.
 Infecţia ascendentă din colul uterin se asociază cu
reproducerea şi acumularea virusului în lichidul
amniotic şi se manifestă prin polihidramnioză,
retard de creştere intrauterină, sindrom
edematic.
IMPACTUL IH ASUPRA SARCINII

 Infectarea intrauterină, este una din

cauzele ce duce la mortalitate şi
morbiditate perinatală, invalidizare în
rezultatul paraliziei cerebrale
infantile şi epilepsiei.
 Infectarea fătului mai frecvent se
înregistrează în IH genitală cronică cu
evoluţie atipică şi asimptomatică.
 DIAGNOSTICUL IH
1. Anamneza, inspecţia OG (prezenţa erupţiilor).
2. Microscopie electronică - apreciem virionii din
lichidul vezicular şi celulele gigante polinucleate
Unna.
3. Virusologic- cultivarea virusului pe fibroblasti,
rinichi de animale.
4. Serologic - determinarea prezenţii anicorpilor
IgM şi IgG antiherpetici prin reacția
imunofermentativă.
5. Imunoflorescenţă - determinarea Ag virali din
leziune.
INTERPRETAREA REZULTATELOR
1. Infecţia primară
Formele tipice - este prezent tabloul clinic și IgM
pozitiv IgG negativ.
Formele atipice - tabloul clinic lipseşte,IgM pozitiv,
IgG negativ.
2. Reactivarea IH
- este prezent tabloul clinic, IgM pozitiv, IgG titru
jos.
- este prezent tabloul clinic, IgM negatv, IgG mărit
de 2-4 ori în seruri perechi cu interval de 10-12 zile.
 TRATAMENTUL IH LA GRAVIDE
I.General
1. Preparate antivirale (aciclovir, valaciclovir,
famciclovir). Modul de administrare: epizodic și
supresiv. Aciclovir -200 mg -5 ori pe zi, 10 zile după
16 săp.Valtrex – 1p. – 2 ori pe zi, 5 zile după 16 săp.
2. Preparate fitoterapeutice cu efect antiviral şi
imunomodulator: Proteflazid, Pacoverin
3. Imunomodulatoare Viferon, Chipferon, după 14
săp. 500.000 de 2 ori pe zi 10 zile.
II Local: sol. astrigente (albastru de metilen)
 CONDUITA SARCINII
1.Infectarea primară în tr. III sau reactivarea ei
reprezintă indicaţie pentru operaţie cezariană.
Prezența erupțiilor la declanșarea travaliului
reprezintă indicație pentru operație cezariană.
2. În naştere dacă s-a scurs lichidul amniotic peste 2
-4 ore operaţia cezariană nu se va efectua.
3. Administrarea Valtrexului în ultimile 4 săptămîni
de sarcină continu 1p. pe zi, preîntâmpină
reactivarea IH în timpul naşterii şi dispare
necesitatea operaţiei cezariene.
 CONDUITA
4. Pentru a preveni reinfectarea în tr.III se
abţine de la relaţii sexuale sau se utilizează
prezervativul.
5. La nou-născuţii infectaţi se administrează
Aciclovir 15-20 mg la kg corp.
6. La lăuzele cu IH primară sau în reactivare
cînd sunt prezente erupţii se suprimă alăptarea.
7. Nou-născuții de la mame cu IH se
recomandă evidența la medicul neuropediatru.
PREGĂTIREA PRECONCEPȚIONALĂ
 La ginecopatele cu AOC (avort spontan, sarcină
stagnată, boala abortivă, moarte antenatală,
prematuritate) se recomandă examinarea la
complexul TORCH.
 În formele medii și grave a IH preconcepțional se
recomandă aplicarea schemelor de terapie antivirală
supresivă, Tab. Valtrex 1p. pe zi continuu de la 3-
12 luni.
 La prezența erupțiilor evitarea contactelor sexuale
neprotejate sau utilizarea prezervativelor.