Profesor Angela Ciortuz

Curs: Obstetrică, Ginecologie și Nursing specific

Principalele afecțiuni ginecologice

Patologia inflamatorie – infecțioasă

I. Infecțiile aparatului genital

1. Infecții ale tractului genital inferior - Vulvovaginitele

2. Infecții ale tractului genital inferior - Boala inflamatorie pelvină (BIP)

3. Bolile cu transmitere sexuală (BTS)

I. Infecțiile aparatului genital feminin

Infecția reprezintă pătrunderea în organism a unui agent patogen (virus, bacterie, ciupercă,parazit)
capabil să se multiplice și să inducă leziuni anatomopatologice. Infecțiile genitale sunt infecții de
natură diversă ale vulvei și vaginului, care constituie factori de risc pentru bolile cu transmitere
sexuală, nașterea prematură și infecția cu anaerobi a tractului genital superior.
Infecțiile aparatului genital reprezintă o cauză comună de morbiditate întâlnită mai ales la
femeile până la vărsta de 45 de ani. Utilizarea necorespunzătoare a antibioticelor a dus la apariția
unor forme clinice cu rezistență la antibioticele uzuale.
În determinismul acestor infecții sunt implicate două categorii de factori:
 Factori determinanți
Bacterii:
Sterptococi, E. Coli, Proteus, Klebsiella,
Bacteroides, Chlamidia tracomatis,
Gonococul, Haemophilius vaginalis,
Treponema pallidum, Bacilul Koch,
Actinomices israeli(Observat la purtătoarele
de DIU)
Fungi:
Candida albicans, Torulopsis glabrata
Paraziți: Trichomonas vaginalis
Virusuri: Herpes simplex, HPV (human
papiloma virus)
Factori favorizanți
Generali: boli infecțioase
DZ (diabet zaharat)
Locali: deficit de igienă, contact sexual
infectant, când sperma conține agenți
patogeni (gonococ, Chlamydia)
Perioadele menstruale, sarcină, naștere
(travaliile prelungite prin examinări repetate,
soluțiile de continuitate apărute după
traumatisme obstetricale)
Iatrogeni:
DIU, avorturile, chiuretajele biopsice,
histerosalpingografia, manevre intrauterine
fără respectarea asepsiei și antisepsiei,
intervenții chirurgicale
De mediu extern:
Expuneri prelungite la frig și oboseală
Stressul, malnutriția

Agenții etiologici colonizează la început vaginul și colul. Această situație poate trena luni sau
chiar ani până cănd, datorită intervenției unui factor favorizant, are loc ascensiunea microbiană
către uter și prin lumenul tubar spre anexe, pe care le afectează bilateral.
Sursa de infecție poate fi endogenă (germenii organismului) sau exogenă (germenii introduși din
mediu extern printr-un vector)
Căile de infecție sunt: directă (prin mucoase către țesuturile adiacente), limfatică, vasculară
(sanguină – de la un focar aflat la distanță), prin contiguitate ( diseminare de la nivelul
peritoneului pelvin inflamat).
Clasificarea infecțiilor genitale:
- Joase: vulvovaginite, cervicite
- Înalte : BIP ( cu localizare uterină, tubară, ovariană)

1. Infecțiile tractului inferior genital -Vulvovaginitele

Vulvovaginita este una din cele mai frecvent întâlnite afecțiuni ginecologice. Un spectru larg de
tulburări pot determina simptome vulvovaginale.
Vulva este subiectul oricărei leziuni care poate afecta pielea și structurile învecinate, incluzând
reacțiile de hipersensibilitate și neoplazii benigne și maligne.
Vaginul este un cilindru gol cu o lungime de 9-10 cm, care se întinde de la întroitul vaginal la
uter și este dispus dorsal de vezica urinară și ventral de rect. Mucoasa vaginului este o membrană
aflată sub influența hormonală a steroizilor ovarieni. Estrogenii stimulează proliferarea și
maturarea celulelor epiteliale vaginale, în timp ce progesteronul are efct inhibitor.
Fiziologia vaginală
Ecosistemul vaginal este un mediu echilibrat menținut de o interacțiune complexă între flora
vaginală, produții microbieni, estrogeni și factorii gazdă. Vaginul este rezistent la infecție prin
două mecanisme: aciditate marcată și epiteliu gros protectiv.
Flora vaginală joacă un rol critic în apărarea vaginală prin menținerea unui pH local normal acid
în vagin (3,8 – 4,5). Sunt între 5-15 specii bacteriene diferite anaerobi, aerobi care populează
vaginul. Tipul și numărul poate varia ca răspuns la modificările normale și anormale de la nivelul
vaginului.
Lactobacillus acidophilus este bacteria dominantă într-un ecosistem vaginal sănătos, care joacă
un rol critic în menținerea mediului vaginal. Modificările care afectează ph_ul acid (determină
un mediu mai alcalin) și scăderea numărului de lactobacili determină suprapopularea vaginului
cu organisme patogene.
Modificările care afectează microbiologia vaginală, epiteliul vaginal sau pH-ul determină
creșterea susceptibilității vaginale.
Factorii care afectează mediul vaginal: antibioticele, hormonii (scăderea nivelului de estrogeni
sau creșterea nivelului de progesteron poate afecta epiteliul vaginal și crește riscul de infecții),
preparate intravaginale (spălătura vaginală sau medicamente intravaginale), contactul sexual,
BTS, stress-ul, dieta deficitară, oboseala, corpii străini

Inflamațiile vaginului se numesc vaginite sau colpite și pot fi asociate de obicei cu cele vulvare
constituind vulvovaginitele. Unele vulvovaginite sunt insoțite și de inflamații ale glandelor
anexe (Bartholinite, Skenite), uretrei (uretrite) și mai ales ale colului uterin ( endocervicite).
Netratate se poate asocia cu complicații ginecologice (BIP - boala inflamatorie pelvină).

După factorii de contaminare care le cauzeaza pot fi:

- infecțioase (bacteriene, parazitare, micotice, virale),

- prin factori chimici (toxice, medicamentoase)

- prin agenti fizici (vaginita de iradiere, prin corpi straini).

Infecția vaginului și a vulvei cauzată de un virus, de un parazit sau de o ciupercă este insoțită de
o inflamație locala și simtome cuprind prurit, arsuri la urinare - cistite, leucoree cu miros
neplăcut, dureri in cadrul actului sexual (dispareunia).

La fetițe la care mucoasa vaginala este subtire, frecvența vulvovaginitelor cu germeni banali este
crescută fiind asociată și cu prezenta paraziților (oxiuri) care pătrund în cavitatea vaginală. La
femeia adulta sunt frecvente vaginitele din infecțiile cu transmitere sexuală.

Etiologia este reprezentată de:

- modificarea echilibrului florei vaginale poate fi determinată de: tratamente cu antibiotice,

citostatice, corticosteroizi, antivirale, contraceptive (DIU, spermicide sub forma de crema sau
bureti), spălături intravaginale frecvente, defecația fără igienă corespunzătoare poate favoriza
migrarea florei din rect în vagin, excese sexuale, tulburări hormonale, diabet zaharat incorect
gestionat, stari de imunosupresie (SIDA).

-infectiile (regiunea vulvovaginala este accesibilă infecțiilor datorită deschiderii în mediul

exterior, vecinatății rectului și traumatismului sexual,

- reducerea nivelului de estrogeni la menopauză.

Diagnosticul infecțiilor vulvovaginale

Tipul infecției Simptome Semne Diagnostic paraclinic
Gonoreea -Leucoree abundentă -leucoree purulentă
-disurie, polakiurie -colorație Gram
-hiperemia mucoasei -culturi pe medii
vaginale
Chlamidia -leucoree -leucoree
trachomatis mucopurulentă -culturi pe medii
-eroziune cervicală
Gardnerella -leucoree -leucoree de culoare
vaginalis -miros ”de pește” gri, filantă -examen microscopic
-pH 5,0-5,5 -aplicare de KOH
Candidozică -prurit -leucoree albicioasă, -examen microscopic
brânzoasă, aderentă -culturi pe medii
- pH 4,0-5,0
Trichomoniazică -leucoree urât -leucoree galben-
mirositoare verzui, abundentă, -examen microscopic
-prurit spumoasă, aerată;
pH 5,0-7,0
Herpes genital -durere -vezicule
-ulcerații -culturi celulare
Tipuri de vaginite mai frecvente :

– vaginita bacteriana – modificarea echilibrului florei vaginale (Gardnerella vaginalis);

-candidoza vaginala ( Candida Albicans)

-tricomoniaza vaginala (Trichomonas Vaginalis) care se transmite prin contact sexual

-vaginita atrofica datorat nivelului scăzut de estrogeni ai mucoasei vaginale la menopauză
Complicații
Vulvovaginita cu GardnerellaVaginalis poate fi însoțită de simptome acute, dar nu determină
apariția complicațiilor. În postpartum și după histerectomie totală poate conduce la complicații
severe. În aceste situații pot apărea endometrita puerperală sau septicemia.
Infecția gonococică vulvovaginală se poate transmite pe cale ascendentă, determinând salpingita,
abcesul tuboovarian, peritonita.
Vulvovaginita cu Chlamydia trachomatis poate detrmina următoarele complicații: cervicită
purulentă, salpingită, infertilitate secundară obstrucției tubare.
Infecția cu Mycoplasma poate fi urmată de : infertilitate, avorturi spontane, stare febrilă în
postpartum, salpingită, abces pelvin.
Vulvovaginita herpetică este o afecțiune care poate determina recurențe, infecția nou-născutului.
Compicațiile cu papilomavirus pot fi: recurență, displazii cervicale, neoplasm al tractului genital,
infecția nou-născutului.
Vulvovaginitele candidozice sunt recurente și refractare, dificil de tratat în timpul sarcinii sau în
asocieri cu diabetul.
Vulvovaginitele trichomoniazice pot fi urmate de infecții în postpartum și de modificări ale
epiteliului cervical.

Diagnostic

O anamneză minuțioasă, examenul clinic și utilizarea judicioasă a testelor auxiliare sunt absolut
necesare pentru stabilirea diagnosticului corect. Istoricul medical este un pas esențial în
evaluarea potențialelor simptome vulvovaginale. Este important să se identifice atât
simptomatologia cât și factorii predispozanți.

Simptomatologie Factorii predispozanți Examenul fizic Teste de la laborator

1.Simptome vulvare: La infecții sau iritații Examinarea pelvină: -pH-ul vaginal ajută
senzația de arsură, organe genitale la diferențierea
prurit -activitatea sexuală, externe, zona diferitelor tipuri de
inghinală infecție
2.caracteristicile -istoric de diabet
secreției vaginale: Examenul cu specul: -examinarea la
consistență (groasă, -infecții anterioare microscop a secreției
apoasă), vâscozitate, Natura secrețiilor: vaginale
culoare (normală- -metode consitența,
albă, infectată-verde, contraceptive vâscozitatea, -cultură în cazurile
maronie, galbenă, culoarea,mirosul dificile
miros fetid
 -folosirea Evidențierea
antibioticelor traumelor, anomalii
congenitale, leziunile
-istoric menstrual pereților vaginali

Diagnosticarea se face în urma examenului ginecologic însoțit de teste de laborator ce

evidențiază factorul ce a produs infecția .

Vaginita este caracterizată prin unul sau mai multe simptome: creșterea volumului secreției,
secreția de culoare galbenă, verzuie, prurit vulvar, iritație sau arsură, dispareunie, miros neplăcut.
Agenții infecțioși cei mai frecvenți în vaginite sunt:

Candida, Gardnerella, Trichomonas sau prin modificări atrofice. Alte condiții vulvovaginale se
pot prezenta cu simptome similare vaginitei: distrofii vulvare, dermatită vulvară și tegumentară a
vulvei. Infecția genitală acută cu virus Herpes simplex poate cauza simptome vulvare acute care
necesită evaluare și tratament.

Etiologie Diagnostic Tratament

Candidoza Organism fungic- Infecția se prezintă ca Administrarea locală
vaginală Candida albicans o leucoree albă, groasă, cu ovule în doză
(moniliaza) cu prurit vulvar extern, unică sau cură 3-7
Factorideterminanți : edemațiată zile( clotrimazol,
miconazol)
Folosirea -mai intensă înaintea
contraceptivelor orale menstruației și în Per os: fluconazol-
și spermicidelor sarcină 150 mg
vaginale, antibioticilor,
Anamneză, examen Ketoconazol:
Îmbrăcăminte strânsă, clinic, examenul
diabet necunoscut secreției 200mg x 2/zix5 zile,
apoi 100mg – 200mg
/zi 6 luni
Vaginita cu Protozorul mobil Secreție abundentă, Terapie sistemică
Trichomonas Trichomonas vaginalis verzuie,
vaginalis spumoasă,iritație, Ambii parteneri
Afectează epiteliul miros greu, prurit trebuie tratați
multifocală vaginal, glandele vulvar simultan
Skene,gl.Bartholin și
uretra Examenul clinic Metrodidazol -2g în
doză unică sau
Genital: afectarea
punctiformă, descrisă
drept ”col zmeuriu”
 Teste de laborator:ph- 500 mg x 2/zi /7 zile
ul vaginal>de 4,5, sau 250 mg x3 zile
examenul secreției, timp de 7 zile
cultura secreției, frotiu
Babeș-Papanicolau
Vaginta bacteriană Suprapopularea cu o Poate fi asimptomatică Preparate
varietate de specii sau prezintă secreție vaginale:cremă cu
- Nespecifică bacteriene: cenușie cu miros greu clindamicină2%
sau cu Bacteroides, intravaginal la
Gardnerella Gardnerella vaginalis, Criterii de dg: culcare timp de 7 zile
Mycoplasma hominis
-ph-ul vaginal>de 4,5 -metronidazol
intravaginal aplicat
-prezența secreției de 2 ori pe zi/7 zile
omogene cenușii cu
miros greu Preparate orale

-cultură vaginală Metronidazol 500

mgx2/zi/7 zile

Partenerii trebuie
tratați în episoade
repetate
Vaginita atrofică Fără acțiunea La nivelul vaginului Administrare topică
estrogenică epiteliul există zone hemoragice de creme vaginle ce
În postmenopauză vaginal devine subțire răspândite pe pereții conțin estrogeni în
prin reducerea și structurile vulvare vaginali fiecare noapte timp
secreției devin atrofice de 2 săptămâni, aoi
estrogenice Celulele epiteliale 1-2 ori/săptămână
absente
Modificările apar
Leucoree, prurit, după 3-4 luni de
sensibilitate, tratament
dispareunie
Terapie de suplinire
Nu se identifică hormonală
infecție vaginalp la
examenul microscopic
Tratamentul

Este în funcție de factorul de contaminare ( antiviral/ antibacterian/ antimicozic) și se adresează

și partenerului.

– în vaginita bacterienă: metronidazol sub forma de tablete, ovule intravaginale;

- în candidoză antimicotice pe cale orală (Flucovim) și locală (ovule, geluri, creme) Clotrimazol,
Gynozol, Canesten, Lomexin;
-în tricomoniaza metronidazol pe cale orală (Flagyl, Atrican) și locală sub forma de ovule –
Klion, Tergynan;
-în vaginita atrofică administrarea de creme sau ovule cu estrogeni – Colpotrophine.

Masuri generale de prevenire :

- purtarea de lenjerie din bumbac, matase;
- îndepărtarea lenjeriei prea stramtă sau din materiale sintetice care permit acumularea căldurii și
umezelii;
- dușuri intravaginale numai prescrise de ginecolog (pot perturba echilibrul florei vaginale
normale);
- evitarea săpunurilor acide sau cu acțiune antibacteriană;
- evitarea băilor foarte fierbinți;
- menținerea nivelului glicemiei în valori normale, în diabet;
- protejarea de bolile cu transmitere sexuală;
- un control ginecologic anual care să includă test Babeș Papanicolau.

Cervicitele

Infecțiile colului uterin trebuie diferențiate de ectopia fiziologică a epiteliului columnar, care este
frecventă la femeile tinere. Cervicita muco-purulentă se caracterizează printr-un col uterin roșu
și edemețiat, cu secreție purulentă.

Infecția poate fi rezultatul unei infecții cu un microorganism patogen cu transmitere sexuală

(Neisseria gonorrhoeae, chlamidya sau virus herpetic). Tratamentul se bazează pe rezultatele
antibiogramei.
Profesor Angela Ciortuz
Curs: Obstetrică, Ginecologie și Nursing specific

Principalele afecțiuni ginecologice

Patologia inflamatorie – infecțioasă

I. Infecțiile aparatului genital

1.Infecții ale tractului genital inferior - Vulvovaginitele

2.Infecții ale tractului genital inferior - Boala inflamatorie pelvină (BIP)

2. Infecții ale tractului genital inferior / Boala inflamatorie pelvină (BIP)

BIP este o afecțiune a femeii tinere. Maximul incidenței cuprinde femeile la sfârșit de
adolescență și începutul tinereții.
Boala inflamatorie pelvină (BIP) cuprinde o gamă de infecții ale tractului genital superior feminin.
Este un sindrom inflamator al tractului genital superior ce presupune o infecție:
- a endometrului (endometrită),
-a trompelor (salpingită),
-a ovarelor (ooforită),
-a peretului uterin (miometrită) sau unor porțiuni ale peritoneului (peritonită).
BIP este deseori sinonimă cu salpingita acută;
Este cauzată de traiectul ascendent al afecţiunilor cu transmitere sexuală; Se datorează chlamydiei
(60%), Neisseria gonorrhoea (30%) +/- anaerobi;
BIP este o infecție polimicrobiană a tractului genital superior, produsă de germeni cu transmitere
sexuală. Pentru definirea termenului de BIP sunt îndeplinite următoarele criterii:
-Procesul inflamator – infecțios interesează cel puțin endometrul și trompele uterine;
-Are la bază ca factor cauzal major agenți patogeni specifici, cu transmitere sexuală ce au ca
numitor comun consecințele pe termen lung.

BIP acut se referă la trompe și sechelele infecției tubare, cum ar fi distrugerea arhitecturii și
funcției tubare și aderențele pelvine.
BIP cronică se referă la probleme cronice asocite BIP-hidrosalpinx, infertilitate și durere, care nu
presupun o asociere bacteriologică. BIP cronică reală este rară: tuberculoză pelvină,
actinomicoză.
BIP acută este de obicei o infecție polimicrobiană cauzată de organismele ce sunt considerate
floră normală a colului și vaginului.
Etiologie
Organismele cultivate din tuba uterină sunt: Neisseria gonorrhoae, Chlamydia trochomatis,
bacterii aerobe (Streptococcus, E. Coli, Klebsiella), bacterii anaerobe (Bacteroides,
Peptococcus).
Există o etiologie microbiană multifactorială. Salpingo-oofrita este în general precedată de
colonizarea cu bacterii patologice a vaginului și colului, o stare ce poate dura luni sau ani. Când
se produce un eveniment declanșator bacteriile urcă în uter spre trompe, de obicei bilateral.
Evenimentele declanșatoare sunt: perioadele menstruale, actul sexual, avortul la cerere, dilatare
și curetaj sau biposie endometrială, montare sau utilizare DIU.

Diagnostic
Semnele și simptomele BIP sunt relativ nespecifice.
Criteriile clinice de diagnostic sunt:
Criterii esențiale: sensibilitate abdominală în etajul inferior, sensibilitate anexială, sensibilitate la
mobilizarea colului.
Criterii suplimentare: temperatura mai mare de 38,3, secreție vaginală sau cervicală anormală,
VSH crescut, nivelul crescut al proteinei C-reactive, test pozitiv pentru gonoree sau Chlamydia.
Elemente de diagnostic
Semne și simptome -dureri la nivelul etajului abdominal inferior, febră, frisoane, tulburări
ale ciclului menstrual, secreție cervicală purulentă și sensibilitate
anexială
 Criterii minime de -sensibilitate abdominală inferioară sau la mobilizaarea colului sau
dg. anexelor diagnosticată ca BIP, tratate cu antibiotice
-sarcină ectopică, apendicită
Criterii suplimentare Febră>38,3 grade C,
Secreție cervicală sau vaginală anormală
VSH crescut, PCR crescută
Culturile endocervicale – dovada infecției cu Neisseria gonorrhoae,
Chlamydia trochomatis
Criterii specifice -biopsia endometrială care indică o endometrită
-ecografie transvaginală sau alte tehnici imagistice evidențiază tube
uterine îngroșate, pline cu lichid sau complicații tubo-ovariene
-examenul laparoscopic arată anomalii sugestive pentru BIP

Clinic, pacienta se prezintă cu dureri în etajul abdominal inferior şi leucoree vaginală;

Examenul local este dureros şi dificil de efectuat;
În caz de dubiu diagnostic se recomandă examen ecografic şi laparoscopie de diagnostic;
BIP cedează deseori la administrare de antibiotice (tetraciclină si metronidazol);
Intervenţia chirurgicală este rareori necesară. După 3 episoade de BIP procentul de obstrucţii
tubare ajunge la 40%; 20% din BIP se cronicizează în dureri pelvine cronice.
Netratată poate progresa spre piosalpinx sau abces tubo-ovarian.
Complicații
Abcesul tubo-ovarian
Abcesul tubo-ovarian este de obicei o sechelă a unei salpingo-ovarite acute;
Semnele şi simptomele sunt similare salpingoovaritei acute cu menţiunea că durerea şi febra pot
persista mai mult de o săptămână;
Ruptura abcesului tubo-ovarian este o urgenţă chirurgicală datorită potentialului septic al
bacililor gram negativ şi anaerobi răspândiţi în cavitatea peritoneală.
Examenul clinic decelează formaţiune dură, dureroasă la palpare, deseori în ambele zone
anexiale;
Diagnosticul este ecografic şi prin laparoscopie;
Diagnosticul diferenţial se face cu torsiunea de anexă, endometriomul,chistul ovarian spart
sau abcesul periapendicular;
Tratamentul abcesului tubo-ovarian se face cu antibioterapie pe cale venoasă şi monitorizare
continuuă. În cazul rupturii abcesului, peritonita difuză se instalează rapid, tratamentul constând
în laparotomie exploratorie cu excizia tesuturilor infectate.
Sechele medicale:
1. Sarcina ectopică se datorează leziunii tubare determinate de BIP
2. . Durerea cronică pelvină (90 000 cazuri noi pe an)
3. Infertilitatea apare după BIP acută, în funcție de severitatea și numărul episoadelor
infecțioase;
4. Riscul obstrucției tubare depinde de severitatea și numărul episoadelor infecțioase
5. Mortalitatea rară, poate apărea în cazurile neglijate când ruperea abcesului tuboovarian
poate da șoc septic și deces;

Tehnici de diagnostic
Frotiu cervical colorat Gram, culdocenteză (puncția fundului de sac Douglas), laparoscopia (este
ultima cale de punere a diagnosticului), ultrasonografia (în abdomen sensibil când nu permite un
examen pelvic adecvat), hCG serică (în diagnosticul diferențial pentru a exclude o sarcină
ectopică), hemoleucograma.
Diagnostic diferențial
În diagnosticul diferențial de BIP sunt incluse: apendicita, sarcina ectopică, avortul septic,
chisturi sau tumori ovariene hemoragice sau rupte, chist ovarian torsionat, degenerarea unui
fibrom.

Tratament
Tratamentul se administrează individualizat și având în vedere un indice crescut de suspiciune
pentru infecție recurentă.
BIP moderată: tratamentul ambulator pentru pacientele cu BIP moderată constă: Ceftriaxone 250
mg i.m. plus doxiciclină 100 mg oral de două ori pe zi timp de 14 zile.
BIP severă. Trebuie utilizată una dintre următoarele combinații antibiotice care acoperă cei trei
patogeni: Neisseria gonorrhoae, Chlamydia trochomatis și anaerobii.
Cefoxitin 2 g i.v. la 6 ore sau cefotetan 2 g i.v. la fiecare 12 ore plus doxicilină 100 mg i.v. sau
p.o. la fiecare 12 ore.
La început trebuie încercată terapia conservatoare cu doze masive de antibiotice.
Intervenția chirurgicală trebuie avută în vedere dacă pacienta nu răspunde la terapia antibiotică în
decurs de 72 ore.
Laparoscopia este efectută în scop diagnostic și poate fi urmată de laparotomie. Dacă un abces
este accesibil prin fundul de sac Douglas se poate efectua un drenaj prin cateter.
Tratamentul general
Spitalizarea Pentru administrarea unui tratament antibiotic intravenos
dacă:
Dg. este incert, fără a se exclude apendicita, sarcina ectopică
-Se suspicionează un abces anexial
-Pacienta este însărcinată
-pacienta nu răspunde la tratment ambulatoriu
-pacienta prezintă semnele unei boli severe, cu grață,
vărsături sau febră înaltă
Tratamentul antibiotic Scheme de tratament:
Cefoxitin 2 g i.v. la 6 ore sau cefotetan 2 g i.v. la fiecare 12
ore plus doxicilină 100 mg i.v. sau p.o. la fiecare 12 ore
Doxiciclină 100mg x 2/zi/ 14 zile
Clindamicină 900mg i.v. la 8 ore + gentamicină i.v. cu o
doză de atac de 2mg/kg, urmată de 1,5 mg/kg la 8 ore
Tratamentul chirurgical Abcesele anexiale pot necesita excizia chirurgicală sau
aspirație transcutanată sau transvaginală
Abcesul tubo-ovarian unilateral necesită anexectomie
unilaterală
Pentru infecții masive sau cazuri de boală cronică cu durere
pelvină rebelă la tratament- histerectomia și anexectomia

Prognostic

În pofida tratmentului în BIP rămân sechele pe termen lung, printre care episoade infecțioase
repetate, durere pelvină cronică, dispareunie, sterilitate sau posibilitatea unor sarcini ectopice.

Riscul de sterilitate crește cu numărul episoadelor de salpingită:

-se estimează la 10% după primul episod, 25 5 după un al doilea episod, și 50% după al treilea.