Infecțiile și sarcina. ITS și sarcina.

Infecția cu HIV și
sarcina
1. Candidamicoza, noţiune, evoluţia, diagnosticul, conduita în sarcina.

2. Vaginoza bacteriană, noţiune, evoluţia, diagnosticul, conduita.

3. Tricomoniaza vaginală, etiologia, evoluţia, conduita.

4. Herpesul genital şi sarcina. Evoluţia şi conduita sarcinii.

5. Infecția cu citomegalovirus și sarcina. Evoluția și conduita sarcinii.

6. Gonoreea și sarcina, etiologia, evoluția riscul pentru sarcină, riscul pentru făt,
diagnosticul, conduita.

7. HIV/SIDA, istoric, etiologia, incidența, acțiunea HIV/SIDA asupra sarcinii,

acțiunea sarcinii asupra HIV/SIDA, diagnosticul, conduita, consilierea pre- și post-
test.

Candidomicoza si sarcina.

Este o patologie conditionat patogena, este provocata de agent Candida

Albicans 90%, Candida Glabrata 10%, Candida tropicalis 2%.
Factorii ce influenteaza dezvoltarea patologiei:

I. factorii endogeni - 1. dereglari endocrine, 2. Imunodeficiențe, 3. diabet

zaharat, 4. avitaminoze.
II. II. factorii exogeni - 1. tratament cu antibiotice, 2. tratament cu
imunosupresoare, 3. raze ultraviolete, 4. contraceptive orale combinate,
folosite în exces, 5. alimente bogate în glucide.

Evoluiaza sub forme acute si cronice.

Manifestari clinice:

1. secretii brânzoase, grunjoase, alb - galbui, care adera la mucoasa vaginului,

2. se produce edem si hiperemia mucoasei vaginului cu descuamarea epiteliului

vaginal,

3. PH- vaginului este acid,

 4. semnele uretritei - furnicaturi, intepaturi, dureri la micțiune, usturime si
prurit în regiunea vulvei,
5. dureri in regiunea organelor genitale externe.

Diagnosticul se bazeaza pe: - tabloul clinic,

- microscopia frotiului nativ si colorat,

- metoda culturală.

Tratamentul de regulă local. în forma acuta se administreaza:

- clotrimazol, pastile vaginale de 0,1 - 0,2 g pâna la 6 zile;

- miconazol ovule vaginale 0,1 gr 6 zile;

- econazol 150 mlg/zi - 3 zile;

- natamicina în ovule vaginale 0,1 gr sau crema de 2% 7 -10 zile;

- izoconazol - globule vaginale 0,6/ o data în zi - 3 zile;

- nistatina ovule de 0,1 g-2 ori zi - 7 zile;

- Macmiror 1 supozitor intravaginal înainte de somn.

In forma cronică recidivantă:

- itraconazol 0,1 peroral 2 capsule 1 dată sau 1 capsulă de 2 ori;

- Fluconazol 150 mg-o doză unică;

- Natamicina 0,1-4 ori/zi, 7-12 zile la gravide tratamentul este doar local.

Vaginoza bacteriană.

Noțiune: Vaginoza bacteriană reprezintă un sindrom clinic, caracterizat prin

inlocuire florei vaginale normale (bacilul Doderlen sau lactobacil) cu
microorganisme condiționat - patogene.

Etiologia: La aparitia acestui sindrom contribuie factorii endo- si endogeni.

Factorii ce influenteaza dezvoltarea patologiei: - endogeni - dereglari endocrine,
imunodeficiente, diabet zaharat, avitaminoze; - factorii exogeni - tratament cu
antibiotice, imunosupresoare, raze ultraviolete, contraceptive orale coombinate,
alimente bogate in glucide.

Tabloul clinic:
 - secretii abundente din vagin cu miros neplacut, în lipsa agentilor patogeni
specifici (treponema, neiseria, candida) si a semnelor de inflamație a mucoasei
vaginale. Mucoasa este roza, fără semne de inflamație. Leucoreea( Leucoreea este o
secreție vaginală normală, care poate fi albă sau gălbuie. Este adesea observată în diferite etape
ale ciclului menstrual și în timpul excitației sexuale. Cu toate acestea, dacă apare în cantități
anormale sau este însoțită de schimbări în culoare, miros sau alte simptome precum mâncărime
la început este lichidă,
sau arsură, poate indica o infecție sau o afecțiune mai gravă.)
albicioasă cu nuantă cenusie. Dacă durata crește, leucoreea devine mai
consistentă, uneori brânzoasă, cu proprietăti spumoase, care se extind uniform
pe mucoasa vaginală.

Alte semne: – dispareunie (dureri in timpul raportului sexual la nivelul vulvei si

vaginului), uneori prurit, dereglari dizurice.

Diagnosticul se bazeaza pe:

1. secretii fără modificări din partea mucoase vaginale;

2. PH vaginului(3,8 și 4,5) este >4,5;

3. test pozitiv cu sol de hidroxid de potasiu - prezența mirosului specific de pește

alterat.

4. depistatrea celulelor bazice în frotiu colorat sau nativ.

Tratament: în al II-lea trimestru de sarcina

Ornidazol 1,5 g o dată în zi intern, înainte de somn 7 zile, sau Metronidazol 0,25 g
3 ori în zi 7 zile. Local intravaginal Macmiror un supozitor înainte de somn 7-8
zile. Cu scop de restabilire a microflorei vaginale se recomanda lactobacterina
intravaginal, bifidumbacterium per os, acid lactic tampoane intravaginale pe
noapte. In scopul asanării vaginului - antiseptice polivinilpirolidon de iod
(betadină) intravaginal un supozitoriu pe noapte timp de 10 zile.

Trihomoniaza si sarcina.

Este una din cele mai raspindite patologii urogenitale, transmise sexual.
Etiologia - agentul patogen este un protozor flagelat anaerob, Trihomonas, care
se transmite sexual, afectează mai des uretra si vaginul la femei, la barbati uretra,
prostata, veziculele seminale. La ambele sexe si vezica urinară. Agentul patogen
se distruge repede: în 4 min la 50 grade, într-un minut la 72 grade, în vagin
sănătos nu se adaptează. Perioada de incubatie în mediu 10 zile, dar poate varia
de la 2 - 5 la 30 zile. Boala este mult mai raspândită la femei.
 Tabloul clinic – la femei se caracterizeaza prin vulvovaginită, hiperemie, edem al
vulvei si a vaginului, hiperemia exocolului, dureri, secreții purulente, spumoase de
culoare galben

- surie si cu miros specific neplacut, prurit si usturime, pot fi afectate si gandele

Bartolin, ceea ce duce la abcesul lor, dacă este afectata uretra

- sunt prezente semne de dizurie. La bărbați simptomatologia este ștearsă, sunt

prezente manifestările uretritei, secreții din uretra clare, uneori purulente,
semne dizurice moderate. Poate provoca prostatită si epididimită.
Trihomoniaza poate evolua sub următoarele forme : acută, subacută, cronică,
tranzitorie, asimptomatică.

Diagnosticul: 1. Bacterioscopic: a) microscopia directa (o picătură matinală de

secretii din uretra se amesteca cu ser fiziologic si se examineaza la microscop); b)
microscopia frotiului colorat.

2. metode culturale pe medii nutritive -metoda bacteriologică.

Tratamentul: metronidazol 0,25g de 2 ori/zi 10 zile sau metronidazol 0,5g de 4

ori/zi -5 zile, sau metronidazol primele 4 zile 0,25g de 3 ori/zi apoi 0,25 de 2 ori.
Tinidazol, flagil, fasigin - drajee orale sau combinate cu ovule vaginale. Se
tratează ambii parteneri, dupa tratament se face controlul eficacitatii.

Herpesul genital si sarcina.

Agentul patogen-virusul Herpes simplex (HSV), care este de 2 feluri:

1.HSV - I tip - afectează mucoasa bucala, nazala;

2. HSV - II tip - afectează mucoasa organelor genitale și a tractului urinar.

Caile de transmitere: contact sexual, în timpul nasterii.

Tabloul clinic - apar dureri, excitație locală, dereglări dizurice, eliminari. La

afectarea primară pot aparea simptome generale - febră, cefalee, fatigabilitate,
dureri musculare. Peste câteva zile aceste simptome scad, dar se accentuiază cele
locale. Peste 3-4 zile pe locul iritației locale primare apar vizicule mici, care se
contopesc, apoi se ulcerează, se acoperă cu cruste, care mai apoi dispar pe
masura ce regenereaza, pe mucoasa rămân niște pelicule gălbui. Bolnavele acuză
durere si prurit, poate aparea adenopatie regională.

Diagnosticul:
1. Depistarea în frotiuri din mucoasa uretrală a celulelor gigante plurinucleare.

2. Cultivarea virusului pe embrion de găină.

3. Metode serice

4. Metode imunoflorescente.

Tratamentul : 1. Antivirale: Tebrofen, Florenal, Bonafton, Aciclovir, Gosipol; -

Aciclovir per os 200 mg 4-5 ori /zi.
Bonafton – 0,1 g 3-4 ori/ zi, 10-12 zile .

2. Local: Aciclovir cremă 5 % 3-4 ori/ zi,

Bonafton - unguent 0,5 % – 1 % 3-4 ori/zi.

3. Preparate interferonogene(Preparatele interferonogene sunt substanțe care stimulează

producția de interferon în organism. Interferonul ajută la combaterea infecțiilor virale și a altor
agenți patogeni.):
Pirogenal, - Prodegiozan, - Levamizol, - Poludan . 4. Laseroterapia .

Infecția cu citomegalovirus

Infecția cu citomegalovirus – agentul patogen Virusul citomegalic.

Acesta produce în țesuturi celule mari cu nucleu mare, ce se aseamănă cu ochi de
bufniță sau,,ochelari “ . Este puțin rezistent în mediu, sensibil la eter și Ph acid.
Mai frecvent afectează femeile. Se întâlnește pe tot globul. Omul este singurul
rezervor de virus citomegalic. Modul de transmitere este variat. Virusul se găsește
în urină, lapte, salivă, spermă, secreții vaginale . 1. Fătul poate fi infectat:
- în timpul sarcinii, - în timpul nașterii cu secreții cervico – vaginale, - după
naștere cu laptele matern și contact cu secrețiile mamei. 2. Prin sărut și prin
contact sexual . 3. Iatrogen – prin transfuzii de sânge și transplant de organe.
Virusul persistă în organism în stare latentă ani în șir. Se elimină intermitent prin
salivă și urină ca și virusul Herpes și Zoster ( varicela) care fac parte din aceeași
clasă. Infecția se activează când scade rezistența organismului. Sarcina și nașterea
tot pot reactiva infecția. Infecția intrauterină a fătului duce la malformații
congenitale și moartea fătului în primele 4 luni de sarcină . Tabloul clinic: la adulți
decurge asimptomatic. Uneori apare sub diferite tablouri clinice : a. Stare febrilă
neclară ( ca o gripă ) b. Tablou de mononucleoză infecțioasă (mărirea ganglionilor
limfatici) c. Hepatită cu icter – astenie, febră, dureri articulare și adenopatie
cervicală, ficatul mărit. Infecția primară congenitală: - Boala citomegalică la nou
născut are o formă generalizată. Manifestările apar îndată după naștere: stare
subponderală, icter, hepatosplenomegalie, amenie, encefalită, hidrocefalee,
calcificări cerebrale, convulsii, letargii. De obicei nou- născuții decedează în câteva
săptămâni. Cei care rămân - trăiesc cu hepatomegalie și icter persistent,
eliminând virusul cu urina și saliva luni de zile. Boala citomegalică la copii infectați
în timpul nașterii și post-partum se manifestă prin : - pneumonii, hepatită; -
tablou de mononucleoză – febră, adenopatii, angine, erupții; - acești copii rămân
în urmă cu dezvoltarea neuropsihică; - la ei apare oligofrenie, atrofie musculară,
boala hemolitică, dereglări gastro- intestinale, miocardite. Diagnosticul: 1.
Metoda virusologică – izolarea virusului din urină și salivă . 2. Examenul citologic
– din sedimentul urinar se depistează celule cu incluziuni ,, ochi de bufniță ”. 3.
Teste serologice – creșterea titrului de Imunoglobulină M, reacția de fixare a
complementului și testul de neutralizare . 4. Examenul histologic – bucățică de
țesuturi. 5. Examenul radiologic . Pronosticul este rezervat pentru nou născuți. La
adulți decurge asimptomatic, latent, favorabil . Tratamentul specific nu există .
Se efectuiază plasmoforeza. Se efectuiază 3 ședințe la 1 - 2 zile . Profilaxia:
evitarea contactului cu saliva, urina infectată.

Gonoreea si sarcina

Este provocată de agentul patogen Neisserea gonnorrheae, este un diplococ

gram negativ, nu rezistă la uscare mai mult de 2 ore, este sensibil la caldură
umedă 55 grade si la razele ultraviolete. În câteva minute este distrus de
antiseptic (formol, nitrat de argint). Se transmite doar pe cale sexuală. Afecteză
mucoasa uretrei, colului uterin, laringe, rect, conjunctivaă. Daca afecțiunea
progresează la femei afectează si uterul, trompele si ovarele, la barbati prostata,
epididimul si veziculele seminale. T. clinic: Bărbatii sânt infectați de 3-4 ori mai
frecvent. Initial este afectată uretra si se manifestă acut prin dizurie, secretii
muco-purulente din uretră, senzație de mâncarime, furnicaturi si usturime în
uretra, inroșirea si tumefiere meatului ureteral, erecție dureroasă, durere la
micțiune. In 3-4 zile eliminările devin purulente se asociază limfangita si
linfadenopatie, se poate asocia si febra. Complicatii: epididimită,
orhiepidedimită, prostatită, edem al penisului, abces al prostatei.
Gonoreea poate evolua si cu afectarea altor organe, articulatii, se poate dezvolta
o septicemie cu gonococ, meningite si endocardite. La 12-20% din barbați
decurge asimptomatic. La femei decurge asimptomatic, însa uneori cel mai
frecvent simptom este cervicita gonococică, care se manifestă prin secreții
mucopurulente abundente din col, colul fiind normal, hiperemiat sau edemațiat.
Dacă infecția decurge acut (rar) se manifestă prin scurgeri purulente abundente,
dureri si senzații de usturime la micțiune. În forma cronică gonoreea se manifesta
prin mâncarime si arsuri, secreții scunde din uretra si col, la apasarea pe glandele
Bartolin si Sken apare puroi. Daca infectia progresează se dezvoltă endometrite,
salpingite, ooforite, abces ovarian, dar si pelvioperitonite. Gonoreea duce la
sterilitate la ambele sexe. La nou-născuți apare la 2-3 zile de la momentul
inocularii o leziune inflamatorie acută supurată a conjunctivei, insotite de
ulcerații a corneei si hiperemie a ambilor ochi, ulceratia corneei se vindecă prin
cicatrice, care provoacă orbirea. Profilaxia: Nitrat de argint în ochi (si vulvă la
fetițe ) si tetraciclina, eritromicina. Diagnostic- la bărbați se ia o picatură matinală
din secretiile din uretră sau se masează prostata.
La femei- secreții din col uterin, glandele Bartolin sau uretră. Metodele:
1) frotiul colorat dupa Gram – diplococ gram negativ, intracellular (în leucocite,
neutrofile); 2) colorat cu albastru de metilen – este mai puțin eficientă;
3) imunoflorescentă- este mai costisitoare, dar permite depistarea gonococilor,
chiar și în cantități mici; 4) culturală - pe medii nutritive- metoda sigură;
5) metode de polimerizare în lanț- costisitoare, dar foarte eficientă, mai ales în
cazuri asimptomatice. Tratament: 1. Antibiotice - eritromicina, doxiciclina,
penicilina, aminoglicozidele (tobramicina), sulfanilamide. Se efectuiază timp de 2
săptămâni după care 7 zile pauză si apoi după o provocare se colecteza secretii
timp de 3 zile . 2. Tratamentul imunostimulator: specific - gonovaccin,
nespecific - prodegiozan, levanizol, pirogenal, timozin, timalin.
3. Tratament local - lavaj uretral cu permanganat de caliu 1/10000.
Instilații cu solutii de protargol 1-2%, colargol 2-3%, nitrat de argint 0,5%.
În caz de vulvită - băi cu romanită, în caz de proctită - microclisme cu protargol.

Sifilisul si sarcina

Etiologia: agentul patogen este Treponema palidă, care este sensibil la

antiseptice si la temperaturi înalte. In conditii umede agentul patogen rezistă mai
mult timp si poate fi transmis prin intermediul obictelor de uz personal - vesela,
dus străin, obiecte pentru toaleta intimă. Se transmite prin sânge, saliva, spermă
si lapte matern. Clasificarea: 1. Sifilis veneric (cale sexuală). 2. Sifilis nonveneric
(se transmite prin sânge, saliva, obiecte). Evolutia are 3 stadii: 1. sifilisul primar,
2. sifilisul secundar, 3.sifilis tertial. Sifilisul poate fi recent-care cuprinde sifilisul
primar, secundar și sifilisul latent, dureaza pâna la 2 ani, tardiv-care corespunde
sifilisului tertial - după 2-3 ani când contagiozitatea este scăzută.
Sifilisul primar - începe odată cu contactul infectat, perioada de incubatie 21 zile,
variază între 10 zile și 2 - 3 luni în dependență de mulți factori. Leziunea propriu -
zisa este șancrul dur (sifilom) si gangliopatia regională. In locul contactului apare o
leziune mică sub forma de zgirietură, care în câteva zile se erodeaza, se
adâncește si la 4-5 zile se ulcereaza si se infiltreaza, leziunea este nedureroasa.
Aspectul sancrului dur: tipic la 8-10 zile leziunea are diametrul de 2 - 3 cm, la
început o zgirietura, apoi se mărește devine ovală sau rotundă, cu fundul indurat,
de culoare rosie închisă, marginile estompate si nedureroasă. Este însotită de
marirea ganglionilor limfatici regionali. Deoarece este nedureroasă bolnavii iși
continuă viața sexuală. Fără tratament se cicatrizează în 30-40 zile cu dispariția
indurației si formarea unei cicatrici suple. Localizarea: Pe organele genitale-
glandul, labiile mari si mici, vagin, col uterin, orificiul extern al uretrei.
Extragenitale - pe buze, cavitatea bucala, amigdale, barba, anus.
Stadiul II sifilis - secundar- începe la 2-3 săptămâni după apariția sifilomului
(sancrul dur), când treponema trece din locul infectării in ganglionii limfatici,
acolo se multiplica intens, după care trece în sânge. Acest fapt are loc la 2 luni,
(60-70 zile) de la infectare. Este o perioada foarte contagiioasă, care se
caracterizează prin apariția sifilidelor (eruptii cutanate) pe tot corpul, dar mai
intens pe parțile laterale ale corpului. Aspectul sifilidelor: apare sub forma de
pată rotundă, sau ovalâ, cu diametrul de 0,5-1,5 cm, de culoare roz - pal cu
marginile neregulate, estompate, fără prurit si dispar la presiune, sânt
nedureroase si dureaza 2-3 luni. Stadiul III- sifilisul tertial- dacă boala nu se
trateaza trece in stadiul tertial. Acest stadiu se caracterizează prin leziuni
distructive si ireversibile în toate sistemele de organe, dar mai ales in SNC,
sistemul osos, organele interne si piele. Leziunea cutanată: 1) sifilide
tuberculoase - 3-5 cm situate profund si; 2) sifilide ulceroase situate superficial,
mai sunt numite goma sifilitică; 3) la 6-8 luni de la debutul bolii apar manifestări
la nivelul scalpului si pe barbă sub forma de alopecie difuză ,, în luminisuri”,
unghiile sunt striate, subtiri, fragile, descuamate. Manifestări generale - cefalee
intensă, reacții meningiene, poliadenopatii, dureri osoase, dureri viscerale
(hepatice, renale, oculare, genitale). Complicatiile (multe si grave) - paralizia
generală progresivă, boli a sistemului osteo-articular, boli a sistemului
cardiovascular (aortita sifilitica), afectiuni hepatice cu icter hepatic, nefrite grave.
Sifilisul latent este un stadiu asimptomatic, unica manifestare a bolii este testul
seropozitiv. Diagnosticul: se bazeaza pe depistarea treponemei cu ajutorul:
- ultramicroscopiei, - microscopiei electronice, - reactiile serologice - se depisteaza
anticorpii aparuți ca reacție de raspuns la infecție. Testele seîimpart în
netreponemice când se folosesc antigeni nespecifici, evident că si anticorpii vor fi
nespecifici și treponemice. Teste netreponemice: 1. reactia de fixare a
complementului. 2. de floculare (VDRL, RPR.). Aceste reactii pot fi fals-pozitive
in caz de: - vaccinari recente, - mononucleaza infectioasa, - limfogranolematoza,
- lupus eritematos, -sclerodermie, - rujeola, - varicela, - artrita reumatoida,
- sarcina. Teste treponemice -se folosesc antigeni specifici, sunt 4 reactii:
- imunofluorescență, - hemaglutinare, - imunoenzimatică (ELISA), - de
imobilizare a treponemei. Tratament: trebuie început cât mai precoce în
primele 15 zile. Daca femeia este gravida până la 3 luni de sarcina - se efectuiaza
avort. Tratamentul include grupa penicilinei: penicilina V. La nou-născuti - daca
masa este mai mica de 4 kg prima zi 100 uniăti de penicilina de 2 ori/zi, a II -a zi
1000 unităti de 2 ori pe zi, a III-a zi 10000 unităti de 2 ori pe zi,a IV -a zi 50000
unitati de 2 ori pe zi, a V-a zi 50000 unităti de 4 ori pe zi timp de 15-20 zile. Daca
masa fătului este mai mare de 4 kg -doza este dubla. Manifertarile clinice la nou-
născut: Sifiilisull precoce congenital: Manifestările clinice apar în timpul sarcinii,
nașterii sau în primii 2 ani de viață. Tabloul clinic al sifiliisului congenital precoce
include: - Manifestari cutanate - sifilide buloase palmare si plantare, care apar
imediat după nastere sau în primele 2-3 zile, leziunile sânt moi, se rup usor,
suprafața zemuindă si conține multă treponemă, pe mucoase - cruste sero-
sangvinolente si secretii purulente, care îngusteaza si obturează meatul nazal.
- Manifestari somatice - fața de batrân, anemie, convulsii, hidrocefalee,
meningită, encefalită, hepatosplenomegalie. - Manifestari osoase- osteohondrită
la 3-4 săptămâni de viată, tulburari de calcifiere cu osteomielită.
Sifilisul congenital tardiv: apare dupa 2 ani de viata, se aseamana cu cel terțial la
adulti, dar există leziuni caracteristice osteoarticulare, auditive, articulare,
neurologice, optice cu dezvoltare psihică si fizică dificitară.

Infecția HIV și SIDA

Istoric: Se presupune că primele cazuri au apărut în Haiti, Africa și SUA. Au fost

descoperite la aborigenii, care foloseau în anumite ritualuri sângele de maimuță.
În 1979-1981 medicii din New York au descoperit dereglări imunologice grave la
homosexuali - herpes sever, cancer al vaselor sangvine, forme rare de pneumonii.
În 1982-1983 a fost demonstrată legătura dintre transfuzii de sânge, injectarea
drogurilor și transmitere pe verticală. În 1984 la institutul Pasteur din Paris a fost
descoperit virusul limfadenopatiei asociate. Tot atunci în SUA a fost descoperit
virusul T-limfotrop uman tipul III care era identic cu cel din Franța. Anume acesta
era agentul patogen al HIV/SIDA. În URSS primul caz apare în 1987.
În 1988 apar primele 8 cazuri în Moldova, dintre care 2 erau cetățeni moldoveni,
restul străini. Până în 1994 infecția se răspândește lent - 48 cazuri. Din 1995
infecția se răspîndește rapid și capătă un caracter epidemic. Etiologia: Tipurile de
virus HIV 1 și HIV 2 - ambele provoacă SIDA. HTLV 1 -virusul T limfotrop uman -
nu provoacă SIDA, dar provoacă o formă rară de cancer sangvin – T-leucemie;
HTLV 2 - tipul 2 -provoacă o reticuloză leucemică. Lichidele umane, care conțin
virus HIV. în concentrație înaltă: -Sănge, -Spermă, -Secret vaginal.
Concentrație joasă: -lapte mater, -urină, -lacrimi, -salivă. Virusul HIV nu a fost
descoperit în materii fecale, transpirații, cerumen. Căi de transmitere:
- prin contact sexual neprotejat, - transmitere pe verticală (în timpul sarcinii,
nașterii, post-partum), - transfuzii de sânge infectat, - injectarea drogurilor.
Virusul nu poate fi transmis prin: -folosirea în comun a tacâmurilor,
-mușcături de insecte, -străngeri de mâină, -îmbrățișări și atingeri,
-alimentele pregătite de persoana HIV infectată, -prin camera de baie. Tabloul
clinic: Perioada de incubație de la 2 luni la 10 ani. În această perioadă persoanele
sunt foarte contajioase, prezintă pericol pentru mediul social. Bolnavul este
asimptomatic, boala este depistată paraclinic, se depistează anticorpi IgA și IgM.
În acest stadiu infecțiile contractate au tendința spre vindecare dificilă. Evoluând
spre faza a II-a bolnavii încep să scadă în greutate, au febră, diaree și manifestări
minore la nivelul pielii și mucoaselor, ganglionilor limfatici măriți. Perioada acută
(de SIDA propriu zisă). Semne clinice: - Febră mai mult de o lună,
- ganglioni limfatici măriți mai mult de două grupe și se mențin mai mult de 3 luni,
- dureri articulare și musculare, - astenie, adinamie, somnolență, jenă
orofaringină, - acuze pseudogripale, - manifestări nervoase centrale: meningite,
meningoencefalite, - manifestări nervoase perferice: polineuropatii; - tulburări
hepatice; - erupții cutanate eritemo-papuloase roșietice, cu dimensiunea de 2-3
mm pe frunte, perioral, în șanțul naso-labial, pe parte anterioară a toracelui.
Perioada cronică: Bolnavii sunt un pericol real pentru cei ce întră în contact cu
lichidele lor biologice. Simptome generale accentuate: - manifestări cutanate
diferite - dermatite seboreice, xerodermia, erupții pe tot corpul, herpes Zoster,
Candida, infecții piogene, amigdalite, erizipel, furunculoză; - manifestări a
mucoaselor - stomatite cu fungi, ulcerații, care apar pe mucoasa esofagului,
mucoasa anală; - manifestări articulare - artrite reactive; - afecțiuni ORL foarte
grave; - atrofii musculare; - distrofii în toate țesuturile și sistemele de organe;
- limfadenopatii gneralizate; -demielinizarea fibrelor nervoase; -
meningoencefalite; - meningite, polineuropatii. Tratament: 1. Preparate
antivirale-Amantadina, Suramin, Aciclovir, Adriamicina, Zidovudina, Ganciclovir,
Carrisyn 2. Imunomodulatoare - Ampligen, Interferonă, Prodegiozan, Levamizol.
3. Tratamentul complicațiilor cu antivirale, antiparazitare, antibacteriene,
antifungice. Acțiunea HIV asupra sarcinii: -Avort spontan,
-sarcină oprită în evoluție, -mortalitate perinatală sporită, -mortalitate infantilă,
-naștere prematură, -retard de creștere intrauterină , -malformații fetale,
- corioamnionită. Sarcina nu acționează asupra HIV. Diagnostic: 4 grupe de
teste. 1) Teste bazate pe depistarea anticorpilor - analiza imunoenzimatică
(ELISA, ELA, IFA)-pentru confirmarea diagnosticului se folosesc testele cu antigenii
specifici. 2) Tehhnici de aglutinare-Western Blot pentru confirmarea
diagnosticului HIV/SIDA. 3) Testele bazate pe identificarea antigenilor pentru
stabilirea cantității de proteină liberă prezentă în serul sangvin. 4) Cultivarea
virusului în culturi de celule. Criteriu de test pozitiv-se efetuiază probele ELISA
repetat și se confirmă prin reacția Western Blot care la fel se efectuiază repetat.
Consilierea pre-test. 1) Salutați gravida și prezentați-vă. 2) Concentrați toată
atenția la gravidă. 3) Explicați necesitatea testului HIV/SIDA. 4) Oferiți material
informativ despre căile de transmitere, metodele de protecție și efectul virusului
asupra organismului gravidei și fătului. Consilierea post-test. 1) Salut și
prezentare. Asigura-ți condiții de confidențialitate. 2) Dacă testul este pozitiv
anunțați rezultatul cu o voce neutră. 3) Așteptați reacția. Nu vă grabiți. Lăsați
gravida să-și manifeste emoțiile. 4) Ajutați-o să treacă pragul disperării. 5)
Explicați gravidei că poate beneficia de sprijinul organelor de stat și non-
guvernamentale, care se ocupă de necesitățile persoanelor infectate HIV. 6)
Prezentați numărul de telefon și adresa a organizațiilor, unde se oferă ajutor
persoanelor cu HIV. 7) Repetați că HIV nu este SIDA. 8) Încurajați gravida să ducă
un mod de viață sănătos. 9) Menajați gravida într-o echipă multidisciplinară -
medic de familie, asistentă medicală, medic ginecolog, medic infecționist și
asistent social. Îndată ce a fost depistată gravida cu HIV, specialistul de referință
este infecționistul. El va iniția tratamentul antiviral de îndată ce a fost depistată
patologia, care va continua în naștere și post-partum. Orice infecție depistată în
timpul sarcinii se tratează confort ghidurilor. Aspectul nou-născutului cu HIV. În
1987 Marion, un savant din SUA a descris sindromul caracteristic copiilor
infectați intrauterin cu SIDA: • Microcefalee • Frunte bombată, pătrată. •
Rădăcina nasului plată. • Strabism ușor. • Sclere albăstrui. • Fanta palpebrală
lată. • Nas scurt aplatizat. • Buze pline. Drepturile fundamentale a persoanelor
cu statut HIV/SIDA. 1) Nedescriminare și tratament legal în baza statutului HIV.
2) Acces la servicii eficiente și bazate pe cercetări de prevenire a HIV/SIDA. 3)
Acces la tratament antiretroviral, inclusiv la tratament de prevenire a transmiterii
pe verticală. 4) Un proces echitabil în domeniul justitției penale mai ales în grup
de persoane –homosexuali, utilizatori de droguri, prestatori de servicii sexuale. 5)
Alegerea liberă a domiciliului. 6) Azil și refugiu politic. 7) Tratament neforțat și
confidențional. 8) Libertatea exprimării și posibilitatea împărtășirii informației
despre HIV/SIDA. 9) Libertatea de a forma asociații cu probleme HIV/SIDA. 10)
Mediu de muncă respectabil. 11) Căsătorie și familie. 12) Acces legal la educație.
13) Asigurarea unui standart de viață adecvat cu nevoile sănătății. 14)
Interzicerea torturii și altor pedepse inumane. Efectele încălcîrii drepturilor. 1)
Persoanele HIV sânt segregate în școli, grădinițe, instituții superioare și
penitenciare. 2) Sânt refuzate să fie angajate la muncă. 3) Refuzate în a se
căsăstori. 4) Obligate să treacă testul HIV ca condiție pentru emigrare. 5) Sânt
expulzate din comunități. 6) Omorăte că sânt seropozitivi. Stigma și
discriminarea. Stigmatizarea este o etichetare socială condamanbilă, extren de
puternică, care se atribuie unui grup de persoane apreciați prin calități
indizerabile, rușinoase pentru societate și având un rol social negativ.
Ea poate fi instituțională (guvernul emite legi) și personală. Poate fi interioară și
exterioară. Cea interioară este autostigmatizarea, ea modifică atitudinea
persoanei față de sine prin sentimentul de rușine și a propriului declin, afectează
demnitatea și respectul față de sine, sentimentul de istovire, neglijență, ură față
de propria persoană, incapacitatea de a avea relații cu persoanele din grup, teama
de discriminare, depresii. Cea exterioară se manifestă prin agresivitate față de
persoane HIV, încercarea de a demonstra că nu face parte din acest grup.
Discriminare- acțiune sau inacțiune de caracter negativ prin care unei persoane îi
este interzis accesul la anumite legi prescrise de actele normativ. Discriminarea
poate fi orice act de excludere, deosebire, omitere, preferențiere, restricționare a
accesului la un drept în baza apartenențelor la un grup. Efectele stigmei și a
discriminării. 1) Izolarea și excluderea socială a persoanelor HIV. 2) Statul eșuiază
în prevenirea HIV/SIDA. 3) Eșecul în îngrijirea persoanelor care trăiesc cu HIV. 4)
Încălcarea drepturilor persoanelor care trăiesc cu HIV. Abordări contemporane
pentru reducerea stigmei și discriminării. 1) Formarea de cunoștințe despre
virusul HIV, despre căile de transmitere, despre drepturile persoanelor HIV,
consecințele negative ale stigmatizării și discriminării acestora. 2) Oferirea
compasiunii și toleranței persoanelor HIV. Depășirea fricii de infectare.
Încurajarea tratamentului, oferirea ajutorului. 3) Integrarea persoanelor HIV în
viața socială, pentru ca să se simtă utili și importanți pentru societate, să ajute la
combaterea fricii față de transmiterea HIV. 4) Răsturnarea convingerii că HIV
înseamnă deces imediat. 5) Utilizarea propriei experințe pentru a ajuta alte
persoane să depășească frica și sentimentul că cei seropozitivi sânt diferiți. 6)
Evitarea atitudinile prea grijulii față de persoanele HIV infectat , care le-ar arăta că
sânt incapabili să ia decizii de sine stătător, căci îi va umili și subaprecia. Setul
standart de prevenire a transmiterii pe verticală a infecției HIV. 1) Tratamentul
antiretroviral în timpul sarcinii, nașterii și post-partum; 2) Operație cezariană
planificată. 3) Alimentația de substituție.