UNIVERSITATEA DE TIINE AGRICOLE I MEDICIN VETERINAR A BANATULUI REGELE

MIHAI I AL ROMNIEI DIN TIMIOARA

FACULTATEA DE MEDICIN VETERINAR

BOLI INFECIOASE VIRALE I PRIONICE LA BOVINE

ANGHELESCU ANCA

GRUPA 2.6.05

2016
 BOLI INFECIOASE VIRALE I PRIONICE LA BOVINE

Febra aftoasa

Agentul etiologic este Foot and mouth disease virus, fam. Picornaviridae, genul
Aphtovirus.
Animalele tinere, apartinand raselor perfectionate, in stare buna de intretinere si vacile
bune producatoare de lapte sunt mai sensibile. Sursele primare de infectie sunt animalele
bolnave care elimina virusul prin toate secretiile si excretiile. Raspandirea se face prin saliva,
lapte si urina care sunt virulente, inca dinaintea aparitiei semnelor clinice. Virusul aftos
dispare din organism odata cu vindecarea clinica a animalului. Sursele secundare sunt
adaposturile, adapatorile, balegarul, pasunile, targurile, furajele, vehiculele. Animalele
nereceptive pot raspandi de multe ori boala. Calea de patrundere este cea digestiva, dar poate
interveni si cea respiratorie, cutanata, transplacentara.
Forma benigna debuteaza cu abatere, inapetenta, rumegare incetinita si neregulata,
usor catar al cailor respiratorii, salivatie, hipertermie. Dupa aceasta prima faza apar diferitele
localizari: bucala, podala, mamara. Forma benigna dureaza 10-15 zile si se termina cu
vindecare. Forma maligna apare la animalele tinere, si are o forma digestiva si una
septicotoxica, miocardopatica. Formele atipice se limiteaza la hipertermie si apetit scazut, fara
eruptii veziculare, cu vindecare in cateva zile.
Leziunile care apar sunt afte si eroziuni cu diferite localizari in functie de forma bolii,
miocardoza protidica cu aspect de muschi fiert, miocardita parenchimatoasa, uneori edem
pulmonar. Modificarile histologice nu prezinta importanta diagnostica.

Stomatita veziculoasa contagioasa

Agentul etiologic este Vesicular stomatitis virus, fam. Rhabdoviridae, genul

Varicellovirus.
Apare periodic la intervale de cativa ani. Imbraca un caracter endemic sau epidemic.
Manifestarile clinice se aseamana cu cele din febra aftoasa, cu deosebirea ca evolueaza
mult mai benign, iar localizarile podale sunt foarte rar intalnite.

Variola

Agentul etiologic este Cowpoxvirus si virusul vaccinal, fam. Poxviridae, genul

Orthopoxvirus.
Boala imbraca un caracter sporadic sau endemic, afecteaza de preferinta vacile, rar
tineretul si masculii, avand o evolutie benigna. Infectia poate fi transmisa de la om in cazul
vaccinarii copiilor, de la caii bolnavi de variola sau de la porciii infectati cu virusul vaccinal.
Transmiterea de la un animal la altul se face prin intermediul mulsului.
Boala debuteaza cu o usoara reactie febrila care poate trece neobservata, indispozitie si
scaderea productiei de lapte, dupa care pe pielea ugerului si mai ales pe sfarcuri apar pete
mici, rosii, care dupa 2-3 zile se transforma in papule al caror numar variaza intre 2 si 20, apoi
in vezicule si pustule. Eruptiile de pe mamela sunt ombilicate, rotunde, inconjurate de o zona
mica rosie, inflamatorie, iar cele de pe sfarcuri sunt ovale. Pustulele se usuca, formeaza cruste
dupa care are loc decrustizarea. In perioada eruptiilor, mamela este foarte sensibila. Prin
traumatizare, leziunile se pot infecta cu germeni de asociatie, cand se produc complicatii.

2
 Papilomatoza

Agentul etiologic este reprezentat de virusuri din fam. Papilomaviridae, genul

Papillomavirus.
Afecteaza animalele de orice varsta, dar este mai frecventa la tineretul sub 2 ani, in
perioada iernii. Aparitia este favorizata de conditiile deficitare de crestere si alimentatie.
Clinico-morfopatologic se traduce prin dezvoltarea de papiloame si fibropapiloame in
diverse tesuturi. Papiloamele au aspect nodular, se dezvolta incet, pe pielea de pe cap, gat,
spete, salba, greban, abdomen, membre, mamela, burse testiculare. Nodulii pot fi sferici,
ovali, lobulari, sesili sau pediculati si in forma de conglomerate mari sau de aspect
conopidiform, in numar variabil. Culoarea este cenusie, suprafata cornoasa, rugoasa,
crevasata. Stratul cornos se poate desprinde, locul sangerand. dupa cateva luni papiloamele
involueaza, se necrozeaza si dispar, animalele imunizandu-se.

Turbarea

Agentul etiologic este Rabies virus, fam, Rhabdoviridae, genul Lyssavirus.

Virusul rabic se conserva numai in organismul animalelor infectate, rezervoarele de
virus si transmitatorii principali fiind carnivorele salbatice, unele specii de rozatoare, caini
vagabonzi, cu forme clinice sau in ultima parte a perioadei de incubatie. In organismul
animalelor bolnave sau moarte sediul principal al virusului este sistemul nervos central. Ca
surse de infectie pot servi cadavrele animalelor turbate, obiecte murdarite recent cu saliva
animalelor turbate. Infectia naturala se realizeaza direct prin muscatura sau zgarietura
animalelor turbate. Ele sunt cu atat mai periculoase cu cat sunt mai aproape de cap. Apare mai
mult sporadic, insa poate imbraca si caracter endemic si epidemic consecutiv transmiterii prin
lilieci hematofagi.
Forma furioasa se traduce prin neliniste, cascaturi, salivatie abundenta, instinct
genezic exacerbat, agitatia cerste, animalul mugeste frecvent, prelung si ragusit, se smulge din
lant, scormoneste pamantul cu coarnele, se izbeste cu capul de pereti, distruge obiectele din
jur, ataca oamenii si indeosebi cainii, se epuizeaza, apare paralizia generalizata urmata de
moarte. Forma paralitica debuteaza prin sensibilitate accentuata in regiunea glosofaringiana si
disfagie. Animalul isi musca buzele si scoate limba incontinuu, mugeste lung si ragusit,
dispare apetitul, prezinta salivatie, apare paralizia trenului posterior, cade in decubit, intra in
agonie dupa care urmeaza moartea.
Leziunile macroscopice sunt necaracteristice. Modificarile histopatologice din
sistemul nervos central dau un tablou de encefalomielita limfomonocitara. Modificarea
histopatologica caracteristica sunt incluziile Babes-Negri situate in citoplasma neuronilor si in
prelungirile lor, mai ales in celulele Purkinje din cerebel.

Boala lui Aujeszky

Agentul etiologic este Suid herpesvirus, fam. Herpesviridae, genul Varicellovirus.

Rezervorul cel mai important de virus sunt porcii bolnavi sau purtatori, precum si
produsele provenite de la acestia. Sursa de infectie pot fi si furajele contaminate.
Rumegatoarele nu excreta virusul in timpul bolii. Contaminarea se face in mod direct,
patrunderea virusului se face la nivelul leziunilor cutanate prin intermediul materialului
virulent, fara a se exclude calea digestiva. Boala are o evolutie sporadica.
Boala incepe prin hipertermie, disparitia poftei de mancare, scaderea secretiei lactate.
Poate imbraca o forma pruriginoasa (tipica) sau forme nepruriginoase (atipice). Forma
pruriginoasa debuteaza prin hipertermie, inapetenta, neliniste, agitatie, dupa care apare si
pruritul la poarta de intrare, animalul se linge, se musca sau se freaca de obiecte pana cand

3
plaga pruriginoasa devine sangeranda, putandu-se ajunge la automutilare. Animalul se
epuizeaza repede, dupa 10-12 ore cade in decubit, finalul bolii fiind de regula moartea.
Se observa leziuni consecutive pruritului (depilatii, eroziuni, plagi profunde, uneori cu
aspect de automutilare). Encefalul si maduva prezinta semne de ramolisment precoce.

Leucoza

Agentul etiologic este Bovine leukaemia virus, fam. Retroviridae, genul

Deltaretrovirus.
Se disting o forma enzootica si una sporadica cu mai multe forme. In cazul leucozei
enzootice sunt receptive animalele de toate varstele, dar mai frecvent se imbolnavesc vacile in
perioada de inalta productivitate. Taurii sunt afectati mai rar. Boala apare sporadic sau sub
forma de endemii stationare, cu mers foarte lent.
Leucoza enzootica bovina are doua faze. Faza preclinica se caracterizeaza numai prin
modificari hematologice si poate dura de la cateva luni la cativa ani. Faza clinica debuteaza
prin inapetenta, depresiune, astenie, anemie, scaderea productiei de lapte, hiperplazia
limfonodurilor externe si interne. In raport cu localizarea procesului tumoral la nivelul
limfonodurilor interne si organelor se pot intalni tahicardie, dispnee, pareza prestomacelor,
avorturi, distocii etc. Modificarile hematologice sunt mai accentuate. Forma predominanta
intalnita la animalele adulte este cea cronica cu durata de luni sau ani.
Se constata procese nodulare sau difuze de hiperplazie nodulara in diverse tesuturi si
organe. Limfonodurile sunt mult marite, globuloase, pe sectiune suculente, slaninoase. In
forma nodulara pe sectiune se observa numeroase tumorete. Splina este de obicei marita de 5-
20 de ori, cu foliculii limfoizi hiperplaziati, de culoare cenusie. Histologic se intalnesc
proliferari si infiltratii masive cu elemente limfoide si reticulohistocitare, care comprima
celulele specifice locale, orientandu-le spre necrobioza. Este caracteristic monomorfismul
celular. Celulele neoplazice intalnite pot apartine urmatoarelor linii celulare: limfocitare,
mielocitare, plasmocitare, mastocitare, simultan intalnindu-se si mitoze sau celule cu nuclei
giganti.

Stomatita papuloasa

Agentul etiologic este Bovine papular stomatitis virus, fam. Poxviridae, genul
Parapoxvirus.
Afecteaza toate categoriile de taurine. Principala sursa de infectie sunt animalele
bolnave, care elimina virusul prin secretiile de la nivelul leziunilor bucale, precum si
animalele purtatoare si eliminatoare. Izbucnirea factorilor este influentata de aparitia unor
factori favorizanti (stres de transport si aclimatizare, schimbarea alimentatiei etc). Apare de
obicei primavara si vara, fara tendinta de a difuza in afara focarului.
Debuteaza prin hipertermie. Pe bot, aripile nasului, la intrarea in cavitatea nazala se
observa focare de dimensiuni diferite, cele mai mici cu aspect de macula, cele mari de tip
inelar, in potcoava sau cu desen de harta rezultat prin confluare. Pe mucoasa bucala apar
focare cu aspect granular, pseudomembranos. Animalele pot prezenta hipersalivatie si
diminuarea apetitului.
La nivelul apiteliului apare hipercheratoza si hipercheratoza cu degenerare
balonizanta, in citoplasma apar incluzii mici, granulare.

Diareea virotica Boala mucoaselor

Agentul etiologic este Bovine viral diarrhea virus, fam. Flaviviridae, genul Pestivirus.
Boala afecteaza mai frecvent tineretul cu varste intre 2 luni si 2 ani. Rasele
perfectionate sunt mai sensibile. Sursa primara de infectie sunt animalele bolnave si trecute

4
prin boala care raman purtatoare si eliminatoare timp de cateva luni. Transmiterea se face prin
contact direct sau indirect. Infectia se realizeaza pe cale respiratorie, digestiva,
transplacentara. In difuzarea bolii pot interveni si insecte hematofage cu rol de vectori
mecanici. Apare mai frecvent in sezoanele reci, cu precadere in unitatile in care se practica
cresterea intensiva cu circuit inchis.
Forma acuta debuteaza cu hipertermie, prostratie, tahicardie, polipnee, inapetenta.
Urmeaza aparitia jetajului, tusei, conjunctivitei. Pe mucoase, pielea din jurul ochilor, gurii,
urechilor apar hiperemie, hemoragii cu formare de eroziuni si ulcere. Dupa 7-9 zile apare
diareea, fecalele sunt apoase, cu bule de gaz, cheaguri de sange, resturi de mucoasa sau aspect
de mucus. Animalul se deshidrateaza, slabeste. ajungand la acidoza necompensata care
provoaca moartea. Forma cronica se intalneste la animale adulte si se manifesta prin eroziuni
bucale, jetaj usor, diaree, casectizare, scaderea productiei de lapte. Forma avortata apare la
animalele peste 2 ani in efectivele cu infectie veche.
In afara de modificarile descrise la simtomatologie se mai pot intalni eroziuni cu
aspect alungit caracteristic pe mucoasa esofagiana, enterita, hemoragii pe seroase,
degenerescenta hepatica, cardiaca si renala. Histologic intalnim necroza superficiala a
mucoaselor, eroziuni si degenerare balonizanta a celulelor epiteliale din stratul spinos.

Rinotraheita infectioasa Volvovaginita infectioasa pustuloasa

Agentul etiologic este Bovine herpesvirus 1, fam Herpesviridae, genul Varicellovirus.

Sunt receptive bovinele de toate varstele. Odata aparuta intr-o unitatese raspandeste cu
repeziciune. Durata epidemiei este de la 4-6 saptamani pana la cateva luni. Dupa trecerea prin
infectii generalizate animalele raman cu o imunitate puternica si de lunga durata. Apare de
obicei in unitatile aglomerate, mai frecvent toamna si iarna.
Forma acuta apare mai frecvent la taurine la ingrasat. Primul simptom este
hipertermia, urmata de hiperemia mucoasei nazale si a botului, crustizare si decrustizare bot
rosu. Alaturi de acestea apare jetaj, dispnee, tuse, sensibilitate traheala. Pe mucoasa bucala
apar vezicule si ulcere insotite de salivatie. Starea generala nu este rea. Forma subacuta se
aseamana cu cea acuta, dar are caracter benign. Apare mai frecvent la vacile de lapte,
determinand scaderea productiei. In forma genitala se intalnesc zone de congestie la nivelul
mucoasei vulvare, veziculopustule care se necrozeaza si se acopera cu membrane fibrinoase
care prin detasare lasa ulcere. In formele grave procesul se extinde si la mucoasa vaginala. La
tauri leziunile se localizeaza pe penis sau pe preput, fiind asemanatoare cu cele de la femele.
Se pot intalni sinuzita, laringita, traheita pseudomembranoasa, vezicule si necroze
esofagiene, focare de necroza in ficat, splina, rinichi. Examenul histologic releva procese
congestivo-hemoragico- necrotice, ulcerative si infiltrative in diverse tesuturi.

Parainfluenta

Agentul etiologic este virusul parainfluentei bovine (PI3) din fam. Paramyxoviridae.
genul Respirovirus.
Boala apare in marile colectivitati de animale, izbucnirea ei fiind conditionata de
sensibilitatea animalelor, prezenta eliminatorilor de virus si interventia factorilor de stres.
Viroza pura evoloeaza benign. Sub actiunea diversilor factori stresanti ea se complica si se
agraveaza. Sursele sunt animalele bolnave si cele trecute prin boala, precum si furajele, apa,
asternutul contaminate. Contaminarea are loc direct pe cale respiratorie prin inhalarea
aerosolilor incarcati cu particule virale. Evolueaza sub forma de enzootii de grajd cu
difuzibilitate mare in focar, fara tendinta difuzarii in afara acestuia.
Forma supraacuta se intalneste la vitei si tineret, se traduce prin rinita si
bronhopneumonie grava, sfarsind prin moarte in 2-3 zile. In forma acuta, animalele stau
izolate, prezinta hipertermie, abatere, inapetenta, lacrimare, jetaj, dispnee, tuse, semne de

5
bronhopneumonie (la ascultatie se percep raluri, suflu tubar, frecaturi pleurale, murmur
vezicular inasprit). Animalele cu forma grava respira cu gura deschisa si limba scoasa, starea
generala se agraveaza, eforturile fizice pot duce la moarte subita prin sincopa cardiaca. Forma
subacuta are aceleasi manifestari de la inceputul formei acute. Daca animalele beneficiaza de
o ingrijire corespunzatoare si nu intervin germenii de infectie secundara vindecarea are loc in
7 zile.
Se pot intalni: congestia, catarul mucoaselor respiratorii, densificari pulmonare,
leziuni de bronhopneumonie, microabcese sau colectii purulente, limfonodita mediastinala.
Histologic se constata proliferarea celulelor epiteliului bronhic si alveolar cu prezenta
incluziilor acidofile in citoplasma si nucleu.

Pneumoenterita cu adenovirus

Agentul etiologic este Bovine adenovirus, fam. Adenoviridae, genul Mastadenovirus.

In general se imbolnavesc viteii de 1-2 luni, dar se poate intalni pana la varsta de 8
luni. Sursele sunt animalele bolnave sau cu infectii latente care elimina virusul prin secretiile
nazale si conjunctivale. Eliminarea virusului prin urina poate dura pana la 10 saptamani, chiar
daca animalele s-au remis clinic, Infectia se realizeaza pe cale respiratorie si digestiva. In
efectivele indemne boala difuzeaza destul de rapid, in efectivele contaminate tinde sa ia un
caracter trenant. Incidenta este mai mare in sezoanele reci.
Simptomele sunt foarte variate si includ hipertermie, abatere, horipilatie, apetit scazut,
catar conjunctival si al cailor respiratorii. Semnele cele mai evidente sunt dispneea grava si
tusea. Frecvent se constata emfizem pulmonar. tahisfigmie, astenie, slabire, diaree.
Majoritatea animalelor se refac in 1-2 saptamani, dar starea generala ramane rea. In caz de
moarte, aceasta are loc in 3-5 zile de la aparitia semnelor de boala.
In pulmon apar focare de atelectazie sau emfizem de marimea unui bob de mazare.
Histologic se intalnesc incluzii intranucleare in celulele epiteliului bronhic, in celulele septale
si limfonodurile bronhice.

Pneumonia cu virusul sincitial respirator bovin

Agentul etiologic este BRSV din fam. Paramyxoviridae, genul Pneumovirus.

Afecteaza taurinele sub varsta de 7 ani, cea mia mare sensibilitate aparand la
animalele de 3-9 luni. Gravitatea maxima a formelor clinice apare la viteii de 8-9 luni. Sursele
de infectie sunt animalele bolnave sau trecute recent prin boala care elimina cantitati mari de
virus prin secretiile respiratorii. Contaminarea are loc pe cale respiratorie sau digestiva.
Transmiterea se mai poate realiza si prin colostru sau lapte de la mama infectata. Sezonul
rece, conditiile precare de igiena si alimentatie, stresul influenteaza evolutia si gravitatea bolii.
Boala debuteaza brusc cu hipertermie, tuse, jetaj,raluri pulmonare. parul isi pierde
luciul. La vacile in lactatie productia scade pe o perioada de 3-5 zile.
Leziunile sunt dominate de emfizemul pulmonar, la care se adauga zone de
hepatizatie. Histologic apar hiperplazia si metaplazia epiteliului bronhiolar, peribronsiolita
limfocitara, ingrosarea peretilor alveolelor.

Enterita cu picornavirus

Agentul etiologic este un enterovirus din fam. Picornaviridae.

Se intalneste de obicei la viteii in varsta de 2-4 luni din marile crescatorii cu conditii
necorespunzatoare de zooigiena si alimentatie. Vehicularea virusului are loc prin purtatori si
eliminatori de virus, dar infectia poate difuza si la distanta prin furaje, unelte si vehicule
contaminate prin intermediul fecalelor.

6
 Apar abatere, pusee febrile, scaderea apetitului, jetaj, dispnee, sialoree, puls accelerat,
asociate cu tulburari digestive exprimate prin diaree, leucopenie accentuata si persistenta.
La necropsie apar congestii, edem si eroziuni acoperite cu fibrina la nivelul
intestinului subtire si placilor Peyer.

Vaginocervicita catarala

Agentul etiologic este un enterovirus din fam. Picornaviridae.

Infectia se realizeaza cu materii fecale contaminate. In timpul montei boala se poate
transmite la taur, iar de la acesta la alte vaci prin monta.
Boala se traduce prin infertilitate si prezenta unei secretii post-coitale la nivelul
comisurii inferioare a vulvei. Mucoasa vaginala este congestionata si acoperita cu exsudat
galbui, consistent, care se elimina periodic, murdarind coada si jaretele. Procentul de
fertilitate este scazut iar numarul vacilor care repeta monta este ridicat.
Suprafata mucoasei vaginale e rugoasa, are culoare marmorata cu zone brun-roscate
sau purpurii, Cervixul este hiperplaziat, faldurile endometrului coarnelor uterine sunt
proeminente. Histologic la nivelul endometrului apare necroza celulelor epiteliale.

Orhiveziculita seminala a taurului

Agentul etiologic este un enterovirus din fam. Picornaviridae.

Contaminarea taurilor se face prin murdarirea organelor genitale cu fecale ce contin
virusul. Infectia la femele se poate realiza atat prin monta cat si prin insamantari artificiale cu
sperma infectata. Infectia pulmonului si a produsului de conceptie are loc pe cale aerogena
sau hematogena.
Boala debiteaza prin apetit capricios urmat de pierderea lui, hipertermie, mers teapan,
salivatie abundenta, jetaj. La nivelul aparatului respirator apar semnele pneumoniei acute sau
bronhopneumoniei. La nivelul organelor genitale apare edemul scrotal si sensibilitatea
testiculelor. Din cauza jenei la nivelul membrelor posterioare libidoul este redus. Pulsul este
accelerat. Manifestarile clinice dispar dupa 12-14 zile, iar sterilitatea este de obicei temporara.
Modificarile constau in infiltratia edematoasa a scrotului, inflamatia mucoaselor
glandelor seminale. Histologic se constata degenerescenta superficiala e epiteliului germinal.

Rinita virotica a vitelului

Agentul etiologic apartine genului Rhinovirus, fam. Picornaviridae.

Se intalneste in efective mari de taurine, in care exista infectii permanente. Se
imbolnavesc viteii de 1-6 saptamani.
Boala se traduce prin rinita, cu jetaj seromucos, rar insotita de tuburari respiratorii.
Ca leziune se constata pneomonie interstitiala limfohistiocitara.

Diareea virala neonatala

Agentul etiologic este Rotavirusul bovin, fam. Reoviridae, genul Rotavirus asociat cu
un virus din fam. Coronaviridae.
Afecteaza viteii de 2-4 zile. Sursele de infectie sunt viteii bolnavi, cu forme subclinice,
trecuti prin boala, animalele adulte care elimina cantitati mari de virus prin fecale. Sursele
secundare sunt toate elementele din mediul extern contaminate cu materii virulente,
contaminare facandu-se pe cale digestiva. Evolutia este de obicei endemica, fiind mai grava in
sezoanele reci si umede. In unitatile in care a aparut boala tinde sa capete un caracter trenant
de la un an la altul.

7
 Boala debuteaza brusc cu hipertermie, abatere, inapetenta, diaree profuza cu fecale
spumoase, cu mucus sau strii de sange, urat mirositoare. Animalele se deshidrateaza,
mucoasele devin palide, ochii enoftalmici, parul isi pierde luciul, pielea este rece si lipsita de
elasticitate. Dupa cateva zile se pot vindeca sau mor. In caz de vindecare raman cu enterita
cronica prelungita.
Cadavrul apare deshidratat, continutul intestinal este apos cu prezenta de detritusuri de
mucoasa intestinala albicioasa plutind in masa diareica si cheaguri de lapte nedigerat.
Histologic se constata micsorarea sau disparitia vilozitatilor intestinale, celulele epiteliale apar
aplatizate si adesea vacuolizate. Zone intinse de intestin pot fi dezepitelizate.

Febra catarala maligna (coriza gangrenoasa)

Agentul etiologic este Virusul herpetic 1 si 2 alcelafin si virusul herpetic 2 ovin, fam.
Herpesviridae, genul Macavirus.
Cazurile cele mai frecvente se intalnesc peste varsta de 1 an, pana la 4-5 ani. Cel mai
sensibil este tineretul de 1 an, vacile si bivolitele de lapte. Rezervoarele de virus sunt ovinele
care fac infectii inaparente si raman purtatoare. Animalele bolnave elimina virusul prin
secretiile nazale, oculare, fecale. Modul de transmitere nu este lamurit pe deplin. De obicei
are caracter sporadic.
Tabloul clinic este foarte variabil. In mod obisnuit apare forma oculonazala asociata si
cu tulburari digestive, cutanate, genitale, nervoase, pulmonare, urinare. Debuteaza cu semne
necaracteristice (abatere, lipsa rumegarii, inapetenta, hipertermie), urmate de conjunctivita
insotita de fotofobie, uneori cheratita ce poate evolua pana la ulcer si perforarea corneei. Dupa
aparitia semnelor oculare apare jetajul, salivatie spumoasa. Starea generala se agraveaza,
animalul slabeste, sta in decubit. Urmeaza tulburari genitourinare si mai tarziu diareea (semn
de rau augur).
Pe mucoasa cailor respiratorii apar congestii, hemoragii, ulcere, exsudat fibrinos sub
forma de pseudomembrane. In tubul digestiv apar congestii, ficatul este cirotic. Splina
prezinta hemoragii punctiforme, petesii, echimoze sau mici hematoame, cordul prezinta
hemoragii subepicardice, miocardul are aspect de muschi fiert. Rinichii pot fi decolorati sau
congestionati. Limfonodurile sunt marite in volum. Histologic se intalnesc infiltratii
limfomonocitare.

Encefalita herpetica

Agentul etiologic este Bovine herpesvirus 5, fam. Herpesviridae, subfam.

Alphaherpesvirinae, genul Varicellovirus.
Sunt afectate bovinele si indeosebi viteii pana la 8-10 luni. Sursele de infectie sunt
animalele bolnave care elimina virusul prin secretiile cailor respiratorii. Patrunderea virusului
in organism se realizeaza la nivelul mucoasei nazale.
Debuteaza cu tulburari discrete din partea cailor respiratorii anterioare, apoi animalele
prezinta abatere, anorexie, hipersalivatie, dureri abdominale. Treptat apar tulburari de
comportament caracterizate prin mers rigid, scrasniri din dinti si miscari convulsive ale
maxilarelor, apoi se instaleaza o depresie pronuntata, mersul devine nesigur. Faza de depresie
este intrerupta de crize de excitabilitate exprimate prin pedalari, spasme musculare si miscari
violente ale capului. In acest caz boala evolueaza intotdeauna spre moarte.
Meningele poate fi congestionat, congestia poate sa apara si la nivelul mucoaselor
tractului digestiv si cailor respiratorii anterioare. Se mai constata hipertrofia si congestia
tonsilelor si limfonodurilor retrofaringiene si mediastinale. Microscopic apare
meningoencefalita limfomonocitara, nevrite si ganglionite. Apar zone de edem atat in
substanta alba cat si in cea cenusie. Afectarea neuronilor se traduce prin fenomene de necroza,
edem, spongioza.

8
 Pesta bovina

Agentul etiologic este Rinderpest virus, fam. Paramixoviridae, genul Morbillivirus.

Principala sursa de infectie sunt animalele bolnave care elimina virusul prin toate
secretiile si excretiile. Contaminarea se realizeaza direct prin coabitarea animalelor sanatoase
cu cele bolnave. In raspandirea bolii la distanta un rol important il au animalele salbatice.
Calea de infectie obisnuita este cea digestiva, prin furaje si apa contaminate. Odata aparuta,
boala evolueaza sub forma epidemica.
Forma acuta este forma obisnuita de boala, avand trei faze:
1. de invazie (hipertermie, puls si respiratie accelerate, prostratie, congestia conjunctivei,
epifora, fotofobie, jetaj)
2. a leziunilor externe (modificari ale mucoaselor vulvo-vaginale, preputiale, oculare,
nazale, bucale traduse prin congestii, hemoragii, necroze, eroziuni si ulcere acoperite cu
pseudomembrane; botul este uscat, cu crevase, cu exsudat concretizat sub forma de
pseudomembrane in jurul orificiilor nazale)
3. a tulburarilor gastrointestinale (diaree profuza, fetida, cu sange si lambouri de
mucoasa necrozata, animalele slabesc, raman in decubit permanent si mor in hipotermie)
Limfonodurile sunt tumefiate, cu hemoragii, ficatul, miocardul si rinichii sunt
degenerati. In amigdale, limfonoduri, timus, placile Peyer, mucoasa bucala apar celule gigante
multinucleate, incluzii celulare oxifile, necroza limfonodurilor.

Dermatoza nodulara

Agentul etiologic este Lumpy skin disease virus, fam. Poxviridae, genul
Capripoxvirus.
Sunt mai sensibile rasele cu constitutie fina, femelele in lactatie, tineretul. Sursele de
infectie sunt animalele bolnave sau convalescente la care virusul se afla in sange, fiind
eliminat prin saliva, lapte, sperma, descuamatii cutanate. Modul de transmitere nu se cunoaste
cu certitudine.
Debuteaza cu hipertermie moderata, inapetenta, jetaj, dupa 48 de ore apare eruptia
cutanata tradusa prin noduli intradermici, initial edematosi apoi duri, rotunzi, proeminenti,
bine circumscrisi, insotiti de hipertrofia limfonodurilor superficiale. Nodulii se gasesc in
special pe gat, piept, spate, coapse, gambe, perineu, vulva, mamela, scrot, bot, mucoasa nazala
si bucala. In formele benigne apar putini noduli, iar in formele maligne sunt de ordinul
sutelor. Nodulii de pe piele sufera o necroza, pielea se usuca, devine dura si se desprinde
lasand cratere granuloase in grosimea dermului care se vindeca cu cicatrici sau se infecteaza,
formand placi profunde si abcese metastatice in limfonodurile invecinate. Animalele slabesc,
pot aparea mamite, avorturi, sterilitate la masculi.
Histologic se observa tromboza vaselor mici, mansoane perivasculare, necroza de
coagulare.

Febra de trei zile

Agentul etiologic este Bovine ephemeral fever virus, fam. Rhabdoviridae, genul
Ephemerovirus.
Sunt receptive doar bovinele, in special peste varsta de doi ani. Bovinele di rasele
importate sunt mai sensibile decat cele autohtone. Boala evolueaza endemic, epidemic, mai
frecventa in sezonul cald si ploios, fiind transmisa de diverse insecte hematofage.
Boala debuteaza brusc cu hipertermie, abatere, inapetenta, imobilitate, congestia
mucoaselor, epifora, fotofobie, jetaj. La unele exemplare tulburarile regreseaza si se remit
dupa 1-2 zile, la altele apar mialgii, tremuraturi musculare, schioaturi pasagere, pozitie
decubitala. Respiratia este accelerata, superficiala, dureroasa. Poate sa apara constipatie care

9
alterneaza cu diaree. Productia de lapte scade foarte mult, revine dupa cateva zile, dar fara a
atinge nivelul anterior.
La examenul necropsic se pot observa rinita, traheita, bronhopneumonie, hipertrofia
limfonodurilor, poliartrite. Histologic apar necroze ale peretilor vaselor, tendoanelor,
membranelor sinoviale, muschilor, tromboze.

Imunodeficienta bovina

Agentul etiologic este Bovine immunodeficiency virus, fam. Retroviridae, subfam.

Lentivirinae. genul Lentivirus.
Apare mai frecvent in efectivele de bovine de lapte comparativ cu cele de carne.
Modalitatea naturala de transmitere nu este pe deplin clarificata, dar transmiterea s-a realizat
experimental prin inoculare de sange.
Se constata febra, apatie, inapetenta, slabire brusca, leucocitoza, hipertrofia nodulilor
limfatici, semne de encefalita. Infectiile secundare aparute crsc incidenta mamitelor,
metritelor si infectiilor podale.
Se constata limfadenopatie cu hiperplazie foliculara si meningoencefalita.

Telita ulcerativa herpetica

Agentul etiologic este Bovine herpesvirus 2, fam. Herpesviridae, genul Simplexvirus.

Sunt receptive bovinele domestice si bubalinele in lactatie si indeosebi primiparele in
primele 2-10 zile dupa parturitie. Sursele de infectie sunt animalele bolnave si trecute prin
boala, precum si elementele mediului inconjurator contaminate. Transmiterea se face prin
contact direct si chiar prin insecte.
Forma clasica: pe pielea mameloanelor apar placi indurate, albicioase sau translucide,
sensibile, care devin cianotice si se separa de tesuturile sanatoase printr-o zona de exsudatie
seroasa. Ulterior in grosimea dermului se formeaza vezicule cu peretii subtirir care se sparg
usor cu ocazia mulsului sau a suptului. Procesul ulcerativ se vindeca de obicei dupa 4-7 zile.
La vitei apare congestia mucoasei bucale si ulcere pe pielea botului, buzelor, narilor. Forma
mamara: numai afectarea pielii mamelei, leziuni mai putin severe care se vindeca mai rapid.
Forma generalizata: aparitia unor noduli duri, circulari, localizati numai in straturile
superficiale ale epidermei de pe mamela, cap, gat, partea posterioara a flancurilor. Nodulii se
necrozeaza rapid, se ulcereaza si la final se crustizeaza, crusta cade lasand pielea depilata,
zona se reface dupa cateva saptamani.
Histologic se constata procese de degenerescenta balonizanta, formarea sub stratul
cornos a unor vezicule delimitate lateral de sincitii multinucleate, infiltratii dermice cu
mastocite, mono si polinucleare, in derm hiperplazii mezenchimale cu caracter limfoblastic
in fazele de cicatrizare.

Pseudovariola

Agentul etiologic este Pseudocowpoxvirus, fam. Poxviridae, genul Parapoxvirus.

Sunt receptive indeosebi vacile in lactatie, peste varsta de 2 ani; boala se raspandeste
prin intermediul mainilor mulgatorilor sau aparatelor de muls.
Procesul incepe prin eritem, edem si formare de mici papule initial portocalii, ulterior
devin mai inchise la culoare, localizate pe pielea glandei mamare si mameloane. Papulele nu
veziculeaza, ci se usuca si formeaza o crusta fina, iar sub protectia ei procesul se extinde,
formandu-se noduli cu diametrul de 5-20 mm. Crusta se indeparteaza si rezulta o proeminenta
care se vindeca in aproximativ o luna.
Histologic apare hiperplazia stratului spinos asociata cu spongioza si necroza.

10
 Encefalopatia spongiforma bovina

Sunt receptive taurinele, incidenta cea mai mare se inregistreaza intre varsta de 3-6
ani. Sursa de infectie este faina de carne si oase preparata din carcase de rumegatoare bolnave
de scrapie sau ESB, insuficient prelucrata industrial. Se intalneste mai frecvent la vacile de
lapte. ESB este consecinta unei infectii pe cale orala. In fermele contaminate boala imbraca
un caracter sporadic.
Debutul bolii este insidios, exprimat prin modificari de comportament discrete care
pot trece neobservate, urmate gradual de frica, neliniste, miscari continue ale urechilor,
lingerea frecventa a botului, privire fixa, salivatie abundenta, evitarea altor vaci, tremuraturi
musculare, scrasniri din dinti, tulburari de hipersensibilitate, mers in manej, refuzul de a fi
condus sau introdus in adapost. Uneori animalele devin agresive fata de congenere sau de om.
treptat are loc o degradare a starii generale, cu ataxie, mers leganat cu pasi mici, animalele se
impiedica, cad, se ridica cu greutate sau raman in decubit, se epuizeaza, sfarsind prin moarte.
La necropsie nu se constata leziuni caracteristice. Examenul histologic releva
spongioza neuropilului, degenerarea pericarionilor din substanta cenusie, exprimata prin
granularea si vacuolizarea citoplasmala, cu aspect de balonase de sapun, glioza, proliferarea
difuza a astrocitelor. Se produc fenomene necrobiotice cu picnoza nucleara, tigroliza si
neuroliza.

11
 BIBLIOGRAFIE
1. Braun U, Schniker E, Pusterla N, Schonmann M (1998) Clinical findings in 50 cows
with bovine spongiform encephalopaty
2. Brunner DW, Gillespie JH (1973) Hagans infectious disease of domestic animals
3. Bryson DG (1993) Necropsy findings associated with BRSV pneumonia,
4. Burrows R, Mann JA, Greig A, Chapman WG, Goodridge D (1971) The growth and
persistence of foot and mouth disease virus in the bovine mamary gland
5. Catana N (2005) Boli virotice si prionice ale animalelor
6. Diaconu C, Olaru E, Donescu D, Popescu St, Diaconu C, Dobre A (2001) Evolutia
unui focar d e boala lui Aujeszky la taurine
7. Djupina SI, Sviridov AA (1962) Rolul animalelor vindecate de febra aftoasa in
raspandirea bolii
8. Elazhary M (1982) A natural outbreak of bovine respiratory diseases caused by
bovine respiratory syncitial virus
9. Olariu-Jurca I, Coman M, Stancu A (2005) Modificari morfopatologice in leucoza
enzootica la bovine sacrificate in abator si aspecte legate de diagnosticul bolii
10. Olariu-Jurca I, Coman M, Stancu A (2005) Morphopathological changes in a source
of type 3/PI3 parainfluenza in imported cattle and aspects related to the
histopathological disease diagnosis
11. Olariu-Jurca I (2006) Diagnostic necropsic si medicina legala veterinara
12. Pop M, Vasiu C, Olariu-Jurca I, Olariu-Jurca A (2011) Diagnostic epidemiologic si
morfoclinic in boli infectioase la animale
13. Pop S, Vasiu C, Pop M (2007) Epidemiological investigations on enzootic bovine
leukosis
14. Pop S, Vasiu C (2007) Morphopathological aspects pointed out in enzootic bovine
leukosis
15. Van der Maaten (1973) Izolation of bovine syncitial virus from maternal and fetal
blood

12