Salmoneloza –avortul salmonelic

Avortul salmonelic al oilor este cea mai frecventă şi cea mai importantă (din
punct de vedere economic) infecţie salmonelică a ovinelor, fiind produsă de
Salmonella abortus ovis.

Boala se caracterizează clinic prin avorturi şi îmbolnăviri perinatale la miei

şi evoluează singură sau asociată cu alte boli infecţioase avortigene:
campilobacterioza ovină, avortul chlamidian, variola ovină sau unele boli
metabolice (cetonemia de gestaţie).

Boala este condiţionată de factori favorizanţi precum: alimentaţie

dezechilibrată, furaje îngheţate sau alterate, frig, umiditate şi apare adesea spontan,
având caracter enzootic, fără tendinţă de difuzare în afara focarului.

Lipsa boxelor de fătare favorizează răspândirea infecţiei. În timpul avorturilor şi

după avort, oile elimină, odată cu lichidele fetale, şi foarte multe bacterii.
Transmiterea infecţiei în teritoriu se realizează prin introducerea de oi purtătoare şi
eliminatoare de bacterii, sau prin berbeci de reproducţie, deşi avortul salmonelic al
oilor nu este o boală cu transmitere sexuală.

Apariţia bolii este favorizată de condiţiile de alimentaţie şi zooigienă

necorespunzătoare (frig, umezeală, oboseală), iar evoluţia este endemică.

Profilaxia

Oile care au avortat se izolează şi se tratează cu antibiotice cu spectru larg.

La restul oilor se pot administra, profilactic, antibiotice în furaje, sau vor fi tratate
injectabil cu antibiotice cu acţiune prelungită. Mieii bolnavi se tratează şi ei cu
antibiotice cu spectru larg.

Efectivul în care s-au semnalat avorturi va fi atent supravegheat. Se vor lua

măsuri pentru izolarea oilor care au avortat, colectarea avortonilor şi învelitorilor,
distrugerea lor, de preferat prin incinerare, şi dezinfecţia saivanului.

Profilaxia bolii se realizează prin măsuri generale, accentul punându-se pe

asigurarea condiţiilor corespunzătoare de zooigienă şi a raţiilor alimentare
echilibrate.
 Profilaxia specifică (imunoprofilaxia) se poate face cu un vaccin preparat
dintr-o tulpină inactivată de S. abortus ovis (Salmovin). Se vaccinează s.c., oile în
a doua şi a treia lună de gestaţie, cu 3 şi 5 ml de vaccin la interval de 21 zile.

Mamita gangrenoasă

Răsfugul negru sau mamita gangrenoasă este o boală infectocontagioasă

bacteriană, sporadică sau enzootică, întâlnită la oi şi la capre. Agentul etiologic
este Staphylococcus aureus, o bacterie rezistentă în mediul exterior, care trăieşte ca
epifită pe pielea animalelor.

La boală sunt receptive numai oile şi caprele aflate în perioada de lactaţie,

fiind frecventă primăvara, mai ales la ovinele tinere şi din rase perfecţionate.

Bacteria se transmite cu uşurinţă de la un animal la altul, fiind purtată de

mâinile mulgătorilor, de mieii care sug şi care pot produce traumatisme ale
ugerului, dar şi prin aşternut.

Aspect lezional al mamitei gangrenoase

 Mamita gangrenoasă poate fi deosebită clinic de agalaxia contagioasă
(răsfugul alb). Pentru mai multă siguranţă, se recurge la examenul bacteriologic. Se
vor face frotiuri din secreţia mamară sau din ţesutul lezat.

Prezenţa stafilococilor în frotiuri în număr mare (coci Gram pozitiv de 0,6-1

µm, dispuşi izolat sau sub formă de ciorchine) este caracteristică.

Profilaxia

Profilaxia bolii se realizează prin metode generale (igiena mulsului, evitarea

brutalizării animalelor în timpul mulsului şi a păşunilor cu plante ţepoase) şi
specifice.

Pentru profilaxia specifică se foloseşte vaccinul contra mamitei gangrenoase

a oilor. Vaccinarea se practică în două reprize la interval de 21 de zile, în doză de 3
ml, subcutanat.

Animalele bolnave se tratează local şi general cu antibiotice. Local se

administrează antibiotice, intramamar, după ce mamela a fost mulsă aproape
complet. Pentru tratamentul general se folosesc sulfamide sau antibiotice cu
spectru larg.

Dacă tratamentul este instituit din timp, în formelor incipiente, prognosticul

este favorabil, dar dacă s-a produs gangrena mamelei este necesar să se intervină
chirurgical pentru extirparea mamelei, urmând ca animalele să fie îngrăşate şi
valorificate pentru carne.

Agalaxia contagioasă

Boala, cunoscută popular sub numele de răsfugul alb, este produsă de tulpini

patogene de Mycoplasma agalactiae tip A.

Surse de infecţie sunt animalele bolnave si cele trecute prin boală, care

elimină germenii prin lapte, secreţii oculare, artrite deschise, fecale si urină.
 Căi de infecţie mucoasele conjunctivală, respiratorie si digestivă, iar la oile
lactante şi canalul papilar ce se contaminează de pe mâinile mulgătorului.

Profilaxia

Boala poate fi prevenită dacă se aplică atât măsuri generale, nespecifice, cât
şi măsuri specifice.
Profilaxia nespecifică constă în interzicerea contactului turmei, la păşune sau
adăpat, cu animale bolnave, procurarea de animale numai din efective indemne,
respectarea carantinei profilactice de 21 de zile, la introducerea de animale noi în
turmă.
Profilaxia specifică (imunoprofilaxia) se realizează cu ajutorul vaccinului
contra agalaxiei contagioase a oilor şi caprelor (Agavac), obţinut din mai multe
tulpini de Mycoplasma agalactiae, inactivate cu formol şi căldură şi adsorbite pe
hidroxid de aluminiu.
În zonele în care boala a fost semnalată în ultimii ani, se recomandă
vaccinarea oilor mame la jumătatea perioadei de gestaţie, iar la restul efectivului
(berbeci şi tineret), pe parcursul lunii mai.
Vaccinul se inoculează subcutanat, în doză de 1 ml, indiferent de vârsta şi talia
animalului. Imunitatea se instalează după 10-14 zile şi durează un an.
Dacă boala a apărut, se va face examenul clinic al tuturor animalelor în timpul
mulsului, pentru depistarea oilor bolnave şi izolarea lor în vederea tratamentului.
Animalele bolnave se tratează, în funcţie de localizare, cu antibiotice cu spectru
antimicoplasmic (tylosină, lincospectin).
În localizarea mamară se recomandă mulgerea de trei ori pe zi şi infuzii cu
antibiotice în mamelă. În forma articulară, se fac aplicaţii locale cu tinctură de iod.
În forma oculară, se aplică unguente cu antibiotice.
Se va face vaccinarea de necesitate a animalelor clinic sănătoase din
efectivele infectate. Se fac dezinfecţii în saivane şi padocuri. Animalele vindecate
se introduc în turmă la sfârşitul sezonului de lactaţie. Timp de un an, în turmele
infectate, nu se vor introduce animale noi nevaccinate.