Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Candida este o specie de fungi care se gaseste, in cantitati mici, in cavitatea bucala si
in intestine, dar face parte si din flora vaginala. Candidoza este o infecție fungică
determinată de Regnul Fungi, în special de fungul Candida Albicans care se manifestă prin
înmulțirea exagerată a acestor ciuperci la nivelul altor organe.
Informatii generale
Fungii sunt microorganisme eucariote, uni sau pluricelulare, heterotrofe, care contin chitina
in peretele celular.
Pentru clasificarea fungilor, criteriul morfologic este cel mai cunoscut si acceptat in
micologia medicala. Acesta permite impartirea fungilor in trei tipuri principale:
• dimorfici – o categorie aparte de microorganisme, care pot aparea sub 2 forme, in functie
de conditiile de mediu: forma de levuri se gaseste in tesuturile organismelor parazitate sau la
37˚C in vitro, iar forma filamentoasa apare cand sunt cultivate la temperatura camerei sau la
30˚C, pe medii uzuale.
Infectiile fungice si in special cele determinate de levuri au crescut semnificativ in ultimii ani.
Limita dintre patogen si nepatogen poate fi este foarte greu de precizat, levuri
considerate nepatogene cu 1-2 decenii in urma sunt astazi recunoscute ca agenti
patogeni in cazul gazdelor imunocompromise.
Aparitia conflictului intre levuri si gazda este favorizata de o serie de factori endogeni sau
exogeni, care fie induc gazdei o stare de imunosupresie, fie modifica cantitativ raportul
existent intre levuri si celelalte categorii de microorganisme.
Factorii favorizanti endogeni sunt reprezentati de: varsta (nou nascuti prematuri, varsta a III-
a), starile fiziologice particulare (graviditatea). Factorii favorizanti exogeni includ:
corticoterapia, terapia imunosupresoare post-transplant, antibioticoterapia prelungita,
intubatia endotraheala prelungita, dispozitivele protetice, radioterapia.
In functie de situsul de izolare, fungii cei mai frecvent intalniti sunt:
• Tract respirator: Candida spp., Aspergillus spp., Alternaria spp., Geotrichum candidum,
Fusarium spp., Acremonium spp., Scopulariopsis spp., Trichosporon spp., Histoplasma
capsulatum, Coccidioides imitis;
• Piele si fanere: Candida albicans, Acremonium spp., Alternaria spp., Aspergillus spp.,
Scopulariopsis spp., Geotrichum spp., Cladosporium spp., Trichophyton spp.,
Epidermophyton flocossum, Microsporum spp., Criptococcus neoformans1;2;3;5.
Infectiile vaginale cauzate de candidoza sunt usor de depistat. Exista si forme ale
infectiei cu caracter asimptomatic, mai ales in stadiile incipiente, cand cea mai buna varianta
pentru diagnosticare este un test de urina, pentru a exclude posibilitatea unei infectii de tract
urinar, apoi o analiza a secretiilor vaginale. Ginecologul va efectua o examinare pelvina,
pentru a identifica semnele infectiei cu candida pe organele genitale externe. Apoi va
examina cervixul si peretii vaginului. Mostra de secretie va fi supusa unei analize
microscopice, pentru stabilirea diagnosticului.
Candidoza vaginala are simptome care dau o stare de disconfort in zona intima si sunt
dificil de ignorat. Printre acestea se numara:
Candidoza este mai rar intalnita la barbati si apare, de obicei, in urma unui contact
sexual cu o femeie care are infectia. Simptomele frecvente includ disconfort la urinare si in
timpul actului sexual, iritatie, senzatie de arsura si mancarime. Zona afectata capata o culoare
rosiatica, iar pe penis pot aparea mici leziuni albicioase sau rosii.
O candidoza netratata poate avansa, iar simptomele devin severe. Acestea includ:
Flora vaginala contine mai multe ciuperci, printre care si Candida, si bacterii, care
ajuta la functionarea organismului in parametri normali. Lactobacillus reprezinta o clasa de
bacterii care produc acid, in special acid lactic, iar acesta previne inmultirea necontrolata a
candidei. In momentul in care apare un dezechilibru care afecteaza flora de lactobacili,
candida incepe sa se multiplice si astfel apare infectia. Potrivit MayoClinic, exista mai multi
factori care pot cauza aparitia infectiei:
● Sarcina schimba nivelul hormonilor din organism, iar un nivel crescut de estrogen,
precum si un pH mai acid al vaginului pot favoriza aparitia infectiei cu candida.
Tipuri de candidoza:
In functie de zona afectata de candidoza, exista mai multe tipuri ale acestei infectii:
Candidoza orala este localizata la nivelul cavitatii bucale si se manifesta prin aparitia
unor pete albicioase, care pot sangera la stergere, aparitia unui gust neplacut in gura, rosirea
si inflamarea gurii si a gatului, aparitia unor fisuri in colturile gurii si a senzatiei de arsura sau
de usturime, scrie nhs.uk. Candidoza orala poate avea cauze multiple: de la administrarea
antibioticelor, pana la o igiena orala necorespunzatoare. Risc crescut de infectie exista la
fumatori, la persoanele care au gura uscata, din cauza unui tratament, sau la persoanele care
fac chimio si radioterapie, pentru tratarea cancerului. Bebelusii, copiii sau persoanele in
varsta sunt mai predispuse infectiei, deoarece au un sistem imunitar mai slabit. Trebuie
mentionat si faptul ca acest tip de candidoza nu este contagios, intrucat toate persoanele au
aceasta ciuperca in flora cavitatii bucale.
Candidoza inghinala se manifesta prin aparitia unor iritatii in zona inghinala sau pe
partea interioara a coapselor. Infectia este insotita de prurit vulvar, inrosirea organelor
genitale si aparitia senzatiei de usturime si mancarime.
Candidoza esofagiana apare atunci cand candida se raspandeste in jos, spre esofag,
din cavitatea bucala. Infectia afecteaza mai ales persoanele cu imunitate scazuta, motiv pentru
care 10-15% dintre cei infectati cu virusul HIV contracteaza infectia, la un moment dat, iar
20% dintre persoanele care urmeaza un tratament pentru cancer au risc crescut.
Bebelusii care sunt nascuti natural pot face candidoza esofagiana sau orala, daca mama a avut
o infectie vaginala la nastere. De asemenea, bebelusii pot contracta infectia si daca sunt
alaptati la san, iar mameloanele mamei sunt afectate.
Candidoza sistemica - este cel mai periculos si rar tip de candida. In cadrul
candidozei sistemice, fungii contamineaza sangele si se raspandesc astfel in tot organismul,
cauzand infectii severe. Aceasta afecteaza unele dintre cele mai importante organe, inclusiv
creierul, ochii, ficatul si inima.
Situatia este intalnita numai la persoanele cu un sistem imunitar precar din cauza HIV sau a
cancerului, la persoanele care au utilizat medicamente imunosupresive si la persoanele care
au suferit un transplant de organe. Fungii de candida contamineaza fluxul sanguin si se
raspandesc in tot corpul, provocand infectii grave la nivelul creierului, ochilor, ficatului si a
inimii.
Tratamentul candidozei depinde de mai multe aspecte: severitatea infectiei, daca este
vorba despre o infectie recurenta, precum si de tipul de candidoza. Exista tratamente care se
administreaza oral, vaginal sau local, prin aplicarea unor solutii specifice. Medicul
dumneavoastra este singurul care poate prescrie tratamentul optim pentru candidoza, iar in
cazurile usoare va poate recomanda chiar si un tratament naturist, care sa stimuleze productia
de bacterii bune, care sa ajute la contracararea infectiei. De asemnenea, urmarea unei terapii
pentru imbunatatirea imunitatii, asigurarea unei igiene zilnice optime si adoptarea unui stil de
viata echilibrat contribuie major la preventia recidivei infectiei.
Este o clasa care poate include medicatie cu efect antifungic, frecvent utilizata in terapia
candidozei. Dupa efectuarea investigatiilor, medicul va poate recomanda comprimate sau
pastilele pentru candidoza, in functie de mai multi factori.
Tratamentele locale
Candidoza inghinala, mamara, chiar si vaginala pot cuprinde si tratamente locale cu unguente
antifungice, care ajuta la distrugerea coloniilor de candida la ameliorarea simptomele.
Unguentul pentru candidoza trebuie aplicat la intervale regulate, iar tratamentul dureaza intre
7 si 14 zile, in functie de severitatea infectiei.
In cazul in care candidoza apare din nou, la mai putin de o luna de la incheierea unui
tratament, este posibil sa va confruntati cu o candidoza recurenta, insa doar medicul
ginecolog poate stabili cu exactitate daca este vorba despre aceasta problema. De asemenea,
acesta poate stabili concret cauzele recidivei si va poate recomanda un tratament care sa
combata eficient simptomele si sa scada riscul reaparitiei infectiei.
O dieta bogata in fibre si proteine, saraca in zahar, este un prim pas in prevenirea candidozei.
Usturoiul are proprietati antimicrobiene, antifungice si de intarire a sistemului imunitar, asa
ca il puteti include in dieta. De asemenea, lactatele, in special cele cu fermentatie, precum
iaurtul, sustin flora organismului si pot fi eficiente in ameliorarea simptomelor candidozei.
Pe langa dieta, nu trebuie neglijata nici importanta unei toalete adecvate a zonei
intime. Spalarile repetate cu sapunuri dure nu fac decat sa dezechilibreze si mai mult pH-ul
zonei genitale. De aceea, este recomandat sa alegeti un sapun cu pH neutru, sa va spalati
intotdeauna din fata in spate si sa evitati dusurile vaginale, care pot agrava problema.
Pentru a ameliora o candidoza orala, topiti doua lingurite de ulei de cocos, apoi clatiti
bine gura cu el timp de 10 secunde. Nu consumati alimente timp de 30 de minute dupa
aplicarea tratamentului.
In cazul infectiilor vaginale sau inghinale, uleiul de cocos trebuie aplicat cu ajutorul
unui tampon si lasat sa actioneze cel putin 30 de minute. Tratamentul poate fi aplicat de mai
multe ori pe zi, iar singurul lucru de care trebuie sa tineti cont este ca uleiul sa fie fabricat
100% din cocos, fara sa contina aditivi sau conservanti.
Candidoza este cea mai frecventa infectie din timpul sarcinii si apare din cauza
nivelului ridicat de estrogen din corp, fara sa afecteze insa fatul sau sarcina. Cu toate acestea,
daca la nastere mama are o infectie cu candida, este posibil sa o dea si bebelusului, la care se
manifesta mai ales oral sau esofagian.
Chiar daca nu exista o cale sigura pentru a preveni candidoza in timpul sarcinii, exista
cateva masuri de siguranta, care diminueaza riscurile aparitiei acesteia:
Candidoza se transmite?
Aproximativ 75% dintre femei au cel putin o infectie cu Candida, la un moment dat in
viata. In cazul candidozelor vaginale recurente, care apar de mai mult de trei ori pe an,
ginecologul poate prescrie un tratament de rutina, axat pe preventia infectiei si mentinerea
unei flore vaginale echilibrate. De asemenea, sunt recomandate o dieta bogata in proteine,
fara exces de zahar, o igiena corespunzatoare, evitarea lenjeriei intime din materiale sintetice,
precum si mentinerea unei imunitati puternice.
Nu exista inca studii care sa arate de ce unele femei sunt mai predispuse infectiilor cu
candida si ce anume cauzeaza recidivarea sau cronicizarea unei candidoze. Cu toate acestea,
un articol publicat in 2006 in Jurnalul Clinic de Microbiologie arata ca exista cativa factori de
risc:
In cazuri rare, poate fi vorba si despre o reactie alergica la candida, aparuta dupa
prima infectie.
Riscurile candidozei
Candidoza nu este o infectie cu riscuri majore pentru organism, insa, netratata, aceasta
poate cauza probleme mai grave de sanatate. O candidoza netratata poate patrunde in sange
(candidoza invaziva) si poate ajunge astfel la organele vitale ale corpului (plamani, ficat sau
in valvele inimii). Un raport publicat in Jurnalul Clinic de Microbiologie arata ca infectiile cu
candida sunt a patra cauza a infectiilor la nivelul sistemului circulator si pot cauza, in ultima
faza, cedarea organelor.
Candidoza se poate extinde si asupra tractului urinar. Candidoza renala este o
complicatie rara a infectiior si include simptome precum durerile abdominale si lombare, iar
in unele cazuri poate aparea si febra.
CAPITOLUL II
Diagnosticul candidozei se face prin examen clinic si de laborator (examen direct si / sau
culturi). Candidoza cutanata (intertrigouri) sunt favorizate de obezitate, maceratie si lipsa de
igiena. Diagnosticarea candidozelor pielii si mucoaselor se bazeaza pe analizarea
prelevatelor, cu examinare directa sau dupa cultivare.
2,1,Candidoza orala
Un exsudat faringian este un examen care identifica prezenta unei infectii bacteriene, fungice
sau virale la nivelul regiunii faringiene (gatului). O mostra de secretii este prelevata de la
nivelul cavitatii faringiene si este plasata intr-un recipient care stimuleaza cresterea
microorganismului care a determinat boala (in cazul in care acesta exista).
Tipul de organism va fi identificat ulterior prin examinare la microscop, prin efectuarea unor
teste chimice sau prin ambele metode. In cazul in care pe mediul de cultura nu creste nici un
organism, testul este negativ. In cazul in care cultura este pozitiva, se poate efectua un test de
sensibilitate a microorganismului la antibiotice (antibiograma).
Exsudatul faringian se preleva inainte sau dupa 4 ore de la toaleta cavitatii bucale sau ingestia
de alimente sau lichide.
Tehnica de recoltare
- Se aseaza pacientul pe scaun cu fata spre sursa de lumina, gatul in usoara extensie si ceafa
sprijinita de spatar sau perete.
- Se deprima baza limbii cu apasatorul si, in timp ce pacientul pronunta vocala “a”, se sterg
ferm cu tamponul amigdalele si peretele posterior al faringelui, insistand asupra zonelor
inflamate, ulcerate sau cu depozite purulente; daca exista false membrane, acestea se desprind
usor, tamponandu-se mucoasa subiacenta; atat la introducerea cat si la scoaterea tamponului,
se evita atingerea bazei limbii si a palatului moale.
- Se introduce tamponul in tubul protector simplu sau prevazut cu mediu de transport (Amies
sau Stuart), care se eticheteaza corespunzator.
- Se preleva:
un tampon simplu fara mediu de transport, din care se va efectua testul rapid pentru
detectarea antigenului streptococic de grup A;
un tampon simplu, de la nivelul zonei ulcerate, din care se vor efectua extemporaneu
doua frotiuri pentru examenul microscopic, in vederea diagnosticarii anginei Vincent;
un tampon prevazut cu mediu de transport pentru efectuarea culturii.
Transportul probelor catre laborator se face in maximum 2 ore de la prelevare. Desi probele
prelevate pe tampoane in tuburi ce contin mediu de transport pot fi pastrate pana la 24 ore,
este recomandat ca insamantarile pe mediile de cultura sa se faca imediat ce probele ajung la
laborator, pentru o mai sigura recuperare a microorganismelor urmarite.
Diagnosticul de laborator
• Se insamanteaza proba pe agar Columbia cu 5% sange de berbec si, la cerere, cand medicul
clinician solicita si flora, pe agar Chocolate.
• Examenul microscopic colorat Gram din probele de exsudat faringian nu este recomandat
deoarece nu se poate face o diferentiere intre patogenii suspectati si flora normala de la acest
nivel. Exceptie fac urmatoarele situatii:
corelarea rezultatelor microscopiei cu izolarea predominanta si in cantitate mare in
cultura a unei specii de Candida (albicans sau tropicalis)2;
diagnosticul anginei fuso-spirochetozice – examinarea microscopica a frotiului colorat
Gram, urmarind prezenta bacililor Gram negativi fusiformi si a spirochetelor, in
contextul unei reactii inflamatorii1;2;
diagnosticul anginei difterice – frotiu efectuat extemporaneu ce trebuie trimis la
laborator impreuna cu tampoanele si biletul de trimitere care are obligatoriu notata
suspiciunea clinica.
In conditii normale, pe frotiul colorat Gram se observa bacili Gram pozitivi, drepti sau usor
incurbati cu laturile paralele, cu grosimea si lungimea variabile pana la polimorfism, uneori
filamentosi, care reprezinta flora lactobacilara (bacili Döderlein)2. In vaginoze, flora
lactobacilara este inlocuita cu bacili Gram variabili (G. vaginalis, Bacteroides spp.) si bacili
Gram negativi incurbati (Mobiluncus). Vaginoza se caracterizeaza prin prezenta de “clue
cells” – celule vaginale superficiale ce prezinta pe suprafata lor abundenta flora bacteriana.
Prezenta formatiunilor rotund-ovalare Gram pozitive este sugestiva pentru candidoza
vaginala.
Viabilitatea levurilor poate fi afectata de caldura excesiva sau de frig, fiind recomandat ca
transportul probelor sa se faca la temperatura ambianta, iar procesarea lor in cel mai scurt
timp (aproximativ 2 ore).
Desi aproape orice tesut sau fluid poate fi supus izolarii si identificarii fungice, cele mai
importante specimene sunt reprezentate de: folicul pilos, tegument, raclat unghial, secretie
genitala, exudat faringian, sputa, aspirat transtraheal si lichid pleural, tesuturi din plagi, lichid
cefalorahidian, sange, urina si materii fecale1;2;3.
Diagnostic de laborator
Levurile pot fi izolate din produsele patologice primite in laboratorul clinic in urmatoarele
situatii: contaminarea probei prin manevre defectuoase in cursul prelevarii, colonizarea cu
levuri a unor suprafete (tegument, mucoase) sau cavitati, infectia cu aceste microorganisme.
In cazul prelevatelor din situsuri normal sterile, prezenta levurilor indica infectie, daca s-au
luat toate masurile de prevenire a contaminarii in timpul recoltarii. In cazul probelor
provenite din situsuri nesterile, cu microbiota proprie, coroborarea datelor clinice,
epidemiologice si de laborator este absolut necesara pentru interpretarea semnificatiei clinice
a levurilor.
Pentru infectiile fungice se efectueaza doua tipuri de analize: cultura si identificare fungi cu
antifungigrama pentru fungi de tip levuriform si cultura si identificare fungi dermatofiti.
Determinarea sensibilitatii la antifungice pentru aceste specii se face cu ajutorul unui sistem
standardizat ce permite testarea la:
In cazul in care din produsele patologice se dezvolta fungi filamentosi, identificarea acestora
se realizeaza pe baza aspectului macroscopic al culturii si morfologia microscopica a
organelor de fructificare. Antifungigrama nu se efectueaza in cazul izolarii acestor specii de
fungi.