Sunteți pe pagina 1din 5

EMBRIOLOGIE- LP 2

Dezvoltarea glandelor cu secretie interna.


Dezvoltarea glandelor endocrine: adenohipofiza, neurohipofiza, epifiza, tiroida, timusul,
paratiroidele, pancreasul endocrin, glandele suprarenale, gonadele.
Test
Glanda pituitara / Hipofiza (săptămâna a 4-a)
Adenohipofiza apare dintr-o evaginare a ectodermului superficial din tavanul
stomodeului, cunoscută sub numele de punga lui Rathke. Neurohipofiza se formeaza dintr- o
prelungire a hipotalamusului (numita infundibul) care ia nastere din neuroectodermul veziculei
diencefalice.

Hipotalamusul (săptămâna a 4-a)


Hipotalamusul se dezvoltă din ectodermul tubului neural (diencefal, prozencefal), din
podeaua veziculei diencefalice, cranial de infundibulum.

Glanda pineală (epifiza) (săptămâna a 8-a)


Epifiza se dezvoltă din neuroectodermul părții dorsale a acoperișului diencefalului.

Glandele suprarenale (săptămâna 5-6)


Medulosuprarenala se dezvoltă din celule migrate din creastele neurale din regiunea
trunchiului, în regiunea ganglionilor celiaci și spre cortexul suprarenal în dezvoltare - aceste
celule populează regiunea centrală a glandei.
Corticosuprarenala se dezvoltă de la nivelul mezenchimului ce captuseste peretele
abdominal posterior, intre radacina mezenterului si creasta genitala.

Tiroida (a 24-a zi)


Glanda tiroidă începe să se dezvolte în a 4-a săptămână de viață i.u., din endoderm, la
nivelul foramen cecum, la baza limbii. Diverticulul tiroidian începe să coboare și se așează pe
partea ventrală a laringelui.
Diverticulul este conectat la limbă prin canalul tireoglos. În săptămâna 6 canalul
tireoglos devine plin și apoi dispare. Partea caudală a canalului poate persista la adult ca lob
piramidal. În săptămâna a 7-a, epiteliul situat la capătul distal al canalului, proliferează și
formează o placă transversală, care va fi invadată de celulele mezodermului înconjurător și va
fi separată în cordoanele celulare.
Corpul ultimobranhial, care produce celulele parafoliculare C, derivate din cea de-a 4-a
pungă faringiană, se contopește cu glanda principală. Celulele secretante dau naștere la
calcitonină. Capsula tiroidei și stroma se diferențiază de mezoderm. În timpul celei de-a treia
luni de viata i.u., glanda tiroidă devine funcțională.

Glandele paratiroide (săptămâna a 5-a)


Parenchimul glandelor paratiroide se dezvoltă din endoderm. Glandele paratiroide
inferioare se dezvoltă din cea de-a treia pungă faringiană. Inițial coboară cu timusul. Glandele
paratiroide superioare se dezvoltă din cea de-a 4-a pungă faringiană. Paratiroidele inferioare se
separă de timus și ajung intr- o pozitie inferioara glandelor paratiroide superioare.

1
Mugure maxilar

Stomodeum
Cavitatea urechii medii

Tuba Eustachio
Meatul
auditiv extern

Glanda paratiroidă inferioară

Timusul

Glanda paratiroidă superioară

Corpul ultimobranhial
Sinusul cervical

Derivatele pungilor faringiene

Pancreasul
Pancreasul se formează în săptămânile 5-8 din două muguri endodermali ai intestinului
anterior, din podeaua primei părți a duodenului. Mugurele pancreatic ventral își are originea
împreună cu mugurele hepato-chistic și patrunde în mezoduodenul ventral. Mugurele
pancreatic dorsal proemina între cele două straturi ale mezoduodenului dorsal. Când intestinul
se rotește (săptămâna 5) mugurele ventral este purtat în sensul acelor de ceasornic pentru a
fuziona cu mugurele dorsal. De asemenea, canalele lor se anastomozeaza.
Mugurele dorsal formează partea superioară a capului și gâtului precum si corpul și
coada pancreasului, în timp ce mugurele ventral formează partea inferioară a capului și gâtului.
De asemenea, dă naștere procesului uncinat. Canalul mugurelui ventral și partea distală a
canalului mugurelui dorsal formează canalul pancreatic principal. Partea proximala a canalului
mugurelui dorsal devine canal pancreatic accesor.
Parenchimul, acinii și insulele Langerhans au origine endodermala, în timp ce țesutul
conjunctiv deriva din mezoderm. Dezvoltarea lor (săptămâna 12) este similară cu formarea
glandelor salivare. Insulina este secretata începând cu săptămâna 20. Există relativ mai multe
insule de Langerhans la nou-născut decât la adult.

2
Canal hepatic
Esofag
Mugure pancreatic dorsal

Mugure hepatic

Stomac

Colecist
Pancreas
Mugure pancreatic ventral Canal cistic

Dezvoltarea ficatului şi a pancreasului

Testiculul
Celulele germinale primordiale, apar în ectodermul primitiv. În timpul gastrulației
migrează in peretele sacului vitelin și apoi, prin mezenterul dorsal spre creasta genitala. Ele
invadează creasta genitală în săptămâna a 6-a. Crestele genitale sunt formate prin proliferarea
epiteliului celomic care pătrunde în mezenchimul din vecinatate, dând naștere cordoanelor
sexuale primitive. Crestele genitale au o parte exterioara (corticala) și o parte interioara
(medulara). Până în săptămâna a 7-a, gonadele tuturor embrionilor arată la fel. In acest moment
gonada este cunoscută sub numele de gonada indiferentă.
Cromozomul Y codifică factorul determinant al testiculului -TDF - la embrionii de sex
masculin. Sub influența cromozomului Y, cordoanele sexuale primitive proliferează în
medulară și formează rete testis și tubii seminiferi. Între cordoanele testiculului și epiteliul de
suprafață se formează tunica albugineea.
Pereții tubilor seminiferi sunt compusi din două tipuri de celule: celulele Sertoli de
susținere derivate din epiteliul germinal și spermatogoniile derivate din celulele germinale
primordiale. Între tubiie seminiferi există celule Leydig, derivate din mezoderm. Începând cu
săptămâna a 8-a celulele Leydig secretă testosteronul și testiculele devin capabile să influențeze
diferențierea sexuală a cailor genitale și a organelor genitale externe. Testiculele ajung in scrot
aproximativ în momentul nașterii sub influența hormonilor androgeni.

Medulară Cordoane medulare Rete testis

Cordoane corticale
Corticală (degenerează) Tubi seminiferi

Dezvoltarea testiculului

3
Ovarele
În absența cromozomului Y, cordoanele sexuale primitive se împart în grupuri de celule.
Cordoanele sexuale nu există decât în apropierea cortexului; în medulara cordoanele se
atrofiează. Cordoanele sexuale corticale se separă de celelalte si formeaza acumulări de celule
în jurul ovocitelor și astfel să formeze foliculii primordiali.
Ovarele coboara din abdomen în bazin. Această migrație rezultă parțial din creșterea
masivă a regiunii abdominale superioare în comparație cu zona pelvină.
După atrofia mezonefrosului rămâne doar ovarul cu mezovariumul său medial și canalul
paramesonefric cu mezosalpinxul lateral. Ele sunt conectate cu peretele abdominal dorsal al
embrionului prin mezoul tractului urogenital original. Partea superioară a gubernaculum devine
ligamentul suspensor al ovarului. Gubernaculum inferior formează ligamentul ovarian și, mai
jos, ligamentul rotund al uterului care ajunge la proeminenta genitală prin canalul inghinal.

Medulară Cordoane medulare Resturi de cordoane medulare


(degenerează)

Corticală Cordoane corticale Foliculi ovarieni

Dezvoltarea ovarului

Bibliografieː
1. Andronescu A. ”Anatomia dezvoltării omului”, Ed. Med. Bucureşti, 1986
2. Brachet Jean, Alexandre Henri “Introduction to Molecular Embryology” Heidelberg Science
Library 2nd edition 2014
3. Carlson M. Bruce “Human Embryology and Developmental Biology” 5th edition, Elsevier edit.
2013
4. Chircor Lidia, Surdu Loredana “Compendiu de Embriologie“ Editura Ex Ponto, 2012
5. Chircor Lidia, Surdu Loredana Embriologie Umană ediţia a 2-a Editura Ex Ponto, 2015
6. Cochard L. R., Netter's Atlas of Human Embryology UPDATED EDITION Saunders edit 2013
Elsevier Inc. 2015
7. Gray’s Anatomy, The Anatomical Basis of Clinical Anatomy, 41st edition Susan Standring PhD
DSc editor in chief, Ed. Churchill Livingstone Elsevier Limited, 2016., Philadelphia.
8. Moore KL, Persaud TV: “The Developing Human: Clinically Oriented Embryology”. 9th ed.
Philadelphia, Pa: WB Saunders 2011
9. O'Rahilly Ronan, Müller Fabiola “Human Embryology and Teratology” 3rd ed. New York:
Wiley-Liss. 2001
10. Sadler Thomas W, Langman Jan. “Langman's Medical embryology” 12th edition Philadelphia,
edit. Wolters Kluwer Lippincott Williams & Wilkins 2013
11. Sadler Thomas W, “Langman Embriologie medicala” Ed a 10- a , Editura Callisto
12. Schoenwolf Gary C., Bleyl Steven B., Brauer Philip R. “Larsen’s human Embryology” 5th

4
edition. Churchill Livingstone/Elsevier, 2014
13. Schmidt Ana-Nadia “Embriologie Specială” edit Intelcredo 2002
14. Surdu Loredana, Chircor Lidia - “Ghid de embriologie în 100 de pași”, Editura Ex Ponto, 2017