Sunteți pe pagina 1din 53

LEVURI

Candida
Cryptococcus
Malassezia

1
Levurile
 Levurile sunt fungi unicelulari care se nmulţesc asexuat,
prin înmugurire. Astfel sunt C albicans şi Cryptococcus
neoformans care produc celule înmugurite numite
blastoconidii.
 Formarea de blastoconidii constă în subţierea iniţială a
peretelui urmată de sinteza de material pentru peret şi
pentru membrana citoplasmatică.
 Formarea unui cerc de chitină între blastoconidie şi celula
mamă conduce la formarea unui sept.
 Separarea celor două celule este faza următoare.
 Producerea de blastoconidii poate continua fără separare
ducând la formarea de pseudohife.
 În completare cu celulele înmugurite şi cu pseudohifele,
levurile gen C albicans pot forma hife veritabile.
2
Levurile

Levurile pot avea cicluri de reproducere


asexuată și sexuată
Reproducerea asexuată are loc prin diviziune
simplă binară și înmugurire. În condiții bune
de viață celula își mărește volumul și formează
o înmugurire. Nucleul se divide prin mitoză și
cel nou format migrează în mugure, rezultând
o nouă celulă, care are structură identică cu
celula mamă, dar e de obicei mai mică. Ea
poate fi haploidă sau diploidă.
Noua celulă ( mugurele) se poate detașa sau
poate rămâne atașat, formînd mai departe, prin
înmugirire, o colonie sau un lanț.
3
Celule sferice sau ovalare izolate,
formate prin înmugurirea levurilor
se numesc blastospori ( blastoconidii)

şi se separă de celula mamă.


Unele levuri dezvoltă pseudo-
filamente
( pseudohiphae)

4
Levuri de importanţă medicală:
 Genul Blastoschizomyces (specii B. Capitatus, B.
Pseudotrichosporon)
 Genul Candida ( specia tip: C. albicans)
 Genul Criptococcus (specia tip Cr. neoformans)
 Genul Hansenulla
 Genul Malassezia
 Genul Pichia
 Genul Rhodotorula
 Genul Saccharomyces
 Genul Torulopsis (specia tip T. glabrata)
 Genul Trichosporon

5
Genul Candida ( specia tip: C. albicans)
 Genul aparţine familiei Cryptococaceae, din Deuteromycete
( fungi imperfecti)
 Gen heterogen, caracterizat prin celule globuloase, ovalare sau
elongate sau blastospori (blastoconidii) care se reproduc prin
înmugurire laterală. Majoritatea speciilor formează pseudohife.
Speciile cele mai importante sunt:
 Candida albicans
 Candida famata
 Candida glabrata
 Candida guiilermondi
 Candida krusei
 Candida lusitaniae
 Candida parapsilosis
 Candida tropicalis

6
Candida albicans

Candidoza orala
Colonii isolate. Test
de
pseudofilamentare
Chlamydo-spori

7
GENUL CANDIDA : ASPECTE MORFOLOGICE

a = albicans, t=tropicalis, k=krusei, l=lusitaniae, g=glabrata,


p=parapsilosis; chl=chlamydospore (after Campbell et al.)

8
Candidozele (moniliaze)
Definiţie
 Sunt infecţii determinate de Candida albicans şi doar ocazional de alte
specii din genul Candida.
Etiologie
 Candida albicans este o levură ovală ce poate produce celule înmugurite,
pseudohife şi hife adevărate în cursul invaziei tisulare.
 Portajul gastro-intestinal (colonizarea cu Candida albicans) se poate instala
în cursul naşterii, direct din canalul de naştere, în cursul copilăriei sau mai
târziu în cursul vieţii. Aproximativ 18% din subiecţii normali sunt purtători
la nivelul cavităţii orale.
 Portajul vaginal pentru Candida albicans este de aproximativ 12,7%.
 Nici o specie din cele peste 100 ale genului Candida nu face parte din flora
rezidentă, normală a pielii, dar ariile din proximitatea orificiilor naturale pot
fi colonizate persistent cu specii de Candida ca şi pliurile umede.
9
O caracteristică de ciuperci de drojdie din genul Candida este
prezenta doar a unei singure forme de reproducere -
înmugurire.
 O altă trăsătură caracteristică este formarea pseudomiceliilor.
 Drojdiile din genul Candida prezinta dimorfism: se prezinta
sub formă de blastospori și sub formă de fibre scurte și lungi.
 Cu excepţia infecţiilor neonatale, majoritatea cazurilor de
candidoză rezultă probabil din contaminarea gazdei cu
propriile levuri comensale şi sunt de regulă consecutive
relaţiei preexistente gazdă-levură. Trecerea de la starea
comensală la cea parazitară are loc sub influenţa unor factori
variaţi.

10
Patogenie

 Factorii de virulenţă ai Candidei albicans


sunt reprezentaţi de:
1. producerea de enzime (proteinaze acide care
degradeaza tesutul conjunctiv) şi de toxine
(endotoxine cu proprietăţi pirogene);
2. producerea de hife;
3. aderenţa la epiteliu mediată de adezine
(interactiune ligand-receptor si electrostatic, forte
van der Waals).
4. Un factor important de virulenta este capacitatea de
a stoca și produce substanțe care cresc virulență.
5. Formarea miceliilor este stimulată la nivelul
tractului gastro-intestinal şi al pielii de îndepărtarea
bacteriilor competitive.

11
 În salivă, un factor esenţial în competiţia dintre Candida
albicans şi bacterii este nivelul glucozei; când este ridicat, ca în
diabet, flora bacteriană este incapabilă să inhibe levurile.
Prezenţa bacteriilor inhibă abilitatea Candidei de a adera la
substratul subjacent.
 Cea mai mare distrugere se observa în stratul cornos al
epidermei sub formă de dezintegrare, separare și fragmentare a
țesutului;
6. în crevasele formate se gasesc clustere de blastospori (are
capacitatea de a se infiltra prin porii tegumentului).
7. Datorită capacităților lor invazive, pseudomiceliile penetrează
celulele epiteliale, determinand reducerea citoplasmei și
distrugerea nucleului. În jurul levurilor se formeaza astfel o zonă
clară de liză. 12
 Ciupercile din genul Candida au proprietăți antigenice
puternice, ele produc o varietate de toxine. Polizaharida
purificată derivată din peretele celular al C. albicans,
activează sistemul complement, induce chemotaxia
leucocitelor, stimuleaza fagocitoza și ulterior răspunsul
neutrofilelor este declansat mai devreme la patrunderea
ciupercii in tesuturi.
8. Dimorfismul (phenotypic switching) contribuie la
cresterea virulentei prin adaptarea microorganismelor si
abilitatea lor de supravietuire, invadarea tesuturilor si
evitarea imunitatii.

13
Factorii predispozanţi
ce ţin de terenul biologic al gazdei sunt reprezentaţi
de:
◦ extremele de vârstă - vârsta foarte tânără şi cea
înaintată;
în cavitatea orală:
◦ nivelul carbohidraţilor (crescut la diabetici);
◦ volumul resturilor alimentare (igiena orală neadecvată);
◦ scăderea fluxului salivar (ex. sdr. Sjögren) care induce
modificarea pH-ului, modificarea nivelului IgA şi
spălare inadecvată cu salivă a cavităţii orale;
◦ orice injurie tisulară locală cum ar fi cea secundară
portului de proteză.

14
la nivel cutanat:
◦ macerarea;
◦ umiditatea crescută;
◦ deficitul de fier (prin lipsa de saturare a transferinei).
Transferina si lactoferina inhibă creșterea ciupercilor,
cum ar fi Candida in vivo si in vitro.
 dezordini endocrine:
◦ diabet zaharat prin creşterea glucozei în urină,
sudoare, salivă şi prin alterarea fagocitozei;
◦ sdr. Cushing (spontan/iatrogen) prin supresia directă
a mecanismelor imune (în special a funcţiei
limfocitelor T);
◦ boala Addison, hipoparatiroidismul, hipotiroidismul
ce predispun la candidoze muco-cutanate cronice.
15
dezordini imunologice :
◦ depresia funcţiei limfocitelor T, a funcţiei
neutrofilelor sau macrofagelor;
◦ corticoterapie;
◦ deficitul imunităţii mediate celular în maladii severe:
leucemii, limfoame, carcinomatoză, SIDA;
 La pacienţii HIV-pozitivi, rata de portaj
pentru Candida albicans este mai mare, mai ales
la cei cu deficit sever de limfocite CD4, şi cu
nivel crescut de ß2-microglobulină. Candidoza
orală la aceşti pacienţi este un marker de
progresie spre SIDA şi totodată un marker de
prognostic nefast al bolii.

16
Manifestări clinice

Candidoza orală
Poate îmbrăca următoarele aspecte clinice:
1. Candidoza pseudomembranoasă acută,
2. Candidoza atrofică acută sau cronica,
3. Candidoza hiperplazică cronică,
4. Glosita mediană romboidală,
5. Candidoza nodulară cronică,
6. Limba neagră piloasă (viloasă),
7. Cheilita angulară.

17
18
19
20
21
Candidoza mucoasei genitale
1. Vulvovaginita candidozică,
2. Balanita candidozică.
Candidoza cutanată
 Interesează pliurile cutanate fiind favorizată de condiţiile de
umiditate crescută create de ocluzia prin îmbrăcăminte şi
pliurile interdigitale - mai ales ale mâinii - şi zonele din
proximitatea orificiilor naturale.
 intertrigo candidozic sau candidoza flexurală care poate
interesa orice pliu (submamar, inghinal), mai ales la
persoanele obeze şi determină: eritem exudativ cu depozit
albicios şi fisură în fundul pliului

22
23
 candidoza de scutece, consecutivă colonizării cu Candida
albicans a eritemului de scutece, manifestându-se prin eritem
difuz, cu pustule subcornoase, cu margini neregulate,
franjurate şi leziuni papulo-pustuloase satelite; de regulă se
poate decela prezenţa Candidei albicans în fecale.
 Paronichia este o condiţie patologică periunghială cronică.

24
25
Candidoze viscerale
 Candidozele diferitelor organe interne survin de obicei
ca diseminări secundare în septicemiile candidozice.
Septicemiile candidozice survin la bolnavii taraţi,
imunodeprimaţi, neoplazici, la care se adaugă şi ceilalţi
factori predispozanţi). Se manifestă prin febră, peteşii
( 75% din cazuri), hemoculturi şi uroculturi pozitive.

26
Diagnosticul de laborator al candidozelor

Se realizează prin:
 examen microscopic direct al produselor patologice
prelevate de pe suprafeţele mucoase (orale, genitale),
ariile cutanate (flexurale, interdigitale, periunghiale) sau
din unghie, care evidenţiază levuri ovale cu pereţi
subţiri, filamente, hife adevărate sau pseudohife;
 cultivare pe medii speciale (agar-glucoză-peptonă, agar
cromogenic), la 370C: colonii albe / crem, moi, rugoase.

27
Examen microscopic al secreției vaginale:
Candida sp. Celule levurice și pseudohife – colorate violet intens
in colorația Gram.

28
Cultura

 Cultura pe mediul Sabouraud


(Sabouraud dextrose agar).
 Sabouraud cu cloramfenicol
(Sabouraud cu cloramfenicol si
cicloheximide) , Sabouraud cu
CCG (gentamicine) şi NaCl.
 Incubare la 28-35 0 C for 5-10
zile.

29
Identificare biochimica (auxograma)
CANDIFAST kit (International Microbio-
France).

30
Candifast kit
Principiul de identificare – fermentarea
glucidelor (glucoza, galactoza, trehaloza,
maltoza, celobioza, rafinoza si lactoza) si
prezenta ureazei.
Antifungice:
polyene : Nistatina (200 U/ml);
azoli : Flucitozina (35µg/ml), Econazole
(16µg/ml), Ketoconazole (16µg/ml),
Miconazole (16µg/ml), Fluconazole
(16µg/ml).
31
Antifungigrama

 Metoda difuzimetrica
 E-test
 Microdilutii
 Amfotericine B 10µg,
Ketoconazole 15 µg ,
Itraconazole 8 µg,
Fluconazol 25 µg,
Voriconazole 1.0 µg,
 5-Fluorocitosine 1 şi 10
µg.
 Nystatine, Myconazole,
etc

32
Candida albicans

Candida albicans are trei tipuri antigenice: A,


B, C. (imunodifuzie)
Teste serologice
Teste de biologie moleculara

33
Tratamentul candidozelor

Presupune obligatoriu modificarea condiţiilor


locale favorizante, modificarea pH-ului acid,
igienă orală şi cutanată, combaterea macerării
cutanate.
Agenţii terapeutici utilizaţi sunt:
◦ poliene (nistatin, natamicină, amfotericină B);
◦ imidazoli (clotrimazol, miconazol, econazol,
ketoconazol);
◦ triazoli (fluconazol, itraconazol);
◦ flucitozina.
Tratamentul dureaza 10-14 zile.

34
a) Tratamentul candidozei orale:

formele acute:
 suspensii orale cu nistatin , amfotericină B;
 miconazol gel.
formele cronice:
 fluconazol sau itraconazol per os.

35
b) Tratamentul candidozei genitale:

vulvovaginite acute:
 ovule/tablete vaginale doză unică cu fluconazol,
clotrimazol, econazol, izoconazol;
 doză unică orală:
 fluconazol (150 mg) sau
 itraconazol (600 mg);
balanita levurică:
 antimicotic topic (imidazol, nistatin, natamicină).

36
Genul Cryptococcus specia neoformans
 Levură sferică sau ovalară de 2-15 microni diametru. Se
înmulţeşte prin înmugurire.
 Se găseşte în lumea vegetală şi animală.
 Pătrunde asociată cu dejecte de porumbei pe cale
respiratorie sau digestivă.

37
Cryptococcus neoformans

CRYPTOCOCOZA
•Mai frecvent izolat in cazul pacientilor cu SIDA, la
care produce infectii recurente si latente.
•Meningite : cefalee, vertigo, ataxie, tulburari
neurologice si de memorie.
•Infectii respiratorii dupa inhalarea prafului care
contine spori.
•Poate produce infectii sistemice
•Diagnosticul se poate face prin identificarea
microorganismului sau a antigenelor sale in sange,
LCR.
38
Patogenitate
criptococoza pulmonară poate fi
asimptomatică sau cu aspect pseudogripal
Alte localizări: osoasă, cutanată,
meningita.
Tratament amfotericina B .

39
CRYPTOCOCCUS NEOFORMANS
coloratie cu tus de India

40
Cryptococcus neoformans

41
Cryptococcus neoformans

42
Tratament
 Ankotil (Ancotil) - agentul activ flucitozina are
proprietăți antifungice împotriva ciupercilor cum ar fi
Candida genul, precum și agenți patogeni
Cryptococcus. 
Disponibil sub formă de tablete (0,5 g) și o soluție
perfuzabilă. 
 Indicații: candidoza sistemică, criptococoza,
blastomicoza, aspergiloză (numai în combinație cu
amfotericina B). 

43
Pityriasis versicolor
 Leziunile apar specific pe pielea toracelui
superior şi a braţelor, mai rar pe abdomen.
Leziunile au aspect de macule hipopigmentate
sau hiperpigmentate. Leziunile brune se pot
acoperi cu scuame. Rar aspectul poate fi papular
şi poate fi implicat şi firul de păr.

44
Malassezia furfur

45
Pitiriazis versicolor (Tinea versicolor)
Definiţie
 Este o infecţie superficială cronică
determinată de levuri din genul
Malassezia şi caracterizată prin arii
discrete sau coalescente, scuamoase,
colorate sau depigmentate, localizate mai
ales pe toracele superior.

46
Etiopatogenie

 Levurile incriminate iniţial în etiologia bolii - genul


Malassezia, Malassezia furfur care include însă cel puţin 6
tipuri de levuri lipofile. Aceste levuri colonizează intens
mai ales scalpul, toracele superior şi ariile flexurale.
 Pitiriazisul versicolor este consecinţa modificării
relaţiei dintre om şi flora levurică rezidentă determinată
de:
◦ susceptibilitate crescută (prezentă la adolescenţi, tineri);
◦ temperaturi ambientale crescute (cazuri frecvente în sezonul cald în
zonele temperate). În unele zone din țările calde până la 40%, în
timp ce în regiunile cu climă temperată, se observă în mai puțin de
1% din populație. ;
◦ sindrom Cushing spontan sau iatrogen;
◦ malnutriţie;
◦ sarcină;
◦ contraceptive orale.
47
Răspunsul imunitar mediat celular la
pacienţii cu pitiriazis versicolor este
diminuat. Depigmentarea este consecinţa
producerii de către Malassezia furfur a
acizilor dicarboxilici (acid azelaic) care
inhibă competitiv tirozinaza şi probabil
consecinţa efectului citotoxic direct
asupra melanocitelor. Hiperpigmentarea,
prezentă la cei cu piele deschisă la
culoare este încă neexplicată.

48
Manifestări clinice
Leziunea primitivă este o pată bine delimitată,
discret eritematoasă cu scuame fine.
Multiplicarea leziunilor determină arii
confluente mari de acelaşi aspect, plăci ovale
diseminate şi macule la periferie cu tentă ocru-
palidă sau brună. Descuamaţia poate fi
evidenţiată la gratajul metodic. Zonele de
elecţie ale leziunilor sunt: partea superioară a
toracelui (de unde se poate extinde pe braţe,
gât, abdomen), axile, regiunile inghinale,
eventual organele genitale.
49
50
Postterapeutic sau după rezoluţie spontană
leziunile pot lăsa depigmentări reziduale.
Pruritul este inconstant. Examenul cu lampa
Wood al leziunilor determină o fluorescenţă
palidă-gălbuie la nivelul acestora.
Evoluţie
Boala poate persista luni de zile şi frecvent
îmbracă aspect recidivant.

51
Pentru diagnosticul Tinea versicolor, în
special localizate la nivelul scalpului, se
poate utiliza metoda fluorescentă: în
lumina petele prezinta o fluorescenta
roșiatică. 

52
Diagnostic de laborator
Se realizează prin examen microscopic
direct al scuamelor care evidenţiază un
miceliu fragmentat în filamente scurte şi
levuri sferice, cu pereţi groşi.
Tratament
Obişnuit, este suficient tratamentul
antimicotic local constituit de:
◦ derivaţi azolici (clotrimazol, bifonazol,
ketoconazol - cremă şi şampon, econazol,
izoconazol);
◦ terbinafină cremă;
◦ sulfură de seleniu 2,5% (Selsun) - şampon;
◦ hiposulfit de sodiu soluţie 20%.
◦ Se poate tenta un tratament per os cu
ketoconazol sau itraconazol.

53