Sunteți pe pagina 1din 15

1

REGIUNEA MAMARĂ

I. Generalităţi
Regiunea mamară este cuprinsă între:
- coasta 3, superior de care se află regiunea infraclaviculară
- coasta 5, inferior de care se află regiunea hipocondrală
- linia axilară anterioară, lateral de care se află regiunea axilară
- linia parasternală, care o separă de regiunea sternală. La sexul feminin, după
pubertate, în dreptul regiunii sternale se află şanţul intermamar, care o separă de
regiunea mamară contralaterală.
În profunzime, regiunea mamară se întinde până la fascia muşchiului pectoral mare.
Regiunea mamară este ocupată de glanda mamară, care, împreună cu părţile moi,
alcătuiesc mamela sau sânul.

II. Dezvoltarea glandei mamare


Filogenetic: mamela constituie un important caracter filogenetic, atribut al mamiferelor
(prezenţa sa separă vertebratele inferioare de cele superioare, respectiv mamiferele).
La om, glanda mamară este un organ pereche şi simetric, anexat aparatului de
reproducere şi destinat secreţiei laptelui.
Ontogenetic: glanda mamară este un derivat ectodermal. Dezvoltarea glandelor
mamare începe precoce în viaţa embrionară, prin apariţia crestelor mamare, îngroşări
ectodermale situate simetric pe faţa ventrală a embrionului, de la rădăcina mugurelui
membrului superior (viitoarea regiune axilară), până la faţa medială a mugurelui membrului
inferior (viitoarele regiuni inghinală şi pubiană) – „linia laptelui” (fig. 1).

Fig. 1.
A. linia laptelui la embrion
B. Localizarea posibilă a polimastiei sau politeliei

Crestele mamare prezintă de-a lungul lor 5-7 noduli care cresc şi se rotunjesc, iar părţile
intermediare ale crestelor se atrofiaza. Aceşti noduli vor constitui punctul de plecare al
viitoarelor glande mamare, care persistă sau dispar în numar variabil, după numarul de mamele
caracteristic speciei.
În mod normal, la embrionul uman persistă numai câte un singur nodul, în regiunea
toracală a fiecărei creaste - mugurele mamar primitiv, formându-se astfel primordiul unei
singure perechi de glande mamare.
2

Mugurele mamar primitiv se dezvoltă şi se înfundă la vârf, formându-se astfel


depresiunea lactată. Fundul depresiunii este format de o proliferare epidermică, placa
Langer, iar marginile sunt determinate de o îngroşare a dermului (fig. 2).
În luna a II-a de viaţă intrauterină depresiunea se accentuează, formand o pungă
mamară, iar în luna a III-a începe să apară elementul glandular. Din placa Langer se desprind
15-20 muguri epiteliali care pătrund în ţesutul conjunctiv subcutanat. La început, aceşti
muguri sunt plini, apoi, în lunile a V-Vl, apare un lumen central, se ramifică şi emite muguri
secundari, formându-se astfel canalele galactofore. Spre sfârşitul lunii a VII-a se formează
acinii glandulari.

Fig. 2. Dezvoltarea glandei mamare

Tulburările de dezvoltare ale crestelor mamare determină anomalii


congenitale de număr şi poziţie ale mamelelor şi mameloanelor.
► Persistenţa crestelor mamare în alte regiuni generează polimastia sau politelia.
■ Polimastia este reprezentată de prezenţa uneia sau mai multor glande supranumerare
şi este completă când mamelele sunt bine conformate. De obicei, polimastia este incompletă,
mamelele supranumerare neprezentând mamelon. Aceasta anomalie este mai frecventă la
bărbat.

Fig. 3. Polimastie
3

■ Polithelia reprezintă prezenţa unor mameloane suplimentare ce pot fi situate fie la


nivelul mamelei normal situate (o singură glandă cu două mameloane implantate pe aceeasi
areola), fie extramamar.

Polimastia si pothelia apar doar de-a lungul crestelor mamare.

Fig. 2. Polithelie
A – nev pigmentat B – mameloane normale C – mameloane supranumerare

Prezenţa lor înafara crestei mamare constituie ectopie mamară sau mamelonară.
Fig. 3.

Mamelon ectopic plantar

Mamelon ectopic pe antebraţ

►Tulburarea de evoluţie a porţiunii persistente a crestelor mamare determină


amastie, atelie sau tulburări de conformaţie a papilei mamare (hipotrofie, papilă
ombilicată).
■ Amastia reprezinta lipsa glandei mamare uni- sau bilateral şi este o anomalie foarte
rar întâlnită. Aceasta este completă când sânul lipseşte în intregime şi incompletă cand glanda
mamară lipseşte dar mamelonul persistă.

Fig. 4. Amastie bilaterală (femeie 23 ani)

■ Athelia reprezinta absenta congenitală a mamelonului şi se poate asocia cu absenţa


areolei sau cu absenţa glandei mamare.
4

Fig. 5. Athelie unilaterală

■ Tulburările de conformaţie a papilei mamare sunt reprezentate de:


- mamelonul scurt
- mamelonul hipertrofic
- mamelon ombilicat
- mamelonul invaginat.

Fig. 6. Mamelon ombilicat

►Anizomastia este o afectiune rară şi reprezintă dezvoltarea inegală a sânilor şi


plasarea lor asimetrică.

Fig. 7. Anizomastie

Dezvoltarea postnatală a mamelei


La naştere, la nounăscuţii de ambele sexe poate exista o hipertrofie a mamelei, însoţită
uneori chiar şi de o secreţie ce durează cateva zile şi care se datorează impregnării cu hormonii
materni.
Fiind un caracter dependent hormonal, mamelele sunt mici şi fără diferenţiere
intersexuală în copilărie. Diferenţele apar la instalarea pubertăţii, când:
- la sexul masculin, glanda rămâne mică (3 cm/0,5 cm), rudimentară, cu structură
simplă şi nefuncţională. In cursul unor boli endocrine, după tratamente hormonale
sau cu substanţe cu structură înrudită cu a hormonilor gonadali feminini sau după
andropauză, mamela se poate dezvolta şi la bărbat, pe seama componentei glandulare,
a ţesutului adipos sau a ambelor componente, situatia purtând numele de
ginecomastie (la nounăscuţii de sex masculin ginecomastia este fiziologică).
5

Fig. 8.Ginecomastie patologică


- la sexul feminin, dezvoltarea marcată a mamelei, după pubertate, constituie un
caracter sexual secundar, datorat secreţiei de estrogen. Datorită intrării în activitate
a gonadei, mamela se dezvoltă în două salturi, dependente hormonal:
o saltul pubertar, când mamelele cresc rapid, în special pe seama ţesutului
celulo-adipos dintre lobuli şi acini
o saltul perioadei de sarcină şi alaptare, când mamelele cresc în special pe
seama dezvoltării rapide a canalelor intralobulare şi formării de noi muguri, ce
devin noi acini secretori.
După ablactare, mamelele revin progresiv spre dimensiunile normale
După menopauză începe atrofia parenchimului glandular.

III. Configuraţia externă şi structura mamelei


La sexul feminin, forma mamelei variază în funcţie de vârstă, rasă, grad de adipozitate,
fiind hemisferică, discoidală (turtită), conică, sau piriformă. Faţa profundă este uşor concavă
şi se află anterior de muschiul pectoral mare, dinţat anterior, oblic extern abdominal.
Dimensiunile medii ale mamelei sunt de:
- 12 cm în sens transversal
- 10 cm în sens vertical
- 5 cm în sens antero-posterior
Greutatea medie al mamelei este de:
- 0,5 g la naştere
- 200 g la femeia adultă care nu alăptează
- 500 g la femeia adultă care alăptează.
Stratigrafic, la nivelul mamelei întâlnim următoarele planuri:
1. pielea, cu două regiuni distincte:
- zona periferică, cu invelis cutanat fin, subtire, cu putini foliculi pilosebacei
- zona centrală, alcatuită din:
- areaola mamară - arie discoidală delimitată la periferie de o linie neregulat
circulară, avand un diamteru de 15-25 mm. Ea conţine glande sudoripare,
sebacee, unele cu structura intermediară şi chiar glande mamare accesorii.
Glandele sebacee sunt mari, situate superficial, proiectandu-se adesea sub
forma de mici noduli pe suprafaţa areolei, numiţi tuberculi Morgagni.
Aceştia cresc în volum în timpul sarcinii şi sunt cunoscuţi sub denumirea de
tuberculi Montgomery. In luna a II-a de sarcină se măreşte (areola
secundară) şi se hiperpigmentează, gradul de pigmentare diminuând după
ablactare
- papila mamara (mamelon) - proieminenţă cilindrică sau conică, numită
mamelon, cu o lungime de 10-l2 mm şi diametru de 8-l0 mm, având pe
extremitatea liberă un numar de 15-20 de orificii mici, pori galactofori, prin
care se deschid canalele galactofore.
2. ţesutul celulo-adipos premamar, absent în zona centrală şi mai gros la
periferia mamelei, unde fuzionează cu stratul celulo-adipos retromamar.
6

Fig. 9. Mamela

3. corpul mamelei (glanda mamară), care prezintă:


- fata anterioara, convexă, neregulată, datorita crestelor fibroglandulare
Duret, separată de tegumentul regiunii prin tesutul celulo-adipos premamar,
compartimentat prin lamele fibroconjunctive ce se inseră în derm. Aceste
lamele conjunctive aderă la crestele fibroglandulare, strabat corpul mamelei şi
se inseră pe fascia pectorală şi pe claviculă, constituind ligamentele
suspensoare ale mamelei (ligamentele Cooper sau retinaculele mamelei).

În cancerul mamar care începe sa se extindă spre derm, retracţia


ligamentelor Cooper se reflectă clinic prin apariţia unei zone deprimate,
cu pielea modificată – îngroşată, fixată de planurile subiacente, modificată
(pigmentaţie, cruste).

Aceste modificări trebuie diferenţiate de aspectul de "coajă de


portocală", ce constă în piele neregulată, asprită, determinat de obstrucţia
tumorală a vaselor limfatice superficiale, care este mai accentuat când se
asociază şi un edem al tegumentelor.

- fata posterioară, plan-concavă, separată de fascia m pectoral mare prin


ţesutul celulo-adipos retromamar
- circumferintă, neregulată, ce poate prezenta prelungiri – axilară (cea mai
mare şi mai constantă), claviculară, hipocondrică, epigastrică, sternală
- două porţiuni:
o periferică, formată preponderent din parenchim glandular, mai puţin
densă şi de culoare mai roşiatică
o centrală, formată preponderent din ductele lactifere inconjurate de
stromă, mai densă şi de culoare albicioasă.
7

Fig. 10. Structura mamelei

Structural, corpul mamelei este alcatuit din:


- parenchim glandular, alcatuit din:
o 10-20 (25) lobi, glande elementare tubulo-alveolare, de formă piramidală,
cu baza spre periferie şi vârful continuat printr-un duct lactifer, separaţi prin
septuri interlobare din ţesut conjunctiv dens, ce contine o mare cantitate de
tesut adipos.
o fiecare lob este compartimentat prin septuri conjunctive fine (septuri
interlobulare) intr-un numar variabili de lobuli, care conţin acini
glandulari de la care porneşte sistemul canalicular şi care sunt înconjuraţi
de stroma intralobulară.
o sistemul canalicular este format din ducte intralobulare, ducte
interlobulare si ducte lactifere, care prezintă o dilatare fuziformă (sinus
lactifer) şi se deschid la nivelul papilei prin 15-20 de orificii lactifere.

Înafara lactaţiei, ductele intralobulare se termină «în fund de sac»,


sub forma unor muguri celulari plini – muguri de aşteptare sau acini
rudimentari, din care, în ultima perioadă a gestaţiei şi în cursul lactaţiei se
formează acinii sau alveolele secretoare.

În jurul acinilor şi al canalelor galactofore se găsesc celule


mioepiteliale ce intervin în ejecţia laptelui.
- stroma corpului mamelei:
o stroma interlobară şi interlobulară, mai densă, nefuncţională şi cantitativ
constantă
o stroma intralobulară, funcţională, ce suferă influenţe hormonale ce
determină remanieri stromale.
Inafara gestaţiei, în corpul mamelei predomină stroma.

Fascia glandei mamare.


Glanda mamară este invelită de o fascie (capsulă) fibroasă, dependentă de fascia superficială,
care se împarte într-un strat superficial şi altul profund, care fuzionează la periferia glandei şi se
continuă în sus până la claviculă, printr-un fel de lamă conjunctivă imprecis delimitată,
constituind un fel de ligament suspensor al mamelei, iar in jos fuzionează cu fascia pretoracică.
8

Fascia superficială are o structură foarte fină, fenestrată, dar bine delimitată şi aderă intim la
masa glandulară. Fascia e mai dezvoltată în partea inferioară a sânului. Importanţa acestei fascii
constă în aceea că ea nu formează un baraj de securitate în invadarea procesului canceros, ci fiind
fenestrata pe alocuri, grăsimea prefascială mamară comunică cu grăsimea situată între lobulii
glandei mamare. De asemenea este strapunsă de artere, vene, nervi şi limfatice, care unesc
plexul limfatic glandular de cel superficial subcutanat.
Stiles a descris, în foarte rare cazuri, mici insule de parenchim glandular, ce însoţesc prelungiri
fibroase ale fasciei retromamare şi care pătrund uneori chiar între fibrele musculare ale
pectoralului mare, chiar înafara invaziei neoplazice a muşchiului, argument ce ar pleda pentru
extirparea sistematică a m pectoral mare - operaţia Halsted
4. tesutul celuloadipos retromamar, subţire, interpus între corpul mamelei şi
fascia muschiului pectoral mare, constituind un spaţiu de clivaj folosit în extirpările
glandei sau inserţia unui implant retromamar.

IV. Inervaţia, vascularizaţia şi drenajul limfatic al mamelei

INERVAŢIA MAMELEI
Inervaţia senzitivă a tegumentelor mamelei este asigurată de ramuri ale nervilor (fig. ….):
- supraclaviculari medial, intermediar şi lateral. NN supraclaviculari sunt ramuri
ale plexului cervical (C2-C3), ce perforează fascia cervicală la nivelul jumătăţii
marginii laterale a m. sternocleidomastoidian şi se distribuie tegumentelor
juxtaclaviculare, în regiunea infraclaviculară, deltoidiană şi mamară. Ramurile
destinate regiunii mamare poartă numele de ramuri mamare superioare.
- intercostali 2-4. NN intercostali 2-4 asigură inervaţia senzitivă a tegumentelor
mamelei prin:
 ramuri mamare laterale, ce sunt ramurile anterioare din ramurile cutanate
laterale ale nn intercostali 2-4 şi care asigură inervaţia regiunii laterale a mamelei
 ramuri mamare mediale, ce sunt ramuri din ramurile cutanate anterioare ale nn
intercostali 2-4 şi care asigură inervaţia regiunii mediale a mamelei.
Tot prin intermediul nervilor intrecostali sosesc şi fibrele simpatice postganglionare ce se
distribuie muschiului neted anexat tegumentului ariei areolo-papilare, m. responsabil de
modificările de relief ale regiunii areolo-papilare (fig. …).
Componenta areolară a muşchiului are aspectul unei reţele cu fibrele orientate circular şi radiar. La
periferia areolei, fibrele muşchiului se prind prin fascicule elastice pe dermul pielii, iar în regiunea centrală, la
baza papilei, se continuă cu m. papilei.
Componenta papilară a muşchiului are fibrele periferice dispuse spiralat , iar cele centrale, vertical. Prin
contracţie, fibrele m papilar comprimă papila la bază, o rigidizează şi o proiectează înainte (telotism). La erecţia
mamelonului contribuie şi dilatarea venelor, ce formează la acest nivel un adevărat plex venos eretil .

VASCULARIZAŢIA MAMELEI
Vascularizaţia arterială este asigurată de (fig. …):
- ramuri mamare mediale din a toracică internă (ramură a a subclaviculare)
- ramuri mamare perforante, din aa intercostale anterioare 2-4 (ramuri ale a. toracice
interne)
- ramuri mamare superioare din a toracică supremă şi din ramura pectorală a arterei
toracoacromiale (ramuri ale a axilare)
- ramuri mamare laterale din a toracică laterală (ramură a a axilare)
Venele au traiect invers.

Venele subcutanate ale mamelei formează un plex venos ce se dilată şi devine


evident în ultimul trimestru al gestaţiei (reţea Haller).
9

DRENAJUL LIMFATIC AL MAMELEI


Limfa mamelei este colectată printr-o reţea limfatică superficială şi una profundă
(fig……).
A. Limfaticele profunde formează un plex situat în stroma conjunctivă interlobulară
şi în peretele ductelor lactifere. Cea mai mare parte a limfei profunde este drenată spre plexul
subareolar.
Limfaticele profunde stabilesc anastomoze şi cu plexul limfatic prepectoral. În mod
normal, prin aceste anastomoze trece o cantitate mică de limfă, dar ea devine cale alternativă
de pasaj limfatic în condiţiile în care se produce blocarea căilor normale de drenaj (embolizare
neoplazică).

B. Limfaticele superficiale formează:


- plexul papilar, cu:
 componentă centrală, plexul areolar
 componentă periferică, plexul subcutanat
- plexul subdermal, cu:
 componentă centrală, plexul subareolar
 componentă periferică, plexul circumareolar
În plexul papilar, drenajul limfatic este centrifug, spre plexul areolar. Limfa din
plexul areolar este drenată spre plexul subareolar, unde ajunge şi limfa profundă centrală şi
parenchimatoasă, prin vasele limfatice interductale.
Din plexul subareolar, prin intermediul plexului circumareolar, limfa este drenată spre
nodulii limfatici pectorali.
Plexul circumareolar stabileşte conexiuni şi cu plexul limfatic prepectoral

Căile de drenaj limfatic


Limfaticele teritoriului superficial () drenează limfa spre nodulii limfatici
pectorali, 4-8 noduli limfatici dispuţi pe traiectul vaselor toracale laterale şi care aparţin
nodulilor limfatici axilari.
Nodulii limfatici pectorali sunt organizaţi în:
- grup superomedial, 2-3 noduli dispuşi în dreptul spaţiilor intercostale 2-4, acoperiţi
de m. pectoral mare. Din acest grup face parte şi nodulul limfatic interpectoral
Rotter
- grup inferolateral, 2-3 noduli dispuşi în dreptul spaţiilor intercostale 4-5, acoperiţi
de marginea inferioară a m. pectoral mare. Din acest grup face parte şi nodulul
limfatic subpectoral Sorgius, situat inferior de marginea inferioară a m pectoral mic.
Din nodulii limfatici pectorali, pe cale pre sau retropectorală (trans sau subpectorală,
în raport cu m pectoral mare), limfa ajunge în grupul central al nodulilor axilari şi mai
departe, în grupul apical (subclavicular).
Din grupul apical al nodulilor axilari limfa este drenată, direct, prin colectorul limfatic
subclavicular în unghiul venos subclavi-jugular, sau indirect, în nodulii limfatici
supraclaviculari, de unde ajunge în ductul limfatic drept / canalul toracic.

Limfaticele teritoriului profund ()


Calea principală de drenaj
Limfa profundă drenează în plexul subareolar, de unde, pe cale subpectorală, limfa
ajunge în nodulii limfatici axilari ipsilaterali.
10

Căi secundare, ce urmează o anumită teritorializare


1. Din cadranele superolateral şi inferolateral ale mamelei, spre nodulii limfatici
pectorali, etc
2. Din cadranul superolateral al mamelei limfa poate drena şi direct spre nodulii
limfatici subclaviculari, de unde ajung la nodulii limfatici supraclaviculari
Calea transpectorală (Mornard) sau accesorie subclaviculara este formată din cateva
vase limfatice care pleacă din partea superioară a glandei mamare, perforeaza marele
pectoral, însotesc apoi ramura pectorala a arterei acromo-toracice şi se varsă direct în
ganglionii subclaviculari
3. Din cadranul superomedial al mamelei limfa drenează spre nodulii limfatici
parasternali (dispuşi în extremitatea medială a spaţiilor intercostale). De unde:
- pe cale subcutanată presternală (Oelsner), limfa ajunge în nodulii parasternali
opuşi şi, în final, în nodulii limfatici axilari contralaterali (cale paradoxală de
metastazare în cancerul mamar)
- pe cale retrosternală, limfa drenează în nodulii mediastinali anteriori, de unde
poate ajunge la nodulii hilari pulmonari (calea de metastazare pulmonară a
cancerului mamar)
- pot ajunge la nodulii limfatici intercostali, constituind calea de metastayare în
pleură şi corpi vertebrali
4. Din cadranul inferomedial al mamelei limfa drenează spre nodulii limfatici frenici,
de unde, prin limfaticele din ligamentul triunghiular stâng al ficatului, limfa ajunge la
nodulii limfatici hilari hepatici (calea de metastazare hepatică a cancerului mamar)

Fig. Drenajul limfatic al glandei mamare


1. limfatice superficiale 2. noduli limfatici pectorali, gr. infero-lateral 3. noduli limfatici
centrali 4. noduli limfatici pectorali, gr. supero-medial 5. noduli limfatici supraclaviculari 6. noduli
limfatici retrosternali 7. noduli limfatici apicali )infraclaviculari)
11

Aplicaţii clinice

►Pentru localizarea mai precisă a eventualelor procese patologice (tumorale,


inflamatorii etc.) de la acest nivel, sânul a fost imparţit în cinci cadrane sau diviziuni
anatomice astfel: linia medioclaviculara impreuna cu orizontala care trece de asemenea prin
mamelon determină patru cadrane: inferointern, inferoextern, superoextern şi
superointern. O linie circulara situata la 1 cm de marginea areolei delimiteaza cadranul
central.
Tumorile care depaşesc unul din cadranele mentionate şi pentru care nu se poate
determina exact punctul de plecare vor fi atribuite convenţional cadranului în care este situată
cea mai mare parte a tumorii.

►Simptomele unei afectiuni mamare care necesita evaluarea unui medic


specialist sunt:
- un nodul la nivelul sânului sau axilei apărut de curând
- o modificare a mărimii sau formei sanului
- o modificare a pielii, cum ar fi o depresiune, o cută sau o pată
- scurgeri sau sângerari la nivelul mamelonului, care apar la strangerea acestuia
- modificări ale mamelonului, cum ar fi retracţia sau inversia
- cruste la nivelul mamelonului
- modificări de culoare sau textură a pielii de pe sân sau o culoare mai închisă în jurul
mamelonului
- un nodul la nivelul sânilor la bărbaţi.
12

►Palparea mamelei

►Investigarea paraclinică a mamelei


Ecografie mamară
Mamografie
Puncţia biopsie
13

Aplicaţii clinice

► MAMOPEXIA (LIFTINGUL MAMAR)

Ce este liftingul mamar şi cui se adresează?


Mamopexia sau liftingul mamar reprezinta o interventia de remodelare a sanilor,
prin rezectia chirurgicala a tegumentelor in exces.
Liftingul mamar se adreseaza ptozei mamare simple, datorata pierderii elasticitatii
pielii si a fermitatii sanilor dupa sarcini repetate, alaptare, scadere ponderala importanta.
Ptoza mamara are patru grade evolutive:
- ptoza usoara
- ptoza marcata, fara deplasarea mamelonului
- ptoza completa, cu deplasarea mamelonului
- prolaps voluminos in care ptoza este asociata cu hipertrofia glandelor mamare, tesut
celular subcutanat atrofiat si piele brazdata de vergeturi.

Indepărtarea excesului de piele de la nivelul sanului presupune apariţia unei


cicatrici a carei forma si localizare poate fi diferita in functie de gravitatea ptozei
mamare, dar si de metoda chirurgicala aleasă.
Dacă este necesar, în cursul acestei intervenţii, poate fi remodelată şi dimensiunea
areolei, în raport cu cea a sânului.
Deasemenea printr-o astfel de intervenţie, se pot corecta şi asimetriile de formă sau de
volum ale sânilor, prin asociere cu mamoplastia de reductie, sau cu mamoplastia de
augmentare, in cazul sanilor mici si ptozati.
In functie de gradul ptozei mamare, cicatricile postoperatorii sunt dispuse periareolar,
vertical si, dupa caz, in santul submamar («incizie in ancora»).

Tipuri de incizie Cicatrici postoperatorii

In cazul operatiei de lifting fara reductie mamara, deoarece canalele galactofore


si mameloanele sunt lasate intacte, operatia nu afecteaza capacitatea de alaptare.
14

► MAMOPLASTIA DE AUGMENTARE

Ce este augmentarea mamara şi cui se adresează?


Augmentarea mamara reprezinta interventia chirurgicala de marire a sanilor prin
utilizarea implanturilor mamare mai multe tipuri: siliconice, cu ser fiziologic sau mixte.
Modificarea si securizarea invelisului implanturilor, precum si utilizarea de gel coeziv
au crescut stabilitatea si diversificarea formei si a dimensiunilor implanturilor, ducand la
imbunatatirea considerabila a rezultatului postoperator.
La ora actuala, implanturile mamare au forma (rotunde, bombate, anatomice) si
marimi variabile, deci pot fi selectate in functie de masuratorile efectuate de chirurgul
plastician si de dorinta pacientei.
Utilizarea implantelor mamare poate corecta hipotrofia mamara, ptoza de gradul I si
asimetria mamara.
Incizia prin care se introduce implantul poate fi facuta periareolar (in cazul implanturilor
mici), in santul submamar, sau la nivelul axilei. Incizia este de 3-5 cm.

Incizie periareolara Incizie submamara Incizie axilara

In functie de forma si dimensiunea sanilor, volumul implantelor alese si calitatea


tegumentelor pacientei, implantul mamar poate fi pozitionat prepectoral (sub glanda
mamara ) sau subpectoral.

Implant prepectoral Implant retropectoral

Interventia de mamoplastie de augmentare, indiferent de tehnica, nu


altereaza in nici un fel structura anatomica sau functia glandei, astfel ca pacientele cu
implanturi mamare pot alapta normal.
15

Totusi, atunci când laptele se acumuleaza in sani, pot apare dureri, frisoane si febră. De
aceea, este preferabila efectuarea interventiei, la cel putin 6-10 luni dupa ablactare, cu atat mai
mult cu cat sarcina si alaptarea pot modifica forma si marimea sanilor.
Îndepărtarea implanturilor mamare se numeşte explantare si se efectuează pentru a
trata complicatiile sau pentru a modifica dimensiunea sau forma sanilor.

►COLOSTRUM

Ce este Colostrum?

Colostrum, denumit şi „laptele complect“ este laptele secretat în primele 24 pînă la 72


de ore post-partum.
Deja la sfârşitul sec.XVIII medicul Christoph W. Hufeland descria funcţiile unice ale
Colostrumului, în comparaţie cu laptele „normal“, el recunoscând influenţa pozitivă asupra
stării generale de sănătate şi a creşterii rapide a nou-născutului.
Colostrum este unic, având o cantitate de proteine crescută şi o concentraţie scăzută a
lipidelor, potrivite imaturităţii structurale a mucoasei tubului digestiv al noului născut.
Pe lângă vitamine, minerale, microelemente, aminoacizi esenţiali şi neesenţiali,
întâlnim şi factori imunitari – anticorpi ce protejează nou-născutul şi imunoregulatori, precum
şi factori naturali de creştere într-o combinaţie şi diversitate unică.
Aceste substanţe unice susţin sistemul imunitar atât activ cât şi pasiv.
Sugarul care este alăptat va dispune şi mai târziu, în săptămânile următoare de substanţe
care contribuie la „apărarea” sa, dar să nu uităm că în cazul oamenilor, imunizarea începe deja
în placentă, în corpul mamei, în timp ce la viţei, acest lucru nu este posibil, datorită unei
placente mult mai puţin permeabile, astfel că primul lapte de vacă este cu mult mai puternic
decât cel al femeilor.
Colostrum conţine şi glicoproteine speciale, care protejează foarte eficace
componentele mai sus amintite de influenţele enzimelor digestive şi a acizilor din stomac,
asigurând astfel folosirea optimală a acestor valoroase substanţe.

S-ar putea să vă placă și