Genul Proteus

Genul Proteus este format din germeni pleomorfi, foarte mobili, Gram-negativi, care nu
fermentează lactoza, produc urează, sunt nesporulaţi, necapsulaţi. Există 2 specii principale,
Proteus mirabilis şi Proteus vulgaris (P. morganii a devenit Morganella morganii, iar P.
rettgeri a devenit Providencia rettgeri); celelalte 3 specii sunt P. myxofaciens, P. penneri şi P.
hauseri.
Majoritatea tulpinilor din genurile înrudite (Proteus, Morganella, Providencia) au
anumite caractere comune (ex. mobilitatea, rezistenţa la KCN, producerea de indol).
Habitat
Germenii din genul Proteus sunt răspândiţi în natură ubicvitar, se pot identifica în
materiile organice în putrefacţie, în alimente. Fac parte din flora intestinală umană.
Caractere morfotinctoriale
Sunt bacili Gram-negativi cu un accentuat polimorfism (de unde şi numele, derivat din
mitologia antică), pe frotiu putându-se observa bacili, cocobacili, forme filamentoase de până
la 50-80 μm. Prezintă un mare număr de cili peritrichi care le conferă mobilitatea caracteristică
(dar există şi tulpini aciliate). Sunt necapsulaţi şi nesporulaţi.
Caractere de cultură
Cresc pe medii simple, inclusiv pe medii peptonate lichide, cu degajarea unui miros
caracteristic de putrefacţie. Suportă mari variaţii de temperatură şi de pH. Pe mediile
diferenţiale (cu lactoză) nu se pot obţine colonii izolate, descriindu-se fenomenul de invazie
(migrare). Cultura se întinde pe toată suprafaţa plăcii (sau tubului) în strat continuu sub forma
unor valuri succesive. Fenomenul de invazie poate fi inhibat prin incorporarea în mediu de
săruri biliare, tiosulfat de sodiu, sulfit de bismut, sulfonamide, neomicină, cărbune activat etc.
Dacă pe o placă cu mediu solid se cultivă 2 tulpini diferite, în 2 puncte opuse, acestea se vor
dezvolta invadând până la un punct în apropierea liniei de întâlnire, unde se va crea o linie de
demarcaţie între cele 2 tulpini (fenomenul liniei de demarcaţie).
Cultivarea unui produs patologic în lichidul de condens al unui tub cu geloză înclinată incubat
în poziţie verticală, va conduce (în cazul în care în produsul patologic există o tulpină de Proteus
spp.) la obţinerea în 24 ore a unei culturi pure de Proteus, datorită mobilităţii acestor
microorganisme (fenomenul de „căţărare”).
Caractere biochimice
Sunt aerobi, facultiv anaerobi. Pe medii slab şi moderat selective pe care fenomenul de
migrare a fost inhibat, speciile de Proteus dezvoltă colonii de tip S, lactoză-negative.
Microorganismele din genul Proteus sunt glucoză-pozitive, lactoză-negative, produc H2S, sunt
urează-pozitive, indol-pozitive (exceptând P. mirabilis şi P. myxofaciens) iar pe mediul MIU
se poate constata mobilitatea.
Structură antigenică
Prezintă antigenul O (LPZ, endotoxina) specific de grup. După constatarea că serul
bolnavilor de tifos exantematic aglutinează cu o tulpină de proteus s-a demonstrat că genul
include o serie de tulpini (OX-2, OX-19, OX-K) care au înrudiri antigenice cu microorganisme
aparţinând genului Rickettsia. Antigenul flagelar, proteic, H este comun la mai multe tipuri.
Răspuns imun
Postinfecţios apare un răspuns imun umoral care însă nu are utilitate practică.
Caractere de patogenitate
Proteus poate deveni patogen prin multiplicare şi invazivitate, în condiţii speciale
(părăsirea habitatului natural, colonizarea unor gazde cu deficienţe ale sistemului imunitar).
La fel ca şi ceilalţi germeni Gram-negativi, eliberează de la nivel parietal, după distrugere,
endotoxina (antigenul O, LPZ).
Mobilitatea deosebită îi permite invadarea tractului urinar.
Producerea de urează alcalinizează urina şi favorizează formarea de calculi (de ex. de struvită).
Existenţa calculilor favorizează apariţia altor infecţii urinare sau cronicizarea acestora.
Rezistenţa la antibiotice şi chimioterapice este remarcabilă.