BACILI

-Gram pozitivi
-Gram negativi

1
 Familia
Enterobacteriaceae

30 genuri
120 specii
2
 Habitat

• flora intestinală normală

• unele în flora tractului respirator superior
• în apă
• pe sol
• pe plante etc.

Enterobacteriile sunt responsabile de o mare

parte a infecțiilor nosocomiale
3
 Clasificare

• pot fi împărțite în două mari categorii

– saprofite, condiționat patogene

• Escherichia spp.
• Klebsiella spp.
• Enterobacter spp. etc.

– patogene
• Salmonella spp.
• Shigella spp.
• Yersinia spp. 4
 Caractere morfotinctoriale

• bacili Gram-negativi
• dimensiuni de 0,3-1,0 x 1,0-6,0 μm
• ciliați sau neciliați
• nesporulați
• cu sau fără capsulă

5
 Structura antigenică

• Antigenul somatic O (endotoxina)

– LPZ din peretele bacteriilor Gram-negative
– prezent la toate enterobacteriile
– responsabil de activitatea toxică a acestora
în organismul gazdă
– are specificitate de grup
– poate fi detectat prin reacții de aglutinare

6
 Structura antigenică

• Antigenul H (flagelar)
– natură proteică
– determină formarea de anticorpi tip IgG
• care imobilizează bacteria
• duc la atenuarea virulenței acesteia
– specificitate de tip
– poate fi evidențiat prin reacții de aglutinare

7
 Structura antigenică

• Antigenul K (capsular)
– de natură polizaharidică
– prezent la bacteriile capsulate
– asigură bacteriilor
• rezistența la fagocitoză
• și caracterul de invazivitate
– prezența acestuia duce la inaglutinabilitate în
reacțiile de evidențiere a antigenului somatic
O
– specificitate de tip 8
 Structura antigenică

• Antigenul Vi (de virulență)

– de natură polizaharidică
– prezent la Salmonella serovar Typhi
– antigen de înveliș
– asigură tulpinilor de Salmonella capacitatea
de a se multiplica în macrofag
– poate fi evidențiat prin reacții de aglutinare

• exotoxina - reprezentată de toxinele Shiga

9
/ Shiga-like.
 Caractere de patogenitate

• Enterobacteriile
– Unele tulpini - informație genetică asigurată
prin intermediul
• plasmidelor,
• transpozonilor
• și bacteriofagilor
apariția unor
factori de
patogenitate

10
 Factori de patogenitate

• 1. Adezine
– pili care asigură aderarea la mucoase
– permit colonizarea și multiplicarea

• 2. Invazine
– proteine
– acționează local
• distrugând sau invadând celula gazdă
• facilitând creșterea și răspândirea agentului
patogen 11
 Factori de patogenitate

• 3. Structurile capsulare
– apără microorganismul de fagocitoză
• antigenul K la Klebsiella, unele tulpini de E.coli
• antigenul Vi la Salmonella typhi

• 4. Toxinele
– produse de unele enterobacterii se împart în
• exotoxine
• endotoxine
12
Factori de patogenitate exotoxinele
• toxina Shiga (Shigella)
– inhibă sinteza de proteine în celula gazdă ducând la moartea
acesteia
• toxina Shiga-like
– la Shigella și unele tulpini de E. coli
– are același mecanism ca și toxina Shiga
• toxina LT
– termic labilă (E. coli)
– are efect similar cu exotoxina vibrionului holeric, determină o
secreție crescută de Cl-, Na+, H2O;
• toxina ST
– termic stabilă (ETEC)
– determină secreție de Cl-

13
 Factori de patogenitate
endotoxinele
• de natură lipopolizaharidică
• responsabile de
– instalarea fenomenelor trombotice / hemoragice
– Instalarea șocului toxic

14
 GENUL
ESCHERICHIA-SHIGELLA

15
 Genul Escherichia

• Genul Escherichia grupează 5 specii:

– E. coli
– E. blattae;
– E. fergusonii;
– E. hermanii;
– E. vulneris.

16
 HABITAT
• tractul gastrointestinal al
– animalelor cu sânge cald
– al oamenilor
• reprezintă flora dominantă a intestinului gros
• rol important
– în menținerea unei fiziologii normale a acestuia
– în sinteza unor proteine din grupul B și K
• eliminată în mediul extern cu materiile fecale contaminează
apa, solul, alimentele etc.

• Prezența constantă a tulpinilor de E.coli în intestinul uman și animal

și în materiile fecale au făcut din această bacterie indicatorul de
poluare fecală a mediului, în special a apei

17
 CARACTERE
MORFOTINCTORIALE
• bacil Gram negativ
• uneori forme
filamentoase
• cili peritrichi
• necapsulate

• există tulpini de E. coli

– imobile
– unele prezentând
capsulă

18
 REZISTENŢA

• rezistentă în mediul extern

• distrusă de antisepticele și dezinfectantele
uzuale
• capacitate deosebită de adaptare la
modificările de mediu:
– prezența unor minerale
– modificări de pH
– temperatură
– osmolaritate.
19
 REZISTENŢA

• poate sesiza prezența sau absența unor substanțe

chimice sau gaze în mediul său de viață și, cu ajutorul
cililor, se poate apropia sau îndepărta de acestea.

• poate să devină imobilă și să producă fimbrii de

adeziune care să-i permită aderarea de substratul
specific.

• își poate mări dimensiunea porilor

– pentru a acumula moleculele mari de nutrienți
– pentru a elimina substanțele inhibitoare

20
 REZISTENŢA

• are un mecanism complex de reglare a

metabolismului celulei bacteriene care îi
permite să-și asigure o viață ușoară:
– sintetizează doar acele enzime necesare
utilizării compușilor din mediu
– oprește sinteza enzimelor necesare obținerii
unor metaboliți atunci când aceștia sunt
prezenți în mediu de unde îi poate folosi ca
atare
21
 REZISTENŢA

• dezvoltă rezistență față de substanțele

antibacteriene:
– prin elaborarea de enzime care hidrolizează
betalactaminele
• penicilinaze
• cefalosporinaze
– prin mutații care afectează porinele devenind
astfel rezistente față de aminoglicozide

22
 Boala la om

• Infecții intestinale → patotipuri diareigene

• Infecții extra-intestinale
– infecții urinare → patotipuri uropatogene
– infecții intraabdominale
– bacteriemie Alte patotipuri

– șoc endotoxinic
– meningita neontală
– infecții nosocomiale

23
 Infecții intestinale

• ETEC (enterotoxigenic Escherichia coli)

• EPEC (enteropathogenic Escherichia coli)
• EHEC (enterohaemorrhagic Escherichia
coli)
• EIEC (enteroinvasive Escherichia coli)
• EAggEC (enteroaggregative Escherichia
coli)

24
 Infecții intestinale

• ETEC (enterotoxigenic Escherichia coli)

– diaree apoasă la copii

• fără inflamație
• fără febră
– “diareea călătorilor”

25
 Infecții intestinale

• EPEC (enteropathogenic Escherichia coli)

– produce enterotoxina shiga-like

– diaree apoasă la copii
– fără febră
– fenomene inflamatorii reduse

26
 Infecții intestinale

• EHEC (enterohaemorrhagic Escherichia

coli)

– Enterotoxină Shiga
– colită hemoragică
– răspuns inflamator intens

27
E.coli
 Infecții intestinale

• EIEC (enteroinvasive Escherichia coli);

– copii
– inflamație severă
– febră
– diaree muco-sanguinolentă

28
 Infecții intestinale

• EAggEC (enteroaggregative Escherichia

coli).

– produce enterotoxină și hemolizină

– copii mici
– diaree apoasă persistentă
– fără febră
– fără inflamație

29
 Infecții extra-intestinale
• Infecții urinare

– tulpinile uropatogene de E. coli

– responsabile de 90% din infecțiile tractului
urinar
– afectate cu precădere femeile tinere
• active sexual
• colonizate inițial în intestin
• posedă adezine ce permit aderarea de epiteliul
urinar
30
 Infecții extra-intestinale
• Infecții intra-abdominale
– supurații peritoneale, biliare, apendiculare, genitale

• Bacteriemie
– cauzată de tulpini de Escherichia coli cu mare capacitate
invazivă

• Şoc endotoxinic
– apare în urma distrugerii masive de celule de E. coli
– se eliberează brusc o cantitate mare de endotoxină
– pacientul prezintă febră, hemoragii, colaps circulator

31
 Infecții extra-intestinale
• Meningita neo-natală

– cauzată de tulpini de E. coli care sintetizează antigenul

capsular K-1
– tulpinile ajung din nazofaringe sau din tractul intestinal în
torentul sanguin și pe această cale la meninge

• Infecții nosocomiale

– datorate răspândirii infecției de către personalul medical sau

prin instrumentarul medical la pacienți care prezintă factori
predispozanți: diabet, traumatisme, boli pulmonare cronice etc.

32
 Shigella

• Shigella dysenteriae (Grup A)

• Shigella flexneri (Grup B)
• Shigella boydii (Grup C)
• Shigella sonnei (Grup D)

33
 Habitat
• bacterii strict adaptate omului
• întotdeauna patogene
• întâlnite în intestinul și materiile fecale ale:
– bolnavilor,
– convalescenților
– purtătorilor aparent sănătoși

• Singurele animale care pot fi gazde accidentale sunt primatele

captive care vin în contact cu oamenii.

34
 Caractere morfo-tinctoriale

• bacili Gram negativi

• neciliați
• necapsulați
• nesporulați

35
 leucocite

Shigella
?
hematii

preparat din materii fecale - shigelloză 36

 Rezistența

• rezistă
– 10 zile în praf uscat
– 9 zile în ape la 7-10°C
– două săptămâni pe lenjerie
– 1-2 săptămâni în alimente
– 2 luni în gheață

• inactivate în 10 minute la 50-60°C

37
 Boala la om

• Shigeloza este o boală diareică acută care

apare ca urmare a infecției pe cale orală
cu Shigela spp.
• Boala implică:
– prodromul diareic enterotoxic și / sau
citotoxic;
– inflamația colonului
– necroza epiteliului colonului

38
 Boala la om
• efectele exotoxinei (toxina Shiga) sunt de trei tipuri:
– Enterotoxic
• aderarea toxinei Shiga de receptorii intestinului subțire și
blocarea absorbției electroliților, glucozei și aminoacizilor din
lumenul intestinal.
– Citotoxic
• inhibarea sintezei proteinelor, cauză a morții celulare =>
apariția abceselor parietale în ileonul terminal, apoi a
necrozei, ulcerației și hemoragiei.
– neurotoxic
• febra și crampele abdominale.

39
 Boala la om
• Shigeloza = dizenteria bacteriană
– boală diareică acută,
– evoluție autolimitantă datorită capacității regenerative a
epiteliului intestinal.
– apare după 2-5 zile de la ingestia a 100-1000 de bacterii.
– debut brusc cu febră, diaree apoasă, colici abdominale intense.
– perioada - 30-40 scaune nefecaloide, cu mucos, puroi și sânge.
– deshidratare
– tenesme rectale
– starea generală alterată

40
Genul Salmonella

41
 Definiție. Încadrare.
• cuprinde o singură specie Salmonella enterica
• această specie cuprinde peste 2300 serotipuri diferențiate pe
baza antigenelor somatice O și flagelare H.
• Subspeciile acesteia sunt
• Salmonella enterica (subsp. I)
• Salmonella salamae (subsp. II)
• Salmonella arizonae (subsp. IIIa)
• Salmonella diarizonae (subsp. IIIb)
• Salmonella houtenae (subsp. IV)
• Salmonella bongori (subsp. V)
• Salmonella indica (subsp. VI)

42
 Definiție. Încadrare.

• subspeciile sunt la rândul lor divizate în

serovaruri:

– Salmonella serovar Typhimurium,

– Salmonella serovar Enteritidis,
– Salmonella serovar Typhi,
– Salmonella serovar Paratyphi,
– Salmonella serovar Cholerae suis etc.

43
 Habitat
• tractul intestinal al oamenilor și animalelor
• toate serovarurile de Salmonella enterica subspecia enterica sunt
parazite pentru om și mamifere
• celelalte subspecii se întâlnesc preponderent la păsări și animale
cu sânge rece.
• omul și animalele determină poluarea
– solului
– apelor reziduale
– apelor de suprafață
– pot supraviețui de la câteva luni până la câțiva ani de zile,
dacă condițiile de temperatură, umiditate și pH sunt favorabile

44
 Caractere morfotinctoriale

• bacili Gram negativi,

• fără capsulă,
• nesporulați,
• prezintă flageli peritrichi care asigură
mobilitatea

45
Salmonella - Colorație specială pentru cili 46
 Rezistența
• germeni rezistenți;
– în solul pășunilor pot supraviețui până la 200 de zile,
– în apă câteva luni
– în alimente între 10 și 180 de zile,
– în pulberile de ouă 4 ani.

• sensibile la căldură
– distruse în 5 minute la 100°C;

• dezinfectantele le distrug în 30-120 de minute

47
 Rezistența

• Sunt sensibile la acțiunea

– cloramfenicolului,
– tetraciclinei,
– ampicilinei etc.

• Din ce în ce mai frecvent se identifică

tulpini care prezintă multirezistență la
antibiotice

48
 Boala la om

• Salmonelozele includ 5 sindroame

– gastroenterite
– febre enterice
– septicemie
– infecții focale

49
 Gastroenteritele
determinate de serovaruri Salmonella
• salmoneloza = zoonoză

• mecanismele de patogenitate
– atașarea și supraviețuirea intracelulară datorate antigenelor de
suprafață;
– invazivitatea: salmonelele penetrează mucusul, aderă și
invadează enterocitele și ajung în țesutul subepitelial;
• răspunsul inflamator activează secreția de fluid în lumenul
intestinal, ceea ce determină apariția scaunelor diareice;
• distrucția epitelială apare spre finalul bolii;

50
 Gastroenteritele
determinate de serovaruri Salmonella
• pătrund pe cale digestivă
– ingerați într-un număr mai mare de 105 pot declanșa boala la
adultul sănătos.
– aciditatea gastrică distruge majoritatea germenilor ingerați.

• contaminarea masivă se realizează

– prin ingestia alimentelor în care germenii s-au multiplicat ca într-
un mediu de cultură
– de la persoană la persoană pe cale fecal-orală

• Nou născuții și copii mici sunt mult mai sensibili la infecție care
poate fi indusă de ingerarea unui număr mic de bacterii

51
 Gastroenteritele
determinate de serovaruri Salmonella
• Incubația - de la câteva ore până la o zi

• microorganismele se multiplică în epiteliul intestinal, provoacă un

sindrom inflamator intestinal cu diaree mucopurulentă și
sangvinolentă

• la debut diareea este însoțită de grețuri și vărsături

• în perioada de stare a bolii - febră, colici abdominale, mialgii și

cefalee

• la nou născuți deshidratarea poate duce la o stare de toxicoză

gravă

52
 Salmoneloze majore
febra tifoidă, febrele paratifoide
• serovarurile Typhi și Paratyphi sunt agenți etiologici ai febrelor
enterice

• Salmonelele
– pătrund în organism pe cale digestivă
– trec în sânge prin enterocitele regiunii ileocecale
– sunt fagocitate de către macrofage și monocite
• în interior salmonelele supraviețuiesc, se multiplică și sunt
transportate către ficat, splină și măduvă osoasă unde
continuă să se replice

53
 Salmoneloze majore
febra tifoidă, febrele paratifoide
• în timpul celei de a doua săptămâni, reintră în sânge cauzând
bacteriemia și infectând tractul biliar și alte organe

• în săptămânile 2-3 de boală se colonizează vezica biliară și tractul

intestinal

• endotoxina poate fi responsabilă de febra sau leziunile enterice

întâlnite în febra tifoidă.

54
 Salmoneloze majore
febra tifoidă, febrele paratifoide
• simptomatologie digestivă (datorată
agresiunii intestinale, hepatice și asupra
vezicii biliare)
– anorexie,
– colici abdominale,
– constipație sau diaree.

55
 Salmoneloze majore
febra tifoidă, febrele paratifoide
• Eliberarea endotoxinelor
– rol important în patogenia bolii
– pericolul administrării unei doze foarte mari de antibiotic
• distrugerea bacteriene masive - deci eliberarea în cantitate
foarte mare de lipopolizaharide ale membranei externe
bacteriene - instalarea șocului endotoxinic

• după vindecarea bolii pacientul poate rămâne purtător biliar de

germeni timp de aproximativ un an de zile.

56
 Salmoneloze majore
febra tifoidă, febrele paratifoide

Răspândire puternic endemică, endemică, sporadică

57
 Genul
Klebsiella

58
 Încadrare

• bacili Gram-negativi

• 4 specii importante din punct de vedere

medical
– Klebsiella pneumoniae
– Klebsiella oxytoca
– Klebsiella ozaenae
– Klebsiella rhinoscleromatis
59
 Habitat

• în natură
– sol, ape de suprafaţă, plante
• flora normală
– tract gastrointestinal
– tract respirator superior
– tegumente

60
 Caractere morfologice

• bacili Gram-negativi
• scurţi şi groşi, cu capete rotunjite, dispuşi
în diplo
• nesporulaţi
• neciliaţi
• în produsele patologice apar sub formă de
cocobacili, înconjuraţi de capsulă

61
Klebsiella spp.
62
Coloraţie Gram
Klebsiella spp.
63
Coloraţie specială pentru capsulă
 Rezistenţa

• omorâte de căldura umedă (la 55°C în 30

minute)
• La temperatura camerei şi la întuneric pot
supravieţui săptămâni şi luni de zile
• Unele tulpini pot prezenta o creştere a
rezistenţei la antiseptice şi dezinfectante

64
 Caractere de patogenitate

• factori de patogenitate
– fimbrii de adeziune
– capsula
• oferă protecţie faţă de fagocitoză şi faţă de
activitatea bactericidă a anticorpilor
– pili de sex
• transfer genetic al rezistenţei la antibiotice
• transferul genelor care codifică factorii de virulenţă
– enterotoxina

65
 Boala la om
• K. pneumoniae şi K. oxytoca sunt responsabile de majoritatea
infecţiilor umane

• Pneumonia
– cauzată de Klebsiella pneumoniae
– cea mai frecvent întâlnită formă clinică a infecţiei cu Klebsiella
spp.
– risc
• bărbaţi de vârste mijlocii
• bătrâni cu boli debilitante
• alcoolism, diabet
• afecţiuni pulmonare cronice

66
 Boala la om
• Sputa are consistenţă gelatinoasă, de unde şi denumirea „spută
jeleu”, şi prezintă urme de sânge.
• Frecvent, pneumonia se complică cu formare de abcese şi distrucţie
tisulară a plămânilor

• Infecţiile neonatale
– determinate mai ales de K.pneumoniae şi K. oxytoca
– frecvent asociate cu bacteriemie neonatală (frecvent afectaţi
nou-născuţii prematuri)

67
 Tratament

• rezistenţi la antibiotice beta-lactamice: penicilină, ampicilină,

amoxicilină

• frecvent sensibile la acţiunea cefalosporinelor

– tulpini de K. pneumoniae rezistente la cefalosporine
(producătoare de BLSE)

• tratament bazat pe rezultatele antibiogramei

68
Genul Proteus

69
 Încadrare, habitat

• 2 specii cu importanţă medicală:

– Proteus mirabilis
– Proteus vulgaris

• ubicuitar răspândite în natură

– în sol, ape reziduale, ape de suprafaţă, în
materiile organice în putrefacţie
– în tractul intestinal uman
– în alimente
70
 Caractere morfologice

• bacili Gram-negativi
• cili peritrichi sau lofotrichi
• sunt polimorfi
– au variate forme
– de la bastonaşe scurte de 1-3 μm lungime,
până la forme lungi filamentoase
• Nu prezintă capsulă şi nici spori

71
 72
Proteus spp. Bacili polimorfi, Gram negativi, ciliaţi peritrichi
 Boala la om
• infecţii ale tractului digestiv
– toxiinfecţii alimentare
– enterite la sugari şi la copii mici

• Infecţii ale tractului respirator inferior

• Infecţiile tractului urinar inferior

– descompunerea ureei joacă un rol important în inducerea litiazei
urinare
– bacteriile din interiorul pietrelor sunt refractare la tratamentul
antibiotic

• pot suprainfecta plăgile chirurgicale sau pe cele arse

• septicemii
73
• Meningita neonatală, abces cerebral
 Tratament
• germeni foarte rezistenţi faţă de antibiotice

• tratamentul se face conform antibiogramei şi localizării infecţiei

• infecţiile cu Proteus depind de

– statusul imunologic al gazdei
– virulenţa tulpinilor incriminate
– controlul infecţiilor nosocomiale şi a alimentelor.

74
75
• Genul Pseudomanas – Familia
Pseudomonaceae
– Bacili Gram negativi
– Nesporulaţi
– Unul sau mai mulţi flageli polari
– Nepretenţioşi
– Strict aerobi
– Oxidază pozitivi
– Nu fermentează glucoza
– Produc pigment
76
• Peste 60 de specii
– Specii fluorescente
• Patogene pentru om
– Pseudomonas aeruginosa
» Specia cea mai uşor de identificat
» Specia cea mai bine cunoscută
» Cel mai important microorganism oportunist al omului
– Pseudomonas fluorescens
• Patogene pentru plante
– Specii nefluorescente
• Pseudomonas stutzeri
• Pseudomonas mendocina
77
78
• Bacilul piocianic
• Specia cea mai frecvent izolată în
laboratorul de bacteriologie

79
• Comensual al tubului digestiv
• Microorganism ubicuitar
– Prezent în sol, pe plante
• Afinitate pentru apă
– Izolat din apă de râu, canal, piscină, mare, apa potabilă, minerală,
termală
• Contaminează produse alimentare şi farmaceutice
– chiar dacă sunt stocate la frigider

• Tot mai frecvent izolat din mediul spitalicesc

– De pe suprafeţe
– Instrumente, dispozitive medicale
– Soluţii antiseptice, injectabile
– Produse medicamentoase, cosmetice 80
• Bacil Gram negativ
• Dispus
– Izolat
– În perechi
– Lanţuri scurte
• Nesporulat
• Prezintă un cil polar
– Îi conferă mobilitate
81
82
• Rezistent în mediul extern
– Supravieţuieşte şi se multiplică multe luni în apă la
temperatura camerei
• Produce bacteriocine
– Efect bacteriostatic faţă de alte tulpini
• Rezistent faţă de unele antiseptice şi
dezinfectante
• Sensibil la:
– pH acid
– Săruri de argint
83
• Deosebit de rezistent faţă de antibiotice

• Rezistenţă naturală
– Impermeabilitatea membranei externe
– Producerea unei betalactamaze

• Rezistenţă dobândită
– 2 mecanisme care uneori au acţiune sinergică
• Porinele membranei externe
» Număr şi dimensiuni variate
» condiţionează permeabilitatea pentru antibiotice
• Posedă plasmide transferabile prin conjugare sau prin transducţie
84
• Antigen somatic O
– 20 de serotipuri
– O6, O11 – cel mai frecvent izolate în laborator
– O 12 – foarte rezistent la antibiotice
• Antigen flagelar H

• Slime
– Substanţă mucoidă extrasă din coloniile mucoide ale tulpinilor
implicate în infecţii ale tractului respirator de la pacienţi cu fibroză
chistică
– Factor de adeziune

85
• P. aeruginosa e patogen prin:
– Virulenţă
• Este puţin virulent pentru organismul sănătos
• Devine virulent pentru cei cu imunitatea deprimată
• Asigurată de:
– Capsulă
– Pili
– Lipopolizaharid – rol de endotoxină
– Toxigeneză
• Sintetizează substanţe difuzibile cu efect toxic (exotoxine,
citotoxină, hemolizine, elastaze, colagenaze, etc.)

86
• În funcţie de poarta de intrare cauzează:
– Infecţii cutanate
• Consecinţă a băilor în ape poluate
– Foliculită
– Piodermită
– Intertigo
– Otită externă
• În mediul spitalicesc
– Infecţii ale plăgilor
» Chirurgicale, traumatice, ale escarelor sau a arsurilor

87
• Infecţii iatrogene
– Datorate îngrijirilor medicale sau manevrelor
instrumentare
• Otite
• Meningite
• Endocardite
• Osteoartrite
• Infecţii urinare

88
• Bronhopneumonii
– Frecvente la pacienţi cu altă boală de bază
• Infecţii digestive
– Enterite
• După tratamente antibiotice de lungă durată
• După consum de apă contaminată
• Infecţii oculare
– Secundare intervenţiilor chirurgicale
– După folosirea colirelor contaminate
– Utilizarea soluţiilor de curăţare a lentilelor de contact
contaminate 89
• Prezintă o extraordinară rezistenţă fată de
substanţele antimicrobiene
– Pune serioase probleme terapeutice
– Favorizează răspândirea bacteriei în mediul
de spital

• Tratamentul
– Obligatoriu sub controlul antibiogramei
– Întotdeauna se folosesc asocieri de antibiotice
90
• Vaccinoterapia
– Vaccin monovalent
• La pacienţi cu afecţiuni respiratorii cauzate de P.
aeruginosa
– Vaccinul antipiocianic polivalent
• Administrare de ser imun antipiocianic
• La pacienţi cu arsuri extinse

91
92
• bacili Gram negativi
• încurbaţi în formă de virgulă, mobili printr-un flagel polar,
nesporulaţi, necapsulaţi
• catalazo negativi, oxidazo pozitivi.

• se multiplică în mediu alcalin (pH 7-9) fiind organisme acvatice

adaptate la variate salinităţi
• 36 de specii de Vibrio
– cel puţin 12 sunt patogene sau cu potenţial patogen pentru om
• determină
– cel mai frecvent boli gastrointestinale
– infecţii invazive
– infecţii ale plăgilor expuse la apă marină
93
• Specii cu importanţă medicală

– Vibrio cholerae
• agentul etiologic al holerei

– Vibrio parahaemolyticus
• determină infecţii gastrointestinale, infecţii ale plăgilor

– Vibrio vulnificus
• determină septicemie, infecţii localizate ale plăgilor
94
95
• microorganisme acvatice
– pot supravieţui în ape marine sau ape dulci

• în apele dulci
– speciile non-halofile
• V. cholerae, dar prezenţa lor este tranzitorie
• în apele marine şi estuariene
– speciile halofile
• tolerează concentraţii crescute de NaCl
96
• bacterii cu formă de bastonaşe relativ
scurte (1,5 - 3 / 0,5μm),
• încurbate sau drepte, alteori în formă de S
• Gram negative
• un flagel la unul dintre capete
• nu prezintă spori şi nici capsulă.

97
98
Vibrio cholerae with a Leifson flagella stain (digitally
colorized)
99
Obtained from the CDC Public Health Image Library
• antigen flagelar H
– este comun tuturor vibrionilor
• un antigen somatic O
– pe baza lui vibrionii au fost încadraţi în mai multe serogrupe
notate O1- O6 şi O139
– dintre acestea patogene (holerigene) sunt serogropele O1 şi
O139
• serogrupul O1 prezintă două biotipuri
– clasic
– El Tor
» diferenţiate pe baza unor proprietăţi fiziologice şi a sensibilităţii faţă
de bacteriofagi
– celelalte serogrupuri sunt neholerigene
100
• Producerea de toxină holerică
–enterotoxină de natură proteică
• 5 subunităţi de aderare B
–se fixează de receptorii specifici ai
enterocitelor
–permit subunităţilor A să acţioneze
• 2 subunităţi active A
101
• toxina holerică
inhibarea absorbţiei intestinale
activarea adenilciclazei de Na+
creşterea secreţiei de apă în
lumenul intestinal
acumulare de AMPc în creşte eliminarea de K + şi
enterocite bicarbonat de Na +

apariţia unei diarei apoase cu

pierdere masivă de electroliţi
102
• Alte caractere de patogenitate
– mobilitatea
– producerea de chemotaxine
• permit vibrionilor să se îndrepte direct către
suprafaţa enterocitelor

103
• produce holera
– toxiinfecţie alimentară
• diaree apoasă, urmată de
» deshidratare gravă
» colaps algid
» alterarea profundă a stării generale
– cu evoluţie gravă şi o mortalitate de 50 - 80% dacă nu este
tratată şi de 1 - 2% sub tratament
– boala poate evolua uşor sau chiar asimptomatic
– suportul material al transmiterii
• apa
• alimentele contaminate
– transmiterea prin contact cu persoane bolnave este mai rar
întâlnită 104
• Vibrionii nu trec bariera intestinală
– Infecţia holerică este infecţie intestinală localizată

• Bacteria aderă de mucoasa intestinală

boală
• Secretă enterotoxina

• Incubaţie
– 6 ore până la 5 zile

• Debutul – brusc
– cu diaree apoasă cu scaune frecvente şi neînsoţite de colici
abdominale
– vărsături, febră şi crampe musculare
105
• În perioada de stare
• stadiul diareic
– scaunele devin frecvente, apoase cu conţinut fecaloid minim
– cu aspect de lichid tulbure care conţine granule albicioase, ca o
zeamă de orez
– cantitatea de apă pierdută poate fi de 10-15 l/24 h
– apar semnele de deshidratare acută

• stadiul de colaps
– urmare a insuficienţei circulatorii
– hipotensiune, puls imperceptibil, apatie, hipotermie şi moarte prin
şoc hipovolemic

• stadiul de reacţie
– boala evoluează spre vindecare 106
• Holera se cunoaşte din 1817
– a apărut în India, Pakistan, apoi s-a extins pe tot
globul fiind descrisă prima pandemie
– de atunci au fost descrise în total 7 pandemii
– în prezent holera a rămas endemică în India şi o parte
din ţările din Asia, Africa, America centrală
• Rezervorul de infecţie principal
– omul bolnav
– purtătorul convalescent
– purtătorul sănătos
107
• transmiterea infecţiei
– consum de apă contaminată
• mai ales în zonele endemice
– consumul alimentelor marine insuficient tratate termic
– transmiterea pe cale fecal-orală
• contact direct interuman
– în condiţii precare de igienă
• ingerarea de apă şi alimente contaminate
• contactul cu diferite obiecte contaminate (veselă, rufărie)
• muştele pot interveni în transmitere ca vectori

108
109
• H. pylori
– colonizează mucoasa gastrică, îndeosebi
zona antrală
– deosebit de bine adaptat la condițiile ostile
oferite de stomac
– o dată stabilit în stomac poate persista o lungă
perioadă de timp, chiar toată viața
– poate dispărea spontan odată cu instalarea
gastritei atrofice ce determină dispariția
receptorilor specifici
110
• bacterii Gram negative

• încurbate sau spiralate

• prezintă 4-6 flageli localizați la un pol

• la microscopul electronic
– pot avea forma literei S
– sau pot fi cocoide 111
112
• Factorii de patogenitate
– enzimele și citotoxinele pe care le secretă bacteria
• ureaza
– asigură supraviețuirea bacteriei în mediul acid al stomacului
• flagelii
– asigură penetrarea în mucusul gastric protejând bacteria de pH-ul acid
– citotoxinele
• factori de colonizare
– adezine care mediază legarea la celula gazdă;
• fosfolipaza A și proteaza
– digeră mucusul
• proteina șocului termic
– crește activitatea ureazei

113
• afecțiunile cele mai studiate în legătură cu infecția
cauzată de H. pylori
– ulcerul gastric
– gastrita cronică
– cancer gastric

• H. pylori pare a fi implicată și în afecțiuni extragastrice

– limfom gastric tip MALT (mucosa-associated lymphoid tissue
lymphomas)
– reflux gastroesofagian
– anemie feriprivă
– boli dermatologice și reumatice

114
• se vor trata doar pacienții care au infecția
diagnosticată sigur

• se foloseste o triplă asociere, timp de 10-14 zile

– inhibitori de pompă de protoni (omeprazol)
– amoxicilină
– macrolide (claritromicină)

115
116
• bacili Gram negativi
• formă spiralată, încurbată sau asemănătoare
literei S
• un singur flagel polar la una sau ambele
extremități
– îi conferă o mișcare specifică în “zbor de musculiță”

• necesită condiții speciale de cultivare:

– microaerofilie
– medii speciale îmbogățite
– temperatură de creștere de 42-43ºC
– incubare de 48-72 de ore 117
• Genul cuprinde mai multe specii:
– Campylobacter jejuni
– C.coli
– C.fetus
– C.lari
– C.upsaliensis
– C.hyoliei
– C.showae
– C. hyointestinalis
• primele 2 specii au importanță medicală mai mare

118
• Germeni din genul Campylobacter sunt
comensali în intestinul
– animalelor
• în general la păsări
– pui, curcani, rațe, pescăruși (C. lari)
• mamifere
– bovine, ovine, câini, pisici, iepuri

• Germenii contaminează
– laptele, alimentele și apa potabilă
• pot supraviețui mai multe săptămâni
119
• bacili Gram negativi
• formă spiralată, încurbată sau asemănătoare
literei S
• un singur flagel polar
– la una sau ambele extremități
• nu sunt sporulați

120
• C. jejuni poate produce boala prin mai multe mecanisme:
– mecanismul enterotoxigen
• colonizarea și multiplicarea pe suprafața mucoasei intestinale
• elaborarea de enterotoxină – scaune diareice
– Cytolethal distending toxin (CDT)
– Enterotoxină Cholera-like
– Enterotoxină Shiga-like
– Hepatotoxină

– procesul invaziv
• bacteria pătrunde în peretele intestinului subțire și al colonului
• se multiplică intracelular
• diseminează și în afara mucoasei
• leziunea rămâne superficială
– diareea în acest caz este cu scaune hemoragice care conțin și leucocite

121
• Incubație
– 1-7 zile, de obicei 24-48 ore

• Perioada de stare
– 3-5 zile

– Diaree apoasă sau muco-sanguinolentă

– Febră
– Crampe abdominale, dureri musculare, cefalee
– Poate simula apendicita

• Alte infecții
– Apendicită, endocardită, peritonită, meningită, colecistită
122
123
• spirochete subțiri, fine
• spire strânse și regulate
• capetele încârligate

• sunt organisme mobile

– mișcare caracteristică de înșurubare și flexie

• pot fi cultivate pe medii artificiale

• pot pătrunde în organism prin tegumente și mucoase intacte
sau ușor scarificate

• două specii:
– L. interrogans
• cu peste 200 de serovaruri patogene
– L. biflexa 124
• cu peste 60 de serovaruri saprofite
• Leptospira interrogans este găzduită de:
– mamifere
– reptile și amfibieni

• gazdele se împart în trei categorii:

– de menținere
• poartă leptospirele în rinichi și în organele de reproducere, fiind aparent
sănătoase
• infecția se transmite prin urină sau pe cale sexuală
• rozătoarele
– accidentale
• om sau animale domestice care se infectează prin elementele din mediu
– de amplificare.
• gazde accidentale la care infecția se poate transmite epidemic
– în crescătoriile de animale domestice
» acestea transmit infecția și către om și către gazdele de menținere
125
• Animalele contaminează prin urină:
– apa
– solul umed
– nămolul
• leptospirele pot supraviețui până la 42 de zile la
întuneric, mediu cald și pH neutru sau usor alcalin

• L. biflexa trăiește în apele de suprafață

126
• spirochete subțiri, fine
– lungime 6-20 μm
– diametrul 0,1 μm
• spire strânse și regulate
• capetele încârligate

• organisme mobile,
– doi flageli inserați la capetele opuse ale corpului bacterian

• pătrunde în organism prin tegumente și mucoase intacte

127
128
• Leptospira interrogans este patogenă prin:
– multiplicare
– invazivitate

• mobilitatea și gradul de încovoiere al

extremităților corpului bacterian
– conferă leptospirei puterea de penetrare a
țesuturilor

• unele tulpini
– posedă un factor de virulență Vi 129
• Leptospiroza
– zoonoza cu cea mai largă răspândire

• Boala la om
– frecvent
• prin contactul indirect cu apa sau solul contaminate
• prin contactul cu urina animalelor infectate
– rar
• prin contact direct cu animalele purtătoare

• Leptospirele
– pătrund în organismul uman prin tegumente și mucoase intacte sau ușor
scarificate
– conjunctivă
– mucoasa nazală
– plămâni (aerosoli)
– pot străbate placenta și pot provoca avort sau deces fetal ante-partum
130
131
• Genul Bacillus - două specii cu importanţă
medicală:
– B. anthracis, agentul cauzal al antraxului,
– B. cereus, agentul cauzal al unor toxiinfecţii
alimentare

• Celelalte specii de Bacillus

– = antracoizi
– pot cauza o mare varietate de procese infecţioase
– în prezent recunoscute tot mai des ca patogeni
umani 132
133
• agentul etiologic al unei zoonoze care afectează
ierbivorele (vite, oi, cai, catâri, capre)
• se găseşte în ţesuturile şi umorile animalelor bolnave.
• eliminat în mediu prin dejecţiile acestora
• pe sol – condiţii nefavorabile – sporulează -
supravieţuire zeci de ani
• sporii - extrem de rezistenţi
• rezervorul principal pentru B. anthracis - reprezentat de
sol

134
 • bacili Gram pozitivi,
• mari: 3-5 μm lungime/1-1,2 μm grosime,
• cu capetele tăiate drept sau uşor concave,
• Imobili
• sporulaţi
• lanţuri

Bacillus anthracis –
frotiu din cultură
pură 135
COLORAŢIE NEGATIVĂ – IMUNOFLUORESCENŢĂ; 1000X
TUŞ DE CHINA; 1000X

136
Bacillus anthracis - capsula TODAR MYCROBIOLOGY
137
• patogen prin
– Virulenţă – capsula
• în primele faze ale constituirii focarului infecţios
– Toxigeneză - exotoxina cărbunoasă
– în fazele avansate şi terminale ale bolii

138
• antrax, popular = cărbune

• Boala la animal
– afectează
• mamiferele ierbivore
• unele păsări
– se manifestă ca
• septicemie rapid mortală
• cu edem hemoragic al mucoaselor
• cu eliminarea de sânge negru prin orificiile naturale
139
• la om, în funcţie de localizarea
manifestărilor clinice vorbim despre:
– Antrax cutanat
– Antrax respirator
– Antrax digestiv
– Forma septicemică

140
• forma cea mai frecventă la om
• cunoscută sub numele de "pustulă malignă"

• apare după contactul direct cu

– animalul bolnav
– obiecte contaminate

• BOALĂ CU CARACTER PROFESIONAL

– cele mai expuse - persoanele care vin în contact cu animalele
bolnave:
• fermieri,
• veterinari,
• personalul din abatoare etc.

• pătrund sporii bacteriei, germinează, celulele vegetative se

multiplică rezultând un edem gelatinos local 141
• incubaţie de 2-5 zile
• locul inoculării - papulă care se transformă în
veziculă
• lichidul din veziculă
– iniţial seros, transparent
– devine hemoragic
• vezicula se sparge
• crustă de culoare neagră, înconjurată de o zonă
de edem considerabilă
• periferia crustei este încojurată de o coroană de
noi vezicule cu conţinut clar sau hemoragic care
vor avea aceeaşi evoluţie
• în această fază boala este curabilă. 142
• Netratată
– infecţia poate disemina
• pe cale limfatică
• sau sanguină
• determinând septicemie mortală
– bacteria este prezentă în toate organele

143
• BOALĂ PROFESIONALĂ
– lucrătorii din industria lânii, a pâslei, a pielăriei,
– la cei care confecţionează obiecte din os
– la cei care folosesc praful de oase pentru
obţinerea cleiului sau a gelatinei

• Răspândirea sporilor prin inhalare şi

gravitatea antraxului pulmonar au făcut din
Bacillus anthracis o armă bacteriologică de
temut.

144
145
• agentul etiologic al toxiinfecțiilor alimentare,
recunoscut din 1955
• se găseşte în
– sol, praf, apă
• sub formă de spori
• reprezintă rezervorul de infecție
• limita maximă de contaminare: <100 CFU/g
– alimente, unde se poate multiplica
• produse amidonoase (orez, cartofi, făină, paste)
• carne
• produse lactate
• păsări
• cereale
• condimente
146
• bacili Gram pozitivi,
• cu capetele tăiate drept sau rotunjite
• imobili
• sporulaţi, spor mic
• dispuși în lanţuri/izolat

147
• în produse alimentare
– sporii germinează dacă produsele sunt menținute la 15-
40°C
– produc 2 tipuri de toxine
• toxina emetigenă
• toxina diareigenă (enterotoxină)

– toxina emetigenă
• termostabilă, nu se distruge în procesele de preparare termică a
alimentelor (orez!)
• rezistentă la variații de pH (pH 2-11)
• rezistentă față de enzimele proteolitice
– toxinele diareigene
• prezintă 3 forme: HBL (hemolitică) , Nhe (nehemolitică) și EntK
(citotoxină fără implicație în evoluția bolii)
• sunt termolabile, pH-sensibile, nu rezistă față de enzimele
148
proteolitice
• acțiunea toxinelor
– toxina emetigenă
• activează receptorii serotoninergici
•  stimulează nervul vag
– toxina diareigenă
• stimulează adenilat-ciclaza
• formează pori în membrana celulelor intestinale
• duce le pierderea potențialului de membrană
• poate induce moarte celulară
•  stimulează secreția de lichid

149
• toxiinfecție alimentară
– apare după ingerarea a unui număr mare de bacterii

• timp de incubație
– scurt
• 1-6 ore
• grețuri, vărsături
• asemănătoare cu TIA stafilococică
• implicată toxina emetigenă
– lung
• 8-16 ore
• diaree apoasă, moderată
• durere abdominală
• greață
• asemănătoare cu TIA datorată C. perfringens
• implicate toxinele diarigene
150
• alte infecții
– infecții de plagă
– fasceită necrotizantă
– infecții de tract respirator
– keratită

151
• transmitere prin alimente contaminate

Sindro Incubație Durată Doză Alimente

m
Emetic 1-6 ore 12-24 105–108 orez, paste,
ore CFU/g patiserie
Diareic 8-16 ore 12-24 103–107 CFU carne, lactate
ore

• formele de boală diferă geografic, în

funcție de dietă
– Europa, America de Nord – forma diareigenă
– Japonia, China, Mexic – formă emetigenă 152
153
• intestinul animalelor şi al omului,
• eliminaţi cu materiile fecale ajung pe sol

• Endospori
– supravieţuiesc timp îndelungat
– unele specii chiar multiplicându-se în sol.

154
• bacili Gram pozitivi sau Gram variabili,
• capetele rotunjite
• corpul bacterian deformat de endosporul
mai mare decât corpul bacteriei
• unele specii prezintă capsulă

155
156
• Clostridium tetani - tetanos;
• Clostridium botulinum - botulism;
• Clostridium perfringens
– toxiinfecție alimentară
• Clostridium difficile
– sindroame diareice post-antibioterapie
– enterocolita pseudomembranoasă
• Clostridiile gangrenei gazoase :
– C.histolyticum,
– C.septicum,
– C.oedematiens 157
158
• În stare vegetativă - în intestinul omului şi
al animalelor - cu materiile fecale, ajung în
mediul extern (pe sol) unde sporulează;

• În mediul spitalicesc poate contamina

bandaje, aţa chirurgicală, pudra de talc,
lenjeria etc.

159
• bacil mare
• cu capetele rotunjite
• Gram pozitiv
• cu cili peritrichi
• În prezenţa oxigenului formează un spor
– sferic terminal
– mai mare decât diametrul celulei bacteriene
– conferă germenului aspectul de băţ de chibrit,
băţ de tobă, ac de gămălie. 160
C.tetani, coloraţie pt.spori

161
• Patogen prin:
– multiplicare la poarta de intrare unde
rămâne cantonat neavând capacitate de
invazivitate;

– toxinogeneză - produce o exotoxină

neurotropă numită tetanospasmină;

– producerea unei hemolizine numite

tetanolizină. 162
• Tetanospasmina
– inhibă eliberarea GABA (gamma-aminobutyric
acid) şi a glicinei
• interferează cu activitatea sinapsei
neuromusculare
• reflexele motorii nu sunt inhibate
• hiperreactivitate musculară

– determină spasme musculare generalizate,

hiperreflexie şi convulsii;
163
• Incubare: 4-5 zile de la contaminare
• spasme ale musculaturii
– din zona contaminată,
– apoi ale muşchilor masticatori,
• trismus
• facies de tip „risus sardonicus”
– a muşchilor paravertebrali
• opistotonus
• Moartea se poate produce prin asfixie
• !! Pacientul este conştient

164
Portretul unui soldat care moare cu tetanos – Sir Charles Bell
Originalul la Colegiul Regal de Chirurgie, Edinburgh, Scoţia
165
- rigiditatea corpului: opistotonus, risus sardonicus
• administrarea în paralel a
– serului antitoxic - anticorpii specifici vor
neutraliza toxina
– antibioterapiei - distruge bacteriile cantonate
la poarta de intrare; eficientă penicilina
– anatoxinei tetanice purificate şi adsorbite pe
fosfat de aluminiu
• Tratamentul trebuie realizat de urgenţă
administrându-se ser antitetanic înainte de
fixarea toxinei în ţesut.
166
167
• în stare vegetativă - în intestinul omului şi
al animalelor
• cu materiile fecale, ajung în mediul extern
(pe sol)
– sporulează;
– unele specii se pot chiar multiplica.

• Sporii sunt foarte rezistenţi

– la adăpost de radiaţiile solare şi de umezeală
supravieţuiesc zeci de ani. 168
• bacil mare: 3,0-20,2 μm / 0,6-1,4 μm
• cu capetele rotunjite
• Gram pozitiv
• cu cili peritrichi
• necapsulat
• În prezenţa oxigenului formează un spor
– ovalar central sau subterminal
– mai mare decât diametrul celulei bacteriene
– Bacteria este deformată de spor, luând aspect de bărcuţă.

169
170
• Nu se multiplică în organism ci în alimente unde produce o
exotoxină care este distrusă prin fierbere la 100°C, timp de 20
minute.

• Este patogen prin toxinogeneză

– Elaborează exotoxine cu neurotropism faţă de sistemul nervos
periferic.
– Toxina botulinică este cea mai puternică otravă cunoscută;
doza letală pentru om este de1-2 mg.

171
• Toxiinfecţia alimentară botulinică:
– Apare în urma ingerării
• conservelor de legume, zarzavaturi, fructe,
carne
• alimente păstrate prin sărare sau afumare,
mezeluri, cârnaţi
• care conţin toxina preformată
• care sunt consumate fără o nouă prelucrare
termică

172
Conserve, cârnaţi, suc
de morcovi, etc.

173
• La nivelul plăcilor neuromotorii
– toxina împiedică eliberarea de acetilcolină,
determinând o paralizie flască.
• apare la 18-24 ore de la ingestie
• începe la extremitatea cefalică: diplopie sau
paralizie bulbară (imposibilitate de înghiţire şi
de vorbire).
• are evoluţie descendentă, ajungând până la
paralizia musculaturii respiratorii ceea ce duce la
moarte
• Bolnavul rămâne conştient până aproape de
174
exitus.
• Se administrează ser antibotulinic
– iniţial polivalent
– după identificarea tipului de exotoxină
produs se administrează ser specific
monovalent.
– Se poate administra ser trivalent (A,B,E)
prompt i.v., cu precauţiile seroterapiei, în
condiţii susţinere a funcţiilor vitale.

175
176
• prezenți în
– tractul intestinal al
• animalelor
• insectelor
• omului
– sol
– vegetație stagnantă pe sol
– sedimente din ape

177
• bacili Gram pozitivi
• sporulați
• anaerobi

178
• bacterie patogenă prin
– multiplicare
– toxigeneză
• enterotoxina
– răspunzătoare de toxiinfecții alimentare
– termolabilă, se distruge la 60°C în 10 minute
– dezintegrează legăturile dintre celulele epiteliale
intestinale
• exotoxine, invazine
– răspunzătoare de infecții ale plăgilor

179
• toxiinfecția alimentară
– ingerarea a 108 CFU
– bacteria se multiplică în intestin, produce enterotoxină
– uneori – infecție subclinică

– incubație: 10-12 ore

– stare
• dureri abdominale
• diaree
• rar – enterită necrotizantă
• poate persista 1-2 săptămâni

180
• infecții de plagă
– gangrenă gazoasă

181
182
• Genul Listeria conține 6 specii:
– Listeria monocytogenes (LM)
• patogen uman și animal => listerioza
– Listeria ivanovii (patogen animal)
– nepatogene
• Listeria innocua
• Listeria seeligeri
• Listeria welshimeri
• Listeria grayi

• Aproape toate cazurile de listerioză sunt datorate LM

183
• bacil Gram pozitiv
• facultativ anaerob
– poate crește în alimente menținute în vid
• Se multiplică la frigider(4ºC)

184
• LM poate fi prezentă în
– tractul intestinal al oamenilor(1-10% din populație)
– la animale
– la păsări
– fără semne aparente de infecție

• larg răspândită în
– sol, apă, sisteme de canalizare, plante, hrană pentru animale,
etc
– mediu (pereți, podele, canalizare, instrumente)
– brânzeturi
– vegetale crude
– alimente de origine animală, crude sau slab preparate termic
• carne
• hot-dog
• conserve de carne, etc.
185
• bacili Gram-pozitivi
• lanțuri scurte
• în produs patologic
– pot avea formă de coci (asemănători cu streptococii)
– formele mai lungi se aseamănă cu corynebacteriile
• flageli
– prezenți la temperatura camerei
– absenți la 37°C
• necapsulați, nesporulați

186
• Listerioză

• Cazuri sporadice/izbucniri epidemice

• Apare prin ingerarea de alimente
contaminate

187
• Listerioza neinvazivă
– Gastroenterită
– perioadă de incubație 1 zi (cu variații între 6 ore - 10 zile)
– simptome asemănătoare gripei (febră, cefalee)
– manifestări gastrointestinale (diaree, vărsături)
• Listerioza invazivă
– perioadă de incubație 7-60 zile
– mortalitate 20-30%
– la gravide
• semne pseudogripale
• avort spontan sau naștere prematură
– infecție la nou-născut
– la adulți
• sepsis, endocardită
• meningită, menigoencefalită
• endoftalmită
• artrită septică
• osteomielită
• peritonită 188
• infecție pleurală
• Ampicilină
• Vancomicină
• Ciprofloxacin
• Linezolid

189
190
• DEFINIŢIE, ÎNCADRARE

• Familia Mycobacteriaceae are în componenţă un singur gen:

– Genul Mycobacterium
• cuprinde următoarele specii:
– grupul „tuberculosis”
» Mycobacterium tuberculosis
» Mycobacterium africanum
» Mycobacterium bovis
– grupul „mycobacteriilor atipice”
» Mycobacterium avium ssp. paratuberculosis
– Mycobacterium leprae
• bacili „acido-alcoolo-rezistenţi”
– această proprietate se datorează cantităţii mari de lipide şi ceruri din
peretele bacterian
191
• M. tuberculosis - agent cauzal al
tuberculozei
– descoperit de Robert Koch în 1882

• neoficial se mai numeste şi „bacilul Koch”

• numele genului se datorează asemănării
morfologice cu fungii microscopici
filamentoși
– myces = fung + bakterion = baston mic 192
• M. tuberculosis
– este un patogen strict uman
– poate infecta şi animalele de companie:
• papagal
• câine
• pisică
• maimuţă

• M. bovis
– animale domestice și sălbatice infectate

• M. paratuberculosis
– Prezent la rumegătoare, poate fi prezent în lapte
193
• bacil fin
• uşor încurbat
• dimensiuni de 2-5 μm lungime
• are structura peretelui asemănătoare cu a
bacteriilor Gram pozitive, DAR
– cu conţinut mare în lipide şi ceruri
• se colorează greu cu coloraţia Gram
• pentru evidenţierea pe frotiu se foloseşte
coloraţia Ziehl-Neelsen 194
Frotiu colorat Ziehl-Nielsen
195
Colonii de Mycobacterium tuberculosis 196
intradermoreacţia la tuberculină 197
• Mycobacterium tuberculosis nu produce
toxine
• este patogen prin capacitatea sa de a se
multiplica în organismul gazdă

• distrugerea bacteriei
– se soldează cu eliberarea de constituenţi
antigenici care
• induc o reacţie imunitară de hipersensibilitate ce stă
la baza transformării cazeoase
198
• tuberculoză
• se manifestă cel mai frecvent sub formă de:
– tuberculoză pulmonară
• primoinfecţie latentă
• primoinfecţie manifestă
• forma cavitară comună
• pleurezie
• forme mediastinale
• forme miliare
– tuberculoză extrapulmonară
• rară
• are localizări
– meningiene, renale, genitale, osoase, articulare, ganglionare, digestive

199
• distincţie între:
– infecţia tuberculoasă
• demonstrată prin virajul spontan al reacţiei la
tuberculină
– boala tuberculoasă
• infecţia cu manifestări patologice
– clinice
– sau radiologice, pulmonare sau extrapulmonare

200
• tratamentul tuberculozei
– administratrea de antibiotice antituberculoase:
• rifampicina, izoniazida, pirazinamida, etambutolul etc.

• pentru a evita selectarea de mutante rezistente

– se impune efectuarea tratamentului cu asocieri de
substanţe antibacteriene

• bolnavul va fi monitorizat clinic, radiologic şi

bacteriologic
– pe durata spitalizării
– după externare

201