Clasificarea bacteriilor

1. Clasificarea fenotipică;
2. Clasificarea analitică;
3. Clasificarea genotipică;

1
 Clasificarea fenotipică
• După afinitatea tinctorială:
Gram pozitive;
Gram negative;
• După formă:
Sferice sau ovalare – coci;
Alungite – bacili;
Virgulă – vibrioni;
Spiralate – spirochete;
2
 Clasificarea fenotipică
• După caracterele de cultură:
Hemoliza, pigmentogeneza, forma,
mărimea coloniilor, mirosul degajat de o
cultură;
• După prezenţa sau absenţa unor markeri
biochimici specifici.
• Serotipare: anticorpii formaţi faţă de
antigenele bacteriene unice pot fi folosiţi
pentru identificarea lor.
• După comportamentul faţă de antibiotice
(pattern de rezistenţă). 3
 Clasificarea analitică
• Regn – ordin – familie – gen- specie –
subspecie.
• Ex. Ordin: Eubacteriales
• Ex. Familie: Enterobacteriaceae
• Ex. Gen: Escherihia
• Ex. Specie: Escherihia coli
• Ex. Specie: Fusobacterium nucleatum
subsp. nucleatum
4
 Clasificarea genotipică
• Analiza materialului genetic:
Raportul guanină – citozină
Hibridizarea ADN
Analiza secvenţelor nucleotidice
Analiza plasmidelor
Ribotipare (analiza fragmentului ARN-16S, de la
nivelul subunităţii 30S aribozomilor )
Analiza ADN-ului cromosomal.
5
CLASIFICAREA BACTERIILOR
(sursă: Color Atlas of Microbiology)

I. Gram pozitivi
Aerobi
Coci
Staphylococcus aureus
Staphylococcus epidermidis
Staphylococcus saprophyticus
Streptococcus pyogenes
Streptococcus pneumoniae
Streptococcus agalactiae
Bacili
Bacillus anthracis
Anaerobi
Coci
Enterococus faecalis
Enterococus faecium
Bacili
Clostridium tetanii
Clostridium botulinum
Clostridium perfringens
Clostridium difficile
Listeria monocitogenes
Erysipelothrix rhustiopathiae
Gardnerella vaginalis
Corynebacterium diphteriae
Actinomyces israelii
Nocardia asteroides
Nocardia brasiliensis

6
II. Gram negativi Aerobi-microaerofili
Aerobi
Neisseria gonorrheae
Neisseria meningitidis
Eikenella corodens Anaerobi
Kingella kingae
Moraxella catarrhalis
Acinetobacter
baumannii
Acinetobacter
calcoaceticus
Pseudomonas
aeruginosa
Burkholderia cepacia
Burkholderia mallei
Burkholderia
pseudomallei
Strenotrophomonas
maltophila
Legionella
pneumophila
Brucella abortus
Brucella melitensis
Brucella suis
Brucella canis
Bordetella pertussis
Francisella tularensis
Treponema pallidum
Borrelia burgdorferi
Borrelia afzelii
Borrelia garinii
Borrelia duttonni
Leptospira interrogans
Campylobacter jejunii
Campylobacter fetus
Helicobacter pilorii
Facultativ anaerobi
Escherichia coli
Salmonella enetrica
Shigella dysenteriae
Shigella flexneri
Shigella boydii
Shigella sonnei
Klebsiella
Enterobacter
Citrobacter
Proteus
Serratia
Morganella
Providencia
Yersinia pestis
Yersinia enterocolitica
Callymatobacterium granulomatis
Vibrio cholerae
Aeromonas spp.
Pasteurella multocida
Haemophillus influenzae
Cardiobacterium hominis
Strict anaerobi
Bacteroides spp.
Porphyromonas spp.
Fusobacterium spp.
Streptobacilus moniliformis
7
III. BAAR (bacili acid-alcoolo-rezistenti)
Mycobacterium tuberculosis
Mycobacterium leprae
Mycobacterium avium

IV. Mycoplasme (germeni intracelulari cu

perete subţire)
Mycoplasma pneumonaie
Ureaplasma urealyticum

V. Chlamidii (germeni intracelulari)

Chlamidya trachomatis
Chlamidya psittaci
Chlamidya pneumoniae

VI. Ricketsii (germeni intracelulari)

Rickettsia prowazecki
Rickettsia rickettsii

VII. Coxiele (germeni intracelulari)

Coxiella burneti
8
9
• Coci Gram-pozitivi
• aerobi, facultativ anaerobi
• imobili
• nesporulați
• pot prezenta microcapsulă

10
• Grupe de interes medical:

– Stafilococi coagulazo - pozitivi

• Staphylococcus aureus

– Stafilococi coagulazo - negativi:

• Staphylococcus epidermidis
• Staphylococcus saprophyticus
• etc…
11
• sol
• apa de mare și
apa dulce
• suprafața
plantelor
• fructe
• alimente
• îmbrăcăminte
• mobilier
• covoare
• praful și aerul din
încăperi
12
• Stafilococii coagulazo-negativi

– colonizează nările și tegumentul

– constituenți ai florei normale cutanate (barieră

de apărare antimicrobiană)

– rezervor de plasmide R transferabile la S.

aureus și la alți coci Gram +
13
Col. Gram, S. aureus – dispoziția tipică în ciorchine (x1000)

14
 15
Produs patologic, Col. Gram
16
• Structuri antigenice
– legate de corpul celular
• proteina A (specifică pentru S. aureus)
• adezine
• microcapsula
– eliberate în mediu
• enzime
• toxine

17
Adezine Receptor Efect, rol
Proteina A IgG anafilaxie locală și sistemică
reacții urticariene
activarea complementului
inhibarea activității anticorpilor
proliferarea limfocitelor B
Bap, Fbp (proteină Fibronectină Atașare, formare de biofilm
asociată biofilmului, Fibrinogen Colonizarea canalelor galactofore
fibronectinei, Colagen (mastită)
fibrinogenului,
colagenului)
Coagulaza legată Fibrinogen Atașare, coagulare
(clumping factor)
Enolaza Laminină Atașare
Acid teichoic Celule Atașare
Capsula Atașare, protecția bacteriei,
biofilm
18
Enterotoxine Receptor Efect/rol
Enterotoxina Glicosfingolipid Rol emetic, diareigen
stafilococică produsă de
S. aureus

Superantigene Receptor Efect/rol

TSST MHC clasa II Febră, hipotensiune, leziuni
eritematoase
Enterotoxine Glicosfingolipid Rol emetic, diareigen
Toxinele exfoliative Desmoglein 1 Acțiune epidermolitică

Hemolizine Receptor Efect/rol

Hemolizine α, β, γ, δ Colesterol Liza hematiilor
Efect citotoxic
Asigură supraviețuirea 19
intrafagocitară
Alte toxine Receptor Efect/rol
Leucocidina Perete celular Acțiune citolitică asupra
polimorfonuclearelor și macrofagelor
Toxina pirogenă

Enzime Receptor Efect/rol

Coagulaza liberă Coagulează plasma recoltată pe
citrat
Stafilokinaza Plasminogen Digeră cheagurile de fibrină
Nucleaza Acizi nucleici Degradează acizii nucleici
Lipaza Lipide Acțiune lipolitică
Hialuronidaza Hialuronan Crește permeabilitatea țesuturilor
Elastaza Elastină Permeabilizează țesutul conjunctiv
Lizozim Legătura NAM-NAG Distruge peretele bacteriilor Gram+ 20
• PROCES INFECȚIOS DE TIP INVAZIV

• TOXIINFECȚII DE ETIOLOGIE
STAFILOCOCICĂ

21
• Foliculita – infecția foliculului pilos

• Furuncul – abces în jurul foliculului pilos

• Hidrosadenită – infecția glandei sudoripare

• Panarițiu – infecție peri- sau subunghială

• Impetigo stafilococic

• Mastită

• Infecții ale plăgilor chirurgicale, mușcate, tăiate

• Angina stafilococică → otite, mastoidite, sinusite etc.

• Infecții urinare, uretrită, cistită, pielonefrită

22
• Anexite, infecții uterine post-abortum
• Toxiinfecția alimentară stafilococică
– Ingestia unuia sau mai multor tipuri de enterotoxină
termorezistentă eliberată anterior în aliment
– Suficientă cantitate foarte mică

• Alimente frecvent contaminate:

– lactate, carne, ouă, pește
– sosuri, budinci

• latență 1-6 ore, perioadă de stare 24-72 ore, refacere 12-24

ore

23
incidența tulpinilor de S. aureus în alimente
după James M Jay, Modern Food Microbiology, 2000 24
25
• S. aureus poate crește în alimente dacă acestea
sunt păstrate perioadă îndelungată la temperatura
camerei

• multiplicarea are loc la 10-46°C

– dacă este producător de enterotoxine: eliberare în
alimente
– peste 60°C, stafilococii nu se multiplică/mor
– enterotoxinele rezistă la căldură (100-110°C)
• toxinele denaturate se pot reactiva în timp sau în prezența
ureei

• nu apar modificări organoleptice ale alimentelor

contaminate 26
• enterotoxinele stafilococice
– 17 serotipuri (SEA - SER, fără SEF)
– proteine hidrosolubile
– 26-35 kDa
– polipeptidul toxinic
• alcătuit din multe molecule de lizină, acid aspartic, acid
glutamic și tirozină
– sunt termostabile
• toxinele care totuși au fost denaturate termic, se pot
renatura prin stocare prelungită în prezența ureei
• rămân active 30 min. la fierbere
• în ciuperci rezistă 30 min. la 121°C
– sunt rezistente față de enzimele proteolitice 27
• enterotoxinele stafilococice
– SEA – tipul cel mai comun
– SED – locul II
• se leagă și de MHC clasa II (= superantigen)
– SEB – mai rar, dar
• este cea mai termostabilă (rezistă 16 ore la 60°C)
• rezistentă la enzime proteolitice (tripsină, chimotripsină)

– genele răspunzătoare de producerea ET

• bacteriofag (sea, sep)
• plasmid (sed, sej, ser)
• cromozomial (seb, seh, sec)

28
• enterotoxinele stafilococice

– doza infectantă de S. aureus

• 105-108 CFU/g
• 1 ng toxină/g aliment

– doza de toxină care induce toxiinfecția

• doza emetică (ED50)
– 200 ng/kg pentru SEA
– 400 ng/kg pentru SEB

29
• enterotoxinele stafilococice
– ingerarea alimentelor contaminate
• toxina se absoarbe
– stimulează terminațiile nervoase vagale stomacale
– stimulează centul medular al vomei
– produce distrucție a celulelor epiteliale intestinele
– produce distensia microvililor, elongarea criptelor,
hiperplazie limfoidă
– are efect de „superantigen” (stimulează foarte multe LiT,
macrofage) care inițiază sindromul de șoc toxic
• stafilococii trec prin tractul intestinal fără a produce
reacții adverse/inflamatorii
30
• simptome
– apar în 1-6 ore Area postrema
– grețuri
– vărsături Metoclopramid
– diaree
– durere abdominală Nerv
– cefalee vag

– crampe musculare
– Șoc

• toxiinfecția este frecvent

autolimitată (24-72 ore) 31
• Leziuni de natură toxică cutanate
„sindromul pielii opărite stafilococice”

• = boala exfoliativă generalizată (boala Ritter)

• necroză de origine toxică a epidermului
• cauzată de toxina exfoliativă
• eritem perioral care se extinde apoi la tot corpul
• apariția bulelor mari cu lichid clar este urmată de
ruperea straturilor superficiale ale epidermei
• vindecarea are loc la intervale de 10 zile de la
apariția anticorpilor protectori
32
• Sindrom de șoc toxic stafilococic (STTS)
– hipertermie
– hipotensiune
– vărsături, diaree
– mialgii
– insuficiență hepatică și renală acută
– descuamarea tegumentelor palmare și
plantare
– stare de șoc
33
• Efectuarea antibiogramei este obligatorie
pentru toate tulpinile de stafilococi izolate din
diverse infecții

• Rezistență crescută prin

– producerea de beta-lactamaze, enzime care
neutralizează antibioticele gen penicilină,
cefalosporine
– modificarea unor proteine ale peretelui celular

• Vancomicina – antibiotic de rezervă 34

• Infecțiile grave sau infecțiile asociate cu
bacteriemie/septicemie
– tratament cu antibiotice pe cale parenterală (injectabilă)

• infecțiile pielii, ale țesuturilor moi sau ale căilor

respiratorii
– tratament prin administrare orală

• gastroenterite
– repaus
– tratament antiemetic
– reechilibrare hidro-electrolitică
• per os
• parenteral daca se pierd multe lichide
35
• prevenirea toxiinfecțiilor
– alimentele nu se lasă la temperatura camerei
– păstrarea alimentelor la frigider
– alimentele se prepară termic rapid, pentru a nu permite
multiplicarea bacteriilor
– igienă personală
– evitarea contactului cu alimente dacă sunt prezente leziuni
stafilococice
– purtare de mănuși
– control microbiologic al
• suprafețelor
• instrumentelor de lucru
• animalelor
• alimentelor
36
 GENUL
STREPTOCOCCUS
37
 Definiţie. Încadrare.

• coci sferici Gram-pozitivi

• formează perechi sau lanţuri în cursul
diviziunii celulare
• pretenţioşi nutritiv,
• imobili şi nesporulaţi
• unele specii au capsulă

38
 Clasificare
• În activitatea curentă se impune utilizarea
a 2 criterii de clasificare:

– aspectul hemolizei pe agar-sânge

– clasificarea antigenică Lancefield.

39
 După aspectul hemolizei

• streptococi β-hemolitici
– zonă clară de hemoliză completă în jurul coloniei,
– efect al acţiunii hemolizinelor produse de germen;
• streptococi α-hemolitici
– zonă de hemoliză verzuie, incompletă
– datorată producerii de peroxid de hidrogen;
• streptococi α’
– zonă de hemoliză alfa înconjurată de o zonă îngustă
de beta-hemoliză;
• streptococi nehemolitici
40
 Clasificarea antigenică

• Rebecca Lancefield (1933)

• criteriu de clasificare
– prezenţa polizaharidului C în peretele celular
• un antigen cu specificitate de grup
• prezent la toate grupele de streptococi
• excepţie grupa D şi pneumococul

41
 Clasificarea antigenică
• streptococi grupabili
– încadraţi în 20 grupe serologice notate cu A – H
şi K – W
– identificabili prin reacţii de aglutinare

• streptococi negrupabili
– nu au antigenul de grup
• Streptococcus pneumoniae
• majoritatea streptococilor din mucoasa oro-
faringiană şi bucală

42
 În raport cu patogenitatea

• streptococi patogeni

• streptococi condiţionat sau accidental

patogeni

43
 Criteriu filogenetic de clasificare

• realizat pe baza analizelor efectuate prin

metode ale biologiei moleculare
• 6 grupări de specii în cadrul genului
– I. Grupul piogenic
– II. Grupul anginosus
– III. Grupul mitis
– IV. Grupul salivarius
– V. Grupul bovis
– VI. Grupul mutans

44
 I. Grupul piogenic

• 1. S. pyogenes

• 2. S. agalactiae

• 3. Streptococi grupele C, G

45
 I. Grupul piogenic - S. pyogenes

• singura specie a grupului Lancefield A

• sunt beta-hemolitici
• starea de portaj naso-faringian este prezentă
la 10-30% din oameni
• principalul patogen uman asociat cu
– invazia locală sau sistemică
– şi cu dezordini imunologice post-streptococice

46
I. Grupul piogenic - S. pyogenes
• Boli invazive datorate streptococilor
piogeni
– Erizipelul
– Celulite
– Fasceite necrozante
– Febra puerperală
– Sepsisul streptococic.

47
I. Grupul piogenic - S. pyogenes
• Boli localizate:
– Faringita streptococică
– Scarlatina
– Impetigo streptococic

• Endocardita infecţioasă
– Foarte rară
– Severitate înaltă

48
 I. Grupul piogenic - S. pyogenes
• Bolile poststreptococice
– reumatismul articular acut (RAA),
– glomerulonefrita acută poststreptococică (GNAPS),
– coreea Sydenham (afectare SNC)
– eritemul nodos

• se datorează sensibilizării la antigene streptococice

şi apariţiei de autoantigene
infecţie acută (netratată) cu streptococi beta-hemolitici de grup A

perioadă latentă de circa 1-4 săptămâni

bolile post-streptococice 49
I. Grupul piogenic - S. agalactiae

• aparţine grupului B Lancefield

• habitat
– organismul bovinelor
• mastită
– organismul omului
• membri ai florei normale din tractul genital
feminin (1-40% dintre femei)
• posibil şi portajul faringian (12%) sau
intestinal
50
I. Grupul piogenic - S. agalactiae

• beta-hemolitici

• unele tulpini sunt nehemolitice

51
I. Grupul piogenic - S. agalactiae

• la nou-născuţi
– contaminarea:
• intrauterină sau în timpul travaliului de la mame
colonizate vaginal
– Pneumonie gravă, septicemie
• Prin personalul de îngrijire sau membrii familiei
– Frecvent meningită purulentă

52
I. Grupul piogenic - S. agalactiae
Infecţiile adultului:
• afectate persoane tarate (diabetici, vârstnici)
– meningite,
– endocardite,
– infecţii urinare.
• În timpul naşterii, la femeia colonizată vaginal
cu S. agalactiae:
– endometrită febrilă cu diseminare sanguină şi localizare
secundară endocardică sau meningeană.

53
 I. Grupul piogenic - Streptococi
grupele C, G

• Streptococcus equi (cai, măgari)

• Streptococcus dysgalactiae (porci, bovine,
om)
• Streptococcus canis (variate animale)
• implicarea etiologică în afecţiuni umane este
încă neclară
•bacteriemii
•meningite
•angine •endocardite
•infecţii ale pielii şi ale ţesuturilor moi •artrite septice
•pneumonii
54
 II. Grupul anginosus
• habitat organismul uman:
– Streptococcus anginosus
• agent etiologic al faringitelor
– Streptococcus constellatus
– Streptococcus intermedius
• Fac parte din microbiota
– orală,
– intestinală,
– genitală
• Pot determina infecţii purulente ale tegumentelor, tract
digestiv, urinar, respirator

55
 III. Grupul mitis
• Reuneşte specii rezidente ale cavităţii bucale
şi oro-faringiene ale omului
• cunoscuţi şi sub numele generic de
„streptococi viridans”
– Streptococcus mitis,
– Streptococcus oralis,
– Streptococcus gordonii,
– Streptococcus sanguis etc.

• sunt α hemolitici 56
 III. Grupul mitis

• Prin leziuni ale mucoasei bucale (extracţii

dentare) pătrund în sânge
– endocardită subacută la pacienţi cu leziuni ale
endocardului valvular sau cu disfuncţii ale
dinamicii sanguine cardiace

57
 IV. Grupul salivarius
• Cuprinde
– Streptococcus salivarius
– Streptococcus vestibularis
• specii rezidente ale cavităţii bucale şi oro-
faringelui
• accidental patogene
• implicaţii clinice asemănătoare cu cele ale
streptococilor viridans

58
 V. Grupul bovis
• streptococii de grup D
• nehemolitici
• S.bovis prezintă interes medical
– izolat de la bovine, ovine, porci, câini, porumbei
– se poate transmite accidental la om
– aparţine florei normale a colonului
– ocazional produce, la pacienţii cu leziuni ale colonului
• endocardită subacută
• bacteriemie
59
 VI. Grupul mutans
• habitat
– omul
– animale
• hamsteri,
• şobolani,
• maimuţe

60
 VI. Grupul mutans
• Importanţă în patologia umană:
– Streptococcus mutans

• rezidenţi în cavitatea bucală

• implicate în formarea plăcii dentare şi în cariogeneză
• izolate rar de la pacienţi cu endocardită subacută

61
 Structură antigenică şi caracterele
de patogenitate
Antigen Rol/Efect
Polizaharidul C • Specific grupelor Lancefield
• Induce apariţia anticorpilor implicaţi în reacţii
imunologice încrucişate faţă de ţesut conjunctiv
(febra reumatoidă)
Proteina M • cel mai important factor antigenic
• 100 tipuri (apar infecţii repetate)
• rol important în patogeneza febrei reumatoide
Streptokinaza • Produsă de streptococi gr. A, C, G
• previne constituirea barierei de fibrină
• utilă în tratamentul administrat intravenos în
embolia pulmonară, tromboze, infarct
Hialuronidaza • ajută la răspândirea microorganismelor
62
 Structură antigenică şi caracterele
de patogenitate
Antigen Rol/Efect

Hemolizinele

•streptolizina O • Induce răspuns imun

• are efect litic asupra hematiilor,
• acţiune cardiotoxică, leucotoxică

•streptolizina S • nu este antigenică,

• are efect citolitic şi leucotoxic.
• Produce hemoliza beta pe geloza-sânge

63
 Răspuns imun
• lmunitatea faţă de streptococi de grup A
– anticorpi specifici anti-proteina M
• persistă toată viaţa şi pot fi identificaţi serologic
– după scarlatină
• imunitate durabilă, eventual pentru toată viaţa

64
 Răspuns imun
• anticorpi anti-streptolizină O
– identificaţi prin teste serologice (reacţia ASLO)
– titrul anticorpilor poate fi util în diagnosticarea bolilor
poststreptococice
• ac. anti-polizaharid C
• ac. anti-hialuronidază
• ac. anti-streptokinază nu au rol protector
pot fi utili în diagnosticul
• ac. anti-streptodornaza etc. infecţiei streptococice
recente la cei cu suspiciunea
de RAA sau GNAPS

65
 Tratament
• S. pyogenes
– antibiotice beta-lactamice sau eritromicină
– la persoanele cu istoric de infecții recurente sau cu
RAA, se va face profilaxie cu benzatin penicilina
intramuscular

• S. agalactiae
– ampicilină plus cefotaxim sau gentamicină

• S. viridans
– penicilină G plus aminoglicozid (în cazul endocarditei)
66
GENUL
ENTEROCOCCUS

67
 DEFINIŢIE. ÎNCADRARE
• Enterococii
– inițial incluși în grupa D Lancefield a genului
Streptococcus

– 1984 - genul Enterococcus s-a separat din

genul Streptococcus
• pe baza diferențelor genetice

68
 DEFINIŢIE. ÎNCADRARE
• în prezent genul Enterococcus
– cuprinde 19 specii

• 2 sunt mai frecvent implicate în patologia umană:

– E. faecalis
» Floră intestinală a mamiferelor
– E. faecium
» Floră intestinală la porci și mistreți

• Specii întâlnite în special la animale

– E. durans
» Vite, păsări de curte
– E. gallinarum, E. cecorum, E. columbae
» Păsări de curte
69
 HABITAT
• componenți ai florei comensale a omului și animalelor :
– tractului digestiv
• Număr de 4x mai mic decât E. coli (flora
predominantă)
– tractului genito-urinar
– tractul biliar

• Supraviețuiesc în
– apă
• Nu se multiplică în apă (în lipsa substanțelor
organice)
• Rezistă mai mult în apă decât alți patogeni
– praf
– alimente 70
Enterococcus spp. – cultură pură

71
 STRUCTURĂ ANTIGENICĂ
• Toate speciileFACTORI
din genul
DEEnterococcus
VIRULENȚĂ posedă un
antigen de suprafață
– corespunde serogrupului D în clasificarea Lancefield a
streptococilor
• Hemolizina
– acțiune litică pe hematiile umane
– acționează ca bacteriocină asupra altor coci Gram
pozitivi
• Factorul de agregare
– determină agregarea enterococilor
– poate media aderența enterococilor la celulele epiteliului
urinar
• infecții urinare
– poate iniția aderența la țesutul endocardic
• endocardită 72
 REZISTENȚA FAȚĂ DE
FACTORI FIZICI ȘI CHIMICI
• foarte rezistenți la antibiotic
– agenți etiologici ai infecțiilor nosocomiale

• Prezintă două feluri de rezistență:

– rezistență intrinsecă
• de nivel scăzut
• mediată de gene cromozomale
• netransferabilă altor bacterii;
– rezistență dobândită
• de nivel înalt
• mediată de plasmide și transpozoni
• transferabilă altor bacterii 73
 REZISTENȚA FAȚĂ DE
FACTORI FIZICI ȘI CHIMICI
• sunt în mod natural rezistenți la
– cefalosporine,
– peniciline,
– Clindamicină,
– trimetoprim-sulfametoxazol (Biseptol)
– dozele uzuale de aminoglicozide
(Gentamicină, kanamicină)

74
 PATOGENIE. BOALA LA OM
• germeni oportuniști

• cauzează infecții numai în anumite condiții

• Sursa de infecție
– omul / animalul
• colonizat
• cu infecții enterococice

75
 PATOGENIE. BOALA LA OM
• pot fi implicate etiologic în:
Infecții ale tractului urinar
• nosocomiale (15%)
• comunitare
• la pacienți cu uropatii obstructive, mai frecvent la
bărbați vârstnici;
– Ocupă locul al III-lea în etiologia endocarditei
subacute
Bacteriemie la
• vârstnici
• pacienți cu imunitatea deprimată 76
 PATOGENIE. BOALA LA OM
• Infecții mixte
– asocieri cu enterobacterii sau bacterii
anaerobe
– infecții ale:
• plăgilor chirurgicale
• ulcerelor de decubit
• peritonite
• infecții biliare
• abcese intraabdominale

77
 PATOGENIE. BOALA LA OM
• Specia mai frecvent implicată în patologia
umană
– E. faecalis (90%)
– E. faecium (8%)

78
 TRATAMENT
• sub controlul antibiogramei

• în infecțiile urinare poate fi utilă

– nitrofurantoina
– fluorochinolonele
• Este utilă asocierea unui antibiotic cu
acțiune asupra peretelui celular cu un
aminoglicozid datorită efectului sinergic și
bactericid al acestei asociații 79