Hepatita D

Hepatita D este o infectie acuta sau cronica a ficatului cauzata de un virus de tip RNA, ce poate aparea fie simultan cu infectia cu virus hepatic B (coinfectie), fie ulterior acesteia (suprainfectie), fiind o forma mai agresiva decat celelalte forme de hepatita. Ca si hepatita B, virusul hepatic D poate cauza atat forma acuta a bolii, cat si una cronica. Ce este specific acestui virus hepatic delta este incapacitatea acestuia de a cauza o infectie singur, probabil datorita faptului ca este o mica si incompleta particula virala. Pentru a se dezvolta, virusul hepatic D are nevoie de acoperirea si protectia virusului hepatic B. Se considera hepatita cronica cu virus D atunci cand acesta persista mai mult de 6 luni dupa infectare in sange. In cazul coinfectiilor (cand virusii hepatici B si D apar in acelasi timp), majoritatea pacientilor au capacitatea de a se recupera in totalitate, deoarece coinfectia cauzeaza a forma acuta a hepatitei care poate fi diagnosticata. Doar intre 2-5% dintre adultii infectati dezvolta hepatita cronica. Situatia este mai dramatica in cazul suprainfectiilor (virusul hepatic D apare dupa ce virusul hepatic B a afectat deja organismul). In acest caz, intre 50-70% dintre persoanele infectate dezvolta hepatita fulminanta, in care VHD se reproduce usor, fiind in prezenta unui mediu favorabil format dintr-un numar ridicat de virusi hepatici B. Aproape toate suprainfectiile cauzeaza hepatita cronica.

Hepatita D – scurta istorie
Virusul hepatic D (de asemenea numit virusul delta) a fost descoperit in 1978 de catre gastroenterologul italian Mario Rizzetto si de catre expertul in virologie moleculara John Gerin de la Universitatea Georgetown din SUA. Gastroenterologul a constat ca o parte din pacientii infectati cu virusul hepatic B prezentau o alta forma de agent infectios in ficatul lor. Cand ambii virusi erau prezenti, infectia acuta era mai agresiva. De asemenea, pacientii cu ambele infectii dezvoltau mai frecvent hepatita cronica decat cei infectati doar cu virusul hepatic B.

Hepatita D – perioada de incubatie si de contagiune
Virusul hepatic D are o perioada de incubatie ce variaza intre 3-7 saptamani. In coinfectie, in general aceasta este perioada de incubatie, insa, in suprainfectii, aceasta se micsoreaza la 3 saptamani, intrucat virusul D se replica mai usor in prezenta unui mediu propice: virusii B deja existenti.

Hepatita D – simptome
Coinfectie Suprainfectie

utilizatori ale drogurilor injectate. agenti imunosupresivi. persoane care au contact prelungit cu persoane infectate (familii. Desi pana acum au fost incercate tratamente cu alfa-interferon. Exista cateva grupuri care sunt prezinta un risc ridicat de a contacta hepatita D: • • • • • • • • • • • Persoanele infectate cu virusul hepatic B. homosexuali (barbati) persoane al caror sange ar putea intra in contact cu saliva persoanelor infectate cu virusii hepatici B+D Hepatita D – tratament In cazul infectiei acute cu virusul hepatic D. tratamentul este similar celorlalte forme de infectii hepatice virale: odihna. exista o mare sansa ca afectiunea sa reapara. prieteni). nici unul nu s-a dovedit eficient in tratarea infectiei cronice cu virusul hepatic D. caz in care. personal al spitalelor sau pacienti internati pe perioada lungi in spitale. In cazul tratarii hepatitei cronice cu virus D. lucrurile sunt mai complicate. persoane ale caror sange ar fi putut intra in contact cu saliva unei persoane infectate cu virusii hepatici B+D. Transplantul hepatic este o optiune in cazul unui ficat distrus in mare parte sau nefunctional. ciroza poate aparea si evolua mult mai rapid. lamivudina. copii nascuti din mame infectate. prin sex neprotejat (fara prezervativ) si foarte frecvent de la mama la copilul nou-nascut.Faza preicterica (3-7zile) Faza icterica Oboseala letargie Anorexie Greata Dureri de cap Icter Oboseala Greata Scaune de culoarea argilei Urina de culoare inchisa Icter coagulopatie Dificultati de concentrare Insomnii Tulburari de personalitate Hepatita D . Dar chiar daca procedura are succes. receptori ai transfuziilor de sange. dieta echilibrata si evitarea alcoolului. persoane care calatoresc in tari cu prevalenta ridicata de hepatita B+D.transmitere Virusul hepatic D este transmis in acelasi mod ca si VHB – adica prin contactul cu sange infectat. persoane cu parteneri sexuali multipli sau diagnosticate cu boli cu transmitere sexuala. .

Prin urmare. Din nefericire. timp de un an. evitarea drogurilor injectate (a acelor sau a seringilor folosite). nu exista vaccin care sa impiedice suprainfectarea cu virusul hepatic D. Interferonul la doze mai . administrarea imunoglobulinei antihepatita B (HBIG) nou-nascutilor din mame infectate si vaccinarea acestora la 12 ore dupa nastere. Introducere : Hepatita D sau infectia hepatica cu virusul delta este determinata de un virus defectiv numit agentul delta. Balcani si Orientul Mijlociu. tratamentul aprobat pentru hepatita cronica B+D se baseaza pe interferonul standard. de obicei infectia cu VHD este autolimitanta. Suprainfectia cu VHD este un factor de prognostic nefavorabil deseori grabind evolutia spre ciroza. periute de dinti etc. doza este de 9-10 MU x 3/ saptamana. In suprainfectie tabloul clinic imbraca aspectul de hepatita acuta sau fulminanta sau de reactivare a afectiunii la un pacient cunoscut cu VHB pina atunci stabil. pentru persoanele deja infectate cu virusul hepatic B. vaccinul care este disponibil inca din 1982. In cazul in care virusul hepatic D este cel activ. la personalul sanitar.In Romania. Infectia poate afecta toti purtatorii de VHB fiind mai frecventa la cei care folosesc droguri intravenoase. care nu prezinta incredere. de dimensiuni mici care necesita virusul hepatitic B pentru a supravietui. Diagnosticul hepatitei D cronice difera in functie de tipul de relatie cu infectia cu VHB. Acesta poate determina infectia doar la persoanele care au hepatita B activa sau sunt purtatori ai virusului hepatitic B. la hemofilici si transfuzati. Doza este stabilita in functie de virusul care se replica. Incidenta este in scadere datorita vaccinarii contra VHB. Preventia se realizeaza prin vaccinarea contra VHB. intrucat VHD nu se poate dezvolta decat in prezenta VHB. Intro coinfectie tabloul clinic este cel al hepatitei B. evitarea efectuarii de tatuaje sau piercinguri in locatii dubioase. preintampina infectarea cu ambii virusi. Virusul D este un virus ARN. Hepatita D – prevenire Cea mai buna metoda de a preveni infectarea cu virusul hepatic D este vaccinarea impotriva virusului hepatic B. evitarea utilizarii de catre mai multe persoane are unor intrumente care ar putea avea sange pe ele: aparate de ras.. Alte maniere de prevenire: • • • • • utilizarea corecta a prezervativelor de fiecare data cand avem contacte sexuale cu parteneri instabili. Tratamentul antiviral disponibil are rezultate nesatisfacatoare. Are o prevalenta mare in sudul Europei.

Coinfectia este foarte dificil de tratat. Singele este infectant in toate fazele infectiei. Cauze: -transmiterea parenterala a virusului prin transfuzii de singe si produse de plasma sau singe -utilizarea de droguri ilicite intravenoase -utilizarea de ace si seringi in comun -interventiile chirurgicale si stomatologice cu instrumentar nesterilizat adecvat -contactul sexual neprotejat cu partener infectat -transmiterea perinatala este rara. In tarile slab dezvoltate cu caracter endemic pentru HVD infectia se poate contracta prin leziunile pielii. Infectia HVD este mai intilnita in rindul adultilor decit la copii. astfel vor dezvolta hepatita cronica D suprapusa hepatitei cronica B. Hepatita D se transmite prin produse de singe. In suprainfectie virusul se replica mai rapid iar perioada de incubatie este de doar 3 saptamini. aproape toate suprainfectiile avind ca stadiu urmator hepatita cronica. Majoritatea acestor pacienti se vor vindeca spontan de ambele infectii.mari decit in infectia cu VHB si lamivudina nu imbunatatesc notabil evolutia bolii. Virusul delta nu poate determina singur infectia hepatica deoarece este defectiv-adica este o particula virala mica si incompleta. Cronicizarea este presupusa atunci cind virusul ramine in singe peste 6 luni. Hepatita fulminanta este conditia clinica in care virusul D tinde sa se reproduca excesiv fiind intr-un mediu favorabil cu un numar mare de virusuri hepatitice B. Persoanele care au deja infectia cu virusul B se pot infecta cu virusul D aceasta fiind o suprainfectie. Coinfectia reprezinta infectarea cu virusul B si D simultan rezultind o forma mai severa a hepatitei acute. Japonia si Asia nordica iar genotipul 3 este gasit in America de Sud. Se cunosc trei genotipuri: genotipul 1 are o distributie larga in toata lumea. . contact sexual neprotejat si percutan. Patogenie : HVD este un proces inflamator acut si cronic al ficatului. genotipul 2 a fost descoperit in Taiwan. Aceste cazuri ramin frecvent purtatori cronici ai virusului. Hepatita D are o incubatie de 3-7 sapatamini. Pentru a se dezvolta are nevoie sa fie acoperit de anvelopa virusului hepatitic B si sa fie protejat de acesta. Ei sunt cei mai expusi dezvoltarii cirozei hepatice rapide.

Preventie : Vaccinarea impotriva hepatitei B protejeaza si impotriva hepatitei D. El se transmite de regula prin injectii cu ace si seringi contaminate. putandu-se inregistra decesul chiar si la 6 luni de la debutul bolii. Se cauta in sange prezenta anticorpilor antiVHD. simptomele fiind asemanatoare hepatitei B: • • • • • • • greata scaderea apetitului oboseala accentuata dureri articulare febra ficat marit si dureros la palpare icter (coloratia galbena a pielii si corneei) Hepatita D poate duce la ciroza hepatica sau cancer hepatic. ea fiind frecventa la hemofilici si la persoanele care se drogheaza intravenos. Pentru a declansa boala este nevoie de prezenta virusului hepatitic B (VHB). Masuri preventive generale : • • in cazul gravidelor se recomanda testarea pe durata sarcinii. In cazul acestor donatori vor fi exclusi permanent cei care prezinta in antecedente imbolnaviri hepatice. Semne si simptome : Debutul bolii este brusc. Insa anticorpii nu apar mai devreme de 1 luna de la aparitia simptomelor. dar si prin contact sexual neprotejat. si de la mama la copil la nastere. Diagnostic : Diagnosticul se pune pe baza testelor serologice. iar cand este cazul se poate realiza vaccinarea atat in timpul graviditatii cat si pe periada lauziei testarea stricta a donatorilor de sange si organe. Infectia cu VHD la un purtator cronic de VHB poate genera evolutii fulminante. spre ciroza hepatica. Hepatita D se intalneste mai ales la persoanele cu multiple expuneri la hepatita B. bolnavul evoluand rapid spre hepatita cronica severa. VHD se gaseste in sange si in alte fluide organice.Hepatita D Este o infectie cauzata de virusul hepatitic D (VHD). ce determina inflamarea ficatului. si pentru 6 luni cei care au primit transfuzii sau si-au facut tatuaje .

pierderea apetitului) astenie si apatie. sau obiecte contaminate cu virus. Durata protectiei vaccinului ramane discutabila. icter. iar ciroza hepatica se instaleaza mai rapid decat inainte. dureri de ficat. consum excesiv de alcool si alte cauze. Vaccinare se face obisnuit. agitatie. Evolutia hepatitei cu virus A este usor controlabila. produse alimentare alterate (exemplu: fructe de mare). de 5-7 zile cu febrilitate. insomnie. sau in regiunea antero-laterala a coapsei la nounascut si sugar. cefalee. se recomanda vaccinarea si revaccinarea ori de cate ori titrul anticorpilor antiVHB scade sub anumite limite. varsaturi. indirect prin alimente. Hepatita acuta este o afectiune acuta a ficatului. ca in cazul hepatitei C. febra. apa. prin contact direct cu bolnavul sau. bauturi. printr-o buna colaborare intre medic si pacient. Perioada de incubatie este de 14-40 zile. dureri musculare si disconfort digestiv (greata. hepatita D reapare. Pentru prevenirea acestui tip de hepatita exista vaccin. pe moment indicandu-se ca dupa 7 ani sa se repete vaccinarea. Evolutia hepatitei cu virus A este aproape totdeauna favorabila. icter. lipsa poftei de mancare. Boala incepe cu o perioada prodromala. materii fecale decolorate/albicioase. . Procentul de persoane vaccinate care dezvolta anticorpi antiVHB variaza intre 80-100% in cazul adultului sanatos si 95-100% in cazul sugarului sanatos. in 3 doze la nastere. Tratament Se recomanda odihna si o dieta sanatoasa. Se manifesta prin cresterea in volum a ficatului. Hepatita cronica este un proces inflamator cronic al ficatului. este necesar un transplant de ficat. 1 luna si 6 luni. oboseala. D. preicterica. nu este eficace in cazul hepatitei D. Este interzis consumul bauturilor alcoolice. Hepatita virala A se transmite aproape exclusiv pe cale bucala/digestiva. pielea capata o culoare rosie-galbuie. C. cu o vindecare completa fara sechele. Insa dintre acestea doar forma hepatitei B si C poate cauza ciroza. B. Chiar daca procedura are succes. E si G. greturi. greata. Principalele tipuri de hepatita virala sunt hepatita A. Daca ficatul este afectat grav si nu isi mai indeplineste functiile. Tratamentul cu interferon . Locul de injectie este intramuscular in deltoid la adult si copil. cauzata de virusuri hepatice. voma. si inclusiv al cadrelor medicale. Cazurile grave sau letale sunt exceptionale. pierderi de sange pe nas sau gingii.• efectuarea vaccinarilor in copilarie in cadrul programelor nationale de vaccinare iar in cazul adolescentilor sau adultilor cuprinsi in grupele de risc amintite mai sus. cauzat de o hepatita prost tratata. urina devine maronie. Se manifesta prin oboseala.

vaccinarea cu echipament nesterilizat. sunt similare cu ale celorlalte forme de hepatita. Pe langa aceste simptome mai apare si depresia. a piscinelor si a toaletelor. Acest lucru este posibil in urmatoarele cazuri: la primirea transfuziei si a organelor. Hepatita B are o evolutie mult mai grea si cu cai de transmitere multiple prin sange: transfuzii. cu simptome inselatoare: dureri reumatice. instrumente stomatologice nesterilizate. Chiar si folosirea in comun a periutei de dinti. Evolutia este lunga si dificila. 2-4 saptamani. prin sarut. culoarea inchisa a uriniei. Unele simptome precum greata. periuta de dinti. trusa de manechiura sau penseta altei persoane. In acest caz reinfectia este posibila si chiar contaminarea cu alti virusi de tip A sau B. Pentru prevenirea acestui tip de hepatita va puteti vaccina in 3 etape la fiecare 6 luni. Nu folositi aparatul de barbierit. Ceilalti raman cu o infectie persistenta (hepatita cronica. Gravida purtatoare de virus infecteaza de regula nou-nascutul in perioada perinatala. Daca mama a fost infectata cu virusul hepatitei C in timpul sarcinii exista riscul ca bebelusul sa fie infectat la nastere. Este putin probabil ca acest virus sa fie transmis pe cale sexuala. a aparatului de barbierit. Pentru cei care doresc sa se tatueze mergeti la un specialist autorizat. Acest vaccin poate preveni atat hepatita A cat si pe cea de tip B. uneori ciroza si purtatori cronici de virus). Boala are o perioada preicterica lunga. a pensetei si a trusei de manichiura poate conduce la infectarea cu virusul hepatiei C. ingalbenirea pielii si dureri in zona ficatului. contact sexual cu purtatori de virus. eruptii cutanate. Daca recoltati sange folositi intotdeauna manusi chirurgicale.Hepatita virala de tip B se deosebeste esential de hepatita A atat prin modul de transmitere cat si prin evolutie. Infectiile mixte conduc la imbolnavirea rapida a ficatului. Vindecarea survine lent la 85-90% dintre bolnavi. Hepatita C nu se transmite prin folosirea in comun a veselei. pierderea apetitului. o durere continua a incheieturilor si a muschilor. Riscul infectarii copilui este mult mai ridicat atunci cand mama infectata cu hepatita C are si SIDA. astenie. dupa care incepe perioada cu icter. Hepatita virala de tip C se transmite atunci cand sangele unei persoane infectate cu acest virus vine in contact cu o alta persoana. instrumente de barbierit. inoculari cu ace. tatuarea corpului. tantari. Cum putem preveni hepatita C : Atunci cand va faceti o injectie. spalati-va pe maini si folositi aparatura necesara sterila. Acest tip de hepatita este cronica (perioada de incubatie este cuprinsa intre 1015 ani) si acuta (simptomele apar dupa 8-12 saptamani de la infectare). Produse naturale CaliVita recomandate Arginina : 0-0-1 Liver Aid : 0-0-1 Culevit : 0-0-1 Noni : 1-0-1 Zen Thonic : 2-2-2 *Pure Yucca :1-1-1 Full Spectrum: 1-1-0 Bee Power Royal Jelly : 1-1-0 . oboseala.

-se recomanda a se consuma 1-2 cani pe zi de ceai de sunatoare. morcov si miere. .reducerea drastica a folosirii alcoolui si a tutunului .Oregano Oil : 1-1-1 cate 4 picaturi (aprox. afine.practicarea exercitiilor fizice cu regularitate (mersul pe jos sau inotul) . chiar sub forma de salate. cate un pahar de 4 ori/zi. creson. tacamuri. -sulfina stimuleaza regenerarea celulelor hepatice . anghinare. manusi. coacaze si struguri . patrunjel. andive. 0.mancati legume prospete in cantitate suficienta. deoarece stimuleaza functia ficatului: salata de papadie. ca fructe: mere. sparanghel. si va pot ajuta sa invingeti hepatita C: . cartofi. aceste plante contin betanina care favorizeaza intre altele functia de dezintoxicare si de degresare. Pentru hepatita cronica: -cartoful (foarte sanatos) se mananca crud sau sub forma de suc. a colinei . prosoape). vaccinativa daca plecati intro tara straina.mentinerea unei diete sanatoase. 10g la 250 ml de apa.se face infuzie din o lingura de flori la o ceasca de apa. -gutuile se consuma la micul dejun. fara produse care incarca ficatul. 100 g trecut prin masina de tocat.odihna foarte multa .17 ml) dizolvate intr-o cantitate mica de apa *BioHarmonex : 2 sedinte / zi Amino 2000 : 0-0-1 *) Se asociaza cu oricare din celelalte produse recomandate Alte recomandari / masuri preventive si auto-asistenta : Exista cateva lucruri care pot imbunatati starea sanatatii dvs. Pentru hepatita acuta : -este indicat graul incoltit. cum este ciocolata .preventiv se recomanda sa mancati multa sfecla rosie si sfecla de zahar. cu mere. -de 3 ori/zi cate 10 picaturi de tinctura de flori de siminoc -cura de afine este un bun tonic hepatic.evitati contactele prea stranse cu o persoana contaminata: este recomandat sa fierbeti obiectele pe care le-a atins aceasta (vesela. se consuma zilnic 300-500 g fructe proaspete sau 100 g fructe uscate. se beau 1-2 cesti/zi. ridichii. amestecat cu 25 g miere si 25 ml ulei de masline pentru hepatici .

C. de unde si numele particulei virale de 27 nm corespunzătoare. sunt identificate si bine caracterizate o serie de virusuri hepatotrope: virusurile hepatitelor A. Hepatita virală A este în general o boală usoară. în cazuri individuale. În ultimii doi ani au mai fost descrise două virusuri cu tropism hepatic la om: virusurile hepatitei F si G. si E. fără modificări extrahepatice. fazele preicterică si icterică apărând la aproximativ două săptămâni. virusul este excretat în fecale. Mortalitatea este de 0. Are o perioadă de incubatie de 15-45 de zile si survine în mod acut. Din acest moment apar IgG anti-HAV care conferă protectie. Virusul hepatitei B (HBV) Virusul hepatitei virale B (HBV) apartine familiei Hepadnaviridae si a fost descoperit în 1971 de către Dane. Capsida formează antigenul central (HBc) căruia îi este asociat (sub formă mascată) antigenul HBe. . Există si profilaxia specifică. Din punct de vedere evolutiv este notabilă absenta portajului cronic. -decoct de nuci verzi. Virusul hepatitei A (HAV) Virusul hepatitei A(HAV) a fost descoperit în anul 1972. Calea de transmitere este fecal-orală (parenterală doar exceptional): prin contact direct sau prin alimente si apă.2 la sută (forme fulminante). consumate sub forma de suc simplu sau diluat cu apa. -coacazele albe si rosii sunt un bun descongestionant hepatic.1-0. Astfel. -suc de pepene verde . 2 cani/zi. D. După o scurtă perioadă de incubatie. de aceea. controlul igienicosanitar. Încă de la debutul acestor faze apar de regulă si IgM anti-HAV si cresc transaminazele.-cura cu cirese regleaza activitatea hepatica si contribuie la regenerarea tesuturilor. Ea este alcătuită dintr-o anvelopă lipoproteică care contine antigenul HBs si o nucleocapsidă centrală (miez) care contine ADN circular si ADN-polimerază. educatie sanitară. B. Receptivitatea la boală este generală. %n practică se dozează doar IgG. pana la 1l de must/zi. Viremia este de foarte scurtă durată si. Cercetările asupra etiologiei acestor boli au dat rezultate remarcabile în ultimii 25 ani. 10 g coji la 200 ml de apa. -cura de must de struguri actioneaza favorabil in hepatitele cronice.un pahar/zi. Nivele crescute ale IgM anti-HAV sunt prezente doar în faza acută si dispar în aproximativ 10 săptămâni. anicterică în 90 la sută din cazuri si asimptomatică. determinarea HAV în sânge este lipsită de importantă. cu gamaglobulină. Profilaxia se realizează prin izolarea bolnavilor si controlul contactilor. Este un picornavirus (apartine genului Enterovirus) si se prezintă sub forma unei particule sferice de 27 nm care contine ARN. Hepatitele virale reprezintă probabil cel mai comun tip de infectie virală din lume. protectia apei si alimentelor.

x ayw3 -. sexual si perinatal. Tabelul 2. prezintă markeri ai infectiei cu HBV.t ayr -. cu câteva săptămâni înainte ca boala să fie recunoscută ca hepatită acută pot apare artralgii. multi pacienti care nu au avut istoric de hepatită prezintă markeri serologici care sugerează o expunere în antecedente la HBV (ca si în cazul infectiei cu HAV. Modul de transmitere este parenteral.j adw2 -.y” specificitate de tip “w. Subtipurile antigenului HBs Subtipuri majore Subtipuri minore ayw1 -. Faza acută. De aceea. cu variatii în functie de categorie. Semnele clinice si simptomele din hepatita virală A sunt aproape identice cu cele observate în infectia acută cu HBV. rash sau urticarie. datorită în primul rând rezistentei sale la factorii din mediul extern si din organism. nerecunoscute. subiectii imunizati si care nu sunt purtători cronici pot prezenta în ser acesti anticorpi. în special a copiilor si grupelor expuse la risc crescut de contaminare.g adr adwy adyr “a” specificitate comună “d.Acesta din urmă poate fi regăsit în sângele circulant sub formă liberă sau asociată. Incubatia este de 30-120 de zile. durează de obicei câteva săptămâni. Portajul cronic este remarcat la 5-10% din cazurile de infectie iar mortalitatea este estimată la 0.q ayw2 -. Se urmăreste protejarea în masă fată de infectia HBV. Tabelul 1. actualmente cu antigen HBs recombinat. Aspecte ale serologiei infectiei cu HBV sunt redate pe scurt în tabelul 2. . de altfel). De asemenea. HBV este mult mai contagios decât HIV. Cea mai eficientă modalitate de prevenire este vaccinarea activă. Multe cazuri sunt asimptomatice si categorisite drept gripă. Uneori. fulminante. de regulă se conferă o imunitate de circa 5 ani. Mai trebuie mentionat că antigenul HBs prezintă numeroase subtipuri (vezi Tabelul 1). 5-40 % din personalul medical. la forme fatale.r” specificitate de subtip Infectia cu HBV variază de la forme inaparente.f ayw4 -. Boala apare insidios si se însoteste în 10 la sută din cazuri de icter. Aparitia antigenelor si anticorpilor specifici infectiei Starea de infectie cronică se caracterizează prin prezenta în sânge a antigenului HBs ( AgHBs ) si a anticorpilor anti-HBc si anti-HBe. Prin acest vaccin.5-2 %.n adw4 -. însă niciodată fecal-oral.

. Seroconversia este tardivă. Perioada de incubatie este de 3-150 zile (cel mai frecvent fiind de 8 săptămâni). 15% din cazurile de hepatită C sunt seronegative. Infectia cronică are un prognostic prost pentru bolnav. Clasic. Majoritatea subiectilor infectati cu HCV prezintă modificări clinice minime si doar câtiva necesită spitalizare. Virusul hepatitei D (HDV) Virusul hepatitei D(HDV) a fost descoperit în 1976 si se mai numeste si agentul delta. Apartine familiei Flaviviridae si se prezintă sub forma unei particule cu diametrul de 50-60 nm care contine o anvelopă lipidică cu proteine transmembranare si ARN monocatenar. Ea se poate asocia cu cazuri de hepatită fulminantă. Portajul cronic este mare (50%). Este un virus hepatotropic defectiv. Este sugerată doar de serologie (aparitia anticorpilor anti-HDV). prezenta anticorpilor fiind caracteristică mai ales perioadei de convalescentă si hepatitei cronice. Debutul formei acute este nespecific si la 25% din cazuri este urmat de icter. Calea de transmitere este cea parenterală.Virusul hepatitei C (HCV) Virusul hepatitei virale C (HCV) este denumit si virusul hepatitei non A-B. O variatie marcată într-o perioadă scurtă de timp a nivelului transaminazelor este o trăsătură a hepatitei C. 70-80% din aceste forme evoluează spre ciroză (15% în mai putin de doi ani). întrucât replicarea si infectivitatea sa se realizează doar în prezenta HBV de care depinde sinteza anvelopei externe. Doar în 55% din cazuri anticorpii apar în prima lună. Infectia cu HDV este acută sau cronică. cu persistenta HDV în ficat. iar biopsia hepatică arată în majoritatea cazurilor caracteristici de afectare hepatică. Calea de transmitere este de obicei parenterală. like-B sau virusul posttransfuzional. se descrie situatia unui purtător cronic de HBV. Apoi are loc cresterea persistentă a acestor enzime cu aparitia anticorpilor anti-HDV care persistă la un titru ridicat o perioadă lungă de timp. iar în 10 % din cazuri ciroză. în 80-90% din cazuri se trece la cronicizarea infectiei. HCV si HIV. Există două forme de infectie acută: -coinfectia cu HBV. există reactii fals pozitive obtinute prin utilizarea truselor ELISA anti-HCV. Boala nu poate fi diferentiată de hepatita B doar prin examen clinic. iar mortalitatea este evaluată la 1-2 % (5% din cazurile de ciroză si 43% din cele de carcinom hepatoceluler au ca etiologie infectia cronică cu HCV). Cea mai sigură metodă de diagnostic este determinarea ARN viral din plasmă prin PCR (polymerase chain reaction) la subiectii pozitivi în urma unui test ELISA. De asemenea. In prezent sângele donatorilor este testat prin ELISA pentru HBV. Mai mult de 60% din cazurile infectate prezintă nivele usor crescute ale transaminazelor pe o perioadă mai mare de un an. cu nivele normale ale transaminazelor. In . Există însă si posibilitatea transmiterii sexuale.suprainfectia cu HDV a unor cazuri de hepatită B cronică.

poate determina hepatită fulminantă. cei care au primit transfuzii (hemofilici. ambele alcătuite din câte o moleculă de ARN monocatenar de 7. de obicei. Nu prezintă anvelopă externă. Serologia nu este încă aplicabilă. Acest virus diferă substantial de HAV si HEV. A mai fost denumit virusul hepatitei non-A-B A-like. Virusul hepatitei E (HEV) Virusul hepatitei E(HEV) a fost descoperit în 1988 si apartine familiei calicivirusurilor. se mai pot determina (mai greu si nu curent) antigenul HDV si ARN viral.A. frecvent se asociază cu infectia cu HCV. dar el poate fi pus în urma examinării prin microscopie electronică a scaunului pacientilor. infectia nu este urmată de portaj cronic. iar anglosaxonii îl notează Hev. marea majoritate a purtătorilor sunt asimptomatici. S. HVF a fost izolat din fecalele subiectilor infectati. Infectia are o cale de transmitere oro-fecală si se întâlneste în regiuni ale lumii a treia cu conditii precare de igienă (Africa de Nord. utile în cazurile de cronicizare.5 kb. Nu există teste serologice pentru diagnosticul hepatitei F.practică. în 1967. si India. mortalitatea cazurilor infectate ajungând la 20%. rar. Orientul Apropiat si Mijlociu). Din punct de vedere evolutiv. este frecvent întâlnit printre toxicomani. HGV apartine familiei Flaviviridae si are un genom reprezentat de o moleculă de ARN monocatenar de aproximativ 9. Virusul hepatitei F (HFV) Hepatita F(hepatita non-A-E) a fost raportată recent ca si apărând în cazuri izolate din Europa de Vest. Datele epidemiologice evidentiază: calea de transmitere este parenterală. acut si nu se însoteste de icter. bolnavi din serviciile de hemodializă cronică). iar boala survine. serologia determină doar IgM anti-HDV. care au permis descoperirea după mult timp a HGV). Evolutia favorabilă este dată de scăderea rapidă a titrului de anticorpi.5 kb. unde apare sub formă de particule cu dimensiuni de 27-37 nm care contin o moleculă de ADN dublucatenar de aproximativ 20 kb. . Are o perioadă de incubatie de 21-42 de zile. În rândul populatiei generale mortalitatea este de 1-2%. De mentionat este însă gravitatea bolii la gravide.U. De asemenea. are dimensiuni de 32-34 nm si contine ARN. Virusul hepatitei G (HGV) Acest virus a fost descoperit în acest an si mai este frecvent denumit virusul GB (initialele numelui unui chirurg cu hepatită acută al cărui a servit de fapt la primele experimente. prevalenta în rândul donatorilor sănătosi este superioară celei a HCV. Sunt suspecte de a prezenta infectia acele cazuri de hepatită a căror etiologie nu poate fi determinată în urma testării pentru celelalte virusuri.

Cancerul hepatic: Tumorile maligne care se formeaza in ficat. Majoritatea se vindeca spontan fara probleme de sanatate legate de aceasta infectie pe termen lung. iar pacientii pot prezenta putine simptome sau chiar deloc. prin evidentierea ARN viral în urma PCR. Ficatul este capabil inca sa-si indeplineasca toate functiile normale. facandu-l sa functioneze neadecvat sau sa inceteze de a functiona. Boala hepatica: Acest termen se aplica mai multor boli si disfunctii care afecteaza ficatul. Fluide corporale: Fluide care pot fi transmise de la o persoana la alta prin intermediul contactului sexual. Antivirale: Aceste medicamente reprezinta una dintre optiunile de tratament disponibile pentru hepatita cronica B. Ficat: Ficatul este cel mai mare organ si totodata unul dintre cele mai importante organe din corp. Aceste medicamente reduc la minimum replicarea sau multiplicarea virusului hepatitei B. secretiile vaginale si saliva. De asemena. . doar molecular. Se încearcă si obtinerea de truse de diagnostic imunoenzimatic. Analize de sange pentru hepatita B: Medicul dvs. in lipsa tratamentului. Prezervativele pot impiedica transmiterea infectiilor de la o persoana la alta. hepatita cronica B poate evolua catre o boala grava a ficatului.Diagnosticul infectiei este deocamdată.1 Hepatita cronica B: Aproximativ 10% dintre persoanele cu hepatita acuta B evoluaza catre infectie cronica. ficatul ajuta corpul sa elimine toxinele si infectiile. Hepatita B este responsabila de pentru 80% din totalul cazurilor de cancer hepatic primar din intreaga lume Ciroza: Ciroza hepatica este caracterizata prin cicatrizarea permanenta a ficatului cauzata de inflamatia hepatica cronica. Contact sexual neprotejat:A avea un contact sexual neprotejat inseamna a intretine raporturi sexuale fara a folosi prezervativ. Hepatita acuta B: 90% dintre persoanele infectate cu virusul hepatitei B prezinta infectii acute. Fibroza: Fibroza apare atunci cand celulele hepatice sanatoase sunt afectate de virusul hepatitei B fiind inlocuite usor pana la moderat de tesut conjunctiv cicatricial. Fluidele corporale includ sperma. va va recolta o cantitate mica de sange petru a determina daca sunteti sau nu infectat cu virusul hepatitei B.2 Ei vor fi infectati pe viata. Ciroza este de asemenea cauza principala a cancerului hepatic primar. sau prin folosirea in comun a acelor de seringa sau a obiectelor personale. zaharuri. Ficatul depoziteaza grasimi. vitamine si alte substante nutritive necesare corpului nostru. denumit tesut fibros.

Boala apare din cauza obiceiurilor sanitare precare. Aceasta boala se transmite in mod normal ca urmare a contactului cu materiile fecale ale unei persoane infectate. Hepatocite: Celulele ficatului HIV: HIV inseamna „human immunodeficiency virus” (virusul imunodeficientei umane). deoarece ambele sunt transmise de la o persoana la alta prin sange sau fluidele corporale. Inflamatia ficatului poate de asemenea sa conduca la afectiuni mai severe precum fibroza. se va produce o inflamatie usoara pana la moderata. Interferoni: Interferonii sunt un tip de tratament medicamentos folosit in tratarea hepatitei cronice B. acest virus se transmite prin contactul cu materiile fecale ale unei persoane infectate. Hepatita B: Hepatita B este cauzata de virusul hepatitei B. Inflamatia: Cand ficatul este initial infectat cu virusul hepatitei B. Virusul hepatitei D are nevoie de virusul hepatitei B pentru a supravietui. cum ar fi lipsa spalarii mainilor dupa folosirea toaletei. Bola se transmite de la o persoana infectata la una sanatoasa prin intermediul sangelui si al fluidelor corporale. Interferonii actioneaza prin stimularea sistemului imunitar al organismului de a lupta impotriva virusului hepatitei B. Incarcatura virala: incarcatura virala este data de cantitatea de virus prezenta in sange. Hepatita E: Hepatita E este cauzata de virusul hepatitei E. Hepatita D: Hepatita D este cauzata de virusul hepatitei D. O cantitate mai mica de virus reprezinta un risc mai mic de imbolnavire grava a ficatului. in prezent sangele provenit de la donatori este verificat pentru a nu contine virusul inainte de a fi administrat altor persoane. . Intravenos: Terapia intravenoasa (IV) presupune introducerea medicamentelor sau fluidelor direct in vena. ciroza sau cancerul hepatic. Hepatita G: Se cunosc foarte putine lucruri despre virusul hepatitei G. inclusiv daca este sau nu cauza bolii. Hepatita C: Hepatita C este cauzata de virusul hepatitei C. in majoritatea tarilor. Este virusul care cauzeaza SIDA. Se transmite de la o persoana la alta prin sange sau fluide corporale. Ca si in cazul virusului hepatitei A. fiind una dintre cele mai raspandite infectii din lume.Hepatita A: Hepatita A este o boala de ficat cauzata de virusul hepatitei A. Se transmite in principal prin transfuzii de sange. Uneori cei care au hepatita B au si hepatita D. El se poate transmite prin transfuzii cu sange contaminat.

3 Toxine: Acestea sunt substante otravitoare produse de organism. in celule si organe. Rezistenta: Rezistenta apare atunci cand un medicament nu mai actioneaza ca urmare a dezvoltarii unei imunitati a virusului la acel medicament. Ele nu sunt intotdeauna disponibile in toate tarile lumii. dureri abdominale si pierdere in greutate. Urina unei persoane poate fi inchisa la culoare. El se replica sau se multiplica in interiorul celulelor corpului. Toxinele pot cauza boli. greata.Medicamente pentru hepatita B: Exista doua tipuri de medicatie pentru bolnavii de hepatita cronica B: antiviralele si interferoni. Antiviralele actioneaza prin oprirea replicarii sau multiplicarii virusului. Aceasta multiplicare cauzeaza boli. Doar 30% dintre persoanele cu hepatita B prezinta simptome ale infectiei. Sistemul imunitar este sistemul de aparare al organismului. mai pot include lipsa apetitului sau dureri la nivelul articulatiilor. prin care lupta impotriva infectiilor. . Virus:Un virus este un agent patogen de dimensiuni prea mici pentru a putea fi observat cu ochiul liber. Vaccinul pentru hepatita B: Exista vaccinuri pentru prevenirea hepatitei B. Interferonii actioneaza prin ajutarea sistemului imunitar in lupta impotriva infectiei.in urma contactului sexual neprotejat sau folosirea in comun a acelor de seringa de catre mai multe persoane. pielea si ochii se pot ingalbeni. Sistemul imunitar: Sistemul imunitar este prezent peste tot in corp. Simptomele hepatitei B:Simptomele pot include oboseala. iar scaunele pot fi albicioase. De asemenea. Vaccinul nu poate proteja persoanele deja infectate cu virusul hepatitei B. Transplant de ficat: Un transplant de ficat presupune inlocuirea unui ficat bolnav cu unul sanatos obtinut de la un donator. Acest virus se transmite de la o persoana la alta prin contact cu sangele infectat si alte fluide corporale. SIDA este cauzata de infectia cu un virus numit Virusul Imunodeficientei Umane (HIV). in unele cazuri. SIDA: Sindromul Imunodeficientei Dobandite.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful