P. 1
Hepatita D

Hepatita D

|Views: 186|Likes:
Published by Cosmin

More info:

Published by: Cosmin on Nov 05, 2010
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

08/29/2014

pdf

text

original

Hepatita D

Hepatita D este o infectie acuta sau cronica a ficatului cauzata de un virus de tip RNA, ce poate aparea fie simultan cu infectia cu virus hepatic B (coinfectie), fie ulterior acesteia (suprainfectie), fiind o forma mai agresiva decat celelalte forme de hepatita. Ca si hepatita B, virusul hepatic D poate cauza atat forma acuta a bolii, cat si una cronica. Ce este specific acestui virus hepatic delta este incapacitatea acestuia de a cauza o infectie singur, probabil datorita faptului ca este o mica si incompleta particula virala. Pentru a se dezvolta, virusul hepatic D are nevoie de acoperirea si protectia virusului hepatic B. Se considera hepatita cronica cu virus D atunci cand acesta persista mai mult de 6 luni dupa infectare in sange. In cazul coinfectiilor (cand virusii hepatici B si D apar in acelasi timp), majoritatea pacientilor au capacitatea de a se recupera in totalitate, deoarece coinfectia cauzeaza a forma acuta a hepatitei care poate fi diagnosticata. Doar intre 2-5% dintre adultii infectati dezvolta hepatita cronica. Situatia este mai dramatica in cazul suprainfectiilor (virusul hepatic D apare dupa ce virusul hepatic B a afectat deja organismul). In acest caz, intre 50-70% dintre persoanele infectate dezvolta hepatita fulminanta, in care VHD se reproduce usor, fiind in prezenta unui mediu favorabil format dintr-un numar ridicat de virusi hepatici B. Aproape toate suprainfectiile cauzeaza hepatita cronica.

Hepatita D – scurta istorie
Virusul hepatic D (de asemenea numit virusul delta) a fost descoperit in 1978 de catre gastroenterologul italian Mario Rizzetto si de catre expertul in virologie moleculara John Gerin de la Universitatea Georgetown din SUA. Gastroenterologul a constat ca o parte din pacientii infectati cu virusul hepatic B prezentau o alta forma de agent infectios in ficatul lor. Cand ambii virusi erau prezenti, infectia acuta era mai agresiva. De asemenea, pacientii cu ambele infectii dezvoltau mai frecvent hepatita cronica decat cei infectati doar cu virusul hepatic B.

Hepatita D – perioada de incubatie si de contagiune
Virusul hepatic D are o perioada de incubatie ce variaza intre 3-7 saptamani. In coinfectie, in general aceasta este perioada de incubatie, insa, in suprainfectii, aceasta se micsoreaza la 3 saptamani, intrucat virusul D se replica mai usor in prezenta unui mediu propice: virusii B deja existenti.

Hepatita D – simptome
Coinfectie Suprainfectie

In cazul tratarii hepatitei cronice cu virus D. receptori ai transfuziilor de sange. persoane cu parteneri sexuali multipli sau diagnosticate cu boli cu transmitere sexuala. Exista cateva grupuri care sunt prezinta un risc ridicat de a contacta hepatita D: • • • • • • • • • • • Persoanele infectate cu virusul hepatic B. ciroza poate aparea si evolua mult mai rapid. agenti imunosupresivi. prieteni). persoane care au contact prelungit cu persoane infectate (familii.transmitere Virusul hepatic D este transmis in acelasi mod ca si VHB – adica prin contactul cu sange infectat. lamivudina. persoane care calatoresc in tari cu prevalenta ridicata de hepatita B+D. lucrurile sunt mai complicate. utilizatori ale drogurilor injectate. exista o mare sansa ca afectiunea sa reapara. nici unul nu s-a dovedit eficient in tratarea infectiei cronice cu virusul hepatic D. tratamentul este similar celorlalte forme de infectii hepatice virale: odihna. homosexuali (barbati) persoane al caror sange ar putea intra in contact cu saliva persoanelor infectate cu virusii hepatici B+D Hepatita D – tratament In cazul infectiei acute cu virusul hepatic D. Dar chiar daca procedura are succes. persoane ale caror sange ar fi putut intra in contact cu saliva unei persoane infectate cu virusii hepatici B+D. personal al spitalelor sau pacienti internati pe perioada lungi in spitale. . Transplantul hepatic este o optiune in cazul unui ficat distrus in mare parte sau nefunctional. Desi pana acum au fost incercate tratamente cu alfa-interferon. prin sex neprotejat (fara prezervativ) si foarte frecvent de la mama la copilul nou-nascut. dieta echilibrata si evitarea alcoolului. caz in care.Faza preicterica (3-7zile) Faza icterica Oboseala letargie Anorexie Greata Dureri de cap Icter Oboseala Greata Scaune de culoarea argilei Urina de culoare inchisa Icter coagulopatie Dificultati de concentrare Insomnii Tulburari de personalitate Hepatita D . copii nascuti din mame infectate.

care nu prezinta incredere. vaccinul care este disponibil inca din 1982. la personalul sanitar. Diagnosticul hepatitei D cronice difera in functie de tipul de relatie cu infectia cu VHB.In Romania. Suprainfectia cu VHD este un factor de prognostic nefavorabil deseori grabind evolutia spre ciroza. timp de un an. doza este de 9-10 MU x 3/ saptamana. Hepatita D – prevenire Cea mai buna metoda de a preveni infectarea cu virusul hepatic D este vaccinarea impotriva virusului hepatic B. Balcani si Orientul Mijlociu. Din nefericire. Infectia poate afecta toti purtatorii de VHB fiind mai frecventa la cei care folosesc droguri intravenoase. tratamentul aprobat pentru hepatita cronica B+D se baseaza pe interferonul standard. periute de dinti etc. In suprainfectie tabloul clinic imbraca aspectul de hepatita acuta sau fulminanta sau de reactivare a afectiunii la un pacient cunoscut cu VHB pina atunci stabil. intrucat VHD nu se poate dezvolta decat in prezenta VHB. evitarea drogurilor injectate (a acelor sau a seringilor folosite). evitarea utilizarii de catre mai multe persoane are unor intrumente care ar putea avea sange pe ele: aparate de ras. pentru persoanele deja infectate cu virusul hepatic B. administrarea imunoglobulinei antihepatita B (HBIG) nou-nascutilor din mame infectate si vaccinarea acestora la 12 ore dupa nastere. Introducere : Hepatita D sau infectia hepatica cu virusul delta este determinata de un virus defectiv numit agentul delta. Doza este stabilita in functie de virusul care se replica. evitarea efectuarii de tatuaje sau piercinguri in locatii dubioase. Intro coinfectie tabloul clinic este cel al hepatitei B. Incidenta este in scadere datorita vaccinarii contra VHB. de dimensiuni mici care necesita virusul hepatitic B pentru a supravietui. Are o prevalenta mare in sudul Europei. preintampina infectarea cu ambii virusi. nu exista vaccin care sa impiedice suprainfectarea cu virusul hepatic D. In cazul in care virusul hepatic D este cel activ. Virusul D este un virus ARN. Tratamentul antiviral disponibil are rezultate nesatisfacatoare. Prin urmare. Interferonul la doze mai . Alte maniere de prevenire: • • • • • utilizarea corecta a prezervativelor de fiecare data cand avem contacte sexuale cu parteneri instabili.. Preventia se realizeaza prin vaccinarea contra VHB. la hemofilici si transfuzati. Acesta poate determina infectia doar la persoanele care au hepatita B activa sau sunt purtatori ai virusului hepatitic B. de obicei infectia cu VHD este autolimitanta.

Hepatita fulminanta este conditia clinica in care virusul D tinde sa se reproduca excesiv fiind intr-un mediu favorabil cu un numar mare de virusuri hepatitice B. Se cunosc trei genotipuri: genotipul 1 are o distributie larga in toata lumea. Virusul delta nu poate determina singur infectia hepatica deoarece este defectiv-adica este o particula virala mica si incompleta. Hepatita D se transmite prin produse de singe. Majoritatea acestor pacienti se vor vindeca spontan de ambele infectii. Infectia HVD este mai intilnita in rindul adultilor decit la copii. Coinfectia reprezinta infectarea cu virusul B si D simultan rezultind o forma mai severa a hepatitei acute. genotipul 2 a fost descoperit in Taiwan. contact sexual neprotejat si percutan. Cauze: -transmiterea parenterala a virusului prin transfuzii de singe si produse de plasma sau singe -utilizarea de droguri ilicite intravenoase -utilizarea de ace si seringi in comun -interventiile chirurgicale si stomatologice cu instrumentar nesterilizat adecvat -contactul sexual neprotejat cu partener infectat -transmiterea perinatala este rara. Ei sunt cei mai expusi dezvoltarii cirozei hepatice rapide.mari decit in infectia cu VHB si lamivudina nu imbunatatesc notabil evolutia bolii. Persoanele care au deja infectia cu virusul B se pot infecta cu virusul D aceasta fiind o suprainfectie. . Cronicizarea este presupusa atunci cind virusul ramine in singe peste 6 luni. Japonia si Asia nordica iar genotipul 3 este gasit in America de Sud. Pentru a se dezvolta are nevoie sa fie acoperit de anvelopa virusului hepatitic B si sa fie protejat de acesta. astfel vor dezvolta hepatita cronica D suprapusa hepatitei cronica B. Coinfectia este foarte dificil de tratat. Patogenie : HVD este un proces inflamator acut si cronic al ficatului. In suprainfectie virusul se replica mai rapid iar perioada de incubatie este de doar 3 saptamini. Hepatita D are o incubatie de 3-7 sapatamini. Aceste cazuri ramin frecvent purtatori cronici ai virusului. In tarile slab dezvoltate cu caracter endemic pentru HVD infectia se poate contracta prin leziunile pielii. aproape toate suprainfectiile avind ca stadiu urmator hepatita cronica. Singele este infectant in toate fazele infectiei.

Semne si simptome : Debutul bolii este brusc. spre ciroza hepatica. Se cauta in sange prezenta anticorpilor antiVHD.Hepatita D Este o infectie cauzata de virusul hepatitic D (VHD). ea fiind frecventa la hemofilici si la persoanele care se drogheaza intravenos. putandu-se inregistra decesul chiar si la 6 luni de la debutul bolii. dar si prin contact sexual neprotejat. iar cand este cazul se poate realiza vaccinarea atat in timpul graviditatii cat si pe periada lauziei testarea stricta a donatorilor de sange si organe. Hepatita D se intalneste mai ales la persoanele cu multiple expuneri la hepatita B. ce determina inflamarea ficatului. si pentru 6 luni cei care au primit transfuzii sau si-au facut tatuaje . Preventie : Vaccinarea impotriva hepatitei B protejeaza si impotriva hepatitei D. Masuri preventive generale : • • in cazul gravidelor se recomanda testarea pe durata sarcinii. In cazul acestor donatori vor fi exclusi permanent cei care prezinta in antecedente imbolnaviri hepatice. Infectia cu VHD la un purtator cronic de VHB poate genera evolutii fulminante. El se transmite de regula prin injectii cu ace si seringi contaminate. si de la mama la copil la nastere. Pentru a declansa boala este nevoie de prezenta virusului hepatitic B (VHB). simptomele fiind asemanatoare hepatitei B: • • • • • • • greata scaderea apetitului oboseala accentuata dureri articulare febra ficat marit si dureros la palpare icter (coloratia galbena a pielii si corneei) Hepatita D poate duce la ciroza hepatica sau cancer hepatic. VHD se gaseste in sange si in alte fluide organice. Diagnostic : Diagnosticul se pune pe baza testelor serologice. bolnavul evoluand rapid spre hepatita cronica severa. Insa anticorpii nu apar mai devreme de 1 luna de la aparitia simptomelor.

hepatita D reapare. agitatie. dureri de ficat. greturi. B. bauturi. Daca ficatul este afectat grav si nu isi mai indeplineste functiile. Durata protectiei vaccinului ramane discutabila. cauzat de o hepatita prost tratata. icter. pierderea apetitului) astenie si apatie. Hepatita virala A se transmite aproape exclusiv pe cale bucala/digestiva. greata. Principalele tipuri de hepatita virala sunt hepatita A. in 3 doze la nastere. Boala incepe cu o perioada prodromala. este necesar un transplant de ficat. indirect prin alimente. Insa dintre acestea doar forma hepatitei B si C poate cauza ciroza. Tratamentul cu interferon . Tratament Se recomanda odihna si o dieta sanatoasa. Cazurile grave sau letale sunt exceptionale. apa. si inclusiv al cadrelor medicale. . nu este eficace in cazul hepatitei D. oboseala. Hepatita cronica este un proces inflamator cronic al ficatului. sau obiecte contaminate cu virus. iar ciroza hepatica se instaleaza mai rapid decat inainte. Hepatita acuta este o afectiune acuta a ficatului. pierderi de sange pe nas sau gingii. icter. urina devine maronie. se recomanda vaccinarea si revaccinarea ori de cate ori titrul anticorpilor antiVHB scade sub anumite limite. Se manifesta prin cresterea in volum a ficatului. consum excesiv de alcool si alte cauze. D. produse alimentare alterate (exemplu: fructe de mare). varsaturi. cu o vindecare completa fara sechele. materii fecale decolorate/albicioase. febra. de 5-7 zile cu febrilitate.• efectuarea vaccinarilor in copilarie in cadrul programelor nationale de vaccinare iar in cazul adolescentilor sau adultilor cuprinsi in grupele de risc amintite mai sus. E si G. pielea capata o culoare rosie-galbuie. cauzata de virusuri hepatice. ca in cazul hepatitei C. Procentul de persoane vaccinate care dezvolta anticorpi antiVHB variaza intre 80-100% in cazul adultului sanatos si 95-100% in cazul sugarului sanatos. lipsa poftei de mancare. voma. sau in regiunea antero-laterala a coapsei la nounascut si sugar. cefalee. Perioada de incubatie este de 14-40 zile. Se manifesta prin oboseala. Este interzis consumul bauturilor alcoolice. Evolutia hepatitei cu virus A este usor controlabila. Evolutia hepatitei cu virus A este aproape totdeauna favorabila. pe moment indicandu-se ca dupa 7 ani sa se repete vaccinarea. 1 luna si 6 luni. Chiar daca procedura are succes. preicterica. dureri musculare si disconfort digestiv (greata. Vaccinare se face obisnuit. Pentru prevenirea acestui tip de hepatita exista vaccin. insomnie. C. prin contact direct cu bolnavul sau. printr-o buna colaborare intre medic si pacient. Locul de injectie este intramuscular in deltoid la adult si copil.

Acest tip de hepatita este cronica (perioada de incubatie este cuprinsa intre 1015 ani) si acuta (simptomele apar dupa 8-12 saptamani de la infectare). pierderea apetitului. Chiar si folosirea in comun a periutei de dinti. Hepatita B are o evolutie mult mai grea si cu cai de transmitere multiple prin sange: transfuzii. Ceilalti raman cu o infectie persistenta (hepatita cronica. Evolutia este lunga si dificila. cu simptome inselatoare: dureri reumatice. prin sarut. Riscul infectarii copilui este mult mai ridicat atunci cand mama infectata cu hepatita C are si SIDA. trusa de manechiura sau penseta altei persoane. sunt similare cu ale celorlalte forme de hepatita. Produse naturale CaliVita recomandate Arginina : 0-0-1 Liver Aid : 0-0-1 Culevit : 0-0-1 Noni : 1-0-1 Zen Thonic : 2-2-2 *Pure Yucca :1-1-1 Full Spectrum: 1-1-0 Bee Power Royal Jelly : 1-1-0 . Pentru prevenirea acestui tip de hepatita va puteti vaccina in 3 etape la fiecare 6 luni. inoculari cu ace. vaccinarea cu echipament nesterilizat.Hepatita virala de tip B se deosebeste esential de hepatita A atat prin modul de transmitere cat si prin evolutie. instrumente stomatologice nesterilizate. periuta de dinti. 2-4 saptamani. Nu folositi aparatul de barbierit. a piscinelor si a toaletelor. eruptii cutanate. Este putin probabil ca acest virus sa fie transmis pe cale sexuala. a pensetei si a trusei de manichiura poate conduce la infectarea cu virusul hepatiei C. astenie. In acest caz reinfectia este posibila si chiar contaminarea cu alti virusi de tip A sau B. Pentru cei care doresc sa se tatueze mergeti la un specialist autorizat. Acest lucru este posibil in urmatoarele cazuri: la primirea transfuziei si a organelor. Daca mama a fost infectata cu virusul hepatitei C in timpul sarcinii exista riscul ca bebelusul sa fie infectat la nastere. oboseala. contact sexual cu purtatori de virus. culoarea inchisa a uriniei. Boala are o perioada preicterica lunga. tatuarea corpului. Vindecarea survine lent la 85-90% dintre bolnavi. Pe langa aceste simptome mai apare si depresia. dupa care incepe perioada cu icter. instrumente de barbierit. spalati-va pe maini si folositi aparatura necesara sterila. Daca recoltati sange folositi intotdeauna manusi chirurgicale. a aparatului de barbierit. o durere continua a incheieturilor si a muschilor. uneori ciroza si purtatori cronici de virus). Hepatita C nu se transmite prin folosirea in comun a veselei. Infectiile mixte conduc la imbolnavirea rapida a ficatului. Gravida purtatoare de virus infecteaza de regula nou-nascutul in perioada perinatala. tantari. Hepatita virala de tip C se transmite atunci cand sangele unei persoane infectate cu acest virus vine in contact cu o alta persoana. ingalbenirea pielii si dureri in zona ficatului. Cum putem preveni hepatita C : Atunci cand va faceti o injectie. Unele simptome precum greata. Acest vaccin poate preveni atat hepatita A cat si pe cea de tip B.

creson. manusi. vaccinativa daca plecati intro tara straina. se beau 1-2 cesti/zi.reducerea drastica a folosirii alcoolui si a tutunului . coacaze si struguri . fara produse care incarca ficatul. a colinei . Pentru hepatita cronica: -cartoful (foarte sanatos) se mananca crud sau sub forma de suc. 0. anghinare. chiar sub forma de salate.practicarea exercitiilor fizice cu regularitate (mersul pe jos sau inotul) . ridichii.mentinerea unei diete sanatoase.mancati legume prospete in cantitate suficienta. -gutuile se consuma la micul dejun.preventiv se recomanda sa mancati multa sfecla rosie si sfecla de zahar. se consuma zilnic 300-500 g fructe proaspete sau 100 g fructe uscate. morcov si miere.Oregano Oil : 1-1-1 cate 4 picaturi (aprox. deoarece stimuleaza functia ficatului: salata de papadie. tacamuri. si va pot ajuta sa invingeti hepatita C: . -sulfina stimuleaza regenerarea celulelor hepatice . -de 3 ori/zi cate 10 picaturi de tinctura de flori de siminoc -cura de afine este un bun tonic hepatic. aceste plante contin betanina care favorizeaza intre altele functia de dezintoxicare si de degresare. sparanghel. Pentru hepatita acuta : -este indicat graul incoltit.evitati contactele prea stranse cu o persoana contaminata: este recomandat sa fierbeti obiectele pe care le-a atins aceasta (vesela. afine. cum este ciocolata . -se recomanda a se consuma 1-2 cani pe zi de ceai de sunatoare. patrunjel. andive. amestecat cu 25 g miere si 25 ml ulei de masline pentru hepatici .odihna foarte multa . cate un pahar de 4 ori/zi. ca fructe: mere.se face infuzie din o lingura de flori la o ceasca de apa. cartofi.17 ml) dizolvate intr-o cantitate mica de apa *BioHarmonex : 2 sedinte / zi Amino 2000 : 0-0-1 *) Se asociaza cu oricare din celelalte produse recomandate Alte recomandari / masuri preventive si auto-asistenta : Exista cateva lucruri care pot imbunatati starea sanatatii dvs. . 100 g trecut prin masina de tocat. prosoape). cu mere. 10g la 250 ml de apa.

cu gamaglobulină. si E. Hepatita virală A este în general o boală usoară. de unde si numele particulei virale de 27 nm corespunzătoare. 2 cani/zi. Din acest moment apar IgG anti-HAV care conferă protectie. În ultimii doi ani au mai fost descrise două virusuri cu tropism hepatic la om: virusurile hepatitei F si G. Calea de transmitere este fecal-orală (parenterală doar exceptional): prin contact direct sau prin alimente si apă. controlul igienicosanitar. Capsida formează antigenul central (HBc) căruia îi este asociat (sub formă mascată) antigenul HBe. Mortalitatea este de 0. Este un picornavirus (apartine genului Enterovirus) si se prezintă sub forma unei particule sferice de 27 nm care contine ARN. virusul este excretat în fecale. Din punct de vedere evolutiv este notabilă absenta portajului cronic. B. Profilaxia se realizează prin izolarea bolnavilor si controlul contactilor. Viremia este de foarte scurtă durată si. Virusul hepatitei A (HAV) Virusul hepatitei A(HAV) a fost descoperit în anul 1972. sunt identificate si bine caracterizate o serie de virusuri hepatotrope: virusurile hepatitelor A. -coacazele albe si rosii sunt un bun descongestionant hepatic. După o scurtă perioadă de incubatie. educatie sanitară. fără modificări extrahepatice.2 la sută (forme fulminante). . Astfel. în cazuri individuale.1-0. consumate sub forma de suc simplu sau diluat cu apa. -suc de pepene verde . -cura de must de struguri actioneaza favorabil in hepatitele cronice. 10 g coji la 200 ml de apa. Cercetările asupra etiologiei acestor boli au dat rezultate remarcabile în ultimii 25 ani. Hepatitele virale reprezintă probabil cel mai comun tip de infectie virală din lume. fazele preicterică si icterică apărând la aproximativ două săptămâni. C. D. Virusul hepatitei B (HBV) Virusul hepatitei virale B (HBV) apartine familiei Hepadnaviridae si a fost descoperit în 1971 de către Dane. Receptivitatea la boală este generală.-cura cu cirese regleaza activitatea hepatica si contribuie la regenerarea tesuturilor. Există si profilaxia specifică. %n practică se dozează doar IgG. Încă de la debutul acestor faze apar de regulă si IgM anti-HAV si cresc transaminazele. protectia apei si alimentelor. Nivele crescute ale IgM anti-HAV sunt prezente doar în faza acută si dispar în aproximativ 10 săptămâni. anicterică în 90 la sută din cazuri si asimptomatică. de aceea. -decoct de nuci verzi. Ea este alcătuită dintr-o anvelopă lipoproteică care contine antigenul HBs si o nucleocapsidă centrală (miez) care contine ADN circular si ADN-polimerază. Are o perioadă de incubatie de 15-45 de zile si survine în mod acut. pana la 1l de must/zi. determinarea HAV în sânge este lipsită de importantă.un pahar/zi.

Prin acest vaccin. Modul de transmitere este parenteral. De asemenea.n adw4 -. la forme fatale. Aspecte ale serologiei infectiei cu HBV sunt redate pe scurt în tabelul 2.5-2 %. Faza acută. Uneori. cu variatii în functie de categorie.y” specificitate de tip “w. cu câteva săptămâni înainte ca boala să fie recunoscută ca hepatită acută pot apare artralgii. Mai trebuie mentionat că antigenul HBs prezintă numeroase subtipuri (vezi Tabelul 1). nerecunoscute. Aparitia antigenelor si anticorpilor specifici infectiei Starea de infectie cronică se caracterizează prin prezenta în sânge a antigenului HBs ( AgHBs ) si a anticorpilor anti-HBc si anti-HBe. însă niciodată fecal-oral. 5-40 % din personalul medical. Boala apare insidios si se însoteste în 10 la sută din cazuri de icter.t ayr -. fulminante. subiectii imunizati si care nu sunt purtători cronici pot prezenta în ser acesti anticorpi. Cea mai eficientă modalitate de prevenire este vaccinarea activă. Tabelul 2.q ayw2 -. Multe cazuri sunt asimptomatice si categorisite drept gripă. . HBV este mult mai contagios decât HIV. de altfel). rash sau urticarie. actualmente cu antigen HBs recombinat. de regulă se conferă o imunitate de circa 5 ani. Subtipurile antigenului HBs Subtipuri majore Subtipuri minore ayw1 -. Incubatia este de 30-120 de zile.j adw2 -. prezintă markeri ai infectiei cu HBV. în special a copiilor si grupelor expuse la risc crescut de contaminare. multi pacienti care nu au avut istoric de hepatită prezintă markeri serologici care sugerează o expunere în antecedente la HBV (ca si în cazul infectiei cu HAV. Portajul cronic este remarcat la 5-10% din cazurile de infectie iar mortalitatea este estimată la 0.g adr adwy adyr “a” specificitate comună “d. Semnele clinice si simptomele din hepatita virală A sunt aproape identice cu cele observate în infectia acută cu HBV.f ayw4 -.x ayw3 -. Tabelul 1. durează de obicei câteva săptămâni. De aceea. datorită în primul rând rezistentei sale la factorii din mediul extern si din organism.r” specificitate de subtip Infectia cu HBV variază de la forme inaparente. Se urmăreste protejarea în masă fată de infectia HBV.Acesta din urmă poate fi regăsit în sângele circulant sub formă liberă sau asociată. sexual si perinatal.

Majoritatea subiectilor infectati cu HCV prezintă modificări clinice minime si doar câtiva necesită spitalizare. Doar în 55% din cazuri anticorpii apar în prima lună. Boala nu poate fi diferentiată de hepatita B doar prin examen clinic. iar în 10 % din cazuri ciroză. Ea se poate asocia cu cazuri de hepatită fulminantă. Clasic. De asemenea. 15% din cazurile de hepatită C sunt seronegative. Există două forme de infectie acută: -coinfectia cu HBV.suprainfectia cu HDV a unor cazuri de hepatită B cronică. Apoi are loc cresterea persistentă a acestor enzime cu aparitia anticorpilor anti-HDV care persistă la un titru ridicat o perioadă lungă de timp. Este un virus hepatotropic defectiv. iar biopsia hepatică arată în majoritatea cazurilor caracteristici de afectare hepatică. Mai mult de 60% din cazurile infectate prezintă nivele usor crescute ale transaminazelor pe o perioadă mai mare de un an. Perioada de incubatie este de 3-150 zile (cel mai frecvent fiind de 8 săptămâni). Seroconversia este tardivă. HCV si HIV. Calea de transmitere este de obicei parenterală. 70-80% din aceste forme evoluează spre ciroză (15% în mai putin de doi ani). Virusul hepatitei D (HDV) Virusul hepatitei D(HDV) a fost descoperit în 1976 si se mai numeste si agentul delta. există reactii fals pozitive obtinute prin utilizarea truselor ELISA anti-HCV. In prezent sângele donatorilor este testat prin ELISA pentru HBV. . Debutul formei acute este nespecific si la 25% din cazuri este urmat de icter. prezenta anticorpilor fiind caracteristică mai ales perioadei de convalescentă si hepatitei cronice. Este sugerată doar de serologie (aparitia anticorpilor anti-HDV). Infectia cu HDV este acută sau cronică. like-B sau virusul posttransfuzional. Infectia cronică are un prognostic prost pentru bolnav. se descrie situatia unui purtător cronic de HBV. cu persistenta HDV în ficat. Există însă si posibilitatea transmiterii sexuale. cu nivele normale ale transaminazelor.Virusul hepatitei C (HCV) Virusul hepatitei virale C (HCV) este denumit si virusul hepatitei non A-B. iar mortalitatea este evaluată la 1-2 % (5% din cazurile de ciroză si 43% din cele de carcinom hepatoceluler au ca etiologie infectia cronică cu HCV). O variatie marcată într-o perioadă scurtă de timp a nivelului transaminazelor este o trăsătură a hepatitei C. în 80-90% din cazuri se trece la cronicizarea infectiei. In . Calea de transmitere este cea parenterală. Portajul cronic este mare (50%). întrucât replicarea si infectivitatea sa se realizează doar în prezenta HBV de care depinde sinteza anvelopei externe. Apartine familiei Flaviviridae si se prezintă sub forma unei particule cu diametrul de 50-60 nm care contine o anvelopă lipidică cu proteine transmembranare si ARN monocatenar. Cea mai sigură metodă de diagnostic este determinarea ARN viral din plasmă prin PCR (polymerase chain reaction) la subiectii pozitivi în urma unui test ELISA.

Nu prezintă anvelopă externă.5 kb. frecvent se asociază cu infectia cu HCV. Sunt suspecte de a prezenta infectia acele cazuri de hepatită a căror etiologie nu poate fi determinată în urma testării pentru celelalte virusuri. Acest virus diferă substantial de HAV si HEV. infectia nu este urmată de portaj cronic. Datele epidemiologice evidentiază: calea de transmitere este parenterală. poate determina hepatită fulminantă. Virusul hepatitei E (HEV) Virusul hepatitei E(HEV) a fost descoperit în 1988 si apartine familiei calicivirusurilor. cei care au primit transfuzii (hemofilici. iar anglosaxonii îl notează Hev. are dimensiuni de 32-34 nm si contine ARN. De mentionat este însă gravitatea bolii la gravide. Serologia nu este încă aplicabilă. se mai pot determina (mai greu si nu curent) antigenul HDV si ARN viral. . S. Din punct de vedere evolutiv. utile în cazurile de cronicizare. HVF a fost izolat din fecalele subiectilor infectati.5 kb. Are o perioadă de incubatie de 21-42 de zile. Orientul Apropiat si Mijlociu). Virusul hepatitei F (HFV) Hepatita F(hepatita non-A-E) a fost raportată recent ca si apărând în cazuri izolate din Europa de Vest.U. este frecvent întâlnit printre toxicomani. în 1967. acut si nu se însoteste de icter. prevalenta în rândul donatorilor sănătosi este superioară celei a HCV. bolnavi din serviciile de hemodializă cronică). de obicei.practică. ambele alcătuite din câte o moleculă de ARN monocatenar de 7. rar. În rândul populatiei generale mortalitatea este de 1-2%. Virusul hepatitei G (HGV) Acest virus a fost descoperit în acest an si mai este frecvent denumit virusul GB (initialele numelui unui chirurg cu hepatită acută al cărui a servit de fapt la primele experimente. marea majoritate a purtătorilor sunt asimptomatici. unde apare sub formă de particule cu dimensiuni de 27-37 nm care contin o moleculă de ADN dublucatenar de aproximativ 20 kb. dar el poate fi pus în urma examinării prin microscopie electronică a scaunului pacientilor. De asemenea. iar boala survine. Evolutia favorabilă este dată de scăderea rapidă a titrului de anticorpi. HGV apartine familiei Flaviviridae si are un genom reprezentat de o moleculă de ARN monocatenar de aproximativ 9. Nu există teste serologice pentru diagnosticul hepatitei F. serologia determină doar IgM anti-HDV. A mai fost denumit virusul hepatitei non-A-B A-like.A. si India. care au permis descoperirea după mult timp a HGV). mortalitatea cazurilor infectate ajungând la 20%. Infectia are o cale de transmitere oro-fecală si se întâlneste în regiuni ale lumii a treia cu conditii precare de igienă (Africa de Nord.

Contact sexual neprotejat:A avea un contact sexual neprotejat inseamna a intretine raporturi sexuale fara a folosi prezervativ. Ciroza este de asemenea cauza principala a cancerului hepatic primar. Majoritatea se vindeca spontan fara probleme de sanatate legate de aceasta infectie pe termen lung. Analize de sange pentru hepatita B: Medicul dvs. Hepatita acuta B: 90% dintre persoanele infectate cu virusul hepatitei B prezinta infectii acute.Diagnosticul infectiei este deocamdată. Fibroza: Fibroza apare atunci cand celulele hepatice sanatoase sunt afectate de virusul hepatitei B fiind inlocuite usor pana la moderat de tesut conjunctiv cicatricial. prin evidentierea ARN viral în urma PCR. . va va recolta o cantitate mica de sange petru a determina daca sunteti sau nu infectat cu virusul hepatitei B. iar pacientii pot prezenta putine simptome sau chiar deloc. hepatita cronica B poate evolua catre o boala grava a ficatului. sau prin folosirea in comun a acelor de seringa sau a obiectelor personale. Se încearcă si obtinerea de truse de diagnostic imunoenzimatic. facandu-l sa functioneze neadecvat sau sa inceteze de a functiona. Boala hepatica: Acest termen se aplica mai multor boli si disfunctii care afecteaza ficatul.1 Hepatita cronica B: Aproximativ 10% dintre persoanele cu hepatita acuta B evoluaza catre infectie cronica. Fluide corporale: Fluide care pot fi transmise de la o persoana la alta prin intermediul contactului sexual. Hepatita B este responsabila de pentru 80% din totalul cazurilor de cancer hepatic primar din intreaga lume Ciroza: Ciroza hepatica este caracterizata prin cicatrizarea permanenta a ficatului cauzata de inflamatia hepatica cronica. in lipsa tratamentului. Cancerul hepatic: Tumorile maligne care se formeaza in ficat. ficatul ajuta corpul sa elimine toxinele si infectiile. Aceste medicamente reduc la minimum replicarea sau multiplicarea virusului hepatitei B. De asemena.2 Ei vor fi infectati pe viata. doar molecular. Antivirale: Aceste medicamente reprezinta una dintre optiunile de tratament disponibile pentru hepatita cronica B. denumit tesut fibros. Prezervativele pot impiedica transmiterea infectiilor de la o persoana la alta. Ficatul depoziteaza grasimi. secretiile vaginale si saliva. zaharuri. Fluidele corporale includ sperma. Ficatul este capabil inca sa-si indeplineasca toate functiile normale. Ficat: Ficatul este cel mai mare organ si totodata unul dintre cele mai importante organe din corp. vitamine si alte substante nutritive necesare corpului nostru.

Ca si in cazul virusului hepatitei A. ciroza sau cancerul hepatic. . acest virus se transmite prin contactul cu materiile fecale ale unei persoane infectate. Aceasta boala se transmite in mod normal ca urmare a contactului cu materiile fecale ale unei persoane infectate. Inflamatia: Cand ficatul este initial infectat cu virusul hepatitei B. Uneori cei care au hepatita B au si hepatita D. se va produce o inflamatie usoara pana la moderata. Virusul hepatitei D are nevoie de virusul hepatitei B pentru a supravietui. deoarece ambele sunt transmise de la o persoana la alta prin sange sau fluidele corporale. inclusiv daca este sau nu cauza bolii. Hepatita D: Hepatita D este cauzata de virusul hepatitei D. O cantitate mai mica de virus reprezinta un risc mai mic de imbolnavire grava a ficatului. Se transmite de la o persoana la alta prin sange sau fluide corporale.Hepatita A: Hepatita A este o boala de ficat cauzata de virusul hepatitei A. Hepatita B: Hepatita B este cauzata de virusul hepatitei B. in prezent sangele provenit de la donatori este verificat pentru a nu contine virusul inainte de a fi administrat altor persoane. Incarcatura virala: incarcatura virala este data de cantitatea de virus prezenta in sange. Boala apare din cauza obiceiurilor sanitare precare. Hepatocite: Celulele ficatului HIV: HIV inseamna „human immunodeficiency virus” (virusul imunodeficientei umane). El se poate transmite prin transfuzii cu sange contaminat. Se transmite in principal prin transfuzii de sange. Bola se transmite de la o persoana infectata la una sanatoasa prin intermediul sangelui si al fluidelor corporale. Interferoni: Interferonii sunt un tip de tratament medicamentos folosit in tratarea hepatitei cronice B. in majoritatea tarilor. Inflamatia ficatului poate de asemenea sa conduca la afectiuni mai severe precum fibroza. cum ar fi lipsa spalarii mainilor dupa folosirea toaletei. Este virusul care cauzeaza SIDA. Hepatita G: Se cunosc foarte putine lucruri despre virusul hepatitei G. fiind una dintre cele mai raspandite infectii din lume. Hepatita C: Hepatita C este cauzata de virusul hepatitei C. Hepatita E: Hepatita E este cauzata de virusul hepatitei E. Interferonii actioneaza prin stimularea sistemului imunitar al organismului de a lupta impotriva virusului hepatitei B. Intravenos: Terapia intravenoasa (IV) presupune introducerea medicamentelor sau fluidelor direct in vena.

in celule si organe. Doar 30% dintre persoanele cu hepatita B prezinta simptome ale infectiei. Transplant de ficat: Un transplant de ficat presupune inlocuirea unui ficat bolnav cu unul sanatos obtinut de la un donator. . Vaccinul pentru hepatita B: Exista vaccinuri pentru prevenirea hepatitei B. dureri abdominale si pierdere in greutate. prin care lupta impotriva infectiilor. Simptomele hepatitei B:Simptomele pot include oboseala. Interferonii actioneaza prin ajutarea sistemului imunitar in lupta impotriva infectiei. Rezistenta: Rezistenta apare atunci cand un medicament nu mai actioneaza ca urmare a dezvoltarii unei imunitati a virusului la acel medicament. Sistemul imunitar: Sistemul imunitar este prezent peste tot in corp. Sistemul imunitar este sistemul de aparare al organismului. De asemenea. El se replica sau se multiplica in interiorul celulelor corpului. iar scaunele pot fi albicioase. pielea si ochii se pot ingalbeni. SIDA: Sindromul Imunodeficientei Dobandite. Toxinele pot cauza boli. Ele nu sunt intotdeauna disponibile in toate tarile lumii. Acest virus se transmite de la o persoana la alta prin contact cu sangele infectat si alte fluide corporale. Virus:Un virus este un agent patogen de dimensiuni prea mici pentru a putea fi observat cu ochiul liber. in unele cazuri. Antiviralele actioneaza prin oprirea replicarii sau multiplicarii virusului.Medicamente pentru hepatita B: Exista doua tipuri de medicatie pentru bolnavii de hepatita cronica B: antiviralele si interferoni. Vaccinul nu poate proteja persoanele deja infectate cu virusul hepatitei B.3 Toxine: Acestea sunt substante otravitoare produse de organism. Aceasta multiplicare cauzeaza boli.in urma contactului sexual neprotejat sau folosirea in comun a acelor de seringa de catre mai multe persoane. greata. SIDA este cauzata de infectia cu un virus numit Virusul Imunodeficientei Umane (HIV). Urina unei persoane poate fi inchisa la culoare. mai pot include lipsa apetitului sau dureri la nivelul articulatiilor.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->