Hepatita D

Hepatita D este o infectie acuta sau cronica a ficatului cauzata de un virus de tip RNA, ce poate aparea fie simultan cu infectia cu virus hepatic B (coinfectie), fie ulterior acesteia (suprainfectie), fiind o forma mai agresiva decat celelalte forme de hepatita. Ca si hepatita B, virusul hepatic D poate cauza atat forma acuta a bolii, cat si una cronica. Ce este specific acestui virus hepatic delta este incapacitatea acestuia de a cauza o infectie singur, probabil datorita faptului ca este o mica si incompleta particula virala. Pentru a se dezvolta, virusul hepatic D are nevoie de acoperirea si protectia virusului hepatic B. Se considera hepatita cronica cu virus D atunci cand acesta persista mai mult de 6 luni dupa infectare in sange. In cazul coinfectiilor (cand virusii hepatici B si D apar in acelasi timp), majoritatea pacientilor au capacitatea de a se recupera in totalitate, deoarece coinfectia cauzeaza a forma acuta a hepatitei care poate fi diagnosticata. Doar intre 2-5% dintre adultii infectati dezvolta hepatita cronica. Situatia este mai dramatica in cazul suprainfectiilor (virusul hepatic D apare dupa ce virusul hepatic B a afectat deja organismul). In acest caz, intre 50-70% dintre persoanele infectate dezvolta hepatita fulminanta, in care VHD se reproduce usor, fiind in prezenta unui mediu favorabil format dintr-un numar ridicat de virusi hepatici B. Aproape toate suprainfectiile cauzeaza hepatita cronica.

Hepatita D – scurta istorie
Virusul hepatic D (de asemenea numit virusul delta) a fost descoperit in 1978 de catre gastroenterologul italian Mario Rizzetto si de catre expertul in virologie moleculara John Gerin de la Universitatea Georgetown din SUA. Gastroenterologul a constat ca o parte din pacientii infectati cu virusul hepatic B prezentau o alta forma de agent infectios in ficatul lor. Cand ambii virusi erau prezenti, infectia acuta era mai agresiva. De asemenea, pacientii cu ambele infectii dezvoltau mai frecvent hepatita cronica decat cei infectati doar cu virusul hepatic B.

Hepatita D – perioada de incubatie si de contagiune
Virusul hepatic D are o perioada de incubatie ce variaza intre 3-7 saptamani. In coinfectie, in general aceasta este perioada de incubatie, insa, in suprainfectii, aceasta se micsoreaza la 3 saptamani, intrucat virusul D se replica mai usor in prezenta unui mediu propice: virusii B deja existenti.

Hepatita D – simptome
Coinfectie Suprainfectie

Dar chiar daca procedura are succes. homosexuali (barbati) persoane al caror sange ar putea intra in contact cu saliva persoanelor infectate cu virusii hepatici B+D Hepatita D – tratament In cazul infectiei acute cu virusul hepatic D.Faza preicterica (3-7zile) Faza icterica Oboseala letargie Anorexie Greata Dureri de cap Icter Oboseala Greata Scaune de culoarea argilei Urina de culoare inchisa Icter coagulopatie Dificultati de concentrare Insomnii Tulburari de personalitate Hepatita D . lamivudina. personal al spitalelor sau pacienti internati pe perioada lungi in spitale. prieteni). receptori ai transfuziilor de sange. copii nascuti din mame infectate. lucrurile sunt mai complicate. dieta echilibrata si evitarea alcoolului. nici unul nu s-a dovedit eficient in tratarea infectiei cronice cu virusul hepatic D. persoane care calatoresc in tari cu prevalenta ridicata de hepatita B+D. caz in care. Exista cateva grupuri care sunt prezinta un risc ridicat de a contacta hepatita D: • • • • • • • • • • • Persoanele infectate cu virusul hepatic B.transmitere Virusul hepatic D este transmis in acelasi mod ca si VHB – adica prin contactul cu sange infectat. ciroza poate aparea si evolua mult mai rapid. tratamentul este similar celorlalte forme de infectii hepatice virale: odihna. . In cazul tratarii hepatitei cronice cu virus D. persoane cu parteneri sexuali multipli sau diagnosticate cu boli cu transmitere sexuala. Desi pana acum au fost incercate tratamente cu alfa-interferon. exista o mare sansa ca afectiunea sa reapara. prin sex neprotejat (fara prezervativ) si foarte frecvent de la mama la copilul nou-nascut. persoane care au contact prelungit cu persoane infectate (familii. Transplantul hepatic este o optiune in cazul unui ficat distrus in mare parte sau nefunctional. utilizatori ale drogurilor injectate. agenti imunosupresivi. persoane ale caror sange ar fi putut intra in contact cu saliva unei persoane infectate cu virusii hepatici B+D.

Diagnosticul hepatitei D cronice difera in functie de tipul de relatie cu infectia cu VHB. la hemofilici si transfuzati. Alte maniere de prevenire: • • • • • utilizarea corecta a prezervativelor de fiecare data cand avem contacte sexuale cu parteneri instabili. Virusul D este un virus ARN. Prin urmare. administrarea imunoglobulinei antihepatita B (HBIG) nou-nascutilor din mame infectate si vaccinarea acestora la 12 ore dupa nastere. Suprainfectia cu VHD este un factor de prognostic nefavorabil deseori grabind evolutia spre ciroza.In Romania. evitarea drogurilor injectate (a acelor sau a seringilor folosite). Interferonul la doze mai . Din nefericire. vaccinul care este disponibil inca din 1982. Infectia poate afecta toti purtatorii de VHB fiind mai frecventa la cei care folosesc droguri intravenoase. In cazul in care virusul hepatic D este cel activ. Intro coinfectie tabloul clinic este cel al hepatitei B. intrucat VHD nu se poate dezvolta decat in prezenta VHB. Hepatita D – prevenire Cea mai buna metoda de a preveni infectarea cu virusul hepatic D este vaccinarea impotriva virusului hepatic B. Acesta poate determina infectia doar la persoanele care au hepatita B activa sau sunt purtatori ai virusului hepatitic B. Are o prevalenta mare in sudul Europei. de obicei infectia cu VHD este autolimitanta. nu exista vaccin care sa impiedice suprainfectarea cu virusul hepatic D. timp de un an. tratamentul aprobat pentru hepatita cronica B+D se baseaza pe interferonul standard. evitarea efectuarii de tatuaje sau piercinguri in locatii dubioase. Introducere : Hepatita D sau infectia hepatica cu virusul delta este determinata de un virus defectiv numit agentul delta. Incidenta este in scadere datorita vaccinarii contra VHB. pentru persoanele deja infectate cu virusul hepatic B. de dimensiuni mici care necesita virusul hepatitic B pentru a supravietui. doza este de 9-10 MU x 3/ saptamana. Tratamentul antiviral disponibil are rezultate nesatisfacatoare. In suprainfectie tabloul clinic imbraca aspectul de hepatita acuta sau fulminanta sau de reactivare a afectiunii la un pacient cunoscut cu VHB pina atunci stabil. evitarea utilizarii de catre mai multe persoane are unor intrumente care ar putea avea sange pe ele: aparate de ras. periute de dinti etc. Balcani si Orientul Mijlociu. Preventia se realizeaza prin vaccinarea contra VHB. care nu prezinta incredere.. Doza este stabilita in functie de virusul care se replica. preintampina infectarea cu ambii virusi. la personalul sanitar.

Pentru a se dezvolta are nevoie sa fie acoperit de anvelopa virusului hepatitic B si sa fie protejat de acesta. Patogenie : HVD este un proces inflamator acut si cronic al ficatului. Coinfectia este foarte dificil de tratat. Hepatita fulminanta este conditia clinica in care virusul D tinde sa se reproduca excesiv fiind intr-un mediu favorabil cu un numar mare de virusuri hepatitice B. Aceste cazuri ramin frecvent purtatori cronici ai virusului. Majoritatea acestor pacienti se vor vindeca spontan de ambele infectii. Se cunosc trei genotipuri: genotipul 1 are o distributie larga in toata lumea. Hepatita D se transmite prin produse de singe. Infectia HVD este mai intilnita in rindul adultilor decit la copii. Singele este infectant in toate fazele infectiei. genotipul 2 a fost descoperit in Taiwan.mari decit in infectia cu VHB si lamivudina nu imbunatatesc notabil evolutia bolii. aproape toate suprainfectiile avind ca stadiu urmator hepatita cronica. Cauze: -transmiterea parenterala a virusului prin transfuzii de singe si produse de plasma sau singe -utilizarea de droguri ilicite intravenoase -utilizarea de ace si seringi in comun -interventiile chirurgicale si stomatologice cu instrumentar nesterilizat adecvat -contactul sexual neprotejat cu partener infectat -transmiterea perinatala este rara. . Japonia si Asia nordica iar genotipul 3 este gasit in America de Sud. Persoanele care au deja infectia cu virusul B se pot infecta cu virusul D aceasta fiind o suprainfectie. astfel vor dezvolta hepatita cronica D suprapusa hepatitei cronica B. In suprainfectie virusul se replica mai rapid iar perioada de incubatie este de doar 3 saptamini. Ei sunt cei mai expusi dezvoltarii cirozei hepatice rapide. Virusul delta nu poate determina singur infectia hepatica deoarece este defectiv-adica este o particula virala mica si incompleta. In tarile slab dezvoltate cu caracter endemic pentru HVD infectia se poate contracta prin leziunile pielii. Hepatita D are o incubatie de 3-7 sapatamini. Coinfectia reprezinta infectarea cu virusul B si D simultan rezultind o forma mai severa a hepatitei acute. Cronicizarea este presupusa atunci cind virusul ramine in singe peste 6 luni. contact sexual neprotejat si percutan.

In cazul acestor donatori vor fi exclusi permanent cei care prezinta in antecedente imbolnaviri hepatice. spre ciroza hepatica. Masuri preventive generale : • • in cazul gravidelor se recomanda testarea pe durata sarcinii. Hepatita D se intalneste mai ales la persoanele cu multiple expuneri la hepatita B. putandu-se inregistra decesul chiar si la 6 luni de la debutul bolii.Hepatita D Este o infectie cauzata de virusul hepatitic D (VHD). Semne si simptome : Debutul bolii este brusc. simptomele fiind asemanatoare hepatitei B: • • • • • • • greata scaderea apetitului oboseala accentuata dureri articulare febra ficat marit si dureros la palpare icter (coloratia galbena a pielii si corneei) Hepatita D poate duce la ciroza hepatica sau cancer hepatic. si de la mama la copil la nastere. Se cauta in sange prezenta anticorpilor antiVHD. Diagnostic : Diagnosticul se pune pe baza testelor serologice. VHD se gaseste in sange si in alte fluide organice. Preventie : Vaccinarea impotriva hepatitei B protejeaza si impotriva hepatitei D. ce determina inflamarea ficatului. dar si prin contact sexual neprotejat. Insa anticorpii nu apar mai devreme de 1 luna de la aparitia simptomelor. bolnavul evoluand rapid spre hepatita cronica severa. Infectia cu VHD la un purtator cronic de VHB poate genera evolutii fulminante. Pentru a declansa boala este nevoie de prezenta virusului hepatitic B (VHB). si pentru 6 luni cei care au primit transfuzii sau si-au facut tatuaje . ea fiind frecventa la hemofilici si la persoanele care se drogheaza intravenos. iar cand este cazul se poate realiza vaccinarea atat in timpul graviditatii cat si pe periada lauziei testarea stricta a donatorilor de sange si organe. El se transmite de regula prin injectii cu ace si seringi contaminate.

Se manifesta prin cresterea in volum a ficatului. Perioada de incubatie este de 14-40 zile. pielea capata o culoare rosie-galbuie. ca in cazul hepatitei C. se recomanda vaccinarea si revaccinarea ori de cate ori titrul anticorpilor antiVHB scade sub anumite limite. de 5-7 zile cu febrilitate. Hepatita acuta este o afectiune acuta a ficatului. cu o vindecare completa fara sechele. bauturi.• efectuarea vaccinarilor in copilarie in cadrul programelor nationale de vaccinare iar in cazul adolescentilor sau adultilor cuprinsi in grupele de risc amintite mai sus. cefalee. in 3 doze la nastere. D. E si G. Vaccinare se face obisnuit. Hepatita cronica este un proces inflamator cronic al ficatului. Procentul de persoane vaccinate care dezvolta anticorpi antiVHB variaza intre 80-100% in cazul adultului sanatos si 95-100% in cazul sugarului sanatos. C. agitatie. iar ciroza hepatica se instaleaza mai rapid decat inainte. hepatita D reapare. greturi. Daca ficatul este afectat grav si nu isi mai indeplineste functiile. greata. consum excesiv de alcool si alte cauze. apa. pierderea apetitului) astenie si apatie. indirect prin alimente. icter. varsaturi. Tratamentul cu interferon . Se manifesta prin oboseala. dureri musculare si disconfort digestiv (greata. Locul de injectie este intramuscular in deltoid la adult si copil. Boala incepe cu o perioada prodromala. Evolutia hepatitei cu virus A este usor controlabila. voma. printr-o buna colaborare intre medic si pacient. produse alimentare alterate (exemplu: fructe de mare). pe moment indicandu-se ca dupa 7 ani sa se repete vaccinarea. Este interzis consumul bauturilor alcoolice. cauzata de virusuri hepatice. Cazurile grave sau letale sunt exceptionale. icter. pierderi de sange pe nas sau gingii. si inclusiv al cadrelor medicale. Pentru prevenirea acestui tip de hepatita exista vaccin. B. preicterica. 1 luna si 6 luni. febra. cauzat de o hepatita prost tratata. sau in regiunea antero-laterala a coapsei la nounascut si sugar. Principalele tipuri de hepatita virala sunt hepatita A. . lipsa poftei de mancare. Hepatita virala A se transmite aproape exclusiv pe cale bucala/digestiva. materii fecale decolorate/albicioase. Tratament Se recomanda odihna si o dieta sanatoasa. Evolutia hepatitei cu virus A este aproape totdeauna favorabila. oboseala. Chiar daca procedura are succes. insomnie. prin contact direct cu bolnavul sau. nu este eficace in cazul hepatitei D. Durata protectiei vaccinului ramane discutabila. este necesar un transplant de ficat. sau obiecte contaminate cu virus. dureri de ficat. urina devine maronie. Insa dintre acestea doar forma hepatitei B si C poate cauza ciroza.

vaccinarea cu echipament nesterilizat. Hepatita B are o evolutie mult mai grea si cu cai de transmitere multiple prin sange: transfuzii. cu simptome inselatoare: dureri reumatice. sunt similare cu ale celorlalte forme de hepatita. Ceilalti raman cu o infectie persistenta (hepatita cronica. a aparatului de barbierit. a piscinelor si a toaletelor. Gravida purtatoare de virus infecteaza de regula nou-nascutul in perioada perinatala. instrumente de barbierit. Boala are o perioada preicterica lunga. Nu folositi aparatul de barbierit. inoculari cu ace. In acest caz reinfectia este posibila si chiar contaminarea cu alti virusi de tip A sau B. Hepatita virala de tip C se transmite atunci cand sangele unei persoane infectate cu acest virus vine in contact cu o alta persoana. Evolutia este lunga si dificila. Infectiile mixte conduc la imbolnavirea rapida a ficatului. eruptii cutanate. ingalbenirea pielii si dureri in zona ficatului. Daca recoltati sange folositi intotdeauna manusi chirurgicale. astenie. Acest tip de hepatita este cronica (perioada de incubatie este cuprinsa intre 1015 ani) si acuta (simptomele apar dupa 8-12 saptamani de la infectare). Acest lucru este posibil in urmatoarele cazuri: la primirea transfuziei si a organelor. tatuarea corpului. Pentru prevenirea acestui tip de hepatita va puteti vaccina in 3 etape la fiecare 6 luni. Pentru cei care doresc sa se tatueze mergeti la un specialist autorizat. Cum putem preveni hepatita C : Atunci cand va faceti o injectie. Hepatita C nu se transmite prin folosirea in comun a veselei. culoarea inchisa a uriniei. periuta de dinti. trusa de manechiura sau penseta altei persoane. Daca mama a fost infectata cu virusul hepatitei C in timpul sarcinii exista riscul ca bebelusul sa fie infectat la nastere. Riscul infectarii copilui este mult mai ridicat atunci cand mama infectata cu hepatita C are si SIDA. Chiar si folosirea in comun a periutei de dinti. dupa care incepe perioada cu icter. contact sexual cu purtatori de virus. Este putin probabil ca acest virus sa fie transmis pe cale sexuala. Vindecarea survine lent la 85-90% dintre bolnavi. tantari. oboseala. uneori ciroza si purtatori cronici de virus). 2-4 saptamani. instrumente stomatologice nesterilizate. spalati-va pe maini si folositi aparatura necesara sterila. Pe langa aceste simptome mai apare si depresia. Unele simptome precum greata. Acest vaccin poate preveni atat hepatita A cat si pe cea de tip B.Hepatita virala de tip B se deosebeste esential de hepatita A atat prin modul de transmitere cat si prin evolutie. o durere continua a incheieturilor si a muschilor. Produse naturale CaliVita recomandate Arginina : 0-0-1 Liver Aid : 0-0-1 Culevit : 0-0-1 Noni : 1-0-1 Zen Thonic : 2-2-2 *Pure Yucca :1-1-1 Full Spectrum: 1-1-0 Bee Power Royal Jelly : 1-1-0 . pierderea apetitului. prin sarut. a pensetei si a trusei de manichiura poate conduce la infectarea cu virusul hepatiei C.

17 ml) dizolvate intr-o cantitate mica de apa *BioHarmonex : 2 sedinte / zi Amino 2000 : 0-0-1 *) Se asociaza cu oricare din celelalte produse recomandate Alte recomandari / masuri preventive si auto-asistenta : Exista cateva lucruri care pot imbunatati starea sanatatii dvs. se beau 1-2 cesti/zi. 100 g trecut prin masina de tocat. chiar sub forma de salate. cu mere. coacaze si struguri . si va pot ajuta sa invingeti hepatita C: . amestecat cu 25 g miere si 25 ml ulei de masline pentru hepatici . deoarece stimuleaza functia ficatului: salata de papadie.mentinerea unei diete sanatoase. -gutuile se consuma la micul dejun. ca fructe: mere. cate un pahar de 4 ori/zi. 0. sparanghel. anghinare. prosoape). -sulfina stimuleaza regenerarea celulelor hepatice . -de 3 ori/zi cate 10 picaturi de tinctura de flori de siminoc -cura de afine este un bun tonic hepatic. tacamuri.evitati contactele prea stranse cu o persoana contaminata: este recomandat sa fierbeti obiectele pe care le-a atins aceasta (vesela.Oregano Oil : 1-1-1 cate 4 picaturi (aprox. fara produse care incarca ficatul.preventiv se recomanda sa mancati multa sfecla rosie si sfecla de zahar. cartofi.reducerea drastica a folosirii alcoolui si a tutunului .se face infuzie din o lingura de flori la o ceasca de apa. se consuma zilnic 300-500 g fructe proaspete sau 100 g fructe uscate. 10g la 250 ml de apa. manusi. morcov si miere. -se recomanda a se consuma 1-2 cani pe zi de ceai de sunatoare. aceste plante contin betanina care favorizeaza intre altele functia de dezintoxicare si de degresare. creson. ridichii. Pentru hepatita acuta : -este indicat graul incoltit. a colinei . Pentru hepatita cronica: -cartoful (foarte sanatos) se mananca crud sau sub forma de suc.mancati legume prospete in cantitate suficienta. vaccinativa daca plecati intro tara straina. cum este ciocolata .practicarea exercitiilor fizice cu regularitate (mersul pe jos sau inotul) . patrunjel. andive.odihna foarte multa . afine. .

Există si profilaxia specifică.2 la sută (forme fulminante). fără modificări extrahepatice. Încă de la debutul acestor faze apar de regulă si IgM anti-HAV si cresc transaminazele. C. D. B. După o scurtă perioadă de incubatie. Profilaxia se realizează prin izolarea bolnavilor si controlul contactilor. Cercetările asupra etiologiei acestor boli au dat rezultate remarcabile în ultimii 25 ani. educatie sanitară. de unde si numele particulei virale de 27 nm corespunzătoare. Hepatitele virale reprezintă probabil cel mai comun tip de infectie virală din lume.-cura cu cirese regleaza activitatea hepatica si contribuie la regenerarea tesuturilor. de aceea. Calea de transmitere este fecal-orală (parenterală doar exceptional): prin contact direct sau prin alimente si apă. virusul este excretat în fecale. Ea este alcătuită dintr-o anvelopă lipoproteică care contine antigenul HBs si o nucleocapsidă centrală (miez) care contine ADN circular si ADN-polimerază. În ultimii doi ani au mai fost descrise două virusuri cu tropism hepatic la om: virusurile hepatitei F si G. Receptivitatea la boală este generală. Are o perioadă de incubatie de 15-45 de zile si survine în mod acut. Este un picornavirus (apartine genului Enterovirus) si se prezintă sub forma unei particule sferice de 27 nm care contine ARN. Din acest moment apar IgG anti-HAV care conferă protectie. Nivele crescute ale IgM anti-HAV sunt prezente doar în faza acută si dispar în aproximativ 10 săptămâni. Mortalitatea este de 0. -coacazele albe si rosii sunt un bun descongestionant hepatic.1-0. Din punct de vedere evolutiv este notabilă absenta portajului cronic. cu gamaglobulină. %n practică se dozează doar IgG. -decoct de nuci verzi. Hepatita virală A este în general o boală usoară. Capsida formează antigenul central (HBc) căruia îi este asociat (sub formă mascată) antigenul HBe. si E. determinarea HAV în sânge este lipsită de importantă. -suc de pepene verde . Virusul hepatitei B (HBV) Virusul hepatitei virale B (HBV) apartine familiei Hepadnaviridae si a fost descoperit în 1971 de către Dane. controlul igienicosanitar. în cazuri individuale. consumate sub forma de suc simplu sau diluat cu apa. sunt identificate si bine caracterizate o serie de virusuri hepatotrope: virusurile hepatitelor A. protectia apei si alimentelor.un pahar/zi. 10 g coji la 200 ml de apa. Viremia este de foarte scurtă durată si. pana la 1l de must/zi. Virusul hepatitei A (HAV) Virusul hepatitei A(HAV) a fost descoperit în anul 1972. anicterică în 90 la sută din cazuri si asimptomatică. 2 cani/zi. Astfel. fazele preicterică si icterică apărând la aproximativ două săptămâni. -cura de must de struguri actioneaza favorabil in hepatitele cronice. .

f ayw4 -. Portajul cronic este remarcat la 5-10% din cazurile de infectie iar mortalitatea este estimată la 0. Tabelul 2. De aceea. Aspecte ale serologiei infectiei cu HBV sunt redate pe scurt în tabelul 2. subiectii imunizati si care nu sunt purtători cronici pot prezenta în ser acesti anticorpi. Faza acută. de regulă se conferă o imunitate de circa 5 ani. datorită în primul rând rezistentei sale la factorii din mediul extern si din organism. De asemenea.g adr adwy adyr “a” specificitate comună “d. Multe cazuri sunt asimptomatice si categorisite drept gripă. însă niciodată fecal-oral. cu câteva săptămâni înainte ca boala să fie recunoscută ca hepatită acută pot apare artralgii. Boala apare insidios si se însoteste în 10 la sută din cazuri de icter. . Subtipurile antigenului HBs Subtipuri majore Subtipuri minore ayw1 -. Uneori. fulminante.5-2 %. prezintă markeri ai infectiei cu HBV. Se urmăreste protejarea în masă fată de infectia HBV. actualmente cu antigen HBs recombinat. Semnele clinice si simptomele din hepatita virală A sunt aproape identice cu cele observate în infectia acută cu HBV. de altfel). la forme fatale. 5-40 % din personalul medical.Acesta din urmă poate fi regăsit în sângele circulant sub formă liberă sau asociată. Cea mai eficientă modalitate de prevenire este vaccinarea activă. rash sau urticarie. Mai trebuie mentionat că antigenul HBs prezintă numeroase subtipuri (vezi Tabelul 1).q ayw2 -. HBV este mult mai contagios decât HIV. Tabelul 1.j adw2 -. cu variatii în functie de categorie. multi pacienti care nu au avut istoric de hepatită prezintă markeri serologici care sugerează o expunere în antecedente la HBV (ca si în cazul infectiei cu HAV. Prin acest vaccin. durează de obicei câteva săptămâni.y” specificitate de tip “w.t ayr -. nerecunoscute.x ayw3 -. Incubatia este de 30-120 de zile. Modul de transmitere este parenteral. Aparitia antigenelor si anticorpilor specifici infectiei Starea de infectie cronică se caracterizează prin prezenta în sânge a antigenului HBs ( AgHBs ) si a anticorpilor anti-HBc si anti-HBe. în special a copiilor si grupelor expuse la risc crescut de contaminare.r” specificitate de subtip Infectia cu HBV variază de la forme inaparente. sexual si perinatal.n adw4 -.

O variatie marcată într-o perioadă scurtă de timp a nivelului transaminazelor este o trăsătură a hepatitei C. 15% din cazurile de hepatită C sunt seronegative. iar în 10 % din cazuri ciroză. Cea mai sigură metodă de diagnostic este determinarea ARN viral din plasmă prin PCR (polymerase chain reaction) la subiectii pozitivi în urma unui test ELISA.suprainfectia cu HDV a unor cazuri de hepatită B cronică. există reactii fals pozitive obtinute prin utilizarea truselor ELISA anti-HCV. cu persistenta HDV în ficat. Debutul formei acute este nespecific si la 25% din cazuri este urmat de icter. Calea de transmitere este de obicei parenterală. întrucât replicarea si infectivitatea sa se realizează doar în prezenta HBV de care depinde sinteza anvelopei externe. Calea de transmitere este cea parenterală. Majoritatea subiectilor infectati cu HCV prezintă modificări clinice minime si doar câtiva necesită spitalizare. Apoi are loc cresterea persistentă a acestor enzime cu aparitia anticorpilor anti-HDV care persistă la un titru ridicat o perioadă lungă de timp. Doar în 55% din cazuri anticorpii apar în prima lună. Virusul hepatitei D (HDV) Virusul hepatitei D(HDV) a fost descoperit în 1976 si se mai numeste si agentul delta. Seroconversia este tardivă. iar mortalitatea este evaluată la 1-2 % (5% din cazurile de ciroză si 43% din cele de carcinom hepatoceluler au ca etiologie infectia cronică cu HCV). like-B sau virusul posttransfuzional. Este sugerată doar de serologie (aparitia anticorpilor anti-HDV). De asemenea. iar biopsia hepatică arată în majoritatea cazurilor caracteristici de afectare hepatică. HCV si HIV. In . în 80-90% din cazuri se trece la cronicizarea infectiei. prezenta anticorpilor fiind caracteristică mai ales perioadei de convalescentă si hepatitei cronice. Ea se poate asocia cu cazuri de hepatită fulminantă. Perioada de incubatie este de 3-150 zile (cel mai frecvent fiind de 8 săptămâni). Infectia cu HDV este acută sau cronică. cu nivele normale ale transaminazelor. 70-80% din aceste forme evoluează spre ciroză (15% în mai putin de doi ani). Apartine familiei Flaviviridae si se prezintă sub forma unei particule cu diametrul de 50-60 nm care contine o anvelopă lipidică cu proteine transmembranare si ARN monocatenar. Există însă si posibilitatea transmiterii sexuale. In prezent sângele donatorilor este testat prin ELISA pentru HBV. Infectia cronică are un prognostic prost pentru bolnav. Mai mult de 60% din cazurile infectate prezintă nivele usor crescute ale transaminazelor pe o perioadă mai mare de un an. Boala nu poate fi diferentiată de hepatita B doar prin examen clinic. Portajul cronic este mare (50%). Este un virus hepatotropic defectiv. se descrie situatia unui purtător cronic de HBV. Clasic.Virusul hepatitei C (HCV) Virusul hepatitei virale C (HCV) este denumit si virusul hepatitei non A-B. Există două forme de infectie acută: -coinfectia cu HBV. .

Evolutia favorabilă este dată de scăderea rapidă a titrului de anticorpi.5 kb. serologia determină doar IgM anti-HDV. Serologia nu este încă aplicabilă. cei care au primit transfuzii (hemofilici. unde apare sub formă de particule cu dimensiuni de 27-37 nm care contin o moleculă de ADN dublucatenar de aproximativ 20 kb. De asemenea. iar anglosaxonii îl notează Hev. acut si nu se însoteste de icter. marea majoritate a purtătorilor sunt asimptomatici. mortalitatea cazurilor infectate ajungând la 20%. Are o perioadă de incubatie de 21-42 de zile. dar el poate fi pus în urma examinării prin microscopie electronică a scaunului pacientilor. utile în cazurile de cronicizare. rar. Infectia are o cale de transmitere oro-fecală si se întâlneste în regiuni ale lumii a treia cu conditii precare de igienă (Africa de Nord. infectia nu este urmată de portaj cronic. . are dimensiuni de 32-34 nm si contine ARN. Orientul Apropiat si Mijlociu). care au permis descoperirea după mult timp a HGV). De mentionat este însă gravitatea bolii la gravide. A mai fost denumit virusul hepatitei non-A-B A-like. Nu există teste serologice pentru diagnosticul hepatitei F.practică. Acest virus diferă substantial de HAV si HEV. S. iar boala survine. Sunt suspecte de a prezenta infectia acele cazuri de hepatită a căror etiologie nu poate fi determinată în urma testării pentru celelalte virusuri. HGV apartine familiei Flaviviridae si are un genom reprezentat de o moleculă de ARN monocatenar de aproximativ 9. Nu prezintă anvelopă externă. se mai pot determina (mai greu si nu curent) antigenul HDV si ARN viral. si India. frecvent se asociază cu infectia cu HCV. prevalenta în rândul donatorilor sănătosi este superioară celei a HCV. ambele alcătuite din câte o moleculă de ARN monocatenar de 7. Virusul hepatitei E (HEV) Virusul hepatitei E(HEV) a fost descoperit în 1988 si apartine familiei calicivirusurilor. Virusul hepatitei F (HFV) Hepatita F(hepatita non-A-E) a fost raportată recent ca si apărând în cazuri izolate din Europa de Vest. Virusul hepatitei G (HGV) Acest virus a fost descoperit în acest an si mai este frecvent denumit virusul GB (initialele numelui unui chirurg cu hepatită acută al cărui a servit de fapt la primele experimente.5 kb. poate determina hepatită fulminantă.U. în 1967. HVF a fost izolat din fecalele subiectilor infectati. este frecvent întâlnit printre toxicomani. În rândul populatiei generale mortalitatea este de 1-2%. Datele epidemiologice evidentiază: calea de transmitere este parenterală. Din punct de vedere evolutiv. bolnavi din serviciile de hemodializă cronică). de obicei.A.

Fluidele corporale includ sperma. ficatul ajuta corpul sa elimine toxinele si infectiile. De asemena.1 Hepatita cronica B: Aproximativ 10% dintre persoanele cu hepatita acuta B evoluaza catre infectie cronica. Majoritatea se vindeca spontan fara probleme de sanatate legate de aceasta infectie pe termen lung. va va recolta o cantitate mica de sange petru a determina daca sunteti sau nu infectat cu virusul hepatitei B. Ciroza este de asemenea cauza principala a cancerului hepatic primar. sau prin folosirea in comun a acelor de seringa sau a obiectelor personale. .2 Ei vor fi infectati pe viata. Contact sexual neprotejat:A avea un contact sexual neprotejat inseamna a intretine raporturi sexuale fara a folosi prezervativ. zaharuri. Cancerul hepatic: Tumorile maligne care se formeaza in ficat. Ficat: Ficatul este cel mai mare organ si totodata unul dintre cele mai importante organe din corp. hepatita cronica B poate evolua catre o boala grava a ficatului. iar pacientii pot prezenta putine simptome sau chiar deloc. Antivirale: Aceste medicamente reprezinta una dintre optiunile de tratament disponibile pentru hepatita cronica B. in lipsa tratamentului. secretiile vaginale si saliva. Se încearcă si obtinerea de truse de diagnostic imunoenzimatic. Fibroza: Fibroza apare atunci cand celulele hepatice sanatoase sunt afectate de virusul hepatitei B fiind inlocuite usor pana la moderat de tesut conjunctiv cicatricial. Boala hepatica: Acest termen se aplica mai multor boli si disfunctii care afecteaza ficatul. Ficatul depoziteaza grasimi.Diagnosticul infectiei este deocamdată. prin evidentierea ARN viral în urma PCR. doar molecular. Ficatul este capabil inca sa-si indeplineasca toate functiile normale. Fluide corporale: Fluide care pot fi transmise de la o persoana la alta prin intermediul contactului sexual. vitamine si alte substante nutritive necesare corpului nostru. facandu-l sa functioneze neadecvat sau sa inceteze de a functiona. Aceste medicamente reduc la minimum replicarea sau multiplicarea virusului hepatitei B. Hepatita B este responsabila de pentru 80% din totalul cazurilor de cancer hepatic primar din intreaga lume Ciroza: Ciroza hepatica este caracterizata prin cicatrizarea permanenta a ficatului cauzata de inflamatia hepatica cronica. denumit tesut fibros. Prezervativele pot impiedica transmiterea infectiilor de la o persoana la alta. Hepatita acuta B: 90% dintre persoanele infectate cu virusul hepatitei B prezinta infectii acute. Analize de sange pentru hepatita B: Medicul dvs.

Bola se transmite de la o persoana infectata la una sanatoasa prin intermediul sangelui si al fluidelor corporale. Interferonii actioneaza prin stimularea sistemului imunitar al organismului de a lupta impotriva virusului hepatitei B. Hepatita E: Hepatita E este cauzata de virusul hepatitei E.Hepatita A: Hepatita A este o boala de ficat cauzata de virusul hepatitei A. in majoritatea tarilor. Este virusul care cauzeaza SIDA. Hepatita G: Se cunosc foarte putine lucruri despre virusul hepatitei G. Ca si in cazul virusului hepatitei A. ciroza sau cancerul hepatic. in prezent sangele provenit de la donatori este verificat pentru a nu contine virusul inainte de a fi administrat altor persoane. El se poate transmite prin transfuzii cu sange contaminat. Incarcatura virala: incarcatura virala este data de cantitatea de virus prezenta in sange. Intravenos: Terapia intravenoasa (IV) presupune introducerea medicamentelor sau fluidelor direct in vena. Aceasta boala se transmite in mod normal ca urmare a contactului cu materiile fecale ale unei persoane infectate. deoarece ambele sunt transmise de la o persoana la alta prin sange sau fluidele corporale. Interferoni: Interferonii sunt un tip de tratament medicamentos folosit in tratarea hepatitei cronice B. O cantitate mai mica de virus reprezinta un risc mai mic de imbolnavire grava a ficatului. Se transmite in principal prin transfuzii de sange. Hepatita D: Hepatita D este cauzata de virusul hepatitei D. Virusul hepatitei D are nevoie de virusul hepatitei B pentru a supravietui. Hepatita B: Hepatita B este cauzata de virusul hepatitei B. Inflamatia: Cand ficatul este initial infectat cu virusul hepatitei B. inclusiv daca este sau nu cauza bolii. . Boala apare din cauza obiceiurilor sanitare precare. Se transmite de la o persoana la alta prin sange sau fluide corporale. cum ar fi lipsa spalarii mainilor dupa folosirea toaletei. Uneori cei care au hepatita B au si hepatita D. Inflamatia ficatului poate de asemenea sa conduca la afectiuni mai severe precum fibroza. Hepatocite: Celulele ficatului HIV: HIV inseamna „human immunodeficiency virus” (virusul imunodeficientei umane). Hepatita C: Hepatita C este cauzata de virusul hepatitei C. acest virus se transmite prin contactul cu materiile fecale ale unei persoane infectate. se va produce o inflamatie usoara pana la moderata. fiind una dintre cele mai raspandite infectii din lume.

Interferonii actioneaza prin ajutarea sistemului imunitar in lupta impotriva infectiei. Aceasta multiplicare cauzeaza boli.3 Toxine: Acestea sunt substante otravitoare produse de organism. SIDA este cauzata de infectia cu un virus numit Virusul Imunodeficientei Umane (HIV).Medicamente pentru hepatita B: Exista doua tipuri de medicatie pentru bolnavii de hepatita cronica B: antiviralele si interferoni. Vaccinul pentru hepatita B: Exista vaccinuri pentru prevenirea hepatitei B. Transplant de ficat: Un transplant de ficat presupune inlocuirea unui ficat bolnav cu unul sanatos obtinut de la un donator. Sistemul imunitar este sistemul de aparare al organismului. Sistemul imunitar: Sistemul imunitar este prezent peste tot in corp. De asemenea. Rezistenta: Rezistenta apare atunci cand un medicament nu mai actioneaza ca urmare a dezvoltarii unei imunitati a virusului la acel medicament. mai pot include lipsa apetitului sau dureri la nivelul articulatiilor. iar scaunele pot fi albicioase. Toxinele pot cauza boli. in celule si organe. greata. Vaccinul nu poate proteja persoanele deja infectate cu virusul hepatitei B. . El se replica sau se multiplica in interiorul celulelor corpului. dureri abdominale si pierdere in greutate. Urina unei persoane poate fi inchisa la culoare. Antiviralele actioneaza prin oprirea replicarii sau multiplicarii virusului. Doar 30% dintre persoanele cu hepatita B prezinta simptome ale infectiei. SIDA: Sindromul Imunodeficientei Dobandite. prin care lupta impotriva infectiilor. in unele cazuri.in urma contactului sexual neprotejat sau folosirea in comun a acelor de seringa de catre mai multe persoane. Acest virus se transmite de la o persoana la alta prin contact cu sangele infectat si alte fluide corporale. pielea si ochii se pot ingalbeni. Simptomele hepatitei B:Simptomele pot include oboseala. Virus:Un virus este un agent patogen de dimensiuni prea mici pentru a putea fi observat cu ochiul liber. Ele nu sunt intotdeauna disponibile in toate tarile lumii.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful