Hepatita D

Hepatita D este o infectie acuta sau cronica a ficatului cauzata de un virus de tip RNA, ce poate aparea fie simultan cu infectia cu virus hepatic B (coinfectie), fie ulterior acesteia (suprainfectie), fiind o forma mai agresiva decat celelalte forme de hepatita. Ca si hepatita B, virusul hepatic D poate cauza atat forma acuta a bolii, cat si una cronica. Ce este specific acestui virus hepatic delta este incapacitatea acestuia de a cauza o infectie singur, probabil datorita faptului ca este o mica si incompleta particula virala. Pentru a se dezvolta, virusul hepatic D are nevoie de acoperirea si protectia virusului hepatic B. Se considera hepatita cronica cu virus D atunci cand acesta persista mai mult de 6 luni dupa infectare in sange. In cazul coinfectiilor (cand virusii hepatici B si D apar in acelasi timp), majoritatea pacientilor au capacitatea de a se recupera in totalitate, deoarece coinfectia cauzeaza a forma acuta a hepatitei care poate fi diagnosticata. Doar intre 2-5% dintre adultii infectati dezvolta hepatita cronica. Situatia este mai dramatica in cazul suprainfectiilor (virusul hepatic D apare dupa ce virusul hepatic B a afectat deja organismul). In acest caz, intre 50-70% dintre persoanele infectate dezvolta hepatita fulminanta, in care VHD se reproduce usor, fiind in prezenta unui mediu favorabil format dintr-un numar ridicat de virusi hepatici B. Aproape toate suprainfectiile cauzeaza hepatita cronica.

Hepatita D – scurta istorie
Virusul hepatic D (de asemenea numit virusul delta) a fost descoperit in 1978 de catre gastroenterologul italian Mario Rizzetto si de catre expertul in virologie moleculara John Gerin de la Universitatea Georgetown din SUA. Gastroenterologul a constat ca o parte din pacientii infectati cu virusul hepatic B prezentau o alta forma de agent infectios in ficatul lor. Cand ambii virusi erau prezenti, infectia acuta era mai agresiva. De asemenea, pacientii cu ambele infectii dezvoltau mai frecvent hepatita cronica decat cei infectati doar cu virusul hepatic B.

Hepatita D – perioada de incubatie si de contagiune
Virusul hepatic D are o perioada de incubatie ce variaza intre 3-7 saptamani. In coinfectie, in general aceasta este perioada de incubatie, insa, in suprainfectii, aceasta se micsoreaza la 3 saptamani, intrucat virusul D se replica mai usor in prezenta unui mediu propice: virusii B deja existenti.

Hepatita D – simptome
Coinfectie Suprainfectie

Exista cateva grupuri care sunt prezinta un risc ridicat de a contacta hepatita D: • • • • • • • • • • • Persoanele infectate cu virusul hepatic B. prieteni). nici unul nu s-a dovedit eficient in tratarea infectiei cronice cu virusul hepatic D. receptori ai transfuziilor de sange. persoane cu parteneri sexuali multipli sau diagnosticate cu boli cu transmitere sexuala. persoane ale caror sange ar fi putut intra in contact cu saliva unei persoane infectate cu virusii hepatici B+D. ciroza poate aparea si evolua mult mai rapid.transmitere Virusul hepatic D este transmis in acelasi mod ca si VHB – adica prin contactul cu sange infectat. utilizatori ale drogurilor injectate. homosexuali (barbati) persoane al caror sange ar putea intra in contact cu saliva persoanelor infectate cu virusii hepatici B+D Hepatita D – tratament In cazul infectiei acute cu virusul hepatic D. lamivudina. prin sex neprotejat (fara prezervativ) si foarte frecvent de la mama la copilul nou-nascut. lucrurile sunt mai complicate. persoane care au contact prelungit cu persoane infectate (familii. Desi pana acum au fost incercate tratamente cu alfa-interferon. persoane care calatoresc in tari cu prevalenta ridicata de hepatita B+D. caz in care. personal al spitalelor sau pacienti internati pe perioada lungi in spitale. tratamentul este similar celorlalte forme de infectii hepatice virale: odihna. agenti imunosupresivi. In cazul tratarii hepatitei cronice cu virus D. dieta echilibrata si evitarea alcoolului. Transplantul hepatic este o optiune in cazul unui ficat distrus in mare parte sau nefunctional. Dar chiar daca procedura are succes. copii nascuti din mame infectate.Faza preicterica (3-7zile) Faza icterica Oboseala letargie Anorexie Greata Dureri de cap Icter Oboseala Greata Scaune de culoarea argilei Urina de culoare inchisa Icter coagulopatie Dificultati de concentrare Insomnii Tulburari de personalitate Hepatita D . . exista o mare sansa ca afectiunea sa reapara.

de obicei infectia cu VHD este autolimitanta. preintampina infectarea cu ambii virusi. Prin urmare. In suprainfectie tabloul clinic imbraca aspectul de hepatita acuta sau fulminanta sau de reactivare a afectiunii la un pacient cunoscut cu VHB pina atunci stabil. Balcani si Orientul Mijlociu. care nu prezinta incredere. Introducere : Hepatita D sau infectia hepatica cu virusul delta este determinata de un virus defectiv numit agentul delta. periute de dinti etc. Alte maniere de prevenire: • • • • • utilizarea corecta a prezervativelor de fiecare data cand avem contacte sexuale cu parteneri instabili. Doza este stabilita in functie de virusul care se replica. evitarea utilizarii de catre mai multe persoane are unor intrumente care ar putea avea sange pe ele: aparate de ras. vaccinul care este disponibil inca din 1982. la personalul sanitar. Hepatita D – prevenire Cea mai buna metoda de a preveni infectarea cu virusul hepatic D este vaccinarea impotriva virusului hepatic B. Intro coinfectie tabloul clinic este cel al hepatitei B. timp de un an. Are o prevalenta mare in sudul Europei. evitarea drogurilor injectate (a acelor sau a seringilor folosite). Infectia poate afecta toti purtatorii de VHB fiind mai frecventa la cei care folosesc droguri intravenoase.In Romania. Incidenta este in scadere datorita vaccinarii contra VHB. Virusul D este un virus ARN. de dimensiuni mici care necesita virusul hepatitic B pentru a supravietui. intrucat VHD nu se poate dezvolta decat in prezenta VHB. Suprainfectia cu VHD este un factor de prognostic nefavorabil deseori grabind evolutia spre ciroza. Din nefericire. Interferonul la doze mai . Preventia se realizeaza prin vaccinarea contra VHB. In cazul in care virusul hepatic D este cel activ. pentru persoanele deja infectate cu virusul hepatic B. nu exista vaccin care sa impiedice suprainfectarea cu virusul hepatic D. Tratamentul antiviral disponibil are rezultate nesatisfacatoare.. doza este de 9-10 MU x 3/ saptamana. Diagnosticul hepatitei D cronice difera in functie de tipul de relatie cu infectia cu VHB. Acesta poate determina infectia doar la persoanele care au hepatita B activa sau sunt purtatori ai virusului hepatitic B. la hemofilici si transfuzati. evitarea efectuarii de tatuaje sau piercinguri in locatii dubioase. administrarea imunoglobulinei antihepatita B (HBIG) nou-nascutilor din mame infectate si vaccinarea acestora la 12 ore dupa nastere. tratamentul aprobat pentru hepatita cronica B+D se baseaza pe interferonul standard.

Hepatita D se transmite prin produse de singe. Coinfectia reprezinta infectarea cu virusul B si D simultan rezultind o forma mai severa a hepatitei acute. Ei sunt cei mai expusi dezvoltarii cirozei hepatice rapide. Cronicizarea este presupusa atunci cind virusul ramine in singe peste 6 luni. genotipul 2 a fost descoperit in Taiwan. Majoritatea acestor pacienti se vor vindeca spontan de ambele infectii. Persoanele care au deja infectia cu virusul B se pot infecta cu virusul D aceasta fiind o suprainfectie. contact sexual neprotejat si percutan. astfel vor dezvolta hepatita cronica D suprapusa hepatitei cronica B. Pentru a se dezvolta are nevoie sa fie acoperit de anvelopa virusului hepatitic B si sa fie protejat de acesta. Coinfectia este foarte dificil de tratat. Se cunosc trei genotipuri: genotipul 1 are o distributie larga in toata lumea. Cauze: -transmiterea parenterala a virusului prin transfuzii de singe si produse de plasma sau singe -utilizarea de droguri ilicite intravenoase -utilizarea de ace si seringi in comun -interventiile chirurgicale si stomatologice cu instrumentar nesterilizat adecvat -contactul sexual neprotejat cu partener infectat -transmiterea perinatala este rara. Virusul delta nu poate determina singur infectia hepatica deoarece este defectiv-adica este o particula virala mica si incompleta. Patogenie : HVD este un proces inflamator acut si cronic al ficatului. Hepatita fulminanta este conditia clinica in care virusul D tinde sa se reproduca excesiv fiind intr-un mediu favorabil cu un numar mare de virusuri hepatitice B. Hepatita D are o incubatie de 3-7 sapatamini. Singele este infectant in toate fazele infectiei. Infectia HVD este mai intilnita in rindul adultilor decit la copii. In tarile slab dezvoltate cu caracter endemic pentru HVD infectia se poate contracta prin leziunile pielii.mari decit in infectia cu VHB si lamivudina nu imbunatatesc notabil evolutia bolii. aproape toate suprainfectiile avind ca stadiu urmator hepatita cronica. Aceste cazuri ramin frecvent purtatori cronici ai virusului. In suprainfectie virusul se replica mai rapid iar perioada de incubatie este de doar 3 saptamini. . Japonia si Asia nordica iar genotipul 3 este gasit in America de Sud.

Se cauta in sange prezenta anticorpilor antiVHD. El se transmite de regula prin injectii cu ace si seringi contaminate.Hepatita D Este o infectie cauzata de virusul hepatitic D (VHD). si pentru 6 luni cei care au primit transfuzii sau si-au facut tatuaje . Diagnostic : Diagnosticul se pune pe baza testelor serologice. iar cand este cazul se poate realiza vaccinarea atat in timpul graviditatii cat si pe periada lauziei testarea stricta a donatorilor de sange si organe. Pentru a declansa boala este nevoie de prezenta virusului hepatitic B (VHB). Preventie : Vaccinarea impotriva hepatitei B protejeaza si impotriva hepatitei D. bolnavul evoluand rapid spre hepatita cronica severa. ea fiind frecventa la hemofilici si la persoanele care se drogheaza intravenos. Semne si simptome : Debutul bolii este brusc. Insa anticorpii nu apar mai devreme de 1 luna de la aparitia simptomelor. si de la mama la copil la nastere. Hepatita D se intalneste mai ales la persoanele cu multiple expuneri la hepatita B. ce determina inflamarea ficatului. spre ciroza hepatica. dar si prin contact sexual neprotejat. putandu-se inregistra decesul chiar si la 6 luni de la debutul bolii. Masuri preventive generale : • • in cazul gravidelor se recomanda testarea pe durata sarcinii. In cazul acestor donatori vor fi exclusi permanent cei care prezinta in antecedente imbolnaviri hepatice. Infectia cu VHD la un purtator cronic de VHB poate genera evolutii fulminante. simptomele fiind asemanatoare hepatitei B: • • • • • • • greata scaderea apetitului oboseala accentuata dureri articulare febra ficat marit si dureros la palpare icter (coloratia galbena a pielii si corneei) Hepatita D poate duce la ciroza hepatica sau cancer hepatic. VHD se gaseste in sange si in alte fluide organice.

varsaturi. iar ciroza hepatica se instaleaza mai rapid decat inainte. Evolutia hepatitei cu virus A este usor controlabila. . apa. 1 luna si 6 luni. Locul de injectie este intramuscular in deltoid la adult si copil. E si G. greturi. voma. dureri de ficat. pielea capata o culoare rosie-galbuie. bauturi. Hepatita acuta este o afectiune acuta a ficatului. hepatita D reapare. nu este eficace in cazul hepatitei D. Perioada de incubatie este de 14-40 zile. este necesar un transplant de ficat. preicterica. Insa dintre acestea doar forma hepatitei B si C poate cauza ciroza. cauzata de virusuri hepatice. Tratamentul cu interferon . Daca ficatul este afectat grav si nu isi mai indeplineste functiile. sau obiecte contaminate cu virus. Este interzis consumul bauturilor alcoolice. icter. Principalele tipuri de hepatita virala sunt hepatita A. in 3 doze la nastere. de 5-7 zile cu febrilitate. printr-o buna colaborare intre medic si pacient. Chiar daca procedura are succes. febra. ca in cazul hepatitei C. Evolutia hepatitei cu virus A este aproape totdeauna favorabila. pierderea apetitului) astenie si apatie. lipsa poftei de mancare. cefalee. si inclusiv al cadrelor medicale. C. oboseala. D. sau in regiunea antero-laterala a coapsei la nounascut si sugar. greata. Se manifesta prin cresterea in volum a ficatului. icter. Se manifesta prin oboseala. Boala incepe cu o perioada prodromala. B. indirect prin alimente. Procentul de persoane vaccinate care dezvolta anticorpi antiVHB variaza intre 80-100% in cazul adultului sanatos si 95-100% in cazul sugarului sanatos. materii fecale decolorate/albicioase. cauzat de o hepatita prost tratata. Durata protectiei vaccinului ramane discutabila. Tratament Se recomanda odihna si o dieta sanatoasa. Hepatita virala A se transmite aproape exclusiv pe cale bucala/digestiva. prin contact direct cu bolnavul sau. cu o vindecare completa fara sechele. Pentru prevenirea acestui tip de hepatita exista vaccin. dureri musculare si disconfort digestiv (greata. pierderi de sange pe nas sau gingii. Vaccinare se face obisnuit. pe moment indicandu-se ca dupa 7 ani sa se repete vaccinarea. urina devine maronie. se recomanda vaccinarea si revaccinarea ori de cate ori titrul anticorpilor antiVHB scade sub anumite limite. Hepatita cronica este un proces inflamator cronic al ficatului. produse alimentare alterate (exemplu: fructe de mare). consum excesiv de alcool si alte cauze.• efectuarea vaccinarilor in copilarie in cadrul programelor nationale de vaccinare iar in cazul adolescentilor sau adultilor cuprinsi in grupele de risc amintite mai sus. Cazurile grave sau letale sunt exceptionale. agitatie. insomnie.

Boala are o perioada preicterica lunga. 2-4 saptamani. instrumente stomatologice nesterilizate. periuta de dinti. trusa de manechiura sau penseta altei persoane. Nu folositi aparatul de barbierit. vaccinarea cu echipament nesterilizat. tatuarea corpului. Hepatita B are o evolutie mult mai grea si cu cai de transmitere multiple prin sange: transfuzii. Evolutia este lunga si dificila. oboseala. sunt similare cu ale celorlalte forme de hepatita. eruptii cutanate. Infectiile mixte conduc la imbolnavirea rapida a ficatului. Daca recoltati sange folositi intotdeauna manusi chirurgicale. instrumente de barbierit. Pe langa aceste simptome mai apare si depresia. astenie. pierderea apetitului. Vindecarea survine lent la 85-90% dintre bolnavi. Este putin probabil ca acest virus sa fie transmis pe cale sexuala. Unele simptome precum greata. Ceilalti raman cu o infectie persistenta (hepatita cronica. Pentru prevenirea acestui tip de hepatita va puteti vaccina in 3 etape la fiecare 6 luni. Acest lucru este posibil in urmatoarele cazuri: la primirea transfuziei si a organelor. prin sarut. Hepatita virala de tip C se transmite atunci cand sangele unei persoane infectate cu acest virus vine in contact cu o alta persoana. contact sexual cu purtatori de virus. a piscinelor si a toaletelor. culoarea inchisa a uriniei. spalati-va pe maini si folositi aparatura necesara sterila. Produse naturale CaliVita recomandate Arginina : 0-0-1 Liver Aid : 0-0-1 Culevit : 0-0-1 Noni : 1-0-1 Zen Thonic : 2-2-2 *Pure Yucca :1-1-1 Full Spectrum: 1-1-0 Bee Power Royal Jelly : 1-1-0 . Gravida purtatoare de virus infecteaza de regula nou-nascutul in perioada perinatala. Cum putem preveni hepatita C : Atunci cand va faceti o injectie. o durere continua a incheieturilor si a muschilor. Pentru cei care doresc sa se tatueze mergeti la un specialist autorizat. dupa care incepe perioada cu icter.Hepatita virala de tip B se deosebeste esential de hepatita A atat prin modul de transmitere cat si prin evolutie. In acest caz reinfectia este posibila si chiar contaminarea cu alti virusi de tip A sau B. Daca mama a fost infectata cu virusul hepatitei C in timpul sarcinii exista riscul ca bebelusul sa fie infectat la nastere. Riscul infectarii copilui este mult mai ridicat atunci cand mama infectata cu hepatita C are si SIDA. a pensetei si a trusei de manichiura poate conduce la infectarea cu virusul hepatiei C. tantari. inoculari cu ace. Acest vaccin poate preveni atat hepatita A cat si pe cea de tip B. Hepatita C nu se transmite prin folosirea in comun a veselei. ingalbenirea pielii si dureri in zona ficatului. cu simptome inselatoare: dureri reumatice. Acest tip de hepatita este cronica (perioada de incubatie este cuprinsa intre 1015 ani) si acuta (simptomele apar dupa 8-12 saptamani de la infectare). Chiar si folosirea in comun a periutei de dinti. a aparatului de barbierit. uneori ciroza si purtatori cronici de virus).

manusi. cu mere. fara produse care incarca ficatul. andive. si va pot ajuta sa invingeti hepatita C: . -sulfina stimuleaza regenerarea celulelor hepatice . 100 g trecut prin masina de tocat.preventiv se recomanda sa mancati multa sfecla rosie si sfecla de zahar. 0. prosoape). 10g la 250 ml de apa. se consuma zilnic 300-500 g fructe proaspete sau 100 g fructe uscate. creson. -de 3 ori/zi cate 10 picaturi de tinctura de flori de siminoc -cura de afine este un bun tonic hepatic. vaccinativa daca plecati intro tara straina. anghinare. cartofi. cum este ciocolata . deoarece stimuleaza functia ficatului: salata de papadie.reducerea drastica a folosirii alcoolui si a tutunului . sparanghel.mentinerea unei diete sanatoase. afine. Pentru hepatita cronica: -cartoful (foarte sanatos) se mananca crud sau sub forma de suc.se face infuzie din o lingura de flori la o ceasca de apa. aceste plante contin betanina care favorizeaza intre altele functia de dezintoxicare si de degresare.mancati legume prospete in cantitate suficienta.evitati contactele prea stranse cu o persoana contaminata: este recomandat sa fierbeti obiectele pe care le-a atins aceasta (vesela. Pentru hepatita acuta : -este indicat graul incoltit.Oregano Oil : 1-1-1 cate 4 picaturi (aprox.17 ml) dizolvate intr-o cantitate mica de apa *BioHarmonex : 2 sedinte / zi Amino 2000 : 0-0-1 *) Se asociaza cu oricare din celelalte produse recomandate Alte recomandari / masuri preventive si auto-asistenta : Exista cateva lucruri care pot imbunatati starea sanatatii dvs. -se recomanda a se consuma 1-2 cani pe zi de ceai de sunatoare. . chiar sub forma de salate. se beau 1-2 cesti/zi. ridichii. -gutuile se consuma la micul dejun. morcov si miere. a colinei .practicarea exercitiilor fizice cu regularitate (mersul pe jos sau inotul) . tacamuri. coacaze si struguri .odihna foarte multa . cate un pahar de 4 ori/zi. ca fructe: mere. amestecat cu 25 g miere si 25 ml ulei de masline pentru hepatici . patrunjel.

Viremia este de foarte scurtă durată si. cu gamaglobulină. B. sunt identificate si bine caracterizate o serie de virusuri hepatotrope: virusurile hepatitelor A. de unde si numele particulei virale de 27 nm corespunzătoare. Nivele crescute ale IgM anti-HAV sunt prezente doar în faza acută si dispar în aproximativ 10 săptămâni. virusul este excretat în fecale. -coacazele albe si rosii sunt un bun descongestionant hepatic. consumate sub forma de suc simplu sau diluat cu apa. Din punct de vedere evolutiv este notabilă absenta portajului cronic. fără modificări extrahepatice. 10 g coji la 200 ml de apa. -cura de must de struguri actioneaza favorabil in hepatitele cronice. După o scurtă perioadă de incubatie. În ultimii doi ani au mai fost descrise două virusuri cu tropism hepatic la om: virusurile hepatitei F si G.-cura cu cirese regleaza activitatea hepatica si contribuie la regenerarea tesuturilor. Capsida formează antigenul central (HBc) căruia îi este asociat (sub formă mascată) antigenul HBe. . -decoct de nuci verzi. Cercetările asupra etiologiei acestor boli au dat rezultate remarcabile în ultimii 25 ani. si E. Din acest moment apar IgG anti-HAV care conferă protectie. Mortalitatea este de 0. C. educatie sanitară.1-0. Hepatita virală A este în general o boală usoară. în cazuri individuale. protectia apei si alimentelor. anicterică în 90 la sută din cazuri si asimptomatică. pana la 1l de must/zi. Ea este alcătuită dintr-o anvelopă lipoproteică care contine antigenul HBs si o nucleocapsidă centrală (miez) care contine ADN circular si ADN-polimerază. de aceea. Există si profilaxia specifică. Receptivitatea la boală este generală. determinarea HAV în sânge este lipsită de importantă. controlul igienicosanitar.un pahar/zi. 2 cani/zi. Hepatitele virale reprezintă probabil cel mai comun tip de infectie virală din lume. Este un picornavirus (apartine genului Enterovirus) si se prezintă sub forma unei particule sferice de 27 nm care contine ARN. -suc de pepene verde . Virusul hepatitei B (HBV) Virusul hepatitei virale B (HBV) apartine familiei Hepadnaviridae si a fost descoperit în 1971 de către Dane. Calea de transmitere este fecal-orală (parenterală doar exceptional): prin contact direct sau prin alimente si apă. fazele preicterică si icterică apărând la aproximativ două săptămâni. %n practică se dozează doar IgG. D. Virusul hepatitei A (HAV) Virusul hepatitei A(HAV) a fost descoperit în anul 1972. Încă de la debutul acestor faze apar de regulă si IgM anti-HAV si cresc transaminazele. Astfel. Are o perioadă de incubatie de 15-45 de zile si survine în mod acut. Profilaxia se realizează prin izolarea bolnavilor si controlul contactilor.2 la sută (forme fulminante).

actualmente cu antigen HBs recombinat. Se urmăreste protejarea în masă fată de infectia HBV. Incubatia este de 30-120 de zile. rash sau urticarie. la forme fatale. Mai trebuie mentionat că antigenul HBs prezintă numeroase subtipuri (vezi Tabelul 1). Prin acest vaccin. Boala apare insidios si se însoteste în 10 la sută din cazuri de icter. Semnele clinice si simptomele din hepatita virală A sunt aproape identice cu cele observate în infectia acută cu HBV. Modul de transmitere este parenteral. . prezintă markeri ai infectiei cu HBV. Multe cazuri sunt asimptomatice si categorisite drept gripă.q ayw2 -. nerecunoscute.j adw2 -. Tabelul 1. cu variatii în functie de categorie.y” specificitate de tip “w. De aceea. durează de obicei câteva săptămâni. Faza acută. multi pacienti care nu au avut istoric de hepatită prezintă markeri serologici care sugerează o expunere în antecedente la HBV (ca si în cazul infectiei cu HAV. 5-40 % din personalul medical. De asemenea. Subtipurile antigenului HBs Subtipuri majore Subtipuri minore ayw1 -.x ayw3 -. Portajul cronic este remarcat la 5-10% din cazurile de infectie iar mortalitatea este estimată la 0. cu câteva săptămâni înainte ca boala să fie recunoscută ca hepatită acută pot apare artralgii. Tabelul 2. Aspecte ale serologiei infectiei cu HBV sunt redate pe scurt în tabelul 2.Acesta din urmă poate fi regăsit în sângele circulant sub formă liberă sau asociată. HBV este mult mai contagios decât HIV. Aparitia antigenelor si anticorpilor specifici infectiei Starea de infectie cronică se caracterizează prin prezenta în sânge a antigenului HBs ( AgHBs ) si a anticorpilor anti-HBc si anti-HBe.n adw4 -.t ayr -.g adr adwy adyr “a” specificitate comună “d. însă niciodată fecal-oral.f ayw4 -.r” specificitate de subtip Infectia cu HBV variază de la forme inaparente. fulminante. datorită în primul rând rezistentei sale la factorii din mediul extern si din organism. în special a copiilor si grupelor expuse la risc crescut de contaminare. Uneori. de altfel). subiectii imunizati si care nu sunt purtători cronici pot prezenta în ser acesti anticorpi. sexual si perinatal.5-2 %. Cea mai eficientă modalitate de prevenire este vaccinarea activă. de regulă se conferă o imunitate de circa 5 ani.

iar biopsia hepatică arată în majoritatea cazurilor caracteristici de afectare hepatică. Majoritatea subiectilor infectati cu HCV prezintă modificări clinice minime si doar câtiva necesită spitalizare. Boala nu poate fi diferentiată de hepatita B doar prin examen clinic. Calea de transmitere este cea parenterală. cu nivele normale ale transaminazelor. Debutul formei acute este nespecific si la 25% din cazuri este urmat de icter. 70-80% din aceste forme evoluează spre ciroză (15% în mai putin de doi ani). iar în 10 % din cazuri ciroză. iar mortalitatea este evaluată la 1-2 % (5% din cazurile de ciroză si 43% din cele de carcinom hepatoceluler au ca etiologie infectia cronică cu HCV). se descrie situatia unui purtător cronic de HBV. Este un virus hepatotropic defectiv. Există două forme de infectie acută: -coinfectia cu HBV. Ea se poate asocia cu cazuri de hepatită fulminantă. Apoi are loc cresterea persistentă a acestor enzime cu aparitia anticorpilor anti-HDV care persistă la un titru ridicat o perioadă lungă de timp. Mai mult de 60% din cazurile infectate prezintă nivele usor crescute ale transaminazelor pe o perioadă mai mare de un an. Există însă si posibilitatea transmiterii sexuale. cu persistenta HDV în ficat. Este sugerată doar de serologie (aparitia anticorpilor anti-HDV). O variatie marcată într-o perioadă scurtă de timp a nivelului transaminazelor este o trăsătură a hepatitei C. . Cea mai sigură metodă de diagnostic este determinarea ARN viral din plasmă prin PCR (polymerase chain reaction) la subiectii pozitivi în urma unui test ELISA. HCV si HIV. prezenta anticorpilor fiind caracteristică mai ales perioadei de convalescentă si hepatitei cronice. De asemenea. Virusul hepatitei D (HDV) Virusul hepatitei D(HDV) a fost descoperit în 1976 si se mai numeste si agentul delta. întrucât replicarea si infectivitatea sa se realizează doar în prezenta HBV de care depinde sinteza anvelopei externe. în 80-90% din cazuri se trece la cronicizarea infectiei. Calea de transmitere este de obicei parenterală. like-B sau virusul posttransfuzional. 15% din cazurile de hepatită C sunt seronegative.Virusul hepatitei C (HCV) Virusul hepatitei virale C (HCV) este denumit si virusul hepatitei non A-B. Portajul cronic este mare (50%). Perioada de incubatie este de 3-150 zile (cel mai frecvent fiind de 8 săptămâni). Infectia cronică are un prognostic prost pentru bolnav. In . Clasic. Infectia cu HDV este acută sau cronică. In prezent sângele donatorilor este testat prin ELISA pentru HBV. Doar în 55% din cazuri anticorpii apar în prima lună. există reactii fals pozitive obtinute prin utilizarea truselor ELISA anti-HCV. Apartine familiei Flaviviridae si se prezintă sub forma unei particule cu diametrul de 50-60 nm care contine o anvelopă lipidică cu proteine transmembranare si ARN monocatenar. Seroconversia este tardivă.suprainfectia cu HDV a unor cazuri de hepatită B cronică.

A mai fost denumit virusul hepatitei non-A-B A-like. Din punct de vedere evolutiv. Acest virus diferă substantial de HAV si HEV.A. prevalenta în rândul donatorilor sănătosi este superioară celei a HCV. utile în cazurile de cronicizare. Serologia nu este încă aplicabilă. mortalitatea cazurilor infectate ajungând la 20%. are dimensiuni de 32-34 nm si contine ARN. ambele alcătuite din câte o moleculă de ARN monocatenar de 7.5 kb. acut si nu se însoteste de icter. HVF a fost izolat din fecalele subiectilor infectati. Are o perioadă de incubatie de 21-42 de zile. Nu prezintă anvelopă externă. . este frecvent întâlnit printre toxicomani. Sunt suspecte de a prezenta infectia acele cazuri de hepatită a căror etiologie nu poate fi determinată în urma testării pentru celelalte virusuri.U. Virusul hepatitei G (HGV) Acest virus a fost descoperit în acest an si mai este frecvent denumit virusul GB (initialele numelui unui chirurg cu hepatită acută al cărui a servit de fapt la primele experimente. Datele epidemiologice evidentiază: calea de transmitere este parenterală. rar. se mai pot determina (mai greu si nu curent) antigenul HDV si ARN viral. serologia determină doar IgM anti-HDV. De asemenea. De mentionat este însă gravitatea bolii la gravide.practică. de obicei. S. Nu există teste serologice pentru diagnosticul hepatitei F.5 kb. unde apare sub formă de particule cu dimensiuni de 27-37 nm care contin o moleculă de ADN dublucatenar de aproximativ 20 kb. cei care au primit transfuzii (hemofilici. si India. HGV apartine familiei Flaviviridae si are un genom reprezentat de o moleculă de ARN monocatenar de aproximativ 9. dar el poate fi pus în urma examinării prin microscopie electronică a scaunului pacientilor. poate determina hepatită fulminantă. iar anglosaxonii îl notează Hev. care au permis descoperirea după mult timp a HGV). În rândul populatiei generale mortalitatea este de 1-2%. Orientul Apropiat si Mijlociu). Virusul hepatitei F (HFV) Hepatita F(hepatita non-A-E) a fost raportată recent ca si apărând în cazuri izolate din Europa de Vest. Evolutia favorabilă este dată de scăderea rapidă a titrului de anticorpi. Infectia are o cale de transmitere oro-fecală si se întâlneste în regiuni ale lumii a treia cu conditii precare de igienă (Africa de Nord. Virusul hepatitei E (HEV) Virusul hepatitei E(HEV) a fost descoperit în 1988 si apartine familiei calicivirusurilor. marea majoritate a purtătorilor sunt asimptomatici. iar boala survine. în 1967. infectia nu este urmată de portaj cronic. bolnavi din serviciile de hemodializă cronică). frecvent se asociază cu infectia cu HCV.

Hepatita B este responsabila de pentru 80% din totalul cazurilor de cancer hepatic primar din intreaga lume Ciroza: Ciroza hepatica este caracterizata prin cicatrizarea permanenta a ficatului cauzata de inflamatia hepatica cronica. vitamine si alte substante nutritive necesare corpului nostru. Cancerul hepatic: Tumorile maligne care se formeaza in ficat. . Fluide corporale: Fluide care pot fi transmise de la o persoana la alta prin intermediul contactului sexual. ficatul ajuta corpul sa elimine toxinele si infectiile.1 Hepatita cronica B: Aproximativ 10% dintre persoanele cu hepatita acuta B evoluaza catre infectie cronica. Hepatita acuta B: 90% dintre persoanele infectate cu virusul hepatitei B prezinta infectii acute. facandu-l sa functioneze neadecvat sau sa inceteze de a functiona. in lipsa tratamentului. Boala hepatica: Acest termen se aplica mai multor boli si disfunctii care afecteaza ficatul. zaharuri. va va recolta o cantitate mica de sange petru a determina daca sunteti sau nu infectat cu virusul hepatitei B. Fibroza: Fibroza apare atunci cand celulele hepatice sanatoase sunt afectate de virusul hepatitei B fiind inlocuite usor pana la moderat de tesut conjunctiv cicatricial.Diagnosticul infectiei este deocamdată. Contact sexual neprotejat:A avea un contact sexual neprotejat inseamna a intretine raporturi sexuale fara a folosi prezervativ. iar pacientii pot prezenta putine simptome sau chiar deloc. Antivirale: Aceste medicamente reprezinta una dintre optiunile de tratament disponibile pentru hepatita cronica B. Ficatul depoziteaza grasimi. doar molecular.2 Ei vor fi infectati pe viata. prin evidentierea ARN viral în urma PCR. sau prin folosirea in comun a acelor de seringa sau a obiectelor personale. Prezervativele pot impiedica transmiterea infectiilor de la o persoana la alta. denumit tesut fibros. De asemena. hepatita cronica B poate evolua catre o boala grava a ficatului. Ficatul este capabil inca sa-si indeplineasca toate functiile normale. Analize de sange pentru hepatita B: Medicul dvs. Majoritatea se vindeca spontan fara probleme de sanatate legate de aceasta infectie pe termen lung. Se încearcă si obtinerea de truse de diagnostic imunoenzimatic. Aceste medicamente reduc la minimum replicarea sau multiplicarea virusului hepatitei B. Ficat: Ficatul este cel mai mare organ si totodata unul dintre cele mai importante organe din corp. Ciroza este de asemenea cauza principala a cancerului hepatic primar. secretiile vaginale si saliva. Fluidele corporale includ sperma.

. inclusiv daca este sau nu cauza bolii. se va produce o inflamatie usoara pana la moderata. ciroza sau cancerul hepatic. fiind una dintre cele mai raspandite infectii din lume. Hepatita C: Hepatita C este cauzata de virusul hepatitei C. Intravenos: Terapia intravenoasa (IV) presupune introducerea medicamentelor sau fluidelor direct in vena. Interferoni: Interferonii sunt un tip de tratament medicamentos folosit in tratarea hepatitei cronice B. Incarcatura virala: incarcatura virala este data de cantitatea de virus prezenta in sange. Hepatocite: Celulele ficatului HIV: HIV inseamna „human immunodeficiency virus” (virusul imunodeficientei umane). cum ar fi lipsa spalarii mainilor dupa folosirea toaletei. Hepatita B: Hepatita B este cauzata de virusul hepatitei B. acest virus se transmite prin contactul cu materiile fecale ale unei persoane infectate. Ca si in cazul virusului hepatitei A.Hepatita A: Hepatita A este o boala de ficat cauzata de virusul hepatitei A. Aceasta boala se transmite in mod normal ca urmare a contactului cu materiile fecale ale unei persoane infectate. Inflamatia: Cand ficatul este initial infectat cu virusul hepatitei B. in prezent sangele provenit de la donatori este verificat pentru a nu contine virusul inainte de a fi administrat altor persoane. Hepatita D: Hepatita D este cauzata de virusul hepatitei D. El se poate transmite prin transfuzii cu sange contaminat. Virusul hepatitei D are nevoie de virusul hepatitei B pentru a supravietui. Bola se transmite de la o persoana infectata la una sanatoasa prin intermediul sangelui si al fluidelor corporale. Hepatita E: Hepatita E este cauzata de virusul hepatitei E. Este virusul care cauzeaza SIDA. Boala apare din cauza obiceiurilor sanitare precare. in majoritatea tarilor. Inflamatia ficatului poate de asemenea sa conduca la afectiuni mai severe precum fibroza. Se transmite in principal prin transfuzii de sange. deoarece ambele sunt transmise de la o persoana la alta prin sange sau fluidele corporale. Se transmite de la o persoana la alta prin sange sau fluide corporale. Hepatita G: Se cunosc foarte putine lucruri despre virusul hepatitei G. Uneori cei care au hepatita B au si hepatita D. Interferonii actioneaza prin stimularea sistemului imunitar al organismului de a lupta impotriva virusului hepatitei B. O cantitate mai mica de virus reprezinta un risc mai mic de imbolnavire grava a ficatului.

3 Toxine: Acestea sunt substante otravitoare produse de organism. Ele nu sunt intotdeauna disponibile in toate tarile lumii. Sistemul imunitar este sistemul de aparare al organismului. Toxinele pot cauza boli. in celule si organe. Antiviralele actioneaza prin oprirea replicarii sau multiplicarii virusului. Interferonii actioneaza prin ajutarea sistemului imunitar in lupta impotriva infectiei.Medicamente pentru hepatita B: Exista doua tipuri de medicatie pentru bolnavii de hepatita cronica B: antiviralele si interferoni. in unele cazuri. Acest virus se transmite de la o persoana la alta prin contact cu sangele infectat si alte fluide corporale. SIDA este cauzata de infectia cu un virus numit Virusul Imunodeficientei Umane (HIV). Transplant de ficat: Un transplant de ficat presupune inlocuirea unui ficat bolnav cu unul sanatos obtinut de la un donator. Aceasta multiplicare cauzeaza boli. . pielea si ochii se pot ingalbeni. mai pot include lipsa apetitului sau dureri la nivelul articulatiilor. iar scaunele pot fi albicioase.in urma contactului sexual neprotejat sau folosirea in comun a acelor de seringa de catre mai multe persoane. Simptomele hepatitei B:Simptomele pot include oboseala. Urina unei persoane poate fi inchisa la culoare. Doar 30% dintre persoanele cu hepatita B prezinta simptome ale infectiei. greata. El se replica sau se multiplica in interiorul celulelor corpului. De asemenea. Rezistenta: Rezistenta apare atunci cand un medicament nu mai actioneaza ca urmare a dezvoltarii unei imunitati a virusului la acel medicament. prin care lupta impotriva infectiilor. Vaccinul nu poate proteja persoanele deja infectate cu virusul hepatitei B. Vaccinul pentru hepatita B: Exista vaccinuri pentru prevenirea hepatitei B. dureri abdominale si pierdere in greutate. Virus:Un virus este un agent patogen de dimensiuni prea mici pentru a putea fi observat cu ochiul liber. Sistemul imunitar: Sistemul imunitar este prezent peste tot in corp. SIDA: Sindromul Imunodeficientei Dobandite.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful