Hepatita D

Hepatita D este o infectie acuta sau cronica a ficatului cauzata de un virus de tip RNA, ce poate aparea fie simultan cu infectia cu virus hepatic B (coinfectie), fie ulterior acesteia (suprainfectie), fiind o forma mai agresiva decat celelalte forme de hepatita. Ca si hepatita B, virusul hepatic D poate cauza atat forma acuta a bolii, cat si una cronica. Ce este specific acestui virus hepatic delta este incapacitatea acestuia de a cauza o infectie singur, probabil datorita faptului ca este o mica si incompleta particula virala. Pentru a se dezvolta, virusul hepatic D are nevoie de acoperirea si protectia virusului hepatic B. Se considera hepatita cronica cu virus D atunci cand acesta persista mai mult de 6 luni dupa infectare in sange. In cazul coinfectiilor (cand virusii hepatici B si D apar in acelasi timp), majoritatea pacientilor au capacitatea de a se recupera in totalitate, deoarece coinfectia cauzeaza a forma acuta a hepatitei care poate fi diagnosticata. Doar intre 2-5% dintre adultii infectati dezvolta hepatita cronica. Situatia este mai dramatica in cazul suprainfectiilor (virusul hepatic D apare dupa ce virusul hepatic B a afectat deja organismul). In acest caz, intre 50-70% dintre persoanele infectate dezvolta hepatita fulminanta, in care VHD se reproduce usor, fiind in prezenta unui mediu favorabil format dintr-un numar ridicat de virusi hepatici B. Aproape toate suprainfectiile cauzeaza hepatita cronica.

Hepatita D – scurta istorie
Virusul hepatic D (de asemenea numit virusul delta) a fost descoperit in 1978 de catre gastroenterologul italian Mario Rizzetto si de catre expertul in virologie moleculara John Gerin de la Universitatea Georgetown din SUA. Gastroenterologul a constat ca o parte din pacientii infectati cu virusul hepatic B prezentau o alta forma de agent infectios in ficatul lor. Cand ambii virusi erau prezenti, infectia acuta era mai agresiva. De asemenea, pacientii cu ambele infectii dezvoltau mai frecvent hepatita cronica decat cei infectati doar cu virusul hepatic B.

Hepatita D – perioada de incubatie si de contagiune
Virusul hepatic D are o perioada de incubatie ce variaza intre 3-7 saptamani. In coinfectie, in general aceasta este perioada de incubatie, insa, in suprainfectii, aceasta se micsoreaza la 3 saptamani, intrucat virusul D se replica mai usor in prezenta unui mediu propice: virusii B deja existenti.

Hepatita D – simptome
Coinfectie Suprainfectie

Faza preicterica (3-7zile) Faza icterica Oboseala letargie Anorexie Greata Dureri de cap Icter Oboseala Greata Scaune de culoarea argilei Urina de culoare inchisa Icter coagulopatie Dificultati de concentrare Insomnii Tulburari de personalitate Hepatita D . copii nascuti din mame infectate. utilizatori ale drogurilor injectate.transmitere Virusul hepatic D este transmis in acelasi mod ca si VHB – adica prin contactul cu sange infectat. receptori ai transfuziilor de sange. In cazul tratarii hepatitei cronice cu virus D. tratamentul este similar celorlalte forme de infectii hepatice virale: odihna. prin sex neprotejat (fara prezervativ) si foarte frecvent de la mama la copilul nou-nascut. persoane care calatoresc in tari cu prevalenta ridicata de hepatita B+D. persoane ale caror sange ar fi putut intra in contact cu saliva unei persoane infectate cu virusii hepatici B+D. lamivudina. Dar chiar daca procedura are succes. nici unul nu s-a dovedit eficient in tratarea infectiei cronice cu virusul hepatic D. personal al spitalelor sau pacienti internati pe perioada lungi in spitale. homosexuali (barbati) persoane al caror sange ar putea intra in contact cu saliva persoanelor infectate cu virusii hepatici B+D Hepatita D – tratament In cazul infectiei acute cu virusul hepatic D. exista o mare sansa ca afectiunea sa reapara. agenti imunosupresivi. Transplantul hepatic este o optiune in cazul unui ficat distrus in mare parte sau nefunctional. persoane care au contact prelungit cu persoane infectate (familii. ciroza poate aparea si evolua mult mai rapid. lucrurile sunt mai complicate. dieta echilibrata si evitarea alcoolului. Exista cateva grupuri care sunt prezinta un risc ridicat de a contacta hepatita D: • • • • • • • • • • • Persoanele infectate cu virusul hepatic B. prieteni). caz in care. . persoane cu parteneri sexuali multipli sau diagnosticate cu boli cu transmitere sexuala. Desi pana acum au fost incercate tratamente cu alfa-interferon.

pentru persoanele deja infectate cu virusul hepatic B. evitarea efectuarii de tatuaje sau piercinguri in locatii dubioase. Alte maniere de prevenire: • • • • • utilizarea corecta a prezervativelor de fiecare data cand avem contacte sexuale cu parteneri instabili. la hemofilici si transfuzati. Interferonul la doze mai .. Intro coinfectie tabloul clinic este cel al hepatitei B. periute de dinti etc. la personalul sanitar. Diagnosticul hepatitei D cronice difera in functie de tipul de relatie cu infectia cu VHB. nu exista vaccin care sa impiedice suprainfectarea cu virusul hepatic D. Prin urmare. Incidenta este in scadere datorita vaccinarii contra VHB. Din nefericire. Acesta poate determina infectia doar la persoanele care au hepatita B activa sau sunt purtatori ai virusului hepatitic B. preintampina infectarea cu ambii virusi. Balcani si Orientul Mijlociu. tratamentul aprobat pentru hepatita cronica B+D se baseaza pe interferonul standard. doza este de 9-10 MU x 3/ saptamana. intrucat VHD nu se poate dezvolta decat in prezenta VHB. evitarea drogurilor injectate (a acelor sau a seringilor folosite). Are o prevalenta mare in sudul Europei. Doza este stabilita in functie de virusul care se replica. care nu prezinta incredere. de obicei infectia cu VHD este autolimitanta. administrarea imunoglobulinei antihepatita B (HBIG) nou-nascutilor din mame infectate si vaccinarea acestora la 12 ore dupa nastere. Introducere : Hepatita D sau infectia hepatica cu virusul delta este determinata de un virus defectiv numit agentul delta. In cazul in care virusul hepatic D este cel activ. Hepatita D – prevenire Cea mai buna metoda de a preveni infectarea cu virusul hepatic D este vaccinarea impotriva virusului hepatic B. Tratamentul antiviral disponibil are rezultate nesatisfacatoare. vaccinul care este disponibil inca din 1982. In suprainfectie tabloul clinic imbraca aspectul de hepatita acuta sau fulminanta sau de reactivare a afectiunii la un pacient cunoscut cu VHB pina atunci stabil. Infectia poate afecta toti purtatorii de VHB fiind mai frecventa la cei care folosesc droguri intravenoase. evitarea utilizarii de catre mai multe persoane are unor intrumente care ar putea avea sange pe ele: aparate de ras. Preventia se realizeaza prin vaccinarea contra VHB.In Romania. de dimensiuni mici care necesita virusul hepatitic B pentru a supravietui. timp de un an. Suprainfectia cu VHD este un factor de prognostic nefavorabil deseori grabind evolutia spre ciroza. Virusul D este un virus ARN.

Ei sunt cei mai expusi dezvoltarii cirozei hepatice rapide. Pentru a se dezvolta are nevoie sa fie acoperit de anvelopa virusului hepatitic B si sa fie protejat de acesta. Majoritatea acestor pacienti se vor vindeca spontan de ambele infectii. Patogenie : HVD este un proces inflamator acut si cronic al ficatului. Hepatita D se transmite prin produse de singe. aproape toate suprainfectiile avind ca stadiu urmator hepatita cronica. Aceste cazuri ramin frecvent purtatori cronici ai virusului. Infectia HVD este mai intilnita in rindul adultilor decit la copii. Cauze: -transmiterea parenterala a virusului prin transfuzii de singe si produse de plasma sau singe -utilizarea de droguri ilicite intravenoase -utilizarea de ace si seringi in comun -interventiile chirurgicale si stomatologice cu instrumentar nesterilizat adecvat -contactul sexual neprotejat cu partener infectat -transmiterea perinatala este rara. Singele este infectant in toate fazele infectiei. In tarile slab dezvoltate cu caracter endemic pentru HVD infectia se poate contracta prin leziunile pielii. Cronicizarea este presupusa atunci cind virusul ramine in singe peste 6 luni. Virusul delta nu poate determina singur infectia hepatica deoarece este defectiv-adica este o particula virala mica si incompleta.mari decit in infectia cu VHB si lamivudina nu imbunatatesc notabil evolutia bolii. Coinfectia este foarte dificil de tratat. Se cunosc trei genotipuri: genotipul 1 are o distributie larga in toata lumea. Persoanele care au deja infectia cu virusul B se pot infecta cu virusul D aceasta fiind o suprainfectie. genotipul 2 a fost descoperit in Taiwan. astfel vor dezvolta hepatita cronica D suprapusa hepatitei cronica B. Hepatita D are o incubatie de 3-7 sapatamini. . contact sexual neprotejat si percutan. In suprainfectie virusul se replica mai rapid iar perioada de incubatie este de doar 3 saptamini. Hepatita fulminanta este conditia clinica in care virusul D tinde sa se reproduca excesiv fiind intr-un mediu favorabil cu un numar mare de virusuri hepatitice B. Japonia si Asia nordica iar genotipul 3 este gasit in America de Sud. Coinfectia reprezinta infectarea cu virusul B si D simultan rezultind o forma mai severa a hepatitei acute.

Preventie : Vaccinarea impotriva hepatitei B protejeaza si impotriva hepatitei D. Hepatita D se intalneste mai ales la persoanele cu multiple expuneri la hepatita B. In cazul acestor donatori vor fi exclusi permanent cei care prezinta in antecedente imbolnaviri hepatice. iar cand este cazul se poate realiza vaccinarea atat in timpul graviditatii cat si pe periada lauziei testarea stricta a donatorilor de sange si organe. Infectia cu VHD la un purtator cronic de VHB poate genera evolutii fulminante. simptomele fiind asemanatoare hepatitei B: • • • • • • • greata scaderea apetitului oboseala accentuata dureri articulare febra ficat marit si dureros la palpare icter (coloratia galbena a pielii si corneei) Hepatita D poate duce la ciroza hepatica sau cancer hepatic. Semne si simptome : Debutul bolii este brusc. ce determina inflamarea ficatului. Insa anticorpii nu apar mai devreme de 1 luna de la aparitia simptomelor. VHD se gaseste in sange si in alte fluide organice. putandu-se inregistra decesul chiar si la 6 luni de la debutul bolii.Hepatita D Este o infectie cauzata de virusul hepatitic D (VHD). El se transmite de regula prin injectii cu ace si seringi contaminate. Se cauta in sange prezenta anticorpilor antiVHD. Diagnostic : Diagnosticul se pune pe baza testelor serologice. dar si prin contact sexual neprotejat. si pentru 6 luni cei care au primit transfuzii sau si-au facut tatuaje . Pentru a declansa boala este nevoie de prezenta virusului hepatitic B (VHB). bolnavul evoluand rapid spre hepatita cronica severa. ea fiind frecventa la hemofilici si la persoanele care se drogheaza intravenos. spre ciroza hepatica. Masuri preventive generale : • • in cazul gravidelor se recomanda testarea pe durata sarcinii. si de la mama la copil la nastere.

. Boala incepe cu o perioada prodromala. pielea capata o culoare rosie-galbuie. preicterica. in 3 doze la nastere. Se manifesta prin oboseala. si inclusiv al cadrelor medicale. B. apa. D. dureri de ficat. Principalele tipuri de hepatita virala sunt hepatita A. voma. E si G. Perioada de incubatie este de 14-40 zile. urina devine maronie. Procentul de persoane vaccinate care dezvolta anticorpi antiVHB variaza intre 80-100% in cazul adultului sanatos si 95-100% in cazul sugarului sanatos. Tratamentul cu interferon .• efectuarea vaccinarilor in copilarie in cadrul programelor nationale de vaccinare iar in cazul adolescentilor sau adultilor cuprinsi in grupele de risc amintite mai sus. Insa dintre acestea doar forma hepatitei B si C poate cauza ciroza. ca in cazul hepatitei C. Cazurile grave sau letale sunt exceptionale. materii fecale decolorate/albicioase. consum excesiv de alcool si alte cauze. Pentru prevenirea acestui tip de hepatita exista vaccin. sau obiecte contaminate cu virus. C. Evolutia hepatitei cu virus A este aproape totdeauna favorabila. febra. Durata protectiei vaccinului ramane discutabila. pierderea apetitului) astenie si apatie. nu este eficace in cazul hepatitei D. Hepatita acuta este o afectiune acuta a ficatului. Hepatita cronica este un proces inflamator cronic al ficatului. indirect prin alimente. Vaccinare se face obisnuit. 1 luna si 6 luni. varsaturi. Evolutia hepatitei cu virus A este usor controlabila. iar ciroza hepatica se instaleaza mai rapid decat inainte. sau in regiunea antero-laterala a coapsei la nounascut si sugar. Se manifesta prin cresterea in volum a ficatului. oboseala. printr-o buna colaborare intre medic si pacient. Este interzis consumul bauturilor alcoolice. cu o vindecare completa fara sechele. Tratament Se recomanda odihna si o dieta sanatoasa. hepatita D reapare. Chiar daca procedura are succes. Hepatita virala A se transmite aproape exclusiv pe cale bucala/digestiva. prin contact direct cu bolnavul sau. icter. bauturi. icter. cauzata de virusuri hepatice. produse alimentare alterate (exemplu: fructe de mare). cefalee. se recomanda vaccinarea si revaccinarea ori de cate ori titrul anticorpilor antiVHB scade sub anumite limite. dureri musculare si disconfort digestiv (greata. agitatie. greata. cauzat de o hepatita prost tratata. insomnie. Locul de injectie este intramuscular in deltoid la adult si copil. greturi. pe moment indicandu-se ca dupa 7 ani sa se repete vaccinarea. este necesar un transplant de ficat. lipsa poftei de mancare. de 5-7 zile cu febrilitate. Daca ficatul este afectat grav si nu isi mai indeplineste functiile. pierderi de sange pe nas sau gingii.

Cum putem preveni hepatita C : Atunci cand va faceti o injectie. vaccinarea cu echipament nesterilizat. trusa de manechiura sau penseta altei persoane. Evolutia este lunga si dificila. Produse naturale CaliVita recomandate Arginina : 0-0-1 Liver Aid : 0-0-1 Culevit : 0-0-1 Noni : 1-0-1 Zen Thonic : 2-2-2 *Pure Yucca :1-1-1 Full Spectrum: 1-1-0 Bee Power Royal Jelly : 1-1-0 . Nu folositi aparatul de barbierit. instrumente de barbierit. cu simptome inselatoare: dureri reumatice. Este putin probabil ca acest virus sa fie transmis pe cale sexuala. inoculari cu ace. Pentru prevenirea acestui tip de hepatita va puteti vaccina in 3 etape la fiecare 6 luni. Pentru cei care doresc sa se tatueze mergeti la un specialist autorizat. Daca recoltati sange folositi intotdeauna manusi chirurgicale. o durere continua a incheieturilor si a muschilor. Acest tip de hepatita este cronica (perioada de incubatie este cuprinsa intre 1015 ani) si acuta (simptomele apar dupa 8-12 saptamani de la infectare). pierderea apetitului. astenie. contact sexual cu purtatori de virus. Acest vaccin poate preveni atat hepatita A cat si pe cea de tip B. a piscinelor si a toaletelor. instrumente stomatologice nesterilizate. In acest caz reinfectia este posibila si chiar contaminarea cu alti virusi de tip A sau B. tantari. ingalbenirea pielii si dureri in zona ficatului. Gravida purtatoare de virus infecteaza de regula nou-nascutul in perioada perinatala. Acest lucru este posibil in urmatoarele cazuri: la primirea transfuziei si a organelor. spalati-va pe maini si folositi aparatura necesara sterila. a aparatului de barbierit.Hepatita virala de tip B se deosebeste esential de hepatita A atat prin modul de transmitere cat si prin evolutie. periuta de dinti. Riscul infectarii copilui este mult mai ridicat atunci cand mama infectata cu hepatita C are si SIDA. a pensetei si a trusei de manichiura poate conduce la infectarea cu virusul hepatiei C. Ceilalti raman cu o infectie persistenta (hepatita cronica. Unele simptome precum greata. 2-4 saptamani. Boala are o perioada preicterica lunga. Hepatita B are o evolutie mult mai grea si cu cai de transmitere multiple prin sange: transfuzii. prin sarut. culoarea inchisa a uriniei. tatuarea corpului. Pe langa aceste simptome mai apare si depresia. uneori ciroza si purtatori cronici de virus). dupa care incepe perioada cu icter. Infectiile mixte conduc la imbolnavirea rapida a ficatului. Chiar si folosirea in comun a periutei de dinti. Hepatita virala de tip C se transmite atunci cand sangele unei persoane infectate cu acest virus vine in contact cu o alta persoana. Hepatita C nu se transmite prin folosirea in comun a veselei. Vindecarea survine lent la 85-90% dintre bolnavi. Daca mama a fost infectata cu virusul hepatitei C in timpul sarcinii exista riscul ca bebelusul sa fie infectat la nastere. eruptii cutanate. oboseala. sunt similare cu ale celorlalte forme de hepatita.

mentinerea unei diete sanatoase. . tacamuri. -sulfina stimuleaza regenerarea celulelor hepatice . 10g la 250 ml de apa. manusi. cu mere. sparanghel. patrunjel. cate un pahar de 4 ori/zi. cum este ciocolata . si va pot ajuta sa invingeti hepatita C: . afine. cartofi. -de 3 ori/zi cate 10 picaturi de tinctura de flori de siminoc -cura de afine este un bun tonic hepatic.practicarea exercitiilor fizice cu regularitate (mersul pe jos sau inotul) . Pentru hepatita acuta : -este indicat graul incoltit. morcov si miere.Oregano Oil : 1-1-1 cate 4 picaturi (aprox. prosoape). se consuma zilnic 300-500 g fructe proaspete sau 100 g fructe uscate. Pentru hepatita cronica: -cartoful (foarte sanatos) se mananca crud sau sub forma de suc. a colinei . se beau 1-2 cesti/zi. chiar sub forma de salate.evitati contactele prea stranse cu o persoana contaminata: este recomandat sa fierbeti obiectele pe care le-a atins aceasta (vesela. ridichii.preventiv se recomanda sa mancati multa sfecla rosie si sfecla de zahar. -se recomanda a se consuma 1-2 cani pe zi de ceai de sunatoare. ca fructe: mere.se face infuzie din o lingura de flori la o ceasca de apa.reducerea drastica a folosirii alcoolui si a tutunului . 0. andive. amestecat cu 25 g miere si 25 ml ulei de masline pentru hepatici . vaccinativa daca plecati intro tara straina.17 ml) dizolvate intr-o cantitate mica de apa *BioHarmonex : 2 sedinte / zi Amino 2000 : 0-0-1 *) Se asociaza cu oricare din celelalte produse recomandate Alte recomandari / masuri preventive si auto-asistenta : Exista cateva lucruri care pot imbunatati starea sanatatii dvs. 100 g trecut prin masina de tocat. fara produse care incarca ficatul. aceste plante contin betanina care favorizeaza intre altele functia de dezintoxicare si de degresare. deoarece stimuleaza functia ficatului: salata de papadie.odihna foarte multa . coacaze si struguri . anghinare.mancati legume prospete in cantitate suficienta. creson. -gutuile se consuma la micul dejun.

D. consumate sub forma de suc simplu sau diluat cu apa. B. protectia apei si alimentelor. Capsida formează antigenul central (HBc) căruia îi este asociat (sub formă mascată) antigenul HBe. determinarea HAV în sânge este lipsită de importantă. Receptivitatea la boală este generală. Virusul hepatitei B (HBV) Virusul hepatitei virale B (HBV) apartine familiei Hepadnaviridae si a fost descoperit în 1971 de către Dane. Astfel. Calea de transmitere este fecal-orală (parenterală doar exceptional): prin contact direct sau prin alimente si apă. anicterică în 90 la sută din cazuri si asimptomatică. virusul este excretat în fecale. si E. de unde si numele particulei virale de 27 nm corespunzătoare. -cura de must de struguri actioneaza favorabil in hepatitele cronice.2 la sută (forme fulminante). Profilaxia se realizează prin izolarea bolnavilor si controlul contactilor. După o scurtă perioadă de incubatie. în cazuri individuale. -suc de pepene verde . controlul igienicosanitar.un pahar/zi. Din acest moment apar IgG anti-HAV care conferă protectie. Virusul hepatitei A (HAV) Virusul hepatitei A(HAV) a fost descoperit în anul 1972. Hepatitele virale reprezintă probabil cel mai comun tip de infectie virală din lume. Mortalitatea este de 0.1-0. %n practică se dozează doar IgG. educatie sanitară. Încă de la debutul acestor faze apar de regulă si IgM anti-HAV si cresc transaminazele. Există si profilaxia specifică. Ea este alcătuită dintr-o anvelopă lipoproteică care contine antigenul HBs si o nucleocapsidă centrală (miez) care contine ADN circular si ADN-polimerază. Hepatita virală A este în general o boală usoară. -decoct de nuci verzi. . În ultimii doi ani au mai fost descrise două virusuri cu tropism hepatic la om: virusurile hepatitei F si G. cu gamaglobulină. Este un picornavirus (apartine genului Enterovirus) si se prezintă sub forma unei particule sferice de 27 nm care contine ARN. C. Viremia este de foarte scurtă durată si. sunt identificate si bine caracterizate o serie de virusuri hepatotrope: virusurile hepatitelor A. 2 cani/zi. Din punct de vedere evolutiv este notabilă absenta portajului cronic. Nivele crescute ale IgM anti-HAV sunt prezente doar în faza acută si dispar în aproximativ 10 săptămâni. fără modificări extrahepatice.-cura cu cirese regleaza activitatea hepatica si contribuie la regenerarea tesuturilor. fazele preicterică si icterică apărând la aproximativ două săptămâni. pana la 1l de must/zi. de aceea. Are o perioadă de incubatie de 15-45 de zile si survine în mod acut. -coacazele albe si rosii sunt un bun descongestionant hepatic. 10 g coji la 200 ml de apa. Cercetările asupra etiologiei acestor boli au dat rezultate remarcabile în ultimii 25 ani.

sexual si perinatal. Prin acest vaccin.5-2 %. în special a copiilor si grupelor expuse la risc crescut de contaminare.n adw4 -. Aparitia antigenelor si anticorpilor specifici infectiei Starea de infectie cronică se caracterizează prin prezenta în sânge a antigenului HBs ( AgHBs ) si a anticorpilor anti-HBc si anti-HBe. însă niciodată fecal-oral. actualmente cu antigen HBs recombinat. De aceea. Multe cazuri sunt asimptomatice si categorisite drept gripă.j adw2 -.r” specificitate de subtip Infectia cu HBV variază de la forme inaparente. Portajul cronic este remarcat la 5-10% din cazurile de infectie iar mortalitatea este estimată la 0. durează de obicei câteva săptămâni. Subtipurile antigenului HBs Subtipuri majore Subtipuri minore ayw1 -. Boala apare insidios si se însoteste în 10 la sută din cazuri de icter.q ayw2 -. subiectii imunizati si care nu sunt purtători cronici pot prezenta în ser acesti anticorpi. la forme fatale. Cea mai eficientă modalitate de prevenire este vaccinarea activă. Se urmăreste protejarea în masă fată de infectia HBV.x ayw3 -. 5-40 % din personalul medical. Uneori. fulminante. Faza acută. multi pacienti care nu au avut istoric de hepatită prezintă markeri serologici care sugerează o expunere în antecedente la HBV (ca si în cazul infectiei cu HAV. . Incubatia este de 30-120 de zile. nerecunoscute.t ayr -. HBV este mult mai contagios decât HIV. prezintă markeri ai infectiei cu HBV. rash sau urticarie.y” specificitate de tip “w.f ayw4 -.Acesta din urmă poate fi regăsit în sângele circulant sub formă liberă sau asociată. de altfel). Tabelul 2. Modul de transmitere este parenteral. de regulă se conferă o imunitate de circa 5 ani. De asemenea. cu câteva săptămâni înainte ca boala să fie recunoscută ca hepatită acută pot apare artralgii. Aspecte ale serologiei infectiei cu HBV sunt redate pe scurt în tabelul 2. Tabelul 1. Mai trebuie mentionat că antigenul HBs prezintă numeroase subtipuri (vezi Tabelul 1). cu variatii în functie de categorie. Semnele clinice si simptomele din hepatita virală A sunt aproape identice cu cele observate în infectia acută cu HBV.g adr adwy adyr “a” specificitate comună “d. datorită în primul rând rezistentei sale la factorii din mediul extern si din organism.

cu nivele normale ale transaminazelor. HCV si HIV. Boala nu poate fi diferentiată de hepatita B doar prin examen clinic. iar în 10 % din cazuri ciroză. Cea mai sigură metodă de diagnostic este determinarea ARN viral din plasmă prin PCR (polymerase chain reaction) la subiectii pozitivi în urma unui test ELISA. De asemenea. In prezent sângele donatorilor este testat prin ELISA pentru HBV. Virusul hepatitei D (HDV) Virusul hepatitei D(HDV) a fost descoperit în 1976 si se mai numeste si agentul delta. în 80-90% din cazuri se trece la cronicizarea infectiei. Perioada de incubatie este de 3-150 zile (cel mai frecvent fiind de 8 săptămâni). Infectia cronică are un prognostic prost pentru bolnav. Ea se poate asocia cu cazuri de hepatită fulminantă. In . Este sugerată doar de serologie (aparitia anticorpilor anti-HDV). există reactii fals pozitive obtinute prin utilizarea truselor ELISA anti-HCV. Doar în 55% din cazuri anticorpii apar în prima lună. Mai mult de 60% din cazurile infectate prezintă nivele usor crescute ale transaminazelor pe o perioadă mai mare de un an. Infectia cu HDV este acută sau cronică. Majoritatea subiectilor infectati cu HCV prezintă modificări clinice minime si doar câtiva necesită spitalizare. Portajul cronic este mare (50%). prezenta anticorpilor fiind caracteristică mai ales perioadei de convalescentă si hepatitei cronice. cu persistenta HDV în ficat. Există două forme de infectie acută: -coinfectia cu HBV.Virusul hepatitei C (HCV) Virusul hepatitei virale C (HCV) este denumit si virusul hepatitei non A-B. Seroconversia este tardivă. . iar biopsia hepatică arată în majoritatea cazurilor caracteristici de afectare hepatică. întrucât replicarea si infectivitatea sa se realizează doar în prezenta HBV de care depinde sinteza anvelopei externe. Calea de transmitere este cea parenterală. Este un virus hepatotropic defectiv.suprainfectia cu HDV a unor cazuri de hepatită B cronică. Calea de transmitere este de obicei parenterală. Apoi are loc cresterea persistentă a acestor enzime cu aparitia anticorpilor anti-HDV care persistă la un titru ridicat o perioadă lungă de timp. Există însă si posibilitatea transmiterii sexuale. Debutul formei acute este nespecific si la 25% din cazuri este urmat de icter. Apartine familiei Flaviviridae si se prezintă sub forma unei particule cu diametrul de 50-60 nm care contine o anvelopă lipidică cu proteine transmembranare si ARN monocatenar. 70-80% din aceste forme evoluează spre ciroză (15% în mai putin de doi ani). se descrie situatia unui purtător cronic de HBV. Clasic. iar mortalitatea este evaluată la 1-2 % (5% din cazurile de ciroză si 43% din cele de carcinom hepatoceluler au ca etiologie infectia cronică cu HCV). O variatie marcată într-o perioadă scurtă de timp a nivelului transaminazelor este o trăsătură a hepatitei C. like-B sau virusul posttransfuzional. 15% din cazurile de hepatită C sunt seronegative.

serologia determină doar IgM anti-HDV.A. este frecvent întâlnit printre toxicomani. de obicei. . dar el poate fi pus în urma examinării prin microscopie electronică a scaunului pacientilor. Acest virus diferă substantial de HAV si HEV. care au permis descoperirea după mult timp a HGV). marea majoritate a purtătorilor sunt asimptomatici. ambele alcătuite din câte o moleculă de ARN monocatenar de 7. Nu prezintă anvelopă externă. Are o perioadă de incubatie de 21-42 de zile. acut si nu se însoteste de icter. poate determina hepatită fulminantă.U. HVF a fost izolat din fecalele subiectilor infectati. prevalenta în rândul donatorilor sănătosi este superioară celei a HCV.5 kb. Sunt suspecte de a prezenta infectia acele cazuri de hepatită a căror etiologie nu poate fi determinată în urma testării pentru celelalte virusuri. în 1967. HGV apartine familiei Flaviviridae si are un genom reprezentat de o moleculă de ARN monocatenar de aproximativ 9. iar boala survine. are dimensiuni de 32-34 nm si contine ARN. Virusul hepatitei F (HFV) Hepatita F(hepatita non-A-E) a fost raportată recent ca si apărând în cazuri izolate din Europa de Vest. unde apare sub formă de particule cu dimensiuni de 27-37 nm care contin o moleculă de ADN dublucatenar de aproximativ 20 kb. Virusul hepatitei G (HGV) Acest virus a fost descoperit în acest an si mai este frecvent denumit virusul GB (initialele numelui unui chirurg cu hepatită acută al cărui a servit de fapt la primele experimente. Datele epidemiologice evidentiază: calea de transmitere este parenterală. frecvent se asociază cu infectia cu HCV. iar anglosaxonii îl notează Hev. cei care au primit transfuzii (hemofilici. rar. Evolutia favorabilă este dată de scăderea rapidă a titrului de anticorpi. Din punct de vedere evolutiv. S. Infectia are o cale de transmitere oro-fecală si se întâlneste în regiuni ale lumii a treia cu conditii precare de igienă (Africa de Nord. Orientul Apropiat si Mijlociu). si India. A mai fost denumit virusul hepatitei non-A-B A-like. infectia nu este urmată de portaj cronic. În rândul populatiei generale mortalitatea este de 1-2%. bolnavi din serviciile de hemodializă cronică). De asemenea. utile în cazurile de cronicizare. Virusul hepatitei E (HEV) Virusul hepatitei E(HEV) a fost descoperit în 1988 si apartine familiei calicivirusurilor. se mai pot determina (mai greu si nu curent) antigenul HDV si ARN viral.practică. Serologia nu este încă aplicabilă. De mentionat este însă gravitatea bolii la gravide. Nu există teste serologice pentru diagnosticul hepatitei F.5 kb. mortalitatea cazurilor infectate ajungând la 20%.

Analize de sange pentru hepatita B: Medicul dvs. Ficatul este capabil inca sa-si indeplineasca toate functiile normale. Ficat: Ficatul este cel mai mare organ si totodata unul dintre cele mai importante organe din corp. De asemena. doar molecular. Majoritatea se vindeca spontan fara probleme de sanatate legate de aceasta infectie pe termen lung. Fibroza: Fibroza apare atunci cand celulele hepatice sanatoase sunt afectate de virusul hepatitei B fiind inlocuite usor pana la moderat de tesut conjunctiv cicatricial. Fluidele corporale includ sperma.Diagnosticul infectiei este deocamdată. vitamine si alte substante nutritive necesare corpului nostru. Contact sexual neprotejat:A avea un contact sexual neprotejat inseamna a intretine raporturi sexuale fara a folosi prezervativ. prin evidentierea ARN viral în urma PCR. facandu-l sa functioneze neadecvat sau sa inceteze de a functiona. . Ciroza este de asemenea cauza principala a cancerului hepatic primar. secretiile vaginale si saliva. Hepatita B este responsabila de pentru 80% din totalul cazurilor de cancer hepatic primar din intreaga lume Ciroza: Ciroza hepatica este caracterizata prin cicatrizarea permanenta a ficatului cauzata de inflamatia hepatica cronica. Cancerul hepatic: Tumorile maligne care se formeaza in ficat. va va recolta o cantitate mica de sange petru a determina daca sunteti sau nu infectat cu virusul hepatitei B. iar pacientii pot prezenta putine simptome sau chiar deloc. zaharuri. Prezervativele pot impiedica transmiterea infectiilor de la o persoana la alta. in lipsa tratamentului. Fluide corporale: Fluide care pot fi transmise de la o persoana la alta prin intermediul contactului sexual. ficatul ajuta corpul sa elimine toxinele si infectiile. Se încearcă si obtinerea de truse de diagnostic imunoenzimatic.1 Hepatita cronica B: Aproximativ 10% dintre persoanele cu hepatita acuta B evoluaza catre infectie cronica. Antivirale: Aceste medicamente reprezinta una dintre optiunile de tratament disponibile pentru hepatita cronica B. Ficatul depoziteaza grasimi. denumit tesut fibros. Aceste medicamente reduc la minimum replicarea sau multiplicarea virusului hepatitei B. Boala hepatica: Acest termen se aplica mai multor boli si disfunctii care afecteaza ficatul.2 Ei vor fi infectati pe viata. hepatita cronica B poate evolua catre o boala grava a ficatului. Hepatita acuta B: 90% dintre persoanele infectate cu virusul hepatitei B prezinta infectii acute. sau prin folosirea in comun a acelor de seringa sau a obiectelor personale.

Incarcatura virala: incarcatura virala este data de cantitatea de virus prezenta in sange. Boala apare din cauza obiceiurilor sanitare precare. cum ar fi lipsa spalarii mainilor dupa folosirea toaletei. Aceasta boala se transmite in mod normal ca urmare a contactului cu materiile fecale ale unei persoane infectate. Hepatita B: Hepatita B este cauzata de virusul hepatitei B. ciroza sau cancerul hepatic. Hepatita E: Hepatita E este cauzata de virusul hepatitei E. Bola se transmite de la o persoana infectata la una sanatoasa prin intermediul sangelui si al fluidelor corporale. Se transmite in principal prin transfuzii de sange. Hepatita G: Se cunosc foarte putine lucruri despre virusul hepatitei G. deoarece ambele sunt transmise de la o persoana la alta prin sange sau fluidele corporale. Interferoni: Interferonii sunt un tip de tratament medicamentos folosit in tratarea hepatitei cronice B. fiind una dintre cele mai raspandite infectii din lume. Uneori cei care au hepatita B au si hepatita D. Inflamatia: Cand ficatul este initial infectat cu virusul hepatitei B. El se poate transmite prin transfuzii cu sange contaminat. in majoritatea tarilor. in prezent sangele provenit de la donatori este verificat pentru a nu contine virusul inainte de a fi administrat altor persoane. Se transmite de la o persoana la alta prin sange sau fluide corporale. Interferonii actioneaza prin stimularea sistemului imunitar al organismului de a lupta impotriva virusului hepatitei B. Este virusul care cauzeaza SIDA. O cantitate mai mica de virus reprezinta un risc mai mic de imbolnavire grava a ficatului. acest virus se transmite prin contactul cu materiile fecale ale unei persoane infectate. Ca si in cazul virusului hepatitei A. Hepatocite: Celulele ficatului HIV: HIV inseamna „human immunodeficiency virus” (virusul imunodeficientei umane). . Inflamatia ficatului poate de asemenea sa conduca la afectiuni mai severe precum fibroza. Intravenos: Terapia intravenoasa (IV) presupune introducerea medicamentelor sau fluidelor direct in vena.Hepatita A: Hepatita A este o boala de ficat cauzata de virusul hepatitei A. inclusiv daca este sau nu cauza bolii. Virusul hepatitei D are nevoie de virusul hepatitei B pentru a supravietui. Hepatita C: Hepatita C este cauzata de virusul hepatitei C. Hepatita D: Hepatita D este cauzata de virusul hepatitei D. se va produce o inflamatie usoara pana la moderata.

Acest virus se transmite de la o persoana la alta prin contact cu sangele infectat si alte fluide corporale. Vaccinul pentru hepatita B: Exista vaccinuri pentru prevenirea hepatitei B. De asemenea. pielea si ochii se pot ingalbeni. Antiviralele actioneaza prin oprirea replicarii sau multiplicarii virusului. Urina unei persoane poate fi inchisa la culoare.3 Toxine: Acestea sunt substante otravitoare produse de organism. mai pot include lipsa apetitului sau dureri la nivelul articulatiilor. SIDA: Sindromul Imunodeficientei Dobandite. Simptomele hepatitei B:Simptomele pot include oboseala. Aceasta multiplicare cauzeaza boli.Medicamente pentru hepatita B: Exista doua tipuri de medicatie pentru bolnavii de hepatita cronica B: antiviralele si interferoni. Virus:Un virus este un agent patogen de dimensiuni prea mici pentru a putea fi observat cu ochiul liber. Interferonii actioneaza prin ajutarea sistemului imunitar in lupta impotriva infectiei. Rezistenta: Rezistenta apare atunci cand un medicament nu mai actioneaza ca urmare a dezvoltarii unei imunitati a virusului la acel medicament. in celule si organe. Sistemul imunitar este sistemul de aparare al organismului. Toxinele pot cauza boli. prin care lupta impotriva infectiilor. iar scaunele pot fi albicioase. in unele cazuri. dureri abdominale si pierdere in greutate. greata. El se replica sau se multiplica in interiorul celulelor corpului. Ele nu sunt intotdeauna disponibile in toate tarile lumii. Transplant de ficat: Un transplant de ficat presupune inlocuirea unui ficat bolnav cu unul sanatos obtinut de la un donator. SIDA este cauzata de infectia cu un virus numit Virusul Imunodeficientei Umane (HIV).in urma contactului sexual neprotejat sau folosirea in comun a acelor de seringa de catre mai multe persoane. Doar 30% dintre persoanele cu hepatita B prezinta simptome ale infectiei. Sistemul imunitar: Sistemul imunitar este prezent peste tot in corp. . Vaccinul nu poate proteja persoanele deja infectate cu virusul hepatitei B.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful