Hepatita D

Hepatita D este o infectie acuta sau cronica a ficatului cauzata de un virus de tip RNA, ce poate aparea fie simultan cu infectia cu virus hepatic B (coinfectie), fie ulterior acesteia (suprainfectie), fiind o forma mai agresiva decat celelalte forme de hepatita. Ca si hepatita B, virusul hepatic D poate cauza atat forma acuta a bolii, cat si una cronica. Ce este specific acestui virus hepatic delta este incapacitatea acestuia de a cauza o infectie singur, probabil datorita faptului ca este o mica si incompleta particula virala. Pentru a se dezvolta, virusul hepatic D are nevoie de acoperirea si protectia virusului hepatic B. Se considera hepatita cronica cu virus D atunci cand acesta persista mai mult de 6 luni dupa infectare in sange. In cazul coinfectiilor (cand virusii hepatici B si D apar in acelasi timp), majoritatea pacientilor au capacitatea de a se recupera in totalitate, deoarece coinfectia cauzeaza a forma acuta a hepatitei care poate fi diagnosticata. Doar intre 2-5% dintre adultii infectati dezvolta hepatita cronica. Situatia este mai dramatica in cazul suprainfectiilor (virusul hepatic D apare dupa ce virusul hepatic B a afectat deja organismul). In acest caz, intre 50-70% dintre persoanele infectate dezvolta hepatita fulminanta, in care VHD se reproduce usor, fiind in prezenta unui mediu favorabil format dintr-un numar ridicat de virusi hepatici B. Aproape toate suprainfectiile cauzeaza hepatita cronica.

Hepatita D – scurta istorie
Virusul hepatic D (de asemenea numit virusul delta) a fost descoperit in 1978 de catre gastroenterologul italian Mario Rizzetto si de catre expertul in virologie moleculara John Gerin de la Universitatea Georgetown din SUA. Gastroenterologul a constat ca o parte din pacientii infectati cu virusul hepatic B prezentau o alta forma de agent infectios in ficatul lor. Cand ambii virusi erau prezenti, infectia acuta era mai agresiva. De asemenea, pacientii cu ambele infectii dezvoltau mai frecvent hepatita cronica decat cei infectati doar cu virusul hepatic B.

Hepatita D – perioada de incubatie si de contagiune
Virusul hepatic D are o perioada de incubatie ce variaza intre 3-7 saptamani. In coinfectie, in general aceasta este perioada de incubatie, insa, in suprainfectii, aceasta se micsoreaza la 3 saptamani, intrucat virusul D se replica mai usor in prezenta unui mediu propice: virusii B deja existenti.

Hepatita D – simptome
Coinfectie Suprainfectie

persoane care au contact prelungit cu persoane infectate (familii. agenti imunosupresivi. persoane ale caror sange ar fi putut intra in contact cu saliva unei persoane infectate cu virusii hepatici B+D. lamivudina. Dar chiar daca procedura are succes. persoane care calatoresc in tari cu prevalenta ridicata de hepatita B+D. prin sex neprotejat (fara prezervativ) si foarte frecvent de la mama la copilul nou-nascut. nici unul nu s-a dovedit eficient in tratarea infectiei cronice cu virusul hepatic D. ciroza poate aparea si evolua mult mai rapid. . utilizatori ale drogurilor injectate. dieta echilibrata si evitarea alcoolului. prieteni).Faza preicterica (3-7zile) Faza icterica Oboseala letargie Anorexie Greata Dureri de cap Icter Oboseala Greata Scaune de culoarea argilei Urina de culoare inchisa Icter coagulopatie Dificultati de concentrare Insomnii Tulburari de personalitate Hepatita D . caz in care. persoane cu parteneri sexuali multipli sau diagnosticate cu boli cu transmitere sexuala. lucrurile sunt mai complicate. tratamentul este similar celorlalte forme de infectii hepatice virale: odihna. exista o mare sansa ca afectiunea sa reapara. Exista cateva grupuri care sunt prezinta un risc ridicat de a contacta hepatita D: • • • • • • • • • • • Persoanele infectate cu virusul hepatic B. Desi pana acum au fost incercate tratamente cu alfa-interferon. personal al spitalelor sau pacienti internati pe perioada lungi in spitale. receptori ai transfuziilor de sange. In cazul tratarii hepatitei cronice cu virus D. copii nascuti din mame infectate. homosexuali (barbati) persoane al caror sange ar putea intra in contact cu saliva persoanelor infectate cu virusii hepatici B+D Hepatita D – tratament In cazul infectiei acute cu virusul hepatic D.transmitere Virusul hepatic D este transmis in acelasi mod ca si VHB – adica prin contactul cu sange infectat. Transplantul hepatic este o optiune in cazul unui ficat distrus in mare parte sau nefunctional.

la hemofilici si transfuzati. In suprainfectie tabloul clinic imbraca aspectul de hepatita acuta sau fulminanta sau de reactivare a afectiunii la un pacient cunoscut cu VHB pina atunci stabil. preintampina infectarea cu ambii virusi. Introducere : Hepatita D sau infectia hepatica cu virusul delta este determinata de un virus defectiv numit agentul delta. Doza este stabilita in functie de virusul care se replica. Acesta poate determina infectia doar la persoanele care au hepatita B activa sau sunt purtatori ai virusului hepatitic B. Interferonul la doze mai . de obicei infectia cu VHD este autolimitanta. doza este de 9-10 MU x 3/ saptamana. pentru persoanele deja infectate cu virusul hepatic B. timp de un an.. administrarea imunoglobulinei antihepatita B (HBIG) nou-nascutilor din mame infectate si vaccinarea acestora la 12 ore dupa nastere. evitarea utilizarii de catre mai multe persoane are unor intrumente care ar putea avea sange pe ele: aparate de ras. Balcani si Orientul Mijlociu. tratamentul aprobat pentru hepatita cronica B+D se baseaza pe interferonul standard. Virusul D este un virus ARN. Prin urmare. In cazul in care virusul hepatic D este cel activ. intrucat VHD nu se poate dezvolta decat in prezenta VHB. evitarea drogurilor injectate (a acelor sau a seringilor folosite). Tratamentul antiviral disponibil are rezultate nesatisfacatoare. nu exista vaccin care sa impiedice suprainfectarea cu virusul hepatic D. Din nefericire. de dimensiuni mici care necesita virusul hepatitic B pentru a supravietui. Suprainfectia cu VHD este un factor de prognostic nefavorabil deseori grabind evolutia spre ciroza. Preventia se realizeaza prin vaccinarea contra VHB. Diagnosticul hepatitei D cronice difera in functie de tipul de relatie cu infectia cu VHB.In Romania. Hepatita D – prevenire Cea mai buna metoda de a preveni infectarea cu virusul hepatic D este vaccinarea impotriva virusului hepatic B. vaccinul care este disponibil inca din 1982. evitarea efectuarii de tatuaje sau piercinguri in locatii dubioase. Intro coinfectie tabloul clinic este cel al hepatitei B. care nu prezinta incredere. la personalul sanitar. Infectia poate afecta toti purtatorii de VHB fiind mai frecventa la cei care folosesc droguri intravenoase. Are o prevalenta mare in sudul Europei. periute de dinti etc. Alte maniere de prevenire: • • • • • utilizarea corecta a prezervativelor de fiecare data cand avem contacte sexuale cu parteneri instabili. Incidenta este in scadere datorita vaccinarii contra VHB.

Se cunosc trei genotipuri: genotipul 1 are o distributie larga in toata lumea. Virusul delta nu poate determina singur infectia hepatica deoarece este defectiv-adica este o particula virala mica si incompleta. Aceste cazuri ramin frecvent purtatori cronici ai virusului. Cronicizarea este presupusa atunci cind virusul ramine in singe peste 6 luni. Infectia HVD este mai intilnita in rindul adultilor decit la copii.mari decit in infectia cu VHB si lamivudina nu imbunatatesc notabil evolutia bolii. Hepatita fulminanta este conditia clinica in care virusul D tinde sa se reproduca excesiv fiind intr-un mediu favorabil cu un numar mare de virusuri hepatitice B. aproape toate suprainfectiile avind ca stadiu urmator hepatita cronica. Singele este infectant in toate fazele infectiei. Cauze: -transmiterea parenterala a virusului prin transfuzii de singe si produse de plasma sau singe -utilizarea de droguri ilicite intravenoase -utilizarea de ace si seringi in comun -interventiile chirurgicale si stomatologice cu instrumentar nesterilizat adecvat -contactul sexual neprotejat cu partener infectat -transmiterea perinatala este rara. Hepatita D se transmite prin produse de singe. contact sexual neprotejat si percutan. Ei sunt cei mai expusi dezvoltarii cirozei hepatice rapide. Hepatita D are o incubatie de 3-7 sapatamini. Persoanele care au deja infectia cu virusul B se pot infecta cu virusul D aceasta fiind o suprainfectie. Majoritatea acestor pacienti se vor vindeca spontan de ambele infectii. genotipul 2 a fost descoperit in Taiwan. . Patogenie : HVD este un proces inflamator acut si cronic al ficatului. Japonia si Asia nordica iar genotipul 3 este gasit in America de Sud. Coinfectia este foarte dificil de tratat. In tarile slab dezvoltate cu caracter endemic pentru HVD infectia se poate contracta prin leziunile pielii. astfel vor dezvolta hepatita cronica D suprapusa hepatitei cronica B. Coinfectia reprezinta infectarea cu virusul B si D simultan rezultind o forma mai severa a hepatitei acute. In suprainfectie virusul se replica mai rapid iar perioada de incubatie este de doar 3 saptamini. Pentru a se dezvolta are nevoie sa fie acoperit de anvelopa virusului hepatitic B si sa fie protejat de acesta.

ce determina inflamarea ficatului. El se transmite de regula prin injectii cu ace si seringi contaminate. Pentru a declansa boala este nevoie de prezenta virusului hepatitic B (VHB). spre ciroza hepatica. In cazul acestor donatori vor fi exclusi permanent cei care prezinta in antecedente imbolnaviri hepatice. Masuri preventive generale : • • in cazul gravidelor se recomanda testarea pe durata sarcinii. Semne si simptome : Debutul bolii este brusc. Insa anticorpii nu apar mai devreme de 1 luna de la aparitia simptomelor.Hepatita D Este o infectie cauzata de virusul hepatitic D (VHD). si de la mama la copil la nastere. ea fiind frecventa la hemofilici si la persoanele care se drogheaza intravenos. bolnavul evoluand rapid spre hepatita cronica severa. Hepatita D se intalneste mai ales la persoanele cu multiple expuneri la hepatita B. Diagnostic : Diagnosticul se pune pe baza testelor serologice. iar cand este cazul se poate realiza vaccinarea atat in timpul graviditatii cat si pe periada lauziei testarea stricta a donatorilor de sange si organe. VHD se gaseste in sange si in alte fluide organice. dar si prin contact sexual neprotejat. putandu-se inregistra decesul chiar si la 6 luni de la debutul bolii. si pentru 6 luni cei care au primit transfuzii sau si-au facut tatuaje . simptomele fiind asemanatoare hepatitei B: • • • • • • • greata scaderea apetitului oboseala accentuata dureri articulare febra ficat marit si dureros la palpare icter (coloratia galbena a pielii si corneei) Hepatita D poate duce la ciroza hepatica sau cancer hepatic. Preventie : Vaccinarea impotriva hepatitei B protejeaza si impotriva hepatitei D. Se cauta in sange prezenta anticorpilor antiVHD. Infectia cu VHD la un purtator cronic de VHB poate genera evolutii fulminante.

sau in regiunea antero-laterala a coapsei la nounascut si sugar. insomnie. de 5-7 zile cu febrilitate. bauturi.• efectuarea vaccinarilor in copilarie in cadrul programelor nationale de vaccinare iar in cazul adolescentilor sau adultilor cuprinsi in grupele de risc amintite mai sus. Se manifesta prin oboseala. Boala incepe cu o perioada prodromala. materii fecale decolorate/albicioase. Hepatita cronica este un proces inflamator cronic al ficatului. C. pierderi de sange pe nas sau gingii. este necesar un transplant de ficat. Evolutia hepatitei cu virus A este usor controlabila. cu o vindecare completa fara sechele. cauzat de o hepatita prost tratata. . Locul de injectie este intramuscular in deltoid la adult si copil. Chiar daca procedura are succes. greata. icter. preicterica. cauzata de virusuri hepatice. varsaturi. ca in cazul hepatitei C. D. Se manifesta prin cresterea in volum a ficatului. apa. pierderea apetitului) astenie si apatie. si inclusiv al cadrelor medicale. voma. Hepatita acuta este o afectiune acuta a ficatului. prin contact direct cu bolnavul sau. iar ciroza hepatica se instaleaza mai rapid decat inainte. Este interzis consumul bauturilor alcoolice. produse alimentare alterate (exemplu: fructe de mare). indirect prin alimente. Vaccinare se face obisnuit. greturi. B. icter. cefalee. nu este eficace in cazul hepatitei D. Principalele tipuri de hepatita virala sunt hepatita A. 1 luna si 6 luni. in 3 doze la nastere. dureri de ficat. Cazurile grave sau letale sunt exceptionale. printr-o buna colaborare intre medic si pacient. Tratamentul cu interferon . consum excesiv de alcool si alte cauze. Pentru prevenirea acestui tip de hepatita exista vaccin. se recomanda vaccinarea si revaccinarea ori de cate ori titrul anticorpilor antiVHB scade sub anumite limite. urina devine maronie. Insa dintre acestea doar forma hepatitei B si C poate cauza ciroza. dureri musculare si disconfort digestiv (greata. Perioada de incubatie este de 14-40 zile. Evolutia hepatitei cu virus A este aproape totdeauna favorabila. Hepatita virala A se transmite aproape exclusiv pe cale bucala/digestiva. pielea capata o culoare rosie-galbuie. Daca ficatul este afectat grav si nu isi mai indeplineste functiile. pe moment indicandu-se ca dupa 7 ani sa se repete vaccinarea. lipsa poftei de mancare. hepatita D reapare. Tratament Se recomanda odihna si o dieta sanatoasa. agitatie. E si G. oboseala. Durata protectiei vaccinului ramane discutabila. sau obiecte contaminate cu virus. febra. Procentul de persoane vaccinate care dezvolta anticorpi antiVHB variaza intre 80-100% in cazul adultului sanatos si 95-100% in cazul sugarului sanatos.

2-4 saptamani. instrumente de barbierit. tantari. Pentru cei care doresc sa se tatueze mergeti la un specialist autorizat. Riscul infectarii copilui este mult mai ridicat atunci cand mama infectata cu hepatita C are si SIDA. tatuarea corpului. Acest tip de hepatita este cronica (perioada de incubatie este cuprinsa intre 1015 ani) si acuta (simptomele apar dupa 8-12 saptamani de la infectare). Daca recoltati sange folositi intotdeauna manusi chirurgicale. In acest caz reinfectia este posibila si chiar contaminarea cu alti virusi de tip A sau B. Pe langa aceste simptome mai apare si depresia. Ceilalti raman cu o infectie persistenta (hepatita cronica. Hepatita C nu se transmite prin folosirea in comun a veselei. vaccinarea cu echipament nesterilizat. a pensetei si a trusei de manichiura poate conduce la infectarea cu virusul hepatiei C. Cum putem preveni hepatita C : Atunci cand va faceti o injectie. periuta de dinti. prin sarut. uneori ciroza si purtatori cronici de virus). a piscinelor si a toaletelor. culoarea inchisa a uriniei. Infectiile mixte conduc la imbolnavirea rapida a ficatului. Acest vaccin poate preveni atat hepatita A cat si pe cea de tip B. Produse naturale CaliVita recomandate Arginina : 0-0-1 Liver Aid : 0-0-1 Culevit : 0-0-1 Noni : 1-0-1 Zen Thonic : 2-2-2 *Pure Yucca :1-1-1 Full Spectrum: 1-1-0 Bee Power Royal Jelly : 1-1-0 . ingalbenirea pielii si dureri in zona ficatului. pierderea apetitului. Evolutia este lunga si dificila. Vindecarea survine lent la 85-90% dintre bolnavi. sunt similare cu ale celorlalte forme de hepatita. Nu folositi aparatul de barbierit. a aparatului de barbierit. Hepatita B are o evolutie mult mai grea si cu cai de transmitere multiple prin sange: transfuzii. contact sexual cu purtatori de virus. inoculari cu ace. Gravida purtatoare de virus infecteaza de regula nou-nascutul in perioada perinatala. astenie. trusa de manechiura sau penseta altei persoane. Boala are o perioada preicterica lunga. cu simptome inselatoare: dureri reumatice. Pentru prevenirea acestui tip de hepatita va puteti vaccina in 3 etape la fiecare 6 luni. Hepatita virala de tip C se transmite atunci cand sangele unei persoane infectate cu acest virus vine in contact cu o alta persoana. Chiar si folosirea in comun a periutei de dinti. spalati-va pe maini si folositi aparatura necesara sterila. eruptii cutanate.Hepatita virala de tip B se deosebeste esential de hepatita A atat prin modul de transmitere cat si prin evolutie. o durere continua a incheieturilor si a muschilor. Acest lucru este posibil in urmatoarele cazuri: la primirea transfuziei si a organelor. Unele simptome precum greata. oboseala. Este putin probabil ca acest virus sa fie transmis pe cale sexuala. Daca mama a fost infectata cu virusul hepatitei C in timpul sarcinii exista riscul ca bebelusul sa fie infectat la nastere. instrumente stomatologice nesterilizate. dupa care incepe perioada cu icter.

Oregano Oil : 1-1-1 cate 4 picaturi (aprox. andive. cum este ciocolata . sparanghel.mancati legume prospete in cantitate suficienta. creson. amestecat cu 25 g miere si 25 ml ulei de masline pentru hepatici . cu mere.mentinerea unei diete sanatoase. cate un pahar de 4 ori/zi. -de 3 ori/zi cate 10 picaturi de tinctura de flori de siminoc -cura de afine este un bun tonic hepatic.evitati contactele prea stranse cu o persoana contaminata: este recomandat sa fierbeti obiectele pe care le-a atins aceasta (vesela. tacamuri. cartofi. se beau 1-2 cesti/zi. aceste plante contin betanina care favorizeaza intre altele functia de dezintoxicare si de degresare. Pentru hepatita acuta : -este indicat graul incoltit. . -sulfina stimuleaza regenerarea celulelor hepatice . -se recomanda a se consuma 1-2 cani pe zi de ceai de sunatoare. deoarece stimuleaza functia ficatului: salata de papadie. si va pot ajuta sa invingeti hepatita C: . manusi. 0. ca fructe: mere. coacaze si struguri .17 ml) dizolvate intr-o cantitate mica de apa *BioHarmonex : 2 sedinte / zi Amino 2000 : 0-0-1 *) Se asociaza cu oricare din celelalte produse recomandate Alte recomandari / masuri preventive si auto-asistenta : Exista cateva lucruri care pot imbunatati starea sanatatii dvs.odihna foarte multa .se face infuzie din o lingura de flori la o ceasca de apa. -gutuile se consuma la micul dejun.reducerea drastica a folosirii alcoolui si a tutunului . patrunjel. prosoape). 100 g trecut prin masina de tocat. 10g la 250 ml de apa. a colinei . afine.practicarea exercitiilor fizice cu regularitate (mersul pe jos sau inotul) . ridichii.preventiv se recomanda sa mancati multa sfecla rosie si sfecla de zahar. morcov si miere. fara produse care incarca ficatul. se consuma zilnic 300-500 g fructe proaspete sau 100 g fructe uscate. anghinare. chiar sub forma de salate. Pentru hepatita cronica: -cartoful (foarte sanatos) se mananca crud sau sub forma de suc. vaccinativa daca plecati intro tara straina.

2 cani/zi. fără modificări extrahepatice. cu gamaglobulină. consumate sub forma de suc simplu sau diluat cu apa. B. Capsida formează antigenul central (HBc) căruia îi este asociat (sub formă mascată) antigenul HBe. pana la 1l de must/zi. Profilaxia se realizează prin izolarea bolnavilor si controlul contactilor. -coacazele albe si rosii sunt un bun descongestionant hepatic. %n practică se dozează doar IgG. Viremia este de foarte scurtă durată si. Nivele crescute ale IgM anti-HAV sunt prezente doar în faza acută si dispar în aproximativ 10 săptămâni. Mortalitatea este de 0. determinarea HAV în sânge este lipsită de importantă. Are o perioadă de incubatie de 15-45 de zile si survine în mod acut. Virusul hepatitei B (HBV) Virusul hepatitei virale B (HBV) apartine familiei Hepadnaviridae si a fost descoperit în 1971 de către Dane. -cura de must de struguri actioneaza favorabil in hepatitele cronice. În ultimii doi ani au mai fost descrise două virusuri cu tropism hepatic la om: virusurile hepatitei F si G. Din punct de vedere evolutiv este notabilă absenta portajului cronic. Receptivitatea la boală este generală. sunt identificate si bine caracterizate o serie de virusuri hepatotrope: virusurile hepatitelor A. si E. de unde si numele particulei virale de 27 nm corespunzătoare. virusul este excretat în fecale. de aceea. anicterică în 90 la sută din cazuri si asimptomatică. controlul igienicosanitar. Este un picornavirus (apartine genului Enterovirus) si se prezintă sub forma unei particule sferice de 27 nm care contine ARN. în cazuri individuale. . 10 g coji la 200 ml de apa. Astfel. protectia apei si alimentelor. Există si profilaxia specifică. Calea de transmitere este fecal-orală (parenterală doar exceptional): prin contact direct sau prin alimente si apă. Virusul hepatitei A (HAV) Virusul hepatitei A(HAV) a fost descoperit în anul 1972. Din acest moment apar IgG anti-HAV care conferă protectie. -suc de pepene verde . -decoct de nuci verzi. Cercetările asupra etiologiei acestor boli au dat rezultate remarcabile în ultimii 25 ani. Hepatitele virale reprezintă probabil cel mai comun tip de infectie virală din lume. educatie sanitară.un pahar/zi. După o scurtă perioadă de incubatie. fazele preicterică si icterică apărând la aproximativ două săptămâni.-cura cu cirese regleaza activitatea hepatica si contribuie la regenerarea tesuturilor.1-0. Încă de la debutul acestor faze apar de regulă si IgM anti-HAV si cresc transaminazele.2 la sută (forme fulminante). Hepatita virală A este în general o boală usoară. Ea este alcătuită dintr-o anvelopă lipoproteică care contine antigenul HBs si o nucleocapsidă centrală (miez) care contine ADN circular si ADN-polimerază. C. D.

Tabelul 2.j adw2 -.x ayw3 -. Incubatia este de 30-120 de zile. Semnele clinice si simptomele din hepatita virală A sunt aproape identice cu cele observate în infectia acută cu HBV.f ayw4 -.q ayw2 -. cu câteva săptămâni înainte ca boala să fie recunoscută ca hepatită acută pot apare artralgii. Tabelul 1. fulminante. Mai trebuie mentionat că antigenul HBs prezintă numeroase subtipuri (vezi Tabelul 1).g adr adwy adyr “a” specificitate comună “d. Portajul cronic este remarcat la 5-10% din cazurile de infectie iar mortalitatea este estimată la 0. de altfel). subiectii imunizati si care nu sunt purtători cronici pot prezenta în ser acesti anticorpi. Uneori. Aparitia antigenelor si anticorpilor specifici infectiei Starea de infectie cronică se caracterizează prin prezenta în sânge a antigenului HBs ( AgHBs ) si a anticorpilor anti-HBc si anti-HBe. 5-40 % din personalul medical. actualmente cu antigen HBs recombinat. Faza acută. cu variatii în functie de categorie. sexual si perinatal. rash sau urticarie. HBV este mult mai contagios decât HIV. în special a copiilor si grupelor expuse la risc crescut de contaminare.n adw4 -. De asemenea.5-2 %. Subtipurile antigenului HBs Subtipuri majore Subtipuri minore ayw1 -. la forme fatale. nerecunoscute. durează de obicei câteva săptămâni.y” specificitate de tip “w. Prin acest vaccin.r” specificitate de subtip Infectia cu HBV variază de la forme inaparente. Se urmăreste protejarea în masă fată de infectia HBV. de regulă se conferă o imunitate de circa 5 ani.t ayr -. datorită în primul rând rezistentei sale la factorii din mediul extern si din organism. Multe cazuri sunt asimptomatice si categorisite drept gripă. însă niciodată fecal-oral. multi pacienti care nu au avut istoric de hepatită prezintă markeri serologici care sugerează o expunere în antecedente la HBV (ca si în cazul infectiei cu HAV. prezintă markeri ai infectiei cu HBV. De aceea. . Modul de transmitere este parenteral. Boala apare insidios si se însoteste în 10 la sută din cazuri de icter.Acesta din urmă poate fi regăsit în sângele circulant sub formă liberă sau asociată. Cea mai eficientă modalitate de prevenire este vaccinarea activă. Aspecte ale serologiei infectiei cu HBV sunt redate pe scurt în tabelul 2.

Apoi are loc cresterea persistentă a acestor enzime cu aparitia anticorpilor anti-HDV care persistă la un titru ridicat o perioadă lungă de timp. Cea mai sigură metodă de diagnostic este determinarea ARN viral din plasmă prin PCR (polymerase chain reaction) la subiectii pozitivi în urma unui test ELISA. în 80-90% din cazuri se trece la cronicizarea infectiei. O variatie marcată într-o perioadă scurtă de timp a nivelului transaminazelor este o trăsătură a hepatitei C. HCV si HIV. Perioada de incubatie este de 3-150 zile (cel mai frecvent fiind de 8 săptămâni). întrucât replicarea si infectivitatea sa se realizează doar în prezenta HBV de care depinde sinteza anvelopei externe. Virusul hepatitei D (HDV) Virusul hepatitei D(HDV) a fost descoperit în 1976 si se mai numeste si agentul delta. Seroconversia este tardivă. Infectia cu HDV este acută sau cronică. Mai mult de 60% din cazurile infectate prezintă nivele usor crescute ale transaminazelor pe o perioadă mai mare de un an. iar în 10 % din cazuri ciroză. cu nivele normale ale transaminazelor. Este un virus hepatotropic defectiv. se descrie situatia unui purtător cronic de HBV. Majoritatea subiectilor infectati cu HCV prezintă modificări clinice minime si doar câtiva necesită spitalizare. Există însă si posibilitatea transmiterii sexuale. In prezent sângele donatorilor este testat prin ELISA pentru HBV.Virusul hepatitei C (HCV) Virusul hepatitei virale C (HCV) este denumit si virusul hepatitei non A-B. prezenta anticorpilor fiind caracteristică mai ales perioadei de convalescentă si hepatitei cronice.suprainfectia cu HDV a unor cazuri de hepatită B cronică. . Ea se poate asocia cu cazuri de hepatită fulminantă. Calea de transmitere este de obicei parenterală. 70-80% din aceste forme evoluează spre ciroză (15% în mai putin de doi ani). Boala nu poate fi diferentiată de hepatita B doar prin examen clinic. Clasic. există reactii fals pozitive obtinute prin utilizarea truselor ELISA anti-HCV. Există două forme de infectie acută: -coinfectia cu HBV. like-B sau virusul posttransfuzional. Apartine familiei Flaviviridae si se prezintă sub forma unei particule cu diametrul de 50-60 nm care contine o anvelopă lipidică cu proteine transmembranare si ARN monocatenar. 15% din cazurile de hepatită C sunt seronegative. iar mortalitatea este evaluată la 1-2 % (5% din cazurile de ciroză si 43% din cele de carcinom hepatoceluler au ca etiologie infectia cronică cu HCV). Este sugerată doar de serologie (aparitia anticorpilor anti-HDV). Calea de transmitere este cea parenterală. Portajul cronic este mare (50%). De asemenea. In . Debutul formei acute este nespecific si la 25% din cazuri este urmat de icter. cu persistenta HDV în ficat. Doar în 55% din cazuri anticorpii apar în prima lună. iar biopsia hepatică arată în majoritatea cazurilor caracteristici de afectare hepatică. Infectia cronică are un prognostic prost pentru bolnav.

A mai fost denumit virusul hepatitei non-A-B A-like. cei care au primit transfuzii (hemofilici. poate determina hepatită fulminantă. Evolutia favorabilă este dată de scăderea rapidă a titrului de anticorpi. este frecvent întâlnit printre toxicomani. De mentionat este însă gravitatea bolii la gravide. dar el poate fi pus în urma examinării prin microscopie electronică a scaunului pacientilor.U. Serologia nu este încă aplicabilă. Virusul hepatitei G (HGV) Acest virus a fost descoperit în acest an si mai este frecvent denumit virusul GB (initialele numelui unui chirurg cu hepatită acută al cărui a servit de fapt la primele experimente. acut si nu se însoteste de icter. Virusul hepatitei F (HFV) Hepatita F(hepatita non-A-E) a fost raportată recent ca si apărând în cazuri izolate din Europa de Vest. frecvent se asociază cu infectia cu HCV. De asemenea. Orientul Apropiat si Mijlociu). HVF a fost izolat din fecalele subiectilor infectati. HGV apartine familiei Flaviviridae si are un genom reprezentat de o moleculă de ARN monocatenar de aproximativ 9. În rândul populatiei generale mortalitatea este de 1-2%. Are o perioadă de incubatie de 21-42 de zile. . Nu prezintă anvelopă externă. utile în cazurile de cronicizare.practică. mortalitatea cazurilor infectate ajungând la 20%. rar. se mai pot determina (mai greu si nu curent) antigenul HDV si ARN viral. Infectia are o cale de transmitere oro-fecală si se întâlneste în regiuni ale lumii a treia cu conditii precare de igienă (Africa de Nord. Din punct de vedere evolutiv.5 kb. iar boala survine. marea majoritate a purtătorilor sunt asimptomatici. are dimensiuni de 32-34 nm si contine ARN. si India. Nu există teste serologice pentru diagnosticul hepatitei F. prevalenta în rândul donatorilor sănătosi este superioară celei a HCV. Datele epidemiologice evidentiază: calea de transmitere este parenterală. în 1967.A. unde apare sub formă de particule cu dimensiuni de 27-37 nm care contin o moleculă de ADN dublucatenar de aproximativ 20 kb. Acest virus diferă substantial de HAV si HEV.5 kb. Sunt suspecte de a prezenta infectia acele cazuri de hepatită a căror etiologie nu poate fi determinată în urma testării pentru celelalte virusuri. S. bolnavi din serviciile de hemodializă cronică). infectia nu este urmată de portaj cronic. iar anglosaxonii îl notează Hev. Virusul hepatitei E (HEV) Virusul hepatitei E(HEV) a fost descoperit în 1988 si apartine familiei calicivirusurilor. de obicei. ambele alcătuite din câte o moleculă de ARN monocatenar de 7. care au permis descoperirea după mult timp a HGV). serologia determină doar IgM anti-HDV.

in lipsa tratamentului. ficatul ajuta corpul sa elimine toxinele si infectiile. Ficat: Ficatul este cel mai mare organ si totodata unul dintre cele mai importante organe din corp. secretiile vaginale si saliva. va va recolta o cantitate mica de sange petru a determina daca sunteti sau nu infectat cu virusul hepatitei B. Ficatul este capabil inca sa-si indeplineasca toate functiile normale.2 Ei vor fi infectati pe viata. Boala hepatica: Acest termen se aplica mai multor boli si disfunctii care afecteaza ficatul. Majoritatea se vindeca spontan fara probleme de sanatate legate de aceasta infectie pe termen lung. Aceste medicamente reduc la minimum replicarea sau multiplicarea virusului hepatitei B. De asemena. Fibroza: Fibroza apare atunci cand celulele hepatice sanatoase sunt afectate de virusul hepatitei B fiind inlocuite usor pana la moderat de tesut conjunctiv cicatricial. Hepatita B este responsabila de pentru 80% din totalul cazurilor de cancer hepatic primar din intreaga lume Ciroza: Ciroza hepatica este caracterizata prin cicatrizarea permanenta a ficatului cauzata de inflamatia hepatica cronica. sau prin folosirea in comun a acelor de seringa sau a obiectelor personale.Diagnosticul infectiei este deocamdată. doar molecular. Antivirale: Aceste medicamente reprezinta una dintre optiunile de tratament disponibile pentru hepatita cronica B. Prezervativele pot impiedica transmiterea infectiilor de la o persoana la alta. Hepatita acuta B: 90% dintre persoanele infectate cu virusul hepatitei B prezinta infectii acute. denumit tesut fibros. Ficatul depoziteaza grasimi. vitamine si alte substante nutritive necesare corpului nostru. iar pacientii pot prezenta putine simptome sau chiar deloc. Fluide corporale: Fluide care pot fi transmise de la o persoana la alta prin intermediul contactului sexual. Fluidele corporale includ sperma. hepatita cronica B poate evolua catre o boala grava a ficatului. Contact sexual neprotejat:A avea un contact sexual neprotejat inseamna a intretine raporturi sexuale fara a folosi prezervativ. zaharuri. . facandu-l sa functioneze neadecvat sau sa inceteze de a functiona. prin evidentierea ARN viral în urma PCR.1 Hepatita cronica B: Aproximativ 10% dintre persoanele cu hepatita acuta B evoluaza catre infectie cronica. Cancerul hepatic: Tumorile maligne care se formeaza in ficat. Se încearcă si obtinerea de truse de diagnostic imunoenzimatic. Analize de sange pentru hepatita B: Medicul dvs. Ciroza este de asemenea cauza principala a cancerului hepatic primar.

Uneori cei care au hepatita B au si hepatita D. cum ar fi lipsa spalarii mainilor dupa folosirea toaletei. Este virusul care cauzeaza SIDA. Interferonii actioneaza prin stimularea sistemului imunitar al organismului de a lupta impotriva virusului hepatitei B. Hepatita B: Hepatita B este cauzata de virusul hepatitei B. Bola se transmite de la o persoana infectata la una sanatoasa prin intermediul sangelui si al fluidelor corporale. Hepatita E: Hepatita E este cauzata de virusul hepatitei E. Hepatita G: Se cunosc foarte putine lucruri despre virusul hepatitei G. O cantitate mai mica de virus reprezinta un risc mai mic de imbolnavire grava a ficatului. se va produce o inflamatie usoara pana la moderata. deoarece ambele sunt transmise de la o persoana la alta prin sange sau fluidele corporale. Inflamatia ficatului poate de asemenea sa conduca la afectiuni mai severe precum fibroza. Hepatita C: Hepatita C este cauzata de virusul hepatitei C. acest virus se transmite prin contactul cu materiile fecale ale unei persoane infectate. Hepatita D: Hepatita D este cauzata de virusul hepatitei D. . fiind una dintre cele mai raspandite infectii din lume.Hepatita A: Hepatita A este o boala de ficat cauzata de virusul hepatitei A. Hepatocite: Celulele ficatului HIV: HIV inseamna „human immunodeficiency virus” (virusul imunodeficientei umane). ciroza sau cancerul hepatic. Intravenos: Terapia intravenoasa (IV) presupune introducerea medicamentelor sau fluidelor direct in vena. Boala apare din cauza obiceiurilor sanitare precare. Incarcatura virala: incarcatura virala este data de cantitatea de virus prezenta in sange. El se poate transmite prin transfuzii cu sange contaminat. Inflamatia: Cand ficatul este initial infectat cu virusul hepatitei B. Se transmite de la o persoana la alta prin sange sau fluide corporale. in prezent sangele provenit de la donatori este verificat pentru a nu contine virusul inainte de a fi administrat altor persoane. Virusul hepatitei D are nevoie de virusul hepatitei B pentru a supravietui. Aceasta boala se transmite in mod normal ca urmare a contactului cu materiile fecale ale unei persoane infectate. Interferoni: Interferonii sunt un tip de tratament medicamentos folosit in tratarea hepatitei cronice B. in majoritatea tarilor. Ca si in cazul virusului hepatitei A. Se transmite in principal prin transfuzii de sange. inclusiv daca este sau nu cauza bolii.

3 Toxine: Acestea sunt substante otravitoare produse de organism. pielea si ochii se pot ingalbeni. Transplant de ficat: Un transplant de ficat presupune inlocuirea unui ficat bolnav cu unul sanatos obtinut de la un donator. Vaccinul pentru hepatita B: Exista vaccinuri pentru prevenirea hepatitei B. Doar 30% dintre persoanele cu hepatita B prezinta simptome ale infectiei. Toxinele pot cauza boli. Sistemul imunitar este sistemul de aparare al organismului. prin care lupta impotriva infectiilor. Rezistenta: Rezistenta apare atunci cand un medicament nu mai actioneaza ca urmare a dezvoltarii unei imunitati a virusului la acel medicament. Sistemul imunitar: Sistemul imunitar este prezent peste tot in corp. Virus:Un virus este un agent patogen de dimensiuni prea mici pentru a putea fi observat cu ochiul liber. Urina unei persoane poate fi inchisa la culoare. Ele nu sunt intotdeauna disponibile in toate tarile lumii. in celule si organe. Vaccinul nu poate proteja persoanele deja infectate cu virusul hepatitei B. De asemenea.in urma contactului sexual neprotejat sau folosirea in comun a acelor de seringa de catre mai multe persoane. .Medicamente pentru hepatita B: Exista doua tipuri de medicatie pentru bolnavii de hepatita cronica B: antiviralele si interferoni. iar scaunele pot fi albicioase. Acest virus se transmite de la o persoana la alta prin contact cu sangele infectat si alte fluide corporale. greata. in unele cazuri. Antiviralele actioneaza prin oprirea replicarii sau multiplicarii virusului. Simptomele hepatitei B:Simptomele pot include oboseala. mai pot include lipsa apetitului sau dureri la nivelul articulatiilor. Aceasta multiplicare cauzeaza boli. dureri abdominale si pierdere in greutate. El se replica sau se multiplica in interiorul celulelor corpului. SIDA: Sindromul Imunodeficientei Dobandite. SIDA este cauzata de infectia cu un virus numit Virusul Imunodeficientei Umane (HIV). Interferonii actioneaza prin ajutarea sistemului imunitar in lupta impotriva infectiei.