ȘCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ „FUNDENI”

BUCUREȘTI

PORTOFOLIU

MODUL: IGIENĂ
SPECIALIZARE: ASISTENT MEDICAL GRNERALIST

AN: 2022-2023
Boli infecțioase transmise pe calea apei
 1. Holera
Holera este o boala infectioasa intestinala acută, contagioasă, cauzată de o bacterie:
Vibrionul holeric (Vibrio cholerae, varietatea el Tor). Holera este o boala bacteriana raspandita
de obicei prin apa contaminata.

Simptomatologie
Holera este o boala bacteriana raspandita de obicei prin apa contaminata. Aceasta
provoaca diaree severa si deshidratare. Lasata netratata, holera poate fi fatala in cateva ore, chiar
si la persoanele cu un sistem imunitar puternic.
Manifestarile holerei vor aparea dupa 12 ore, pana la 5 zile de la expunere, iar acestea pot
varia de la o simptomatologie usoara la una severa. Bolnavul nu are febra.
Majoritatea persoanelor infectate cu V. cholerae nu dezvoltă niciun simptom, deși
bacteriile sunt prezente in fecale timp de 1-10 zile dupa infectie si sunt varsate inapoi in mediul
inconjurător, potential infectand alte persoane.

Profilaxia
Holera este adesea răspândită prin alimente și din cauza igienei precare. Respectarea unor
măsuri simple pot reduce riscul de a contracta holera. Când călătorești în zone în care boala este
endemică, este important să:
– Mănânci doar fructe pe care le-ai curățat.
– Eviți salatele, peștele crud și legumele necoapte.
– Asigură-te că mâncarea este bine gătită.
– Asigură-te că apa este îmbuteliată sau fiartă și sigură pentru consum.
– Evită mâncarea de stradă, deoarece acest lucru poate transporta holera și alte boli.
– Evită călătoriile în zona de epidemie de holeră.
Holera este o boala usor de tratat. Majoritatea persoanelor pot fi tratate cu succes prin
administrarea prompta a solutiei orale de rehidratare.
 Holera necesita tratament imediat, deoarece boala poate cauza moartea in cateva ore.
Tratamentul se bazeaza pe inlocuirea pierderilor de lichid prin administrarea de lichide, timp de
cateva zile, fie prin perfuzie intravenoasa, fie pe cale orala, daca nu mai sunt episoade de voma.
Un tratament cu antibiotic poate fi prescris pentru evitarea propagarii in intregul organism a
infectiei.

2. Febra tifoidă
Febra tifoidă este o boală infecţioasă determinată de bacteria Salmonella
typhi/Salmonella paratyphi. Salmonella este un gen de bacterie patogenă intestinală care
cauzează unele boli infecțioase (febră tifoidă, paratifos, intoxicații alimentare etc.). Salmonella
este cauza celor mai răspândite toxiinfecții alimentare, contaminând omul prin ingestia de
mâncare sau de apă infectată.

Simptomatologie
Febra tifoidă este o afecțiune sistemică severă caracterizată prin febră și dureri
abdominale produsă ca urmare a infecției diseminate cu S. typhi sau S. paratyphi. Chiar și după
tratamentul cu antibiotice și dispariția simptomelor, unele persoane continuă să fie purtători ai
bolii timp de mai mulți ani, putând infecta alte persoane. Astfel, un procent de până la 10%
dintre pacienții cu febra tifoidă netratată excretă S. typhi în scaun o perioadă de maxim 3 luni, iar
1-4% dezvoltă starea de purtător cronic.
Febra tifoidă, boală contagioasă, mai este cunoscută sub denumiri ca febra gastrică,
tifosul abdominal, febra infantilă remitantă, febra lentă, febra nervoasă sau febra pitogenică. Cele
mai frecvente complicații sunt: delirul, perforația intestinală, hemoragie intestinală, hepatită
toxică, encefalită și miocardită.

Principalele simptome:
stări de slăbiciune, insomnii, dureri de cap, dureri musculare, tuse uscată, febră, frisoane,
transpirații abundente, dureri abdominale, lipsa apetitului, diaree/constipație, erupții pe torace si
abdomen, în cazuri grave, inflamația splinei, delir, eroziuni ale peretelui intestinal care produc
hemoragii, stare de imobilitate numită starea tifoidă
 Profilaxie

Există două vaccinuri aprobate pentru a preveni febra tifoidă: Ty21A vaccin oral, viu și
vacinul poilzaharid tifoid injectabil. Ambele protejează între 50-80% . Vaccinarea este
recomandată în special pentru persoanele care intenţionează să călătorească într-o ţară tropicală.
Aceste vaccinuri se pot administra în spitale sau în unităţi sanitare de specialitate. Vaccinul
tifoidic este recomandat pentru călătorii în afara granițelor: India, Pakistan Nepal, Bangladesh,
Africa de Sud. Vaccinul tifoidic este utilizat pentru imunizarea activă împotriva febrei tifoide
cauzată de Salmonella enterica serovar typhi (S. typhi) la adulţi, adolescenţi şi copii cu vârsta
peste 2 ani, în special la persoanele care călătoresc în zone endemice, populaţie care migrează,
personal medical şi personal militar.

3. Dizenteria

Bacili Gram negativi, imobili, nesporulaţi, aerobi, din genul Shigella, familia
Enterobacteriacee; sunt clasificaţi în 4 grupe A, B, C, D, fiecare cu mai multe serotipuri.

Simptomatologie

Majoritatea pacientilor care sufera de dizenterie manifesta numai simptome usoare care
dispar in cateva zile.

Dizenteria bacilara - simptomele se manifesta dupa 1-3 zile de la infectare si pot persista
pana la 7 zile. Pacientul se confrunta cu dureri usoare de stomac, diaree (fara sange sau mucus in
scaun); la inceput, diareea este cantitativa, dar scade in urmatoarele zile. In unele situatii, crizele
sunt insotite de dureri.
 Cazurile severe includ:
- diaree apoasa care contine sange sau mucus;
- greata si varsaturi;
- dureri abdominale severe;
- febra.

Dizenteria amibiana - acest tip de dizenterie se intalneste in principal in zonele tropicale.

De obicei, nu provoaca niciun simptom timp de 2-4 saptamani sau chiar luni. Contactul direct cu
fecalele bolnavului si igiena precara sunt principalele mijloace prin care se transmite boala.
Simptomele dizenteriei amibiene includ:
- diaree apoasa cu sange, mucus sau puroi;
- greturi si varsaturi;
- dureri abdominale;
- febra si frisoane.

Profilaxie

Dizenteria este raspandita ca urmare a igienei precare. Pentru minimalizarea riscului de

imbolavire trebuie:

- spălarea pe maini cu apa si sapun dupa folosirea toaletei, dar si in mod regulat pe parcursul
zilei, mai ales daca ati intrat in contact direct cu o persoana infectata;

- spalarea pe maini inainte sa sa gatiti sau sa mancati diverse alimente. Aceeasi atentie trebuie sa
o acordati daca hraniti copii sau persoane in varsta;

- neutilizarea prosopului in comun cu alte persoane;

- spalarea rufele unei persoane infectate la o temperatura inalta.

De regula, dizenteria dispare fara tratament dupa cateva zile; cu toate acestea este
important sa se inlocuiasca lichidele pierdute prin diaree pentru a evita deshidratarea. Se
recomanda consumul de apa, sucuri naturale din fructe sau bauturi izotonice. In cazurile severe,
hidratarea se va face in spital, cu ajutorul unei perfuzii intravenoase.

Medicul curant poate prescrie un antibiotic, numit metronidazol, si va indica si perioada

necesara de tratament. Dupa finalizarea tratamentului cu antibiotice, medicul poate prescrie
cateva tablete de diloxanid furoat - un medicament care distruge orice parazit ramas.
 Deoarece majoritatea cazurilor de dizenterie se vindeca intr-o perioada scurta de timp,
antibioticele sunt folosite doar in cazul in care boala nu trece de la sine, si pentru a preveni
raspandirea afectiunii la alte persoane.

4. Leptospirozele

Leptospiroza este o boala larg raspandita in toate zonele globului, infecto-contagioasa, ce

afectează atât mamiferele domestice si salbatice, cat si omul. Boala se manifesta prin simptome
diferite în funcție de serotipul infectant. Este cauzată de germeni din genul Leptospira,
manifestata clinic prin stari de septicemie, icter, hemoglobinurie, tulburări nervoase, renale, iar la
femele gestante poate provoca avorturi. Leptospirozele constituie un grup de boli infecțioase
datorate unor agenți patogeni denumit leptospire din familia Spirochaetaceae.

Sumptomatologie

Perioada de incubatie este de 2-20 zile. Boala incepe brusc cu frisoane foarte violente,
febra puternica chiar de la inceput (41,5-42°C), cefalee puternica cu scaderea capacitatii de
concentrare, dureri in articulatii, insomnie si slabiciune generala si lipsa poftei de mancare.
Apar tulburari hemoragice sub forma de hemoragii nazale, gastrointestinale. Forma icterica se
manifesta prin aparitia icterului, pielea si mucoasele devinind galbene. Icteul apare in a 2-3 zi
de boala, apoi dispare peste 2-3 saptamani. Forma renala se manifesta prin aparitia anuriei
(lipsa urinei). Este foarte importanta adresarea cat mai urgenta la medic. Daca in asemenea
cazuri bolnavul nu se adreseaza medicului, survine decesul.

Boala poate evolua in forme usoare sau grave cu o durata de 3- 4 saptamani. Convalescenta este
de lunga durata si se manifesta printr-o astenie pronuntata. Uneori poate da complicatii oculare -
iridociclita sau cardiace - miocardita (inflamatia muschilor inimii). Tratamentul se efectueaza
numai in conditii spitalicesti obligatorii. Cu cat spitalizarea e mai precoce, cu atat rezultatele
tratamentului sunt mai incurajatoare.

Profilaxie

Evitarea înotului în ape improprii pentru scăldat, iazuri, râuri, bazine, posibil contaminate
cu dejectii de la animale. Evitarea mersului descult in zonele cu sol umed, lacuri, noroi. Folosirea
echipamentelor de protectie (cizme, salopete, ochelari de protectie, manusi) in cazul expunerii la
ape/soluri contaminate. Purtarea imbracaminte impermeabila si acoperiti-va eventualele leziuni
ale pielii in cazul in care practicati sporturi in apa, drumetii, ciclism montan. Evitarea
pescuitului in zone posibil contaminate. Spalarea pe mâini si fata imediat dupa terminarea
muncii sau activitatii in zone posibil contaminate. Utilizarea dușului dupa indepartarea
echipamentului de protecție.

Antibioticoterapia este tratamentul de baza la persoanele infectate cu Leptospiroza. Se

recomanda ca odata stabilit diagnosticul sa se inceapa cat mai repede. Se admite o intarziere de
maxim 4 zile, in care in aceasta perioada nu e pusa viata pacientului in pericol.

In cazuri severe se recomanda administratrea intravenoasa a antibioticului. In forme

usoare, tratamentul se va efectua cu administrare orala.
 5. Tuberculoza

Germenul patogen al tuberculozei este bacilul Koch, identificat pentru prima data in 1882
de savantul german Robert Koch, are forma de bastonas lung de 1,5-5 microni.

Transmiterea acestuia de la o persoana la alta se face prin particule microscopice (1-5 µm in

diametru), asa-numitii "nuclei de picatura". Nucleii de picatura se pot produce atunci cand
bolnavii de tuberculoza pulmonara tusesc, stranuta sau vorbesc. Dimensiunile lor sunt atat de
mici incat curentul de aer prezent in mod normal in spatiul oricarei incaperi ii mentine suspendati
in aer timp indelungat. Nucleii de picatura sunt suficient de mici pentru ca cei 2-3 bacili pe care
ii contin sa ajunga in alveolele pulmonare, unde se pot multiplica. Pacientii cu TBC pot genera si
particule mai mari, dar acestea nu au importanta in transmiterea bolii, deoarece nu raman
suspendate mult timp si chiar daca sunt inhalate de alte persoane, nu ajung in plamani. In cazul
persoanelor sanatoase, reactia de aparare imunitara poate impiedica multiplicarea bacililor si
aparitia bolii.

Simptomatologie
Simptome generale si pulmonare
Tusea care dureaza mai mult de 3 luni - este cel mai frecvent simptom al bolii. Tuse cu sputa
verde sau galbena, mai ales dimineata sau cu striatii de sange (hemoptoica). Durere toracica sau
durere care apare la respiratie ori tuse. Dificultati de respiratie. Scadere ponderala. Fatigabilitate.
Inapetenta. Febra sau stare subfebrila (37-38 grade) prelungita sau intermitenta, mai ales seara.
Transpiratii nocturne profuze, reci, bolnavul se trezeste acoperit de o sudoare excesiva

Simptome extrapulmonare: în cazul TBC extrapulmonare, simptomele tin de organul

unde s-a raspandit infectia. De exemplu:

Rinichi - dureri si urina cu sange (hematurie), progresie spre cistita TBC. Ganglionii se
pot mari in volum, comprima structurile invecinate daca se afla in interior (hilari, mediastinali)
sau pot abceda eliminand continutul cazeos. Organele genitale - La barbati, tuberculoza genitala
determina marirea scrotului. La femei, provoaca dureri pelvine si nereguli menstruale si creste
riscul unei sarcini extrauterine. Meninge - Meningita tuberculoasa provoaca febra, dureri de cap,
rigiditate a gatului, greata, confuzie, convulsii si somnolenta, simptome care pot duce la coma.
Pericard (invelisul inimii) - Infectia TBC limiteaza capacitatea inimii de a pompa si provoaca
febra, dureri in piept, vene marite ale gatului si dificultati de respiratie.

Profilaxie

Eforturile de prevenire și control al tuberculozei se bazează pe vaccinarea nou-născuților

și pe detectarea și tratamentul adecvat al cazurilor active. Organizația Mondială a Sănătății
(OMS) a atins un anumit grad de reușită datorită unui regim de tratament îmbunătățit,
observându-se o ușoară scădere a numărului de cazuri. Conditiile de igiena, aerisirea corecta a
spatiilor de locuit sau a celor in care mai multe persoane isi desfasoara activitatea, buna
functionare a instalatiilor de ventilatie pot contribui la reducerea trasmiterii bolii, prin reducerea
numarului nucleilor de picatura.
6. Bruceloza
 Bruceloza este o boala infectioasa produsa de Brucella sp., care se transmite de la
animale la oameni (zooantroponoza), cel mai adesa prin lapte nepasteurizat, branza si alte
produse lactate. Bacteria se poate raspandi prin aer sau prin contact direct cu animalele infectate
sau cu secretiile provenite de la acestea, in conditiile existentei unei solutii de continuitate
tegumentare (plagi).

Simptomatologie

Simptomele incep ca o boala febrila acuta cu putine sau deloc semne locale si
progreseaza catre un stadiu cronic, cu recaderi ale febrei, slabiciune si vagi dureri.

Perioada de incubatie variaza de la 5 zile la cateva luni si este in medie de 2 saptamani.

Debutul poate fi brusc, cu frisoane si febra, cefalee severa, dureri articulare si de spate, stare
generala proasta si, ocazional diaree.

Debutul poate fi si insidios, cu o stare generala prodromala, de intensitate redusa, durere

musculara, cefalee si dureri de ceafa, urmate de o crestere a temperaturii vespelare (seara). Pe
masura ce boala progreseaza, temperatura creste catre 40-41 grade C, apoi scade gradat la valori
apropriate de ale normalului, cu transpiratie abundenta catre dimineata.
 De regula, febra intermitenta persista timp de 5 zile, urmata de o remisiune de 2-14 zile,
cand simptomele se reduc mult in intensitate sau dispar. La unii pacienti, febra poate fi
tranzitorie. La altii, faza ferila apare odata sau in mod repetat, in valuri (ondulatorie), iar
remisiunile dupa luni sau ani.

Dupa faza initiala febrila pot aparea anorexia, scaderea ponderala, durerile abdominale si
articulare, durerile de spate, slabiciunea, iritabilitatea, insomnia, depresia si instabilitatea
emotionala.

Constipatia este de obiei, pronuntata. Apare splenomegalia, iar ganglionii limfatici pot fi
usor sau moderat mariti. Pana la 50% dintre pacienti au hepatomegalie.

Pacientii cu bruceloza acuta, necomplicata, se vindeca, de regula in 2-3 saptamani, chiar

fara tratament. Unii evolueaza catre o boala subacuta, intermitenta sau cronica. Complicatiile
sunt rare, dar includ endocardita bacteriana subacuta, meningita, encefalita, nevrita, orhita,
colecistita, supuratia hepatica si osteomielita.

Profilaxie

Controlul bolii se realizează prin:

Depistarea şi eliminarea animalelor infectate, vaccinarea animalelor sănătoase, purtarea

echipamentului de protecţie de către muncitorii din abatoare, igiena riguroasă, evitarea
consumului de produse nepasteurizate, vaccinarea indivizilor expuşi riscului de infecţie,
sensibilizarea publicului și educația

7. Tularemia

Tularemia este o boala infectioasa (zoonoza), rara, care poate afecta pielea, ochii si
plamanii.

Adesea numita febra de iepure, boala este cauzata de bacteria Francisella tularensis.
Aceasta afeceaza mai ales mamiferele, in mod special, rozatoarele: iepuri de casa, de camp, dar
si pasari, reptile si pesti.

Tularemia se poate transmite la om prin mai multe cai, inclusiv muscaturi de insecte si
prin contactul direct cu un animal infectat. Tularemia este extrem de contagioasa si are potential
letal daca nu este tratata.

De obicei, tratamentul cu antibiotice este eficient daca este instituit in faza precoce a
bolii. Cei mai multi dintre bolnavii expusi la tularemie, manifesta boala, in general, dupa 2 - 10
zile, desi perioada de incubatie a bolii este fie mai scurta de cateva ore sau mai lunga de trei
saptamani.

Simptomatologie
 Există câteva tipuri de tularemie, iar tipul pe care îl luaţi depinde de cum şi unde v-a
intrat bacteria în corp. De obicei, acestea intră prin piele sau membranele mucoase, dar pot fi şi
inhalate sau mâncate. Fiecare tip de tularemie are propriul set de simptome.

Tularemia ulceroglandulară este cea mai comună formpă a bolii. Simptomele ei includ:

Un ulcer de piele care se formează la locul infecţiei Ganglioni limfatici umflaţi şi dureroşi.Febră.

Frisoae. Dureri de cap. Epuizare.

Tularemia glandulară indică aceleaşi simptome ca şi tularemia ulceroglandulară, cu

excepţia ulcerului de piele. Tularemia oculoglandulară care afectează ochii poate provoca dureri

ale ochilor, roşeaţă, umflătură şi un ulcer la interiorul pleoapei.

Tularemia orofaringiană de obicei este cauzată de hrănirea cu carne de animal sălbatic

care nu a fost gătită bine sau bând apă contaminată, care afectează tractul digestiv. Simptomele

includ febră, dureri de gât, ulcere ale gurii, vomitat şi diaree.

Tularemia pneumonică, mai comună oamenilor vârstnici cu tuse, dureri în piept şi

dificultăţi de respiraţie.

Tularemia tifoidă, o formă rară şi serioasă a bolii care de obicei provoacă: febră ridicată,

epuizare extremă, vomitare şi diaree, splină lărgită, ficat mărit şi pneumonie.

Prfofilaxie

Au existat încercări fără succes pentru inventarea vaccinului împotriva tularemiei.

Oamenii trebuie să se protejeze împotriva infecţiilor cu tularemia atunci când muncesc într-o

zonă cu un risc ridicat de infectare, unde tularemia există cu aceste măsuri:

 Protejarea împotriva insectelor, protejarea copiilor de insecte, protejaţi animalele de

companie,tratarea animalelor cu grijă.

 8. Poliomielita

Poliomielita este o boala virala, extrem de contagioasa, care poate provoca

paralizie, dificultati respiratorii si in cazuri grave chiar moartea bolnavului. Copiii cu
varste mai mici de 5 ani sunt cei predispusi la a contracta aceasta boala, fata de orice alta
categorie de varsta.

Poliomielita este cauzata de un virus care poarta numele de Poliovirus. Acesta are
drept material genetic ARN, si odata patruns in organism se localizeaza la nivelul
sistemului digestiv, mai precis la nivelul tractului gastro-intestinal, dar si la nivelul
faringelui (orofaringelui).Principalul mecanism de transmitere e fecal-oral.Acest virus se
transmite de la om la om prin intermediul materiilor fecale. Persoanele care locuiesc in
conditii insalubre, care nu au apa potabila, se pot infecta prin consumarea apei infectate
de reziduuri umane, care pot contine acest virus.Virusul se mai poate raspandi si
consumand apa sau mancare care a luat contact direct cu o persoana infectata de
poliovirus.

Simptomatologie

Tipul subclinic – dureaza in jur de 72 de ore sau mai putin si poate cuprinde urmatoarele
manifestari:Dureri de cap,dureri de gat,febra,greata,stare de disconfort general

Tipul non-paralitic – Acesta dureaza un interval mai mare de timp: De la cateva zile pana
la cateva saptamanisi poate cuprinde urmatoarele manifestari:febra,durere de gat in absenta unei
afectiuni a sistemului respirator superior care sa justifice durerea,dureri de
cap,greata,oboseala,reflexe anormale,probleme cu deglutitia si/sau respiratia,dureri de spate si de
gat, rigiditate la nivelul lor,dureri de brate si de picioare, insotite de rigiditate,spasme musculare

Tipul paralitic: la inceput acesti pacienti prezinta simptomele poliomielitei non-

paralitice. Apoi apar urmatoarele simptome:Pierderea reflexelor,spasme musculare insotite de
dureri musculare severe,paralizie brurca (temprorara sau permanenta). Poate sa apara si paralizia
totala, dar este rara. Doar 1% dintre toate cazurile de polio este intalnita acest tip de paralizie.
Dintre pacientii care vor suferi de paralizie, aproximativ 10% decedeaza, deoarece paralizia ataca
si muschii respiratori.Deformarea membrelor

Profilaxie

Vaccinarea impotriva poliomielitei este introdusa in calendarul national de vaccinare din

anul 1956. Pana in anul 2008 s-a administrat in Romania vaccinul polio oral (VPO, vaccin viu
atenuat), iar din 2009 a fost inlocuit cu vaccinul polio injectabil (VPI, vaccin inactivat).

Administrarea vaccinului polio injectabil (VPI) are un numar extrem de limitat de

contraindicatii si efecte secundare reduse, ceea ce il recomanda ca un vaccin sigur.
 9. Hepatita virală

Hepatitele virale reprezinta un grup de afectiuni caracterizate prin alterarea functiei

hepatice ca urmare a multiplicarii virusurilor in celulele acestuia.

● Afectarea hepatica este initial acuta (primele 6 luni de la infectare), majoritatea

virusurilor hepatitice persistand ulterior in organism si modificand progresiv si variabil
arhitectura si functionalitatea ficatului pana la stadii ireversibile.
● Afectiunile hepatice care evolueaza peste 6 luni de la momentul infectarii se numesc
hepatite cronice, iar virusurile ce pot determina aceste boli sunt: virusul hepatitic B
(VHB) in asociere sau nu cu virusul hepatitic delta (D) si virusul hepatitic C (VHC).
 Simptomatologie

Simptomele dureaza, in general, mai putin de doua luni, insa, in 10-15% dintre cazuri,

pot persista pana la sase luni. Acestea includ:

Febra; Oboseala; Scaderea apetitului alimentar; Greata si/sau varsaturi; Dureri

abdominale; Urina inchisa la culoare; Diaree si scaune deschise la culoare; Dureri articulare;

Icter (ingalbenirea mucoaselor pielii si ochilor).

Majoritatea copiilor sub sase ani nu au simptome, iar atunci cand apar, copiii mici nu

prezinta icter. Virusul se poate transmite chiar si de catre persoanele asimptomatice, cu pana la

doua saptamani inainte de aparitia simptomelor.

 Profilaxie

Cea mai simpla modalitate de prevenire a hepatitei A este vaccinarea. Pentru a beneficia

de eficienta completa a vaccinului, va fi nevoie de mai mult de o doza, in general, doua,

administrate la distanta de sase luni. Cu toate acestea, numarul si intervalul dozelor se stabilesc

in functie de vaccinul administrat.

O alta forma a vaccinului vine in combinatie cu vaccinul anti-hepatita B si poate fi

administrat doar persoanelor peste 18 ani. Acest tip de vaccin este administrat in trei doze, pe

parcursul a sase luni.

Persoanele care au prezentat reactii alergice la vaccinuri nu ar trebui sa primeasca

vaccinul anti-hepatita A, la fel si in cazul celor alergice la orice componenta a vaccinului. De

asemenea, vaccinul nu este recomandat copiilor sub un an.

Pe langa vaccin, este recomandata igiena mainilor dupa toaleta, dupa schimbarea

scutecelor si inainte de pregatirea si luarea mesei.

 10. Cnjunctivita de bazin

Conjunctivita de piscină (conjunctivita foliculară acută) reprezintă inflamaţia

conjunctivei oculare, afecţiunea fiind mai frecventă la copii şi tineri care frecventează
ştrandurile şi piscinele în sezonul cald.

Conjunctivita de piscină este de două tipuri:

• iritativă, datorită clorinării în exces a apei, la concentraţii de peste 5mg/l de apă;

• infecţioasă (produsă de adenovirusuri sau Chlamydia), datorată clorinării insuficiente a

apei din piscine.
 Simptomatologie

Simptomele cel mai frecvent intalnite in cursul evolutiei bolii sunt:

● Prurit (mancarime) ocular

● Senzatia de corp strain (nisip in ochi)
● Usturime sau senzatie de arsura
● Congestie conjunctivala (inrosirea ochiului) datorata dilatatiei vasculare conjunctivale
● Secretii conjunctivale de volum crescut (infectii virale, reactii alergice) si uneori de
aspect modificat (infectii bacteriene);
● Hiperlacrimare.
 In cazul etiologiilor alergice, modificarile conjunctivei sunt insotite si de alte simptome:
nas infundat cu secretii apoase, tuse seaca, edem palpebral (edem al pleoapelor), secretie oculara
apoasa sau filamentoasa.

Profilaxie

Conjunctivita poate fi prevenita prin adoptarea unor masuri simple de igiena:

● Curatarea frecventa a mainilor cu apa si sapun

● Evitarea gestului de a freca ochii
● Evitarea folosirii in comun a picaturilor de ochi, a prosoapelor si cosmeticelor (rimel,
dermatograf, fard de pleoape) cu alte persoane
● In masura in care este posibil, evitarea expunerii la alergeni, iritanti chimici
● In cazul conjunctivitelor de sezon (conjunctivita de piscina) nu duceti mainile la ochi la
iesirea din bazin, inainte de igienizarea acestora
● Apelati la ochelarii de soare si/ sau ochelari de inot
● Curatati fata cu apa curata dupa ce iesiti din bazin
● Urmati sfaturile medicilor cu privire la intretinerea si utilizarea corecta a lentilelor de
contact.
 11. Molluscum contagiosum

Molluscum contagiosum este o infectie virala, cauzata de poxivirusul care ii poarta

numele (virusul molluscum contagiosum).

Molluscum contagiosum este o infectie virala relativ comuna a pielii, ce are ca rezultat
leziuni (umflaturi) rotunde ale pielii, ferme, nedureroase, de diferite dimensiuni. Daca
umflaturile sunt zgariate sau ranite, infectia se poate raspandi pe pielea din jur. Molluscum
contagiosum se raspandeste si prin contactul persoana-persoana sau prin contactul cu obiecte
infectate.

Desi este cea mai frecventa la copii, molluscum contagiosum poate afecta si adultii - in
special cei cu sistem imunitar slabit.

La adultii cu un sistem imunitar normal, molluscum contagiosum care implica organele

genitale este considerat o infectie cu transmitere sexuala.

Umflaturile asociate cu molluscum contagiosum dispar de obicei singure in decurs de un

an fara tratament, dar poate fi nevoie si de un tratament prescris de medic.

Simptomatologie

Semnele si simptomele infectiei cu molluscum contagiosum includ umflaturi pe piele

care:
 ● Sunt ridicate, rotunde si rosii;
● Sunt mici - de obicei cu un diametru mai mic de 6 milimetri;
● In mod caracteristic, au un punct in partea de sus langa centru, fiind asemanator cu un
cos;
● Leziunile pot deveni inflamate;
● Leziunile prezinta mancarime;
● Leziunile pot fi indepartat cu usurinta prin zgariere sau frecare, lucru care poate raspandi
virusul pe pielea din jur.

La copii, leziunile apar pe fata, gat, axile, brate si maini. La adulti, leziunile pot fi vazute
pe organele genitale, abdomenul inferior si coapsele interioare, daca infectia a fost transmisa
sexual.

Profilaxie

Desi molluscum contagiosum se produce in urma transmiterii virusului, atat prin contact
direct, cat si indirect, riscul real al multiplicarii acestuia si dezvoltarii afectiunii nu este asa de
mare precum pare. Totusi, aplicarea unor metode de preventie poate reprezenta un instrument
extrem de util in scaderea la minimum a sanselor de a intercepta vreodata virusul, precum si in
evitarea aparitiei recurentelor.

Printre modalitatile de preventie cele mai eficiente se intalnesc:

● Evitarea folosirii la comun a obiectelor care vin in contact direct cu pielea (prosoape,
haine);
● Evitarea atingerii papulelor si apoi a altor zone ale pielii sau a unor lucruri pe care le vor
folosi alte persoane;
● Evitarea lezarii papulelor si raspandirii fluidului contagios;
● Evitarea contactului sexual in cazul unei infectii active in zona genitala (respectiv
evitarea contactului cu o persoana infectata);
● Acoperirea, pe cat posibil, a zonelor de piele unde sunt prezente papulele, pana cand
acestea se vor vindeca.
 Astfel, molluscum contagiosum este o infectie virala, care se manifesta prin afectarea
aspectului normal al pielii, fapt care poate crea neplaceri, atat la nivel fizic, cat si psihic. Totusi,
usurinta procedeului diagnostic si gama larga de optiuni terapeutice fac ca aceasta afectiune sa
fie una tratabila si usor gestionabila, cu recapatarea aspectului normal al tegumentelor, in cele
mai multe cazuri.
 ȘCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ „FUNDENI”
BUCUREȘTI

PORTOFOLIU

MODUL: GENETICP
SPECIALIZARE: ASISTENT MEDICAL GRNERALIST
ELEV: PANĂ MIRUNA-MARIELENA
CLASA: ID
PROFESOR: DR.UNCU ANDA

AN: 2022-2023