TIPURI DE FEBRA

 febră în platou în febra tifoidă,

 pneumonia,
 febră intermitentă în septicemie,
Febra tifoidă: transmitere, simptome, diagnostic, tratament, vaccinare, măsuri
de prevenție

Febra tifoidă este o boală infecţioasă severă, răspândită în toate ţările exotice cu climă caldă. Este o
afecțiune acută ce apare în urma contactării bacteriilor Salmonella typhi sau Salmonella paratyphi, cea
din urmă provocând forma severă a bolii. Agentul patogen se găsește în apa contaminată sau în hrană și
se transmite prin consumul lichidelor si a alimentelor contaminate, ca apoi să se răspândească de la
bolnavi către persoanele sănătoase.

Febra tifoida este caracteristică Mexicului, Americii de Sud, Indiei, Pakistanului sau Egiptului, epidemia
fiind alimentată de condițiile insalubre de viață si nerespectarea normelor elementare de igienă.

Persoane care intenţionează să călătorească în zonele rurale din ţările tropicale trebuie să se vaccineze.
Pentru a evita infectarea, este necesară respectarea regulilor esenţiale de igienă ( spălarea temeinică a
fructelor şi legumelor întotdeauna înainte de consum, apă de băut numai din surse de încredere, etc).

Transmitere

Febra tifoidă are potențial de evoluție severă, ocazional amenințătoare de viață. Se transmite prin
intermediul alimentelor si apei contaminate de fecale sau urina bolnavilor sau purtatorilor. Infecția se
poate produce oriunde, dar mai ales în locurile/ţările în care igiena publică sau personală este deficitară.
Transmiterea bolii se face prin: fecale, urină, secreții biliare, puroi. În cele mai multe cazuri, până la
75%), boala e contractată în timpul călătoriilor în străinătate.

Surse de infecție sunt: bolnavii de febră tifoidă, purtătorii de bacil tific asimptomatici, foști bolnavi
purtătorii temporari (elimină bacilul timp de trei luni), foști bolnavi purtătorii cronici (elimină bacilul
timp de câțiva ani). Bacteria Salmonella poate să supraviețuiască până la patru săptămâni în afara unei
gazde.

Moduri de transmitere:

 prin contact cu mâinile murdare, cu obiecte contaminate cu secreţii, excreţii

 prin consum de apă contaminată sau alimente contaminate (lapte, legume, fructe nespălate,
etc)
 prin transport pasiv de către vectori (muşte)
 aerogen, în spitale, prin antrenarea pulberilor ce conţin agenţii etiologici

Semne și simptome
 TIPURI DE FEBRA

Febra tifoidă este o afecțiune sistemică severă caracterizată prin febră și dureri abdominale produsă ca
urmare a infecției diseminate cu S. typhi sau S. paratyphi. Chiar și după tratamentul cu antibiotice și
dispariția simptomelor, unele persoane continuă să fie purtători ai bolii timp de mai mulți ani, putând
infecta alte persoane. Astfel, un procent de până la 10% dintre pacienții cu febra tifoidă netratată
excretă S. typhi în scaun o perioadă de maxim 3 luni, iar 1-4% dezvoltă starea de purtător cronic.

Febra tifoidă, boală contagioasă, mai este cunoscută sub denumiri ca febra gastrică, tifosul abdominal,
febra infantilă remitantă, febra lentă, febra nervoasă sau febra pitogenică. Cele mai frecvente
complicații sunt: delirul, perforația intestinală, hemoragie intestinală, hepatită toxică, encefalită și
miocardită.

Principalele manifestări:

 stări de slăbiciune
 insomnii
 dureri de cap, dureri musculare
 tuse uscată
 febră, frisoane, transpirații abundente
 dureri abdominale
 lipsa apetitului
 diaree/constipație
 erupții pe torace si abdomen
 în cazuri grave, inflamația splinei
 delir
 eroziuni ale peretelui intestinal care produc hemoragii
 stare de imobilitate numită starea tifoidă

Diagnostic

Diagnosticul de febră tifoidă trebuie luat în considerare la orice persoană cu febră care a călătorit recent
într-o regiune tropicală sau sub-tropicală. Criterii de laborator: - Izolarea Salmonella typhi sau paratyphi
dintr-un produs biologic: sânge, materii fecale, urină, biopsii de măduvă osoasă, splină, articulaţii
afectate, flegmoane metastatice.

 Hemocultură, coprocultură, reacția Widal (IgMși IgG pentru anti -genele H și O), alte teste
serologice

Criterii epidemiologice: Cel puţin una din următoarele trei legături epidemiologice:

 Expunere la o sursă comună

 Transmitere de la om la om
 Expunere la alimente/apă de băut contaminate

Tratament
 TIPURI DE FEBRA

Izolarea în spital este obligatorie cu păstrarea repausului strict la pat şi dietă lichidă şi semisolidă, bogată
în calorii. Depistarea purtătorilor sănătoşi (purtători ai bacilului care nu fac boala) trebuie, de asemenea,
să fie practicată în anturajul bolnavului pentru a evita împrăştierea bolii.

Febra tifoidă se tratează prin administrarea antibioticelor specifice care omoară bacteria Salmonella.
Fără tratament antibiotic, febra tifoidă evolueză timp de 4 săptămâni. Prevenirea febrei tifoide este
posibilă prin vaccinare, recomandată în special persoanelor care călătoresc sau locuiesc în regiuni cu risc
crescut de îmbolnăvire.

Vaccinul împotriva febrei tifoide

Există două vaccinuri aprobate pentru a preveni febra tifoidă: Ty21A vaccin oral, viu și vacinul
poilzaharid tifoid injectabil. Ambele protejează între 50-80% . Vaccinarea este recomandată în special
pentru persoanele care intenţionează să călătorească într-o ţară tropicală. Aceste vaccinuri se pot
administra în spitale sau în unităţi sanitare de specialitate. Vaccinul tifoidic este recomandat pentru
călătorii în afara granițelor: India, Pakistan Nepal, Bangladesh, Africa de Sud

Vaccinul tifoidic este utilizat pentru imunizarea activă împotriva febrei tifoide cauzată de Salmonella
enterica serovar typhi (S. typhi) la adulţi, adolescenţi şi copii cu vârsta peste 2 ani, în special la
persoanele care călătoresc în zone endemice, populaţie care migrează, personal medical şi personal
militar.

Vaccinul împotriva febrei tifoide conţine polizaharid capsular purificat de Salmonella typhi. Această
vaccinare oferă protecție împotriva riscului de infecție cu Salmonella typhi dar nu și împotriva
Salmonella paratyphi A sau B sau împotriva tipurilor non-tifoidiene de Salmonella. Se poate administra
intramuscular adulţilor şi copiilor de peste 2 ani pentru a preveni febra tifoidă, pentru cei care călătoresc
în zone endemice. Pentru prevenirea febrei tifoide se recomandă administrarea unei singure doze de
vaccin polizaharid capsular purificat de Salmonella typhi, intramuscular, cu două-trei saptămâni înaintea
plecării – răspunsul imun apare în 14-21 de zile înainte de expunere, iar revaccinarea se efectuează la un
interval de trei ani, dacă riscul de expunere persistă.

Se poate administra odată cu alte vaccinuri, în locuri diferite. Cele mai frecvente reacţii adverse sunt
reprezentate de cefalee (16-20%) şi diferite reacţii locale (7%). Contraindicaţiile, precauţiile şi reacţiile
adverse sunt aceleaşi ca la orice vaccin polizaharidic. Nu se recomandă administrarea vaccinului la sugari
şi copiii cu vârsta .
Pneumonia este o infectie sau o inflamatie a alveolelor pulmonare, ca urmare a
prezentei diverselor bacterii in unele zone ale plamanilor. In cazul in care plamanii sunt
infectati cu anumite bacterii, corpul uman reactioneaza prin activarea sistemului imunitar, in
scopul de a distruge infectia. Acest lucru se concretizeaza prin acumularea de lichid in zona
plamanilor. Alveolele pulmonare nu pot functiona corect in prezenta acestui lichid.
Pneumonia lobara este o forma de infectie a plamanilor care implica o inflamatie continua a
unuia dintre lobii pulmonari. De obicei, boala debuteaza brusc si pot rezulta complicatii
 TIPURI DE FEBRA
grave daca nu este tratata, inclusiv deteriorarea permanenta a structurilor plamanilor, ceea
ce determina prelungirea problemelor respiratorii. Tratamentul presupune administrarea de

antibiotice agresive, pentru a ucide organismele care au provocat infectia si, apoi tratament
de sustinere. Mortalitatea este scazuta in cazul in care se urmeaza tratament corect cu
antibiotice.

Cauze

Bacteria responsabila de cele mai multe ori pentru declansarea pneumoniei lobare este
pneumococul. Cele mai multe cazuri de penumonie lobara au fost inregistrate la adultii tineri
sanatosi si au fost cauzate de streptococcus pneumoniae tipul 1.2,3 si 7. Totusi, ocazional,
acest tip de pneumonie poate fi cauzata si de alte organisme cum ar fi: klebsiella
pneumoniae, stafilococi, streptococi si h.influenze.
Multi oameni dezvolta pneumonie lobara dupa un episod de raceala sau gripa, atunci cand
bacteriile ajung in caile respiratorii. Acestea calatoresc in plamani si ca urmare a sistemului
imunitar slabit, colonizeaza intr-unul din lobi si declanseaza infectia si inflamatia. Alti factori
care pot favoriza aparitia conditiei sunt: iritatiile mucoasei respiratorii, malnutritia, debilitatea
fizica si expunerea la temperaturi scazute.
Pneumonia este o infectie sau o inflamatie a alveolelor pulmonare, ca urmare a prezentei
diverselor bacterii in unele zone ale plamanilor.
In cazul in care plamanii sunt infectati cu anumite bacterii, corpul uman reactioneaza prin
activarea sistemului imunitar, in scopul de a distruge infectia. Acest lucru se concretizeaza
prin acumularea de lichid in zona plamanilor. Alveolele pulmonare nu pot functiona corect in
prezenta acestui lichid.
Pneumonia lobara este o forma de infectie a plamanilor care implica o inflamatie continua a
unuia dintre lobii pulmonari. De obicei, boala debuteaza brusc si pot rezulta complicatii
grave daca nu este tratata, inclusiv deteriorarea permanenta a structurilor plamanilor, ceea
ce determina prelungirea problemelor respiratorii. Tratamentul presupune administrarea de
antibiotice agresive, pentru a ucide organismele care au provocat infectia si, apoi tratament
de sustinere. Mortalitatea este scazuta in cazul in care se urmeaza tratament corect cu
antibiotice.

Cauze
Bacteria responsabila de cele mai multe ori pentru declansarea pneumoniei lobare este
pneumococul. Cele mai multe cazuri de penumonie lobara au fost inregistrate la adultii tineri
sanatosi si au fost cauzate de streptococcus pneumoniae tipul 1.2,3 si 7. Totusi, ocazional,
acest tip de pneumonie poate fi cauzata si de alte organisme cum ar fi: klebsiella
pneumoniae, stafilococi, streptococi si h.influenze.
Multi oameni dezvolta pneumonie lobara dupa un episod de raceala sau gripa, atunci cand
bacteriile ajung in caile respiratorii. Acestea calatoresc in plamani si ca urmare a sistemului
imunitar slabit, colonizeaza intr-unul din lobi si declanseaza infectia si inflamatia. Alti factori
care pot favoriza aparitia conditiei sunt: iritatiile mucoasei respiratorii, malnutritia, debilitatea
fizica si expunerea la temperaturi scazute.
Simptome
 TIPURI DE FEBRA
Pneumonia lobara afecteaza de obicei doar un lob pulmonar. Lichidul prezent in
plaman sau colectia pleurala va determina aparitia unor simptome specifice. Pneumonia
debuteaza si se raspandeste rapid. Printre manifestarile conditiei se numara:

 tuse productiva
 febra
 tremur
 respiratie rapida
 greata si varsaturi
 dureri musculare
 herpes nazo-labial (deseori localizat pe partea focarului pneumonic)
 frisoane
 ingreunarea respiratiei
 prezenta unei spute sanguinolente
 dureri toracice si pulmonare
 dureri de cap
 astenie.
Manifestarile bolii difera in functie de starea generala de sanatate a bolnavului, dar si de
stadiul in care se afla penumonia lobara.

Stadiile penumoniei lobare

Succesiunea de etape ale penumoniei lobare necomplicate presupune:

 congestie predominanta in primele 24 de ore de la debutul bolii (alveolita seroasa) - primele 2

zile
 hepatizare rosie descrisa ca afectarea acuta a tesutului pulmonar, care prezinta secretie
confluenta ce contine neutorfile si celule rosii. De asemenea, capilarele septale sunt
congestionate (alveolita fibrinoasa) - intre zilele 2-4
 hepatizarea cenusie are loc dupa ce se dezintegreaza celulele rosii si persista exsudatele
fibrinosupurative (alvelolita leucocitara) - intre zilele 4-8
 faza de rezolutie sau de vindecare - dupa a 8-a zi.
Diagnostic
Pentru stabilirea diagnosticului de pneumonie lobara, medicul va face un examen clinic si o
serie de investigatii paraclinice. Medicul va solicita, in cazul bolnavului suspectat de
pneumonie lobara, urmatoarele teste:

analize de sange

cultura de sputa

analiza lichidului pulmonar

radiografie toracica.
Cu ajutorul radiografiei toracice se poate delimita care zona pulmonara este implicata. In
cazul in care se face radiografie toracica, se poate vizualiza zona obstructionata a lobului
implicat. Acest lucru permite medicului sa determine gradul de infectie.
 TIPURI DE FEBRA
Complicatii
Netratata corespunzator si prompt, boala poate declansa o serie de complicatii printre care:

 pleurezia serofibrinoasa
 pleurezia purulenta
 abcesul pulmonar
 suprainfectia.
Printre complicatiile destul de rare ale bolii s-ar putea numara: insuficienta cardiaca acuta,
pericardita purulenta, endocardita pneumococica, meningita pneumococica,
glomerulonefrita, raspandirea infectiei la cavitatea pleurala, bacteriemie si sepsis cu
infectarea altor organe.
Complicatiile pot fi un motiv de ingrijorare pentru bolnavii cu antecedente de tulburari
respiratorii si la cei care au sistemul imunitar compromis, deoarece sunt mai putin capabili
sa lupte impotriva infectiilor agresive.

Tratament

Tratamentul de prima intentie in cazul pneumoniei lobare consta in administrarea de

antibiotice, asigurarea permeabilitatii cailor respiratorii si hidratarea corespunzatoare. In
functie de gravitatea bolii, bolnavul poate fi spitalizat pentru a i se acorda asistenta
medicala necesara si pentru a se evita aparitia complicatiilor. Persoanele tratate pot fi
afebrile, cu putine semne fizice, incepand cu 48-72 de ore de la initierea tratamentului cu
antibiotice.

Pneumonia
Pneumonia reprezinta inflamatia acuta a plamanilor cauzata de o infectie. Multe microorganisme pot
provoca pneumonie, incluzand bacterii, virusuri sau fungi. Agentul patogen variaza in functie de varsta
pacientului, de mediul in care a aparut pneumonia si de o serie de alti factori care tin de pacient. Chiar si
atunci cand sunt efectuate investigatii avansate, microorganismul nu poate fi identificat in peste 50%
dintre cazuri. Simptomele cele mai frecvente sunt: febra, frisoane, tuse cu producere de sputa si
dificultatea in respiratie (dispnee). Diagnosticul este suspectat pe datele clinice si este confirmat de
radiografia toracica. Tratamentul pneumoniei bacteriene se face cu antibiotice alese empiric (selectate pe
baza patogenului probabil si a severitatii bolii).
Tratamentul de sustinere consta in administrarea de lichide, antipiretice, analgezice si O2 in cazul
pacientilor cu hipoxemie (concentratie scazuta a oxigenului in sange). Pe baza unor factori de risc,
medicul va stabili daca pacientul poate fi tratat in siguranta in ambulatoriu sau daca necesita internare
datorita riscului mare de complicatii. In general, prognosticul este foarte bun in cazul pacientilor tineri sau
cu stare buna de sanatate, insa pneumonia poate provoca decesul la pacientii cu varste extreme si/sau cu
stare de sanatate precara.

Cum se produce pneumonia

Caile aeriene si plamanii sunt expusi in mod constant agentilor patogeni din mediul extern. Caile aeriene
superioare si in special orofaringele sunt colonizate cu asa-numita flora normala (peste 200 specii de
bacterii), care se afla intr-o relatie de simbioza cu organismul persoanei si care joaca un rol important in
protectia acestuia fata de microorganismele patogene, putand preveni proliferarea si invazia acestora prin
diferite mecanisme. Microaspiratia in plamani a acestor bacterii din tractul respirator superior apare in
 TIPURI DE FEBRA
mod obisnuit, dar aceste microorganisme sunt usor anihilate de multiplele mecanisme respiratorii de
aparare ale unei persoane sanatoase.
Pneumonia se dezvolta atunci cand:
 Aceste mecanisme de aparare sunt compromise.

 Se produce aspirarea unei cantitati mari de bacterii (macroaspiratie) care depaseste capacitatea
naturala de protectie a plamanilor.

 Este inhalat in caile respiratorii un agent patogen deosebit de virulent.

Ocazional, infectia pulmonara se dezvolta atunci cand agentii patogeni ajung in plamani prin fluxul
sanguin sau prin extindere din vecinatate. Un alt mecanism potential identificat recent este disbioza
microbiomulul existent in plamani (dezechilibrul bacteriilor normale).
Mecanismele de aparare ale cailor aeriene superioare includ: imunoglobulinele IgA, proteazele si
lizozimul din saliva cu efect antimicrobial, inhibitorii de crestere produsi de flora bacteriana normala si
fibronectina, care acopera mucoasa si inhiba aderenta germenilor de mucoasa cailor respiratorii
superioare.
Apararea nespecifica din caile aeriene inferioare este reprezentata de tuse si clearance-ul mucociliar, prin
intermediul carora se elimina prin mucus germenii inhalati din caile respiratorii superioare. De asemenea,
exista o multitudine de mecanisme de aparare specifica impotriva unui anumit agent patogen.
Toate aceste mecanisme protejeaza majoritatea oamenilor impotriva infectiilor respiratorii. Totusi,
numeroase conditii altereaza flora normala (de exemplu, boli sistemice, subnutritia, expunerea la mediul
de spital, administrarea de antibiotice), cresc virulenta germenilor (administrarea de antibiotice care
determina rezistenta la antibiotice) sau afecteaza aceste mecanisme de protectie (de exemplu, fumatul,
intubatia nazogastrica sau endotraheala, un sistem imunitar slabit). Astfel, agentii patogeni care ajung in
caile aeriene inferioare se multiplica si determina inflamatia acuta a plamanilor cu aparitia pneumoniei.
Pneumonia poate afecta un singur sau mai multi lobi pulmonari (un lob reprezinta o portiune bine definita
din plaman, existand 2 lobi in plamanul stang, respectiv 3 lobi in plamanul drept) si se numeste
pneumonie lobara. Atunci cand inflamatia afecteaza zone din ambii plamani, adesea in apropierea sau in
jurul bronhiilor (tuburi care transportul aerul de la trahee in plamani) se numeste bronhopneumonie .

Cauze
Exista mai mult de 30 de agenti patogeni. Bacteriile, virusurile, fungii (ciupercile) si parazitii pot cauza
pneumonie. Streptococcus pneumoniae (pneumococul) reprezinta inca cel mai frecvent agent patogen
pentru toate grupele de varsta, loc de aparitie a pneumoniei si regiunile geografice. Cu toate acestea,
incidenta infectiei cu S. pneumoniae a scazut din cauza procentului ridicat de persoane vaccinate
antipneumococic si a dezvoltarii imunitatii colective. Odata cu disponibilitatea investigatiilor sensibile de
diagnostic de biologie moleculara, virusurile reprezinta o cauza din ce in ce mai recunoscuta de
pneumonie. Pneumonia virala poate fi cauzata de virusurile gripale, virusul respirator sincitial (VRS) si
SARS-CoV-2 (virusul care cauzeaza COVID-19).
Pneumonia bacteriana
Bacteriile sunt cea mai frecventa cauza de pneumonie la adultul tanar cu varsta peste 30 ani, in absenta
pandemiei virale in curs de desfasurare COVID-19. Pneumonia bacteriana poate sa apara de sine statator
sau uneori poate complica o pneumonie virala, cum este cea produsa de virusurile gripale sau de SARS-
CoV-2 care determina boala COVID-19.
 TIPURI DE FEBRA
Cea mai frecventa cauza a pneumoniei bacteriene este Streptococcus pneumoniae (pneumococ), care este
bacteria cel mai frecvent intalnita la orice varsta, mediu de aparitie a pneumoniei sau regiune geografica.
Alte cauze sunt:
 Mycoplasma pneumoniae

 Chlamydophila pneumoniae

 Legionella pneumophila

 Haemophilus influenzae
Pneumonia „atipica”
Mycoplasma pneumoniae, Chlamydia pneumoniae si Legionella pneumophila sunt bacterii denumite
„atipice”, deoarece pneumonia cauzata de aceste microorganisme poate avea simptome si aspect
radiologic usor diferit si raspunde la antibiotice diferite fata de bacteriile tipice (pneumococul) care
cauzeaza pneumonie. Chiar daca aceste bacterii sunt numite „atipice”, sunt relativ frecvente.
 Mycoplasma pneumoniae - este o bacterie de mici dimensiuni, larg raspandita, care infecteaza de
obicei persoanele tinere, cu varsta < 40 de ani, in special care traiesc si lucreaza in comunitati.
Aceasta pneumonie se manifesta adesea discret, astfel incat poate ramane nediagnosticata (de
aceea, informal, este denumita pneumonie „dusa pe picioare”).

 Chlamydophila pneumoniae - determina in mod obisnuit infectii ale cailor respiratorii superioare
pe tot parcursul anului, insa poate cauza si o forma usoara de pneumonie.

 Legionella pneumophila - cauzeaza o forma severa de pneumonie denumita boala legionarilor sau
legioneloza. Denumirea provine de la prima epidemie de pneumonie severa, cu un numar mare de
decese, care s-a produs printre participantii la Conventia Anuala din 1976 a Legiunii Americane a
fostilor combatanti. Spre deosebire de alte pneumonii bacteriene, Legionella nu se transmite de la
o persoana la alta. Infectia indusa de Legionella este dobandita exclusiv din surse exterioare, din
mediu. Focarele de boala au fost legate de inhalarea de aerosoli de apa contaminata din
conductele de aer conditionat si turnuri de racire a apei, umidificatoare de aer, spa-urile cu
hidromasaj si fantanile in aer liber. Pneumonia apare mai frecvent la persoanele imunodeprimate.
Pneumonia virala
Virusurile respiratorii sunt adesea cauza pneumoniei. Exemple de infectii virale care pot provoca
pneumonie includ:
 Virusurile gripale (gripa)

 Virusul sincitial respirator (VSR)

 Virusul parainfluenza

 Metapneumovirus

 Adenovirus

 Coronavirus

 SARS-CoV-2 (virusul care provoaca COVID-19)

 Virusul rujeolic (rujeola)

 Virusul varicelo-zosterian (varicela)

 TIPURI DE FEBRA
Desi simptomele pneumoniei virale si bacteriene sunt asemanatoare, pneumonia virala este de obicei mai
usoara. Se poate imbunatati in 1-3 saptamani fara tratament specific antiviral. Pacientii cu pneumonie
virala au un risc crescut de a face pneumonie bacteriana.
Pneumonia fungica
Fungii din sol sau excrementele de pasari pot cauza pneumonie. Pneumonia fungica apare in special la
persoanele cu sistemul imunitar slabit. Exemple de fungi care pot provoca pneumonie includ:
 Pneumocystis jirovecii (frecvent la pacientii HIV sau imunocompromisi)

 Histoplasma capsulatum (histoplasmoza)

 Coccidioides immitis (coccidioidomicoza)

 Blastomyces dermatitidis (blastomicoza)

Pneumonia parazitara
 Toxocara canis sau T. catis (toxocara)

 Dirofilaria immitis (dirofilariaza)

 Paragonimus westermani (paragonimiaza)

Pneumonia la copii
La copii, in functie de varsta, cauzele de pneumonie pot fi:
 < 5 ani - cel mai frecvent virusurile; dintre bacterii, sunt cauze frecvente Streptococcus
pneumoniae, Staphylococcus aureus si Streptococcus pyogenes

 ≥ 5 ani - cel mai frecvent bacteriile: S. pneumoniae, M. pneumoniae sau C. pneumoniae

Factori de risc
Oricine poate face pneumonie, insa anumite grupuri de persoane au un risc mai mare:
 Sugari 0-2 ani

 Persoane cu varsta >/= 65 de ani

 Persoane cu sistem imunitar slabit (Sarcina, HIV, Administrarea anumitor medicamente, cum ar
fi steroizi sau medicamente pentru cancer)

 Persoane cu afectiuni medicale cronice, cum ar fi: astm, fibroza chistica, BPOC
(bronhopneumopatie obstructiva cronica), diabet, insuficienta cardiaca, siclemie (anemia cu
celule in secera), afectiuni hepatice cronice, boala cronica de rinichi

 Persoane care au fost recent sau sunt internate in prezent, in special daca au fost sau sunt tratate
cu ventilatie mecanica

 Persoane cu afectiuni neurologice care au afectata capacitatea de a inghiti sau de a tusi, cum ar fi:
accident vascular cerebral, traumatism cranian, dementa, boala Parkinson

 Persoane care au fost expuse in mod regulat la iritanti pulmonari, cum ar fi poluarea atmosferica
sau la locul de munca

 Persoane institutionalizate (inchisoare, azil de batrani)

 TIPURI DE FEBRA
 Persoanele care consuma droguri sau cantitati mari de alcool, ceea ce determina slabirea sistemul
imunitar si cresterea riscului de aspiratie in plamani de saliva sau lichid de varsatura

 Persoanele care fumeaza

Tipuri
Agentii patogeni specifici care cauzeaza pneumonia nu pot fi identificati la peste 50% dintre pacienti,
chiar si cu investigatii diagnostice avansate, in primul rand din cauza limitarilor testelor de diagnostic
disponibile in prezent, precum si a dificultatii de a obtine probe adecvate din zonele profunde pulmonare.
Cu toate aceste limitari, deoarece tipul de microorganism care cauzeaza pneumonia si prognosticul
acesteia tind sa fie similare in functie de mediul unde apare pneumonia si de factorii de risc ai gazdei,
pneumoniile pot fi clasificate in urmatoarele tipuri de pneumonie:

Pneumonia comunitara
Pneumonia comunitara apare atunci cand pacientul dezvolta pneumonie in comunitate (nu intr-un spital
sau intr-un centru de ingrijire). Bacteriile care determina cel mai frecvent pneumonie comunitara sunt
diferite de cele din mediul de spital. Cei mai frecvent identificati agenti patogeni sunt Streptococcus
pneumoniae, Haemophilus influenzae, bacteriile atipice (de exemplu, Chlamydia pneumoniae,
Mycoplasma pneumoniae, speciile Legionella) si virusurile. Simptomele si semnele sunt febra, tuse,
expectoratie, durere pleuritica in piept, dispnee (dificultate in respiratie), tahipnee (respiratie accelerata) si
tahicardie (puls crescut). Diagnosticul se bazeaza pe prezentarea clinica si este confirmat de radiografia
toracica. Tratamentul se face cu antibiotice alese empiric. Prognosticul este excelent pentru pacientii
relativ tineri sau sanatosi, insa in anumite cazuri, in special atunci cand pneumonia este cauzata de S.
pneumoniae, Legionella, Staphylococcus aureus sau virusul gripal, poate evolua sever si poate determina
decesul la pacientii in varsta, care au si alte boli asociate.

Pneumonia nosocomiala
Este pneumonia aparuta la cel putin 48 de ore dupa ce pacientul a fost internat in spital. Cei mai frecventi
agenti patogeni sunt bacilii gram negativi si Staphylococcus aureus. Microorganismele rezistente la
antibiotice reprezinta un factor de risc important pentru prognostic. Simptomele si semnele includ stare
generala afectata, febra, frisoane, tuse, dispnee (dificultate in respiratie) si durere toracica. Diagnosticul se
suspecteaza pe baza prezentarii clinice si a radiografiei toracice si este confirmat prin hemocultura sau
prelevare bronhoscopica de secretii din tractul respirator inferior.
Tratamentul este cu antibiotice. Prognosticul general este rezervat, din cauza comorbiditatilor (bolilor
asociate).

Pneumonia asociata ventilatorului

Este un tip special de pneumonie nosocomiala care apare la un pacient ventilat mecanic. Reprezinta
aproximativ 50% dintre cazurile de pneumonie nosocomiala. Este pneumonia care apare dupa 48-72 de
ore de la intubatia endotraheala, prezenta tubului endotraheal fiind cel mai important factor de risc,
deoarece afecteaza mecanismele naturale de aparare (reflexul de tuse) impotriva microaspiratiei
bacteriilor de la nivelul gurii care au acces direct la tractul respirator inferior. Cei mai frecventi agenti
patogeni sunt bacilii gram negativi si Staphylococcus aureus; organismele rezistente la antibiotice
reprezinta o preocupare importanta. La pacientii ventilati, pneumonia se manifesta de obicei prin febra,
cresterea numarului de globule albe (leucocite), agravarea oxigenarii si cresterea secretiilor traheale care
pot fi purulente.
Diagnosticul este suspectat pe baza prezentarii clinice si a radiografiei toracice si uneori este confirmat de
o hemocultura pozitiva pentru acelasi agent patogen gasit in secretiile respiratorii sau pe baza examenului
 TIPURI DE FEBRA
(microscopie si culturi) din secretiile prelevate prin bronhoscopie. Tratamentul este cu antibiotice.
Prognosticul general este rezervat, din cauza comorbiditatilor (bolilor asociate).
Pneumonia instututionala
Este pneumonia aparuta la rezidentii institutiilor de ingrijire care au ca factori de risc pentru pneumonie:
un status functional deficitar, un status mintal si emotional afectat, deglutitia afectata si prezenta tubului
de traheostomie. Pneumonia institutionala se incadreaza intre pneumonia comunitara si cea nosocomiala
in ceea ce priveste agentul patogen cauzator si managementul. Mortalitatea este moderat crescuta, fiind
datorata in parte prezentei comorbiditatilor.
Pneumonia la pacientii imunocompromisi
Pneumonia la pacientii imunocompromisi este frecvent cauzata de agenti patogeni neobisnuiti, insa poate
fi cauzata si de aceiasi agenti patogeni care provoaca pneumonia comunitara. Simptomele si semnele
depind de microorganism si de afectiunea care slabeste sistemul imunitar. Diagnosticul se bazeaza pe
hemoculturi si prelevarea bronhoscopica a secretiilor respiratorii, uneori cu culturi cantitative.
Tratamentul depinde de tulburarea de imunitate si de agentul patogen.
Pneumonia de aspiratie
Oamenii sanatosi aspira in mod obisnuit cantitati mici de secretii orale, dar mecanismele normale de
aparare inlatura in mod natural inoculul fara sechele.
Aspirarea unor cantitati mari sau aspirarea la un pacient cu aparare pulmonara deficitara provoaca adesea
pneumonie si/sau abces pulmonar (colectie plina de puroi).
Pacientii mai in varsta au tendinta de a aspira din cauza conditiilor asociate cu imbatranirea care modifica
starea de constienta (de exemplu, ca urmare a folosirii sedativelor) si a altor tulburari (de exemplu,
tulburari neurologice sau tulburari de deglutitie). Bacilii enterici Gram negativi si anaerobii orali sunt cei
mai frecventi agenti patogeni in pneumonia de aspiratie. Empiemul pleural (puroi in cavitatea pleurala
care inconjoara plamanii) poate uneori complica pneumonia de aspiratie.
Termenul de pneumonie interstitiala se refera la o varietate de afectiuni independente, de cauza
necunoscuta, caracterizate prin inflamatia si fibroza interstitiului pulmonar.
Aceste afectiuni au putine manifestari asemanatoare cu pneumonia infectioasa. De exemplu, pneumonia
interstitiala acuta este o boala respiratorie rara, non-infectioasa, care se manifesta acut si care progreseaza
rapid spre insuficienta respiratorie cu o rata mare de mortalitate.

Simptome si semne
Simptomele pneumoniei comunitare sunt:
 Stare generala alterata (stare de rau)

 Tuse

 Dificultate in respiratie (dispnee)

 Febra

 Frisoane

 Durere toracica
Frecvent, tusea este productiva (produce sputa, sub forma de mucus gros, colorat galben sau verde sau
uneori cu striuri de sange) la copiii mai mari si la adulti si este seaca la sugari, copiii mici si persoanele in
varsta. Dificultatea in respiratie este de obicei usoara si apare mai ales in timpul unei activitati, rar este in
repaus. Durerea in piept este de obicei mai accentuata atunci cand pacientul inspira sau tuseste. Uneori,
pacientii pot avea dureri in etajul abdominal superior.
 TIPURI DE FEBRA
Simptomele pot fi diferite la varstele extreme. Simptomele pneumoniei la sugari si copiii mici se
manifesta prin iritabilitate si agitatie. Persoanele in varsta pot fi confuze sau obnubilate. Persoanele in
varsta si copiii mici pot avea dificultate in a comunica durerea in piept si dificultatea de respiratie. Febra
este frecventa, dar poate sa nu apara la persoanele in varsta si cu sistem imunitar slabit.
Initial s-a crezut ca semnele si simptomele difera in functie de agentul patogen. De exemplu, se credea ca
factorii care ar sugera o pneumonia virala sunt debutul gradual, simptome anterioare ale unei infectii de
cai respiratorii superioare (IACRS), zgomote difuze la auscultatia toracica si absenta unui stari generale
afectate. Agentii patogeni atipici (ca de exemplu, Mycoplasma pneumoniae or Chlamydophila
pneumoniae) sunt considerati mai probabili atunci cand debutul este mai putin acut si sunt mai probabili
in cadrul focarelor comunitare cunoscute. De fapt, simptomatologia se intrepatrunde considerabil. In plus,
niciun semn sau simptom luat separat nu este destul de sensibil sau specific pentru a desemna germenele
responsabil. Simptomele sunt chiar asemanatoare celor din alte afectiuni pulmonare non-infectioase, cum
ar fi trombembolismul pulmonar (TEP), cancerul pulmonar sau bolile inflamatorii noninfectioase
pulmonare cum este pneumonita de hipersensibilitate.

Complicatii
Pneumonia poate provoca complicatii, in special la persoanele cu sistem imunitar slabit sau afectiuni
cronice asociate cum ar fi diabetul zaharat:
 Agravarea afectiunilor cronice cum ar fi insuficienta cardiaca congestiva si BPOC
(bronhopneumopatie obstructiva cronica).

 Bacteriemia. Bacteriile de la nivelul plamanului se pot raspandi in sange. Diagnosticul se pune in

urma detectarii bacteriilor prin cultivarea unei probe de sange (hemocultura). Poate sa apara
septicemia, o infectie generalizata severa cauzata de diseminarea bacteriei in intreg organismul,
prin intermediul sangelui cu hipotensiune arteriala, soc septic si, in unele cazuri, insuficienta
multipla de organ.

 Abces pulmonar. Reprezinta o colectie circumscrisa la nivelul tesutului pulmonar care contine
puroi. Tratamentul consta din administrarea de antibiotice timp de cateva saptamani pana la
cateva luni, insa poate fi necesar drenajul sau o interventie chirurgicala pentru a elimina puroiul.

 Insuficienta respiratorie acuta. Poate fi necesara ventilatia mecanica.

 Sindromul de detresa respiratorie acuta (ARDS). Este o forma severa de insuficienta respiratorie
acuta. Este o urgenta medicala care necesita tratament complex in sectia de Terapie Intensiva.

 Revarsat pleural (pleurezie). Daca pneumonia nu este tratata, poate sa se formeze lichid in jurul
plamanilor in cavitatea pleurala, denumit revarsat pleural. Pleura este o membrana subtire care
acopera exteriorul plamanilor si interiorul cutiei toracice. Lichidul se poate infecta cu formarea de
puroi (empiem pleural) care trebuie drenat.

 Insuficienta multipla de organ. Rinichii, inima sau ficatului pot fi lezate ca urmare a cantitatii
insuficiente de oxigen sau daca exista o reactie excesiva a sistemului imunitar la infectie.

 Deces. In unele cazuri, pneumonia poate fi fatala. Decesul poate fi provocat de pneumonia in
sine, de progresia spre sepsis, cu afectarea altor organe sau de exacerbarea afectiunilor cronice
preexistente (comorbiditatilor). Pneumonia pneumococica reprezinta cauza cea mai frecventa de
pneumonie letala comunitara.

Diagnostic
 TIPURI DE FEBRA
Diagnosticul este suspecat pe baza datelor clinice (istoricul medical si examenul clinic) si este confirmat
de radiografia pulmonara sau, in anumite cazuri, de examenul CT toracic (computer-tomografia toracica).
Radiografia pulmonara demonstreaza intotdeauna prezenta unui infiltrat (echivalentul radiologic al
inflamatiei cauzate de prezenta agentului patogen). Rareori, infiltratul este absent in primele 24-48 de ore
boala. Cand exista suspiciune clinica mare de pneumonie si radiografia toracica nu evidentiaza un
infiltrat, se recomanda efectuarea tomografiei computerizate (CT) sau repetarea radiografiei toracice in 24
- 48 de ore.
Severitatea pneumoniei este estimata utilizand o varietate de factori clinici si de laborator care sunt uneori
organizati folosind sisteme de statificarea cantitativa a riscului. Pacientii spitalizati necesita numaratoarea
de leucocite (hemoleucograma), dozarea electrolitilor, ureei si creatininei, efectuarea pulsoximetriei si a
gazelor sanguine pentru a stabili gradul de risc si dezechilibrele hidro-electrolitice.
In general, in cazul unui pacient cu pneumonie comunitara forma usoara, medicul nu va efectua de rutina
teste suplimentare pentru a determina ce organism a cauzat pneumonia, deoarece majoritatea
pneumoniilor sunt tratate eficient cu tratamentul standard si identificarea agentului patogen nu determina
o abordare diferita care sa asigure succesul tratamentului. Cu toate acestea, daca medicul trebuie sa
identifice microorganismul, ca de exemplu in cazelor formelor moderat-severe, de obicei se incearca
identificarea acestuia in sputa, sange sau urina. Chiar si atunci cand se fac astfel de investigatii, agentul
patogen este identificat in mai putin de jumatate din cazuri.

Tratament
Tratamentul va depinde de tipul de pneumonie (comunitara, in spital sau in institutii de ingrijire), de cat
de grava este si de starea generala de sanatate a pacientului. Medicul va stratifica riscul in cazul fiecarui
pacient luand in calcul o serie de factori de risc si va identifica pacientii care pot fi tratati in siguranta in
ambulator (acasa) si pe cei care necesita spitalizare din cauza riscului mare de complicatii.
Unii dintre acesti factori de risc sunt:
 Varsta

 Daca este prezenta si o alta afectiune, cum ar fi cancerul sau o boala hepatica, insuficienta
cardiaca sau boala pulmonara cronica sau boala cronica renala.

 Daca exista elemente grave la examenul fizic sau la examenele de laborator (de exemplu,
alterarea starii mintale, hipotensiune arteriala, frecventa respiratorie sau cardiaca crescute,
saturatie scazuta a oxigenului in sange SaO2, etc.).

 Daca pacientul este capabili sa aiba grija de el insusi sau are pe cineva acasa care sa-l ajute.

Medicamente eliberate pe baza de reteta
In functie de cauza specifica, medicul va prescrie un medicament care sa ajute la tratarea cauzei
pneumoniei:
Antibiotice
 Antibioticele orale reprezinta principalul tratament pentru pneumonia bacteriana comunitara.

 Deoarece bacteria cauzatoare este dificil de identificat, medicul va alege antibioticul empiric, in
functie de ce bacterie este cel mai probabil sa fi cauza pneumoniei, precum si de severitatea bolii
si riscul de complicatii.

 Tratmentul cu antibiotic trebuie inceput cat mai repede, de preferat in </= 4 ore de la prezentarea
la medic.
 TIPURI DE FEBRA
 Ia intotdeauna doza completa de antibiotice, asa cum a fost recomandata de catre medic, chiar
daca vei incepe sa te simti mai bine.

 La majoritatea pacientilor cu pneumonie comunitara, starea se amelioreaza dupa primele 24-72 de

ore de antibiotic.

 Daca starea pacientului nu se amelioreaza, medicul va reevalua pacientul pentru prezenta unei
alte afectiuni, a unei bacterii neobisnute, rezistenta la antibioticul recomandat, coinfectie cu alt
organism, raspandirea infectiei dincolo de plaman (de exemplu, la nivelul pleurei, foita care
acopera plamanul) sau pentru existenta unei tulburari imunitare sau boli respiratorii care intarzie
vindecarea.
Antivirale
 Antibioticele nu functioneaza asupra virusurilor.

 In unele cazuri de pneumonie virala, medicul iti poate prescrie un medicament antiviral. Totusi,
multe cazuri de pneumonie virala se vindeca de la sine cu simpla ingrijire la domiciliu. Daca
pacientul cu o presupusa pneumonie virala este foarte bolnav sau nu se amelioreaza in cateva zile
dupa inceperea tratamentului, medicii pot prescrie antibiotice in cazul in care s-a produs
suprainfectia bacteriana.
Antifungice
 Medicamentele antifungice sunt folosite pentru a trata pneumonia fungica.

 Este posibil sa faci tratament timp de cateva saptamani pentru a elimina infectia.
Medicamente fara prescriptie medicala
Pentru a ameliora tusea, durerea si reduce febra, daca este necesar, medicul iti poate recomanda:
 Ibuprofen sau acetaminofen

 Medicamente pentru tuse - in functie de tipul acesteia, medicul iti poate recomanda mucolitice si
expectorante daca tusea este umeda sau antitusive, daca tusea este uscata si chinuitoare, pentru a
te putea odihni.
Remedii naturale
Desi remediile naturale nu trateaza pneumonia, ajuta la ameliorarea simptomelor:
 Odihneste-te mult si bea multe lichide.

 Compresele reci pot ajuta la scaderea febrei. Hidratarea adecvata, consumul de ceai sau supa sunt,
de asemenea, importante.

 Tusea este unul dintre cele mai frecvente simptome ale pneumoniei. Modalitatile naturale de a
ameliora tusea includ gargara cu apa sarata si ceaiul de menta.
Desi aceste masuri pot ajuta la ameliorarea simptomelor, este important sa respecti planul de tratament
recomandat de medic. Ia medicamentele prescrise conform instructiunilor.
Spitalizare
Daca semnele si simptomele sunt severe sau daca ai alte afectiuni cronice care se pot agrava, medicul iti
poate recomanda inca de la inceput spitalizarea si tratament cu antibiotice administrate intravenos si
oxigenoterapie (printr-un tub nazal, masca faciala sau ventilator, in functie de severitate).

Prognostic
Majoritatea persoanelor cu pneumonie comunitara se vindeca. Totusi, pneumonia poate fi fatala, cel mai
adesea la sugari si la persoanele in varsta. Starea pacientilor tratati in ambulator se amelioreaza de obicei
 TIPURI DE FEBRA
dupa 24-72 de ore. In cazul pacientilor spitalizati, starea se amelioreaza sau deterioreaza in functie de
comorbiditati. Aspiratia este un factor de risc major pentru deces, cai si varsta inaintata, numarul si tipul
bolilor asociate, pecum si anumiti agenti infectiosi. Decesul poate fi cauzat de pneumonia in sine sau de
progresia spre septicemie, care afecteaza functionarea altor organe sau exacerbarea afectiunilor
preexistente.
In general, nu se recomanda o radiografie toracica de control in cazul pacientilor la care pneumonia s-a
rezolvat clinic. Infiltratul radiologic poate ramane cateva saptamani dupa ce boala nu mai este evidenta
clinic.

Uneori, medicul va recomanda efectuarea unei radiografii toracice sau a unui CT toracic dupa >/= 6
saptamani dupa tratament pentru a se asigura ca orice rezultat anormal observat pe radiografia initiala s-a
rezolvat. Urmarirea radiologica este importanta in special la persoanele fumatoare si in varsta si permite
diferentierea intre o pneumonie si un cancer subiacent unei pneumonii.

Preventie

In multe cazuri, pneumonia poate fi prevenita. Renuntarea la fumat este cel mai bun mod de a
preveni pneumonia. Unele pneumonii pot fi prevenite prin vaccinare.
Vaccinare
Exista mai multe vaccinuri care pot ajuta la prevenirea anumitor tipuri de pneumonie comunitara.
Prevenar 13 si Pneumovax 23
Sunt doua vaccinuri impotriva pneumoniei pneumococice determinate de Streptococcus
pneumoniae. Medicul iti va spune care dintre aceste vaccinuri este indicat in cazul tau.
Prevenar 13 (vaccinul pneumococic conjugat) este eficient impotriva a 13 tipuri ale bacteriei
Streptococcus pneumoniae. Este indicat pentru:
 Copii < 2 ani

 Persoane cu varsta >/=19 ani cu afectiuni cronice (inclusiv pacientii imunocompromisi) care
cresc riscul de pneumonie pneumococica

 Adulti cu varsta >/= 65 de ani, la recomandarea medicului

Pneumovax 23 (vaccinul pneumococic polizaharidic) este eficient impotriva a 23 tipuri de
pneumococi care reprezinta tipurile responsabile de majoritatea (90%) infectiilor cauzate de
Streptococcus pneumoniae. Este recomandat pentru:
 Adulti cu varsta >/= 65 de ani

 Adulti cu varsta 19 - 64 de ani care fumeaza

 Persoane cu varste cuprinse intre 2 - 64 de ani cu afectiuni cronice care cresc riscul de pneumonie
pneumococica
Vaccinul antigripal
Pneumonia poate fi adesea o complicatie a gripei, asa ca asigura-te ca te vaccinezi anual
impotriva gripei. Se recomanda vaccinarea impotriva gripei a tuturor persoanelor incepand cu
varsta de 6 luni, si in mod special al celor care au un risc crescut de a face complicatii ale gripei.
Vaccinul Hib (vaccinul anti-haemophilus influenzae B)
 TIPURI DE FEBRA
Acest vaccin protejeaza impotriva Haemophilus influenzae tip b (Hib), un tip de bacterie care
poate provoca pneumonie si meningita. Este recomandat pentru:
 Toti copiii < 5 ani

 Copiii mai mari sau adultii nevaccinati care au anumite afectiuni

 Persoane care au primit un transplant de maduva osoasa

Chiar daca vaccinurile impotriva pneumoniei nu vor preveni toate cazurile de boala, daca esti
vaccinat, vei face o forma de boala mai usoara si mai scurta si vei avea un risc mai mic de
complicatii.
Alte masuri de preventie
In plus fata de vaccinare, exista o serie de masuri universale pentru a preveni infectiile:
 Daca fumezi, incearca sa renunti la fumat. Fumatul te face mai susceptibil la infectii respiratorii,
in special la bronsite si pneumonie.

 Spala-te corect pe maini cu apa si sapun timp de cel putin 20 de secunde, in mod regulat.
 Acopera-ti nasul si gura cand tusesti sau stranuti. Arunca imediat la gunoi servetelul folosit.

 Evita expunerea la persoanele bolnave. Evita multimile de oameni.

 Mentine un stil de viata sanatos pentru a avea un sistem imunitar functional. Odihneste-te
suficient, consuma alimente variate, cu multe legume si fructe si fa regulat exercitii fizice.

SEPTICEMIA

Definitie: infectie generalizata datorata patrunderii în circulatia

sangvina, continuu sau intermitent, a germenilor patogeni si a
toxinelor lor dintr-un focar septic cunos-cut sau nu, manifestata
clinic prin fenomene toxic-infectioase cu evolutie grava (este
infectia cu cel mai dramatic curs din chirurgie).

Etiopatogenie:

Morfopatologie → leziuni descoperite adesea la necropsie: focar

primar + determi-nari septice secundare (splenomegalie friabila,
moale, noroioasa [splina septica]; leziuni degenerative hepatice,
miocardice, renale, cerebrale, tromboze septice, abcese
metastatice, etc.).

Clinic:
 TIPURI DE FEBRA
- debut (dupa incubatie de ore → 2-3 zile): frison solemn urmat de
ascensiune termi-ca (40-41°C), cu alterare progresiva a starii generale;

- perioada de stare: frisoane frecvente (produse de fiecare descarcare de

germeni si toxine în circulatie → reprezinta momentul optim de recoltare a
sângelui pentru hemoculturi), febra de diferite tipuri (în functie de germenul
cauzal: pneumococ → febra în platou, piocianic → febra intermitenta, etc.)
sau chiar normo / hipotermie (organisme epuizate), splenomegalie,
hepatomegalie, alterare dramatica a starii generale (cefalee, greturi,
varsaturi, ameteli, agitatie, delir, apatie, adinamie, alterari ale starii de
constienta, hipotensiune arteriala pâna la colaps, icter, diaree, oligurie,
eruptii cutanate, hemoragii digestive de stress), MSOF, deces.

Paraclinic:

- explorari bacteriologice: recoltari de produse biologice (urina, secretii

bronsice, fe-cale, lichid de dializa, exsudat al plagii operatorii, hematom,
catater de perfuzie, etc.) pentru bacterioscopie directa si culturi cu
antibiograme; examenul fundamental consta în efectuarea
de hemoculturi repetate (o hemocultura negativa nu exclude diagnosticul
de septicemie); se recolteaza sânge din vene (obisnuit), artere (în endo-
cardita) sau maduva (în micoze), cu repetare saptamânala (se considera
focar sterilizat daca se obtin 2 hemoculturi succesive negative la interval de
7 zile, sub tratament);

- explorari bioumorale: leucocitoza cu neutrofilie (rareori leucopenie),

anemie, VSH crescut, dezechilibre biologice, diselectrolitemii, sediment
urinar modificat, etc..

Diagnostic:

- pozitiv: focar septic + semne clinice + hemoculturi pozitive;

- diferential → se face cu: boli infectocontagioase cu manifestari generale

(febra tifo-ida, malarie, boli eruptive, etc.), granulie tbc, angiocolita,
pionefrita, boli alergice cu fenomene generale, etc..

Forme clinice:
 TIPURI DE FEBRA
- dupa evolutie → septicemie supraacuta (deces în 3-4
zile), acuta (comuna), subacu-

ta (evolutie trenanta, ca în endocardita lenta), cronica (rezistenta

buna a organismu-lui, germeni mai putin virulenti);

- dupa etiologie → septicemie stafilococica (evolutie grava, metastaze

multiple pul-monare), streptococica (evolutie trenanta → S.viridans, cronica
→ S.β-hemolitic), cu germeni G- (evolutie grava cu soc endotoxinic si
anurie), cu anaerobi (evolutie cu soc toxicoseptic, icter si anurie), mixta
(deces 80%), cu fungi.

Evolutie → se însoteste de urmatoarele manifestari:

- soc toxico-septic;

- manifestari respiratorii, pâna la insuficienta respiratorie acuta (mai ales în

septice-miile stafilococice, când poate apare si piopneumotorax);

- manifestari renale, pâna la insuficienta renala acuta (frecvent în

septicemiile stafilo-cocice si cele cu germeni G-);

- endocardite (acute, subacute sau cronice);

- manifestari hepatice: icter → insuficienta hepatica acuta;

- manifestari osteoarticulare → osteomielite ale oaselor lungi sau vertebrale

(în septi-cemiile stafilococice);

- manifestari neurologice (abcese cerebrale, meningita purulenta).

Mortalitatea variaza între 30-80% (prognostic sumbru mai ales în infectiile

cu G- si la vârstnici).

Tratament:
 TIPURI DE FEBRA
a) profilactic: tratament corect al plagilor si afectiunilor valvulare,
asanare completa a oricarui focar septic, respectare riguroasa a
principiilor de asepsie si antisepsie în cursul oricarei manevre
invazive, utilizare rationala a antibioticoterapiei;

b) curativ (în serviciul de terapie intensiva, realizat de echipa

complexa interdiscipli-nara: reanimator, chirurg, infectionist,
internist, cardiolog, neurolog, etc.):

- medical: antibioticoterapie endovenoasa cu spectru larg în doze mari

(posibil si anti-fungice) + corectare a dezechilibrelor functionale si
metabolice (transfuzii de sânge proaspat, perfuzii cu solutii coloide si
cristaloide, anabolizante, vitamine) + crestere a rezistentei nespecifice a
organismului (vaccinoterapie, γ-globuline) + medicatie patogenica
(corticoterapie, heparinoterapie, oxigenoterapie hiperbara, seruri imune
specifice) si simptomatica (analgezice, antipiretice, etc.) ± tratament
suportiv organic (resuscitare respiratorie, oxigenoterapie pe sonda
endonazala pâna la respi-ratie artificiala [asistare sau protezare
ventilatorie], dializa extrarenala, etc.);

- chirurgical: în cazul depistarii de focare infectioase localizate se impune

excizia acestora (infectii superficiale), evacuare cu lavaj si drenaj corect
(abces pleural, peritoneal - subhepatic, de fosa iliaca dreapta, etc. → punctie
percutana ghidata sau tratament chirurgical), sacrificarea organului afectat
(splenectomie, etc.), reinter-ventie precoce în cazul infectiilor postoperatorii,
etc..