Continuaţi afirmaţia:

Pentru mine
ziua de astăzi este deosebită
prin faptul că……..

Chişinău
 AMINTIŢI-VĂ ŞI RĂSPUNDEŢI:
Cum se clasifică bolile infecţioase după mecanismul de
transmitere?
Ce maladii infecţioase fac parte din grupul IRVA?
Ce căi de transmitere a bolilor infecţioase cunoaşteţi?
O boală infecţioasă ce manifestări epidemiologice
posedă?
Care sunt sindroamele specifice bolilor infecţioase?
Ce metode de laborator se utilizează pentru confirmarea
diagnosticului unei boli infecţioase?
Ce măsuri de prevenire a infecțiilor respiratorii
cunoaşteţi?
 Repartizaţi-vă în 4 echipe conform
imaginii cu termenii:

boală infecțioasă
infecţie
proces infecţios
proces epidemic
 DETERMINAŢI SUBIECTUL LECŢIEI
REZOLVÂND REBUSURILE ÎN ECHIPE
SUBIECTUL LECTIEI:
MONONUCLEOZA INFECŢIOASĂ
CU NURSING SPECIFIC

Livia Rusu,
profesor la unitatea de curs boli infecțioase,
cu nursing specific, grad didactic întâi
 ALTE DENUMIRI:

Boala
Filatov
Mononucleoza infecţioasă

Boala
logodnicilor

Boala Febra
sărutului glandulară
STABILIŢI OBIECTIVELE:
MONONUCLEOZA
INFECȚIOASĂ
 ARGUMENTE

Infecţia a fost asociată cu sărutul, prin contactul direct

cu saliva infectantă, de unde și provine
denumirea populară de „boala sărutului”.
Gradul de infectare al populaţiei cu V.E-B este foarte
înalt, atingând 80-95% la populaţia adultă şi în mare
măsură depinde de nivelul socio-economic al ţării.
Incidenţa mononucleozei infecţioase constituie 45 de
cazuri la 100.000 populaţie pe an la vârsta de 15-24 ani,
după 25 de ani – incidenţa este 2-4 cazuri la 100.000 de
populație.
 ARGUMENTE

În Republica Moldova gradul de infectare atinge 90-

95% din populaţia adultă. Incidenţa anuală pe ultimii
ani a crescut considerabil înregistrându-se mai
frecvent la copiii până la 7 ani (75-80%).
Mononucleoza infecţioasă evoluează atât sub
forme clinice manifeste, cât și ca infecţie inaparentă.
 DEFINIŢIE
Mononucleoza infecţioasă (infecţia cu virusul
Epștein-Barr) este o boală infecţioasă acută
respiratorie, specifică omului, caracterizată printr-o
evoluţie benignă autolimitată, cu forme tipice si
atipice, uneori cu cronicizare, manifestată clinic prin
febră, angină, adenopatie, splenohepatomegalie,
icter, exantem maculopapulos, cu un tablou
hematologic caracteristic, uneori cu complicaţii
severe şi deces, iar de cele mai deseori cu
însănătoşire şi stabilirea unei imunităţi durabile.
 DEFINIŢI MONONUCLEOZA
INFECŢIOASĂ ÎN BAZA
URMĂTOARELOR CRITERII DE
CLASIFICARE:

 Evoluţie
 Sursă de infecţie

 Etiologie

 Mecanism de transmitere

 Tip
 ETIOLOGIE
o Agentul patogen virusul Epstein-Barr (V-EB),
familia Herpesviridae.
o Are forma sferică şi conţine un miez de acid
dezoxiribonucleic (ADN).
o Antigenii specifici V-EB:

-antigenul viral de capsidă (VCA);

-antigenul precoce viral (EA);
-antigenul nuclear (EBNA);
-antigenul de membrană (MA).
o Anticorpii care apar ca răspuns imunologic
faţă de fiecare antigen sunt de 4 tipuri,
reprezentanţi sub formă de Imunoglobuline M
şi G. Replicarea virală are loc în mucoasa
bucală și epiteliul faringian.
 ETIOLOGIE
 V- EB a fost izolat de la bolnavi
cu mononucleoza infecţioasă
din secreţiile faringiene şi salivă,
atât în perioada acută cât şi
după mai multe luni.
 În ţările cu o climă temperată
virusul provoacă mononucleoza
infecţioasă, în tropice - limfomul
Burkitt, în China - cancerul nazo-
faringian.
 Persistența virusului timp înde-
lungat în organism provoacă
maladii cromozomiale.
 EPIDEMIOLOGIE
 Mononucleoza infecţioasă este o boală cu răspândire
globală, 50-80% din populaţie deținând anticorpi anti-
V-EB.
 Morbiditatea diferă de la o ţară la alta în funcţie de
declararea bolii, care este obligatorie în unele ţări.
 În ţările aflate în perioada reformelor economice
trecerea prin infecţia cu virusul Epstein-Barr are loc la
o vârstă mai fragedă.
 La adolescenţi şi tineri se manifestă mai frecvent clinic.
 La sugari şi copiii mici boala frecvent evoluează
sub formă inaparentă.
 SURSA DE INFECŢIE

Omul bolnav cu Omul bolnav cu

infecție clinică infecție inaparentă
manifestă

Persoanele sănătoase Convalescenții care

purtătoare de virus elimină virusul până
EB la 2-16 luni
 CĂILE DE TRANSMITERE
Virusul Epstein-Barr în mediul extern îşi pierde rapid
contagiozitatea. Pentru a fi transmis de la o persoană
excretoare de virus la una susceptibilă este necesar
un contact interuman apropiat.
Transmiterea infecţiei se realizează pe următoarele
căi:
 Aeriană prin picături din secreţia nazofaringiană, cel
mai frecvent prin sărut.
 CĂILE DE TRANSMITERE
Parenteral prin intervenţii chirurgicale, transfuzii de
sânge sau plasmă, prin transplante de organe, mai
frecvent renal.
Contact direct la adolescenţi, tineri şi adulţi se
realizează cu uşurinţă prin sărut şi contact intim cu
transfer oro-oral.
 CĂILE DE TRANSMITERE

 Contact indirect (habitual) cu obiectele, jucăriile,

suzete, veselă, etc, proaspăt contaminate cu saliva
celor infectaţi.
 Transplacentar în literatură sunt descrise cazuri de
transmitere materno-fetală a V.E-B.
 RECEPTIVITATEA POPULAȚIEI
 Receptivitatea este generală.

 Apare prin cazuri sporadice sau mici focare epidemice

în colectivităţi şcolare şi internate.
 Incidenţa maximă a bolii este primăvara şi toamna.

 Imunitatea după mononucleoza infecţioasă este

durabilă, datorită anticorpilor care circulă în sângele
convalescenţilor timp îndelungat.
 Morbiditatea redusă la nou-născuţi şi copiii sub un an
se datorează imunităţii transplacentare.
COMPLETAȚI:
Sursa de infecţie
1_____________________

2_____________________

Agentul patogen
Gazda receptivă
1_________________________
2_________________________
Lanțul 1____________________
3_________________________
epidemiologic
în mononucleoza
infecțioasă
Factorii de transmitere Căile de transmitere
1_________________________ 1_________________________
2_________________________ 2_________________________
3_________________________ 3_________________________
4_________________________ 4_________________________
PATOGENIE
 TABLOUL CLINIC

 Perioada de incubaţie variază între 7 şi 42 zile

( în cazuri posttransfuzionale - 42 zile)
 Debutul bolii poate fi brusc sau insidios, cu o durată de 4-5
zile cu semne nespecifice ale unei infecţii generale: febră,
frisoane, anorexie, cefalee, stare de rău general urmată de
apariţia adenopatiilor şi durerii la deglutiţie.
 Perioada de stare durează în medie 2-3 săptămîni. Se
manifestă cu: febră, angină, poliadenopatie, splenomegalie.
 Perioada de convalescenţă se instalează odată cu dispariţia
febrei şi anginei. Adenopatia poate persistă un timp mai
îndelungat.
 PERIOADA DE STARE
Cele mai importante
manifestări clinice sunt:
FEBRA: 80- 90 % din cazuri,
cu oscilaţii între 37,5- 40°C,
durează 7-28 de zile.
Nu există o curbă termică
tipică. Poate fi remitentă,
intermitentă, ondulată,
hectică.
Dispariţia febrei de obicei
coincide cu ameliorarea stării
generale.
 PERIOADA DE STARE
ANGINA – se întîlnește
în80-90% cazuri.
Amigdalele - hipertrofiate şi
hiperemiate, acoperite cu
exudat, deseori cu aspect
de membrane false.
Angina poate fi:
 eritematoasă
 purulentă cu depuneri
albicioase în foliculi sau
lacune.
Uneori pe palatul moale la
a 3-7-a zi de boală apare
enantemul.
 PERIOADA DE STARE
ADENOPATIA se constantă în 100%
din cazuri.
Adenomegalia - 0,5 - 3,0 cm în
diametru, izolaţi sau în
conglomerate, duri, nedureroşi,
neaderenţi şi nesupurativi.
Adenopatia poate fi generalizată.
Cel mai frecvent este latero-cervicală
şi occipitală.
Pot fi afectaţi și ganglionii axilari,
inghinali, mediastinali şi mezenterici.
Mezadenita poate fi confundată cu
apendicita.
Limfoadenopatia persistă câteva
săptămâni.
 PERIOADA DE STARE
SPLENOMEGALIA este un
semn precoce, apare în 75%
din cazuri.
Durează 2-3 săptămâni, mai
rar 2 luni.
Splenomegalia majoră se
complică cu ruptură de splină
(mai ales după o traumă cât
de uşoară). Palparea ei
necesită atenţie.

HEPATOMEGALIA – apare în
40% din cazuri.
Durează 2-4 săptămîni,
deseori însoțită de icter
scleral, cutanat și de tulburări
funcţionale hepatice.
 PERIOADA DE STARE
EXANTEMUL – 10-15 % din
cazuri.
Erupţiile cutanate au aspect de:
macule, papule sau maculo-
papuloase, uneori confluează,
sunt abundente pe tot corpul.

Se aseamănă cu erupțiile în
scarlatină, rubeolă, rujeolă.

În 90% din cazuri la administrarea

Ampicilinei sau Amoxicilinei
exantemul este mai pronunțat.
 PERIOADA DE STARE
Simptome rar întâlnite (mai puțin de 1%).

Neurologice: meningite, meningoencefalite,

cerebelite, poliradiculonevrită;

 Cardiace: miocardita, pericardita;

 Pulmonare: pneumonii, pleurezii;

 Urogenitale: orhita.
CARACTERIZAŢI IMAGINILE
 COMPLICAȚII
SPECIFICE NESPECIFICE
 anemia hemolitică  angine stafilo-streptococice

 purpura  otite
trombocitopenică  sinusite
 agranulocitoza  orhita
 insuficienţa hepatică  pancreatita
acută
 edem glotic

 sindrom Reye

Atenție! Ruptura splinei este o complicaţie

rară, dar foarte periculoasă și necesită
urgent intervenție chirurgicală.
DIAGNOSTICUL POZITIV
 DATE DE LABORATOR
 Tabloul hematologic: este caracteristică leucocitoza (120×10),
la 80% din pacienţi normocitoză sau leucopenie.
În leucogramă – limfo-monocitoză până la 60-90%, cu
limfocite atipice (celule albastre).
 Metoda serologică: anticorpii faţă de V.E-B.,apar în sângele
tuturor bolnavilor şi servesc ca diagnostic specific fiind
depistați prin:
• Metoda de imunofluorescenţă indirectă

• Metoda de fixare a complementului

• Testul ELISA

• Reacţia de precipitare

 Metoda imunoenzimatică: imunoglobulinele IgM indică

infecția acută;
IgG sunt prezente în forma cronică și după suportarea bolii.
DIAGNOSTICUL DIFERENŢIAL
 PRINCIPII DE TRATAMENT SI
ÎNGRIJIRE

 Internarea în staţionar nu este obligatorie. Bolnavii

pot fi izolaţi şi trataţi şi la domiciliu.
 Repaos la pat pe toată perioada febrilă.

 Dieta Nr. 13 sau Nr.5

 Tratament specific nu este indicat.

 Tratamentul nespecific:

 antipiretice (Paracetamol, Tailenol)

 antihistaminice (Suprastină, Taveghil)

 coleretice în afectarea ficatului

 dezintoxicare (orală, parenterală)

 antibacteriene - indicate în suprainfecţiile

bacteriene (Eritromicină, Penicilină, Lincomicina sau
Cefalosporine)
 PRINCIPII DE TRATAMENT SI
ÎNGRIJIRE
 Include măsuri de igienă

corespunzătoare a cavităţii bucale.

Se recomandă gargare cu fiertură de
muşeţel, soluţie de Furacilină,
Faringosept.

 Eforturile fizice trebuie evitate atât cât

persistă splenomegalia şi modificările în electrocardiogramă.

 Se practică dezinfecţia obiectelor folosite de bolnav.

SOLUŢIONAŢI CAZURILE
CLINICE
 CAZ CLINIC 1
 Pacienta S, 18 ani, studentă, s-a îmbolnăvit acut cu febră 37,8-380C,
astenie, cefalee, dureri la deglutiţie. S-a tratat de sinestătător cu
antipiretice şi ceaiuri calde. La a 4-a zi de boală febra a atins 390C, a
apărut starea de rău şi ganglionii limfatici din regiunea gîtului măriţi. A
chemat ambulanţa care a transportat-o la spitalul de boli infecţioase. În
staţionar în următoarele zile febra s-a menţinut între 37,5-390C, uneori
cu frisoane, dureri în gît şi la deglutiţie, ganglionii limfatici măriţi în
regiunea occipitală, latero-cervicală, axilară şi înghinală. La examinare
amigdalele hiperemiate, hipertrofiate, acoperite cu exudat albicios.
Ficatul mărit cu 1,5 cm, sclerele subicterice.
 Ce maladie poate fi suspectată? Argumentaţi.

 Ce schimbări în analiza generală a sîngelui sînt caracteristice maladiei?

 Stabiliţi diagnosticul de nursing, identificaţi problemele de sănătate şi

nevoile perturbate.
 CAZ CLINIC 2
 Pacienta E., 12 ani, elevă în clasa 5-a a fost adusă cu ambulanţa la
spitalul de boli infecţioase avînd febră 390C, cefalee, stare de rău
general, dureri în gît, astenie. Din anamneză este bolnavă de 6 zile. S-a
tratat la medicul de familie cu diagnoza de Infecţie respiratorie virală
acută, fiind indicată şi ampicilina. La internare starea pacientei de
gravitate medie, febra 39,50C. La examinarea faringelui amigdalele
mărite în volum, hiperemiate, în lacune se observă un exudat cu aspect
de membrane albicioase. Pe palatal moale erupţii peteşiale. Respiraţia
nazală îngreuiată, fără eliminări. Pe corp se determină erupţii
maculopapuloase abundente. Ficatul şi splina mărite în volum.
Ganglionii limfatici periferici măriţi, duri, nedureroşi la palpare.
 Ce maladie poate fi suspectată? Argumentaţi.

 Ce metode de laborator vor confirma diagnosticul?

 Stabiliţi diagnosticul de nursing, identificaţi problemele se sănătate şi

nevoile perturbate.
 CAZ CLINIC 3
 Pacientul B., 23 ani, căsătorit, are copil de 3 ani, care frecventează
grădiniţa, s-a îmbolnăvit brusc cu febră pînă la 38-39 0C, astenie,
anorexie, periodic frisoane, cefalee, dureri la glutiţie. S-a tratat timp de o
săptămînă la medicul de familie cu diagnosticul de Amigdalită acută fiind
indicată Amoxicilina. Starea însă nu s-a ameliorat şi a fost îndreptat la
spitalul de boli infecţioase. La internare: starea generală de gravitate
medie, temperatura 38,50C, tegumentele fierbinţi, uscate, slab icterice.
Pe corp o erupţie abundentă maculopapuloasă, pe alocuri confluientă.
Amigdalele mărite, hiperemiate cu depuneri albicioase în foliculi. Pe
palatul moale erupţii peteşiale. Eliminări nazale nu se determină.
Ganglionii limfatici cervicali, occipitali, axilari măriţi, de mărimea bobului
de mazăre, nedureroşi. Ficatul şi splina mărite cu 2-3 cm.
 Ce maladie suspectaţi?Argumentaţi.

 Ce schimbări în analiza generală a sîngelui sînt caracteristice maladiei?

 Care vor fi nevoile perturbate la îngrijirea pacientului?

 CAZ CLINIC 4
 Copilul A., 1,5 ani, este bolnav de cîteva zile cînd a apărut tuse uscată,
eliminări nazale, respiraţie îngreuiată, refuza să mănînce şi să bea. A fost
examinat de medicul de familie la a 3-a zi de boală care a determinat febră
38,50C, ganglionii limfatici submandibulari, cervicali, occipitali de mărimea
unei fasole, duri, nedureroşi. Faţa şi pleoapele puţin edemaţiate.
Tegumentele fierbinţi, uscate cu prezenţa erupţiilor miliare
maculopapuloase. Amigdalele hipertrofiate, hiperemiate, acoperite cu
exudat. Medicul a indicat urgent analiza generală a sîngelui unde s-a
determinat leucocitoză cu neutrofilie şi limfocitoză cu majoritatea
limfocitelor atipice (cu citoplasma de culoare albastră).
 Ce maladie suspectaţi? Argumentaţi.
 Ce metode ar mai putea confirma diagnosticul etiologic?
 Stabiliţi diagnosticul de nursing, identificaţi problemele se sănătate şi
nevoile perturbate.
 PROFILAXIA
 Profilaxia specifică a mononucleozei infecţioase se
efectuează cu vaccinul anti-VE-B.
În R.Moldova nu este utilizat.
 Profilaxia nespecifică
-declarare obligatorie a cazurilor;
-contactaţii vor fi supravegheaţi timp de o lună;
-respectarea igienei personale;
-utilizarea obiectelor de folosință individuală;
-măsuri de dezinfecție;
-aerisirea încăperilor, cuarțarea saloanelor;
-administrarea de vitamine;
-promovarea unui mod sănătos de viaţă.
NUMIŢI:
APRECIAŢI NIVELUL DE REALIZARE A
OBIECTIVELOR
 NOTE BIBLIOGRAFICE:

 Cobîleanschi S., Botnarciuc L., Cucieru E., Boli infecţioase curs teoretic
pentru colegiile de medicină, Chişinău, 2010
 Zanc V., Ciutică I., Slavcovici A., Boli infecțioase, Cluj Napoca, Editura
Medicală Universitară ”Iulie Hațieganu”, 2011
 Cupşa A., Boli infecţioase transmisibile, 2007
 Е. Шувалова, Инфекционные болезни, Москва, Медицина, 2005
 Иванова В, Инфекционные болезни, Санкт Петербург, Фолиант, 2002
 Obreja G., Boli infecţioase, Profilaxie şi combatere,Ghid practic,
Chişinău, 2004
 Rusu G., Galeţchi A., Popovici P., Boli infecţioase la copii, Chişinău,
2004
 Chiotan M., Boli infecţioase, Editura Medicală Naţională, Bucureşti, 2002
 Rebedea I., Boli infecţioase, Bucureşti, Editura Medicală, 2000
 Protocol Clinic Național (PCN-119), Mononucleoza cu virusul Epstein-
Barr la copil, Ministerul Sănătății al Republicii Moldova, Chişinău, 2010
 VALORIFICÂND SURSELE
BIBLIOGRAFICE REALIZAŢI UN POSTER

Prevenirea infecțiilor respiratorii

MULŢUMESC PENTRU ATENŢIE ŞI O ZI BUNĂ!