Sunteți pe pagina 1din 10

COLEGIUL DE MEDICINA ORHEI

Studiu independent la Chirurgie


Tema: Profilaxia infectiei nosocomiale.
Epidemiologia si profilaxia infectiilor sanguin
transmisibile Hiv/Sida

A elaborat: Lupasco Cristina gr.39


Profesor: Cornea Maria

2020
CUPRINS

Ce este infectia nosocomiala……………………………………………3-4


Epidemiologia infecţiilor sanguin transmisibile…………………....4-5
Perioada de incubaţie …………………………………………...5-6
Hiv/sida descriere ……………………………………………….7-8
Evoluţia procesului epidemic………………………………………8-9
Profilaxia bolii…………………………………………………….9-10
CE ESTE INFECTIA
NOSOCOMIALA?
Conform expunerii OMS sub infecţie nosocomială se
subînţelege orice maladie infecţioasă, care afectează
pacientul ca rezultat al spitalizării sau adresării după
asistenţă medicală, sau maladie infecţioasă care
afectează lucrătorul medical al instituţiei sanitare ca
urmare a îndeplinirii obligaţiunilor funcţionale,
îndeferent de momentul apariţiei simptomelor în
timpul sau după aflare în instituţia sanitară. O
problemă deosebit de gravă pentru unităţile sanitare la
ora actuală prezintă hepatitele virale B şi C, infecţia
HIV/SIDA, tuberculoza, salmonelozele – în
staţionarele pediatrice. De asemenea o problemă
medicală de mare complexitate şi gravitate constituie
infecţiile septico-purulente, inclusiv, septicemiile,
peritonitele, osteitele, alte infecţii postoperatorii. Este
îngrijorător faptul că anual în ţară se înregistrează
300-350 cazuri de abcese postinjectabile.
EPIDEMIOLOGIA INFECŢIILOR SANGUIN TRANSMISIBILE
Infecţia HIV/SIDA Sindromul imunodeficienţei achiziţionate (SIDA) prezintă o viroză fatală cu
afectarea predominantă a verigii celulare a imunităţii, caracterizată prin dezvoltarea maladiilor
infecţioase şi parazitare, şi a tumorilor maligne. SIDA a fost adoptată în calitate de unitate nosologică de
sine stătătoare în 1981 în legătură cu studierea îmbolnăvirilor în masă de pneumonie pneumocistică şi de
sarcomul Kapoşi printre homosexualii din SUA. Agentul etiologic al SIDA este virusul imunodeficienţei
umane (HIV) descoperit în 1983 de Luc Montagnier (Franţa, Institutul Pasteur) şi Robert Gallo (SUA,
Institutul Naţional al Cancerului). În prezent sunt cunoscute două virusuri de sine stătătoare ale
imunodeficienţei umane: HIV-1 şi HIV-2. Infecţia HIV-2 este comparativ mai puţin răspîndită în lume şi
provoacă maladia mai puţin gravă decît HIV-1. În prezent, pentru desemnarea infecţiei HIV se folosesc
doi termeni: SIDA şi infecţia HIV. Prin termenul SIDA se are în vedere stadiul final al infecţiei,
caracterizat prin dezvoltarea unor maladii infecţioase grave, inclusiv aşa-numitor infecţii oportuniste,
soldate cu moartea. SIDA este prima infecţie virotică lentă a omului cu răspîndire pandemică cu care s-a
confruntat omenirea. Agentul patogen face parte din grupul retrovirusurilor, familia lentivirusuri, care
posedă capacitatea de a se integra în aparatul genetic al celulelor umane fără să-şi manifeste
patogenitatea timp îndelungat. Proprietatea unicală a HIV, ca de altfel şi a altor reprezentanţi ai
retrovirusurilor, este capacitatea ADN-ului lor de a se integra, adică de a se încorpora în ADN-ul celulei
umane, şi de aşi reproduce propriul material genetic în paralel cu ADN-ul uman şi de ai codifica sinteza
propriilor proteine. Această proprietate a HIV şi determină infectarea pe viaţă şi caracterul incurabil al
infecţiei. La baza patogeniei infecţiei HIV stă afectarea sistemului imun pe fundalul căreia se dezvoltă
maladii grave, incurabile. Caracteristică este afectarea verigii celulare a imunităţii. Distrugînd
limfocitele CD4 sau T-helperii, principala celulă reglatoare a sistemului imun, virusul condiţionează
distrugerea tuturor verigi ale sistemului imun. Infecţia HIV afectează şi alte celule, care poartă pe
suprafaţa lor receptor CD4: monocitele, macrofagii practic ai tuturor organelor şi ţesuturilor umane,
precum şi celulele cromafine ale intestinului, celulele gliale ale creierului etc. Infecţia HIV şi SIDA nu
au careva manifestări clinice specifice. Tabloul clinic se caracterizează printr-o mare diversitate,
determinată, pe de o parte, de capacitatea HIV de a afecta diferite celule, pe de altă parte – de
dezvoltarea diferitor maladii infecţioase, inclusiv oportuniste, adică provocate de microorganisme
convenţional patogene. De ultima circumstanţă este legată dependenţa acestor afecţiuni de răspîndire a
microorganismelor convenţional patogene în diferite regiuni geografice ale lumii.
PERIOADA DE INCUBAŢIE
Infecţia HIV (de la infectare pînă la apariţia primelor simptoame clinice) poate
dura de la cîteva luni pînă la 10 ani şi mai mult. Aproximativ în 50% din
cazuri, la persoanele infectate, după 2–4 săptămîni de la infectare, se dezvoltă
aşa-numita infecţie acută, ce evoluează sub formă de gripă sau anghină.
Această stare durează de obicei de la cîteva zile pînă la 2 săptămîni, este
condiţionată de reacţia sistemului imun la virus şi coincide cu începutul
producerii de anticorpi. Titrul lor creşte treptat şi devine suficient pentru
diagnosticarea infecţiei. După stadiul acut urmează perioada de purtător
sănătos, a cărei durată depinde de vîrsta individului, modul de viaţă,
deprinderile dăunătoare etc. Perioada de incubaţie treptat trece în stadiul
limfoadenopatiei generalizate persistente (LGP). Principalul simptom al
acestuia sunt nodulii limfatici măriţi. Este caracteristică mărirea nodulilor
limfatici cu 2 şi mai multe localizări, dimensiunile de 2 cm şi mai mult,
numărul în pachet – 2 şi mai mulţi. Limfoadenopatia generalizată este cel mai
frecvent şi mai stabil simptom al infecţiei HIV la persoanele seropozitive.
Stadiul poate dura de la cîteva luni pînă la mai mulţi ani cu perioade de
acutizare şi remisiune, trecînd în cele din urmă în complexul asociat SIDA.
Pentru acest stadiu este caracteristică înrăutăţirea stării generale. Infectaţii
acuză slăbiciune, oboseală, scăderea poftei de mîncare. Se remarcă perioade
îndelungate, de 3 luni şi mai mult, de creştere nemotivată a temperaturii pînă la
38–39º, afecţiuni purulente ale pielii recidivante, de dezvoltare a dermatitelor,
diareilor recidivante nemotivate, care pot dura mai mult de o lună, pierderea
pînă la 10% din greutate şi mai mult. În sînge, în această perioadă, are loc
reducerea numărului de limfocite, micşorarea raportului T-helperi/T-supresori.
HIV/SIDA DESCRIERE
Stadiul de SIDA propriu-zis este stadiul clinic terminal al infecţiei HIV
caracterizat prin dezvoltarea aşa-numitelor maladii infecţioase SIDA-
indicatoare sau SIDA-asociate, inclusiv infecţii oportuniste şi
neoformaţiuni pe fundalul unei imunodeficienţei grave. Din numeroasele
infecţii oportuniste (se cunosc mai mult de 170 de microorganisme
convenţional patogene) în lista SIDAindicatoare au fost incluse 13 unităţi
nozologice, provocate de agenţi infecţioşi de natură diferită (tab. 1).
Infecţiile oportuniste în SIDA se caracterizează printr-o evoluţie gravă,
recidivantă, rezistentă la tratamentul aplicat, deseori se termină cu decesul.
Infecţia HIV la copii se caracterizează printr-o evoluţie gravă şi torpidă a
simptoamelor şi o schimbare mai rapidă a stadiilor clinice decît la adulţi,
dezvoltarea infecţiilor bacteriene recidivante şi, dimpotrivă, mai rară a
infecţiilor oportuniste şi foarte rară a tumorilor, dificultatea în diagnosticul
de laborator. În caz de infectare intrauterină, simptoame clinice se
manifestă deja perioada de nou-născut. Sunt caracteristice reţinerea în
dezvoltare, dereglarea formei craniului cerebral şi facial (cap mic, frunte
proeminentă, nas plat, exoftalmie, la o scleră albastră). Pentru toţi copiii cu
SIDA este caracteristic sindromul AGP, hepatosplenomegalia, candidoza,
diareea cronică. Infecţia HIV prezintă o maladie infecţioasă ce face parte
din antroponozele cu mecanisme de transmitere de contact şi vertical.
Sursa de infecţie este omul infectat la orice stadiu al infecţiei, indiferent de
prezenţa simptoamelor clinice. Căile de transmitere a infecţiei HIV sunt
reflectate în tabel
CĂILE DE TRANSMITERE A INFECŢIEI HIV

Individ infectat cu HIV

1. Prin sângele şi obiectele 2. Sexual •


contacte 3. Pe verticală
contaminate de sânge •
homosexuale • (molipsirea copilului
transfuzii de sânge şi
contacte de la mama infectată)
preparate din sânge infectate
heterosexuale • transplacentar • în
• transplantarea de organe,
timpul naşterii • cu
ţesuturi, însămînţarea
laptele mamei
artificială cu spermă de la
persoane infectate • seringi,
ace contaminate cu sânge,
instrumentariu medical
prelucrat necalitativ
EVOLUŢIA PROCESULUI EPIDEMIC
Într-un interval relativ scurt, infecţia HIV a afectat practic toate continentele lumii, devenind una
din problemele de bază ale ocrotirii sănătăţii. Pandemia infecţiei HIV/SIDA prezintă un pericol
real pentru omenire din punct de vedere moral, social şi economic. Conform datelor Programului
ONU/SIDA, numărul persoanelor ce trăiesc cu HIV/SIDA constituie 40,3 mln, dintre care 38
milioane adulţi (inclusiv 17,5 mln femei) şi 2,3 mln copii. Numai pe parcursul anului 2005 au fost
depistate 4,9 mln de persoane infectate, dintre care 4,2 mln - adulţi şi 700 mii - copii pînă la 15
ani. De la începutul epidemiei de SIDA au decedat peste 25 mln de oameni, dintre care 3,1 mln în
anul 2003. Permanent creşte numărul femeilor infectate cu HIV/SIDA.
PROFILAXIA BOLII
Pentru prevenirea acestei maladii în Republica Moldova,
Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale a aprobat
Programul naţional de prevenire şi control al infecţiei HIV/SIDA
şi infecţiilor cu transmitere sexuală pentru anii 2016-2020.
Programul prevede identificarea şi diagnosticarea a 90% din
numărul estimat de persoane infectate cu HIV, înrolarea în
tratament antiretroviral a 90% din cei diagnosticaţi şi suprimarea
încărcăturii virale la 90% din cei care urmează tratamentul, prin
care a prevăzut acțiuni pentru creșterea acoperirii cu servicii de
prevenire HIV, dar și asigurarea sustenabilității acestora. În toată
țara, Ministerul Sănătăţii, Muncii și Protecției Sociale, în comun
cu autorităţile publice locale şi societatea civilă desfășoară acțiuni
printre care : întruniri cu organizaţiile reţelei societăţii civile
active în domeniul HIV/SIDA/ITS, radio-tele maratoane, cicluri
de emisiuni tematice, clipuri video la televiziune, emisiuni
radiofonice, acţiuni în şcoli, licee, gimnazii, în colectivele şi
căminele studenţeşti, concerte de binefacere, rally cu biciclete,
donaţii persoanelor cu HIV/SIDA, concurs de fotografii, postere
şi eseuri, „mese rotunde”.
 Marcarea zilei de combatere SIDA este un îndemn spre
deschidere şi schimbare, diminuare stigmei, discriminării şi
asigurării confidenţialităţii în sectorul de sănătate.
BIBLIOGRAFIE
1. Andriuţa V., Spînu C., Magdei M. şi al. Mater. Congresului V al Igieniştilor, Epidemiologilor şi
Microbiologilor din Republica Moldova. 26-27 septembrie, 2003. Vol.
2. 2B. – Chişinău, 2003. – P. 139-142. 2. V. Beţişor, V. Nichiforciuc, I. Capcelea, I. Pegza. Curier medical.
– 1997. – N 4. – P. 54-55.
3. 3. Chan Y.S. Ueng S.W., Wang C.J., Lee S.S. Management of smale infected tibial defects with
antibiotic – impregnated autogenic cancelars bone qrofting // Jurnal of Trauma. – 1998. – 45 (4). – P.
758-764.
4. 4. Erard P., Rudoi B. Revue Medicale de la Suisse Romande. – 1993. – 11 B (11). – P. 901-908. 5.
Godard I., Vedrinne C., Motin I. Agrissologie. – 1990. – Vol. 31 (8 Spec. N). – P. 529-531. 6. Ivan A.
Bacteriologia, virusologia, parazitologia, epidemiologia. – 1994. – Vol. 39. – Nr 3-4. – P. 161-167.
5. 7. Jong Z., Arsicault C., Massip P. et al. Patologie. Biologie. – 1991. – Nr 5. – P. 561-564. GHID DE
SUPRAVEGHERE ŞI CONTROL ÎN INFECŢIILE NOSOCOMIALE 16 EDIȚIA II
6. 8. Maissonet M. Bulletin de L'Academie Nationale de Medicine. – 1993. – Nr 5. – P. 719- 726.
7. 9. Plop Tatiana, Prisacari V. Anale ştiinţifice ale USMF „Nicolae Testemiţanu”.Vol.2. Probleme de
sănătate publică (igienice, epidemiologice şi management). Chişinău, 2001, p. 211-215.
8. 10. Prisacari V. Problema infecţiilor nosocomiale. Curierul medical, 2005, Nr 3, p. 47-52