HIV

Infectia cu virusul imunodeficientei umane (HIV) produce modificari ale organismului care
vizeaza sistemul imunitar si capacitatea sa de raspuns impotriva agentilor patogeni. Acest
virus este originar din Africa Centrala si a fost descoperit la anumite tipuri de cimpanzei. Cele
mai multe cazuri de infectie au fost raportate la persoanele cuprinse in intervalul de varsta 30-
34 de ani. In stadiile avansate, in lipsa tratamentului, pacientii dezvolta patologia cu numele
de sindromul imunodeficientei umane dobandite (SIDA).

Cauze
Infectia cu virusul HIV poate aparea ca urmare a contactului cu o persoana seropozitiva care
poate fi atat simptomatica, cat si asimptomatica, dar care este purtatoare a virusului patogen. 
Transmiterea se poate face pe cale sanguina, prin contact intim sau de la mama la fat. . Printre
factorii favorizanti se regasesc:

 contactul sexual neprotejat;

 consumul de droguri;
 istoric de boala cu transmitere sexuala;
 folosirea unor echipamente medicale (ac de injectie) nesterile;
 contactul cu sange infectat;
 transmiterea materno-fetala.

In cazul transmiterii materno-fetale, momentul infectarii cu virusul HIV poate avea loc in
timpul:

 sarcinii;
 nasterii;
 alaptarii.

Dupa patrunderea in organism, virusul HIV realizeaza distrugerea masiva a celulelor albe
(CD4). Acestea joaca un rol important in sistemul imunitar, in gestionarea infectiilor cu agenti
patogeni.

Simptome
Simptomele se manifesta in functie de:

 durata de timp de la momentul infectarii;

 stadiul infectiei;
 capacitatea de aparare a organismului.

Odata patruns in organism, virusul HIV produce slabirea sistemului imunitar (imunosupresie).
Astfel, persoanele au o imunitate mai slabita si pot contacta mai usor diverse boli.

Simptomele initiale care semnaleaza debutul bolii,mimeaza o mononucleoza infectioasa,  apar

intr-un interval de 2 pana la 4 saptamani de la momentul infectarii, insa rareori infectia este
diagnosticata in aceasta etapa.Printre manifestarile de debut se regasesc:
  cefaleea (durerea de cap);
 febra;
 eczemele;
 mialgiile (dureri musculare);
 artralgii (dureri articulare);
 leziuni bucale;
 diaree;
 tuse;
 scadere ponderala;
 transpiratii nocturne.

In lipsa diagnosticarii corecte a primo-infectiei cu virusul HIV si a aplicarii tratamentului,

simptomele initiale se remit, fiind urmate de o etapa latenta, frecvent asimptomatica. .
Ulterior, in faze avansate, tabloul clinic simptomatic favorizat de imunodepresia accentuata,
poate fi completat de aparitia:

 tumefierii ganglionilor limfatici;

 aftelor localizate la nivel bucal;
 zonei zoster (in urma contactarii virusului Herpetic);
 pneumoniei cu germeni oportunisti
 proceselor neoplazice

Stadiile infectiei cu virusul HIV

Din momentul infectarii organismului gazda si in lipsa tratamentului corect, virusul HIV trece
prin mai multe stadii. Acestea se caracterizeaza prin anumiti parametri, printre care se
regasesc:

 contagiozitatea;
 simptomatologia;
 cantitatea de material viral din organism.

Stadiul I

Stadiul I debuteaza in momentul in care organismul uman a luat contact cu virusul HIV.
Modificarile sistemului imunitar apar treptat, pe masura ce pacientul ignora patologia sau nu
este diagnosticat corect.

Pacientii care se afla in acest stadiu prezinta urmatoarele caracteristici:

 simptome care mimeaza o raceala;

 contagiozitate raportata la cantitatea virala prezenta in organism.
Stadiul II

Stadiul II al infectiei cu HIV debuteaza tardiv si de cele mai multe ori pacientii sunt
asimptomatici. De asemenea, acesta mai este numit si stadiul de latenta clinica. In acest timp,
virusul patruns in organism prezinta urmatoarele caracteristici:

 este activ din punct de vedere metabolic;

 se reproduce intr-un ritm accelerat.

Durata de progres a stadiului II este variabila. Caracteristicile acestuia sunt reprezentate de:

 cantitatea virala crescuta;

 contagiozitate.

Stadiul III

In lipsa administrarii unui tratament adecvat, persoanele infectate cu virusul HIV ajung in
stadiul III. In cursul acestuia, pacientii sunt diagnosticati cu patologia care poarta numele de
SIDA. Caracteristicile stadiului III sunt:

 pacientii sunt imunocompromisi;

Virusul HIV patruns in organism se replica in ritm accelerat. Sistemul imun incearca sa
neutralizeze incarcatura virala, dar la un moment dat, acesta cedeaza, resursele energetice
fiind limitate. Astfel, pacientii imunocompromisi pot contacta cu usurinta agenti patogeni
oportunisti si pot dezvolta alte patologii.

 incarcatura virala este la un nivel ridicat;

Cresterea cantitatii virale din organism se realizeaza treptat. Odata cu aceasta, transmiterea
virusului HIV este din ce in ce mai usoara, iar pacientii prezinta contagiozitate ridicata.

 supravietuirea in lipsa tratamentului este de aproximativ 3 ani.

Diagnostic
Persoanelor care prezinta simptome caracteristice infectiei cu HIV le este recomandata vizita
la medicul specialist. Acesta va realiza anamneza, examenul clinic si testele necesare pentru
stabilirea diagnosticului corect.

In cursul anamnezei, pacientului i se vor cere informatii referitoare la:

 debutul simptomelor;
 durata acestora;
 factori care declanseaza si amelioreaza simptomatologia;
 istoricul medical de boala;
 antecedentele heredocolaterale (istoricul familial de boala);
 consumul de alcool;
 fumat;
  consumul de droguri;
 actele sexuale neprotejate.

In cursul examenului clinic, medicul va examina pacientul folosind tehnici de:

 observatie;
 palpare;
 auscultatie;
 percutie.

Pentru confirmarea diagnosticului, medicul recomanda pacientului efectuarea urmatoarelor

teste:

 ELISA (enzyme-linked immunosorbent assay);

Testul ELISA se foloseste pentru detectarea anticorpilor anti-HIV. Pentru acesta este necesara
recoltarea unei probe de sange, care va fi trimisa la laborator. Daca in sangele pacientului
exista anticorpi anti-HIV, acestia pot fi evidentiati prin intermediul reactiei antigen-anticorp.
Aceasta presupune punerea in contact a serului provenit de la pacient cu antigene virale
produse in laborator.

 Western Blot;

Testul Western Blot este folosit pentru confirmarea diagnosticului. Acesta are rolul de a
evidentia prezenta anticorpilor anti-HIV, care reactioneaza impotriva unor proteine virale
specifice.

Tratament
Tratamentul in cazul infectiei cu virusul HIV este unul medicamentos. Acesta are rolul de a:

 incetini reproducerea virusului HIV in organism;

 permite sistemului imunitar sa se refaca;
 evita aparitia altor patologii.

Virusul HIV poate dezvolta in timp rezistenta la anumite tipuri de medicamente. De aceea,
este important ca relatia dintre medic si pacient sa fie una stabila, in care medicul sa poata
schimba schema terapeutica, daca este necesar.  

Scopul tratamentului medicamentos este de a reduce:

 incarcatura virala;
 contagiozitatea.

Prognostic
In prezenta unui tratament corect administrat, persoanele infectate cu virusul HIV pot duce o
viata normala. De asemenea, riscul de transmitere a bolii catre apropiati scade. Pentru a creste
eficienta tratamentului, medicul poate recomanda si schimbarea stilului de viata al
pacientului.

Printre recomandarile pe care pacientul le poate primi se regasesc:

 modificarea dietei alimentare;

 practicarea exercitiilor sportive regulate;
 oprirea fumatului;
 vaccinarea anuala impotriva virusului gripal.

Preventie
Pentru a preveni infectia cu virusul HIV, medicul specialist recomanda evitarea:

 contactelor sexuale neprotejate;

 folosirii materialelor medicale nesterile (ace);
 consumarii drogurilor.

De asemenea, pentru pacientii care prezinta riscul de expunere la infectia cu HIV, medicul
poate indica efectuarea profilaxiei:

 pre-expunere (PrEP);
 post-expunere (PEP).

Infectia cu virusul HIV este o patologie intalnita foarte frecvent. Aceasta produce modificari
in organismul uman, printre care cea mai importanta este slabirea sistemului imun. La
inceput, pacientii pot prezenta simptomatologia tipica unei raceli. In lipsa unei diagnosticari
corecte, boala avanseaza, asociindu-se cu alte patologii pe care pacientul si le insuseste.
Tratamentul folosit in cazul infectiei cu virusul HIV are rolul de a limita reproducerea virala
si de a stimula refacerea organismului.