Hedera helix

Iedera (denumirea științifică: Hedera helix) este o specie de arbust târâtor sau agățător, cu
frunze verzi strălucitoare și cu flori mici, galbene-verzui, adesea cultivat ca plantă decorativă
sau plantă cu scop terapeutic. Crește în locuri umbroase și cu umiditate crescută, prin păduri,
stânci, pe soluri calcaroase.

Alte sinonime sunt „Hedera acuta”, Hedera baccifera, Hedera grandifolia' și „Hedera
arborea” („iedera de copac”)[2]

Rezistă la sezonul rece, putând degera doar la temperaturi extrem de scăzute. Pe post
terapeutic sunt folosite frunzele, rar mugurii

Efectele iederii

În antichitate frunzele, fructele și rădăcinile iederii erau folosite atât intern cât și extern
împotriva durerilor de urechi, de cap și de dinți, în tratarea gutei, a durerilor de splină, a celor
menstruale, a afecțiunilor pulmonare, a febrei și a arsurilor. În prezent, este folosit extractul
din frunze de iederă, efectele benefice fiind demonstrate și prin studii științifice. Puterea de
vindecare a iederii se datorează așa-numitelor saponine, a căror denumire este explicată de
spuma asemănătoare săpunului pe care acestea o formează (din latinescul sapo = săpun).
Acestea au un efect lichefiant, ajută expectorația, ameliorează crampele și distrug germenii.
De aceea, iedera este folosită și în tratarea infecțiilor acute și cronice și în afecțiunile căilor
respiratorii și a tusei convulsive. Și homeopatia apelează la beneficiile iederii. De reținut:
saponinele se regăsesc și în lemnul dulce (răculeț) și în florile primulei – de aceea sunt
folosite frecvent în pregătirea amestecurilor ceaiurilor de răceală.

Riscurile iederii

Deși benefică, iedera poate fi și periculoasă. Frunzele proaspete și sucul acestora pot provoca
reacții alergice ale pielii. În plus, fructele plantei sunt toxice, în special pentru copii.
Consumul fructelor de iederă poate provoca stări de greață, diaree și vomă. De aceea se
recomandă consumarea exclusiv a preparatelor disponibile în farmacii.

Iedera de-a lungul istoriei

Originile denumirii iederii în limba germană (Efeu) nu sunt cunoscute. Cel mai probabil
prima parte a cuvântului provine din vechea rădăcină "ebah" sau "ifig" care înseamnă
"urcător". Cea de-a doua parte a cuvântului a fost derivată cel mai probabil din "heu" un
termen ce poate să însemne și frunze. S-a ajuns astfel la un cuvânt compus în germana veche
"ep-höu" – frunză urcătoare. Originea denumirii botanice (Hedera helix) este mai ușor de
stabilit: În greacă "hédra" înseamnă poziție și Heli derivă din verbul "helissein" a se roti.
Iedera se rotește de jur împrejurul tulpinii copacilor.

Iedera ca plantă de cultură

În Europa, planta de iederă se bucură de o tradiție lungă – mai puțin ca planta medicinală și
mai mult ca plantă de cultură. Fiind mereu verde, planta a simbolizat întotdeauna viața infinită
și nemurirea sufletelor, dragostea și loialitatea; perechile nou căsătorite obișnuiau să
primească crenguțe de iederă ca simbol al legăturii de încredere dintre ei. În Egipt și în
Grecia, iedera era atribuită anumitor zeități (Osiris resp. Dionysos). Tradițiile creștine prevăd
decorarea mormintelor și bisericilor cu iederă. Un exemplu în acest sens este domul din
Altenburg sau catedrala din Reims.