Sunteți pe pagina 1din 10


Salvie - De la Wikipedia, enciclopedia liber Salvia (Salvia officinalis) este o plant erbacee cu flori divers colorate, (mici) cultivat ca plant medicinal sau decorativ, originar din sudul Europei i din regiunile mediteraneene. Este cunoscut i sub denumirile de jale, jale, salbie sau erlai. Tratamente naturale pe baza de salvie Salvia reprezint o plant medicinal recomandat ca remediu natural n tratarea i vindecarea hipertensiunii arteriale, afeciunilor intestinelor i stomacului, ale mduvei spinrii, inflamaiilor cilor respiratorii, oboselii fizice i psihice, nervozitii, dar i n stimularea menstruaiei, febr, stres, tonus sexual sczut,afte, stomatite, ulceraii ale pielii, tuse, bronit, abcese dentare, celulit. Salvia este foarte eficient n tratarea bolilor specifice femeilor: probleme ale organelor pelviene (bi de ezut cu salvie), dar i n bolile specifice brbailor: probleme de sterilitate i impoten (ceaiul din frunze de salvie sau ceai din flori de salvie mrunite). Ceaiul de salvie este recomandat n uz extern, n vindecarea bolilor de gt (amigdalit), abceselor dentare, inflamaiilor cavitii bucale. Mirosul neplcut al gurii poate fi combtut cu gargarisme cu ceai de salvie de patru-cinci ori pe zi sau chiar si mai multe ori pe zi.


Salvia officinalis
From Wikipedia, the free encyclopedia Salvia officinalis (garden sage, common sage) is a perennial, evergreen subshrub, with woody stems, grayish leaves, and blue to purplish flowers. It is a member of the family Lamiaceae and is native to the Mediterranean region, though it has naturalized in many places throughout the world. It has a long history of medicinal and culinary use, and in modern times as an ornamental garden plant. The common name "sage" is also used for a number of related and unrelated species.

Salvia officinalis was described by Carl Linnaeus in 1753. It has been grown for centuries in the Old World for its food and healing properties, and was often described in old herbals for the many miraculous properties attributed to it. The specific epithet, officinalis, refers to the plant's medicinal use the officinawas the traditional storeroom of a monastery where herbs and medicines were stored. S. officinalis has been classified under many other scientific names over the years, including six different names since 1940 alone.

Cultivars are quite variable in size, leaf and flower color, and foliage pattern, with many variegated leaf types. The Old World type grows to approximately 2 ft (0.61 m) tall and wide, with lavender flowers most common, though they can also be white, pink, or purple. The plant flowers in late spring or summer. The leaves are oblong, ranging in size up to 2.5 in (6.4 cm) long by 1 in (2.5 cm) wide. Leaves are greygreen, rugose on the upper side, and nearly white underneath due to the many short soft hairs. Modern cultivars include leaves with purple, rose, cream, and yellow in many variegated combinations.

Salvia officinalis has been used since ancient times for warding off evil, snakebites, increasing women's fertility, and more. The Romans likely introduced it to Europe from Egypt as a medicinal herb Theophrastus wrote about two different sages, a wild undershrub he called sphakos, and a similar cultivated plant he called elelisphakos. Pliny the Elder said the latter plant was called salvia by the Romans, and used as a diuretic, a local anesthetic for the skin, a styptic, and for other uses. Charlemagne recommended the plant for cultivation in the early Middle Ages, and during the Carolingian Empire, it was cultivated in monastery gardens. Walafrid Strabo described it in his

poem Hortulus as having a sweet scent and being useful for many human ailmentshe went back to the Greek root for the name and called it lelifagus. The plant had a high reputation throughout the Middle Ages, with many sayings referring to its healing properties and value. It was sometimes called S. salvatrix (sage the savior), and was one of the ingredients of Four Thieves Vinegar, a blend of herbs which was supposed to ward off the plague. Dioscorides, Pliny, and Galen all recommended sage as a diuretic, hemostatic, emmenagogue, and tonic.

Common sage is grown in parts of Europe for distillation of an essential oil, though other species, such as Salvia fruticosa may also be harvested and distilled with it. As a kitchen herb, sage has a slight peppery flavor. In British cooking, it is used for flavoring fatty meats, Sage Derby cheese, poultry or pork stuffing, Lincolnshire sausage, and in sauces. Sage is also used in Italian cooking, in the Balkans, and the Middle East. It is one of the major herbs used in the traditional turkey stuffing for theThanksgiving Day dinner in the United States. Despite the common use of traditional and available herbs in French cuisine, sage never found favour there. Salvia and "sage" are derived from the Latin salvere (to save), referring to the healing properties long attributed to the various Salvia species. It has been recommended at one time or another for virtually every ailment by various herbals. Modern evidence shows possible uses as an antisweating agent, antibiotic, antifungal, astringent, antispasmodic, estrogenic, hypoglycemic, and tonic. In a double blind, randomized and placebo-controlled trial, sage was found to be effective in the management of mild to moderate Alzheimer's disease. The strongest active constituents of sage are within its essential oil, which contains cineole, borneol, and thujone. Sage leaf contains tannic acid, oleic acid,ursonic acid, ursolic acid, cornsole, cornsolic acid, fumaric acid, chlorogenic acid, caffeic acid, niacin, nicotinamide, flavones, flavonoid glycosides, and estrogenic substances. Investigations have taken place into using sage as a treatment for Alzheimer's disease patients. Sage leaf extract may be effective and safe in the treatment of hyperlipidemia.

Common names
Salvia officinalis has numerous common names. Some of the best known include sage, common sage, garden sage, golden sage, kitchen sage, true sage, culinary sage, Dalmatian sage, and broadleaf sage. Cultivated forms include purple sage and red sage. In Turkey, salvia officinalis is widely known asadaay, meaning "island sage". in the levant its called maramia.

There are a number of cultivars, with the majority grown as ornamentals rather than for their herbal properties. All are valuable as small ornamental flowering shrubs, and for their use as a low ground cover, especially in sunny dry environments. They are easily propagated from summer cuttings, and some cultivars are produced from seeds. Named cultivars include: 'Alba', a white-flowered cultivar 'Aurea', golden sage 'Berggarten', a cultivar with large leaves, which rarely blooms, extending the useful life of the leaves 'Extrakta', has leaves with higher oil concentrations 'Icterina', a cultivar with yellow-green variegated leaves 'Lavandulaefolia', a small leaved cultivar 'Purpurascens' ('Purpurea'), a purple-leafed cultivar 'Tricolor', a cultivar with white, yellow and green variegated leaves


Salvia (salvia officinalis)

Planta medicinala de cultura, subarbust stufos, ramificat, care poate atinge aproximativ un metru inaltime, exclusiv de cultura la noi in tara. Frunzele sunt acoperite cu peri fini si au culoare argintie sau verde cenusie. Florile sunt mari ca dimensiune, grupate in forma de spic, de culoare violet-albastra, rareori alba. Fructul este o tetraachena. Planta infloreste din luna mai pana in luna iulie. Salvia are un miros placut, puternic si gust usor amarui. In scop medicinal se recolteaza frunzele inainte de perioada de inflorire. Planta contine ulei volatil, tuiona, alfa si beta pinen, camfor, borneol, cineol dar si tanin, acid oleaonic, sitosteroli, substante estrogene, azotat de potasiu, principiu amar (picrosalvina), acid nicotinic, acid cafeic, acid fumaric, rezine, substante estrogene, vitamina B1 si C, saruri de potasiu. Salvia are proprietati coleretice, antimicrobiene, sedative, depurative, antitermice, expectorante, tonice,antiinflamatoare, antispastice, carminative, antiseptice, estrogene, astringente. Planta se utilizeaza si in gastronomie pentru aromatizarea preparatelor culinare. Uz intern: - hipovitaminoze, boli de ficat, inflamatii gastrointestinale, laringita, faringita, amigdalita, constipatie, nervozitate, paralizii, dereglari hormonale, menstruatii neregulate, hiperhidroza palmo-plantara, flatulenta, ulceratii, depresie, frigiditate, impotenta, convalescenta, afrodisiac, astenie, afectiuni ale cailor biliare, galactoree, sialoree, astm sub forma de infuzie, decoct. Uz extern: - intepaturi de insecte, gingivite, stomatite, afte bucale, micoze bucale, abcese dentare, ulcere venoase, contuzii, eczeme, seboree, ten ridat, acnee, alopecie difuza, leucoree, degeraturi, entorse, luxatii sub forma de compresa, bai locale, cataplasma. Contraindicatii: - Consumul de salvie este interzis in timpul sarcii intrucat determina contractii uterine. Este interzis si in timpul lactatiei (reduce secretia lactata). Efecte adverse: - Supradozajul poate duce la iritatii gastrointestinale si convulsii.


Dorinta salviei este sa-i faca pe oameni nemuritori, se spunea in Evul Mediu. O credinta straveche, inscrisa chiar in numele plantei. Salvia vine din latinescul salvare a fi sanatos, a vindeca, a salva. La romani, era o planta sacra, culeasa cu protocol. Despre aceasta planta extrem de aromata, cu frunze verzi, albicioase, si flori rozalbe si violete, se spunea in Antichitate ca este sacra, fiind adusa pe pamant chiar de zei. Cine are salvie in gradina nu lasa batranetea sa se apropie spune un vechi proverb chinezesc. Medicii greci si romani Galen, Plinius, Dioscoride elogiaza si ei salvia, considerand-o o regina a ierburilor tamaduitoare, cu efecte protectoare magice. In Roma antica, salvia era considerata o planta sacra, fiind adunata cu un intreg ritual. Cel care oficia ceremonialul aducea drept jertfa paine si vin, imbracat intr-o tunica alba. Romanii interziceau folosirea obiectelor de metal, considerand ca devin otravitoare in contact cu salvia. Mai ales la trecerea dintre iarna si vara, salvia era un remediu nelipsit, fiind folosita ca detoxifiant, protector impotriva diverselor infectii care apar in aceasta perioada, tonic nervos si psihic, reintineritor. Se credea ca acela care va consuma salvie inca de la inceputul primaverii va intineri si el odata cu natura. Exista multe mituri terapeutice legate de aceasta planta sacra, mituri pe care stiinta moderna se straduieste sa le inteleaga si sa le dea o utilitate practica. Salvia este o planta cercetata intens, careia medicina ii descopera tot mai multe aplicatii practice. Ea nu este doar un medicament natural cu multiple aplicatii, ci si un leac excelent pentru mentinerea sanatatii. Si in medicina traditionala romaneasca, salvia are numeroase intrebuintari. Avand o mare sensibilitate la ingheturile din timpul iernii, ea este o planta care necesita ingrijiri speciale si, ca atare, nu creste spontan, ci doar cultivata, mai ales in zonele sudice ale tarii. De la ea se folosesc frunzele si partile

aeriene inflorite, care sunt foarte bogate in uleiuri volatile, avand un gust puternic aromatic si astringent. Gasim aceasta planta sub forma de ceai in practic toate magazinele specializate de tip Plafar, la fel ca si anumite preparate pe baza de salvie, cum ar fi tinctura. Cateva retete pe baza de salvie Pulberea Se obtine prin macinare cat mai fina cu rasnita electrica de cafea. Depozitarea pulberii de salvie se face in borcane de sticla inchise ermetic, in locuri intunecoase si reci, pe o perioada de maximum doua saptamani (deoarece uleiurile volatile se evapora foarte rapid). De regula, se administreaza de 3-4 ori pe zi, cate o jumatate de lingurita rasa, pe stomacul gol. Tinctura Se pun intr-un borcan cu filet cincisprezece linguri de pulbere de salvie, peste care se adauga doua pahare (400 ml) de alcool alimentar de 50 de grade. Se inchide borcanul ermetic si se lasa la macerat vreme de doua saptamani, dupa care se filtreaza, iar tinctura rezultata va fi pusa in sticlute mici, inchise la culoare. Se administreaza cate o lingurita diluata in putina apa, de patru ori pe zi. Este folosita ca echilibrant nervos si hormonal, stimulent al activitatii cerebrale si al memoriei. Vinul stimulant de salvie Intr-un litru de vin natural alb se pun douazeci de linguri de pulbere de salvie si se lasa sa se macereze vreme de trei saptamani, dupa care se strecoara. Se iau cate 3 linguri din acest vin, inainte sau dupa masa. Administrat inainte de masa, vinul de salvie stimuleaza apetitul si invioreaza. Luat dupa ce am mancat, vinul de salvie spune medicul francez Jean Valnet este un extraordinar remediu contra surmenajului si a asteniei, contra astmului, contra distoniei neuro-vegetative. Potrivit aceluiasi medic, vinul cald de salvie este un excelent profilactic pentru raceala si gripa. Otetul de salvie Era foarte mult folosit de catre calugarii benedictini, care il considerau un elixir pentru nervi si digestie. Iata reteta sa de preparare: intr-un litru de otet natural de mere (sau de mere cu miere) se lasa sa se macereze, vreme de doua saptamani, 50 de grame de frunze de salvie maruntita. Va rezulta un otet foarte aromat, cu efecte tonice digestive, carminative (reduce balonarea), invioratoare, un excelent adaos la salatele de primavara. Extern este folosit ca frectie impotriva racelii, a durerilor reumatice, a starilor de oboseala fizica si psihica. Decoctul combinat Se pun 3-4 linguri de salvie maruntita la macerat in jumatate de litru de apa, vreme de 8-10 ore, dupa care se filtreaza. Preparatul rezultat se pune deoparte, iar planta ramasa dupa filtrare se fierbe in inca o jumatate de litru de apa, vreme de cinci minute, dupa care se lasa sa se raceasca si se filtreaza. In final se amesteca cele doua extracte, obtinandu-se aproximativ un litru de preparat, care se foloseste intern (1-2 cani pe zi) sau extern, sub forma de comprese si bai. Cataplasma cu salvie O mana de frunze maruntite de salvie se lasa timp de 1-2 ore sa se inmoaie in apa calda (40-50 de grade Celsius). Dupa trecerea acestui interval de timp se aplica direct pe locul afectat, acoperindu-se cu un tifon. Se lasa vreme de o ora. Boli interne, tratate cu salvie Bronsita, astmul, rinita, sinuzita, bolile respiratorii cu secretii abundente - pulberea de salvie, administrata constant vreme de o luna, cate o jumatate de lingurita de 4 ori pe zi, reduce cantitatea de secretii si are efecte antiinfectioase puternice. Este recomandata mai ales in perioada de primavara, inclusiv bolnavilor cronici, pentru ca are efecte detoxifiante puternice, actionand asupra cauzelor profunde ale acestor boli. Indigestia, balonarea - se ia inainte de masa un sfert de lingurita de pulbere de salvie. Aceasta planta stimuleaza digestia si echilibreaza apetitul, avand calitatea de a impiedica formarea gazelor in intestin. In lumea araba, salvia este numita iarba beduinilor, decoctul combinat de salvie fiind un remediu celebru pentru tratarea tuturor problemelor digestive, mai ales a diareei, a colitei de fermentatie si a diferitelor infectii ale tubului digestiv. Pentru tratarea acestor afectiuni se iau 2-3 cani de decoct combinat de salvie pe zi. Ciclu menstrual neregulat, foarte abundent sau dureros, sterilitate feminina- se administreaza o jumatate de lingurita de salvie, de patru ori pe zi, pe stomacul gol. Un tratament va dura trei luni si va avea efecte ample de armonizare la nivel hormonal, influentand atat productia glandelor endocrine, cat si receptorii diferitilor hormoni.

Tulburari de menopauza - contra acestor probleme, tinctura de salvie este un adevarat elixir, reducand transpiratia, rarind aparitia bufeurilor, avand un puternic efect de reintinerire. Se administreaza cate o lingurita de tinctura (intotdeauna diluata in apa) de 3-4 ori pe zi, pe stomacul gol. Efectele terapeutice apar dupa 4 saptamani. Contra hemoragiilor care apar la debutul menopauzei se foloseste pulberea de salvie, administrata in acelasi mod ca mai sus. Un studiu realizat in Italia in 1998, pe 30 de femei, a aratat ca dupa 3 luni de tratament cu salvie, s-au rarit sau chiar au disparut bufeurile nocturne, precum si transpiratia abundenta. De altfel, impotriva transpiratiei excesive sau cu miros neplacut, salvia are efecte extraordinare, fiind un adevarat deodorant cu administrare interna, asa cum vom vedea in continuare: Transpiratia excesiva - studii facute in paralel in Anglia, Germania si Statele Unite au aratat fara dubiu ca salvia reduce puternic sudoratia, inclusiv cea care apare pe fondul unor dezechilibre la nivelul glandelor cortico-suprarenale. Se administreaza in acest scop sub forma de tinctura, cate 4 lingurite pe zi, sau de decoct combinat, din care se bea 1 cana pe parcursul unei zile (are un gust neplacut, dar este foarte eficient). Diabetul de tip II - salvia sporeste foarte mult receptivitatea (cu pana la 2-3 ori) organismului la insulina este concluzia unui studiu german pe aceasta tema. In acest scop, se administreaza decoctul combinat de salvie, cate o cana pe zi. Astenie de primavara, surmenaj - se iau 50 de picaturi de tinctura de salvie de 3-4 ori pe zi. Efecte mai puternice se obtin daca aceasta tinctura se ia diluata in ceai rece de roinita (melisa). Cancer la colon, tumori pe tubul digestiv - in medicina traditionala araba, decoctul combinat de salvie, din care se administreaza 2-3 cani pe zi, in cure de minimum 3 luni, este un remediu redutabil impotriva acestor afectiuni. Acelasi lucru il sustine terapeuta de origine austriaca Maria Treben, care adauga faptul ca salvia este un minunat ajutor in toate formele de cancer, citand un faimos dicton din Evul Mediu: De ce sa moara omul, daca in gradina creste salvia?. Boli externe, tratate cu salvie Rani care se vindeca greu - se aplica pe locul afectat o cataplasma cu frunze maruntite de salvie (preparata dupa metoda prezentata anterior). Tratamentul se face zilnic, cate o ora, vreme de minimum 3 saptamani. Eczeme infectioase - se fac spalaturi cu decoct de salvie, apoi se aplica o cataplasma cu salvie, care se tine vreme de 1-3 ore, dupa care locul tratat se lasa sa se zvante. Frunzele de salvie contin principii cu puternice efecte antibacteriene si antifungice (combat ciupercile parazite). Pentru revigorare - se fac bai cu decoct de salvie (5 litri la o cada de apa) de doua ori pe saptamana. Baile cu salvie confera o stare de tonus psihic si vioiciune, inlatura oboseala, dau corpului un miros placut. Retete de frumusete Pentru mentinerea culorii naturale si a stralucirii parului, dupa spalatul obisnuit cu sampon, se face ultima clatire cu decoct combinat de salvie, preparat dupa reteta pomenita anterior. Pentru parul negru, se recomanda un decoct preparat in acelasi mod, dar dintr-un amestec in parti egale de ceai negru si salvie. Salvia e buna si pentru ingrijirea parului carunt, pe care il intareste si caruia ii inchide culoarea. Pentru tenul cu pori dilatati, patat, ofilit se fac spalaturi, in fiecare dimineata si seara, cu decoct combinat de salvie. Suplimentar, se pune pe obraji, seara, o compresa cu acest preparat, care se tine vreme de un sfert de ora. Dintii frecati cu frunze de salvie devin albi si stralucitori. Precautii Administrarea plantei la persoanele extrem de sensibile poate produce convulsii digestive. Planta este contraindicata in general epilepticilor. In cazul diabeticilor insulino-dependenti, in timpul administrarii salviei, glicemia va fi strict supravegheata. Femeile care alapteaza nu vor folosi aceasta planta, care este recunoscuta pentru efectul sau foarte rapid de oprire a lactatiei. Salvia si varsta a treia Inca din Evul Mediu se spunea despre salvie ca are un puternic efect intineritor, ajutand mai ales mentinerea nealterata a facultatilor intelectuale si emotionale, pana la varste inaintate. Studii facute recent intr-un centru medical din New Castle (Anglia) au confirmat din plin acest lucru, punand in evidenta trei elemente extrem de importante: - salvia ajuta la mentinerea tineretii celulelor din care este formata scoarta cerebrala (prin efectul antioxidant)

- salvia actioneaza asupra receptorilor unor hormoni importanti in mentinerea tineretii organismului - salvia inhiba formarea unor enzime care blocheaza procese extrem de importante la nivelul creierului, cum ar fi: memorarea, asocierea, sinteza. De altfel, aceasta planta actioneaza printr-un mecanism similar celor mai noi tratamente ale Alzheimer-ului. Administrarea de 4 ori pe zi a unei lingurite de tinctura de salvie are, in consecinta, efecte extrem de benefice pentru prevenirea senilitatii, a proceselor de degradare care apar la nivelul sistemului nervos central, odata cu varsta. Mai mult, salvia stimuleaza capacitatea de memorare, favorizeaza activitatea intelectuala si imbunatateste performantele intelectuale, atat la cei in varsta, cat si la tineri. Primele rezultate in acest sens se vad dupa patru saptamani de administrare constanta, un tratament complet durand intre 2 si 3 luni (putand fi facut de 3 ori pe an). Noutati la Naturalia Doctorul Pavel Chirila ne anunta ca Laboratorul Naturalia va produce in curand si va pune in vanzare (in jurul datei de 7 martie) paine integrala fara amelioratori. Calitatile painii integrale sunt bine cunoscute: bogatie in fibre, minerale, aminoacizi. Studiile specialistilor in nutritie demonstreaza ca incidenta cancerului de tub digestiv este minima la persoanele care consuma paine integrala. (Text preluat din Cateva cuvinte despre cultivarea salviei, din experienta proprie. Se inmulteste foarte usor prin seminte, puse primavara in gradina. Are o crestere rapida, ajungand in scurt timp o frumoasa tufa. Atentie insa, are tendinte de expansiune, deci trebuie sa-i asigurati spatiu. Ca toate plantele mediteraneene, prefera cat mai mult soare. Infloreste in al doilea an, cu conditia sa nu o tundeti in anul anterior. Daca o veti tunde primavara, nu va mai inflori. Foarte rezistenta la seceta, eu una nu o ud in mod expres, se multumeste cu apa primita de la ploaie.


Salvia, originara din bazinul mediteraneean este un arbust lemnos aromatic. Frunzele sale mici sunt groase si pufoase. Negustorii germani de vin obisnuiau sa adauge extract de salvie la vinurile de Rin pentru a le imbogati aroma, iar uleiul esential este folosit in industra vinurilor. Salvia este un subarbust de cultura, cu baza lignificata, inalt pana la 80 cm, cu tulpina dreapta, cu frunze dispuse opus, ovale pana la lanceolate, cu nervuri proeminente mai ales pe partea inferioara. Florile sunt asezate in spiculete simple sau ramificate de culoare albastra-violacee. Salvia suprima transpiratia, mai ales pe cea nocturna, amelioreaza bufeurile si alte simptome ale menopauzei. Salvia este prescrisa pentru afectiuni digestive precum indigestia si aerofagia. Salvia este si tonica, ajutand la combaterea oboselii. Teste in vivo publicate in Planta Medica in 1988 au descoperit ca uleiul de salvie este antispatic, fiind benefic in cazul durerilor menstruale, si al crampelor gastrice. Cercetatorii de la Middlesex University si de la Kings College din Londra au studiat posibilele avantaje ale tratamentului cu salvie in boala Alzheimer. Administrata extern, infuzia concentrata de planta proaspata poate fi folosita pentru gargara sau ca apa de gura antiseptica. Salvia: mod de preparare Ceaiul de salvie se prepara dintr-o lingurita de frunze la o cana cu apa;se beau 2-3 cani pe zi. Extern, in gingivite si abcese dentare, tot sub forma de infuzie concentrata (2 lingurite frunze la 100 ml apa) Salvia contraindicatii Preparatele din uleiul esential sau extractele hidroalcoolice din salvie nu se vor utiliza intern in timpul sarcinii. Ca efecte secundare se mentioneaza ca, dupa utilizarea indelungata a extractelor alcoolice sau a celor preparate din ulei esential, pot aparea convulsii epileptiforme. Nu se cunosc interactiuni cu alte medicamente.


Infuzie cu Salvie - Salvia officinalis - Articol scris de Prof. Univ. Angela Elena Beju

Planta este cunoscuta si folosita pentru sanatate din cele mai vechi timpuri. Contine ulei eteric, acizi - cafeic, fumoric, glicolic, cliceric etc - vitamina C, vitamina B1, sodiu, potasiu, calciu, magneziu, zinc, cupru. Proprietati: - Are actiune coleretica, carminativa, antiseptica, antispastica si astringenta. - Este antigalactogena. - Usor hipoglicemianta. - Cicatrizanta. - Participa activ la distrugerea microorganismelelor. - Diminueaza inflamatiile. - Favorizeaua procesul de epitelizare si vindecare al ranilor. - Favorizeaza eliminarea gazelor din intestine. - Stimuleaza secretia bilei. - Diminueaza transpiratia. - Contracta capilarele. - Diminueaza secretiile. - Este stimulent al circulatiei sanguine. Salvia este folosita intern in diabet, dischinezie biliara, inflamatii gastrointestinale urmate de balonari, menstruatii neregulate, oprirea transpiratiei nocturne - in special la cei bolnavi de tuberculoza bronsite cronice, circulatia defectuasa a sangelui, varice, nervozitate, reumatism, micsorarea secretiei de lapte la femeile care alapteaza. Extern este folosita in abcese dentare si amigdalita, gingivite sangerande, afte bucale. Infuzia se prepara dint-o lingurita de frunze uscate, si maruntite, la 200 ml apa clocotita. Se lasa acoperita 15-20 minute. Se strecoara si se bea in cursul zilei. Pentru transpiratia nocturna se bea o cana inainte de culcare. Pentru a inlatura oboseala ochilor datorata suprasolicitarilor - in timpul cititului, privitului la televizor sau lucrului la calculator - se pun comprese reci cu infuzie de salvie, lasand sa actioneze timp de 10 minute. Deasemenea, tinctura de salvie ajuta in inflamatii ale mucoasei intestinale cu diaree, flatulenta, transpiratie exagerata pe fond neurovegetativ. Extern se fac gargarisme, comprese, bai locale cu infuzie sau cu apa in care s-a turnat o lingurita de tinctura. Contraindicatie. - Mamele care alapteaza nu trebuie sa consume infuzia acestei plante deoarece le micsoreaza secretia de lapte. Salvia trebuie consumata in cantitatile recomandate si fara excese, caci in cantitati mari poate fi daunatoare. In cosmetica, pentru ingrijirea tenurilor grase, seboreice, se foloseste infuzie dintr-o lingurita frunze uscate, maruntite, la 100 ml apa clocotita. Se lasa acoperita 20 minute. Se strecoara, se raceste si se aplica comprese pe fata. Catifeleaza pielea si reduce sebumul. In cazul parului gras se foloseste infuzie de Salvie in apa de clatit parul.



Nume engleza :SageAlte nume :Partea folosita :Frunzele.Familia de plante :Lamiaceae (familia mentei). Descrierea plantei si cultivare :Atinge inaltimi de pana la 70 cm. Salvia are frunze petiolate, ovale, rareori lanceolate, cu vinisoare bine definite. Florile sunt violacee, cu corole de pana la 3 cm lungime. Planta creste in locuri pietroase si secetoase.Descrierea condimentului : Aroma este fina, complexa, un pic amaruie cu o usoara nuanta picanta. Gustul este slab, amarui si aromatic. Pregatire si depozitare :Alegeti frunzele nepatate, proaspete ca aspect si matasoase la pipait. Frunzele de salvie proaspata se pastreaza la frigider, la adapost de umezeala. Ele rezista astfel cateva zile. Frunzele uscate de salvie trebuie pastrate la loc ferit de lumina, umezeala si aer; in aceste conditii se pot pastra cateva luni. Origine :Varietatile de salvie folosite ca mirodenie provin din Mediterana si Asia Mica. Salvia este cultivata in Europa inca din Evul Mediu. Genul salvia nu se limiteaza la Lumea Veche; mai multe specii de salvie din America Centrala sunt caracterizate printr-un miros dulce, fructat, foarte diferit de cel al salviei mediteraneene, de exemplu salvia-ananas (Salvia rutilans), salvia-piersica (Salvia greggii), salvia-fructata (Salvia dorisiana) si altele. Unele dintre acestea au devenit foarte populare pentru infuziile de plante, altele sunt cultivate ca plante ornamentale pentru florile lor de dimensiuni mari. Tot de origine central-americana este si specia halucinogena, Salvia divinorum (salvia sacra, salvia clarvazatorilor), cultivata inca din cele mai vechi timpuri de catre amerindienii din America Centrala, si folosita in ceremonii religioase inainte de cucerirea spaniola. Salvia divinorum este singura specie halucinogena din intreaga familie Lamiaceae. Etimologie :Numele salviei in cele mai multe limbi europene deriva din numele clasic latin al plantei. Acesta provine din salvere (a salva), indicand valoarea medicinala a plantei. Unele exemple de nume, derivate din salvia, in alte limbi europene ar fi Aalbei in germana, salie in olandeza, sauge in franceza, salavijas in lituaniana, zalfija in croata, shalfej in rusa, shavliya in ucraineana si salbi in georgiana. Mai multe limbi au pentru salvie nume care denota utilizarea ei frecventa pentru ceaiuri de plante: franse thee (ceai frantuzesc) in olandeza, th de la Grce (ceai grecesc) in franceza, chaj gradinski (ceai de gradina) in bulgara. Utilizari culinare :Desi salvia este un condiment antic importanta sa in zilele noastre este redusa; utilizarea sa se concentreaza in zona Mediteranei, unde mancarurile aromate cu salvie se gasesc din Spania pana in Grecia. Fara indoiala tara care foloseste cel mai mult salvia este Italia; in aceasta privinta, salvia se aseamana rozmarinului (cu care seamana putin si la miros). Italienii folosesc salvia mai ales pentru a aromatiza preparatele din carne rosie, sau pui, mai ales cele cu vitel, care este considerat fara gust. Saltimboca alla Romana este probabil cel mai celebru preparat cu salvie: felii foarte subtiri de carne de vitel se prajesc impreuna cu sunca sarata (prosciutto crudo) si cu frunze proaspete de salvie, apoi se stropesc cu marsala, un vin tare din Sicilia. Frunzele de salvie prajite in unt, pana cand acesta devine cafeniu, produc un sos simplu si interesant (chiar daca nu si foarte usor pentru stomac) folosit pentru gnocchi sau orice alt tip de paste italienesti. Salvia este un condiment foarte puternic si tinde sa domine; gustul sau usor amarui nu este apreciat de toata lumea. Se combina uneori cu usturoi si piper (de preferat piper verde) pentru carnurile prajite in ulei, sau pe gratar. Din cauza gustului sau pregnant, combinatiile cu alte ierburi, mai delicat aromate, nu au prea mult sens. Speciile de salvie din America Centrala si de Sud au o aroma mult mai dulce si mai fructata. Nu sunt inlocuitori potriviti pentru salvia mediteraneana, dar au valoare culinara in sine.


Sage - Salvia Officinalis Sage is a member of the mint family and there are over 750 different varieties of sage scattered across our planet. This family consists of annuals, biannual and perennials. There is even a strange breed of sage, native to Central America, that is hallucinogenic. Known as Salvia divinorum, which means sacred sage or sage of the seers it was used in religious ceremonies by the Central American Indians. You would get a surprise if you mum stuffed the Christmas turkey with that breed of sage by mistake! History The sage varieties used as herbs stem from the Mediterranean and Asia Minor and Sage has been grown in Central Europe since the Middle Ages. The name Salvia derives from the Latin 'salveo', which means to heal. Indeed this herb is highly regarded for its healing qualities. An ancient proverb states, 'Why should a man die who has sage in his garden?' The ancient Greeks used it to treat consumption, ulcers and snake bites. The Romans considered sage to be a sacred herb and concocted a whole elaborate ceremony just to pick it. A sage gatherer would have to use a special knife (not made of iron as it reacts with the sage), have to have clean clothes and clean feet and a sacrific of food would have to be made before he could begin. Funny lot those Romans. The Romans would use it for toothpaste and they thought it was be good for the brain, senses and err oh memory. The Chinese also were quite partial to this herb and 17th century Dutch merchants found that they would trade one chest of sage leaves for three of their tea. I wonder if this was because they were quite sick of tea by the 17th century. Growing Sage Common sage and clary sage are easy to start from seed. Propagate in early spring ideally keeping at a temperature of between 15-21 centigrade (60-70F) and plant out after about 4 weeks. So ensure that you avoid frost when planting out, as this can adversely affect young plants. Plant them out at about 4560cm (18-24 inches) apart. You can also grow from cuttings, use a sand compost mix. Rooting will take about 4 weeks. Sage likes full sun and well drained soil, though it will tolerate poor soil if you allow it to dry between watering. Sage will withstand most winters the lowest temperature it need for survival is about -12 centigrade (10 F). However, younger plants will benefit from some winter protection. You could put them under a clotch, simply made from a used pop bottle with the bottom cut off. Or you could cover them with straw to keep the warmth in. It is not advisable to pick sage during the colder months as this can damage the plant. In warmer climates you can pick away quite happily all year round, you lucky devils. Sage will benefit from a good pruning just after it flowers, as this stimulates growth. I gather leaves off my plant as and when I require them, obviously not in the winter as I have just pointed out. Also do not pick the leaves before the plant reaches a height of about 20cm (8 Inches). If you plant sage with your cabbages it is said to repel white butterflies, it is also beneficial to plant next to vines. Sage will grow quite happily in a container, it is fairly wind tolerant and will grow in most composts, providing the drainage is good. A well cared for sage plant will grow up to 1 meter (3 feet) tall. I have had sage on my allotment for about six months now. It is in very clayey soil and has thrived. It gets a watering in hot weather along with my other plants and I feed it now and again. In short it has been very easy to grow. A few Sage Varieties Two popular varieties used in cooking are Satureia Hortensis and S.montana,more commonly known as summer and winter savory. Pineapple sage, Satureia Hortensis, is an interesting variety it is sub tropical and as such must be protected from frost. It has a wonderful pineapple scent and grows well in containers. It can only be grown from cuttings apparently. Narrow leaved sage, Salvia Lavanduf, also known as Spanish Sage is good for making sage tea with. Simply put the leaves in a tea pot with hot water leave to stoop and drink without milk.

Gold Sage, Salvia Officinalis 'Icterina' can also only be grown from cuttings and is characterised by its green/gold leaves. (see opposite for picture, click to enlarge - Kindly taken by Genine Blanning) Purple/Red Sage, Salvia Officinalis purpurascens, is a hardy evergreen with purple leaves. If you clip the leaves in spring it develops new leaves but does not flower much and if you don't clip it it goes woody. So what do you do? Cooking with sage Sage is a really strong flavour so be careful with the amount you use in cooking. If you love the flavour of sage try my own recipe sage and seed bread. A quirky bread that is reminiscent of sage and onion stuffing, speaking of which here is a recipe. Sage and Onion stuffing Ingredients 4 large Onions 10 sage leaves 125g (quarter 1lb) breadcrumbs 40g (1.5 oz) unsalted butter 1 egg pinch of salt and pepper Method/Procedure Peel the onions and put them whole into a pan of boiling water. Simmer for about 5-10 minutes. Throw in the sage leaves in the last 2 minutes. Take them out the pan and chop them both finely then put into a mixing bowl. Work in the breadcrumbs, salt and pepper and butter. Mix in just the yolk of the egg. (I crack it over a table spoon to seperate the album from the yolk). You will now have enough stuffing to stuff a medium turkey or a large chicken. Or even if you are vegetarian you can work the mixture into stuffing balls ans baking until hard.