Alte plante cu efecte cardiotonice

din Europa, Asia și Africa

Boanță Silviu-Ștefan
Grupa 3, Anul 2
 Nerium oleander
Este un arbust mic din familia Apocynaceae. Toate
componentele sale sunt toxice. Este singura specie
încadrată în prezent în genul Nerium. Este cel mai
frecvent cunoscut sub numele de Nerium sau Oleandru,
datorită asemanării sale cu Olea (măslina). Este cultivat
pe o arie atât de mare încât nu a fost identificată cu
precizie regiunea de origine, deși se crede că este originar
din sud-vestul Asiei. Apare de obicei în jurul albiilor
râurilor, unde poate rezista sezoanelor lungi de secetă și
iernii.
În afară de acțiunea cardiotonică, oleandrul este, de
asemenea, diuretic. Semințele și coaja conțin glucozide.
Rădăcinile conțin steroizi. Limfa sa conține minerale și α-
tocoferol.
 Acokanthera schimperi
Acokanthera schimperi, aparținând
familiei Apocynaceae, este un copac mic,
originar din Africa de Est și Centrală, precum
și din Yemen.
Coaja, lemnul și rădăcinile
Acokanthera sunt folosite ca ingredient
important al otrăvii de pe săgeți în Africa.
Toate părțile plantei conțin acovenozidă A și
ouabaină, care sunt glicozide cardiotonice.
Fructele necoapte au provocat intoxicații
accidentale, deoarece sunt foarte toxice. De
asemenea, este utilizată în medicina
tradițională africană. În Etiopia, de
exemplu, frunzele Acokanthera schimperi
au fost utilizate în mod tradițional pentru
icter.
Drimia maritima
Drimia maritima sau Urginea
maritima este o specie de plantă cu
flori din familia Asparagaceae,
subfamilia Scilloideae (fosta familie
Hyacinthaceae). Este originară din
sudul Europei, Asia de Vest și nordul
Africii.
Planta a fost folosită ca otravă
și ca remediu medicinal. Principalii
compuși activi sunt glicozidele
cardiotonice, inclusiv bufadienolide
unice, cum ar fi glucoscillarină A,
proscillaridină A, scillarină A,
scilliglaucosidă și scilliphaeozidă.
 Antiaris toxicaria
Este un copac din familia de
mure și smochine, Moraceae. Este
singura specie recunoscută în prezent
în genul Antiaris. O diferență
semnificativă în cadrul speciei este că
mărimea fructului crește pe măsură
ce călătoriți din Africa în Polynesia.
Antiaris are o distribuție remarcabil
de largă în regiunile tropicale,
apărând în Asia tropicală, Africa
tropicală, Indonezia, Filipine, Tonga și
diferite alte insule tropicale.
Ca și glicozidă cardiotonică,
acesta conține antiarină.
Erysimum helveticum
Erysimum, sau floarea de
perete, este un gen de plante cu flori
din familia varzei, Brassicaceae.
Cuprinde peste 150 de specii, atât
plante populare de grădină, cât și
multe forme sălbatice. Cele mai multe
culturi de “flori de perete” provin din
E. cheiri din sudul Europei.
Erysimum acumulează glicozide
cardiotonice (precum “helveticozide”),
cu rol în apărarea contra insectelor.
Glicozidele cardiotonice funcționează
în mod specific prin blocarea funcției
canalului ionic în celulele musculare.
În medicina tradițională chineză,
Erysimum a fost utilizat pentru a trata
bolile de inimă precum și alte
afecțiuni.
 Helleborus purpurascens
În sălbăticie, Helleborus se găsește în general în
zonele muntoase din Elveția, sudul Germaniei, Austria,
Slovenia, Croația și Italia de nord.
Helleborus purpurascens conține heterozide de tip
bufadienolide. Acestea au acțiune cardiotonică.
Heterozidele cardiotonice din rizomi nu se utilizează sub
forma extractelor, deoarece sunt extrem de toxice.
Componenta principală este helebrina, care, prin
pierderea unei molecule de glucoză, duce la
desglucohelebrina un glicozid secundar care se dublează;
prin hidroliză, în ramnoză și helebrigenină. Helebrozida
pură se recomandă în caz de insuficienţă cardiacă sub
forma preparatelor industriale de asociere. Rizomul,
rădăcinile, frunzele și florile Helleborus au utilizări
terapeutice atât în medicina umană și veterinară, cât și în
medicina tradițională, dar și în homeopatie.
 Cerbera manghas
Cerbera manghas este răspândit în
mod natural din Seychelles în Oceanul
Indian spre est spre Polynesia Franceză.
Ocupă zonele de coastă și este adesea
asociat cu pădurile de mangrove. Acest
copac este folisit în Hawaii și în alte locații
tropicale ca plantă ornamentală.
Frunzele și fructele conțin
cerberină, o glicozidă cardiotonică
puternică, care este extrem de otrăvitoare
în caz de ingerare. Din cauza substanțelor
mortale pe care le conține, numele
genului derivă din Cerberus, din mitologia
greacă, indicând astfel toxicitatea. În
Madagascar, semințele erau folosite în
ritualuri pentru a otrăvi regii și reginele.
 Bibliografie

• “Meyler’s side effects of drugs” (sixteenth edition), The International Encyclopedia

of Adverse Drug Reactions and Interactions, J.K.Aronson, 2016, Capitolul “Cardiac
Glycosides”
• “Digitalis glycosides”, M.P.Emswiler, B.K.Wills, 2014
• Curs “Heterozide cardiotonice”, U.M.F. “Carol Davila”
• United States Plant Patent, USOOPP26619P2, Patent No.: US PP26,619 P2, Garcia-
Espana Serra, Date of Patent: Apr. 19, 2016, NERIUM PLANT NAMED JUWEL
• “Plant Resources of Tropical Africa”, Schmelzer, G.H. & Gurib-Fakim, A. (Editors),
2008
• “Effects of the high doses of Urginea maritima”, Metin, M. and B. Bürün, 2010
• “Antiaris toxicaria Lesch”, Boer, E., Brink, M. & Sosef, M.S.M., 1999
• "Erysimum cheiranthoides, an ecological research system with potential as a
genetic and genomic model for studying cardiac glycoside biosynthesis", Mirzaei
Mahdieh; Jander Georg, 2018
• “The Effect of the Unspecific Therapy with Hellebore (Helleborus purpurascens) on
Young Sheep”, Veturia-Ileana NUELEANU
• Platforma Elsevier / Science Direct