Universitatea de Științele Vieții "Ion Ionescu de la Brad" Iași

Expertiza produselor derivate din

frunze ș i flori comestibile

Coordonator, Prof. Univ. Dr. STELUȚA RADU

Student : UNGUREANU IRINA

Specializare : EXPERTIZA PE FILIERA PRODUSELOR

ALIMENTARE

Iași, 2022
 CUPRINS

CAPITOLUL 1 Considerații generale

1.1 Noțiuni introductive privind frunzele și plantele comestibile

1.2 Clasificarea plantelor și frunzelor comestibile

CAPITOLUL 2 Conservarea și procesarea frunzelor și plantelor

2.1 Recoltarea frunzelor și plantelor

2.2 Conservarea frunzelor și plantelor

2.3 Procesarea primară

CAPITOLUL 3 Particularitățile frunzelor și plantelor comestibile

3.1 Fitoterapie

3.2 Utilizarea frunzelor plantelor comestibile în tratamente pentru

înfrumuțesare

BIBLIOGRAFIE
CAPITOLUL 1 Considerații generale

1.1 Noțiuni introductive privind frunzele și plantele comestibile

O plantă comestibilă este o plantă folosită pentru proprietățile sale
terapeutice.Aceasta înseamnă ca una dintre părțile sale
(frunze,bulbi,rădăcină,semințele,fructele,flori) pot fi folosite în scopul
vindecării. Utilizarea lor datează de mii de ani, primii oameni foloseau
plante pentru a se vindeca. La acea vreme, alegerea plantelor s-a făcut
instinctiv, ceea ce a permis treptat detectarea celor care sunt benefice și a
celor care s-au dovedit a fi toxice. Astazi, acestea sunt baza medicamentelor
din plante și a homeopatiei. Există câteva sute de mii de specii diferite care
pot fi adunate sau recoltate. Plantele medicinale fiind o creație a naturii,
este posibil ca unele să le vedem zilnic. În plus, există plante care sunt
utilizate ca atare, într-un mod tradițional, și plante care sunt folosite ca
materie primă pentru industria farmaceutică. Ceea ce trebuie reținut e
faptul că materia principală a farmacologiei au rămas plantele.
 Unele plante sunt indicatori biologici. De fapt, în funcție de locul în care
cresc, dobândesc o anumită morfologie și o compoziție chimică specifică,
ceea ce explică diversitatea rezervorului lor. Astfel, fiecare plantă este
compusă din mii de substanțe active, prezente în cantități variabile. Aceste
ingrediente active izolate nu sunt foarte eficiente, dar atunci când sunt luate
împreună cu alte substanțe ale plantei, ele prezintă aspectul lor
farmacologic. Aceasta este cunoscută sub numele de sinergie, deoarece,
spre deosebire de medicamentele alopate care sunt compuse dintr-un
singur ingredient activ, medicamentele fitoterapeutice utilizează toți
constituenții plantei. Aceste plante ar avea efecte curative și preventive
pentru utilizatorii lor.

Plantele și frunzele sunt baza tincturilor. Aceleași plante sunt lăsate să

macereze în alcool pentru a obține o soluție terapeutică, mai mult sau mai
puțin puternică, care va fi utilizată pentru prepararea uleiurilor esențiale și
a medicmentelor homeopatice. Pentru extragerea ingredientelor active ale
plantei, este posibilă și realizarea unui decoct. Acesta implică fierberea
amestecului de plante, tăiat anterior în bucăți mici în apă și apoi filtrarea.
Acestea pot fi ultilizate pentru uz extern și intern. Pentru uz intern, ele se
folosesc în ceaiuri și în infuzii, folosind în principal frunzele și florile. În
cazul utilizării externe, acestea sunt aplicare sub formă de comprese,
cataplasme( planta este zdrobită pentru a ajunge sucul ei pe rana), tincturi
și unguiente.

Plantele și frunzele comestibile acționează preventiv sau curativ asupra

corpului deoarece au capacitatea de a schimba metabolismul. Acestea pot fi
utilizate în scopuri terapeutice pentru o anumită perioadă de timp pentru a
beneficia din plin de efectele lor. În plus, medicina pe bază de plante
cunoaște un nou boom în ultimii ani. Observând că intuziasmul pentru
aceste practici crește din ce în ce mai mult, dar trebuie să avem grijă să ne
conformăm și să nu le luăm fără îndrumarea unei persoane cu cunoștințe
fundate în domeniu. Plantele medicinale nu sunt lipsite de pericole și pot fi
toxice daca sunt ingerate prost sau în caz de supradozaj. De aceea, este
foarte important să solicitați sfatul medicului dumneavoastră înainte de a
lua acest tip de tratament. Odată cu dezvoltarea vânzării libere a uleiurilor
esențiale pe bază de plante medicinale și a ghidurilor de automedicație,
riscurile devin din ce în ce mai însemnate.
1.2 Clasificarea frunzelor și plantelor comestibile

După :
1. Criterii botanice ;
2. Mediul de viață;
3. Afecțiunile tratate;
4. Durata de viață;
5. Compoziția chimică;
6. Talia plantelor;
7. Modul de preparare;
8. Organul vegetativ utilizat;
9. Perioada recoltării;

Criterii botanice

Această clasificare urmărește criteriu strict legat de însușirile

morfologice și de tipul florii. Astefl plantele se grupează pe ordine, genuri,
familii și specii.

Ord.Asterales

Fam.Asteracea
e

Gen.Calendula

Callendula officinalis,Gălbenele
 Mediul de viață

Plantele medicinale și aromatice se întâlnesc în biosferă atât cultivate cât

și spontane, acestea din urmă fiind regăsite în diferite habitate :

a. Stâncării și pajiști alpine;

Afinul – Vaccinium myrtillus Armica – Armica montana

b. Pajiști și fânețe umede din zona de munte și de deal;

Păpădie – Taraxacum officinale Brândușa de toamnă – Galium verum

c. Păduri

Mierea usului – Pulmonaria molissima Pedicuta – Lycopodium clavatum

 d. Coaste, rupturi de pantă e. Pajiști uscate,însorite

Catină – Hippophae rhamnoides Coada șoricelului – Achillea millefolium

f.Margini de drumuri, terenuri neîngrijite g. Buruieni de cultură

Măceș – Rosa canina Coada calului – Equisetum orvense

g.Locuri îngășate,gunoiști

Locuri îngrășate,conținut ridicat de

azot,este o plantă azotofilă.

Urzică – Urtica dioica

 Afecțiunile tratate

a. Plantele Medicinale și Aromatice recomandate în bolile aparatului
cardio-vascular
- Angina pectorală ( forma manifestare a bolii cardiace ischemice,
emoții, durează câteva minute și dispar, la încetarea cauzelor sau la
administrarea nitroglicerinei sub limbă) se ameliorează cu o plant[
medicinală prezentă în flora României.

Păducelul este un arbust(2-6m) din

familia Rosaceae,are florile albe și
fructele roșii. Ajută la ameliorarea
tulburărilor legate de problemele
cardiace cu substrat nervos.

- -
- Hipertensiune arterială(HTA), cunoscută de asemenea sub numele de
tensiune arterială crescută sau hipertensiune, este o boală cronică
caracterizată prin valori crescute ale presiunii arteriale.

Ceaiul de anghinare este produs din

leguma din același nume. Este un ceai
foarte sănătos, cu o cantitate mare de
vitamine și minerale. Nu conține cofeină,
are un gust dulce și o aromă plăcută.

b. Plantele Medicinale recomandate în ameliorarea bolilor aparatului

digestiv
- Afecțiunile hepato-biliare, sunt cauzate de perturbarea cel puțin a
uneia dintre numeroasele funcții hematice.

Cauzele afecțiunilor hepato-biliare sunt multiple : inflamații

celulare,colestaza,abuzul de alcool,medicamente.
Tratare : se folosesc specii precum: Arctium,Chelidonium,Hipericum,etc.

c. Boli ale segmentului gastro-intestinal

Gențiana Mentha Foeniculum

d. Plante Medicinale recomandate în afecțiunile aparatului respirator :

ü pentru tuse : Verbascum, Althea, Malva, Tilia;

ü Expectorante : Primula officinalis, Hyssopus,
Eryngium;
ü Pentru bronșită : Foeniculum,Saponaria,Carum ;
ü Pentru astm bronșic: Leunurus, Hyssopus ;
ü Gripă, guturai : Soncus, Tilia, Primula, Salix, Rosa;
ü Laringite, traheite : Althea, Verbascum, Papaver,
Pulmonaria, Cetraria islandica (Lichen de piatră).

Durata de viață

1. Plante medicinale anuale– Tagetes patula, Papaverum somniferum;
2. Plante medicinalle bienale - Carum carvi, Salvia Sclarea;
3. Plante medicinale vivace – specii care au ciclu de viață multianual.
 Compoziția chimică

1. Plante medicinale ce conțin uleiuri volatile;
2. Plante medicinale ce conțin alcaloizi;
3. Plante medicinale ce conțin principii amare;
4. Plante medicinale care conțin glucide;
5. Plante medicinale care conțin flavonoide;
6. Plante medicinale care conțin antocianozide;
7. Plante medicinale care conțin taninuri;

Talia plantelor

1. Planteerbacee; 3. Arbuști;

2. Subarbuști; 4. Arbori;

Modul de preparare

Ceaiuri – Tincturi – Pilule – Siropuri

Organul vegetativ utilizat

Rădăcina – bulbii – tuberii – tulpina și coaja – frunzele – foliolele-

inflorescențele – petalele – fructele – semințele – sucul celular – seva ;

Perioada recoltării
1. Plante medicinale care se recoltează în perioada repausului
vegetativ;
2. Plante medicinale care se recoltează vara, în perioada de
vegetație.

CAPITOLUL 2 Conservarea și procesarea frunzelor și plantelor

2.1 Recoltarea plantelor comestibile

Recoltarea reprezintă prima etapă în prelucrarea primară a produsului
vegetal, prin care acesta este pregătit pentru utilizarea în diferite ramuri ale
industriei. Recoltarea în condiţii optime este determinantă pentru
obţinerea materiei prime de calitate şi, în aceeaşi măsură, pentru un
randament de prelucrare crescut. Colectarea necorespunzătoare a
organelor vegetative, prematură sau tardivă, uscarea neglijentă ori
conservarea neadecvată pot duce la compromiterea produsului. Indiferent
de sursă, recoltarea trebuie să îndeplinească, aceleaşi condiţii, cu
menţiunea că la speciile recoltate din flora spontană trebuie evitată
recoltarea excesivă, în vederea prevenirii dispariţiei biodiversităţii.
Recoltarea plantelor aromatice obţinute din culturi

Recoltarea reprezintă momentul hotărâtor în stabilirea volumului

producţiei şi a calităţii acesteia.
De la plantele medicinale se recoltează unul sau mai multe organe de la
suprafaţa solului (frunze, flori, inflorescenţe, seminţe sau planta întreagă în
diferite faze de vegetaţie) şi organe subterane (rizomi, rădăcini, tuberculi,
bulbi), care constituie materia primă vegetală ce conţine principii active
(uleiuri volatile, glicozizi, alcaloizi etc.). În general, recoltarea se face pe
timp frumos, mai pretenţioase din acest punct de vedere fiind speciile de la
care se recoltează florile, frunzele şi herba. În cazul organelor subterane,
recoltarea nu este atât de mult influenţată de mersul vremii.
Momentele prielnice pentru recoltarea materiei prime vegetale la
plantele medicinale şi aromatice:
Partea care se recoltează Perioada recoltării
Organele subterane perioada de repaus din primăvară şi toamnă

Frunzele de la apariţie şi până la înflorirea plantelor

Herba
la începutul înfloritului
Florile și inflorescențele de la început până în toiul înfloritului

Frunctele și semințele aproape de maturitatea deplină (la cele care se scutură)

sau la maturitate (la cele care nu se scutură)
 Recoltarea reprezintă între 30 şi 80% din totalul lucrărilor efectuate la o
cultură în cursul perioadei de vegetaţie.
Condiţionarea primară, uscarea, controlul preliminar, ambalarea, precum
şi modul de păstrare influenţează puternic calitatea materiei prime
vegetale.
Uscarea se poate face pe cale naturală, la soare sau la umbră, sau pe cale
artificială. În timpul uscării produsul se întoarce pentru a evita decolorarea,
încingerea şi deprecierea calităţii.
După uscare, produsul se sortează pe calităţi, se ambalează, se
etichetează şi se păstrează până la livrare. Florile şi frunzele când sunt
uscate foşnesc la atingere, iar rădăcinile se rup cu zgomot la îndoire.
Cantitatea de produs la m3 şi durata uscării la umbră a plantelor
medicinale şi aromatice

Durata
uscării(zile)
Produsul de uscat Cantitatea vara Primăvara
sau toamna
(kg/m3)
Flori 0,25-0,50 3,8 8-14
Frunze și ierburi subțiri 0,50-1,0 3,8 10-14
Frunze și ierburi groase 0,50-1,0 10-14 12-21
Rădăcini subțiri 1-2 14-21 21-31
Rădăcini groase 1-2 30-35 35-60

Determinarea calităţii se face pe loturi, examinându-se (la probele
ridicate) dimensiunea, culoarea, mirosul, corpuri străine, umiditatea şi
conţinutul în principii active.
Ambalarea materiei prime vegetale se face diferenţiat, în funcţie de
specie şi de organul folosit, utilizându-se saci de pânză sau de polietilenă,
lăzi, cutii de tablă etc. De regulă, în saci de pânză se ambalează florile,
frunzele, fructele, seminţele şi rădăcinile. Produsele care pot fi presate
(rădăcini, rizomi, părţi aeriene, frunze) se tasează cu prese de balotat, apoi
se ambalează în pânză de sac.
 Organele care conţin principii active mai puţin stabile (uşor degradabile
la soare şi la lumină) se ambalează în saci de hârtie. În cutii de tablă (în
interior cu strat de protecţie) se ambalează frunzele de degeţel pulverizate,
cornul secarei etc.
Etichetele (una vizibilă şi una în ambalaj) conţin numele şi adresa
furnizorului, numele produsului (în limbile română şi latină), numărul
lotului, masa, termenul de garanţie, numele celui care a efectuat ambalarea
şi norma internă care reglementează calitatea.
Păstrarea până la livrare se face în încăperi uscate şi aerisite, ferite de
lumina soarelui şi de mirosuri străine. Produsele toxice se păstrează în
încăperi separate, indicându-se acest fapt prin marcaje şi inscripţii.
Condiţii de recoltare a plantelor aromatice din flora spontană
a) administrative
1. Planificarea tehnică: denumirea arealului de recoltare, a speciilor care
urmează a fi recoltate, modalităţile de colectare, capacitatea şi condiţiile de
transport şi stocare, verificarea personalului implicat în proces.
2. Obţinerea aprobării pentru recoltare (respectarea legislaţiei referitoare
la conservarea biodiversităţii naturale şi protecţia mediului).
b) de execuţie
1. Modalităţi de recoltare:
• mecanizat (mai puţin frecvent în flora spontană): cu combină, pluguri,
dislocatoare, cositori şi tocătoare; este necesar să existe instrucţiuni clare
referitoare la curăţarea maşinilor de recoltat, întrucât puritatea speciilor
recoltate este foarte importantă.
• manual: seceri, coase, cuţite, cazmale, piepteni speciali.

2. Condiţiile de recoltare
se referă, pe de o parte, la caracteristicile meteorologice ale perioadei în
care se colectează plantele: vreme caldă, fără precipitaţii; la unele specii
sunt menţionate momente optime, cum ar fi: pe rouă (petale de trandafir)
şi, pe de altă parte, la fenofaza optimă (momentul de vegetaţie în care
planta are cel mai bun potenţial productiv şi calitativ).
3. Tipuri de organe ce pot fi recoltate:
• Mugurii (gemmae) se recoltează primăvara, odată cu începerea
circulaţiei sevei, uneori chiar de la sfârşitul lunii februarie. Se recoltează
când sunt complet dezvoltaţi, înainte de deschidere. De exemplu: muguri de
brad, de plop, nuc, coacăz etc.
 • Scoarţa (cortex) se recoltează primăvara, după începerea circulaţiei
sevei, deoarece în această perioadă se desprinde mai uşor. De obicei scoarţa
se recoltează de pe ramurile şi tulpinile plantelor de cel puţin 3 ani, prin
incizii circulare practicate la distanţe de 20-30 cm şi apoi longitudinale. De
exemplu: cruşin, salcie etc.
• Frunzele (folium) se recoltează numai pe timp frumos şi uscat. În
general, momentul optim se consideră a fi perioada de dinainte şi pe durata
înfloririi plantei. Se urmăreşte recoltarea frunzelor ajunse la maturitate,
întregi, neatacate de boli şi dăunători şi în vegetaţie; de exemplu: pătlagină,
podbal, păpădie, mentă etc.
• Iarba (herba) se recoltează în special în perioada de înflorire. De la
speciile anuale se colectează toată partea aeriană, iar de la cele perene iarba
va fi tăiată deasupra părţii lignificate. De exemplu: sunătoare, sulfină,
sovârv, rostopască, coada-şoricelului.
• Florile (flores) se recoltează la un anumit stadiu de îmbobocire,
determinat în funcţie de nivelul de principii active acumulat. De exemplu:
trandafir, salcâm, lavandă, soc, păducel etc.
• Seminţele (semen) se recoltează la maturitate deplină, moment
recunoscut după culoare şi formă. De exemplu: coriandru, castane, măceş,
dracilă etc.
• Rădăcinile (radix), rizomii (rhizoma), bulbii (bulbus) şi tuberculii
(tubera) se recoltează toamna, la sfârşitul perioadei de vegetaţie, când sunt
mai bogate în principii active sau primăvara, înainte de intrarea în
vegetaţie. De exemplu: tătăneasă, brusture, cicoare, lemn-dulce etc.

4. Condiţiile de calitate se referă la:
• caracterizarea biomorfologică şi botanică a speciilor: aspect, culoare,
miros, gust, descriere botanică macro- şi microscopică, puritate (corpuri
străine şi impurităţi minerale);
• caracterizarea chimică a produselor include determinarea cantitativă a
compuşilor chimici răspunzători pentru efectul terapeutic: glicozizi,
alcaloizi, carotenoizi, uleiuri volatile, pigmenţi etc.;
• determinarea nivelului de contaminanţi (pesticide şi metale grele) din
plante.
În funcţie de destinaţia plantelor, acestea trebuie transportate în condiţii
optime fie la procesator (în acest caz, materia primă este în general uscată),
fie pe piaţă, caz în care distribuţia trebuie făcută imediat, pentru a evita
degradarea produsului.




2.2 Conservarea plantelor medicinale

USCAREA Plantelor și frunzelor

După ce au fost culese, plantele pregătite pentru uscat nu se spală, de
aceea ele trebuie rupte cu grijă, cât mai curat. Se toacă mărunt și se așează
în straturi subțiri pe bucăți de pânză sau hârtie netipărită( nu ziar). Se lasă
la uscat la loc umbros, sau în încăperi aerisite, călduroase( poduri), cât mai
curând de la culegerea lor.
În cazul rădăcinilor, scoarței sau porțiunilor mai zemoase ale plantelor se
recomandă uneori uscarea cu căldură artificială, însă temperatura nu
trebuie să depășească 35 de grade. Rădăcina de pufuliță sau rădăcina de
vâsc, care sunt spălate bine, trebuie tăiate înainte de uscare.
Uscarea plantelor medicinale este unul dintre cei mai importanţi factori
care pot influenţa calitatea acestora imediat după recoltare. Prin uscare,
produsele vegetale se stabilizează datorită inactivării enzimelor conţinute.
Plantele trebuie uscate imediat după recoltare şi sortare, pentru că apa
conţinută favorizează o serie de reacţii chimice şi fizice care degradează
produsul şi micşorează cantitatea iniţială de principii active. Principiile
active sau substanţele active sunt responsabile pentru efectele terapeutice
ale plantelor medicinale.

Plantele nu trebuie să înceapă să transpire,
pentru a împiedica mucegăirea ori
fermentarea acestora. Prin eliminarea apei din
produsele vegetale se poate evita formarea
unor compuşi noi, care să modifice efectele
curative ale plantelor medicinale. Uscarea
produce, în cazul anumitor plante, schimbări
benefice, care accentuează efectele terapeutice (spre exemplu, conţinutul în
uleiuri esenţiale al seminţelor de chimen se dublează după un an întreg).
Uscarea plantelor duce la o micşorare considerabilă (40%-85%) a greutăţii
şi volumului acestora, schimbându-li-se forma şi culoarea iniţiale.
Uscarea plantelor se poate realiza în mod natural,
la temperatura ambiantă, la soare, la umbră sau
artificial, cu ajutorul unor etuve speciale sau al unor
cuptoare. Durata uscării naturale variază în funcţie
de produsul vegetal şi de anotimp. Astfel, în cursul
verii, frunzele, florile şi ierburile se usucă în decurs
de trei-șapte zile. Rădăcinile sau scoarțele se usuca
mult mai lent, timp de 20-30 de zile.

În mod ideal, uscarea se realizează aranjând plantele în straturi cât

mai subţiri, așezate pe rame de lemn prevăzute cu tifon, astfel încât aerul
să circule şi să nu fie nevoie de a întoarce zilnic plantele de pe o parte pe
alta. Locul unde se face uscarea trebuie să nu fie cu umezeală, bine
aerisit, fără praf sau insecte;

Uscarea se poate
realiza şi în aer liber, la
soare sau la umbră, în
funcţie de principiile
active ale produsului
vegetal;

Scoarţa, ramurile şi
lemnul se usucă, de
obicei, la temperatura
obişnuită, de 24-25 de
grade Celsius, deoarece, având umiditate relativ scăzută, pot fi uscate
lent, într-un interval de timp ceva mai mare (20-30 de zile). După uscare,
unele produse vegetale pot fi folosite imediat, iar altele, după o anumită
perioadă. Spre exemplu, scoarţa de cruşin se păstrează un an după
uscare şi apoi este folosită. Scoarţa proaspătă de cruşin produce efecte
secundare neplăcute precum: greaţă, stare de vomă, dureri de stomac;

Frunzele se usucă la temperaturi mai ridicate (40-60 de grade

Celsius), direct la soare sau în locuri foarte călduroase (podul casei),
timp de mai multe zile. Aceste temperaturi sunt necesare deoarece, prin
uscare lentă, clorofila suferă modificări ce alterează calităţile medicinale
ale plantei;

Fructele, seminţele şi
mugurii se usucă la
temperaturi ridicate,
cuprinse între 40 şi 100 de
grade Celsius, din cauza
umidităţii crescute sau a
substanţelor uleioase care
împiedică o uscare eficientă
realizată la temperatura
camerei, într-un timp mai
lent. Aşadar, uscarea acestora
 se face în cuptor, la flacără foarte mică, încercându-se să se controleze
cât mai bine temperatura;

FERMENTAREA Lactică a plantelor și frunzelor

Plantele medicinale sunt medicamente naturale pretențioase pe care
trebuie să învățăm să le conservăm și în perioada rece a anului, când
suntem lipsiți de ele în stare proaspătă. Medicii naturiști nu recomandă
congelarea plantelor ca în cazul legumelor. Există însă o variantă mult mai
bună, care se poate urma, și aceea este fermentarea cu acid lactic, ca la
varză, sfeclă roșie, castraveți acri sau fasole.
Plantele se vor pune efectiv la murat, și volumul obține un soi de
murături de plante prin fermentarea lactică. Se pot folosi în acest scop orice
plantă proaspătă pe care dorim să o conservăm peste iarnă.
Cum se pun plantele la murat
- Se folosesc borcane de sticlă cu gura atât de largă cât să încapă o
lingură, care se închid ermetic. Acestea nu trebuie să fie mari,
deoarece după deschidere, ele nu mai țin foarte mult, ci doar 3-4
săptămâni la frigider;
- Plantele curate se taie mărunt și se bagă la frigider;
- Se apasă bine pentru a le îndesa cât mai tare ;
- Se introduce în fiecare borcan câte o linguriță de zer proaspăt, sau
zeamă de varză acră;
- Se umplă borcanele cu apă, pentru a anula orice bulă de aer dintre
plante ;
- Tot conținutul trebuie să ajungă până la 2 cm sub buza borcanului,
pentru a permite plantelor să fermenteze;
- Se așează o farfurie dedesubtul borcanelor și se lasă două zile la loc
cald, până începe fermentarea.
- După cele două zile borcanele se dau în pivniță;
- Procesul de fermentare este gata după circa 5-6 săptămâni.
Astfel conservate plantele medicinale, la fel ca și orice alt produs fermentat
lactic sunt foarte folositoare bolnavilor de cancer și afecțiuni cronice.



2.3 Procesarea primară
Măsurile adecvate de prelucrare primară sunt dependente de materialele
individuale. Aceste procese trebuie efectuate în conformitate cu standardele
de calitate, regulamentele și normele legislației naționale sau regionale. În
unele cazuri, cumpărătorii pot solicita că protocoalele specifice sa fie
respectate. Aceste protocoale trebuie să respecte, de asemenea, cerințele de
reglementare naționale sau regionale, care se aplică în țările producatoare
și importatoare. Materia primă brută constând în plantele medicinale
recoltate sau colectate trebuie sa fie descărcată și despachetată imediat
dupa sosirea la instalația de prelucrare. Înainte de prelucrare, materia
primă a plantelor medicinale trebuie protejată de ploaie, umiditate, precum
și de orice alte condiții care ar putea cauza deteriorarea. Materia primă
trebuie sa fie expusă la lumina directă a soarelui numai în cazul în care
exista o necesitate specifică pentru acest mod de uscare. Materia primă
constând în plantele medicinale care urmează sa fie utilizată în stare
proaspătă trebuie sa fie recoltată / colectată și livrată cât mai repede posibil
spre instalația de prelucrare pentru a evita fermentarea microbiană și
degradarea termică. Materialele pot fi stocate prin refrigerare, în borcane,
în cutii cu nisip, sau folosind și alte masuri adecvate de conservare
enzimatică, imediat după recoltare/colectare și în timpul transportului
către utilizatorul final. Utilizarea conservanților trebuie evitată. Dacă sunt
utilizați, aceștia trebuie sa fie in conformitate cu reglementările naționale
sau regionale pentru producători/colectori și utilizatorii finali.

Toată materia primă constând în plantele medicinale trebuie sa fie

verificată în timpul etapelor de prelucrare primară a producției, iar orice
produs care nu corespunde standardelor sau impuritățile trebuie eliminate
mecanic sau manual.

Uscarea

În cazul în care materia primă este pregătită pentru utilizarea în formă

uscată, conținutul de umiditate trebuie să fie menținut cât mai scăzut
posibil pentru a reduce daunele produse de mucegai și alte infestări cu alte
microorganisme. Informațiile privind conținutul de umiditate
corespunzatoare pentru materia primă specifică pot fi accesate din
farmacopei sau alte monografii autorizate. Plantele medicinale pot fi uscate
în mai multe moduri:

ü în aer liber (la umbră);

ü amplasate în straturi subțiri pe cadre de uscare, în camere de sarma
ecranate sau clădiri;
ü la lumina directă a soarelui, dacă este cazul;
ü în cuptoare/ camere de uscare și uscătoare solare;
ü la foc indirect;
ü prin coacere;
ü prin liofilizare;
ü în cuptorul cu microunde;
ü cu dispozitive radiante în infraroșu.

Prelucrarea specifica

Unele materii prime necesită procesare specifică pentru: îmbunătățirea

purității fiecarei parți folosite din plantă, reducerea timpului de uscare,
prevenirea formării mucegaiului, apariției altor microorganisme și insecte,
detoxifierea și îmbunătățirea eficacității terapeutice. Practicile specifice
comune de prelucrare includ preselecție, peeling-ul rădăcinii și rizomilor,
fierberea în apă, tratarea cu abur, înmuiere, decapare, distilare, fumigație,
prăjire, fermentare naturală, tratamentul cu var și tocare. Procedurile de
procesare care implică alcatuirea anumitor forme, gruparea și uscarea
specifică pot de asemenea avea impact asupra calității materiei prime.
Tratamentele antimicrobiene ale materiilor prime (brute sau prelucrate)
prin diferite metode, inclusiv iradiere, trebuie sa fie inregistrate iar
materiile prime trebuie sa fie etichetate conform cerințelor. Numai personal
instruit corespunzator, folosind echipament aprobat, trebuie sa efectueze
astfel de aplicații, iar acestea trebuie sa se desfasoare in conformitate cu
procedurile de operare standard și cu legislația națională sau regională, atât
în țară de cultivare/colectare, cât și în țara utilizatorului final. Limitele
maxime de reziduuri, așa cum sunt stabilite de către autoritățile naționale
sau de autoritățile regionale, trebuie sa fie respectate.

Materia prima

Materia prima pentru obtinerea medicamentelor naturale o constituie

plantele medicinale;

De la o planta medicinala se pot folosi:

ü partea aeriana, in intregime (herba);

ü organele subterane: radacina (radix), rizom (rhizoma), tubercul
(tubera), bulb (bulbus);
ü frunza (folium);
ü mugurii (turiones, gemmae);
ü floarea (flores);
ü fructul (fructus);
ü samanta (semen);
ü scoarta de pe trunchi sau de pe radacina (cortex);

1.FLUX TEHNOLOGIC PENTRU FLORI (FLORES)

Acest flux tehnologic se aplică următoarelor plante medicinale și
aromatice : albăstrele, crăițe, gălbenele, lavandă și mușețel.
 1.1 Flux tehnologic pentru Albăstrele (Centaurea cyanus)
Pregătirea produsului în vederea
prelucrării. Se indepărtează
inflorescențele decolorate,
trecute în fructificare; produsul
se usucă pe cale naturală la
soare sau în poduri acoperite cu
tablă, în strat subțire, pe rame,
cât mai rapid, deoarece uscarea
înceată îl decolorează; pe cale
artificială nu se depașesc 35°C, deoarece se produce brunificarea
florilor. Randamentul la uscare: din 3 – 4 kg flori la inflorescență se
obține 1 kg și din 4 - 4,5 kg de flori tubuloase se obține 1 kg.
Condițiile tehnice de recepție pentru produsul Flores Cyani sine
receptaculis, format numai din florile laterale mari și albastre, admit
(Farmacopeea Romana-FR):
ü impurități - maximum 5% flori decolorate, maximum 1% resturi de
bractee (frunzișoare la baza florii) sau de receptacul si maximum 5%
flori centrale tubuloase;
ü corpuri străine minerale și organice - maximum 0,5% pentru fiecare;
ü pierdere prin uscare - maximum 12%.

1.2 Flux tehnologic pentru Crăițe (Tagetes patula, Tagetes erecta)

Condițiile tehnice de recepție

admit (Farmacopeea Romana-
FR): - maximum 3% flori
brumificate sau decolorate,
maximum 3% resturi de plantă,
bractee și receptacul; - corpuri
străine organice nu se admit; -
mineralele trebuie sa fie de
maximum 0,25%; - pierdere prin
uscare maximum 12%; - conținutul în helenine minimum 0,7%.

1.3 Flux tehnologic pentru Galbenele (Calendula officinalis L.)

Pregătirea produsului în vederea

prelucrării. Florile nu se țin în grămezi,
deoarece se încing și își pierd culoarea.
Pe măsură ce se adună, se transporta la
locul de uscare. Durata de uscare este în
funcție de anotimp. După uscare, se
ambalează imediat în lăzi speciale
pentru a evita decolorarea lor, care are
loc în contact cu lumina. Randamentul la uscare pentru Flores
Calendulae cum receptaculis: din 6 - 8,5 kg flori rezultă 1 kg produs, iar
la Flores Calendulae sine receptaculis cca 1 kg din 8 kg produs. Condiții
tehnice de recepție: I. Produsul Flores Calendulae cum receptaculis este
format din inflorescențe fără peduncul; nu se admit inflorescențe
scuturate de flori ligulate și corpuri străine organice; - maximum 3%
impurități in flori brunificate și 10% flori cu codiță pana la 3 cm; -
corpuri străine minerale - maximum 0,1%; - pierdere prin uscare-
maximum 13%.II. Produsul Flores Calendulae sine receptaculis este
format numai din flori ligulate: - maximum 2% impurități (flori
brunificate sau decolorate), maximum 10%( flori tubuloase) si
maximum 1% resturi de bractee; - fără corpuri străine și organice; -
piedere prin uscare - maximum 11%.

1.4 Flux tehnologic pentru Lavandă (Lavandula angustifolia)

Pregătirea produsului în vederea prelucrării

Inflorescențele se usucă pe cale naturală în
încăperi bine aerisite, uscate, ferite de
soare, sau artificial, la o temperatura de
maximum 35°C. Cănd se usucă pe cale
naturală, inflorescențele se așază în
straturi subțiri, pe rame, rogojini etc. În
timpul uscării se vor întoarce cu grija din când în când pentru a se evita
brunificarea și uscarea neuniformă. Inflorescențele uscate se strujesc,
florile se ambalează în lăzi care se păstrează în locuri curate, uscate și
aerisite. Randamentul la uscare: din 5 – 7 kg de flori se obține 1 kg
produs uscat.
 1.5 Flux tehnologic pentru Mușețel (Matricaria camomilia)

Pregătirea produsului în vederea

prelucrării.

După recoltare se face predarea

în cel mai scurt timp la centrul
de preluare, chiar în ziua
recoltării. Uscarea florilor de
mușețel se poate face pe cale
naturală sau pe cale artificială,
aceasta din urm fiind recomandată în situația unor cantități mari.
Randamentul de uscare: din 5 - 5,3 kg de flori proaspete se obține 1 kg
de produs. Dacă se recoltează întreaga parte aeriană (Herba) aceasta se
usucă în aceleași condiții ca și florile. Randamentul de uscare: din 3 – 4
kg se obține 1 kg. Condițiile tehnice de recepție admit (Farmacopeea
Romana-FR):

I. Pentru florile în stare proaspătă:

ü codița inflorescenței de maximum 1 cm;

ü impurități: tulpini și frunze - maximum 5%, peduncul peste 1 cm
- maximum 5%;
ü corpuri străine organice maximum 2% și minerale 0,5%;
umiditatea normală a produsului proaspăt recoltat.

II. Pentru părțile aeriene înflorite se prevăd:

ü maximum 1% resturi de rădăcini;

ü corpuri străine organice - maximum 1%;
ü minerale - maximum 0,5%;
ü umiditate - maximum 13% .








 2. FLUX TEHNOLOGIC PENTRU PARTEA AERIANA (HERBA)

Plantele aromatice și medicinale la care se execută acest flux
tehnologic sunt busuioc, cicoare, cimbru de cultură, cimbru de grădină,
isop, marar și sovarf.

2.1 Flux tehnologic pentru Busuioc (Ocimum basilicum)

Pregătirea produsului în vederea

prelucrării

Uscarea: Plantele recoltate se

usucă pe cale naturală în strat
subțire, în locuri aerisite și numai
la umbră. La uscarea artificială
temperatura nu trebuie să
depașească 35°C. În timpul uscării
produsul nu se întoarce. Randamentul de uscare: din circa 6 kg se obține
1 kg produs uscat. Condițiile tehnice de recepție admit (Farmacopeea
Romana-FR): Pentru produsul format din tulpini și ramuri înflorite:

ü impuritati - maximum 5% (frunze brunificate, cu fructificatii,

ramuri fara frunze);
ü corpuri straine organice si minerale, maximum 0,5% pentru
fiecare; -umiditate - maximum 13%.

2.2 Flux tehnologic pentru Cicoare (Cichorium intybus)

ü Pregătirea produsului
în vederea prelucrării.
Uscarea se face la umbră,
în poduri sau șoproane
aerate, fără a se întoarce
plantele în ultima parte, căci
tulpinile se defoliază ușor.
Rădăcinile se curăță de
pământ, se spală într-un
curent de apă, se
îndepărtează cele cioturoase,
seci, apoi se pun la uscat la
soare (pe timp nefavorabil în
încăperi, de preferință încălzite).
Uscarea artificială pentru ambele produse se face la 40 - 50°C.
Randamentul la uscare: din 5 – 7 kg din partea aeriană rezulta 1 kg
produs și din 4 – 5 kg de rădăcini rezulă 1 kg produs uscat. Condițiile
tehnice de recepție admit
I. Pentru partea aeriană:
ü impuritati - maximum 3% plante decolorate sau brunificate (se
refera la plante in intregime decolorate, caci florile in mod obisnuit isi
pierd culoarea prin uscare) si maximum 2% plante cu tulpini
lignificate;
ü corpuri straine organice - maximum 2%;
ü minerale - maximum 1%;
ü pierdere prin uscare - maximum 13%.
II. Pentru radacini:
ü maximum 3% impuritati (radacini seci sau brunificate la interior);
ü corpuri straine organice - maximum 0,5%;
ü minerale - maximum 1,5%;
ü pierdere prin uscare - maximum 13%.

2.3 Flux tehnologic pentru Cimbru de cultura (Thymus vulgaris)

Pregătirea produsului în vederea

prelucrării Uscarea se face la umbră, în
poduri curate, bine aerisite sau în alte
încăperi cu curent puternic de aer, pe rame,
prelate sau hârtie. Pe cale artificială nu se
vor depăși 35°C, pentru a nu se pierde din
uleiul volatil. Randamentul la uscare: din 4 –
5 kg părți aeriene rezultă 1 kg produs. Condițiile tehnice de recepție admit
(Farmacopeea Romana-FR): I. pentru produsul uscat format din tulpini și
ramuri foliate, recoltat înainte de inflorire: ◦ maximum 2% impurități,
tulpini lignificate și frunze brunificate și - maximum 1%, tulpini lipsite de
frunze; ◦ corpuri străine organice și minerale - maximum 1% (pentru
fiecare); ◦ umiditate - maximum 13%. II. pentru produsul în stare proaspătă
destinat extracției de ulei: ◦ impurități - maximum 10% frunze brunificate și
maximum 1% alte impurități; ◦ corpuri străine organice - maximum 1%; ◦
minerale - maximum 2%; ◦ umiditate normală a produsului în stare
proaspătă.

2.4 Flux tehnologic pentru Cimbru de gradina (Satureja hortensis)

Pregătirea produsului în vederea prelucrării

Uscarea se face la umbră, în poduri curate,
bine aerisite sau în alte încaperi cu curent
puternic de aer, pe rame sau prelate. Pe cale
artificială nu se vor depași 35°C, pentru a nu
se pierde din uleiul volatil. Randamentul la
uscare: din 4 – 5 kg se obține 1 kg produs
uscat. Condițiile tehnice de recepție admit (Farmacopeea Romana-FR): I.
pentru materia primă formată din ramuri tinere, fără partea lignificată de la
baza: ◦ impurități maximum 2% tulpini lemnificate, cu frunze brunificate și
maximum 1% frunze scuturate; ◦ corpuri străine organice și minerale -
maximum 0,5% pentru fiecare; ◦ pierdere prin uscare - maximum 13%. II.
pentru produsul în stare proaspătă destinat extracției de ulei: ◦ impurități -
maximum 10% frunze brunificate și maximum 1% alte impurități; ◦ corpuri
străine minerale - maximum 1% și organice maximum 2%; ◦ umiditatea
normala a produsului în stare proaspătă
2.5 Flux tehnologic pentru Isop (Hyssopi herba)

Pregătirea produsului în vederea

prelucrării. Uscarea se face în locuri
umbroase și bine aerisite (magazii sau
poduri), sau artificial la o temperatură
de 350C.

2.6 Flux tehnologic pentru Marar (Anethum graveolens)

Organe recoltate: Recoltarea în

diferite faze ale vegetației, in funcție
de cerințe:

ü a inflorit deplin, masa verde;

ü coacerea fructelor (faza lapte-
ceara), masa verde;
ü fructe mature.

2.7 Flux tehnologic pentru Sovârf (Origanum vulgare)

a.Uscarea în strat subțire pe rame sau

hârtii întinse;

b. Uscarea plantelor legate în forma de

buchet și atârnate pe sârme, sfori etc.;
în acest caz, plantele se pun la uscat
mai lungi, iar după uscare se taie la
lungimea necesară, indepărtându-se
astfel partea unde au fost legate și care
de obicei se degradează, mucegăind;

c. uscarea artificială se face la temperaturi pana la 35°C, pentru a nu se

pierde uleiul eteric. Condiții tehnice de recepție: pentru produsul format
din terminațiile înflorite, în lungime de 20 cm de la vârf.
3. FLUXUL TEHNOLOGIC PENTRU FRUNZE (FOLIUM)

Anghinarea, mentă, patlagină, roiniță și salvia

sunt cele 5 plante medicinale și aromatice
pentru care este valabil acest flux tehnologic.

3.1 Flux tehnologic pentru Anghinare (Cynara scolymus)

Pregatirea produsului in vederea

prelucrarii. Uscarea frunzelor se face la
umbra, în poduri sau încaperi bine
aerisite, pe rame sau pe rogojini, hârtie,
în strat subțire de un rând de frunze.
Pentru grăbirea uscării, petiolul se
despică în lung. Uscarea la umbră se
face cu rezultate foarte bune și pe
sfoară, ca la frunzele de tutun.Uscarea
se poate face și la soare, când se scurtează durata la 7 - 10 zile, dar
conținutul în principii active este mai scăzut, ca și în cazul uscării pe cale
artificială, în uscătorii, la o temperatură de 40 - 45°C. Randament la uscare:
din 6 – 8 kg frunze de anghinare proaspete rezulta 1 kg produs uscat.

3.2 Fluxul tehnologic pentru Mentă (Mentha piperita)

În timp de 5 - 6 ore, între orele 10 - 17, frunzele de

mentă se usucă aproape complet la soare. În
încăperi uscate durează 5 - 6 zile, cu condiția
asigurării unei bune ventilații. În timpul uscării la
umbră stratul de frunze se va întoarce de 2 - 3 ori în
prima zi și câte o dată în urmatoarele trei zile. Produsul este bine uscat când
frunzele își pierd elasticitatea și când prinse între doua degete nervură
principală se rupe cu zgomot. Atât frunzele de mentă cât și plantele, pot fi
uscate pe cale artificială la o temperatură de 35°C.
3.3 Flux tehnologic pentru Patlagină (Plantago lanceolata.)

Pregătirea produsului în vederea

prelucrării- din produs se înlătură
tulpinile, frunzele îngălbenite și cele
atacate de insecte. Uscarea se face cât mai
repede, pentru a se evita brunificarea, la
umbră, în locuri cât mai bine aerate,
frunzele fiind întinse în strat subțire pe
rame, pe hârtii puse pe podele. Pe cale artificială se usucă la 40 - 50°C.
Randamentul la uscare: din 6 – 9 kg frunze se obține 1 kg de produs.

3.4 Flux tehnologic pentru Roiniță (Melissa officinalis L.)

Pregătirea produsului în vederea

prelucrării. Deoarece frunzele se
înnegresc ușor dacă nu sunt puse la
uscat, această operație se va face cât mai
repede, pe rame în straturi subțiri,
acestea așezându-se în poduri bine
aerisite, șoproane, camere încălzite. La
uscarea artificială nu se va depăși
temperatura de 30°C, deoarece se pierde un procent mare de ulei eteric.
Partea aeriană poate fi condiționată sumar pentru a fi prelucrată în stare
proaspătă pentru ulei volatil sau poate fi uscată.

3.5 Flux tehnologic pentru Salvie (Salvia officinalis)

Frunzele se usucă imediat în podurile

caselor sau alte încăperi bine aerisite.
Când recoltarea are loc toamna, uscarea
pe cale naturală este mai greu de facut,
întrucat frunzele se înnegresc; în
această situație sunt bune încaperile
încălzite sau uscătoriile. Pe măsura
uscării straturile se pot îngrosa. Pe cale
artificială se usucă la temperatura de 30 - 40°C. Din 4 kg frunze crude se
obține un kg frunze uscate. Pe o rama de uscat se pot așeza 1 - 1,5 kg frunze.
4. FLUXUL TEHNOLOGIC PENTRU RIZOMI/RADACINĂ (RADIX)

4.1. Flux tehnologic pentru Valeriană (Valeriana officinalis)

Partea aeriană se taie de la colet,

după care rădăcinile se curăță de
pământ prin scuturare, se pun în
coșuri de nuiele, se spală bine într-
o apă curgatoare, într-un timp cât
mai scurt posibil pentru a nu-și
pierde calitățile. Printr-o verificare
atentă se îndepartează resturile de
tulpini și frunze netăiate, resturile
de pământ rămase între rădăcini,
rizomi și resturile de rădăcini înnegrite. După spălare, rizomii cu rădăcini se
lasă la zvântat timp de 1 - 2 zile, în straturi de 10 - 15 cm, în aer liber, pe
timp frumos sau în încăperi aerisite atunci când timpul este ploios. Odată
uscate, radicelele (firele foarte subțiri ale rădăcinii) se înlătură prin
scuturare sau pieptănare. În uscătorii artificiale, la o temperatură de 35 -
40°C, uscarea se face în doua zile, iar la soare se realizează în 20 zile. Se
consideră produsul bine uscat când rizomii (partea groasă) se pot rupe și în
interior sunt uscați. Rădăcinile fiind subțiri, sfărămicioase, produsul uscat
se lasa un timp înainte de ambalare, pentru revenirea și uniformizarea
umidității. Rizomii cu rădăcini se păstrează în vrac, în poduri sau camere
aerisite, ferite de pisici.

5. FLUXUL TEHNOLOGIC PENTRU FRUCTE (FRUCTUS)

5.1 Flux tehnologic pentru Armurariu (Silybum
marianum/Carduus marianus)

După recoltare, antodiile

(înflorescențele) se întind pentru
uscare completa timp de 5 - 10 zile.
Treieratul se poate executa în
staționar cu combina C-12 adaptată
ca pentru treieratul anghinarei sau
schinelului destinat materialului de
înmulțire. Uscarea fructelor se face la
soare, în strat subțire. Se intorc de 2 - 3 ori pe zi, timp de 2 zile, până
când umiditatea se reduce la 12 %. Fructele (achenele) se păstrează în
saci de pânză sau de hârtie, în magazii uscate.

5.2 Flux tehnologic pentru Coriandru (Coriandrum sativum)

Când se treiera cu batoza sau

combina, șinele metalice se
înlocuiesc cu șine de lemn, se
deschide toba, se reduce turația la
700 - 750 ture pe minut, se deschide
toba la maximum, batatorul cu șine
de lemn, contra-batatorul îmbrăcat
în tablă, darmonul mare acoperit 1/3
cu tablă, curățirea I sita de pleavă: 16 mm, curățirea I sita de boabe: 7 - 8
mm, curățirea I sita buruieni: 1,5 oarbă, curățirea II sita I 1-12 mm,
curățirea II sita II 7-10 mm, curățirea II sita III 1,5 oarbă
5.3 Flux tehnologic pentru Fenicul (Foeniculum vulgare)

Înainte de livrare, fructele de

fenicul trebuie condiționate pentru
a elimina din ele corpurile străine.
La condiționare cu selectorul se
folosesc site în următoarele
dimensiuni: sita mică cu orificii
rotunde de 3 - 3,5 mm, cu
deschizături dreptunghiulare de 3,5
- 4 mm; sita mare cu orificii rotunde de
2 - 2,5 mm, cu deschizături dreptunghiulare de 2,5 - 5 mm, precum și
sitele de pânză de sârmă numerele 14 -16 -18 .

5.4 Flux tehnologic pentru Mustar alb ( Sinapis alba)

Condițiile tehnice de recepție

admit (Farmacopeea Romana-FR):
- maximum 3% impurități (alte
părți din plantă, semințe
zdrobite); - corpuri străine
organice și minerale - maximum
1% la fiecare; - pierdere prin
uscare - maximum 12%.

5.5 Flux tehnologic pentru Scorus negru (Aronia prunifolia)

Uscare: După ce se îndepărtează

resturile de pedunculi, fructele se
pun la uscat numai în uscătorii,
deoarece procesul trebuie să se
desfășoare repede. Se începe 3 - 4
ore cu temperatură de 35 - 40°C,
apoi se continuă la 60 - 70°C
(dacă se pornește de la început cu
temperatura mare zaharurile ies la
suprafață și dau un aspect necomercial, albicios). Randamentul la
uscare: din 4 – 5 kg fructe se obține 1 kg produs uscat.
CAPITOLUL 3 Particularitățile frunzelor și plantelor comestibile

3.1 Fitoterapie
Efectele vindecătoare ale plantelor sunt folosite de mii de ani, iar recent
au început să fie apreciate și recomandate inclusiv de medici. Specialiștii în
fitoterapie susțin că metodele de prevenție și vindecare promovate de ei
sunt 100% naturale și implicit mult mai sănătoase decât medicamentele
artificiale.
Formele de fitoterapie prin care sunt administrate plantele sunt: infuzie,
decoct, macerat, cataplasmă, tinctură, sirop, vin din plante, oțet din plante,
uleiuri, inhalații, băi. Substanțele active din plante sunt extrase și
administrate pacientului pe care internă sau externă, iar forma de
fitoterapie se alege de către medicul specialist, în funcție de afecțiune.
În lume există mii de plante cu efecte puternice, însă doar câteva sute
dintre ele, cu cele mai mari beneficii pentru sănătate, sunt incluse în
produse de fitoterapie. Există extracte pentru orice tip de afecțiune, iar
unele dintre ele se combină, pentru a potența efectele.
Administrarea și combinațiile pot fi alese doar de către medicul
specialist, fiindcă deși provin din surse naturale, aceste remedii pot avea și
efecte nedorite, dacă sunt administrate incorect, în doze prea mari sau în
combinații greșite. În plus, este important să știi că remediile
fitoterapeutice pot interfera cu medicamentele alopate și pot cauza
probleme grave, iar unele dintre ele pot fi toxice sau îți pot cauza reacții
alergice. Așadar, discută întotdeuna cu un medic înainte de a recurge la
orice tip de tratament, chiar dacă îl urmezi doar pe perioade scurte și chiar
dacă ai aflat de rezultate bune în cazul altor persoane.

Tipuri de plante și efectele asupra sănătății

ü Extracte pentru afecțiuni cardiovasculare: tei, anghinare, păducel, lilian,
vâsc.
ü Extracte pentru diabet: anghinare, păpădie, rodie.
ü Extracte pentru afecțiuni ginecologice: zmeur, coada-șoricelului,
sunătoare.
ü Extracte pentru îmbunătățirea digestiei: anghinare, fenicul, usturoi,
pătlagină, frasin, păpădie, urzică, ovăz.
ü Extracte pentru imunitate: acerola, usturoi, cimbrișor, echinacea, salvie,
urzică, pătrunjel.
ü Extracte cu efect antibacterian: rodie, salvie, echinacea.
ü Extracte cu efect antiinflamator: cimbrișor, păpădie, salvie.
ü Extracte pentru alergii: păpădie, sunătoare, urzică.
ü Extracte pentru afecțiuni ale ficatului: anghinare, păpădie, salvie,
sunătoare.
ü Extracte pentru dezechilibre emoționale: sunătoare, ginko-biloba,
roiniță, păducel.
ü Extracte pentru afecțiuni ale pielii: cartof, cimbrișor.

Alte plante pe care le poţi folosi în tratarea diverselor afecţiuni:
ü Plante pentru migrenă: Spilcuţă (Tanacetum parthenium), captalanul
sau brusturele dulce (Petasites hybridus), mentă sau izmă (Mentha x
balsamea), extractul de salcie (Salix L.), ghimbirul (Zingiber
officinale), ceaiul verde/cafeina, valeriana (Valeriana officinalis),
seminţele de coriandru (Coriandrum sativum), uleiul de lavandă
(Lavandula angustifolia), rozmarinul (Rosmarinus officinalis),
hreanul (Armoracia rusticana);
ü Plante şi extracte pentru ateroscleroză: extractul de anghinare,
usturoiul, niacina sau vitamina B3 (care se găseşte în ficat, carnea de
pui, ton şi somon, dar şi sub formă de supliment), drojdia de orez
roşu, păducel;
ü Plante, suplimente pentru poliartrita reumatoidă: uleiul de limba-
mielului (Borago officinalis), ardeiul Cayenne (Capsicum spp.),
gheara-pisicii sau gheara-mâţei (Uncaria tomentosa), uleiul de
primulă (Onagraceae), uleiul de peşte, turmericul (Curcuma longa),
ghimbirul (Zingiber officinale), extractul de ceai verde;
ü Suplimente pentru boala Crohn: Boswellia serrata, turmeric, ceaiul
verde, nalbă mare (Althaea officinalis);

Tei păpădie frasin

 echinacea

cimbrușor

rodie

sunătoare
3.2 Utilizarea plantelor medicinale în tratamente pentru
înfrumuțesare
Edera (Hedera helix)

Cine are celulită, a
aflat deja despre
efectele tonice ale
acestei plante. Chiar
din medicina
straveche, extractele
de iedera au avut
efecte tonifiante și
revigorante, mărind
elasticitatea pielii și
ajutând circulația periferică. Datorită proprietăților sale, iedera este
utilizata cu succes în formulele de creme anticelulitice și antivergeturi.

Gălbenele (Calendula officinalis)

„Kalendae“ în limba latină semnifică
prima zi a lunii în calendarul roman,
datorită faptului că ele sunt înflorite tot
timpul anului. Gălbenelele au fost
folosite în tratarea multor afecțiuni.
Planta este folosită sub forma de
infuzie, tinctură, alifie. Florile conțin
ulei volatil, saponozide triterpenice,
carotenoide, flavonoizi, vitamina C,
substanțe proteice.

Mușețel

Este una dintre plantele
cu cele mai largi aplicații
în cosmetică, având
proprietăți
antiinflamatoare,
antiseptice, anestezice,
decongestionante,
dezinfectante,
cicatrizante și emoliente.
Extractul de musețel normalizează metabolismul pielii, activează
epitelizarea și apariția țesutului de granulație după arsuri. Este recomandat
în special în îngrijirea pielii sensibile și în întreținerea sănătații părului.

Aloe vera

„Aloe“ înseamnă „substanța

amară“ în limba arabă, iar „vera“
semnifică „adevarul“ în latină.
Această plantă miraculoasă, cu
frunze tari și miez transparent
este extrem de utilă în cosmetică
pentru obținerea unor
emoliente, fiind foarte
hidratantă și având proprietăți
antiseptice și cicatrizante.

Bibliografie
1. Plante medicinale de la A la Z - editia a IV-a revazuta si adaugita, Ursula
Stanescu, Monica Hancianu , Oana Cioanca, Ana Clara Aprotosoaie, Anca
Miron- 2012.

2. Sanatate din farmacia Domnului - carte - Maria Treben- 1980

3. https://www.librariaonline.ro/practice/sfaturi_practice/diete
_si_tratamente/plantele_medicinale_de_la_remedii_naturiste_l
a_medicina-sommer_markus-p10088498
4. https://www.libertatea.ro/lifestyle/plante-medicinale-
miraculoase-care-se-gasesc-in-romania-3059460
5. https://gradinamax.ro/articles/sanatate-la-tine-acasa-9-
plante-medicinale-benefice-organismului