UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRICOLE ȘI MEDICINĂ VETERINARĂ CLUJ-NAPOCA

Facultatea de Agricultură
Programul de studiu: Master
Domeniu: Agronomie:Agricultură organică

FRUCTELE DE PĂDURE

Cadru didactic:Conf. Dr. Rodica VÂRBAN

Redactor:Buzgariu Silviu Constantin

CLUJ-NAPOCA 2020
REZUMAT
 Fructele de pădure sunt o adevărată mană cerească pentru
industria alimentară, farmaceutică şi cosmetică și nu sunt folosite
de ieri, de azi, ci încă de acum 4.500 de ani.
 Sunt doar o parte din fructele de pădure, însă este suficient pentru
a observa, de exemplu, faptul că toate conțin antioxidanți. Cu alte
cuvinte, consumând fructe de pădure ai parte, în mod natural, de
o acțiune antibacteriană, tonică, fiind și anticancerigene.
 Alimentele pe care le consumăm ne influențează cele mai intime
detalii ale vieții noastre. Mâncăm “hrană vie” – vom fi ființe
vivace, puternice, cu un tonus optimist.
 Alimentația nu este doar o chestiune medicală ci o problemă de
conștiință – ea determină calitatea vieții pe acest Pământ, în
funcție de alegerile noastre, în funcție de cum vom trata alte
viețuitoare de pe planetă.
 INTRODUCERE
 Un hectar de pădure produce anual aproximativ 30 t oxigen, din care, acesta
consumă cca. 13 t în procesul de respirație a arborilor săi.
 Pădurile produc bunuri materiale deosebit de utile, cum ar fi: lemn pentru
construcții, pentru industria mobilei, a instrumentelor muzicale, celulozei,
hârtiei, lemn pentru foc ș.a.
 Fauna pădurii oferă vânat pentru carne și blănuri, dar și variate fructe și
ciuperci, apreciate mult pentru valoarea lor nutritivă.
 Pădurea prin natura ei oferă o multitudine de produse care se recoltează de la
mai multe varietăți de specii arborescente precum și fructele de pădure și
ciupercile.
 Aceste produse ale pădurii constituie o importanță deosebită și din punct de
vedere medicinal, dar pot fi folosite și în alimentație cum sunt mierea de
albine, diferite ceaiuri din frunzele arborilor, fructe și semințe, ciupercile.
 Vaccinium myrtillus (Afin)
I.1. Încadrare sistematică
 Regnul: Plantae
 Încrengătura: Magnoliophyta
 Clasa: Magnoliatae
 Ordinul: Ericales (Bicornes)
 Familia: Ericaceae
 Genul: Vaccinium
 Specia: V. myrtillus (Afin)
I.2. Elemente de morfologie 
 Afinul (denumit popular şi afin de munte, pomuşoară, merişor de munte) , cei mai
importanţi arbuşti ce cresc în pădurile noastre de deal şi de munte.
 Acesta creşte foarte ramificat, având o înalţime de 30-50 cm, cu tulpina de culoare verde,
lungă, cu ramurile opuse.
 Florile sunt de formă globuloasă, de culoare roz, solitare, pendente, aşezate la subsoara
frunzelor. Perioada de înflorire are loc in lunile mai-iunie.
I.3. Origine şi răspândire
 Afinul este originar din Europa de Nord şi Centrală,
dar produsul vegetal provine şi din ţările de Sud-Est
ale Europei: Polonia, Albania, fosta Iugoslavie, etc.
 Este întâlnit în pădurile montane rărite, tufărişuri
de jneapăn şi ienupăr, pajişti montane si subalpine,
pe întregul lanţ carpatic, mai ales pe versanţii
umbriţi şi umezi.
 Este o plantă care preferă temperaturile moderate,
iarna rezistă până la -20 grade C.
 Afinul creşte pe soluri acide, bine structurate, cu
un conţinut crescut de humus, cu un pH cuprins
între 4,2-4,8.

Fig.1. Afin- flori

I.4. Compoziție și importanţa afinului
 Frunzele şi lăstarii conţin triterpene, acid oleabonic, acid ursalic,
beta-amirină, fitosteroli, hidrochinone, glucozide (arbutina şi
ericodina.
 Fructele sunt consumate în stare proaspătă sau conservată.
Valoarea energetică este de 60 kcal/100 g fructe, din care se
reabsoarbe 90 %.
 În Moldova subcarpatică se murează pentru iarnă, servesc ca
acritură (salată), iar în Europa Centrală se prepară din ele supă.
 Industria alimentară prepară din ele sirop, gem, dulceaţă, jeleuri,
afinată, în industria farmaceutică din antocianozidele extrase din
fructe se prepară medicamentul Difabion, cu rol de protejare a
pereţilor vaselor.
 Sunt recomandate în tratarea diareei, diabetului, infecţiilor
urinare, uremiei, gutei, reumatismului.
 Asigură reglarea cardiovasculară, uşor coronaro-dilatatoare,
protejează pereţii vaselor sanguine, protejează organismul
împotriva radiaţiilor, activează regenerarea purpurii retiniene şi Fig.2. Afin-
sensibilizează fotoreceptorii. Fructe
II. Ribes rubrum (Coacăz roşu)
II.1. Încadrare sistematică
 Regnul: Plantae
 Încrengătura: Magnoliophyta
 Clasa: Magnoliatae
 Ordinul: Saxifragales
 Familia: Grossulariaceae
 Genul: Ribes
 Specia: R. rubrum (Coacăz roşu)
II.2. Elemente de morfologie
 Coacăzul roşu este un arbust de aproximativ 1-2 m înălţime, fără spini, tulpinile tinere
au scoarţa acoperită cu peri, tulpinile bătrâne au o scoarţa de culoare brun- roşiatică
cu nuanţe mai închise, până la negru-cenuşiu.
 Frunzele sunt lung peţiolate alcătuite din 3-5 lobi, dinţate pe margini, cu lungime de
4-10 cm şi cu lăţimea de 3-7 cm.
 Florile sunt dispuse câte 3-8 în raceme, la început erecte, mai târziu pendente având
culoarea galben-verzuie, fiind formate din 5 sepale, care sunt mai lungi decât
petalele, 5 petale gălbui, 5 stamine şi un ovar bicarpelar inferior.
II.3. Originea şi răspândirea coacăzului roşu

 Ribes rubrum este o specie originară din

Turcia, cu areal de răspândire în Europa şi
Asia.
 În Europa, mai exact în Belgia, Olanda, Italia,
Franţa şi Germania, este întâlnit sub formă
sălbatică pe marginile apelor cu soluri
argiloase şi umede, în restul Europei apărând
sub formă de culturi.
 Această specie este larg răspandită datorită
fructelor sale comestibile, ce pot fi
consumate atât sub formă proaspătă, cât şi
sub formă de sucuri, gemuri sau jeleuri.

Fig.3. Coacăz roşu - Flori

II.4. Compoziție și importanţa coacăzului roşu
 Coacăzele sunt fructe bogate în fitonutrienţi, antioxidanţi,
vitamine, acizi graşi esenţiali şi minerale.
 Coacăzele roşii sunt unele dintre cele mai apreciate fructe de
pădure datorită gustului acrişor şi savorii deosebite, iar
datorită conţinutului mare de acid citric, acestea pot fi
considerate un adevărat aliment-medicament pentru
afecţiunile ficatului şi stomacului.
 Fructele de coacăz roşu au importanţă pentru alimentaţie,
acestea putând fi consumate proaspăt sau prelucrate sub formă
de suc, marmeladă, gem, jeleu etc.
 Consumul de coacăze roşii este indicat în afecţiunile febrile,
inapetenţă, dispepsii (insuficienţa sucului gastric), constipaţie,
pletoră,reumatism, gută, hidropizie, litiază urinară,
insuficienţă şi congestie hepatică, icter, hipotensiune arterială.
 Fructele consumate ca atare, luate înainte de masă sunt tonic-
aperitive, iar după masă stomacice, lucru ce le determină a fi
utile în atoniile gastrice. Fig. 4. Coacăz roşu-Fructe
 III. Ribes nigrum (Coacăz negru)
III.1. Încadrare sistematică
 Regnul: Plantae
 Încrengătura: Magnoliophyta
 Clasa: Magnoliatae
 Ordinul: Saxifragales
 Familia: Grossulariaceae
 Genul: Ribes
 Specia: R. nigrum (Coacăz negru)
 III.2. Elemente de morfologie
 Coacăzul negru (denumit popular şi agriş negru, pomişoară neagră, strugure negru) este un
arbust care creşte sub formă de tufe de 1-2 m înalţime şi se cultivă atât in fondul forestier,
cât şi în cel agricol.
 Florile sunt hermafrodite grupate câte 5-10 în raceme, gălbui către exterior şi roşiatice spre
interior, sunt lungi de 7-9 cm, pe tipul 5, cu receptacul campanulat, iar sepalele gălbui sunt
de două ori mai lungi decât petalele.
 Perioada de înflorire are loc in lunile aprilie-mai, florile fiind melifere.
III.3. Originea şi răspândirea coacăzului negru

 Ribes nigrum este o specie de origine europeană,

apare în Europa Centrală şi Nordică, fiind introdus
prin cultură şi în Europa Sudică.
 În România este întâlnit în regiunile mai reci din
Transilvania şi Moldova, apare cultivat in gradini.
 Este răspândit în păduri montane şi sub-alpine, în
locuri umede, mlăştinoase şi umbroase.
 Coacăzul negru este cunoscut ca plantă de cultură
în Europa din secolul al XVI-lea. Fructele lui, bogate
în glucide, acizi grași, proteine și substanțe minerale,
sunt folosite la prepararea de sucuri, siropuri, jeleuri
sau marmeladă.

Fig.5. Coacăz negru-

Flori
III.4. Compoziție și importanţa coacăzului negru
 Coacăzele negre sunt de 3-4 ori mai bogate în vitamina C decât
portocalele şi lămâile.
 Acestea conţin şi vitamina B6, pigmenţi antociani şi flavonozide.
Frunzele conţin taninuri, cantităţi mici de ulei volatil (0,2%),
aminoacizi (arginină, prolină, glicină), substanţe colorante, fosfor,
sulf.
 Fructele se consumă în stare proaspătă, congelate sau sub formă de
suc, compot, marmeladă, gem, jeleu, lichior. Din frunze, vârfuri de
lăstari şi fructe se prepară medicamente şi ceaiuri pentru boli
gastrointestinale, hepatobiliare, renale, cardiovasculare.
 Principiile active din frunze au acţiune diuretică, cele din fructe au
efect tonic general, depurativ în reumatism cronic degenerativ şi
gută, cresc acuitatea vizuală.
 Au acţiune favorabilă în maladiile gastrointestinale ca: ulcer
duodenal, gastroduodenite, gastrite, colite, afecţiuni hepato-biliare,
în nefrite, insuficienţă cardiacă, respiratorie, constipaţie, dureri de Fig.6. Coacăz negru-Fructe
gât, faringită etc.
 IV. Rubus idaeus (Zmeură)
IV.1. Încadrare sistematică
 Regnul: Plantae
 Încrengătura: Magnoliophyta
 Clasa: Magnoliatae
 Ordinul: Rosales
 Familia: Rosaceae
 Genul: Rubus
 Specia: R. idaeus (Zmeur)
IV.2. Elemente de morfologie
 Zmeurul este un arbust spinos care creşte până la 2 m înălţime, cu frunzele albicioase pe faţa
inferioară, cele de pe lăstarii sterili sunt penat compuse (cu 5 foliole), iar cele de pe ramurile
florifere sunt trifoliate.
 Florile sunt de culoare albă, dispuse in cime corimbiforme, cu receptaculul conic, fără calicul.
 Înfloresc în lunile mai-iunie, cu durată de înflorire de 25-35 de zile.
 Fructele sunt polidrupe de culoare roşie, prezentând perişori, sunt dulci şi aromate, cu
diametrul de 8-15 mm, care la maturitate se desprind uşor de pe receptacul.
 IV.3. Origine şi răspândire

 Zmeurul este răspândit în zona rece temperată din

emisfera nordică (Europa, Asia, America de Nord), creşte
spontan în locuri stâncoase, luminişuri de păduri, regiuni
deluroase şi muntoase.
 Cultura de zmeur este raspandita pe plan mondial,
datorita faptului ca intra rapid pe rod si se obtin cantitati
mari de fructe la recoltare.
 Fructele de zmeur sunt bogate in vitamine, saruri de
potasiu, calciu, magneziu, fosfor, fier, acizi organici,
zaharuri, albumin cu efect tonic, depurativ si diuretic.
 Zmeura este un fruct permis diabeticilor deoarece contine
levuloza. 

Fig.7. Zmeur-Flori
IV.4. Compoziție și importanţa zmeurului
 Frunzele de zmeur conţin tanin (10%), substanţe de natură
flavonoidică, vitamina C, substanţe minerale.
 Fructele hrănitoare se consumă proaspete sau prelucrate,
având un gust aromat, răcoritor.
 Valoare energetică este de 40 kcal/100 g fructe. Fructele şi
frunzele au utilizări terapeutice în medicina umană
tradiţională.
 Fructele au acţiune tonică generală asupra organismului,
favorizează digestia, normalizează tranzitul intestinal şi
împiedică manifestarea diareei, retrage din umorile corpului
toxinele şi favorizează eliminarea lor.
 Sunt indicate şi în astenie, afecţiuni cardiace, digestive,
pulmonare, renale, urinare, colici renale, colită cronică,
congestie pulmonară, diabet zaharat, dureri cardiace şi
gastrice. Fig.8. Zmeur-Fructe
V. Rubus fruticosus (Murul)
V.1. Încadrare sistematică
 Regnul: Plantae
 Încrengătura: Magnoliophyta
 Clasă: Magnoliatae
 Ordinul: Rosales
 Familia: Rosaceae
 Genul: Rubus
 Specia: R. fruticosus
V.2. Elemente de morfologie
 Murul sau rugul-de-munte, este un arbust peren din familia Rosaceae.
 Lăstarii sunt înalți de 1–3 m, cu tulpina arcuită, deseori târâtoare, acoperită de ghimpi
drepți sau recurbați.
 Fructele sunt cărnoase, compuse, roșii și acrișoare la început, negre și dulci când sunt
coapte.
V.3. Origine şi răspândire

 Se întâlnește la marginea pădurilor, în

poieni, în tufișuri, în lunci și de-alungul
apelor curgătoare, în zone deluroase din
Europa, Orientul Mijlociu, Africa de Nord și
America de Nord.
 Murul de gradina prefera temperaturi in
intervalul 14….20 grade .Temperatura
minima absoluta in vegetatie este de 4
grade iar cea maxima este de 28 grade.
 Fructele, mure, sunt foarte gustoase și se
consumă ca atare când sunt coapte (negre
și puțin moi).

Fig.9. Mur-Fructe
V.4. Compoziție și importanţa murelui

 Murul are in compoziția sa flavonoide, mucilagii,

acid malic, acid oxalic, acid succinic, acid lactic,
taninuri, inositol, vitamina C.
 Fructele conţin de asemenea mari cantităţi de
beta-caroten, acid salicilic, pectină, zaharuri,
compuşi flavonici, vitamine (A, B1, B2, B5, B6, C,
E) şi săruri minerale.
 Mugurii şi ramurile tinere, datorită conţinutului de
fitoestrogeni şi tropismului specific asupra
organelor genitale feminine şi gonadelor, au efect
în tratarea afecţiunilor ginecologice.

Fig.10. Mur-Fructe
 
 VI. Rosa canina (Măceș)
VI.1. Încadrare sistematică
 Regnul: Plantae
 Încrengătura: Magnoliophyta
 Clasa: Magnoliatae
 Ordinul: Rosales
 Familia: Rosaceae
 Genul: Rosa
 Specia: R. Canina
VI.2. Elemente de morfologie
 Arbust ghimpos, înalt de 2-3 m, cu ramuri arcuite în afară, tulpina alungită, ramificată cu
ramuri lungi, lucitoare, ghimpoase, cu ghimpi puternici, comprimați, încovoiați ca o seceră.
 Măceșul este extrem de răspandit, fiind foarte puțin pretențios. Rezistă la geruri de -25 sau
-30 de grade celsius, crește și pe cele mai sărace soluri, pietroase și erodate.
 Măceșele sunt, de fapt, pseudofructe, rezultate din dezvoltarea receptaculului floral. În
interiorul lor se află achenele, adevăratele fructe, denumite impropriu semințe, care sunt și
ele utilizate, și peri aspri care pot produce alergii.
VI.3. Origine şi răspândire

 Specie care nu suportă umbrirea și de aceea se înstalează

numai în rărituri de păduri de foioase sau pe marginea
acestora, locuri poienite, pe coaste cu expoziție însorită,
în pășuni și fânețe, pe marginea drumurilor și a căilor
ferate.
 Are o rezistență deosebită la temperaturi scăzute, la
geruri de -25°... -30° nefiind afectate decât ramurile de
un an.
 Datorită cerințelor ecologice reduse, mai ales cele față de
sol, nu se poate pune problema scoaterii din circuitul
agricol a unor suprafețe pentru cultura măceșului, acesta
se pretează însă la plantare pe dealuri cu pante mai greu
valorificabile de alte specii.
 În prezent, arealul lor s-a redus datorită lucrărilor de
amenajare a fânețelor, pășunilor și a terenurilor cultivate. Fig.11. Măceș-Flori
V.4. Compoziție și importanţa măceșului

 Fructe de măceș conţin: apă 49%, zaharuri 21,0%,

proteine 3,6%, acizi 3,5% (în acid malic), celuloză 23,0%,
substanţe minerale 2,8 %, provitamina A, vitaminele B1,
B2.
 Bogate în vitaminele B1, B2, măceșele sunt fructe de
toamnă care sunt foarte utilizate în medicina naturistă
datorită beneficiilor pentru sănătate.
 Măceșul este și un regenerator natural al pielii,
capacitățile sale de cicatrizare și regenerare a pielii
fiind apreciate în cosmetică deja de multi ani.
 Conținutul ridicat de acizi grași esențiali asigură o
acțiune benefică de regenerare a pielii, de încetinire a
îmbătrânirii premature.

Fig.12. Măceș-Fructe
BIBLIOGRAFIE
 http://www.buzznews.ro/129554-lista-fructelor-de-padure-care-fac-minuni-p
entru-sanatate/
 http://www.ecoazimut.ro/index.php/component/content/article/7-protecti
a-mediului/biodiversitate/426-murul-rubus-fruticosus-l
 http://www.napocanews.ro/2012/07/murele-10-beneficii-miraculoase-pentr
u-sanatate.html
 http://www.pro-sanatate.com/fructele-de-padure/
 http://www.terapii-naturiste.com/plante/plante_medicinale/afinul.htm
 https://agrobiznes.md/fertilizarea-si-rolul-elementelor-nutritive-in-viata-pla
ntelor.html
 https://seminte-ingrasaminte-turba.ro/product/agriplant-1-20-5-102-mgo/
VĂ MULȚUMESC PENTRU ATENȚIE!!!