Merișorul

Antioxidantul naturii.
Beneficii pentru corp și
minte
Despre merișor
  Merișorul (Vaccinium vitis-idaea) este o
planta din familia Ericaceae.
Cunoscut popular și sub alte denumiri (afin
roșu, coacăz de munte, strugurele ursului),
merișorul crește în zonele alpine și
subalpine, tubăriile oligorofe, sărace în
elemente nutritive.
Vegetează pe soluri acide (pH 4-5), cu
fertilitate scăzută, bogate în humus brut. 
Acest arbust atinge o înălțime maximă de
30 de centimetri, având fructe de culoare
rosie, lucioase, cu gust la maturitate acrișor-
amărui, astringente.
Frunzele sunt persistente, obtuze sau
rotunjite, pieloase, lungi de 1 – 3 cm, având
partea superioară de culoare verde-închis,
lucioasă; partea inferioară este nelucioasă,
de culoare verde-palid.
 Răspândire
Merișorul crește la altitudine mare, în pajiști alpine
sau luminișuri, mai rar în locurile umbrite
(molidișuri). Merișorul crește pe soluri schelete,
acide puternic, având cerințe mici față de sol.
Rezistă și la uscăciune. În România, merișorul
crește în zonele înalte ale Munților Carpați, mai
ales cele din Transilvania. 
Compoziția
merișoarelor
Compoziția merișoarelor (II)

 Merișoarele sunt sărace în calorii, însă conțin cantități mari de fibre și de substanțe biologic active cu
actiune antioxidanta. Multe dintre aceste substanțe dau fructelor pigmentul caracteristic, însă sunt
responsabile și de beneficiile acestui aliment. 
Merișoarele conțin, în cantități mici, aproape toate vitaminele și mineralele. De asemenea, în starea
proaspătă, acestea au un indice glicemic scăzut și sunt destul de sărace în carbohidrați. Prin urmare, nu
produc fluctuații mari ale glicemiei. 
Beneficii și modalități
de utilizare

Merisoarele si suplimentele care

contin suc sau extract din acest
fruct au fost intens studiate.
Fructele acestui arbust se folosesc
consumate ca atare sau uscate,
confiate, conservate în diferite
moduri. Se folosesc de asemenea
și frunzele (Folium Vitis idaea).
  Scăderea riscului de infecții urinare
Consumul zilnic de suc de merișoare este asociat cu
scăderea riscului de recurență a infecțiilor urinare
de tract inferior.

Susținerea sănătății sistemului cardiovascular

Consumul regulat de merișoare ar avea beneficii și
asupra sistemului cardiovascular, prin menținerea
sub control a factorilor de risc. In studiul The Effects
of Cranberry on Cardiovascular Metabolic Risk
Factors: A Systematic Review and Meta-Analysis,
Pourmasoumi et al. afirmă că suplimentarea cu
merișoare ar imbunătăți nivelul colesterolului HDL
(colesterolul bun), dar ar ajuta și la managementul
tensiunii arteriale sistolice și al indicelui de masa
corporală. 
Reducerea progresiei cancerelor
Merisoarele si substantele continute de
acestea ar putea intarzia progresia
cancerului si ar putea induce moartea
celulelor canceroase in mai multe tipuri de
cancer. 
Astfel, acestea demonstreaza un efect
potential oncopreventiv si antiproliferativ
(Weh et al., Cranberries and Cancer: An
Update of Preclinical Studies Evaluating the
Cancer Inhibitory Potential of Cranberry and
Cranberry Derived Constituents). 
Sustinerea sanatatii orale
Sucul de merisoare ar putea fi benefic
pentru reducerea placii bacteriene,
deoarece poate impiedica aderenta
bacteriilor in cavitatea orala (Koo et al.,
Influence of Cranberry Juice on Glucan-
Mediated Processes Involved in
Streptococcus Mutans Biofilm
Development).
Merișoarele în
gastronomie
Merișoarele sunt fructe de pădure
foarte populare în nordul, centrul și
estul Europei, în mod special în statele
nordice și în cele balcanice. Gustul lor
este fructat, acidulat, astringent, motiv
pentru care, în general, sunt
consumate după preparare sub formă
de gem, compot, sirop, suc, nectar,
smoothie, sirop. În formă proaspătă
sunt mâncate după ce au fost zdrobite
și amestecate cu zahăr.
Asemeni multor alte fructe de pădure,
pot fi preparate sub formă de sosuri
care să acompanieze preparatele din
carne. De exemplu, în Suedia și
Norvegia sosul de merișoare este o
garnitură tradițională pentru friptura
de ren și de elan și pentru chifteluțe.
Merișorul în industria cosmetică și
farmaceutică
Pe langa proprietatile deja cunoscute, consumul de ceai de merisor poate avea anumite
beneficii si asupra sanatatii si aspectului pielii. Poate ajuta chiar in calmarea pielii
inflamate si poate proteja de razele UV daunatoare.
În homeopatie, frunzele de merișor au fost folosite de-a lungul secolelor în medicina
europeană tradițională, datorită efectelor lor astringente, antihemoragice, depurative,
antiseptice, diuretice, tonice ale sistemului nervos. Sunt utile în tratarea artritei,
reumatismului, diabetului, diareei, infecților urinare. 
Majoritatea oamenilor pot consuma ceai de merișor fără probleme. Dar merișoarele pot
fi un factor de risc pentru anumite categorii de persoane. Așadar, ca în cazul oricărui alt
timp de ceai din plante, se recomandă o discuție în prealabil cu un specialist.
Merișoarele pot fi combinate cu alte produse de dietă și nutriție, în funcție de
preferințele și de creativitatea fiecăruia. 
Bibliografie
• Horticultorul.ro
• Organicsfood.ro
• Plantepedia
• Wikipedia - Merișor
• Catena.ro
• Sfaturimedicale.ro