FAMILIA

OLEACEAE

Generalitati
Familia Oleaceae face parte din ordinul
Ligustrales.
Olaceele sunt plante lemnoase, arbori si
arbusti cu frunzele opuse, simple sau compuse.
Florile prezinta simetrie radiara, de obicei
sunt bisexuate, tetramere si pe 4 cicluri.
Fructele sunt diverse: baca, drupa, capsula
sau samara.

Reprezentanti :

Maslinul

(Olea europaea)
Frasinul (Fraxinus excelsior)
Mojdreanul (Fraxinus ornus)
Liliacul (Syringa vulgaris)
Lemnul vantului (Syringa josikaea)
Iasomia (Jasminum officinale)
Lemnul cainesc (Ligustrum vulgare)

MASLINUL
Este un mic arbore
mediteranean, cu frunzele
opuse, lanceolate,
pieloase si persistente.
Florile sunt mici, albe si
mirositoare, grupate in
raceme paniculate, in axila
frunzelor.
Fructele drupe numite
masline, sunt bogate in
ulei, untdelemnul veritabil,
produs fin, alimentar.

Uleiul de masline, beneficii si

utilizare
Beneficiile medicale ale uleiului de masline se
datoreaza atat continutului ridicat de acizi grasi
monosaturati, cat si continutului ridicat de
antioxidanti:
previne aparitia bolilor de inima prin scaderea
nivelului de colesterol LDL (colesterol rau) in
timp ce creste nivelul de colesterol HDL
(colesterol bun)
previne aparitia ulcerului gastroduodenal si
gastrita si totodata stimuleaza secretia bilei si a
hormonilor pancreatici intr-un mod mai natural si
mai eficient decat medicamentele prescrise.
previne diabetul zaharat, cantitatea ridicata de
grasimi monosaturate din uleiul de masline ajuta
la stabilizarea nivelului de zahar din sange

previne imbatranirea pielii si a cancerul de piele

mentine greutatea corporala, unii acizii grasi din
componenta uleiului de masline reduc pofta de
mancare si stimuleaza metabolismul pentru arderea
caloriilor
vindeca durerile de urechi
amelioreaza astmul si artrita, uleiul de masline fiind
un foarte bun agent antiinflamator si o sursa
excelenta de grasimi mononesaturate
amelioreaza sforaitul, consumarea unei linguri de ulei
cu masline inainte de culcare ajuta la lubrefierea
muschilor gatului, prevenind astfel sforaitul
trateaza dermatita de scutec, prin stergerea zonei
afectate cu ulei de masline

se recomanda uleiul de masline in ingrijirea

parului: hidrateaza scalpul, tonifica firul de par si
este eficient impotriva matretii, caderii parului;
uleiul de masline este utilizat si in ingrijirea pielii,
datorita continutului ridicat de acid linoleic, fiind
un foarte bun hitratant;
uleiul de masline este considerat un produs
cosmetic natural utilizat ca: tratament pentru
unghii, balsam de buze, demachiant, crema antiacneica, crema de noapte.

FRASINUL
Este un arbore inalt ,cu o
inaltime de pana la 40 m.
Infloreste in perioada apriliemai, cu flori lipsite de corola si
caliciu.
Frunzele sunt penat
compuse si ramurile
noduroase.
Fructul este de tip samara,
fiind alungit si cu o aripa.
Scoarta, fructele si frunzele
au intrebuintari medicinale,
mai ales in contra
reumatismului.

Actiune farmaceutica
Frasinul este un arbore ce are proprietati antiinflamatoare,
sudorifice, laxative, astringente, diuretice si antireumatice.
Acesta are totodata si efecte analgezice si diaforetice. Este
recomandat pentru afectiuni precum: febra, guta,
dizenteria, constipatia, litiaza biliara, nefrita, bolile
reumatice, eczeme, arsuri sau hemoroizi.
Este eficient si impotriva leucoreei si a acneei.
Frunzele se folosesc pentru proprietatile lor diaforetice si
diuretice, in tratamentul reumatismului si al gutei.
Ceaiul din frunze este usor laxativ.Infuzia se prepara dintr-o
lingura-doua defrunzesi un sfert de litru de apa. Se beau
doua-trei ceaiuri pe zi.
De asemenea, frunzele de frasin intra in compozitia
ceaiului antireumatic si al pulberei laxativ-purgative.

Mugurii de frasinse folosesc pentru tratarea bolilor de

ficat si rinichi, de ochi si ale aparatului osteo-articular. Au
un efect benefic si in metabolismul lipidelor din organism.
Mugurii mai sunt un bun remediu impotriva gutei, a febrei,
a colesterolului mare.
Semintele de frasin au dat rezultate in tratamentul
tulburarilor de libido masculin, impotentei, asteniei sexuale,
insuficientei testiculare, sterilitatii masculine.
Bolile in care se recomanda extractul din muguri
defrasinsunt guta acuta si cronica,artrita gutoasa,
hipercolesterolemie, dischinezie biliara si colecistita,
congestie hepatica si biliara, celulita, insuficienta renala
usoara cu oligurie. De asemenea, are efecte pozitive in
obezitate cu retentie de apa, fibromatoza uterina, nevroza
anxioasa, retinopatie.
Infuzia din flori de frasin este folosita impotriva
dismenoreei si metroragiilor: se fac spalaturi vaginale.

MOJDREANUL
Mojdreanul este un arbore cu
o inaltime mica 10-14 m,
avand o tulpina stramba cu o
scoarta cenusie si neteda.
Frunzele sunt mari (15-20
cm), imparipenat compuse.
Florile sunt mici, parfumate,
formate din 4 petale alb-galbui,
2 stamine si un gineceu.
Fructele sunt samare,de 2-3
cm, brune, cu aripi scurte.

Importanta
Scoarta

de mojdrean are calitati tinctoriale (se foloseste

la vopsit), iar lemnul reprezinta un material bun pentru
furniruri, deoarece este elastic, maleabil si rezistent.
Datorita inflorescentelor si a portului, mojdreanul apare
prin curti, gradini sau parcuri ca specie ornamentala.
In stupurile aflate pe langa mojdreni, albinele
elaboreaza o pretioasa si foarte sanatoasa miere de
mana.
Mojdreanul, ca planta medicinala are aceleasi utilizari
ca si frasinul.
Actiune terapeutica: laxativa, purgativa si tonica.
Medicina populara recomanda, in uz intern, seva obtinuta
prin crestarea scoartei se foloseste pentru combaterea
tusei.

LILIACUL
Liliacul este un arbust, al carui
inaltime poate ajunge pana la 7
m, cu ramuri drepte si lujeri putin
muchiati.
Frunzele sunt de forma ovala, cu
varful ascutit, cu margini intregi si
cu un petiol lung de 2-3 cm.
Florile sunt simple sau duble,
placut mirositoare, grupate in
penicule de pana la 20 cm
lungime, multiflorale, in culori
diferite, de la liliachiu la alb.
Fructele plantei au forma unor
capsule alungit ovale, cu seminte
aripate.

Proprietati terapeutice
Florile de liliac ne incanta cu parfumul lor delicat si au in
acelasi timp si proprietati terapeutice ce pot alina o multime
de suferinte interne: hepatice, reumatice, respiratorii, diabet
si digestive.
In scop fitoterapeutic, de la arbustul de liliac, nu se
folosesc numai florile, ci si frunzele, mugurii si scoarta, care
au un efect vasodilatator, antireumatic, astringent si tonic.
In traditia populara, frunzele crude ale plantei se puneau
pe rani, iar frunzele fierte in lapte dulce, se foloseau contra
petelor de pe obraz. Femeile care nu aveau copii, in credinta
ca vor avea, fierbeau liliac in miere sau vin si-l beau. Florile
din varietatea alba a liliacului s-au folosit contra leucoreei.
Liliacul impreuna cu bobornicul si vetricea se pisau si se
puneau pe frunte , pe rand contra durerilor de cap.

In zilele noastre, liliacul are urmatoarele actiuni

farmaceutice:
trateaza diabetul si glaucomul ( fitoterapia recomanda
pentru tratamentul diabetului infuzia din muguri de
liliac);
infuziile preparate din florile uscate de liliac sunt
deosebit de eficiente pentru atenuarea starilor de
disconfort hepatic, balonari sau stari de voma, dar si
pentru stimularea productiei de bila;
este un remediu eficient in cazul arsurilor, frunzele de
liliac fiind un adjuvant excelent in cazul arsurilor de
orice fel;
creste pofta de mancare, in combinatie cu sunatoarea;
in caz de dureri de dinti e eficienta fiertura din frunze
de liliac;

infuzia simpla, cu flori uscate de liliac, este

recomandata pentru tratarea afectiunilor
respiratorii si scaderea febrei;
decoctul preparat din frunze de liliac fierte in
lapte dulce poate fi folosit pentru spalarea fetei
si pentru a curata tenul de pete;
in cazul pielii iritate, inrosite, arsa de soare
frunzele de liliac strivite si inmuiate in apa
calduta calmeaza, invioreaza si redau supletea;
liliacul se mai poate folosi in anorexie, diaree,
colici abdominale, reumatism si slabiciune fizica.
In industrie florile sunt utilizate pentru
extragerea uleiului eteric folosit in parfumerie.
Lemnul se foloseste pentru manere de unelte si in
strungarie.

IASOMIA
Iasomia (Jasminum officinale)
este un mic arbust originar din
India, inalt de 2-3 m, cu ramuri
lungi, subtiri, cu frunze opuse,
penat-compuse si flori albe in
cime terminale, cu miros
caracteristic.
Jasminum officinale se
utilizeaza de secole in medicina
traditionala europeana, indiana,
chineza, coreeana si japoneza,
fiind una dintre cele mai vechi
plante medicinale mentionata
in tratate.

Beneficii
Fitoterapia

foloseste iasomia in tratamentele naturiste,

mai ales datorita efectelor stimulente ale plantei asupra
organismului uman. De la toate speciile de iasomie se
utilizeaza ca materie prima, numai frunzele si florile.
(fructele si radacinile sunt toxice)
Iasomia are un puternic efect racoritor si calmant.
Iasomia este un remediu utilizat in medicina traditionala
chineza de secole pentru tratamentul hepatitelor virale.
Planta are o actiune antivirala fata de virusul hepatitic B.
Frunzele de iasomie contin acid acetilsalicilic. De aceeas,
iasomia este un bun antispastic al musculaturii netede,
antibacterian si expectorant, motiv pentru care
amelioreaza tulburarile respiratorii (dispneea), in caz de
bronsite, tuse, raguseala, laringita.

De asemenea, iasomia calmeaza inflamatiile pielii, fiind

indicata in caz de dermatite, eczeme, eruptii cauzate de
stres, sau de tulburari emotionale.
Ceaiul de iasomie si uleiul esential de iasomie sunt cel
mai des folosite in tratarea durerilor, astfel:
calmeaza durerile de spate si articulare;
relaxeaza muschii;
Imbunatateste circulatia sangvina;
arde grasimile si accelereaza metabolismul;
combate obezitatea si supraponderalitatea;
ajuta in convalescenta;
trateaza febra, raceala si gripa;
fortifica sistemul nervos central;
alunga astenia, surmenajul si migrenele;
combate steriliatea masculina;

normalizeaza circulatia sangelui;

previne formarea cheagurilor de sange;
normalizeaza tensiunea arteriala si ciclul menstrual.
Uleiul volatil este util si in caz de insolatie si
pentru orice tip de ten:
hidrateaza pielea uscata, imbatranita, iritabila si
sensibila;
inhiba bacteriile si regleaza producerea de sebum,
ajutand astfel si in caz de acnee si ten uleios.

LEMNUL CAINESC
Lemnul cainesc este un arbust
inalt de 1-5 m, are lujeri verzui,
brun-verzui care degaja un miros
neplacut in momentul ruperii.
Frunzele sunt alungite,
inguste, au culoare verde lucios
si pot ramane verzi in iernile
blande.
Florile arbustului sunt albgalbui.
Fructele sunt moi, mici si negre
si cresc in ciorchine.

Calitati curative si actiune farmaceutica

Pentru scopuri medicinale se recolteaza frunzele, florile,
scoarta, din care se prepare infuzie, decoct si tinctura.
Cea mai mare valoare medicinala o au frunzele.
Frunzele si florile se folosesc ca astringente,
antidiareice, iar ramurile si boabele ca laxative.
Lemnul cainesc contine substante active importante,
cum ar fi: siringina, tanin, zaharuri, vitamina C si o
substanta specifica aflata in fructe numita ligulina.
Preparatele obtinute din lemn cainesc au actiune
cicatrizanta, antiinflamatoare, antialgica.
Cu decoctul de frunze de lemn cainesc se trateaza
blocajele gastro-intestinale, dar si hemoroizii, aftele,
stomatitele, chiar celulita si bolile reumatismale.

Scoarta de lemn cainesc este benefica in afectiuni

ale gurii (ex : paradontopatiile), dar si in unele
afectiuni cutanate (ex: eczemele).
Coaja acestei plante este, totodata si un bun
antiscorbutic.
Preparatele de lemn cainesc sunt utile uneori si in
combaterea bolilor de piept.

In activitatile casnice sau industriale, lemnul

cainesc este folosit drept colorant, din fructele sale
fabricandu-se chiar si cerneala.

Bibliografie:
www.bioterapi.ro
www.medicamente-plante.ro
www.terapiinaturiste.ro
www.eplante.ro
www.eukarya.ro
www.wikipedia.org