Tehnica Culturilor Silvice

TEHNICA CULTURILOR SILVICE
Dr.ing. Georgeta MIHAI

Institutul de Cercetari si Amenajari Silvice
Sos. Stefanesti, Nr. 128, sector 2
Bucuresti
BIBLIOGRAFIE

DAMIAN ION, 1978: Impaduriri. Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 374p.

HARALAMB ATANASE, 1963: Cultura speciilor forestiere. Editura Agro Silvica,
Bucuresti, 778 p.

HARALAMB ATANASE, 1969: Cultura arbustilor forestieri. Editura Agro Silvica,
Bucuresti, 38 p.

MIULESCU ION si BAKOS VASILE, 1972: Tehnica culturilor silvice. Seminte si butasi.
Editura Ceres, Bucuresti, 254 p.

POPA GRIGORE, 1958: Tehnica culturilor forestiere. III Impaduriri. Editura Agro
Silvica, Bucuresti, 537 p.

POPESCU ION CONSTANTIN, 1990: Tehnologii de refacere, substituire si ameliorare a
cvercetelor slab productive. ICAS Seria II, 144 p.

PURCELEANU STEFAN si COCALCU TEODOR, 1961: Cultura speciilor lemnoase
ornamentale. Editura Agro Silvica, Bucuresti, 360 p.

RADU STELIAN si LAZARESCU CONSTANTIN, 1978: Tehnica culturilor silvice.
Impaduriri. Editura Ceres, Bucuresti, 310 p.

RUBTOV STEFAN, 1971: Ecologia si cultura speciilor lemnoase in pepiniera. Editura
Ceres, Bucuresti, 526 p.

BIBLIOGRAFIE
**** Indrumari tehnice. Ingrijirea, conducerea si protectia rezervatiilor de
seminte si a plantajelor. Ministerul Silviculturii, 1985.

**** Indrumari tehnice pentru compozitii, scheme si tehnologii de regenerare a
padurilor. Ministerul Silviculturii, 1987.

**** Pepiniere. Recomandari tehnice. Ministerul Apelor, Padurilor si protectiei
Mediului, Regia autonoma a Padurilor Romsilva R.A., ICAS Bucuresti,
1994.

**** Standard 1808 / 2004: Metode de esantionare a loturilor de seminte
forestiere.

**** Standard 1908 / 2004: Metode de analiza a calitatii semintelor forestiere.

CUPRINS:
1. Seminte forestiere

2. Pepiniere

3. Impaduriri

4. Cultura speciilor lemnoase forestiere

5. Refacerea padurilor de productivitate redusa
CONSIDERATII GENERALE
1.Definitii, scop si importanta disciplinei

Regenerare procesul de inlocuire a vechii generatii de arbori cu o noua
generatie.
- Regenerare naturala: noua generatie a padurii se obtine din samanta
diseminata in urma aplicarii tratamentelor.
- Regenerare artificiala: aducerea de catre om a materialului de
reproducere si instalarea lui pe suprafata de regenerat.

Culturi silvice (arborete artificiale) arborete instalate integral sau in cea mai
mare parte cu material de reproducere pregatit si adus de catre om.

TCS ansamblul problemelor legate de instalarea vegetatiei forestiere pe cale
artificiala.

Obiectul: padurea artificiala sau cultura forestiera.

Scopul: instalarea vegetatiei forestiere acolo unde regenerarea naturala nu
este posibila sau nu este indicata (paduri degradate, bracuite, de
productivitate redusa, derivate, arborete calamitate prin doboraturi vant,
rupturi de zapada, incendii, uscare in masa, poieni, enclave, s.a.).
Importanta: interventia artificiala cu lucrari de impadurire reprezinta o metoda
de cultura intensiva a speciilor forestiere si de folosire optima a factorilor
de vegetatie.

CONSIDERATII GENERALE
2.Categoriile lucrarilor de impadurire
- Impadurirea propriu zisa: instalarea vegetatiei forestiere pe terenuri
situate in afara zonei forestiere, care prezinta prea putine din insusirile
statiunilor forestiere.
- Reimpadurirea: reinstalarea artificiala a padurii pe terenuri de curand
despadurite, ale caror soluri si - au pastrat, in general, insusirile favorabile
vegetatiei forestiere.
- Substituirea: inlocuirea integrala sau in cea mai mare parte a speciei sau
speciilor din componenta arboretelor existente cu alte specii mai productive
si de valoare economica mai ridicata.
- Refacerea: inlocuirea unui arboret degradat cu un nou arboret folosind
specia sau speciile din vechiul arboret dupa ce, in prealabil, s-au luat masuri
de lucrare si ameliorare a solului.
- Ameliorarea: pastrarea arboretului existent luandu-se masuri de mobilizare
a solului, instalare a subarboretului si completarea golurilor.

3.Legatura cu alte discipline
SEMINTE FORESTIERE
1. Organizarea productiei de seminte

1.1. Importanta semintelor forestiere
Material forestier de reproducere: material biologic vegetal prin care se realizeaza
reproducerea arborilor (seminte, puieti, parti de plante).
Semintele forestiere material de reproducere pentru inmultirea generativa a
arborilor.

1.2. Cartarea seminologica si alegerea arboretelor - surse de seminte
Reglementari nationale: Ordonanta de Guvern nr.11din 2004, Legea 161 din 2004.
Reglementari internationale: Schema OCDE, Directiva Consiliului U.E.105 din 1999.
Material de baza arbori sau arborete din care se obtine materialul forestier de
reproducere utilizat in scopuri forestiere.
- surse identificate
- surse selectionate
- surse calificate (plantaje)
- surse testate
Catalogul national al materialelor de baza: evidenta la nivel national a tuturor
unitatilor sursa, ca materiale de baza, pe categorii, specii si regiuni de
provenienta.
Regiune de provenienta: suprafata sau gruparea de suprafete cu conditii ecologice
relativ de uniforme si in care arboretele au caracteristici fenotipice sau genetice
similare.

SEMINTE FORESTIERE
a).Materiale de baza din categoria identificat: este indicata doar regiunea de
provenienta.
b).Materiale de baza din categoria selectionat (sau rezervatii de seminte):
constituite din cele mai valoroase arborete naturale, ca urmare a selectiei
fenotipice si care indeplinesc urmatoarele cerinte minime:

- izolarea fata de polen strain (genetic inferior),
- provenienta: regenerarenaturala,
- clasa de productie: medie sau superioara,
- calitatea arboretului: trunchiuri drepte fara defecte, elagaj pe cel putin 60% din
inaltime, max. 20% arbori infurciti, max. 10% arbori cu fibra torsa,
- compozitia: cel putin 30% proportia de participare a speciei pentru care se
constitue unitatea sursa,
- suprafata: cel putin 3,0 ha,
- consistenta: optima pentru foioase este 0,6 iar pentru rasinoase 0,8; minim 50
arbori seminceri la hectar,
- varsta: peste 60 de ani la molid, brad, fag; 50 de ani la gorun stejar; 40 de ani
la larice, pini, duglas; 15 ani la salcam,
- adaptabilitatea: ridicata la conditiile ecologice specifice din regiunea de
provenienta,
- starea sanitara buna si rezistenta la factorii daunatori.

SEMINTE FORESTIERE
c).Materiale de baza din categoria calificat (plantaje, culturi de planta mama,
parinti de familii, amestec de clone, s.a.): ale caror exemplare provin din
arbori selectionati fenotipic.
Plantaj (livada semincera): o cultura forestiera constituita din arbori proveniti din
mai multe clone sau familii, identificate in proportii definite, izolata fata de surse
de polen strain si care este condusa astfel incat sa produca in mod frecvent
recolte abundente de seminte usor de recoltat.
Tipuri de plantaje: - plantaje de clone si plantaje de familii,
- plantaje de hibridare intra sau interspecifica.
Avantajele plantajelor:
- semintele obtinute au insusiri genetice si biologice superioare ca rezultat al
selectiei si incrucisarii celor mai valorosi arbori (arbori plus) din cele mai
valoroase arborete,
- fructifica mai devreme (1 10 ani dupa instalare), abundent si la interval scurte
de timp,
- recoltarea fructelor si semintelor se face mai usor,
- permit aplicarea intregului complex de masuri si tratamente care sa stimuleze
fructificatia si de combatere a daunatorilor,
- permit utilizarea mijloacelor mecanizate pentru intretinerea solului.
Culturi de planta mama: culturi speciale, constituite din arbori provenind din una
sau mai multe clone identificate, in amestec, in proportii definite, din care se
obtin parti de plante pentru inmultire vegetativa.

SEMINTE FORESTIERE
d).Materiale de baza din categoria testat : superioritatea acestui material trebuie
sa fi fost demonstrata prin culturi comparative sau prin estimari rezultate din
evaluarea genetica. Testele sunt instalate, conduse si rezultatele lor interpretate
conform procedurilor recunoscute pe plan international.

1.3. Conducerea si ingrijirea bazelor semincere
Izolarea fata de sursa de polen strain: sa se creeze o banda de izolare lata de 300
1000m din care sa se extraga toti arborii fenotipic inferiori;
Alegerea semincerilor: exemplare situate in etajul dominant, cu tulpina dreapta,
cilindrica, bine elagata, ramuri subtiri, coroana simetrica si care nu prezinta
vatamari provocate de geruri, ingheturi, vant, insecte, ciuperci.
Rarirea arboretului: realizarea unei consistentei optime infloririi si fructificarii.
Ingrijirea rezervatiilor de seminte si plantajelor:
- lucrarea si intretinerea solului: curatirea terenului, mobilizari, erbicidari,
administrarea de ingrasaminte minerale sau organice, s.a.
- lucrari de formare si conducerea a trunchului si coroanei (in special in plantaje),
- lucrari de stimulare a fructificatiei (metode mecanice, biostimulatori, substante
hormonale, microelemente),
- lucrari de protectie impotriva factorilor biotici (insecte, ciuperci) si abiotici
(inghet, ger) vatamatori.
SEMINTE FORESTIERE
2. Particularitatile procesului de fructificare la speciile lemnoase

2.1. Maturitatea plantelor lemnoase si varsta de fructificare
Dezvoltarea ontogenetica:- etapa tineretii, de crestere activa
- etapa maturitatii, de fructificare
- etapa batranetii, de declin
Plantele lemnoase ajung la maturitate in momentul in care sunt capabile de a forma
organe de reproducere: flori, fructe, seminte.
Varsta maturitatii difera de la o specie la alta iar la aceeasi specie variaza in functie
de insusirile ereditare si conditiile de mediu in care cresc.

Specia Varsta (arbori izolati) Varsta (in masiv)
Molid, Brad 30 40 ani 50 60 ani
Duglas, Pin strob 20 25 ani 30 50 ani
Larice 15 20 ani 25 35 ani
Fag 40 50 ani 60 80 ani
Gorun 45 55 ani 60 - 70 ani
Stejar 25 35 ani 50 60 ani
Frasin 20 25 ani 35 40 ani
Tei, Paltin 15 25 ani 20 30 ani
Plop, Ulm 10 15 ani 20 30 ani
SEMINTE FORESTIERE
2.2. Factorii determinanti ai procesului de fructificare
Factori interni: raportul C /N, raportul azotul proteic din azotul total, substante
hormonale (auxine, gibereline, kinetine).
Factori externi: lumina, caldura, hrana, apa si aerul.
Factori biotici: insecte defoliatoare, daunatori ai fructificatiei, ciuperci, s.a.

2.3. Fenofazele de reproducere si periodicitatea fructificatiei
Fenofaze: inmugurirea, infrunzirea, inflorirea, coacerea semintelor, caderea frunzelor.
Producerea fenofazelor este influentata de factorii climatici: latitudinea, longitudinea,
altitudinea, expozitia.
Proveniente tardive si proveniente precoce.
Ani de samanta, ani de stropeala si ani lipsiti de fructificatie.
Periodicitatea fructificatiei este influentata de insusirile biologice ale speciilor dar si de
conditiile mediului inconjurator.

2.4. Variabilitatea productiei si calitatii semintelor forestiere
Cantitatea de seminte care se poate recolta de pe un ha de padure variaza in functie
de: intensitatea fructificatiei, varsta si structura arboretului, conditiile stationale ale
locului de crestere, pozitia in coroana.

SEMINTE FORESTIERE
Intensitatea fructificatiei este la randul ei dependenta de:
- factorii stationali,
- factorii climatici,
- varsta arboretului,
- structura arboretului in plan vertical,
- pozitia conurilor in coroana,
- pozitia semintelor in conuri.
Exemple:
Pe cernoziomuri fertile si profunde 70% din ghindele recoltate sunt de dimensiuni
mari, in timp ce pe soluri nisipoase au fost obtinute doar 37% iar pe solurile sarace
doar 18%.

In anii cu acelasi grad de fructificatie, cantitatea de ghinda din stejaretele de clasa I si
a II-a de productie este de 7 ori mai mare decat in stejaretele din clasele IV si V.

Se considera ca din totalul semintelor germinate, 51% provin din arbori de clasa I
Kraft, 36% din arbori de clasa II Kraft si doar 13 % din clasele III si IV Kraft.

Curs 2
SEMINTE FORESTIERE
3. Prognoza si evaluarea fructificatiei
3.1. Necesitatea prevederii si evaluarii fructificatiei
3.2. Prognoza fructificatiei
Prognoza (prevederea) fructificatiei: operatia prin care se stabileste cu anticipatie
desfasurarea procesului de fructificare pentru o anumita specie sau unitate-sursa.
Metode de prognozare:
- examinarea inelelor anuale,
- cercetarea gradului reprezentare in semintisul natural a puietilor de diferite varste,
- evolutia factorilor meteorologici in diferite fenofaze de reproducere,
- observatii fenologice: - fructificatie foarte buna (100%),
- fructificatie buna (70 80%),
- fructificatie mijlocie (40 60%),
- fructificatie slaba (10 30 %),
- fructificatie foarte slaba (0 10%).
- metoda lujerilor de proba: - fructificatie foarte buna (15 ghinde/1m de ramura,
800Kg/ha)
- fructificatie buna (11 14 ghinde/1m de ramura, 500
700kg/ha),
- fructificatie slaba (7 10 ghinde/1m de ramura, 200
400kg/ha),
- fructificatie foarte slaba (sub 6 ghinde/1m de ramura, 100
kg/ha).

SEMINTE FORESTIERE
3.3. Evaluarea productiei de seminte
Evaluare: aprecierea cantitativa si calitativa a productiei de seminte care poate fi
recoltata dintr-un arbore sau de pe unitatea de suprafata a arboretului sursa de
seminte.
Metoda arborilor de proba: determinare productiei de seminte pornind de la cantitatile
de conuri sau fructe produse de anumiti arbori cu caracteristici dimensionale
medii.
- suprafata de proba de 0,25 0,50 ha in cuprinsul careia se inventariaza toti
arborii care fructifica din primele clase Kraft. Pe baza de masuratori
dendrometrice se stabilesc arborii medii din fiecare clasa Kraft luata in
considerare. Pentru 10% din nr. arborilor inventariati pe fiecare clasa Kraft se
evalueaza fructificatia. Se determina productia medie de seminte a unui arbore de
proba, care multiplicata cu nr. de arbori inventariati din fiecare clasa, se obtine
productia de seminte la ha si la nivelul intregului arboret.
Metoda seminometrelor (specii cu seminte mici si aripate): cantitatea de fructe sau
seminte cazute in urma diseminarii naturale pe suprafata de 1 m
2
si apoi la ha.
Metoda suprafetelor de proba (specii cu seminte mari si grele): cantitatea medie de
seminte cazute la 1m
2
de sol si apoi la ha.
- suprafete de proba de 2 x 2m pana la 5 x 5m.
SEMINTE FORESTIERE
4. Recoltarea fructelor si conurilor
4.1. Epoca de recoltat
Maturatia semintelor: cand embrionul este complet format si in cotiledoane sau
endosperm sunt acumulate suficiente substante de rezerva, astfel incat samanta
devine capabila sa germineze in conditii favorabile de umiditate, caldura si oxigen.
Coacerea fructelor: stadiul in care semintele devin apte sa germineze si care se
evidentiaza prin anumite dimensiuni, forme si aspecte cromatice.
Repausul vegetativ: faza in care se gasesc semintele dupa coacere; repaus profund,
repaus fortat.
Postmaturatia: faza in care in semintele unor specii (pini, fag) se inregistreaza valori
maxime ale capacitatii de germinatie, dupa coacerea completa a fructelor.
In functie de stadiul de coacere si maturatie, recoltarea are loc:
- inainte de coacerea fiziologica(stare de parga) si pana la caderea lor: plopi, tei,
frasini, maturatia precede coacerea,
- dupa coacerea fiziologica si dupa caderea lor: stejarii, fagul, castanul, s.a.,
- dupa coacerea fiziologica si inainte de caderea lor: molid, pini, larice.
Diseminarea naturala: momentul in care fructele se desprind si cad sau semintele
eliberate din fructe sunt imprastiate.

SEMINTE FORESTIERE
Epoci de recoltat:
- mai iunie: plop, salcie, ulm,
- iunie iulie: cires, visin, s.a.,
- august septembrie: tei, frasin (parga), duglas, pin strob, brad,
- septembrie octombrie: frasin (la maturitate), paltin, stejar, salcam,
- octombrie noiembrie: molid, larice, pin silvestru, pin negru, gladita.

4.2. Metode de recoltare
- Recoltarea de pe suprafata solului: stejar, fag, nuc, castan, s.a.,
- Recoltarea de pe arbori nedoborati: specii a caror fructe sau conuri se mentin
mult timp in coroana,
- Recoltarea de pe suprafata apei (anin, plop, salcie).

4.3. Tehnica de recoltare: agregatul pneumatic vibrator, agregatul telescopic,
agregatul tip macara, ghearele, inele de franghie, bicicleta pentru arbori
(dispozitivul elvetian), scara de franghie, scara suedeza, scara daneza.

SEMINTE FORESTIERE
5. Prelucrarea fructelor, conurilor si semintelor
5.1. Prelucrarea fructelor uscate
Prelucrare: ansamblul de operatii tehnice prin care semintele forestiere sunt extrase
din fructe, curatate si sortate.
Zvantarea: eliminarea prisosului de apa pe care il contin fructele in momentul
recoltarii. La umbra, sub adapost, in locuri bine aerisite si, la nevoie, se poate
continua la soare sau in incaperi cu temperaturi mai ridicate (20
0
-25
0
C).
Curatirea: indepartarea corpurilor straine si a impuritatilor.
Sortarea: triere in functie de marime si greutate.
Extragerea semintelor din fructe (leguminoase)
5.2. Prelucrarea fructelor carnoase si suculente
Masini de zdrobit, masina de descarnat (MDF 1), site, albii, putini,
5.3. Extragerea semintelor din conuri
Uscatorii solare si uscatorii cu incalzire artificiala.
Temperaturile de uscare ale conurilor de molid cu 25% umid.
35
0
C 45
0
C 55
0
C 65
0
C 75
0
C 85
0
C 100
0
C
Germinatia absoluta % : 90 95 95 87 51 0 0
Energia germinativa % : 92 91 58 0,8 0,8 0 0

SEMINTE FORESTIERE
Reguli pentru uscarea conurilor:
- Preuscarea conurilor prin zvantarea in aer liber sau in spatii usor incalzite (20
0
-
25
0
C),
- In camerele de uscare temperatura se ridica treptat, fara sa depaseasca anumite
valori limita: 50
0
-55
0
C pentru pin, 45
0
C pentru molid, 20 35
0
C pentru larice,
- Atmosfera din camerele de uscare sa fie cat mai uscata, eliminand vaporii de apa
degajati de conuri printr-un curent puternic si continuu de aer,
- Semintele care se desprind din conuri vor fi scoase imediat din camerele de
uscare.

5.4. Dezariparea semintelor
Manual folosind o tesatura mai aspra sau site din material plastic.
Mecanizat: cu ajutorul unor dezaripatoare.

5.5. Curatirea si sortarea semintelor
Vanturatoare bazate pe curent de aer orizontal (molid, pini) sau vertical (larice):
separa semintele de impuritati si le sorteaza dupa greutate.

Vanturatoare sortatoare bazata pe un curent de aer orizontal si un sistem de
schimbabil de site cu ochiuri de forme si marimi diferite.

SEMINTE FORESTIERE
6. Controlul calitatii semintelor
6.1. Calitatea semintelor
Insusiri genetice: depind de metoda de constituire a surselor se seminte si metoda de
ameliorare utilizata.
Lotul de seminte: cantitate de samanta, fizic identificabila, omogena d.p.d.v. a identitatii
botanice si genetice, pentru care se poate elibera un document de calitate.
Certificat de provenienta: document care insoteste lotul de seminte si care certifica identitatea
genetica a semintelor.
Insusiri fizice: caracteristicile individuale in ce priveste forma, marimea, greutatea, continutul
de apa, s.a., pe care le au semintele si componentele straine (impuritatile).
Puritatea: procentul semintelor pure din masa lotului.
Seminte pure: totalitatea semintelor intregi, intacte, normal dezvoltate apartinand speciei
analizate.
Impuritati (materii inerte): unitati de seminte si toate celelalte materiale si structuri nedefinite ca
samanta pura sau alte specii.
Capacitatea de curgere si autosortare: se apreciaza prin unghiul taluzului format de semintele
care cad pe o suprafata plana si respectiv, separarea lor spontana dupa marime, forma si
greutate.
Conductibilitatea termica: se exprima prin coeficientul de conductibilitate termica: cantitatea de
caldura care trece printr-un cub de seminte cu latura de 1m in timp de 1 ora.

SEMINTE FORESTIERE
Higroscopicitatea: capacitatea semintelor de absorbtie si desorbtie a umiditatii din atmosfera.
Masa a 1000 seminte (M
1000
): un indicator de calitate standardizat, deosebit de important in
activitatea practica.
Numarul de seminte la kg (N
kg
): N
kg
= 1.000.000 / M
1000
Umiditate (U): cantitatea de apa pe care o contin semintele; U = (G G1) x 100 / G
unde: G = greutatea probei de seminte inainte de uscare,
G1 = greutatea probei de seminte dupa uscare.
Insusiri germinative: capacitatea semintelor de a determina aparitia si dezvoltarea unei
plantule viabile in conditii de mediu favorabile.
Perioada de germinatie: intervalul de timp necesar pentru incoltirea semintelor germinabile.
Germinatia tehnica (Gt): capacitatea semintelor de a incolti in decursul perioadei de germinatie.
Gt = a x 100 / b , unde a = nr. semintelor germinate
b = nr. total de seminte puse la germinat
Germinatia absoluta (Ga): se raporteaza la totalul semintelor pline.
Ga = a x 100 / b s, unde s = seminte seci
Energia germinativa ( Eg): capacitatea semintelor de a germina in prima treime a perioadei de
germinare. Se coreleaza cel mai mult cu capacitatea de rasarire a semintelor in sol.
Puterea de rasarire: proportia semintelor germinate si rasarite in sol din totalul celor semanate.
Valoarea culturala (V): indice calitativ de sinteza de care se tine cont la stabilirea normelor de
semanat. V = P x Gt / 100 sau V = P x Gt x Eg / 100
2

SEMINTE FORESTIERE
Viabilitatea: modul cum reactioneaza tesuturile vii ale semintelor in contact cu solutia apoasa
de clorura sau bromura de tetrazoliu. Exprima capacitatea probabila a semintelor de a
germina.

Legislatie nationala: Standard SR 1908 / 2004
Standard SR 1808 / 2004

Legislatie internationala: Standardul ISTA 2004 (Organizatia Internationala de
Testare a Semintelor)

Organizare controlului calitatii semintelor

Curs 3
SEMINTE FORESTIERE
7. Pastrarea semintelor
7.1. Necesitatea pastrarii semintelor
7.2. Fenomene care pot avea loc in masa de seminte
- Respiratia,proces fiziologic prin care semintele obtin energia necesara intretinerii vietii lor,
- Uscarea, pierderea treptata a umiditatii pana cand respiratia practic nu mai poate avea loc,
- Germinarea,
- Incingerea, forma cea mai periculoasa de degradare a semintelor,
- Degerarea.
7.3. Conditii de pastrare a semintelor
Longevitate biologica: timpul dupa care in lotul de seminte se mai gasesc resturi de sem. germ.
Longevitate economica: timpul in care % de sem. germ. nu scade sub o valoare minima cf. stas
Factorii determinanti ai respiratiei: umiditatea si caldura.
Prima grupa: umiditatea pe durata pastrarii trebuie sa fie < 6 7% iar temp. intre -4
o
si -10
o
C
(rasinoasele, mesteacan, anin)
A doua grupa: umiditatea pe durata pastrarii trebuie sa fie cuprinsa intre 7 15% iar temp. intre
-4
o
si -10
o
C (brad, acerinee, frasin, ulm, fag)
A treia grupa: umiditatea pe durata pastrarii trebuie sa depaseasca umiditatea lor normala iar
temp. Intre -2
o
si 2
o
C (ghinda, castanele)
7.4. Depozitarea semintelor: sa se asigure conditii de umiditate, temperatura si aerisire
corespunzatoare.
SEMINTE FORESTIERE
8. Pregatirea semintelor pentru semanat
8.1. Particularitatile procesului de germinare
Germinarea: procesul fiziologic de trecere a semintelor din starea de repaus la starea de viata
activa, care se pune in evidenta prin cresterea embrionului.
Factorii procesului de germinare: apa, oxigenul, caldura si concentratia ionilor de hidrogen.
Perioada de rasarire: intervalul de timp in care se desfasoara germinarea semintelor si pana la
aparitia plantulelor, cand incepe faza de nutritie clorofiliana.
- seminte cu perioada scurta de germinare: salcie, plop, molid, pin, cvercinee,s.a.
- seminte cu perioada lunga de germinare (culturi moarte): frasin, tei, paltin, cires, carpen,
mar, par,s.a. Dormanta embrionului poate fi: primara sau secundara.
Starea dorminda: starea fiziologica de incapacitate a unor seminte de a incolti in conditii
favorabile de germinare.
Inlaturarea dormantei: recoltarea in stare de parga, stratificarea, s.a.
- seminte cu perioada scurta de germinare dar invelis impermeabil: salcam, gladita,s.a.
Permeabilizarea tegumentului prin fortare.
8.2. Stratificarea semintelor: operatia prin care semintele sunt asezate si tinute timp diferit
in anumite conditii de umiditate, temperatura si aerisire.
Stratificarea cu nisip sau turba maruntita in straturi alterne sau amestec intim.
Stratificarea semintelor in lazi din scanduri (40 50 kg).
Stratificarea in santuri: 30-40 cm adancime stratificarea pe timpul verii sau 80 cm adancime
cand semintele se stratifica peste iarna.

SEMINTE FORESTIERE
8.3. Fortarea semintelor (salcam, gladita, sofora)
Fortare mecanica (scarificarea): provocarea unor incizii sau leziuni in tegumentul semintei.
Semintele pot fi pastrate incontinuare fara a-si pierde capactatea de germinare.
Fortarea hidrotermica: tratarea semintelor cu apa calda sau fierbinte (50 60
0
C). Semintele
trebuie semanate imediat pentru a nu-si pierde capacitatea de germinare.
Fortare chimica: solutie diluata de acid sulfuric, eter, acetona, xilen au ca efect permeabilizarea
tegumentului.
8.4. Tratamente pentru stimularea germinatiei si activarea cresterii
Umectarea semintelor, tinerea lor in apa sau stropirea repetata.
Prerefrigerarea, mentinerea cateva zile la temperaturi scazute.
Stratificarea, poate fi extinsa si la alte specii pentru accelerarea si uniformizarea incoltirii.
Tratarea cu solutii de microelemente (B, Co, Mn, Cu, Zn, s.a.), are influente favorabile asupra
capacitatii de germinatie, cresterii si procentului de prindere.
Tratarea cu radiatii ionizante (gama, beta, Roentgen)
Tratamente cu stimulenti de crestere (gibereline, biostimulatori naturali sau sintetici, substante
de crestere: accelerarea respiratiei, intreruperea repausului seminal, grabirea rasaririi si
stimularea cresterii.

PEPINIERE FORESTIERE
1. Organizarea pepinierelor
1.1. Generalitati
Pepiniera reprezinta suprafata de teren aleasa si amenajata in mod special in scopul producerii
unui mare nr. de puieti, de calitate cat mai buna si in sortimentele necesare.
Pepiniere: - mici, pana la 3 - 5 ha,
- mijlocii, 3 20 ha , -
- mari, peste 10 ha in cazul rasinoaselor si peste 20 ha in cazul foioaselor.
Dupa durata de folosire: permanente sau temporare
Dupa natura materialului de reproducere produs: forestiere, de specii ornamentale, etc.
Dupa natura materialului de reproducere sunt:
- puieti din samanta,
- prin regenerare vegetativa (din butasi, marcote, drajoni, nuiele, sade),
Dupa tehnica de lucru folosita la producerea lor si nr. de transplantari suferite:
- puieti nerepicati / puieti repicati.
Dupa modul cum se prezinta sistemul radicelar:
- puieti cu radacini nude / puieti cu radacini acoperite / puieti in containere (recipienti).
Dupa dimensiuni:
- puieti de talie mica: cu tulpina sub 50 cm la rasinoase si 100 cm la foioase,
- puieti de talie mijlocie: cu inaltimea de 1,0 -1,2 m, in cazul speciilor de foioase,
- puieti de talie mare (ornamentali): 50 150 cm.

1.2. Alegerea terenului pentru pepiniera
- Pepiniera sa fie situata in conditii climato edafice reprezentative pentru teritoriul deservit;
- Terenul neted si usor inclinat,
- Expozitii insorite, evitandu-se cele nordice, locurile depresionare si fundul vailor,
- Terenuri descoperite, lipsite de vegetatie forestiera, la 30 40 m distanta de padure.
- Pe soluri cu fertilitate cel putin mijlocie, cu textura mijlocie (lutoasa si luto-nisipoasa),
profunde, reavane, bogate in substante minerale,
- In apropierea unei surse de apa,
- Accesibilitate la drumuri de comunicatie.
1.3. Suprafata si forma pepinierei (in functie de volumul plantatiilor necesare anual)
Elemente de baza:
Numarul de puieti (N) necesari anual pe specii si sortimente;
Indicele de productie (n): exprima numarul minim de puieti apti de plantat, care se pot obtine in
pepiniera pe unitatea de suprafata efectiv cultivata;
Varsta puietilor (V): reprezinta intervalul de timp, exprimat in ani, in care puietii cresc si devin
apti de plantat;
Sistemul de asolament: rotatia culturilor si a lucrarilor de ameliorare a solului, cu scopul refacerii
fertilitatii si structurii solurilor.
Ciclul de productie ameliorare: nr. anilor in care pe aceeasi suprafata, culturile forestiere
alterneaza cu lucrarile de ameliorare.

S = [(N x V) / n] x (1+ a/c) unde: S = suprafata pepinierei
c = nr. solelor ocupate de culturi
a = nr. solelor care se afla in ameliorare

S = [(N x V) / nm] x (1+ a/c) unde: n = nr.mediu de puieti la metru de rand
m = nr. metrilor de rand la un hectar
1.4. Impartirea terenului in pepiniere
Campul de cultura: suprafata de teren a pepinierei in care se produce materialul de plantat.
Sectii de cultura: sectia semanaturi, sectia repicaje, sectia butasiri, sectia plante-mama.
Loturi de cultura: pe specii si proveninte,pastreaza entitatea loturilor de seminte, butasilor, etc.
Unitati de cultura: tarlale, tablii, straturi.
Tarlalele: forma dreptunghiulara, cu lungimea de 100-200 m si latimea jumatate din lungime.
Tabliile: subunitati ale tarlalelor, se delimiteaza numai atunci cand sectia de cultura se imparte
in straturi.
Straturile: au latime de 1,10 1,20 m si lungime de 15 20 m, egala cu latimea tabliilor.
Reteaua de drumuri: principale (4-6 m), secundare (2-4 m), perimetrale (2-5 m), poteci (30-
40cm).
Solarii, rasadnite, sere, depozite de seminte, magazii, cladiri administrative, locuinte, s.a.
Imprejmuirea.

Curs 4
2. Ecologia culturilor din pepiniera
2.1. Lumina ca factor de viata: este factorul determinant in procesul de fotosinteza.
In raport cu cerintele fata de lumina:
- specii de lumina: larice, pin, gorun, stejar, s.a.,
- specii de umbra: brad (max.30% din lumina totala), fag.
Temperament: comportamentul speciilor fata de lumina:
- specii heliofile (cu temperament de lumina), exigente fata de lumina
- specii subheliofile (cu temperament de lumina spre mijlociu), relativ exigente
- specii semiombrofile (cu temperament de semilumina sau semiumbra), exigente mijlocii
- specii ombrofile sau sciofile (cu temperament de umbra), exigente reduse

Diminuarea intensitatii luminii, in pepiniere, se obtine prin umbrire, mai ales pe perioada de
vara.
In cazul culturilor in camp, marirea intensitatii luminii se realizeaza prin: orientarea randurilor,
reglarea desimii, combaterea buruienilor, folosirea unui material alb de plastic intre randurile
de puieti.
Exigentele speciilor se modifica in timp (ex. Frasinul) sau nu sunt echivalente in diferite sectoare
din areal (ex. Molidul).
2.2. Caldura ca factor de viata: este factorul indispensabil vietii care influenteza intreaga
gama de procese vitale.
O crestere a temp. cu 10
0
C determina o intensificare a fotosintezei de 1,5 1,6 ori iar respiratia
de 2,0 2,5 ori.
Caldura influenteaza direct: capacitatea semintelor de absorbtie a apei, durata incoltirii si
rasaririi, durata fazelor de crestere si in general durata perioadei de vegetatie.
Caldura intervine indirect: dizolvarea apei in sol, formarea de roua interna, modifica circulatia
apei si aerului in sol, conditioneaza activitatea microorganismelor.
In raport cu exigentele fata de caldura:
- termofile sau euterme, cu exigente mari fata de caldura
- subtermofile, specii euterme adaptate si la temperaturi mai scazute
- mezoterme, cu exigente mijlocii fata de caldura
- oligoterme, cu exigente reduse
- euriterme, cu mare amplitudine fata de acest factor
Efectele negative ale temperaturilor ridicate : intensificarea transpiratiei, arsuri ale scoartei
puietilor,
Efectele negative ale temperaturilor scazute: degerarea semintelor peste iarna, desosarea
puietilor, degerarea varfurilor crude ale puietilor care nu au avut timp sa se lignifice datorita
ingheturilor timpurii de toamna sau vatamarea plantulelor rasarite primavara datorita
ingheturilor tarzii.
Masuri: cultivarea speciilor sensibile in spatii adapostite (sere, solarii), executia mai adanca a
semanaturilor de toamna, mulcirea solului cu material organic, aplicarea unui strat de
muschi intre randurile de puieti, administrarea de ingrasaminte organice, combaterea
buruienilor, irigarea.

2.3. Apa ca factor de viata: sta la baza proceselor fiziologice si biochimice.
In raport cu cerintele fata de precipitatii:
- specii submezofile, cu exigente reduse
- specii mezofile, cu exigente mijlocii
- specii pluviofile, cu exigente mari
- specii eurifile, cu mare amplitudine
Deficitul de apa apare atunci cand transpiratia este mai mare decat absorbtia, apare fenomenul
de ofilire (temporara sau de lunga durata).
Ofilirea temporara: cand temp.solului este mai redusa decat a aerului, administrarea unor
cantitati prea mari de ingrasaminte chimice insol, in perioadele din zi cu temp. ridicate.
Masuri de prevenire a fenomenului de ofilire: irigarea culturilor, mulcirea, combaterea
buruienilor, lucrarea solului indeosebi araturile de toamna.
2.4. Substantele minerale ca factor de viata
Solul este rezervorul si sursa principala de elemente nutritive pentru plante.
Ritmul de crestere si modul in care se formeaza diferitele organe ale puietilor depind de
substantele care se gasesc in sol.
Extragerea elementelor minerale din sol se desfasoara intr-un ritm diferit in functie de specie si
stadiul de crestere.
Masuri pentru imbogatirea solului in substante nutritive: lucrarea rationala a solului, combaterea
buruienilor, administrarea de ingrasaminte minerale sau organice
Consumul de substante minerale a culturilor forestiere in pepiniera
Azot Fosfor Potasiu Calciu
kg/ha Kg/ha Kg/ha Kg/ha
Molid de 1 an: 10,0 3,6 4,7 6,9
Molid de 2 ani: 41,5 13,0 23,5 37,0
Brad de 4 ani: 139,0 56,0 92,0 158,4
Stejar de 1 an: 39,0 18,0 6,0 11,0
Stejar de 2 ani: 222,5 59,5 137,5 218,0
Salcam de 1 an: 249,0 42,0 119,0 263,0

2.5. Aerul ca factor de viata: este important in viata plantalelor prin componentele sale
(oxigen, bioxid de carbon, azot, vapori de apa).
In faza de germinarii si de plantula sunt necesare cantitati mai mari de oxigen.
Procesul de respiratie se desfasoara cu o intensitate mai mare cand temperatura si umiditatea
creste.
Lucrarea si afanarea solului perimite schimbul de gaze, patrunderea aerului proaspat cu oxigen
necesar radacinilor si microorganismelor din sol.

3. Lucrarea solului
3.1. Scopul si importanta lucrarii solului
Lucrarea solului consta dintr-un complex de operatii tehnice prin care se asigura ameliorarea
conditiilor de structura si afanare in stratul de pamant cultivat.
Afanarea solului constituie principalul efect al lucrarii solului.
Afanarea conditioneaza valorile si regimurile factorilor ecologici din sol, influenteaza pozitiv
numeroase insusiri si procese, care la randul lor creeaza conditii favorabile de germinare
rasarire si de crestere a plantelor.
Insusirile solului afanat: se incalzeste mai usor, favorizeaza patrunderea apei si primenirea
aerului, activitatea bacteriilor heterotrofe si a celor fixatoare de azot este mai intensa.
Stare buna de afanare presupune: 30% aer si 20% apa.
3.2. Operatiile tehnice de lucrare a solului
Inainte de instalarea culturilor: desfundarea si graparea sau frezarea.
Operatii auxiliare: maruntirea telinei, cultivatia si tavalugirea.
Desfundarea: este operatia de baza prin care solul este dislocat, rasturnat, maruntit si afanat.
Are ca efect cresterea porozitatii solului si permeabilitatea pentru apa, aer si caldura.
Dupa adancimea de desfundare:
- desfundare superficiala, pana la 20 25 cm
- desfundare normala, 25 40 cm
- desfundare adanca sau profunda, peste 50 cm.
Desfundarea de toamna
Desfundarea de primavara

Desfundare manuala cu cazmaua sau prin aratura cu plugul (monobrazdare sau polibrazdare).
Aratura: - normala, cand raportul dintre latimea si adancimea brazdei este 1:1
- superficiala, cand raportul este 2:1
- adanca, cand raportul este 1:2.
Partile componente ale plugului: discul taietor, brazdarul si cormana (elicoidala, semicilindrica).
Graparea: operatia de maruntire a bulgarilor de pamant ramasi dupa desfundare, afaneaza si
niveleaza solul la suprafata.
Avantaje: reduce pierderea apei din sol prin evaporare si usureaza instalarea culturilor.
Grape cu cadru flexibil sau rigid.
Frezarea: suplineste in anumite situatii graparea. Consta in maruntirea si afanarea stratului
superficial de sol pe adancimea de 10 12 cm.
Cojirea si maruntirea telinei: se executa in terenuri puternic intelenite cu ajutorul
cultivatoarelor, grapei polidiscuri si plugului.
Ingrsamintele verzi din solele de ameliorare se tavalugesc, se maruntesc cu grapa polidiscuri si
apoi se incorporeaza in sol prin aratura.
Cultivatia: este operatia de lucrare a solului cu efect intermediar intre arat si grapat.
Avantajul: permite o pregatire rapida a terenului pentru culturi si pastreaza solul afanat (10 12
cm) si lipsit de buruieni, incorporarea ingrasamintelor.

Tavalugirea: tasarea usoara a solului (pe o adancime de 5 10 cm) pentru maruntirea
bulgarilor de pamant, nivelare si asigurarea contactului strans intre sol si seminte.

3.3. Sisteme de lucare a solului in pepiniere: ansamblul si ordinea de executie a
operatiilor tehnice de lucrare a solului.
Sistemul de pregatire a solului cu ogor sau fara ogor
Ogorul: este suprafata de teren care timp de cel putin un an este scoasa din circuitul productiv
pentru a fi supusa unor lucrari sistematice de ameliorare.
Ogorul negru: terenul este lipsit complet de orice cultura timp de un an.
Operatii tehnice: desfundarea de toamna, cultivatii sistematice pe perioada de vegetatie. Se
urmareste o buna afanare a solului si combaterea buruienilor.
Ogorul ocupat: cultivat cu ingrsaminte verzi (leguminoase).
Avantaj: restructureaza solul si il imbogateste in humus si substante nutritive. Este cel mai
utilizat in pepinierele forestiere.

Curs 5
4. Administrarea ingrasamintelor
4.1. Necesitatea ingrasamintelor: pentru sporirea cantitativ i calitativ a produciei de
puiei.

4.2. Clasificarea ngrasamintelor.
Ingrasamintele sunt substante de natura organica, minerala sau biologica, ce contin elemente
nutritive necesare plantelor sau care contribuie indirect la imbunatatirea conditiilor de
nutritie.
Ingrasaminte organice: produse de natura organica, dintre care unele se incorporeaza direct
in sol iar altele sunt supuse unor procese de pregatire prin fermentare.
Ingrasaminte chimice sau minerale: produse de natura anorganica,
Ingrasaminte bacteriene sau microbiologice: culturi artificiale de bacterii sau alte
microorganisme cu rol in asimilarea azotului sau descompunerea substantelor greu
accesibile din sol.
Ingrasaminte minerale simple sau complexe;
Ingrasaminte minerale cu actiune lenta sau imediata.

4.3. Stabilirea nevoilor de aplicare a ingrasamintelor
- Analiza chimica a solului, ofera indicatii cu privire la continutul in elemente nutritive;
- Analiza chimica repetata a solului,
- Analiza chimica a frunzelor,
- Analiza chimica a semintelor,
- Metoda culturilor comparative,
- Observarea simptomelor carentelor nutritive
Solul este bine aprovizionat cu elemente minerale cand: coninutul de humus depaseste 6%,
de fosfor depaseste 8mg iar de potasiu 12mg.
4.4. Ingrasaminte organice
Pentru a mentine ridicata fertilitatea solurilor in pepiniere este indispensabila prezenta
humusului.
Humusul este un component esential al solului care rezulta din descompunerea materiei
organice si care exercita un complex de influente extrem de favorabile asupra solului:
mareste permeabilitatea pentru apa si aer, favorizeaza inmagazinarea apei si incalzirea
solului fiind un factor de baza in formarea structutrii glomerurale a solului.
Continutul de materie organica a solului in pepiniere : 6 - 8%.
Ingrasamintele organice sunt ingrasaminte complexe care contin pe langa materia organica mai
mult sau mai putin humificata si intreaga gama de macro si microelemente necesare in
nutritia plantelor.
Tipuri de ingrasaminte organice:
- Gunoiul de grajd, 20 tone la ha; contine: 64-79% apa, 14-32% materie organica si 2,2-
6,5% elemente minerale nutritive
- Compostul, ingrasamant organic preparat in pepiniere din diferite materiale organice
(buruieni, litiera, humus brut, leguminoase, turba, s.a.)
Compostarea dureaza de la 5-6 luni la 2-3 ani in functie de natura materialelor organice folosite
si conditiile de fermentare. Doza de administrare: 20 tone la ha. Trebuie sa contina 70-75 %
apa, cel puin 1,2% azot (6% humus), bacterii de fermentatie aeroba, maruntit si omogen
amestecat.
- Ingrasamant verde
Pe soluri cu textura usoara se cultiva: lupinul galben, mazarea furajera, mazarichea sau trifoiul.
Pe soluri cu textura grea: trifoiul, lupinul albastru, lucerna.
- Turba: amestec de resturi vegetale semidescompuse. Se extrage din turbarii, care se
formeaza in regiunile cu umiditate mare. Este utilizata pentru pregatirea patului germinativ in
solarii.
- Humusul de padure (mull sau moder): este folosit atat pentru culturile in camp cat si pentru
paturile germinative din spatiile adapostite.
- Mranita: provine din descompunerea avansata a gunoiului de grajd. Se apica mai mult pe
spatiul rigolelor, in rasadnite si sere.
- Mustul de balegar: este foarte bogat in forme usor asimilabile de catre plante (azot,
potasiu).
- Gunoi de tarla: in pepinierele de munte greu accesibile.
4.5. Ingrasaminte chimice
Ingrasaminte pe baza de azot, dupa forma sub care se gaseste azotul sunt:
- amoniacale (saruri de amoniu),
- nitrice (azotai),
- amidice (de tip uree).
Sulfatul de amoniu: 20 21% N si 24% S. Are reactie fiziologic acida, se incorporeaza
primavara devreme sau toamna.
Clorura de amoniu: 20 25% N si are reactie fiziologic acida. Pentru a i reduce aciditatea se
amesteca cu 30% carbonat de calciu; in acest caz contine 15% azot si 18% CaO si se
numeste kalcamon.
Azotatul de amoniu: 32 33% Ndin care jumatate sub forma amoniacala jumatate sub forma
nitrica. Este solubil in apa si foarte higroscopic. Are reactie fiziologic acida. Se
administreaza primivara si la inceputul verii, cel tarziu mijlocul lunii iunie.
Azotatul de sodiu (salpetru de Chile): 15 16% N nitric. Este puternic hidratat si are o influenta
negativa asupra structurii solului; se aplica ca ingrasamant stadial doar in perioada de
vegetatie.
Azotatul de potasiu: 13 % N si 46% potasiu.
Azotatul de calciu (nitrocalcar): 9 34% N si 28% CaO, are reactie fiziologic alcalina.
Ureea: 46,6 % azot amidic. La inceput are reactie bazica iar apoi acida.Se foloseste ca
ingrasamant stadial.

Ingrasaminte pe baza de fosfor, sunt foarte putin solubile.Se pot aplica, in general, la sfarsitul
toamnei sau iernii.
Superfosfatul: 16 18% fosfat, 11 12% CaO si 11 12% S. Are reactie fiziologic acida.
Superfosfatul concentrat: 38 50% fosfor si 20% CaO.
Fosfatul bicalcic: 38 - 42% fosfor si 35 40 % CaO. Are solubilitate mai mare decat
superfosfatul; se poate aplica pe orice sol indiferent de valoarea ph-lui.
Ingrasaminte pe baza de potasiu
Clorura de potasiu:50 62% K
2
O. Are reactie fiziologic acida.
Sarea potasica: 50% K
2
O.
Sulfatul de potasiu: 48 50% K
2
O. Are reactie fiziologic acida.
Carbonatul de potasiu: 68% K
2
O. Are reactie fiziologic bazica.
Ingrasaminte cu alte macroelemente: dolomitul (carbonat de calciu si magneziu).
Ingrasaminte cu microelemente: solutii apoase de acid boric, sulfatul sau azotatul de cupru,
sulfatul de zinc, s.a.
Ingrasaminte complexe (N:P:K): sunt alcatuite din doua, trei sau mai multe elemente.
Administrarea ingrasamintelor chimice
- pe baza analizelor de sol sau analizelor foliare,

5. Amendamente
5.1. Necesitatea ameliorarii reactiei solului
Solurile puternic acide sunt in general sarace in substante nutritive, au o influenta negativa
asupra activitatii microorganismelor si proceselor biochimice (fixarea azotului atmosferic),
cresterea plantelor.
Reactia optima pentru majoritatea speciilor de rasinoase este: ph =5,0 5,5. Foioasele si pinul
negru reclama valori ale ph-lui mai ridicate.
Cand ph-ul nu este mai mic de 4,5 sunt suficiente administrarea unor ingrasaminte chimice
bogate in calciu (nitrocalcar, azotatul de calciu, fosfatul bicalcic, s.a.).
Cand ph-ul este mai mai mic de 4,5 sunt necesare amendamente cu calciu.
5.2. Amendamente cu calciu pentru soluri acide, amelioreaza rapid aciditatea solului,
imbunatatind insusirile sale fizice si de nutritie (chimice si biologice).
Calcarul sau piatra de var: 42 56% CaO. Are solubilitate redusa si actiune lenta.
Varul ars:pana la 100% CaO. Pe soluri grele textural si are la inceput o actiune toxica asupra
semintelor si plantulelor.
Varul stins: 75% CaO.
Marne:25 75% CaCO
3
si uneori Mg CO
3
.Se recomanda pe soluri cu textura usoara, nisipoasa.
Dolomitul: 54% CaCO
3
si 45% Mg CO
3
.
Diagrama stabiliri dozei de calciu in raport cu principalii factori care o conditioneaza (dupa D.
Davidescu)
5.3. Amendamente pentru structurarea solului
- Ingrasamintele organice
- Ingrasaminte verzi
- Turba
- Rasini naturale
- Substante bituminoase
- Lignina
6. Asolamente
6.1 Necesitatea asolamentului
Asolamentul: rotatia speciilor cultivate pe una si aceeasi suprafata (sola) si alternarea periodica
a culturilor cu lucrari speciale de ameliorare a solului, intr-un ciclu de productie ameliorare.
Asolamentul determina o utilizare rational a solului in pepiniere si contribuie la fertilizarea
solului prin restructurarea acestuia si ameliorarea insusirilor fizico chimice si biologice ale
solului.
6.2. Aplicarea asolamentului
Sola: terenul pepinierei se imparte in unitati de marime egala ca suprafata si echivalente ca
numar cu nr. anilor din ciclul de rotatie.
Ciclul de productie rotatie: intervalul de timp in care pe aceeasi suprafata (sola) culturile
forestiere alterneaza cu lucrarile de ameliorare.
Sistemul de asolament: succesiunea in timp si spatiu a culturilor si a lucrarilor de ameliorare.

Asolament: - cu ogor negru, in regiunile
secetoase cand solul este puternic
napadit de pir sau buruieni. Ofera
posibilitatea combaterii mecanizata a
buruienilor sau ierbicidarii ;
- cu ogor cultivat, cu plante
leguminoase timp de 1 an.

S1, 2 = semanaturi de 1 si 2 ani.
Iv = ingrasamant verde
T = teren liber

Specii de leguminoase folosite: lucerna
galbena, sparceta, lucerna obisnuita,
trifoiul rosu, trifoiul marunt, lupinul,
mazarichea
ANI SOLE
I II III
1 S1 Iv T
2 S2 S1 Iv
3 Iv S2 S1
4 S1 Iv S2
5 S2 S1 Iv
6 Iv S2 S1
7. Spatii adapostite si medii de cultura
7.1. Adaposturi folosite in pepiniere forestiere
Solariile: adaposturi simple care folosesc ca sursa de lumina si caldura energia solara.
Solarii fixe: 3 4 m latime, 2,5 4 m inaltime.
Solarii mobile: 1,1 1,2 m latime, 60 80 cm inaltime.
Avantaje: temp. Cu 3-5
o
C mai ridicata, semanaturile se pot face primavara mult mai
devreme decat in teren descoperit, culturile sunt ferite de intemperii.
Rasadnite: 1 3 m latime, 0,8 1,0 m inaltime, pentru inradacinarea butasilor.
Serele: sunt constructii perfectionate cu pereti si acoperis din sticla sau alte materiale
transparente, in care se realizeaza un climat artificial favorabil.
Sunt prevazute cu instalatii speciale de incalzire, aerisire, udare, iluminare, umbrire.
7.2. Medii de cultura in spatii adapostite
La alcatuirea substratului nutritiv se folosesc singure sau asociate, urmatoarele
materiale: pamant de padure sau telina, humus de padure, ace, frunze, turba, gunoi
de grajd, mranita, compost, nisip, pietris, ingrasaminte chimice, s.a.
In solarii: un amestec omogen de humus de molid (50%), ace de molid (30%), humus de
fag (20%) asternut intr-un strat de 18 20cm.
8. Inmultirea generativa a plantelor lemnoase
8.1. Metode de semanat
Semanatul in strat: in cazul unor specii mai delicate care necesita umbrire, drenjul natural
al apei si lucrari de ingrijire fara tasarea pamantului.
Semanatul la tarla: mai ales in cazul foioaselor; permite mecanizarea maxima a lucrarilor.
Semanatul prin imprastiere: semintele sunt distribuite mai mult sau mai putin uniform pe
suprafata unitatii de cultura.
Dezavantaje in campul de cultura: nu permite utilizarea mijloacelor mecanizate de
intretinere a solului, desimea mare a culturilor nu permite afanarea solului, nr. mare
de puieti de calitate si dimensiuni reduse.
Semanatul in randuri: incorporarea semintelor in santulete numite rigole. Fac posibila
mecanizarea larga a lucrarilor de ingrijire a culturilor .
Pentru o intretinere mecanizata a solului distantele dintre randuri trebuie sa fie mai mare
15 20 cm.
In solarii randuri dese distantate la 3-5 cm.
La strat randuri echidistante la intervale de 15 20cm.
La tarla randuri echidistante la intervale de 30 40cm sau grupate in benzi cu distanta
dintre puieti de 14 25cm.
Schema de cultura: modul de dispunere al randurilor, sub raportul distantelor dintre ele
la unitatea de suprafata.
SCHEME DE SEMANAT:
Randuri echidistante: 16 16 16,
33 33 33,
Randuri grupate cate 2: 40 14 40, (foioasele)
60 14 60, (rasinoase)
Randuri grupate cate 3: 40 14 14 40,
60 14 14 60.
Semanarea manuala in randuri (pentru semintele aripate, umede sau preancoltite) ;
Semanarea in randuri cu masina de semanat, permite reglarea cantitatii de seminte, o
distribuire uniforma si o incorporare a semintelor in sol la o anumita adancime
reglabila.
8.2. Epoca de semanat
Semanatul de toamn (semintele recoltate in parga):
- puietii rasar primavara mai devreme si mai uniform,
- beneficiaza de un sezon de vegetatie mai lung si ca urmare cresc mai viguros,
- exclude pastrarea semintelor peste iarna (stejar, brad, fag, castan),
- semintele pot fi distruse de rozatoare sau gerurile excesive,
- puietii rasariti primavara devreme pot fi vatamati de ingheturile tarzii,
- In cazul toamnelor lungi si calduroase ajung sa incolteasca si chiar sa rasara.

Semanatul de primavara (pentru aproape toate speciile forestiere):
- 10 -15 zile mai devreme decat ultimul inghet (20 mai),
- puietii beneficiaza de umiditatea si temperatura de primavara,
- puietii rasar intr-un timp mai scurt, uniform si in procent mai mare.
8.3. Adancimea de semanat
Se stabileste in raport cu dimensiunea semintelor:
- semintele foarte mici (plop, salcie, anin, tuia) se seamana neangropate,
- semntele de molid, pin, larice la adancime mica 1,0 1,5 cm,
- semintele de frasin la 3 4cm,
- semintele mari (stejarul, castanul, nuc) la 6 8 cm .
Factori de care depinde adancimea optima de semanat:
- conditiile climatice,
- textura solului,
- epoca de semanat.
8.4. Desimea culturilor si norma de semanat
Spatiu minim de nutritie, este volumul de sol si aer de care are nevoie un puiet pentru a
creste normal.
Desimea, reprezinta gradul de apropiere dintre exemplarele invecinate si se exprima prin
nr. de puieti la metrul de rand.
Desimea optima este considerata la 75 exemplare la metru de rand si depinde de
specie, faza de crestere si conditiile stationale.
Norma de semanat: cantitatea de seminte exprimata in grame sau nr. de seminte care
trebuie semanata la metru de rigola sau metru patrat pentru a se obtine la rasarire o
densitate optima.

Q = (M
1000
x N) / 1000[1 + (100 V)/V]
M
1000
= masa a 1000 de seminte
N = nr.optim de puieti la rasarire
V = valoarea culturala

Q = (10 x M
1000
x N)/P x R, unde R = procentul capacitatii de rasarire in sol

8.5. Repicajul
Este operatia prin care puietii dintr-o cultura devenita prea deasa sunt transplantati in
sectia de repicaj, la distante mai mari, pentru a le spori spatiul de nutritie.
Avantaje: - puietii cresc mai viguros, isi dezvolta sistemul radicelar,
- cu ocazia transplantarii se realizeaza o prima sortare a puietilor,
- este necesara si obligatorie pentru puietii obtinuti in spatii adapostite,
- pentru obtinerea puietilor de talie mare sau prin altoire.
Dezavantaje: - pret de cost mai ridicat,
- prelungeste perioada de cultura in pepiniera,
Varsta cand se executa repicarea: 1 an pentru majoritatea foioaselor si pentru pin, larice
si duglas, la 2 ani puietii de molid si brad.
Perioada executiei: toamna, primavara sau la inceputul lunii septembrie (repicaj in
verde).
Solul se pregateste prin desfundare adanca, maruntire si nivelare.
Repicajul se executa la strat sau la tarla, cu distanta intre randuri de 30 40 cm, pana la
70cm.
Repicaj manual: - cu plantatorul, in cazul puietilor mici pe soluri cu textura usoara;
- la sant, cu ajutorul scandurii de repicat.
Repicaj mecanizat cu masina de repicat.
8.6. Producerea puietilor in recipiente
Se obtin din seminte semanate sau plantule repicate in diferite tipuri de recipiente
(containere), cu care in general se si planteaza.
Avantaje: se evita vatamarile mecanice si fiziologice, se prind mai usor si cresc la inceput
intr-un ritm sustinut, fara sa aib nevoie de o perioada de adaptare, plantarea este
posibila o perioada mai lunga de timp, este singura metoda in statiuni extreme.
Materialul pentru umplere: turba, nisip, mranita, compost, pamant de telina, humus.
Curs 6
9. Inmultirea vegetativa
9.1. Particularitatile inmultirii vegetative
Inmultirea vegetativa se bazeaza pe capacitatea de regenerare (restitutie) a unor organe
vegetative ale plantelor, de a reface intregul organism si de a regenera o noua planta.
Organe vegetative: butas, altoi, marcota.
Avantaje: - nu este legata de formarea unor organe de reproducere, se poate aplica in orice
etapa de dezvoltare a plantei - mama;
- d. p.d.v.ontogenetic nu se obtine o noua generatie de plante, plantele noi obtinute
preiau si continua dezvoltarea organelor vegetative din care s-au regenerat;
- o modalitate de transmitere a insusirilor ereditare valorose (morfologice, productive,
calitate a lemnului) ale plantei mama;
- transmiterea insusirilor ornamentale ale unor forme sau varietati; ex. Biota, Thuja f.
fastigiata, piramidals, gigantea, globosa, Picea pungens var. glauca si Abies concolor;
- pentru inmultirea unor specii care nu produc seminte (plopii euramericani), fructifica
rar sau inmultirea generativa este dificila (plopii autohtoni, salciile).
Dezavantaje: - inradacinarea butasilor necesita spatii adapostite;
- pretul de cost al materialului de plantat mai ridicat;
- pierderea vigorii de crestere, in cazul butasirilor repetate;
- culturi forestiere uniforme d.p.d.v.genetic mult mai expuse la atacuri de
daunatori decat culturile heterozigote provenite din samanta.
9.2. Butasirea
Butasire: este procedeul de inmultire vegetativa din butasi.
Butasii: fragmente din organe vegetative detasate de planta mama care in conditii favorabile de
umiditate, temperatura si aerisire formeaza radacini si tulpini proprii, regenerand plante noi.
In raport cu organul vegetativ din care provin:
- Butasi de tulpina (de iarna sau lignificati si de vara sau nelignificati),
- Butasi de radacina,
- Butasi de frunza.
Formarea radacinilor depinde de natura butasilor, specie, varsta si stadialitatea plantei mama
sau organului vegetativ, conditiile de vegetatie, tehnica aplicata.
Fenomenul de polaritate: planta in totalitatea ei sau fragmente din ea formeaza radacini la
capatul inferior d.p.d.v. morfologic si tulpini la capatul opus. Este determinata de sensul
descendent de acumulare a substantelor in organele plantei si de acumulare a lor in partea
inferioara, favorizand inradacinarea.
Butasirea cu butasi de tulpina lignificati
Radacinile se formeaza din calus sau rudimente radicelare (concentrate la baza lujerilor sau la
baza punctului de insertie a mugurilor axilari).
Se confectioneaza din partile mijlocii sau de la baza lujerilor sau lastarilor in varsta de 1 an de la
plante mama tinere stadial.
Dimensiuni: -lungime 20-30 cm pentru butasirea in camp sau 5-12cm in spatii adapostite,
-grosime minim 10mm pentru culturi in camp si minim 5 mm pentru sere.
Sectionarea se face la ambele capete perpendicular pe ax. La capatul superior la 1-2cm
deasupra unui mugure axilar (din care va porni lastarul), la capatul inferior la 2cm sub
mugurele axilar pentru a cupride intreaga zona de aglomerare a rudimentelor radicelare.
Butasi de tulpina: -simpli
- cu calcai (pastreaza o portiune din lujerul de 2 ani),
- cu carlig (pastreaza o portiune din ramura).
Recoltare: toamna dupa caderea frunzelor sau primavara pana la intrarea in vegetatie, nu mult
inainte de butasire.
Pastrare: in beciuri la temp. de 4-5
0
C, ingropati in nisip umed.
Plantarea: toamna sau primavara in sol bine mobilizat si afanat, se ingroapa complet in pamant
la 1-2cm sub nivelul solului, in pozitie verticala sau oblica. Plantarea poate fi manuala cu
plantatorul sau la sant, ca la repicaj.
Distanta de plantare:
- in pepiniere nemecanizate, 25-40cm distanta intre randuri si 10-20cm intre butasi pe rand,
- la specii repede crescatoare, 1,0-1,4m intre randuri si 40-70cm intre butasi pe rand,
- in pepiniere mecanizate, scheme de cultura in randuri grupate,
- in rasadnite sau sere, la 5-6 cm.
Butasirea cu butasi de tulpina nelignificati
Avantaje: poate fi aplicat la toate speciile de foioase si rasinoase. Se aplica pentru producerea
formelor decorative la specii de arbori si arbusti ornamentali.
Confectionarea: din lujeri suficient de dezvoltati care nu au ajuns sa se lignifice. Inradacinarea
se bazeaza pe formarea calusului la nivelul sectiunii.
Perioada recoltarii: in a doua jumatate a verii.
Sectionarea: la ambele capete. La capatul superior la 1-2 cm deasupra unui mugure axilar iar in
partea inferioara chiar la baza inernodului. Frunzele din partea superioara se pastreaza
pentru a completa prin asimilatie clorofiliana deficitul de substante nutritive.
La rasinoase, butasii se confectioneaza numai din varful lujerilor cu scopul de a pastra mugurele
terminal, indispensabil pentru cresterea tulpinii.
Plantarea: obligatoriu in sere sau rasadnite, la adancimi de 2-3cm la foioase si 5cm la rasinoase
Mediul de inradacinare: amestec de turba si pamant de telina in raport de 2:1, peste care se
pune praf de carbune de lemn iar deasupra un strat de 6-8 cm de nisip (in care se sadesc
butasii).
Distanta de sadire: 4-10cm pe rand si intre randuri.
Dupa inradacinare puietii se repica in campul pepinierei.
Butasirea cu butasi de radacina, la specii care drajoneaza usor: plop alb, salcioara, maces.
Confectionarea:din radacini secundare cu grosimi de 1-2cm,situate aproape de suprafata solului.
Recoltarea: toamna tarziu sau primavara devreme. Se pastreaza in nisip reavan.
Se planteaza in pozitie verticala, oblica sau chiar orizontala, la 5-6cm adancime.
9.3 Altoirea
Altoirea este modalitatea de inmultire vegetativa prin care o planta sub forma de butas se
grefeaza (imbina) si concreste cu alta planta care are radacini proprii.
Portaltoi planta cu radacini care asigura nutritia minerala.
Altoi butasul care concreste cu portaltoiul si formeaza partea aeriana a noului organism.
Aplicatie:- pentru infiintarea plantajelor de clone,
- pentru transmiterea unor caractere decorative la speciile ornamentale.
Reusita altoirii depinde de: specie, cat de apropiati sunt d.p.d.v.sistemetic portaltoiul si altoiul,
varsta portaltoiului, tehnica de lucru.
Portaltoiul, se utilizeaza puieti de 2-3 ani obtinuti din samanta. La foioase, grosimea portaltoiului
in punctul de altoire, trebuie sa fie de 8-12mm iar la rasinoase 6-8mm.
Recoltarea altoaielor: in timpul repausului vegetativ, de toamna pana primavara, pentru altoirile
de primavara si cu 1-2 zile mai devreme pentru altoirile de vara (august).
Plantarea: - rasinoasele si speciile mai delicate se pastreaza o perioada in spatii adapostite,
- foioasele se altoiesc direct pe portaltoai crescute in sectia de repicaj.
Tipuri de altoiri:
Altoirea prin apropiere: presupune alipirea a doua ramuri sau tulpini provenind de la doua
plante, fara ca altoiul sa se desprinda de planta mama. In prealabil la ambii parteneri se
indeparteaza scoarta si un strat din lemn pe portiunea de sudura. Dupa prindere altoiul se
detaseaza de planta-mama. Perioada de aplicare: primavara inainte si dupa pornirea
vegetatiei.
Altoirea in copulatie: doar cand portaltoiul si altoiul au aceeasi grosime. Portaltoiul se scurteaza
printr-o taietura oblica in partea opusa unui mugure iar altoiul in mod analog. Cele doua
suprafete se suprapun. Portaltoiul trebuie sa fie tanar.
Altoirea sub coaja: in cazul unui portaltoi de dimensiuni mai mari decat altoiul. Portaltoiul se
reteaza la inaltimea dorita iar coaja se deslipeste, formand un locas in care se executa
altoirea. Altoiul se confectioneaza dintr-o ramura tanara de 1 an sub, forma de butas.
Perioada: primavara dupa pornirea in vegetatie.
Altoirea in triangulatie: procdeul este potrivit pentru un portaltoi mai gros. La capatul portaltoiului
retezat se executa o scobitura in forma de triunghi cu varful in jos, in care se introduce
altoiul. Dupa imbinare locul se strange cu rafie si se unge cu mastic. Se executa primavara
inainte de pornirea in vegetatie.
Altoirea in despicatura: capatul retezat al portaltoiului se despica pe o adancime de 4-5cm. In
aceasta despicatura se doua altoaie-butasi fasonate sub forma de pana.
Altoirea laterala in placaj: indicata la rasinoase. La nivelul altoirii, portaltoiul se despica
longitudinal pe o lungime de 4-5cm pe care se sudeaza altoiul. Altoiul se confectioneaza din
varful ramurii iar baza lui se fasoneaza sub forma de pana simpla.
Altoirea in ochi: altoiul este un mugure detasat de ramura purtatoare cu o placa de coaja si putin
lemn. Pe portaltoi se executa o taietura in forma de T. se poate executa primavara dupa
pornirea in vegetatie (in ochi crescand) sau vara in luna august (in ochi dormind).
MATERIALE FOLOSITE: rafie, fire de bumbac, material plastic, mastic.
9.4 Marcotajul, presupune ingroparea totala sau partiala a ramurilor (marcotelor) unei plante
mama pentru a forma radacini si tulpini. In practica se aplica:
Marcotajul prin musuroire: presupune cultivarea plantelor-mama in sectii speciale
(marcotiere) si receparea lor cand au dezvoltarea necesara. Cioatele se acopera cu pamant
pentru a stimula lastarirea. Pe masura ce lastarii cresc, acestia se musuroiaza cu pamant
pana la inaltimea de 20-30 cm pentru a forma radacini. Toamna lastarii se dezgroapa, se
taie de la nivelul cioatelor si alcatuiesc materialul apt de plantat.
Marcotajul prin aplecare: se foloseste la specii care au ramuri lungi si flexibile. Ramurile sunt
ingropate si sunt fortate sa formeze radacini pe toata lungimea ingropata si nu numai la
baza (ca in primul caz). Poate fi:
- simplu, ramurile se ingroapa pe treimea mijlocie, varful ramanand afara,
- serpuitor, potiunile ingropate alterneaza cu cele neangropate,
- chinezesc, fiecare ramura se ingroapa

10. Ingrijirea culturilor
10.1. Factorii care influenteaza dezvoltarea culturilor in pepiniera
Factori biotici: buruienile, insecte daunatoare, agenti criptogamici, ag. bacteriologici.
Factori abiotici:
- temperaturile negative (alternanta inghet dezghet duce la desosarea puietilor in
pepiniera),
- seceta atmosferica (determina o transpiratie exagerata care duce la ofilire si chiar
uscare),
- seceta solului, cand rezervele de apa de peste iarna sunt epuizate fara sa fie
recuperate din precipitatii,
- arsita, provoaca arsura cojii la colet, si opareste puietii in primul an, datorita
supraancalzirii solului,
- crusta, datorita destructurarii solului, determina rasarirea cu intarziere a
semanaturilor si leziuni la colet, chiar retezarea plantulelor rasarite,
Cele mai importante lucrari silvotehnice de ingrijire a culturilor in pepiniere sunt:mulcirea,
combaterea buruienilor, combaterea crustei, umbrirea si irigarea solului.

10.2 Mulcirea
Mulcirea: protejarea solului din pepiniere prin acoperirea lui cu un strat izolator, care
poarta numele generic de mulci.
Dupa anotimpul in care se aplica:
Mulcirea de iarna, se utilizeaza diferite materiale de natura organica: muschi, litiera,
turba, paie, gunoi de ferma.
Se aplica pe toata suprafata semanaturilor de toamna sau numai intre randurile de puieti.
Efecte favorabile:
- impiedica desosarea puietilor,
- preantampina inghetarea solului peste iarna si a semanaturilor de toamna,
- protejeaza puietii si plantulele rasarite primavara de ingheturile tarzii,
- favorizeaza acumularea apei in sol.
Mulcirea de vara: este facultativa. Materiale folosite: cetina de brad, rumegus de lemn,
buruieni rezultate din plivit, impletituri.
Avantaje: reducerea evapotranspiratiei, impiedica destructurarea solului ca urmare a
irigatiilor, evitarea supraancalzirii solului.
Dezavantaje: impiedica intretinerea solului.
10.3 Umbrirea
Specii cu temperament de umbra care necesita umbrire obligatorie: tisa, bradul, fagul.
Umbrirea este necesara si pentru majoritatea speciilor in primul an de viata, in prima
parte a sezonului de vegetatie, sau in perioada de seceta.
Scopul principal: protejarea culturilor impotriva efectelor daunatoare ale radiatiilor solare
puternice.
Efecte favorabile: micsoreaza transpiratia exagerata si evaporarea apei din sol, impiedica
supraancalzirea solului, protejeaza culturile de ploile torentiale si grindina.
Umbrare: din cetina, umbrare vii din canepa, panouri-gratare din sipci, trestie, nuiele de
material plastic.
Umbrirea intensa duce la tendinta de etiolare, iar cand se prelungeste procesul de
lignificare este intarziat.
10.4 Combaterea mecanica a buruienilor
Prasitul: operatia de sapare, prin care stratul de la suprafata solului este mobilizat si
afanat pe adancimi de 5-10cm iar buruienile sunt taiate.
Unelte: sapaligi, sape sau motoprasitoare.
Este operatia de baza iar nr. si frecventa interventiilor depinde de: zona fitoclimatica,
varsta puietilor, gradul de imburuienire.
In regiunile secetoase: 5-6 prasile la puietii de 1 an si 4-5 prasile la puietii de 2 ani.
In regiunile de deal si munte: 3-4 prasile la puietii de 1 an si respectiv 2-3 la cei de 2 ani.
Plivitul: se executa in culturile prea dese unde nu este posibil prasitul (in cazul
semanaturilor prin imprastiere, intre puieti pe rand sau pentru combaterea buruienilor
in spatiile adapostite).
Dezavantaje: implica multa forta de munca si cheltuieli insemnate.

10.5 Irigarea culturilor
Irigarea de suprafata prin revarsare, presupune ca terenul sa fie inclinat iar sursa de apa
inamonte.
Irigarea subterana prin submersie, presupune conducerea apei sub presiune printr-o
retea de tuburi ingropate in sol si perforate.
Irigarea prin aspersiune, este metoda cea mai folosita, apa este adusa sub presiune si
distribuita cu ajutorul unor aspersoare. Avantaj umezeste atat solul cat si
atmosfera.
Curs 7
11. Recoltarea materialului de plantat
Recoltarea materialului de plantat cuprinde ansamblul operatiunilor tehnice cu care se incheie
procesul tehnologic al productiei de puieti in pepiniera: scosul puietilor, inventarierea
(numarare sortare), pastrarea, ambalarea si transport.
11.1. Scosul puietilor
Scosul puietilor: - cand indeplinesc anumite dimensiuni si forme corespunzatoare indicatorilor
de calitate standardizati,
- la termenele stabilite prin planul de cultura.
Scosul puietilor toamna: numai atunci cand plantarea lor se executa in acelasi sezon sau cand
terenul trebuie neaparat eliberat pentru instalarea altor culturi.
Dezavantajele pastrarii puietilor de toamna pana primavara: radacinile se pot incinge, pot
mucegai sau pot degera peste iarna.
Scosul puietilor primavara:
- inainte de pornirea in vegetatie pentru a inlatura riscurile unei pastrari de lunga durata,
- puietii de talie mica se extrag cu intregul sistem radicelar,
- la puietii de foioase, exceptional (stejar), se pot scurta radacinile prea lungi,
- scosul puietilor se executa dupa o ploaie sau udat artificial,
- pamantul trebuie dislocat si afanat pentru a se desprinde de pe suprafata radacinilor
- se executa manual cu cazmaua sau mecanizat cu pluguri speciale,
- radacinile puietilor, extrem de sensibile, vor protejate de soare si vant.
Scosul puietilor de talie mica cu radacini protejate (bol sau balot de pamant).
Scosul puietilor de talie mare cu radacini protejate.

11.2. Sortarea puietilor
Sortarea puietilor presupune gruparea lor pe categorii de calitate dupa dimensiuni, varsta si
aspect general.
La puietii forestieri de talie mica, caracteristicile dimensionale care se iau in considerare sunt:
diametrul la colet, lungimea tulpinii si a radacinii (STAS 1347/2004).
Diametrul la colet: 5 6cm la rasinoase,
6 7cm la foioase (10cm la nuc comun).
Radacina: bine dezvoltata, stufoasa si la rasinoase intreaga, cu lungime minima de 15cm, iar la
speciile cu inradacinare pivotanta 20cm.
Tulpina: lignificata, dreapta si la rasinoase nebifurcata, mugurii normal dezvoltati, sanatosi si
neporniti. La rasinoase este obligatorie prezenta mugurelui terminal, care trebuie sa fie bine
format si sanatos.
Sa nu existe urme de boli criptogamice si atacuri de insecte.
Varsta maxima:- puietii din semanaturi directe: 5 ani pentru brad, tisa, zambru, 4 ani pentru
molid, 3 ani pentru larice, duglas, pin, 2 ani pentru foioase;
- puietii din repicaje: 1+2 sau 2+2 ani la molid, 1+2 la pin, duglas, larice.
Puietii ornamentali (STAS 5971/2004)
Diametrul la colet: doar pentru foioase, intre 2,0 5,0cm.
Lungimea radacinii: 25cm la arbusti, 35cm la arbori.
Se livreaza de obicei cu balot la radacina, diametrul balotului sa fie de cel putin 8 ori mai mare
decat diametrul puietului la colet.

Varsta:- la rasinoase, 11 ani pentru arbori, 9 ani pentru arbusti;
- la foioase, 10 ani pentru arbori, 4 ani pentru arbusti.
Inaltimea minima: -150cm pentru brad, 250cm larice, 175cm molid si tuia, 125cm molid argintiu
si brad argintiu, 200cm pini;
- 350cm paltini, 400cm tei si mesteacan, 500cm plop.

Verificarea calitatii, se face prin sondaj pe loturi. Se triaza pe clase de calitate. Se numara si se
leaga in manunchiuri de 50 sau 100 de bucati. Puietii inapti se arunca la groapa de
compost.

11.3 Pastrarea puietilor
Puietii cu radacini nude, din campul de cultura sau spatii adapostite, se pastreaza in conditii
ferite de uscaciune, exces de umiditate, temperatura ridicata sau ger.
Pastrarea puietilor poate fi asigurata: la sant sau in depozite special construite.
Pastrarea puietilor la sant: un loc adapostit, ferit de umezeala in exces, aparat de soare.
Santul: 1 metru latime, 20-25 cm adancime, cu peretele sudic inclinat la 45
0
C.
In cazul pastrarii puietilor de toamna pana primavara, adancimea santului este de 30-40cm, iar
puietii se ingroapa pana la 1/3 la rasinoase si pana aproape de varf la foioase.
Puietii se aseaza dezlegati sau cu legaturile slabite pentru a permite patrunderea particulelor
maruntite de pamant si acoperirea intregii suprafete a radacinilor, pamantul se taseaza
foarte bine pentru a nu ramane goluri.
Pentru a intarzia intarea in vegetatie pe fundul santului se aseaza un strat de zapada iar santul
se amplaseaza in punctul cel mai inalt altitudinal al terenului de impadurit.
Depozite frigorifice speciale: temperatura 1-2
0
C, 90-95% umiditate, aerisire corespunzatoare.

11.4 Ambalarea si transportul puietilor
- protejarea radacinilor puietilor cu muschi sau paie umede in timpul transportului de la
pepiniera la locul de plantare;
- pe distante mari puitii sunt ambalati in diferite ambalaje protectoare: rogojini, tesaturi, hartie
rezistenta, pungi de material plastic. Se aseaza in cosuri de nuiele, ladite de lemn, cutii de
carton.
Indiferent de natura materialului la ambalarea puietilor important este mentinerea umiditatii
necesare si patrundrea aerului.
Curs 8
TEHNOLOGIA IMPADURIRILOR
1. Alegerea speciilor pentru culturi forestiere
1.1. Principii privind alegerea speciilor
Alegerea cu discernamant a speciilor are o importanta fundamentala in actiunea de instalare a
culturilor forestiere, pentru ca:
- contribuie la realizarea unor culturi viabile, cu stare de vegetatie optima, cat mai
corespunzatoare unui anumit scop, care defineste caracterul lor functional;
- asigura utilizarea maxima a potentialului productiv al statiunilor forestiere;
- asigura sporirea productiei de lemn;
- ofera padurilor artificiale o mai buna adaptare la cerintele economiei.
Principii: - cunoasterea obiectivelor urmarite (de ordin economic, ecologic, social),
- cunoasterea caracteristicilor biologice ale speciilor,
- cunoasterea conditiilor stationale.
1. Culturi cu rol principal de productie (in cazul padurilor de stat reprezinta 46%)
-nevoile de consum actuale si de viitor ale economiei nationale,
-tendintele de inlocuire a lemnului cu alte materii prime, pe plan national si international,
- crearea arboretelor amestecate, pentru a utiliza intr-o mai mare masura conditiile
stationale.
2. Culturi cu rol principal de protectie (in cazul padurilor de stat reprezinta 54%)
-pentru protejarea si ameliorarea unor terenuri degradate sau expuse degradarii,
-se introduce in cultura un sortiment mai bogat de specii arborescente si arbustive intr-o
desime mai mare care vor realiza o retea densa de radacini, contribuind la stabilizarea
solului, vor forma un plafon mai bine incheiat al coroanelor si o litiera continua si
abundenta.
3. Perdele de protectie: -protectia versantilor impotriva eroziunii si a deplasarilor de teren,
- protectia cailor de transport impotriva inzapezirilor,
- protectia culturilor impotriva vanturilor daunatoare,
- protectia digurilor impotriva valurilor, s.a.
4. Spatii verzi: plantatii in aliniament, micropeisajele, parcuri intravilane, cu rol: social,
estetico-sanitar si de recreere.

1.2. Criterii folosite in alegerea speciilor
1. Asigurarea caracterului polifunctional al culturilor forestiere
a). Culturi forestiere cu rol principal de productie:
- cerintele consumului de lemn,
- tendintele consumului de lemn pe specii si sortimente,
- ridicarea productiei si productivitatii padurii.
Programul national de conservare si dezvoltare a fondului forestier prevede:
- utilizarea speciilor autohtone de mare valoare economica: molidul, bradul, laricele,
stejarul, gorunul, fagul, paltinul, ciresul, teiul, nucul, in conditii stationale corespunzatoare
din arealul natural de vegetatie;
- extinderea speciilor repede crescatoare, in special plopii si sacia selectionata;
- introducerea in amestec cu molidul si bradul si a laricelui, in conditii proprii acestei specii,
in statiuni de productivitate mijlocie si ridicata;
- introducerea paltinului, frasinului, ciresului, teiului cu scopul innobilarii arboretelor;
- extinderea gorunului si stejarului in statiuni proprii acestor specii, mai cu seama in sleauri
degradate;
- Introducerea si extinderea plopilor indigeni, euramericani, a salciei selectionate, aninului,
etc. in statiuni de lunca.
b). Culturi forestiere cu rol principal de protectie
- culturi forestiere antierozionale: se aleg cu precadere specii arborescente si arbustive locale,
cu mare amplitudine ecologica (specii rustice), cu crestere viguroasa si inradacinare
puternica,
- culturi forestiere cu functii hidrologice: amestecuri bogate, multietajate si pluriene,
- perdele forestiere: specii arborescente cu crestere rapida, dimensiuni mari si longevitate mare,
dar si specii arbustive (amorfa, sofora, scumpie, catina, coacaz, etc.),
- spatii verzi: specii ornamental decoative, rezistente la noxe, cu caracter antipolunt, de
purificare a aerului si atenuare a zgomotelor.

2. Armonizarea cerintelor ecologice ale speciilor cu conditiile stationale
Identificarea si cunoasterea tipului natural de padure ofera posibilitatea alegerii speciilor
valoroase in deplina concordanta cu specificul ecologic al statiunii.
Tipul natural de padure reuneste toate arboretele omogene ca vegetatie si statiune, in care se
aplica acelasi gen de lucrari culturale.
Situatii netipice: paduri artificiale in locul celor naturale, paduri derivate, divers degradate, lipsite
de vegetatie arborescenta (poieni, enclave), terenuri agricole criterii sistematice de ordin
stational.
Identificarea si cunoasterea tipului de statiune : zonalitatea fitoclimatica, formele de relief,
topoclimatul, formatia geologica, substratul litologic, tipul de sol, regimul de umiditate din sol
si atmosfera, etc.
Studiul solului cuprinde: continutul in humus, substante minerale, profunzimea stratului
fiziologic, textura, structura, activitatea biologica, apa freatica, continutul in schelet, regimul
de umiditate,etc.
Utilizarea provenientei locale sau rezultatele unor culturi experimentale.

Unitati de cultura forestiera reprezinta un ansamblu de tipuri de statiune, omogene din punct
de vedere biogeografic .
2. Asocierea speciilor forestiere
2.1. Principii generale
Numarul speciilor participante: - monoculturi
- culturi amestecate
Monoculturile: - avantaje: mai usor de instalat si condus cu operatiuni culturale,
- dezavantaje: valorifica incomplet potentialul stational, dau productii mai mici
decat culturile amestecate, nu amelioreaza solul, sunt mai expuse la calamitati
(rupturi de vant si de zapada, incendii, daunatori biotici).
Culturile amestecate:- avantaje: valorificarea optima a potentialului silvoproductiv, sunt mai
productive, furnizeaza material lemnos intr-o sortimentatie bogata, mentin si amelioreaza
fertilitatea solului, exercita multiple functii de protectie, sunt mai rezistente la adversitati, mai
valoroase d.p.d.v. estetic.
Exigentele speciilor: asocierea unor specii pretentioase cu altele mai putin exigente.
Sistemul de inradacinare si celelalte parti principale (tulpina, coroana)
Exemplu de amestec reusit: molid + brad + fag
Temperamentul speciilor: asocierea speciilor de lumina cu alte specii arborescente mai de
umbra.
Exemplu: covorul de plante ierbacee dintr-o cultura alcatuita numai din specii de lumina (La si
Pi) consuma o cantitate de apa si subst. nutritive echivalenta cu al unui al doilea etaj de Fa.

Ritmul de crestere al speciilor, pentru a evita eliminarea naturala.
Cu cat speciile care se asociaza se diferentiaza ecologic mai mult, cu atat grupele constitute
trebuie sa fie mai mari si invers.
Durata de convietuire:- amestecuri permanente, speciile se instaleaza deodata sau etapizat,
pastrandu-se ponderile initiale de participare pana la exploatabilitate;
- amestecuri temporare (provizorii), una dintre specii se instaleaza cu un
decalaj de timp sau se extrage mai devreme. Ex. o specie valoroasa cu o crestere mai lenta
cu o alta specie repede crescatoare

Curs 9

2. Asocierea speciilor forestiere
2.2. Formule de impadurire
Formula de impadurire reda asortimentul speciilor arborescente si arbustive ce intra in
alcatuirea unei culturi forestiere; indica prin simboluri speciile componenete si precizeaza
procentual proportia lor de participare.
Pentru fiecare u.c.f. se alcatuieste si se adopta o anumita formula de impadurire, corelata cu
compozitia-tel care trebuie sa fie realizata la varsta exploatabilitatii.
In monoculturi formula de impaduriri cuprinde o singura specie.
In culturi de amestec, dupa functia atribuita speciile lemnoase din formula de impadurire se
impart in: specii principale, specii secundare si specii pentru protectia si
ameliorarea solului.
Speciile principale sunt specii arborescente de marimea intai, capabile in statiunea respectiva
sa se situeze totdeauna in plafonul superior. Functia lor principala este productia de lemn
si trebuie sa reflecte (prin proportia de participare) compozitia arboretului la varsta
exploatabilitatii.
Specii principale de baza: specia preponderenta prin procentul de participare sau cea mai
valoroasa d.p. d. v. economic.
Specii principale de amestec: au un rol atat economic cat si cultural, prin ameliorarea solului
si sporirea rezistentei arboretului fata de adversitati.
Specii secundare (ajutor): specii de marimea a doua sau a treia, care formeaza in general un
al doilea etaj, stimuleaza cresterea in inaltime si elagajul speciilor principale de baza si
amestec. Au un rol secundar numai in ce priveste cantitatea si calitatea lemnului produs.
Specii pentru protectia si ameliorarea solului: fac parte arbustii. Functia lor este de a proteja
solul impotriva uscaciunii si inierbarii iar prin litiera produsa amelioreaza solul.
Asocierea celor trei categorii nu este intotdeauna posibila si necesara, ex. amestecurile de fag,
brad si molid.

2.3. Scheme de impadurire
Modul real de asociere a celor trei categorii de specii din formula de impadurire, ca si
dispunerea lor spatiala pe o anumita suprafata de cultura sunt redate prin schema de
impadurire.
Amplasarea speciilor: amestecul intre speciile principale se face grupat.
- buchete, pana la 20-25 exemplare,
- palcuri mici, 25-100 exemplare,
- palcuri mari, peste 100 exemplare.
Amestec intim gruparea se face in buchete cu aproximativ 10exemplare; atunci cand
temperamentul si cresterile speciilor principale sunt apropiate.
Grupe mari cand temperamentele speciilor si cresterile lor in statiunea respectiva sunt diferite.
Amestec in benzi benzi continue sau intrerupte de 20-25 m latime, amplasate pe curba de
nivel in cazul terenurilor accidentate.
Pe fondul mai bine reprezentat al speciilor de baza se introduc speciile de amestec, iar speciile
de ajutor si de protectie a solului se introduc intotdeauna in amestec intim cu speciile
principale.

Desimea culturilor se exprima prin nr. de puieti la ha si exprima distantele dintre puieti.
Regula generala: desimea culturilor trebuie astfel conceputa incat sa conduca in cel mai scurt
timp la inchiderea starii de masiv.
Desimea culturilor depinde de:
- conditiile de vegetatie, cu cat acestea sunt mai favorabile vegetatiei forestiere, desimea
culturilor poate fi mai mica (ex. 4500-7500 puieti/ha pe soluri fertile, 10000 puieti/ha pe
terenuri degradate),
- scopul urmarit,
- insusirile biologice ale materialului de impadurire.
Dispozitivul de cultura exprima modul in care sunt dispuse exemplarele pe suprafata terenului
de impadurit.
Puietii pot fi amplasati in :
- dispozitiv regulat, presupune pastrarea unor distante constante intre puieti (patrat,
dreptunghi, chincons - pe terenuri inclinate pentru prevenirea siroirii),
- dispozitiv neregulat, determinata de caracterul accidentat al terenului, prezenta stancilor.

3. PREGATIREA TERENULUI PENTRU CULTURI FORESTIERE
3.1. Importanta si necesitatea pregatirii terenului
Prin pregatirea terenului se urmareste, in toate cazurile, sa se asigure culturilor forestiere, de la
inceput, conditii de vegetatie cat mai bune. Consta in:
- lucrarea, afanarea si eventual fertilizarea solului,
- inlaturarea vegetatiei lemnoase si a cioatelor,
- adunarea resturilor de la exploatare,
- asanarea terenurilor cu exces de umiditate,
- stabilizarea terenurilor puternic inclinate si expuse eroziunii prin constructia de terase simple
sau consolidate cu gardulete.
Metodele de lucrare a solului trebuie sa fie in concordanta cu conditiile stationale locale si
conforme scopului urmarit:
- in statiuni cu climate favorabile speciilor folosite, neanierbate, pregatirea solului nu este
neaparat necesara sau se rezuma la o afanare superficiala,
- atunci cand solul este acopit cu un strat gros de humus brut se urmareste amestecarea lui
cu solul mineral,
- pe soluri intelenite, invadate de vegetatie ierboasa nedorita, lucrarea solului este obligatorie,
- in regiunile de campie cu precipitatii reduse, solul trebuie sa fi bine lucrat si lipsit de buruieni,
- in regiunile de deal si munte cu inclinarea mai mare de 10-12
0
se recomanda lucrarea
partiala a solului.

3.2. Lucrarea solului pe toata suprafata
Se recomanda oriunde terenul este intelenit si permite desfundarea mecanizata prin aratura.
Efecte favorabile: mareste capacitatea de infiltrare si inmagazinare a apei, asigura aeratia in
adancime, intensifica activitatea microorganismelor, asigura curatirea solului de buruieni.
- In terenuri puternic intelenite, pentru maruntirea stratului de la suprafata intesat de radacini
se aplica mai intai o discuire sau cultivatie;
- In cazul refacerii sau substituirii terenul se elibereaza complet de resturile de exploatare;
- In regiunea de campie, cand nu exista buruieni periculoase, lucrarea solului se rezuma la o
singura aratura adanca de toamna, negrapata pentru retinerea zapezii;
- Pe terenuri puternic intelenite ( in special cu pir) se adopta ogorul negru sau cultivat cu
culturi intercalate;
- In regiunea de deal, cu inclinare pana la 10
0
, pe soluri podzolite, compacte, lucrarea solului
trebuie sa regleze regimul hidric: solul se desfunda adanc toamna si se ara din nou
primavara pentru a fi cultivat. In profunzime solurile podzolice se se afaneaza cu un
dispozitiv fixat pe plug numit subsolier fara aducerea la suprafata a orizontului B;
- Pe terenurile plane cu soluri podzolite, in care apa balteste la suprafata dupa topirea zapezii
sau ploi indelungate sau pe soluri gleizate, inmlastinate, se recomanda aratura la cormana,
in urma careia rezulta santuri de drenaj care colecteaza si evacueaza apa in exces;
- Pe soluri inmlastinate cu straturi groase de turba se foloseste freza de sol pentru maruntirea
stratului de turba cu solul mineral, usurand si grabind descompunerea substantelor
organice.

3.3. Lucrarea partiala a solului
- Pe terenuri cu inclinari reduse, pana la 10
0
, solul poate fi pregatit prin desfundare integrala cu
plugul;
- Pe terenuri cu relief accidentat si intelenite, pentru a preveni declansarea fenomenului de
eroziune, solul se lucreaza in fasii (benzi) sau tablii;
- Pe terenuri cu panta mai mare de 45
0
, plantatiile se fac in vetre terasate fara o alta pregatire
prealabila a solului;
Pregatirea solului in benzi depinde de inclinarea terenului, gradul de intelenire si prezenta
obstacolelor.
Latimea benzilor poate ajunge pana la 50-70% din suprafta totala, fasiile nelucrate, intercalate
au rol de tampon, pentru franarea scurgerilor de suprafata.
Benzile se orienteaza paralel pe directia curbelor de nivel. Pe terenurile presarate cu cioate,
benzile pot fi intrerupte si cu o dispunere neregulata.
Benzile pot fi pregatite:- cu ajutorul plugului cu dubla cormana, lasand in urma o faie pregatita
de 0.7 m pe care se instaleaza cultura forestiera prin semanaturi sau plantatii;
- prin aratura la cormana, prin care se realizeaza benzi cu profil convex,
separate de fasii nelucrate de aceeasi latime (pe soluri cu exces de umiditate);
- cu pluguri monobrazdare, cand se realizeaza asa-numitele coame de
brazda la distante de 0.7-1.5m, pe care se instaleaza culturile (pe terenuri inmlastinate).
Pregatirea solului in tablii poate ajunge doar pana la 25% din suprafata totala. Se recomanda
pe terenuri puternic inclinate sau acoperite cu un nr. mare de cioate.
Tabliile au forma patrata sau dreptunghiulara: 1.0/1.0m, 1.0/1.5m, 1.5/2.0m, 2.0/2.0m, 2.0/3.0m.

4. INSTALAREA CULTURILOR FORESTIERE PRIN SEMANATURI
DIRECTE
4.1. Consideratii generale
Semanaturile directe reprezinta metoda prin care semintele speciilor forestiere se incorporeaza
direct in solul terenului destinat culturii forestiere.
Avantaje:- se folosesc seminte ameliorate, de cea mai buna calitate,
- semanatul se executa direct in solul terenului de impadurit, radacinile puietilor nu
sufera nici o deformare sau vatamare mecanica,
- solul este dinainte pregatit, mobilizat si afanat,
- cheltuielile cu obtinerea materialului de reproducere sunt mai reduse decat in cazul
pepinierelor.
Dezavantaje:- sunt mai sensibile si mai expuse la actiunea diversilor factori daunatori,
- daunatorii biotici (buruienile, boli, insecte) si abiotici (ingheturi, seceta, insolatia,
etc.) sunt mult mai numerosi si mai periculosi,
- necesita ingrijiri mai multe, mai dese si de durata,
- se executa de obicei prin imprastiere si nu permite asocierea speciilor dupa o
formula si schema de impaduriri.

Semanaturile directe pot fi totusi aplicate cu rezultate bune in urmatoarele situatii:
- conditiile stationale favorizeaza germinarea semintelor si cresterea puietilor,
- la adapostul unui arboret pe cale de regenerare,
- pe suprafete descoperite la adapostul unor arborete provizorii, create de specii pioniere ,
- la munte pe soluri superficiale, scheletice, folosind cantitati mai mari de semninte,
- in cazul unor specii cu seminte mari: stejari, nuc, castan,
- in cazul unor specii care formeaza din primul an un pivot puternic: stejar, brad, nuc) pentru a
evita retezarea radacinilor in cazul scosului in pepiniera.

4.2. Semanaturi directe prin imprastiere
Semanatul prin imprastiere presupune distribuirea cat mai uniforma a semintelor pe suprafata
de cultura, fara a fi incorporate in sol.
Se aplica in regiuni cu climat mai umed, dupa ce solurile au fost in prealabil mobilizate.
Semintele se imprastie cat mai uniform si se incorporeaza superficial cu o grebla sau tavalugul.
Se recomanda pentru specii cu seminte mici (mesteacan, plop, salcie, molid) care se seamana
obisnuit la suprafata.
Pentru ca reusita sa fie buna se folosesc cantitati de 3-4 ori mai mari de seminte.

4.3. Semanaturi directe in randuri
Avantaje:- se consuma cantitati mai reduse de seminte,
- semintele sunt mai uniform distribuite si incorporate la aceeasi adancime,
- se poate aplica pentru toate speciile forestiere.
- permite utilizarea masinilor de semanat si intretinerea mecanizata a culturilor,
- pot fi utilizate diferite formule de impadurire,
Pot fi utilizate randuri intrerupte, pentru instalarea speciilor de amestec, fie grupe de randuri
alterne dupa cum se urmareste un amestec intim sau grupat.
Pe terenurile in panta, randurile se dispun in lungul curbelor de nivel iar la campie pe directia
nord-sud.
Schema de semanare:- la distante egale de 1-2m,
- randuri grupate cu distante intre ele de 0.7-1.0m.

4.4. Semanaturi directe in cuiburi
Presupune incorporarea semintelor in sol pe mici suprafete, frecvent circulare,de forma unor
cuiburi cu diametre pana la 40 cm.
Pe terenurile in panta, cuiburile se aseaza in mijlocul unor vetre terasate de 40/60cm sau
60/80cm.
Cand solul este pregatit pe toata suprafata, cuiburile sunt dispuse dupa un dispozitiv regulat.
Pot fi amplasate si in tablii, ex. la St 5 cuiburi pe o tablie de 1/1m.

Nr. semintelor care se seamana la cuib trebuie sa fie de 2-4 ori mai mare decat nr. puietilor la
rasarire, ex. 6-8 ghinde la cuib.
Pe terenurile in panta pentru a prevenii dislocarea cuiburilor prin spalare, sau ingroparea prea
adanc prin colmatarea vetrelor, pe spatiul cuiburilor pamantul se musuroieste.
Unelte folosite: sapa forestiera, plantatorul, tubul, bastonul de semanat.

5. INSTALAREA CULTURILOR FORESTIERE PRIN PLANTATII
5.1. Importanta plantatiilor si conditii de aplicare
Plantarea presupune folosirea puietilor la instalarea culturilor forestiere.
Se utilizeaza, in general, puieti cu radacini nude (neprotejate) produsi in pepiniera si sortati
dupa criterii standardizate.
Avantaje: - se obtin de la inceput culturi forestiere mai rezistente la adversitati decat in cazul
semanaturilor directe,
- reusita cuturilor este mai buna, in toate zonele fitoclimatice,
- vegetatia forestiera poate fi instalata in cele mai variate conditii stationale,
- se utilizeaza pentru toate categoriile de lucrari de impadurire,
- se pot impadurii suprafete de 10-30 de ori mai mari decat prin semanaturi directe,
- unele specii se instaleaza mai usor prin plantatii decat prin semanaturi directe.

Dezavantaje: - sunt mai costisitoare datorita procesului tehnologic mai complicat,
- mai greu de mecanizat,
- necesita pepiniere pentru producerea puietilor,
- puietii pot suferii vatamari in urma operatiilor de scos, manipulat si plantat,
- radacinile sunt inevitabil taiate sau rupte constituind cai de acces pentru diversi
agenti patogeni,
- transplantarea contribuie la vatamarea radacinilor.
Reguli de urmat:- scosul puietilor sa se faca dupa ploaie sau udat artificial,
- formarea din pepiniera a unor puieti cu radacini stufoase si nu prea lungi prin
retezarea lor cu un an inaintea recoltarii, toaletarea lor cu ocazia repicarii,
- receparea dupa plantare, in statiuni mai uscate, pentru mentinerea
echilibrului dintre absorbtie si transpiratie,
- manipularea puietilor pe santierele de plantat in galeti sau cosuri cu radacinile
impachetate in muschi sau paie umede,
- mocirlirea radacinilor inainte de plantare,
- asezarea corecta a radacinilor in groapa de plantat si tasarea pamantului,
- acoperirea radacinilor pana la 2-3 cm deasupra coletului.
Curs 10
5.2. Plantarea in despicatura
Presupune introducerea radacinilor puietilor intr-o fanta deschisa in sol cu diferite unelte
manuale.
Se aplica in cazul:- impaduririlor sub masiv,
- parchetelor recent exploatate,
- cu puieti de talie mica, cat mai tineri (1-2 ani) si cu radacini pivotante sau
fasciculate,
- pe soluri neinierbate, bine afanate, profunde, reavene sau pregatite in
prealabil.
Avantaje:- este cel mai expeditiv si avantajos d.p. d. vedere economic procedeu de plantare
manuala (un muncitor planteaza 800-1000 puieti/zi),
- rezultatele sunt foarte bune daca se folosesc puieti tineri si plantarea se executa
corect.
Dezavantaje:- radacinile puietilor sunt presate intr-un singur plan,
- exista riscul ca prin plantare radacinile sa fie indoite, rasucite, impletite,
- defectiunile de plantare pot determina ca prinderea si cresterea puietilor sa fie
grav afectata, sau chiar disparitia arborilor inainte de vreme.
Unelte folosite:
-plantatorul: poate avea sectiunea lamei oval-alungita, dreptunghiulara, patrata, lamelara,
rotunda,
-sapa forestiera: productivitatea muncii este cu 30% mai ridicata decat in cazul plantatorului.
5.3 Plantarea in gropi
Are un camp nelimitat de aplicabilitate si multiple avantaje:
- saparea unor gropi de forme si marimi convenabile, inlesneste asezarea radacinilor intr-o
pozitie cat mai apropiata de cea normala,
- acoperirea puietilor cu pamant curat, structurat si bogat in humus separat la saparea gropilor
ofera puietilor conditii favorabile de prindere si crestere,
- poate fi aplicat in cele mai variate conditii de teren: pe soluri nepregatite, compacte, degradate,
pe terenuri lipsite de sol, utilizand pamant de imprumut,
- se pot planta toate categoriile de puieti, de talie mica sau mare, cu sau fara pamant la
radacina.
Gropile de plantat pot avea forma cilindrica sau prismatica iar dimensiunile lor se stabilesc in
functie de marimea si forma radacinilor, si de natura terenului si solului:
- latura de 40 cm pe soluri grele si mijlocii,
- latura de 30 cm pe soluri cu textura usoara.
Vatra, in mijlocul careia se amplaseaza groapa de plantat, are dimensiunile de 60/60 sau 60/80
cm, se executa prin inlaturarea stratului intelenit sau inierbat de la suprafata. Pe
terenurile in panta se amenajeaza cu usoara contrapanta.
Unelte manuale:cazmaua, sapa forestiera sau tarnacopul (product. este de 150 puieti plantati).
Utilaje: motoburghie (prevazute cu motor propriu), actionate de tractor, masina de forat gropi
MG-2. Productivitatea: 50-150 gropi/ora cu diametre de la 40-120cm.

5.4 Procedee speciale de plantare
Plantarea pe musuroi, este indicata pe terenuri in care apa freatica este la suprafata sau
aproape de suprafata solului pentru a evita incorporarea radacinilor in solul cu exces de apa
Dimensiunile musuroiului: in functie de marimea puietilor si nivelul apei freatice, astfel incat
intregul sistem radicelar sa fie incorporat in pamantul drenat.
Daca terenul cu exces de apa a fost pregatit prealabil in coame de brazda, plantarea se face pe
aceste coame fara a se recurge la executarea musuroaielor.
Plantarea in cavitati, se recomanda in statiuni secetoase, cu straturile de la suprafata solului
expuse uscarii excesive, pentru ca puietul in intregime sa fie protejat in primii ani ai vietii.
Procedeul presupune saparea unei gropi (cavitati) mai mari decat inaltimea puietului si
diametrul de 50-70 cm, in interiorul careia se sapa o a doua groapa, corespunzatoare ca
forma si marime pentru plantarea puietului. Radacinile vo fi acoperite intotdeauna cu cel mai
bun pamant separat din straturile superioare sau cu pamant de imprumut.
Plantarea pe brazde de plug, este aplicabil in terenuri cu solul pregatit in prealabil, bine afanat
si lipsit de buruieni. Se folosesc doar puieti de talie mica, pentru ca radacinile ajung dispuse
intr-un singur plan.
Plantarea mecanizata, pe soluri in general asezate, cu solul bine pregatit in prealabil si lipsit de
buruieni.
Masina de plantat este formata din doua parti active principale: brazdarul cu cormana dubla
care executa un sant triunghiular sau trapezoidal, doi tavalugi tronconici care aduna si
taseaza pamintul in jurul puietilor introdusi in sant, o grebla afaneaza solul tasat prin
trecerea masinii. Pot fi automate sau semiautomate.
5.5 Plantarea puietilor cu radacini protejate (crescuti in recipiente, cu bal sau balot la
radacina)
Avantaje: - ofera sanse maxime de reusita in cele mai grele conditii de vegetatie,
- radacinile puietilor raman nederanjate, in pozitia naturala,
- dupa plantare puietii se adapteaza usor si repede la noile conditii de viata.
Groapa de plantat are forma si marimea echivalenta cu balotul sau recipientul in care se gasesc
radacinile.
Unelte folosite: cazmale cu lame curbate, clesti cilindrici, cazmale cilindrice sau tronconice.

5.6 Epoca de plantare
Puietii cu radacini neprotejate numai in timpul repausului vegetativ (toamna dupa caderea
frunzelor sau primavara pana la desfacerea mugurilor).
Plantatiile de primavara prezinta mai multe avantaje decat plantatiile de toamna: umiditatea din
sol faciliteaza contactul strans intre radacini si sol. Se executa cat mai curand posibil imediat
dupa topirea zapezii.
Plantarea puietilor cu radacini protejate poate fi executata pe o perioada mai lunga de timp,
deoarece este mai putin legata de repausul vegetativ.
6. INGRIJIREA CULTURILOR FORESTIERE
6.1. Urmarirea si controlul culturilor
Procesul de instalare artificiala a culturilor forestiere poate fi considerat incheiat numai in
momentul in care puietii plantati sau rezultati din semanaturi directe au ajuns sa fomeze
starea de masiv.
Pana la formarea starii de masiv o cultura forestiera trece succesiv prin doua faze principale de
viata: faza de adaptare si faza de crestere.
Faza de adaptare:- pentru semanaturi directe reprezinta perioada de timp in care se produce
germinatia semintelor, rasarirea si cresterea plantulelor pana la lignificarea lor,
- pentru plantatii reprezinta perioada in care radacinile puietilor s-au
regenerat si consolidat suficient devenind capabile sa asigure procesul normal de nutritie si
crestere.
Faza de crestere incepe dupa adaptare si continua pana la constituirea starii de masiv.
Urmarirea culturior forestiere se face sistematic prin controlul anual al impaduririlor.
Primul control de calitate se face toamna in lunile septembrie octombrie si vizeaza culturile
instaate in primavara aceluiasi an sau in toamna anului precedent. Celelalte controale se fac
tot toamna pana la incheierea starii de masiv.
Controlul annual se desfasoara in in suprafete de proba delimitate, in care se puietii se
inventariaza in totalitate si se clasifica in urmatoarele categorii:
- normal dezvoltati, sanatosi cu cresteri active,
- slab dezvoltati, cu conformatie anormala si cei vatamati mecanic si fiziologic,
- compromisi, puieti uscati sau disparuti.
Reusita culturilor este considerata foarte buna la peste 90%, buna intre75-90%, satisfacatoare
intre 65-74% si nesatisfacatoare sub 65%.
6.2 Receparea puietilor
Presupune retezarea tulpinii puietilor dupa plantare cu 1-2 cm deasupra coletului.
- Se executa pentru a atenua dezechilibrul fiziologic al puietilor provocat de transplantare si
pentru ca radacinile sa se refaca repede.
- Se aplica numai la foioase imediat dupa plantare, pentru ca au o capacitate de lastarire mai
mare si numai in regiunile mai uscate. Se executa si in regenerari naturale in cazul puietilor
vatamati datorita pasunatului sau cu ocazia exploatarii materialului lemnos.
- La rasinoase pentru a evita dezechilibrul cauzat de transpiratie absorbtie se planteaza
puietii cu intregul sistem radicelar sau se suprima cateva ramuri din coroana puietilor.

6.3 Reglarea desimii
Revizuirea culturilor in fiecare primavara se urmareste depistarea si remedierea unor defectiuni
aparute peste iarna: decolmatarea vetrelor pe terenurile in panta, sau a cuiburilor ,
randurilor la semanaturi directe, reasezarea puietilor scosi prin desosare la adancimea
normala.
Completarea puietilor disparuti, atunci cand procentul acestora depaseste 20-25% la campie si
10-15% la munte. In plantatii se face in al doilea an dupa instalarea culturii iar in semanaturi
si dupa 2-3 ani.
Completarile se executa si in arboretele parcurse cu taieri de regenerare.
Rarirea culturilor prea dese sau depresajul are ca scop inlaturarea puietilor rau conformati, slab
crescuti, vatamati.
6.4 Taieri de formare si stimulare
Taierile de formare a coroanelor se aplica puietilor de talie mare pentru obtinerea formelor
ornamentale.
La cvercinee, pana la formarea starii de masiv, se scurteaza ramurile laterale la puietii crescuti
izolat , pentru a stimula cresterea in inaltime.
Taieri in forma cilindrica, taieri in forma conica, taierea Rumelin (la stejar pedunculat).
Elagajul artificial contribuie la imbunatatirea calitatii lemnului de lucru si a indicelui de utilizare.
Efectuat in tinerete are o influenta favorabila asupra cresterii in inaltime. Incepe cu taierea
ramurilor uscate de la baza coroanei si chiar si a celor verzi fara a reduce capacitatea de
fotosinteza. Se executa in repaus vegetativ.

6.5. Intretinerea solului
Lucrarile de intretinere vizeaza in principal distrugerea buruienilor si afanarea solului.
Prasila realizeaza concomitent distrugerea buruienilor si fanarea solului. Se executa de la
instalarea culturii si pana la incheierea starii de masiv. Frecventa anuala a prasilelor se
stabileste in functie de zona fitoclimatica si varsta puietilor (mai multein zonele secetoase si
in primii ani dupa care acestea se raresc).

Nr. lucrarilor de ingrijire in timpul unui sezon de vegetatie
Varsta culturilor(ani) la campie la deal la munte
1 5-4 3 3
2 4-3 2 2
3 3-2 1 1
4 2-1 1 -
5 1 - -

Nr. prasilelor care se executa intr-o perioada de vegetatie este cu atat mai mare ca cat culturile
sunt mai tinere si statiunea mai secetoasa. Prima prasila se executa imediat dupa aparitia
buruienilor, la 10-15 zile dupa plantare in zonele de stepa si silvostepa.
Peterenuri inclinate lucrarea solului se executa in tablii.
Pe terenuri plane se poate executa mecanizat.
La campie se realizeaza pe intreaga suprafata a benzilor sau tabliilor iar la munte se rezuma
doar la smugerea buruienilor din jurul puietilor.
Combaterea chimica a vegetatiei daunatoare (buruieni, rugi, lastari).
Fertilizare solurilor
Irigarea culturilor

Curs 11
CULTURA SPECIILOR LEMNOASE
1. Cultura speciilor de rasinoase autohtone
1.1. Cultura molidului (Picea abies)
Raspandire: este cea mai raspandita spcie de rasinoase de la noi din tara. Ocupa aprox. 20%
din suprafata fondului forestier national si peste 70% din suprafata padurilor de
rasinoase.
Amplitudinea altitudinla este de 500 700 m. Se intalneste in tot lantul carpatic si in Muntii
Apuseni, cu o extensie maxima in nordul tarii. Formeaza arborete pure (in subzona
molidului) si arborete de amestec cu bradul si fagul (in subzona amestecurilor de fag cu
rasinoase).
Conditii stationale: prezinta o foarte mare plasticitate, vegeteaza pe soluri cu troficitate foarte
variata, fiind indiferent fata de compozitia chimica a solului. Vegeteaza bine in regiuni cu
multa umiditate atmosferica, pe soluri reavene, afanate, brune sau brune galbui,
podzoluri, chiar scheletice. Lancezeste pe soluri mlastinoase. La altitudini mari este
exigent fata de lumina si rezistent la ger. La altitudini joase devine specie de semiumbra
si sensibil la ingheturile tarzii.
Factori limitativi: temperatura si precipitatiile. Este extrem de sensibil la uscaciunea din atmofera
si mai ales din sol. Temperatura medie anuala max.8
0
C iar precipitatiile min.600-700mm.
Productivitatea: 4 18 m
3
/an/ha la 50 de ani si 1 16 m
3
/an/ha la 100 de ani. In conditii optime
de vegetatie este 15 18 m
3
/an/ha. In tara noastra 84% din arboretele de molid se
incadreaza in clasele superiare si medii de productie. Este considerat una dintre speciile
repede crescatoare.

Utilizari ale lemnului: in induststria mobilei, a hartiei si celulozei; sau la fabricarea instrumentelor
muzicale (molidul de rezonanta). Din scoarta de extrage tanin folosit la tabacirea pieilor
iar din lemn rasina folosita la prepararea terebentinei, colofoniului, gudroanelor, s.a.
Extinderea molidului in afara arealului natural: datorita plasticitatii ridicate, multiplelor utilizari ale
lemnului, si usurintei si sigurantei cu care se instaleaza pe cale artificiala. In Carpatii
Meridionali a fost cultivat insular pana la 600 m altitudine iar in nordul tarii pana la 400 m.
Cultura molidului: in toata aria sa de raspandire naturala.
In subzona molidisurilor: in proportie de 70 80% ca specie principala de baza, alaturi de larice,
brad, fag si paltin ca specii de amestec.
In subzona amestecurilor de fag cu rasinoase: se va introduce in proportie egala cu bradul,
astfel incat cele doua specii sa nu depaseasca 70%.
In afara arealului: poate fi extins pana in subzona gorunului. Cele mai favorabile conditii de
vegetatie sunt cele din subzona fagului: amestecuri de fag cu brad, fagete montane si de
dealuri. Statiunile improprii sunt cele cu regim de umiditate uscat si uscat -reavan,
puternic acide sau alcaline.
Pe terenuri degradate: cu scopul ameliorarii acestora, pentru impadurirea bazinelor torentiale,
pe terenuri partial erodate si chiar pe substrate complet lipsite de sol.
Ca specie ornamentala, in garduri vii, perdele forestiere, este insa putin rezistent la gaze si praf.
Surse de seminte: material de baza selectionat, surse testate sau plantaje.
Tehnologia de impadurire: plantatiile asigura intotdeauna rezultate mai bune decat semanaturile
directe. Poate fi inmultit si vegetativ prin altoire.
Fructificatia: la 3 5 ani. Conurile se coc in octobrie noiembrie iar diseminarea are loc prin
luna ianuarie. Un muncitor poate recolta 0.2-0.8 hl conuri. Din 1hl de conuri rezulta 1,0
1,5 kg seminte. Extragerea semintelor din conuri se face in uscatorii cu incalzire artificiala
in care temp.nu trebuie sa depaseasca 45
0
C.
Cultura in pepiniera: se recomanda semanarea in solar. Semanarea se face primavara
devreme sau la sfarsitul iernii, in rigole inguste de 1 cm si distantate la 4 cm. Norma de
semanare este de 1,5-2,5 g pe m liniar de rigola (circa 200 de seminte). Adancimea
optima de semanare este 2,0-2,5 cm. Acoperirea se face cu humus de rasinoase cernut,
amestecat cu nisip in proportie de 3:1.
Repicarea puietilor se face toamna sau in primavara urmatoare. Puietii repicati in campul
pepinierei devin apti de plantat dupa 2-3 ani [1 +(2 sau 3) sau 2 + 2]. Distanta de repicare
va fi de 20cm intre randuri si 6cm pe rand.
Lucrarire de intretinere in solar: udarea, plivirea buruienilor, fertilizarea, combaterea fuzariozei.
Indicele optim de productie in solar este 50 puieti/m.l pentru repicajul de toamna si 60 puieti
pentru repicajul de primavara.
Scosul puietilor se face primavara devreme, dupa care acestia se depoziteaza la sant, in
ghetarii sau in beciuri racoroase.
Lucrari de intretinere in pepiniere: umbrirea, udarea, combaterea buruienilor, mulcirea.
Distanta de plantare: 1,5 x 1,5 m folosind 4500-5000 puieti la ha. Puietii repicati se planteaza
intotdeauna in gropi iar cei nerepicati in despicatura.
Lucrari de ingrijire pana la contituirea starii de masiv: descoplesiri, eventual prasile in jurul
puietilor.
1.2 Cultura bradului (Abies alba)
Raspandire: detine 5% din fondul forestier si 19% din suprafata ocupata de rasinoase. Este
raspandit in partea inferioara a subzonei molidului, in toata subzona amesteulrilor de fag
cu rasinoase. Limita altitudinala inferioara: 1000m in Semenic, 700-900m in Carpatii
Meridionali si 400-500m in Carpatii Orientali. Altitudinal urca pana la 1500m in Carpatii
sudici.
Conditii stationale: are nevoie de mai multa caldura, suporta gerurile de iarna dar este vatamat
de temperaturile extreme (-30
0
C). Intra in vegetatie mai devreme decat molidul fiind mai
sensibil la ingheturile tarzii. Tempramentul este tipic de umbra.
Este specia de rasinoase cea mai pretentioasa fata de sol, care trebuie sa fie fertil, bogat in
humus, profund, reavan, afanat. Evita solurile usoare, uscate, mlastinoase si turboase.
Factorii limitativi: gerurile excesive, ingheturile tarzii, insolatia, uscaciunea in sol si atmosfera.
Productivitatea: crete incet pana la 15-20 de ani, realizand in statiuni de productivitate
superioara si mijlocie 9 13 m
3
/an/ha.
Utilizari ale lemnului: cherestea, tamplarie, stalpi, celuloza, hartie, chibrituri, s.a.
Scaderea ponderii de participare a bradului: datorita taierilor rase, taierilor ca pomi de iarna.
Cultura bradului: este mai dificila decat a celorlalte rasinoase autohtone.
In subzona amestecurilor de fag cu rasinose se recomanda in proportie de max. 30 40%.
In afara arealului se recomanda in statiuni favorabile din subzona molidului pentru asigura
arboretelor de molid rezistenta la rupturi de vant. Poate fi coborat pana in subzona
fagetelor din clase mijlocii si superioare si a sleaurilor de deal (pe expozitii adapostite cu
spor de umiditate in sol si atmosfera).

Tehnologia de impadurire: prin plantatii si semanaturi directe sub masiv. Multiplicarea vegetativa
prin altoire in placaj lateral.
Fructificatia: la 2-3 ani.Maturatia semintelor in sept. oct., coacerea conurilor si diseminarea
semintelor in august septembrie. Un muncitor recolteaza pe zi 0,2 1,1 hl de conuri din
care rezulta 3,5- 6,4kg seminte aripate. Puterea de rasarire este de aprox. 50% din nr.
semintelor germinabile.
Semanaturi in pepiniera, pot fi executate toamna (sept.-oct.) sau primavara (martie-aprilie). Se
face la strat sau rand cu distnte de 20cm intre rigole sau randuri. Adancimea optima: 2-
2,5 cm. Norma de seminte: 22g la m.l de rigola (340 seminte). Semanaturile de toamna
se acopera cu frunze sau muschi in grosime de 5-10cm.
Lucrari de intretinere in pepiniera: umbrirea inaintea rasaririi, udatul, plivitul combaterea
fuzariozei.
Durata ciclului de productie in cazul puietilor produsi in teren deschis: 2 + 2(3) ani. Repicarea se
face la scheme de 60 x 50cm, 90 x 60cm. Puietii devin apti de plantat dupa 4-5 ani.
Semanaturi in solarii, se pot face toamna sau primavara. Adancimea de semanare:1-2 cm,
distanta intre rigole: 4 cm. Norma de semanat 22g/m.l. de rigola. Indicele de productie:
40 puieti la m.l.
Scosul puietilor: retezarea pivotului cu un an inaintea recoltarii puietilor.

Curs 12
1.3. Cultura laricelui (Larix decidua)
Raspandire: ocupa aprox. 0,3% din suprafata fondului forestier national si peste 70% din
suprafata apartine culturilor instalate pe cale artificiala.
Se intalneste in zona de munte spre limita superioara a vegetatiei, unde formeaza arborete pure
si arborete de amestec cu molidul si pinul cmbra, uneori cu bradul si fagul. Exista 5
centre genetice ale laricelui in tara noastra: Ceahlau, Ciucas, Bucegi, Lotru si Apuseni.
Conditii stationale: fiind o specie cu temperament de lumina si avand cea mai intensa
transpiratie dintre rasinoase vegeteaza numai pe coame si in treimea superioara a
versantilor. Are nevoie de caldura si umiditate in sol. In vai si locuri depresionare
cresterile sunt reduse iar tulpinile acoperite de licheni. Este foarte sensibil la ingheturile
tarzii care constitue o piedica in raspandirea sa. Se adapteaza usor la substraturi
litologice diferite, cu conditia sa fie permanent aprovizionate cu apa. Sunt improprii
solurile prea usoare, expuse uscaciunii, precum si cele argiloase, compacte, greu
permeabile sau calcaroase cu umiditate insuficienta.
Factori limitativi: este extrem de sensibil la uscaciunea din atmofera si mai ales din sol, precum
si la ingheturile tarzii. Precipitatiile trebuie sa insumeze 600-1200mm anual.
Productivitatea: 15 m
3
/an/ha la 50 de ani in conditii optime de vegetatie. Este considerat una
dintre speciile repede crescatoare. Creste intens si sustinut de la instalare pana la varsta
de 50-60 de ani, cand acumularea de biomasa este maxima.

Utilizari ale lemnului: lemnul este foarte valoros (elastic, foarte durabil, rezistent), utilizat in
induststria mobilei, constructii civile, hidrotehnice, de masini, stalpi, pari de mina,
traverse, parchet, celuloza. Din scoarta de extrage tanin folosit la tabacirea pieilor iar din
lemn rasina folosita la prepararea terebentinei, colofoniului, gudroanelor, s.a.

Extinderea laricelui in afara arealului natural: a fost extins in afara arealului, pana la 300 m
altitudine, incepand cu a doua jumatate a secolului XIX.

Cultura laricelui: este una dintre cele mai valoroase specii de rasinoase de la noi, atat d.p.d.v.
economic cat si silvicultural. Nu se recomanda culturi pure de larice ci ca specie de
amestec in toate molidisurile montane, fagete montane si de deal, in amestecuri de fag
cu rasinoase.
In subzona molidisurilor: in proportie de 10 20% ca specie principala de amestec, alaturi de
molid, pentru a spori rezistenta acestuia la doboraturile produse de vant. Inradacinarea
puternica asigura laricelui o buna stabilitate si rezistenta fata de doboraturi. Coroana sa
mai putin deasa nu asigura suficienta potectie solului de aceea se recomanda asociat cu
alte specii de amestec. Se introduce sub forma de benzi dispuse perpendicular pe
directia de bataie a vanturilor, care sa nu depaseasca 20-25 de m.
Pe terenuri degradate: cu scopul consolidarii solului.
Ca specie ornamentala, este comparabil cu mesteacanul pentru foioase.


Tehnologia de impadurire: plantatiile. Poate fi inmultit si vegetativ prin altoire.
Fructificatia: la 3 5 ani. Maturatia semintelor are loc in octobrie iar conurile pot fi recoltate pana
primavara. Un muncitor poate recolta 0.1-0.3 hl conuri pe zi. Din 1hl de conuri rezulta 2,0
2,5 kg seminte. Extragerea semintelor din conuri se face in uscatorii cu incalzire
artificiala in care temp.nu trebuie sa depaseasca 45
0
C.
Cultura in pepiniera: se recomanda semanarea in solar sau in teren liber.
Semanarea in solar se face primavara devreme la inceputul lunii martie, in rigole inguste de 1
cm si distantate la 6 cm. Norma de semanare este de 2,4 g pe m liniar de rigola (circa
400 de seminte). Adancimea optima de semanare este 1,0-1,5 cm. Acoperirea se face cu
humus de rasinoase cernut, amestecat cu nisip in proportie de 3:1.
Repicarea puietilor se face toamna sau in primavara urmatoare. Puietii repicati in campul
pepinierei devin apti de plantat dupa 2-3 ani [1 +(1 sau 2) ]. Distanta de repicare va fi de
20cm intre randuri si 6cm pe rand.
Lucrarire de intretinere in solar: udarea, plivirea buruienilor, combaterea fuzariozei.
Indicele optim de productie in teren liber este 35 puieti pe m.l.
Lucrari de intretinere in pepiniere: umbrirea, udarea, combaterea buruienilor, mulcirea,
mobilizare solului.
Distanta de plantare: 2,5 x 2,0 m sau 2,0 x 2,0 folosind 2500 puieti la ha.
puietilor.
1.4 Cultura pinului sivestru (Pinus sylvestris)
Raspandire: ocupa la noi suprafete restranse, arboretele naturale totalizeaza 9000 de ha. Este
raspandit din zona de campie pana in regiunile montane. In ultima perioada a fost extins
foarte mult in afara arealului natural ca urmare a politicii de extindere a rasinoaselor si
nevoia de substituire a unor arborete slab productive de molid, fag, gorun, stejar, s.a.
Importanta ce a fost acordata pinului silvestru s-a datorat pretentiilor sale reduse, rapiditatii de
crestere si usurintei cu care poate fi instalat pe cale artificiala.
Conditii stationale: are o larga amplitudine ecologica, este capabil sa puna in valoare terenuri
sarace si foarte sarace pe care alte specii produc putin sau nu pot fi instalate. Este
rezistent la ger si arsita si putin exigent fata de sol. Poate vegeta pe soluri superficiale,
scheletice, situate pe versanti insoriti, pe nisipuri, depozite de pietris sau in turbarii.
Temperamentul este de lumina.
Este specia de rasinoase cea mai putin pretentioasa fata de sol, prefera totusi solurile brune,
brune-galbui cu textura usoara si troficitate mijlocie. Evita solurile grele argiloase, argilo-
lutoase, compacte, bogate in carbonat de calciu (marne si substrate calcaroase).
Factorii limitativi: textura solului.
Utilizari ale lemnului: stalpi de mina, constructii navale, industria mobilei, celuloza, hartie,
s.a.Lemnul este de calitate superioara, elastic foarte rezistent, superior celui de molid dar
inferior celui de larice. Este principalul producator de rasina.
Cresterea ponderii de participare a pinului silvestru: datorita marii amplitudini ecologice, fiind
una dintre cele mai valoroase specii destinate ridicarii productivitatii padurii.
Cultura pinului silvestru: este indicat din regiunea de campie pana in subzona amestecurilor de
fag cu rasinoase, pentru fixarea nisipurilor continentale si pentru ameliorarea terenurilor
degradate prin eroziune. Sistemul de inradacinare pivotant si dezvoltarea lui puternica
din primii ani confera culturilor de pin siguranta in terenurile cele mai uscate si sarace.

Alegerea provenientei valoroase si corespunzatoare specificului ecologic al statiunii de
impadurit ramane problema esentiala.
Tehnologia de impadurire: prin plantatii. Multiplicarea vegetativa prin altoire.
Fructificatia: la 2-4 ani..Maturatia semintelor sre loc in oct., recoltarea conurilor din noiembrie
pana in aprilie. Din 1 hl de conuri rezulta 0,5- 0,7kg seminte dezaripate. Puterea de
germinatie scade cu 20-30% prin pastrare 3-4 ani.
Semanaturi in pepiniera, se executa primavara (aprilie), in rigole inguste, distantate la 20cm sau
la tarla. Schema generala este 50/20/20/2020/20/50 in cazul pepinirelor mijlocii si mari
unde lucrarile pot fi executate mecanizat. Adancimea optima: 2-2,5 cm. Norma de
seminte: 1,5 2,0g la m.l de rigola (150-200 seminte).
Lucrari de intretinere in pepiniera: udatul, plivitul, combaterea fuzariozei. Nu este necesara
umbrirea culturilor.
Durata ciclului de productie in cazul puietilor produsi in teren deschis: 2 - 3 ani.
Puietii se pot repica pentru talie mijlocie (2-3) + 2 ani. De asemenea pentru obtinerea puietilor
ornamentali de talie mare se repica la 3 ani la schema de 80/80 iar puietii devin apti de
plantat la 5-6 ani.
Semanaturi in solarii, se pot face primavara, se cultiva 1 an dupa care se repica in pepiniera
pentru inca 2 ani la distanta de 20/6 cm.

1.5 Cultura pinului negru (Pinus nigra)
Raspandire: la noi creste spontan in sud-vestul tarii varietatea banatica.
Conditii stationale: prezinta o mare amplitudine ecologica. Este o specie modesta fata de
umiditatea si troficitatea solului. Rezista bine la ger si secete prelungite. Creste repede si
prin inradacinarea sa puternica consolideaza si amelioreaza solul pe care este instalat.
Cultura pinului negru: poate fi utilizat pentru impadurirea si ameliorarea terenurilor degradate pe
substrate calcaroase, marne sau argile. Altitudinal nu trebuie urcat peste 800m. Se
recomanda pentru consolidarea si ameliorarea terenurilor degradate.
Factori limitativi: in climate aride se vor evita solurile extrem de sarace, foarte grele si compacte.
Tehnologia de impadurire: prin plantatii.
Cultura pinului negru este una dintre cele mai usoare. Conurile prezinta maturatie bienala. Se
recolteaza incepand cu luna noiembrie.Se seamana in camp, primavara, 2,6g la m.l. de
rigola. Puietii devin apti de plantat la 2-3 ani. Plantatiile se fac la schema de 2,0 x 1,0 cu
5000 de puieti la ha.

Curs 13
2. CULTURA SPECIILOR FOIOASE AUTOHTONE
2.1. Cultura gorunului (Quercus petraea) i a stejarului (Quercus robur)
Raspandire: gorunul detine aprox. 10% din suprafata fondului forestier national iar stejarul
aproximativ 2%; impreuna ocupa aproximativ 62% din suprafata detinuta de cvercinee.
Gorunul se intalneste in regiunea de dealuri si montana inferioara, pe ambele parti ale
Carpailor, in Podisul Moldovei si podisul Transilvaniei, unde formeaza paduri pure sau
de amestec (subzona gorunului).
Stejarul se intlneste in regiunea de campie, coline joase i lunci (sporadic urca pana in zona
montana inferiara) unde formeaza arborete pure sau de amestec.
Ambele specii sunt elementele principale ale padurilor de leau, unde gsesc cele mai bune
condiii de vegetaie.
Productivitatea: sunt specii de inalta valoare economica, realiznd producii mari n condiii
favorabile de vegetatie. n arboretele de clasa I-a de producie stejarul realizeaz peste
1000 m
3
/an/ha la 100 de ani iar gorunul peste 800 m
3
/an/ha. Nu sunt specii repede
crescatoare.
Utilizari ale lemnului: calitatea lemnului poate fi considerata exceptionala. Lemnul este rezistent
i trainic, utilizat in: furnire, induststria mobilei, constructii civile, hidrotehnice,
doage,placaje, parchet, .a. Valoarea lemnului de Go i St sunt mai mari cu ct
dimensiunile i respectiv vrstele arborilor sunt mai mari (furnizeaz lemn de lucru de
dimensiuni mari).

Cultura gorunului i stejarului: datorit gospodririi nechibzuite din trecut (exploatri neraionale,
numeroase tieri ilegale, punat intens i abuziv) pdurile de stejar au n prezent o
productivitate mult sub nivelul productiv al staiunilor pe care le ocup. De aceea, trebuie
meninute sau extinse n staiuni de productivitate cel puin mijlocie pentru ele.
Gorunetele i stejretele localizate n staiuni cu potenial productiv sczut vor fi substituite.
In staiuni favorabile, de productivitate mijlocie i superioar pentru aceste specii, ele vor fi
promovate, urmrindu-se majorarea proporiei lor de participare la alctuirea arboretelor.
Se impune: reintroducerea lor in tipurile de pdure derivate din leau de cmpie i deal. Gorunul
va fi introdus n amestec cu fagul, retrocedndu-i-se terenul pe care l-a pierdut n staiuni
prielnice iar stejarul va fi reintrodus n lunci unde a fost eliminat.
Se vor evita monoculturile de cvercinee. Se introduc ca specie principal de baz n proporie
de cel puin 35%, n amestec cu specii principale de amestec (10-15%), specii de ajutor
(20-25%) i arbuti (20-25%).


Tehnologia de impadurire: plantatiile i semnturi directe. Poate fi inmultit si vegetativ prin
butire(butai din puiei tineri) i altoire.
Stejarii fructific izolat ncepnd de la 30-50 de ani i n masiv de la 50-70 ani. Periodicitatea
fructificaiei este de 4-6 ani la gorun i 3-8 ani la stejarul pedunculat. Ghinda se
recolteaz de pe suprafaa solului n lunile octombr.-noiembr., cnd ajunge la maturaie.
Peste iarn ghinda se pstreaz n condiii de umiditate ridicat (38-40%), aerisire i la o
temp. de -2+2
0
C. Cantitile mari de ghind se pstrez n nisip n anuri de 50 cm
adncime. Cantitile mici de ghind se stratific n nisip, se pstreaz n beciuri la temp.
de 0
0
C i se lopteaz de mai multe ori. Pot fi pstrate, pn la 1 an,i n saci de
polietilen la frigider.

Cultura n pepiniere : se pot face semnturi timpurii d toamn sau timpurii de primvar.
Se seamn la o adncime de 5-7 cm toamna i 4-5 cm primvara. Semnturile de toamn se
protejeaz prin mulcire (cu un strat de paie, frunze, rogoz, stuf). Stratul protector se ridic
la rasrirea ghindei sau poate s rmn pe tarla toat vara, n regiunile mai secetoase.
Norma de consum: 30-70 buci la m.l.
Schema de aplicare: 60-15-60 cm iar indicele de producie este 400 mii buci/ha.
Desimea optim este de 20-25 exemplare la m.l. Dup rsrire se aplic retezarea pivotului.
Puieii devin api de plantat la 2 ani.
Lucrari de intretinere in pepiniere: umbrirea, udarea, combaterea buruienilor, mulcirea,
mobilizare solului.
Distanta de plantare: 1,5 x 1,0 m sau 1,5 x 0,75 sau 4,0 x 4,0(cu puiei de talie mijlocie). Nr. de
puiei la: 6000 9000 buc.
puietilor.

Semnturi directe se pot face att sub masiv ct i n teren descoperit. Presupune mobilizarea
adnc i afnarea solului. Se poate face n rnduri cu 10-15 ghinde la m.l., sau cuiburi
cu cte 6 ghinde la cuib. Distana este de 1,0 x 1,5 m ntre rigole sau cuiburi.

2.2 Cultura fagului (Fagus sylvatica)
Raspandire: ocupa 34% din suprafata pdurilor. Este cea mai raspndit specie de foioase de
la noi. Se ntlnete din zona de deal pana in regiunile montane. In ultima perioada
suprafaa lui a fost foarte mult redus ca urmare a extinderii rinoaselor in afara
arealului natural.
Este specie de umbr i prezint o mare sensibilitate la nghe i ari. Are nevoie de mult
umiditate atmosferic (70%).
Utilizari ale lemnului: larg utilizat n industria mobilei, mobil curbat, parchet, cherestea furnire,
panele, plci fibrolemnoase i chiar celuloza i hartie.
Cresterea ponderii de participare a fagului: datorita nsuirilor sale ameliorative n arboret.
Avnd frunziul des d o litier bogat, care se descompune uor fr s formeze humus
brut. Asociat cu bradul, molidul, laricele, duglasul, gorunul, .a. contribuie la realizarea
unor arborete sntoase, viguroase i productive.
Cultura fagului: este indicat din regiunea de deal pana in subzona amestecurilor de fag cu
rasinoase. Introdus n amestec cu molidul, afneaz solul i-l pstreaz sntos,
mpiedicnd degradarea lui prin acidificare i formare de humus brut. Sporete rezistena
arboretelor de molid la aciunea duntoare a vntului. Se recomand extinderea sa
altitudinal ct mai mult posibil n amestec cu molidul, chiar dac peste anumite limite
rmne specie de ajutor d.p.d.v. a produciei de mas lemnoas. La altitudini joase fagul
este specie principal de amestec n gorunete i leauri de deal.
Tehnologia de impadurire: prin semnturi directe sub masiv i plantatii.
Fructificatia: la 4-6 ani ncepnd de la vrsta de 60-70 ani. Jirul se recolteaz de pe sol n lunile
septembrie-octombrie. Jirul se pstreaz greu de toamna pn primvara numai n
condiii de umiditate ridicat (12% umiditatea seminelor) i temp. invariabil de 0
0
C.
Semanaturi in pepiniera, se executa toamna imediat dup recoltare sau primavara (februarie-
martie), in rigole inguste, distantate la 20cm sau la tarla n dou rnduri grupate la
schema 60-15-60. Adancimea optima: 5-6 cm pentru semnturile de toamn i 2-2,5
cm. Norma de seminte: 150-160 seminte n cazul semnturilor de toamn i 100-130
pentru cele de primvar. Seminele se acoper cu amestec de humus i nisip n
proporii egale. Solul se dezinfecteaz cu soluie de formalin (1%).
Lucrari de intretinere in pepiniera: umbrirea culturilor, udatul, plivitul, spargerea crustei,
tratamente de combatere impotriva ciupercilor i a atacului de Phytophtora omnivora.
Durata ciclului de productie in cazul puietilor produsi in pepinier: 2 - 3 ani.
Distana de plantare: 2,0 x 1,0 m, cu 5000 puiei la ha.
Semanaturi directe numai sub masiv, cu 3-4 ani nainte de ultima tiere de regenerare.
2.3 Cultura frasinului comun (Fraxinus excelsior)
Raspandire: n tot cuprinsul rii ca specie de amestec sau diseminat n condiii staionale foarte
diverse. Se ntlnete din zona de cmpie joas, n lunci, n regiunea dealurilor pn n
subzona fagului, la limita inferioar a rainoaselor.
Conditii stationale: prezinta o mare amplitudine ecologica. Este o specie pretenioas fata de
umiditatea si troficitatea solului. Prefer solurile fertile, bogate n calciu, profunde, afnate
i permanent reavn jilave. Creste repede si prin frunziul su amelioreaza solul pe
care este instalat. Este sensibil la gerurile puternice din timpul iernii.
Utilizari ale lemnului: lemn de calitate superioar, foarte elastic, rezistent i durabil. Este utilizat
pentru schiur, articole sportive, n industria avioanelor, vapoare, vagoane de tren,
industria mobilei.
Cultura frasinului: rapiditatea de cretere, producia destul de ridicat i calitile excepionale
ale lemnului fac cultura frasinului deosebit de rentabil. Se recomand de la cmpie pn
la munte, ca specie principal de amestec i va fi asociat n amestec intim cu specii de
ajutor i arbuti.
Fructificatia: la intervale de 2 ani, ncepnd de la vrsta de 20-30 ani. Seminele recoltate la
maturitate prezint o pronunat stare de repaus (dorman). Starea dormind se nltur
prin stratificarea seminelor la temperaturi alternante ntr-un mediu umed: la nceput la
temp. mai ridicate (de 12-15
0
C) timp de 60-75 de zile iar apoi la temp. mai joase (de 3-
5
0
C) timp de alte 60-75 de zile.
Cultura n pepinier: semnturile se pot face primvara cu semine stratificate sau toamna cu
semine recoltate n stare de prg, pstrate n nisip pn n momentul recoltrii.
Norma de semnare: 8-10g/m.l. de rigol (70 buci la m.l. de rigol).
Adncimea de semnat: 4-5 cm n rigole nguste.
Desimea optim: 25 30 puiei la metru de rnd.
Puieii devin api de plantat la 2 ani i chiar la 1 an. Pentru a evita bifurcarea tulpinii, puieii nu
se recepeaz dup plantare.
Distana de plantare: 2,0 x 1,0m utiliznd 5000 de puiei la ha.

2.4. Cultura teilor (Tilia cordata, Tilia tomentosa, Tilia platyphyllos)
Rspndire: n pdurile de leau, la cmpie i deal. Apar i n arborete pure (teiuri), prin
degradarea arboretelor de leau.
Productivitatea: produc cantiti nsemnate de lemn la vrste relativ mici, 10-12 m
3
/an/ha la 25-
30 ani.
Utilizri : lemnul este moale, omogen i uor, utilizat n tmplrie, strungrie, sculptur,
confecionarea creioanelor, hrtie, celuloz, .a. Deoarece prin uscare nu crap este
foarte preuit n industria mobilei ca lemn ascuns, la fabricarea plcilor aglomerate,
placaje, furnire. Florile de tei pentru ceaiuri medicinale.
Cultura teilor: au un rol ameliorativ n pdurile de stejar i gorun. Realizeaz i menin un masiv
nchis, stimulnd creterea i elagajul speciilor de stejar. Protejeaz solul ferindu-l de
uscciune i nierbare. Litiera de tei are un coninut bogat n calciu, se descompune uor
i fertilizeaz solul. Solul este totdeauna sntos, afnat, structurat i reavn.
Datorit multiplelor avantaje de ordin economic i cultural se recomand utilizarea ct mai larg
a teilor ca specii de ajutor n staiuni corespunztoare din diferite formaii i tipuri de
pdure cu stejar i gorun.
Teiul pucios se recomand ca specie de ajutor n leauri cu gorun. Teiul argintiu n regiunile de
cmpie i coline iar teiul cu frunza mare att la deal ct i la munte.
Sunt specii ornamentale folosii n spaii verzi.
Tehnologia de impadurire: prin plantatii i altoire.
Fructificatia: anual, ncepnd de la vrsta de 20-30 ani. Seminele prezint stare dormind.
Pentru a obine o rsrire bun, se recolteaz n prg (august septembrie) i se
seamn imediat. Dac se recolteaz dup coacerea fructelor se stratific la temp. de 0-
5
0
C timp de 160-180 de zile pentru a fi semnate primvara. De asemenea, pot fi inute
la temp. alternante i atunci perioada se reduce la 70 de zile.
Cultura n pepinier: semnturile se pot face primvara cu semine stratificate sau toamna cu
semine recoltate n stare de prg, n cel mult 2 zile de la recoltare. Pentru o rsrire
bun, seminele au nevoie de umezeal permanent n sol.
Norma de semnare: 8-15g/m.l. de rigol (200-100 buci la m.l. de rigol).
Adncimea de semnat: 3 cm n rigole nguste. Schema de semnat: 50-15-50, cu 2 rigole.
Desimea optim: 30 puiei la metru de rnd.
Puieii devin api de plantat la 2 ani i chiar la 1 an. Pentru obinerea puieilor de talie mare
puieii de 1 an se repic la schem mai rar de 100 x 40cm.
2.5. Cultura paltinilor (Acer pseudoplatanus, Acer platanoides)
Rspndire: paltinul de munte se ntlnete frecvent n etajul montan i n regiunea de dealuri.
Paltinul de cmp este diseminat la cmpie i deal.
Utilizri ale lemnului: lemnul este alb, fr duramen, omogen, lucios, cu structur fin, omogen
de obicei cu fibra dreapt. Cel cu fibra crea este foarte cutat n industria mobilei.
Cultura paltinilor: paltinul de munte se recomand n amestec cu molidul, fagul i gorunul.
Utilizarea la altitudini ct mai ridicate este ntotdeauna binevenit datorit rolului su
ameliorator- mpiedic acidificarea solului i sporete rezistena arboretelor la aciunea
vntului.
Paltinul de cmp se va introduce ca specie de amestec n compunerea arboretelor de gorun i
stejar. Formeaz un al doilea etaj i contribuie la elagarea stejarului, sporindu-i valoarea.
Participarea lui nu trebuie s depeasc 20%.
Este, de asemenea, specie ornamental- rezist la fum, gaze i praf.
Fructificatia: aproape anual, ncepnd de la vrsta de 20-30 ani. Seminele se recolteaz n
lunile septembrie-octombrie. Se pot semna toamna sau primvara dup ce au fost
stratificate timp de 30 zile pentru paltinul de munte i 60-90zile pentru cel de cmp, la
temp.de 3-5
0
C. Rsrirea este bun.
Cultura n pepinier: semnturile se fac n rigole la adncimea de 3-4 cm.
Norma de semnat: 16-18 g la m.l. de rigol. Puieii devin api de plantat la 2 ani.
2.6. Cultura cireului (Prunus avium)
Rspndire: se ntlnete diseminat n pdurile de deal.
Condiii staionale: pe toate tipurile de sol, cu excepia celor prea grele, argiloase, mltinoase
sau uscate. Este afectat de gerurile mari.
Lemnul de culoare roie-brun, strlucitoare se utilizeaz n industria mobilei, instrumente
muzicale, strungrie, sculptur.
Se recomand ca specie de amestec pretutindeni unde poate vegeta.
Cultura n pepinier: seminele se stratific n nisip reavn pn toamna sau primvara.
Schema de semnare: n rigole grupate cte dou la distant de 15cm, 60-15-60.
Norma de semnat: 15-20g la m.l. de rigol.
Adncimea de semnat: 3-4cm primvara i 4-5cm toamna.
Desimea optim: 25 puiei pe m.l.
2.9. Cultura ulmilor (Ulmus montana, Ulmus minor)
Sunt specii diseminate n pdurile de amestec din zona de cmpie, deal i munte. Contribuie cu
alte specii la ridicarea valorii arboretelor.
Ulmul de cmp are lemnul elastic, tare cu multiple utilizri n tmplrie, rotrie, strungrie,
construcii civile i hidrotehnice. Este indicat n pdurile de stejar pedunculat i chiar n
silvostep alturi de stejarul brumriu. Prefer solurile bogate, afnate, reavene cu
coninut de carbonat de calciu. Poate fi folosit pe terenuri degradate cu soluri erodate din
regiuni secetoase, pe soluri aluvionare, n spaii verzi sau centre industriale fiind rezistent
la noxe.

Ulmul de munte se recomand a fi introdus n regiunea de deal i munte pn la limita
superioar a fgetelor.
Cultura n pepinier: semnturile se fac de regul la sfritul verii pentru c seminele i
pstreaz greu capacitatea de germinare. Se seamn imediat dup recoltare. Pentru
rsrire i pstrarea plantulelor o condiie esenial este umiditatea n sol.
Semnarea n rigole puin adnci de 3-6 cm.
Norma de semnare: 5g/m.l. de rigol.
Desimea optim: 30 puiei la metru de rnd.
Puieii devin api de plantat la 2 ani i chiar la 1 an.

2.10 Cultura plopilor (P.alba, P.nigra, P. tremula, P. euramericani)
Alctuiesc grupa celor mai productive specii de foioase. n staiuni favorabile plopii euramericani
realizeaz producii de 28-30m
3
/an/ha iar cei indigeni 18m
3
/an/ha.
Sunt specii repede cresctoare, produc mari cantiti de lemn ntr-un timp scurt.
Lemnul are caliti tehnologice excepionale, este moale, omogen i uor de prelucrat. Se
folosete n tmplrie, rudrie, strungrie, industria mobilei, lzi, ambalaje, pentru PAL i
PFL.
Plopul negru se dezvolt bine pe soluri aluvionare, uoare, fertile, bine aprovizionate cu ap din
luncile rurilor. Plopul alb are o mare amplitudine ecologic: de la soluri fertile, profunde,
reavn-jilave pn pe nisipuri srace i soluri grele. P. tremurtor vegeteaz bine n
regiunile de deal i munte (amestecuri de brad cu fag) fiind rezistent al ger.
Hibrizi valoroi: P..Robusta pentru producia de mas lemnoas. Formeaz trunchiuri drepte,
cilindrice iar lemnul are caliti tehn. apropiate de cele ale molidului.
P.Serotina este foarte puin exigent fa de sol. Vegeteaz att pe soluri compacte, ct i
nisipoase sau umede. Rezist la inundaii de lung durat.
P.Marilandica rezist cel mai mult la inundaii. Se ntlnete pretutindeni n luncile rurilor i
ale Dunrii.
P.Regenerata este cel mai valoros dintre toi plopii, produce un lemn excelent pentru derulaj.
Tehnologia de impadurire: cu puiei provenii din butai. nmulirea din semine se practic doar
la plopii indigeni.
Mldiele sunt recoltate n timpul repausului vegetativ. Butaii sunt confecionai din poriunea de
mijloc a mldielor. Dimensiunea butailor: 20-25 cm lungime i 10-15 mm grosime.
Epoca butirii este primvara cu butai confecionai iarna; se pot face i butiri toamna trziu
Butaii se menin n ap timp de 12-24 de ore nainte de plantare. Desimea de butire: 15cm
pe rnd i 40cm ntre rnduri. n zonele mai secetoase este de 40/20, 40/25, 60/25 cm.
Butirea se realizeaz manual, cu plantatorul sau maini speciale.
Adncimea de nfigere este 2 cm sub nivelul solului, n poziie vertical.
Se poate face i butire orizontal cu butai scuri de 4-8 cm la adncimi de 3 cm.
Lucrri de ntreinere: afnarea solului, plivit.
Se las singur lstar sntos.
3. Cultura speciilor exotice
3.1 Cultura salcmului (Robinia pseudacacia)
Originar din America de Nord este o specie repede cresctoare larg rspndit n afara realului
su natural. Extinderea lui s-a datorat rapiditii de cretere, plasticitii ridicate, calitii
superioare a lemnului i uurinei de cultur.
Lemnul este dens, elastic i durabil apropiat de cel al stejarului.
A fost considerat o specie rustic, puin exigent. n realitate este pretenios fa de sol i
clim.
Datorit sistemului de nrdcinare foarte dezvoltate exploreaz un mare volum de sol i
epuizeaz resursele din sol. Poate vegeta pe soluri uoare, nisipoase, dar i pe soluri
grele, compacte nierbate, fr exces de ap i lipsite de sruri solubile i carbonat de
calciu.
Se recomand pentru ameliorarea terenurilor degradate, mpdurirea nisipurilor continentale,
substituirea unor arborete slab productive.
Tehnologia de cultur: plantaii. Seminele se seamn primvara n pepinier dup ce n
prealabil au fost forate.
Adncimea de semnat: 3 cm, folosind 1,6g la m.l. Puieii devin api de plantat la 1-2 ani. Se
recepeaz imediat dup plantare pentru a crete mai viguros.

3. 2. Cultura stejarului rou ( Quercus borealis)
Lemnul este rezistent, destul de trainic, inferior stejarilor indigeni.
Prezint importan forestier datorit rapiditii de cretere i volumului de material lemnos
produs la vrste nu foarte naintate.
Este puin exigent fa de sol: pe soluri nisipoase, luto-argiloase, argiloase. Nu suport
uscciunea prea mare i umiditatea excesiv.
Se recomand n zona de deal i cmpie unde stejarii indigeni vegeteaz mai slab.
Tehnologia de cultur: este asemntoare cu a stejarilor indigeni. Puieii sunt api de plantat la
1-2 ani. La 3 ani ajung la 1,5 metri.
Este mai rezistent la omizi defoliatoare i finarea stejarilor.
Curs 14
REFACEREA PADURILOR DE PRODUCTIVITATE
REDUSA
1. Consideratii generale privind padurile de productivitate redusa
Suprafata fondului forestier reprezinta 26 % din intinderea totala a tarii.
Dupa supraf. paduroasa tara noastra ocupa locul 9 in randul tarilor europene.
Distributia padurilor: 10% in zona de campie, 37% in zona de coline si 53% in zona montana.
In raport cu inclinarea terenului: 66% dintre paduri se gasesc pe terenuri cu pante repezi si
foarte repezi, 25% pe terenuri cu pante usoare si moderate si 9% pe terenuri plane.
In raport cu specia: 34% paduri de fag, 28% rasinoase, 18% cvercinee, 30% diverse alte specii
cu lemn tare si moale.
In raport cu structura actuala: 63% tipurile naturale de padure, 23% paduri derivate, 14% paduri
artificiale si cele nedefinite.
Productivitatea padurilor referitoare la masa lemnoasa se exprima prin productia in metri cubi de
lemn a unui ha de padure pe perioada de 1 an. Exista o productivitate actuala si o
productivitate potentiala.
Productivitatea actuala: reprezinta productia actuala a unui ha de padure in starea in care se
afla in prezent arboretul, U.P. sau fondul forestier national in ansamblu.
Productivitatea potentiala: exprima productia anuala a padurii in situatia unei concordante
depline intre structura arboretelor si potentialul stational.
Raportul dintre productivitatea actuala (reala) si cea potentiala exprima gradul de folosire a
capacitatii de productie a statiunilor forestiere si nivelul masurilor tehnice aplicate in
gospodarirea padurilor.

REDUSA
Stabilirea si cunoasterea productivitatii padurilor are o deosebita importanta pentru marirea
productiei forestiere.
Pentru a avea o productivitate cat mai ridicata, padurile trebuie sa aibe o consistenta normala
(0,8 -1,0), alcatuite din specii pe deplin adaptate conditiilor pedoclimatice, cu cresteri
viguroase, capabile sa foloseasca cat mai deplin potentialul productiv al statiunilor.
In raport cu productivitatea: 70% sunt arborete de productivitate superioara si mijlocie (cls I-III
de productie) iar 30 sunt arborete degradate si de productivitate scazuta.
Arboretele de productivitate scazuta:
a). arborete situate in statiuni cu potential productiv mijlociu sau superior, a caror productivitate
cantitativa si calitativa se situeaza sub nivelul potentialului silvo-productiv al statiunilor;
b). arborete situate in statiuni nefavorabile (cu potential productiv scazut), dar a caror
productivitate poate fi marita prin inlocuirea totala sau partiala a speciilor existente cu alte
specii mai productive.
In prima categorie intra:
- arborete de productivitate redusa datorita consistentei subnormale: bracuite (0,4-0,6) sau
avansat degradate (0,1-0,3). Arboretele sunt lipsite de un plafon incheiat al arborilor si
de un etaj arbustiv protector. Arborii au trunchiuri rau conformate, coroana mult
dezvoltata, neregulat raspanditi, cu goluri mari, sol intelenit, batatorit si uscat. In aceasta
categorie intra si arboretele parcurse cu taieri de regenerare pe care semintisul s-a
instalat incomplet.
REDUSA
- arborete de productivitate redusa datorita compozitiei tipurile de padure derivate
(carpinete, mestecanisuri, salcete de salcie capreasca, s.a.). Apar in urma unor calamitati
(incendii, doboraturi de vant) sau datorita gospodaririi nerationale care a dus la disparitia
speciilor principale si inmultirea celor secundare mai putin valoroase si productive.
- arborete artificiale in statiuni necorespunzatoare cerintelor ecologice ale speciilor folosite. In
aceasta categorie intra: salcametele instalate pe statiuni cu soluri grele, compacte,
pseudogleizate; stejaretele de St pedunculat cultivate pe soluri uscate si compacte;
plantatiile de plopi euramericani pe soluri saraturoase sau grele, cu apa freatica la mare
adancime sau la suprafata, s.a.
- arborete parcurs cu taieri repetate in crang si cele care au suferit calamitati in masa
(doboraturi de vant, rupturi de zapada, uscari in masa, incendii, atacuri de insecte,
ciuperci)
Productivitatea acestor arborete poate fi marita prin lucrari de substituire, refacere sau
ameliorare.
In cea de-a doua categorie intra:
- toate formatiile si tipurile de padure a caror productivitate este scazuta datorita potentialului
productiv inferior al statiunilor: arborete de stejar si fag situate pe soluri puternic acide,
inmlastinate.
Productivitatea acestor arborete poate fi marita prin lucrari de substituire totala sau partiala.
Arboretele cele mai avansat degradate sunt cele de St brumariu, St pufos, garnita si St
pedunculat si abia pe urma, cele de gorun, fag si rasinoase.
Din totalul arboretelor slab productive: 75% au consistenta aproape normala, 23% consistenta
scazuta (0,4-0,6) si 2% consist. foarte scazuta (0,1-0,3).

REDUSA
2. Cauzele degradarii padurilor
- modul abuziv si nerational de exploatare al padurilor in trecut (intre cele 2 razboaie mondiale);
- exploatarea prin taieri rase pe suprafete mari;
- in amestecurile de la limita superioara se extragea cu preponderenta rasinoasele pentru ca
erau mai usor de transportat prin plutarit, amestecurile valoroase de fag cu rasinoase
erau transformate cu timpul in fagete pure de prod. mai redusa;
- fagul era considerat, in trecut, o specie fara valoare economica. De aceea, multe arborete au
fost supuse taierilor rase sau regimului crangului, contribuind la degradarea lor;
- tratamentul taierilor in crang simplu, compus sau cu rezerve aplicat pe scara larga in padurile
de cvercinee, a dus la slabirea vitalitatii arborilor si la reducerea productiv. arboretelor;
- aplicarea taierilor in scaun in arboretele de plop si salcie;
- taierile ilegale de arbori;
- pasunatul aplicat fara restrictie a creat mari probleme pentru regenerarea padurilor;
- dezvoltarea vanatului, poate constitui un pericol pentru plantatiile tinere de rasinoase;
- incendiile, atacurile de insecte si boli criptogamice, rupturile de zapada, doboraturile de vant;
- lucrari de cultura gresit concepute sau neexecutate la timp: monoculturile de molid, culturi de
St si Go instalate in arborete pure, cultivarea unor specii in statiuni improprii;
- nu existau preocupari cu privire la asigurarea calitatii materialului de reproducere si nici
reglementari privind transferul acestuia.

REDUSA
2. Marirea productivitatii padurilor
2.1. Masuri privind ameliorarea structurii padurilor
Majorarea productivitatii padurilor concomitent cu amplificarea functiilor de protectie este
obiectivul principal al gospodaririi durabile a padurilor in Romania.
Solutionarea acestei probleme reclama un complex de masuri, dintre care cele mai importante
si urgente sunt cele referitoare la refacerea padurilor de productivitate redusa.
In principiu, ridicarea productivitatii padurilor se realizeaza prin inlocuirea arboretelor slab
productive cu arborete noi formate din specii, ecotipuri si proveniente de arbori de mai
productive si care sunt in deplina concordanta cu potentialul stational.
O importanta deosebita are si modul de gospodarire, se recomanda aplicarea tratamentelor
bazate pe regenerarea naturala a padurilor.
Metodele de interventie artificiala care se aplica cu scopul sporirii capacitatii de productie si
protectie a padurilor degradate, slab productive sunt: substituirea, refacerea si
ameliorarea.
Substituirea reprezinta metoda de inlocuire integrala sau in cea mai mare parte a speciei,
respectiv speciilor, din compozitia arboretelor de productivitate redusa cu alte specii
corespunzatoare statiunii dar mai productive. Apar necesare in cazul:
- tipurilor de padure derivate, cu o stare de vegetatie in general normala dar care sunt
necorespunzatoare d.p.d.v. economic,
- tipurile de padure natural fundamentale de productivitate inferioara pentru speciile ce le
alcatuiesc, apte insa pentru alte specii mai productive.
REDUSA
Refacerea presupune inlaturarea integrala a arboretului slab productiv si reinstalarea artificiala
a unui nou arboret folosind specia sau speciile din vechiul arboret, dupa ce s-au luat
masuri eficiente de lucrare si ameliorare a solului. Este cazul:
- arboretelor degradate cu consistenta 0,1-0,3,
- arborete bracuite cu consistenta 0,4-0,6,
- arborete tinere sau ajunse aproape de varsta exploatabilitatii care au o stare de vegetatie
lanceda datorita solului inmlastinat sau uscat, compact si puternic intelenit.
Ameliorarea apare necesara atunci cand vigoarea arboretelor slabeste evident, datorita
reducerii consistentei, intelenirii si compactizarii solului. Consta in: mobilizarea solului,
instalarea subarboretului, completarea golurilor cu specii arborescente pentru a realiza
consistenta normala. Se recomanda in:
- arborete cu consistenta subnormala si cu solul pe cale de intelenire,
- arborete bracuite.
Se supun substituirii urmatoarele categorii de arborete:
- arborete naturale de foioase din calsele IV-a si a V-a de productie, situate pe statiuni cu
potential scazut pentru specia respectiva, apte pentru alte specii,
- arborete degradate, apte pentru alte specii decat cele existente,
- arborete degradate de salcam, pe statiuni improprii,
- arborete de St pedunculat, instalate in conditii improprii (statiuni de garnitete sau cerete cu sol
greu, compact),
REDUSA
- arborete artificiale de cer in statiuni pentru stejar,
- arborete de salcie si plopi indigeni situate in statiuni apte pentru plopi euramericani.
Lucrarile de refacere sunt recomandate:
- arborete degradate situate in statiuni de productivitate mijlocie si superioara pentru speciile
care le compun,
- arborete de Sa, St, Go, Ga, Fa, etc. degradate datorita regenerarii repetate din lastari,
- arborete degradate de plop si salcie din lunca si Delta Dunarii sau din luncile interioare,
improprii pentru Pl euramericani,
- arborete calamitate in masa,
- arborete degradate, indiferent de tipul de padure si clasa de productie.
Inlocuirea vechiului arboret se poate face intr-o singura repriza prin taieri rase sau etapizat in
coridoare sau ochiuri.
Procedeul de substituire in coridoare sau ochiuri se aplica atunci cand o parte din vegetatia
existenta este necesara pentru protejarea culturilor instalate sau pe terenuri accidentate,
acolo unde taierile rase pot declansa procese de eroziune.
Latimea coridorului sau ochiului depinde de inaltimea arboretului, temperamentul specie, panta,
expozitia terenului si este cuprinsa intre 1,5 3,0 H. Pe terenurile in panta variaza intre 5
30m.
Ochiurile pot avea forma de cerc sau elipsa, functie de expozitie si temperamentul speciilor si
pot fi de 1 -3 H.
REDUSA
Taierile rase se aplica acolo unde nu exista pericolul producerii eroziunii sau doboraturilor de
vant. Se aplica pe max. 3 ha.
Lucrarea terenului se face diferentiat in functie de specie, panta, gradul de intelenire, pe toata
suprafata sau partial in fasii si tablii.

2.2. Oportunitatea si urgenta interventiilor in arborete degradate
Productivitatea scazuta a arboretelor degradate se resfrange asupra productiei globale de masa
lemnoasa si in functiile de protectie ale padurii, de aceea marirea productivitatii padurilor
constitue o necesitate de prim ordin.
Oportunitatea interventiilor cu lucrari de substituire, refacere sau ameliorare se stabileste pe
baza unor calcule privind eficienta economica a interventiilor, care sunt uneori destul de
costisitoare.
Determinare eficientei economice se face dupa indicatorul sporului de productie care se poate
obtine ca urmare a interventiilor artificiale. Se considera justificata interventia atunci cand
noul arboret este capabil sa realizeze cel putin o clasa de productie mai mare fata de
arboretul existent.
In prima urgenta se incadreaza arboretele de productivitate scazuta din grupa II functionala,
situate in statiuni de prod. mijlocie sau superioara, arboretele calamitate in masa,
arborete cu consistenta redusa si cele derivate.
In arboretele din Grupa I interventiile se considera necesare numai daca se obtine o ameliorare
substantiala a solului si arboretului- imbunatatirea functiilor de protectie.

Tehnica Culturilor Silvice

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Tehnica Culturilor Silvice

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

TEHNICA CULTURILOR SILVICE

Dr.ing. Georgeta MIHAI

S-ar putea să vă placă și