Cornelia Hernea

IMPĂDURIRI
Vol I
Producerea materialului forestier de împădurire
- Note de curs -
CUPRINS

I. GENERALITĂłI ......................................................................... 4
1. INTRODUCERE ................................................................................................................................................ 4
2. LEGĂTURA ÎMPĂDURIRILOR CU ALTE DISCIPLINE ......................................................................................... 4
3. MATERIALE FORESTIERE DE REPRODUCERE ................................................................................................... 5
3.1. Terminologie ......................................................................................................................................... 5
3.2. Surse de materiale forestiere de reproducere ......................................................................................... 6

II. SEMINłE FORESTIERE ......................................................... 11

1. SCURT ISTORIC .............................................................................................................................................. 11
2. NOłIUNI PRIVIND MORFOLOGIA FRUCTULUI ŞI A SEMINłEI ....................................................................... 11
3. PROCESUL DE FRUCTIFICARE LA SPECIILE LEMNOASE ................................................................................. 13
Aspecte generale ................................................................................................................................................ 13
Fenofazele proceselor de creştere vegetativă şi de reproducere .......................................................................... 15
Cantitatea şi calitatea seminŃelor forestiere ....................................................................................................... 16
4. PROGNOZA ŞI EVALUAREA FRUCTIFICAłIEI................................................................................................. 19
Prognoza fructificaŃiei ....................................................................................................................................... 19
Evaluarea producŃiei de seminŃe ........................................................................................................................ 21
5. RECOLTAREA FRUCTELOR ŞI CONURILOR .................................................................................................... 22
Epoca de recoltare .............................................................................................................................................. 22
Recoltarea fructelor şi conurilor ........................................................................................................................ 23
6. PRELUCRAREA FRUCTELOR ŞI CONURILOR .................................................................................................. 25
Prelucrarea fructelor uscate............................................................................................................................... 25
Prelucrarea fructelor cărnoase şi suculente ....................................................................................................... 26
Prelucrarea conurilor ........................................................................................................................................ 26
7. CONTROLUL CALITĂłII SEMINłELOR ........................................................................................................... 28
8. PĂSTRAREA SEMINłELOR ............................................................................................................................. 32
9. PREGĂTIREA SEMINłELOR PENTRU SEMĂNAT ............................................................................................. 33
Stratificarea seminŃelor ..................................................................................................................................... 34
ForŃarea seminŃelor ............................................................................................................................................ 35
10. AMBALAREA ŞI TRANSPORTUL SEMINłELOR ............................................................................................... 35

III. CULTURA SPECIILOR LEMNOASE ÎN PEPINIERE FORESTIERE 36

1. PEPINIERA FORESTIERĂ ................................................................................................................................ 36
1.1 Aspecte generale ....................................................................................................................................... 36
1.2 Alegerea terenului pentru pepinieră ........................................................................................................ 37
1.3 SuprafaŃa şi forma pepinierei ................................................................................................................... 38
1.4 ÎmpărŃirea terenului din pepinieră ........................................................................................................... 40
1.5 SpaŃii adăpostite şi medii de cultură ........................................................................................................ 41
2. ÎNMULłIREA PLANTELOR LEMNOASE PRIN SEMINłE................................................................................... 42
2.1. Metode de semănat în pepiniera .......................................................................................................... 42
2.2. Epoca de semănat ................................................................................................................................ 44
2.3. Adâncimea de semănat ........................................................................................................................ 45
2.4. Desimea culturilor şi norma de semănat ............................................................................................. 45
2.5. Repicarea culturilor............................................................................................................................. 47
3. ÎNMULłIREA VEGETATIVĂ A PLANTELOR LEMNOASE ................................................................................. 48
Butăşirea ............................................................................................................................................................ 48
Altoirea .............................................................................................................................................................. 50
Marcotajul ......................................................................................................................................................... 53
4. ÎNTREłINEREA CULTURILOR ........................................................................................................................ 53
5. RECOLTAREA MATERIALULUI DE PLANTAT ................................................................................................. 55
Inventarierea puieŃilor ....................................................................................................................................... 55
Scosul puieŃilor .................................................................................................................................................. 55
Sortarea puieŃilor ............................................................................................................................................... 56
Păstrarea puieŃilor ............................................................................................................................................. 57

2
 6. TRANSPORTUL PUIEłILOR. ........................................................................................................................... 57
7. INDICAłII PRIVIND CULTURA PRINCIPALELOR SPECII LEMNOASE ÎN PEPINIERĂ ........................................ 58
Specii răşinoase autohtone ................................................................................................................................. 58
Specii răşinoase exotice ...................................................................................................................................... 60
Specii foioase indigene ....................................................................................................................................... 61
Specii foioase exotice .......................................................................................................................................... 65

BIBLIOGRAFIE ............................................................................ 66

3
 ÎMPĂDURIRI

I. GeneralităŃi

1. Introducere

Procesul de înlocuire a unei generaŃii de arbori cu o alta poartă numele de regenerare.

Regenerarea arboretelor se realizează pe cale naturală atunci când noua generaŃie de
pădure se obŃine din sămânŃa diseminată sau din lăstari (drajoni) sau artificială atunci când
materialul de reproducere este adus şi instalat pe suprafaŃa de regenerare de către om
Speciile forestiere au capacitate de regenerare pe cale naturală, uneori însă această
capacitate nu depinde doar de producerea şi diseminarea seminŃelor ci şi de condiŃiile de mediu
Regenerarea naturală a pădurilor se impune ori de câte ori de câte ori este posibilă şi
asigură arborete de valoare, de mare productivitate.
Există situaŃii în care este necesar ca arboretele să fie regenerate pe cale artificială şi anume:

arborete de molid în care, datorită pericolului doborâturilor de vânt se aplică
tratamente bazate pe regenerare artificială;

arborete brăcuite, degradate, de productivitate redusă;

arborete derivate;

arborete calamitate: doborâturi de vânt, incendii, uscare în masă.
Un caz particular este al terenurilor în care vegetaŃia lemnoasă nu există ci trebuie instalată,
caz în care nu putem vorbi de regenerare artificială ci de crearea unei păduri.
În toate aceste situaŃii se impune intervenŃia omului, adică instalarea artificială a arboretelor
folosind ca materia de reproducere seminŃele sau puieŃii (în unele situaŃii se recurge şi la altoaie,
butaşi sau marcote).
Obiectul împăduririlor îl constituie vegetaŃia lemnoasă creată artificial. După Damian
(1978), obiectul împăduririlor este pădurea artificială sau cultura forestieră.
Scopul împăduririlor îl reprezintă instalarea artificială a vegetaŃiei forestiere lemnoase acolo
unde nu este posibilă instalarea ei naturală.
ImportanŃa împăduririlor derivă din faptul că, pe cale artificială pădurea poate fi instalată în
cele mai variate condiŃii staŃionale, adoptând scheme şi compoziŃii diverse.
Lucrarea de faŃă abordează problemele legate de producerea materialului forestier de
împădurire (seminŃe, puieŃi, butaşi, altoaie, marcote), material necesar în vederea instalării
culturilor forestiere.

2. Legătura împăduririlor cu alte discipline

Împăduririle nu au constituit dintotdeauna o ramura aparte a ştiinŃelor silvice.

Disciplina s-a desprins din silvicultura generală şi s-a impus ca ştiinŃă aplicată în rândul altor
discipline silvice. Principalele probleme ale disciplinei de împăduriri sunt:
- producerea materialului seminologic şi de plantat;
- cultura şi extinderea speciilor repede crescătoare şi de valoare economică
ridicată;
- instalarea culturilor forestiere;
- reconstrucŃia eologică a arboretelor degradate.
Împăduririle prezintă legături cu o serie de alte discipline şi anume: Pedologia, Meteorologia,
Fiziologia plantelor lemnoase, Dendrologia, Ecologia forestieră, Genetica şi ameliorarea
plantelor lemnoase, Tipologia pădurilor şi a staŃiunilor forestiere, Mecanizarea lucrărilor silvice:
- cunoştiinŃele de Pedologie sunt importante deoarece deoarece solul reprezintă
sursa de aprovizinare cu substanŃe nutritive a speciilor lemnoase.

4
- Meteorologia studiază factorii climatici, factori cu rol determinant în procesele
care au loc în viaŃa plantelor lemnoase în toate etapele de dezvoltare a acestora;
- în vederea instalarii culturilor forestiere este necesară cunoaşterea proceselor
fiziologice care stau la baza creşterii şi dezvoltării plantelor lemnoase precum şi
a proceselor care condiŃionează rezistenŃa lor la acŃiunea factorilor de mediu
nefavorabili;
- informatii legate de particularităŃile biologice, de răspândirea şi modul de viaŃă
a plantelor lemnoase sunt oferite de Dendrologie;
- legătura dintre plante şi mediul lor de viaŃă este studiată de Ecologia forestieră.
CunoştiinŃele de ecologie sunt necesare atunci când se recurge la instalarea
speciilor lemnoase în afara arealului natural.
- sporirea capacităŃii de producŃie a culturilor forestiere face obiectul Geneticii şi
ameliorării plantelor lemnoase;
- la baza criteriilor de alegere şi asociere a speciilor stau Tipologia pădurilor şi a
staŃiunilor forestiere;
- mecanizarea lucrărilor silvice, atât în ceea ce priveşte obŃinerea materialului de
reproducere cât şi instalarea culturilor forestiere sunt studiate de disciplina
Mecanizarea lucrărilor silvice.

3. Materiale forestiere de reproducere

3.1. Terminologie

Material de - sursa din care se obŃine material forestier de reproducere;

bază
Arbore-sursă - arbore izolat sau dintr-un arboret nedeclarat ca material de
bază din care se recoltează seminŃe ori părŃi de arbore;
Arboret - SuprafaŃă de pădure de minim 0,25ha omogenă din punct
de vedere staŃional, biometric, funcŃional, al folosinŃei şi
care reclamă aceleaşi măsuri de gospodărire;
PărinŃi de - arbori din care se obŃin descendenŃi pe cale sexuată (prin
familii polenizare) cu care ulterior se înfiinŃează plantaje;
Clona - totalitatea arborilor (rameŃi) obŃinuŃi dintr-un singur
arbore (ortet) prin înmulŃire vegetativă (butăşire, altoire,
micropropagare, lăstărire etc.);
Plantaj - cultura forestieră constituită din arbori proveniŃi din mai
(livada multe clone sau familii cu scopul de a produce cantităŃi
seminceră) mari de seminŃe uşor de recoltat;
Material - material biologic vegetal prin care se realizează
forestier de reproducerea arborilor importanŃi pentru scopurile
reproducere forestiere. Este format din:
- seminŃe
- părŃi de plante:
 folosite ca atare: lujeri, butaşi, muguri, rădăcini,
lăstari;
 folosite în micropropagare: explante sau
embrioni pentru producerea de puieŃi forestieri
- puieŃi (obŃinuŃi din seminŃe, părŃi de plantă sau din
regenerări naturale)
Arboret - arboretul regenerat pe cale naturală (ca şi arboretele care l-

5
 autohton au precedat pe aceeaşi suprafaŃă) sau artificială (cu
material obŃinut din arboretul care a existat anterior pe
respectiva suprafaŃă sau din arboretele autohtone
limitrofe);
Arboret - arboret autohton sau artificial creat cu material de
indigen reproducere având originea în aceeaşi regiune de
provenienŃă;
Origine* - locul de unde provine materialul forestier de reproducere
din care s-a constituit arboretul
 pentru arboretul autohton – locul unde se găseşte
arboretul;
 pentru arboretul neautohton – locul din care a fost
recoltat materialul forestier de reproducere din
care s-a creat arboretul;
Se identifică prin nominalizarea unităŃilor teritoriale de
amenajament (ocol silvic, unitate de bază (producŃie), unitate
amenajistică.)
Originea arboretului poate fi cunoscută sau nu.
ProvenienŃa* - locul în care se găseşte un arboret;
Regiunea de - SuprafaŃa sau gruparea de suprafeŃe cu condiŃii ecologice
provenienŃă relativ uniforme şi în care arboretele au caracteristici
fenotipice sau genetice similare;

* NoŃiunile de origine şi provenienŃă a materialului forestier de reproducere nu trebuie

confundate cu noŃiunile de origine şi provenienŃă a arboretului cunoscute din Silvicultură:
 originea arboretului poate fi naturală sau artificială;
 provenienŃa arboretului poate fi din sămânŃă, din lăstari de tulpină sau de rădăcină
(drajoni) sau mixtă (din sămânŃăşi din lăstari).

3.2. Surse de materiale forestiere de reproducere

În vederea instalării vegetaŃiei forestiere pe cale artificială este nevoie de cantităŃi mari de
seminŃe, de cea mai bună calitate. Calitatea seminŃelor alături de condiŃiile de mediu favorabile
stau la baza reuşitei culturilor forestiere.
Programul de selecŃie al arboretelor sursă de seminŃe a început în România anul 1962 şi s-a
derulat în mai multe etape
În etapa I, 1962-1965, s-au selectat aproximativ 5060 arborete pure sau amestecate, cu o
suprafaŃă de circa 120 mii ha din care 85 mii ha suprafaŃă efectivă a speciilor pentru care au fost
selecŃionate. Aceste arborete au fost clasificate în arborete sursă de seminŃe de categoria A şi B:

arborete - surse de seminŃe de categoria A (plus), arborete care au avut un caracter
permanent şi trebuiau excluse de la tăiere pentru a fi ulterior transformate în rezervaŃii
de seminŃe.
• Arborete naturale deosebit de valoroase
• Arborete artificială de productivitate şi calitate excepŃională

Arborete -surse de seminŃe de categoria B (normale) care se exploatau normal la vârsta
exploatabilităŃii şi în care s-au încadrat celelalte arborete apte pentru a se recolta
seminŃe.

6
 În etapa a II-a, 1972-1973, s-a recurs la revizuirea arboretelor selectate anterior, fiind păstrate
ca arborete surse de seminŃe circa 4100 de arborete din care circa 3000 arborete de răşinoase cu o
suprafaŃă de 110 mii ha
În etapa a III-a, 1976-1978 s-a făcut o nouă selecŃie a acestor arborete păstrându-se arborete
în suprafaŃă de 65.000 ha din care 30.915 foioase şi 34.374 răşinoase.
După anul 1990, în Ńara noastră existau circa 2900 arborete surse de seminŃe în suprafaŃă de
aproximativ 60.000 ha din care 33 mii ha răşinoase şi 27 mii ha foioase suprafeŃe raportate ca
rezervaŃii de seminŃe adică arborete pentru care s-a recurs la

Alegerea semincerilor.
Alegerea semincerilor s-a făcut după caracterele fenotipice ale arborilor plecând de la
ideea că exemplarele cu cele mai bune însuşiri fenotipice sunt superioare şi din punct
de vedere genetic. Într-un arboret echien semincerii sunt arborii ce cele mai mari
dimensiuni (diametru, înălŃime), sănătoşi, cu tulpina dreaptă, verticală, elagată pe o
înălŃime mare, coroana îngustă, simetrică, cu frunziş abundent şi sănătos, cu lujerul
terminal neînfurcit. În categoria semincerilor se aleg mai întâi arbori cu creşteri
excepŃionale, conformaŃie bună, lemn de calitate superioară - arbori cunoscuŃi sub
denumirea de arbori plus.

Rărirea arboretului.
Constituirea rezervaŃiei de seminŃe a presupus realizarea desimii optime favorabile
proceselor de înflorire şi fructificare. Pentru majoritatea speciilor desimea optimă este
de 0,6 iar pentru cele expuse doborâturilor de vânt de 0,8. Rărirea arboretului costă în
extragerea arborilor care nu au fost aleşi ca seminceri în una sau mai multe reprize.
Mai întâi se aleg arborii din clasele IV şi V Kraft cei care fac obiectul tăierilor de igienă,
apoi cei care nu care nu au fost aleşi în rândul semincerilor, arbori situaŃi în etajul
dominat, cu coroane puternic dezvoltate astfel încât arborii aleşi să aibă o distribuŃie
cât mai uniformă. Este de preferat ca în arboretele amestecate toate exemplarele speciei
pentru care s-a constituit rezervaŃia de seminŃe şi care nu au fost alese ca seminceri să
fie extrase.

Crearea unei benzi izolatoare.
În vederea împiedicării contaminării semincerilor cu polen străin este necesară crearea
unei benzi izolatoare de 300-1000 m (în funcŃie de specie) din care se extrag toŃi
arborii necorespunzători din punct de vedere fenotipic pentru a evita contaminarea
semincerilor cu polen străin, inferior din punct de vedere genetic.
În contextul integrării României în Uniunea Europeană şi ca urmare a prevederilor Directivei
Consiliului Europei referitor la materialul forestier de reproducere s-a recurs la clasificarea
materialelor forestiere de reproducere:
- material de reproducere din „sursă identificată”
- material de reproducere „selecŃionat”
- material de reproducere „calificat”
- material de reproducere „testat”

3.2.1. Material de reproducere din sursă identificată

Materialul de reproducere din sursă identificată este obŃinut din material de bază care
trebuie să îndeplinească următoarele cerinŃe:
- să fie un arbore sursă sau un arboret;
- să fie indigen/autohton.

7
 3.2.2. Material de reproducere „selecŃionat

Materialul de reproducere „selecŃionat” este materialul forestier de reproducere obŃinut

din material de bază selecŃionat fenotipic. Materialul de bază trebuie să îndeplinească
următoarele cerinŃe:
- să fie un arboret;
- să fie autohton/indigen sau neautohton/neindigen dar cu caracteristici
fenotipice deosebit de valoroase;
- să fie izolat faŃă de polen străin. Arboretul trebuie să fie situat la o distanŃă
suficient de mare de arborete formate din aceeaşi specie cu caracteristici
inferioare sau din specii înrudite susceptibile la hibridare În cazul în care
condiŃia de izolare nu este îndeplinită este necesară crearea unei benzi
izolatoare de 300-400 m din care să se extragă arborii fenotipic inferiori din
aceeaşi specie sau din specii înrudite susceptibile la hibridare.
- numărul de arbori din arboret sau din grupele de arbori din specia pentru care
se constituie materialul de bază (cazul arboretelor amestecate)să fie suficient de
mare pentru a obŃine interfecundarea. În cazul speciilor dioice proporŃia dintre
exemplarele femele şi mascule să fie de circa 2:3.
- SuprafaŃa minimă să fie de 3ha iar numărul semincerilor să fie de minim
50/ha.
- consistenŃa să fie de 0,6, cu excepŃia arboretelor sensibile la doborâturile de vânt
pentru care consistenŃa se impune a fi de 0,8.
- vârsta arborilor trebuie să permită evaluarea pe baza criteriilor impuse pentru
selecŃie;
- arboretul să fie omogen, arborii cu caracteristici inferioare trebuie eliminaŃi
- arboretele trebuie să evidenŃieze adaptabilitatea lor faŃă de condiŃiile ecologice
specifice regiunii de provenienŃă
- arboretele să fie sănătoase şi să manifeste rezistenŃă la dăunători
- producŃia de lemn să fie superioară mediei pentru condiŃii ecologice similare.
- calitatea lemnului să fie superioară iar acest lucru se realizează prin admiterea
unor procente maximale în ceea ce priveşte înfurcire (20%) şi fibra tors (10%) -
la foioase; respectiv trunchiuri cilindrice, elagate pe minim 60%, număr mic de
ramuri în verticil şi inserat sub un unghi de 900 la răşinoase.

3.2.3. Material de reproducere „calificat”

Materialul de reproducere „calificat” este materialul forestier de reproducere obŃinut din

material de bază care poate fi constituit din plantaje, părinŃi de familii, clone sau amestecuri de
clone netestate sau în curs de testare.
Materialul de bază trebuie să îndeplinească următoarele cerinŃe:
- Vârsta arborilor trebuie să permită evaluarea pe baza criteriilor impuse pentru
selecŃie.
- Arboretul să fie omogen, arborii cu caracteristici inferioare trebuie eliminaŃi
- Arboretele trebuie să evidenŃieze adaptabilitatea lor faŃă de condiŃiile ecologice
specifice regiunii de provenienŃă
- Arboretele să fie sănătoase şi să manifeste rezistenŃă la dăunători
- ProducŃia de lemn să fie superioară mediei pentru condiŃii ecologice similare.
- Calitatea lemnului să fie superioară iar acest lucru se realizează prin admiterea
unor procente maximale în ceea ce priveşte înfurcire (20%) şi fibra torsă (10%) -
la foioase; respectiv trunchiuri cilindrice, elagate pe minim 60% , număr mic de
ramuri în verticil şi inserat sub un unghi de 900 la răşinoase.

8
 - În cazul plantajelor trebuie respectate cerinŃele impuse şi instalarea şi
conducerea plantajelor.

3.2.4. Material de reproducere „testat”

Materialul de reproducere „testat” este material de reproducere de calitate superioară

obŃinut din materiale de bază care pot fi: arborete, plantaje, părinŃi de familii, clone sau
amestecuri de clone. Superioritatea acestui material trebuie să fi fost demonstrată prin culturi
comparative sau prin estimări rezultate din evaluarea genetică a materialului de bază.
Materialul de bază trebuie să îndeplinească următoarele cerinŃe:
- cele specifice materialului de bază „selecŃionat” sau „calificat” după caz;
- testarea se va avea în vedere caracterele specifice; pondere mare se va acorda
adaptării, creşterii şi rezistenŃei la dăunători şi boli.

3.2.5. Plantaje

Plantajele, cunoscute şi sub denumirea de livezi semincere, sunt culturi forestiere cu rol de
producerea a seminŃelor genetic ameliorate.
Avantajele plantajele:
- surse de seminŃe cu însuşiri genetice superioare;
- fructificaŃia are loc mai devreme (1-15 ani de la instalare, în funcŃie de specie);
- frecvenŃă mare a fructificaŃiei;
- producŃie mare de seminŃe;
- talie redusă a exemplarelor şi prin urmare uşurinŃă în recoltare.
Ameliorarea genetică se realizează prin selecŃia şi încrucişarea arborilor superiori (arbori plus).
Încrucişarea arborilor plus are loc:
- în plantaje de clone. Acestea se obŃine prin multiplicarea vegetativă a arborilor
cu ajutorul altoaielor, exemplarele obŃinute fiind copii vegetative a arborilor
plus de la care provin.
- în plantaje de familii. Acestea se obŃin prin multiplicarea generativă, prin
seminŃe, ca urmare a polenizării libere sau controlate. Se disting:
- plantaje de descendenŃe materne. Se creează din sămânŃă liber
fecundată provenită de la mai mulŃi arbori plus care se amestecă.
La vârsta primei fructificaŃii se recurge la o rărire a exemplarelor
din plantaj în favoarea celor mai buni indivizi (semifraŃi) – selecŃie
de descendenŃe materne.
- plantaje de familii cu repetiŃii. Se creează ca urmare a polenizării
controlate, cu polen recoltat de la mai mulŃi arbori plus, amestecat
şi apoi folosit la polenizarea arborilor.
- plantaje de descendenŃe biparentale. Se creează prin polenizare
controlată dar fără a amesteca polenul recoltat de la arbori plus.
DescendenŃele au prin urmare părinŃi cunoscuŃi, sunt deci fraŃi
buni.
Plantajele de clone sunt plantajele care asigură obŃinerea câştigului genetic în cel mai
scurt timp.
PlantaŃiile semincere de familii sunt de regulă plantajele care asigură cele mai mari
câştiguri genetice şi au o longevitate superioară. Dintre acestea plantajele de descendenŃe
biparentale sunt superioare plantaŃiilor semincere de descendenŃe materne.
Plantajele de familii au însă şi o serie de dezavantaje:
- fructificaŃia are loc la vârste mai mari;

9
 - menŃinerea taliei reduse a arborilor este dificilă;
- tratamentele de stimulare a fructificaŃiei sunt greu de realizat;
- în cazul plantajelor de descendenŃe materne, fecundarea, nefiind controlată, se
poate face şi cu polen genetic inferior;
- costurile sunt mari.
La instalarea plantajelor forestiere trebuie avute în vedere câteva aspecte:
- plantajele se instalează în staŃiuni de bonitate mijlocie-superioară, pe soluri
fertile. Climatul trebuie să fie mai blând decât climatul în care vegetează specia
aleasă.
- Alegerea terenului. La alegerea terenului se are în vedere ca pe o bandă de 600-
1000m lăŃime să nu se găsească arbori din aceeaşi specie cu cea din care se
instalează plantajul, adică plantajul trebuie izolat de sursele de polen genetic
inferior.
- Mărimea suprafeŃei plantajului. Se recomandă instalarea plantajelor pe suprafeŃe
mai mari de 3-5 ha. SuprafaŃa unui plantaj depinde de cantitatea de seminŃe ce
se preconizează a se recolta; în acelaşi timp este necesar să se asigure şanse
egale de polenizare între clonele şi familiile unui plantaj eliminându-se în
acelaşi timp riscul autopolenizării.
- Instalarea propriu-zisă a plantajului. Premergător instalării culturii forestiere este
necesară pregătirea terenului şi a solului. Pregătirea terenului se face prin
curăŃarea acestuia de resturi vegetale şi alte obstacole. Pregătirea solului se face
prin desfundarea acestuia la adâncimea de 30-40 cm şi menŃinerea acestuia sub
formă de ogor negru sau cultivat timp de 1 an. Instalarea plantajului constă în
plantarea exemplarelor altoite la distanŃa de 4x4 sau 8x8m în funcŃie de specie
(în cazul instalării plantajelor de clone) sau la distanŃă mai mică de 2-3m în
cazul plantajelor de seminŃe (plantaje ce se răresc ulterior).

Conducerea plantajelor - în vederea obŃinerii de recolte bogate de seminŃe la intervale mici de

timp necesită:
- lucrări de întreŃinere a solului;
- asigurarea aprovizionării de apă în sol;
- tăieri de formare a coroanelor;
- administrarea de îngrăşăminte în vederea stimulării fructificaŃiei;
- folosirea substanŃelor stimulatoare de creştere;
- lucrări de protecŃie împotriva factorilor biotici şi abiotici, etc.

Materialul care stă la baza acestor plantaje nu este testat genetic. Testele de descendenŃă
se fac prin culturi comparative de clone (parcuri de clone) şi culturi comparative de
descendenŃe.
Instalarea unui parc de clone se face prin multiplicarea vegetativă a arborilor iar a unei
culturi comparative de descendenŃe prin multiplicarea generativă a arborilor după care are loc
selecŃia celor mai valoroase exemplare – arbori elită – şi instalarea plantajelor din:
- clone din arbori elită;
- seminŃe de la arbori elită.

10
 II. SeminŃe forestiere
1. Scurt istoric
Consemnarea folosirii seminŃelor forestiere ca material de reproducere în vederea instalării
de culturi forestiere apare în documente administrative datând de la mijlocul sec al XVIII-lea şi
din prima jumătate a secolului al XIX. Folosirea seminŃelor pe scara largă în lucrările de
împădurire a avut loc începând cu a doua jumătate a sec al XIX-lea în toate provinciile
româneşti.
- 1983 în Bucovina funcŃiona o uscătorie de conuri de molid iar până în 1897 s-au
înfiinŃat alte patru;
- 1894, în Moldova la O.S. Bicaz s-a construit prima uscătorie din Principatele
Române;
- 1929 apar primele lucrări referitoare la controlul seminŃelor agricole şi forestiere
şi la regulile internaŃionale pentru controlul seminŃelor;
- 1934, Iuliu Moldovan publică recomandări şi procedee pentru recoltarea şi
conservarea seminŃelor;
- 1936 C. ChiriŃă publică lucrări despre provenienŃa seminŃelor utilizate în culturi
forestiere şi recomandă folosirea seminŃelor indigene;
- 1948 Lupe precizează principiile şi metodele de stabilire a calităŃii seminŃelor;
- 1950 primele reglementări de folosire în cultură a materialelor de împădurire
prin elaborarea „InstrucŃiunilor provizorii asupra mişcării materialului de
împădurire între diferite unităŃi forestiere”;
- 1953 Spârchez, 1960 Benea, 1969 Enescu fac precizări legate de constituirea şi
conducerea rezervaŃiilor de seminŃe;
- 1954 au fost publicate instrucŃiuni definitive de raionare a transferului
materialuluide împădurire (Paşcovschi, S. şi col.);
- 1957 se întocmesc standardele pentru calitatea seminŃelor forestiere;
- 1960, 1969 Enescu aduce precizări legate de selecŃia individuală a celor mai
valoroşi arbori;
- 1965 se înfiinŃează Centrul de conservare a seminŃelor de răşinoase Braşov;
- 1967 apar primele elemente legate de certificarea materialului de împădurit
(Enescu);
- 1973 apariŃia HărŃii vegetaŃie Romîniei (DoniŃă N. şi Roman) care a stat la baza
stabilirii unităŃilor teritoriale de recoltare a seminŃelor şi de utilizare în cultură a
materialelor forestiere de reproducere;
- 1974 are loc delimitarea zonelor de recoltare pe principii moderne ale geneticii
şi ecologiei (Enescu, V. şi col)
- s-au publicat numeroase lucrări de sinteză despre seminŃele forestiere sub
forma de instrucŃiuni (1948,1953, 1959, 1961, 1988, 2000), de lucrări monografice
(Enescu, 1956 şi 1968) şi manuale (Damian, 1969 şi 1979).

2. NoŃiuni privind morfologia fructului şi a seminŃei

La baza înmulŃirii plantelor lemnoase stau seminŃele forestiere. Germinarea seminŃelor şi

răsărirea plantulelor sunt faze importante în procesul de regenerare a pădurii fie că este vorba
de regenerarea naturală a acesteia fie de obŃinerea puieŃilor în pepinieră. In acest scop,
considerăm necesare reluarea câtorva cunoştinŃe privind morfologia fructului şi seminŃei.

La angiosperme elementele unei flori complete sunt:

11
 - Receptacul (axa florală) – porŃinea superioară a pedicelului pe care se prin
învelişurile florale, androceul şi gineceul;
- Periantul (învelişurile florale) – reprezentat de caliciu (totalitatea sepalelor) şi
corolă (totalitatea petalelor);
- androceul – totalitatea staminelor, reprezintă organul masculin al florii;
- gineceu – totalitatea carpelelor dintr-o floare(constituit din ovar, stil, stigmat)
reprezintă organul femel.
Se disting următoarele tipuri de flori:
- unisexuate, atunci când sunt prevăzute fie cu androceu fie cu gineceu;
- hermafrodite, prevăzute atât cu androceu cât şi cu gineceu.
Din punct de vedere al modului de dispunere a florilor pe arbori distingem:
- arbori monoici – pe acelaşi exemplar se găsesc flori unisexuate, mascule şi
femele separate între ele;
- arbori dioici – florile unisexuate mascule şi femele se găsesc pe arbori diferiŃi;
- arbori poligami – pe acelaşi exemplar se întâlnesc flori unisexuate şi flori
hermafrodite.
La gimnosperme, florile au o structură simplă, sunt în majoritate unisexuat monoice şi nu au
înveliş floral
- florile mascule sunt formate din numeroase stamine solziforme aşezate spiralat
pe un ax comun (conuri);
- florile femele sunt formate din numeroşi solzi carpelari, nesudaŃ,i dispuşi
spiralat în jurul unui ax (strobil sau galbul).

Fructul se formează în urma procesului de fecundare, prin transformarea ovarului. El se

compune din:
- pericarp (exocarp) – epiderma;
- mezocarp - partea cărnoasă;
- endocarp - partea lignificată (sămânŃa propriu zisă)
care provine din transformarea ovulului şi se compune
din:
• tegument (coaja seminŃei);
• endosperm (substanŃele nutritive de rezervă);
• embrion (partea vie a seminŃei)

Clasificarea fructelor:
1. după modul de formare
a. fructe veritabile - când pereŃii fructului s-au format din
pereŃii ovarului;
b. fructe false - când la formarea fructului participă şi
alte părŃi ale florii;
2. după provenienŃă:
a. fructe simple - provenite dintr-un singur pistil;
b. fructe compuse - provenite din transformarea unei
inflorescenŃe.
3. după consistenŃa pericarpului:
a. fructe uscate (cu pericarp tare, uscat)
i. dehiscente - care se deschid la maturitate
1. capsula - cu una sau mai multe loji în care stau seminŃe (liliac,
lămâiŃă);
2. folicula - cu deschidere pe linia de sudură a carpelei, de sus în jos,
în partea opusă nervurii mediane şi care prezintă mai multe
seminŃe într-un singur cuib;

12
 3. păstaia - cu deschidere fie de-a lungul nervurii mediane fie de-a
lungul liniei de sudură a carpelei rezultând două valve şi care
prezintă mai multe seminŃe într-o singură lojă (salcâm, glădiŃă);
4. silicva – fruct cu deschidere in două valve (cu două loji);
ii. indehiscente - care nu se deschid la maturitate
1. achena (nucula) – prezintă un înveliş exterior numit cupă şi o
singură sămânŃă;
2. samara – cu pericarpul sub formă de aripioară (frasin, ulm);
3. bisamare (disamara) – cu două aripioare (paltini, jugaştri, arŃar
tătăresc)
b. fructe cărnoase (cu pericarp moale, cărnos)
i. dehiscente
1. capsula cărnoasă – cu pericarp cărnos ce se desface în două valve
(castan porcesc)
ii. indehiscente
1. baca – fruct cu o singură lojă şi mai multe seminŃe (coacăz);
2. drupa – fructe cu o singură lojă şi o singură sămânŃă (cireş, prun).

Fig. 2-1 Tipuri de fructe şi conuri

a – păstaie dehiscentă (caragană); b – păstaie indehiscentă
(soforă); c – foliculă (spirea); d – fruct multiplu (zmeură); e –
fruct compus (platan); f – bacă (agriş); g – drupă indehiscentă
(cireş); h – drupă dehiscentă (migdal pitic); i – achenă (salcie); j
– fruct fals sau poamă (măr); k – achenă (alun); l – samară
(ulm); m – samară (frasin); n – disamară (paltin de câmp); o –
galbul (tisă); p – con (Tsuga) ( din Purceleanu după I.
GrinŃescu, )

3. Procesul de fructificare la speciile lemnoase

Aspecte generale

De-a lungul vieŃii plantelor lemnoase se disting mai multe etape ale dezvoltării acestora:
- etapa embrionară. Începe de la fecundarea celulei ou şi se încheie cu
dezvoltarea completă a embrionului în sămânŃă. Această etapă durează un an,
cu câteva excepŃii: cer şi pini -2 ani; ienupăr -3 ani.
- etapa tinereŃii. Începe odată cu germinarea seminŃelor şi răsărirea plantulei şi se
încheie cu formarea organelor de reproducere.
În cadrul acestei etape se disting mai multe faze:
- faza de plantulă – se întinde pe perioada unui sezon de vegetaŃie, de la
răsărire până la sfârşitul primului sezon de vegetaŃie;
- faza dezvoltări individuale – din al doilea an de viaŃă până la constituirea
stării de masiv;
- faza dezvoltării în masiv – o dată cu constituirea stării de masiv şi până
la formarea mugurilor floriferi.

13
 - etapa maturităŃii. Începe odată cu formarea organelor de reproducere şi se
încheie cu intrarea arborelui într-o stare avansată de decrepitudine.
- etapa bătrâneŃii. Începe cu intrarea arborelui starea de decrepitudine şi se
încheie cu moartea plantei.
Fructificarea plantelor lemnoase este legată de trecerea acestora în etapa maturităŃii.
Maturarea plantelor are loc la vârste diferite în funcŃie de specie iar în cadrul aceleiaşi specii
diferă în funcŃie de condiŃiile staŃionale şi de poziŃia arborilor în structura verticală a
arboretului. De remarcat faptul că în cazul arborilor izolaŃi, vârsta la care are loc fructificaŃia
este mai redusă datorită condiŃiilor mai bune de lumină (şi posibil de nutriŃie).

Speciile repede crescătoare cu temperament de lumină ajung de regulă mai repede la

maturitate şi deci fructifică la vârste mai mici comparativ cu speciile mai încet crescătoare, cu
temperament de umbră.
Cu cât condiŃiile staŃionale sunt mai favorabile cu atât maturarea plantelor se produce
mai repede şi deci fructificaŃia are loc la vârste mai mici.
În tabelul de mai jos (tabelul 3-1) se redau vârstele şi periodicitatea fructificaŃiei la câteva specii
forestiere.
Tabelul 3-1
Vârstele şi periodicitatea fructificaŃiei la speciile forestiere
(după Damian, I. 1978)
Specia Fructifică la vârsta de …. Ani Periodicitatea în ani
Izolat În masiv
Molid 30-40 50-60 3-5
Brad 30-40 50-60 2-3
Duglas 20-25 30-50 2-3
Pin strob 20-25 30-50 4-5
Pin silvestru 10-15 30-40 2-3
Larice 15-20 25-35 3-5
Fag 40-50 60-80 4-6
Gorun 45-55 60-70 4-6
Stejar 25-35 50-60 3-8
Frasin 20-25 35-40 2-3
Paltin 15-25 30-50 2-3
Tei 15-20 20-30 2-3
Anin 10-15 20-30 1-3
Salcâm 5-7 10-20 1-2
Ulm 10-15 20-30 anuală
Mesteacăn 10-15 20-30 anuală
Plop 10-15 - anuală
Salcie 5-15 - anuală

În cazul plantajelor vârsta la care are loc fructificaŃia arborilor este mult mai redusă în special în
plantajele de clone, acolo unde exemplarele păstrează capacitatea de producŃie a arborilor de
unde au fost recoltate altoaielor (Tabelul 3-2).
Un rol important în procesul de fructificare îl au o serie de factori externi:
- lumina;
- temperatura;
- umiditatea din sol şi din atmosferă
- solul
- factorii biotici

14
 Lumina. Creşterea vegetativă a plantelor precum şi formarea organelor de reproducere
au loc doar în prezenŃa luminii. În condiŃii de lumină insuficientă plantele nu fructifică sau au o
fructificaŃie slabă. Stimularea fructificaŃiei se poate face prin intervenŃiile în arboret , prin
lucrările de rărire.

Tabelul 3-2
Cifre estimative privind producŃia de seminŃe la plantaje de clone
(după Bouvarell, P., 1963, şi alŃi autori).
Specia Vârsta la care începe Vârsta primei recolte ProducŃia la hectar -
fructificaŃia – ani cu caracter de kg
producŃie – ani
Molid 5-8 10-12 15-20
Brad 5-8 15 100-250
Duglas 5-8 10 10-15
Larice 3-6 10 20-35
Pin silvestru 1-3 8 15-20
Pin negru - 10 25-40
Anin 1-2 - 40-50
Frasin 3-4 - 50-100
Stejar 2-3 - 100-300

Temperatura. Formarea mugurilor floriferi este condiŃionată de o temperatură mai

ridicată decât formarea mugurilor foliari. Temperaturile foarte ridicate (de peste 350C) au însă
efecte negative asupra procesului de fructificare. Astfel în verile foarte călduroase şi secetoase
fructele pot să cadă înainte de dezvoltarea lor normală. Efecte negative au şi îngheŃurile târzii
care au loc în timpul înfloririi şi care pot duce la distrugerea florilor.
Umiditatea din sol şi atmosferă. Ploile abundente şi reci încetineşte diferenŃierea mugurilor
floriferi, fecundarea florilor iar precipitaŃiile sub formă de grindină duc la distrugerea florilor şi
fructelor. Verile calde şi secetoase sunt urmate de regulă de un sezon cu fructificaŃie abundentă.
Solul. FructificaŃia plantelor lemnoase este strâns legată de fertilitatea solurilor, astfel
fructificaŃia este abundentă la plantele lemnoase care cresc pe soluri fertile comparativ cu
plantele lemnoase care cresc pe soluri sărace.
Factorii biotici. Insectele şi ciupercile au efecte negative atât asupra creşterii plantelor
lemnoase cât şi asupra fructificaŃiei.
Factorii externi determină ani cu fructificaŃie abundentă - ani de sămânŃă, ani cu
fructificaŃie redusă – ani de stropeală, precum şi ani complet lipsiŃi de fructificaŃie.

Fenofazele proceselor de creştere vegetativă şi de reproducere

Faza de maturitate a plantelor lemnoase începe cu formarea primelor organe de

reproducere şi se încheie cu intrarea acestora în starea de decrepitudine, stare în care cantitatea
de biomasă asimilată este mai redusă decât cantitatea de biomasă pierdută prin dezasimilaŃie.
În această fază au loc atât procese de creştere vegetativă cât şi procese de formare a organelor
de reproducere.
A. Creşterea vegetativă. Are loc în sezonul de vegetaŃie şi se disting patru fenofaze:
Prima fenofază începe o dată cu umflarea mugurilor foliari şi se încheie
cu apariŃia primei frunze.
A doua fenofază începe cu apariŃia primei frunze şi se încheie atunci când
lujerii au atins un maximum de creştere.

15
 A treia fenofază începe odată ce lujerii au atins maximum de creştere
şi durează până la formarea mugurelui terminal.
A patra fenofază începe cu formarea mugurelui terminal şi se încheie
cu căderea frunzelor.
B. Formarea organelor de reproducere procesul se întinde pe 1-2-3 ani în funcŃie de specie. Se
disting patru fenofaze:
Prima fenofază se referă la diferenŃierea mugurilor floriferi. Această fenofază
are loc în anul anterior înfloririi şi este strâns legată de existenŃa în cantităŃi
suficiente a substanŃelor nutritive
A doua fenofază o reprezintă înfloritul şi fecundarea. Perioada în care se
produce această fenofază depinde de specie şi de condiŃiile staŃionale.
Cele mai multe specii înfloresc la începutul sezonului de vegetaŃie, la
temperaturi mai mari de 100C. Unele specii înfloresc la sfârşitul
primăverii - începutul verii (salcâm, tei).
A treia fenofază este reprezentată de creşterea fructelor. Această fenofază
se caracterizează printr-un consum intens de substanŃe asimilate de plante.
A patra fenofază constă în coacerea fructelor şi maturaŃia seminŃelor.
Se caracterizează de asemenea printr-un consum intens de substanŃe.
Speciile cu fructe şi seminŃe mici pentru a căror formare nu sunt necesare cantităŃi mari
de substanŃe şi la care procesul de formare şi coacere a fructelor precum şi de maturare a
seminŃelor se desfăşoară într-un interval de timp scurt (1- 2 luni) fructifică de regulă anual şi
abundent. După coacerea fructelor şi diseminarea seminŃelor plantele dispun de timpul
necesar pentru acumularea de substanŃe necesare diferenŃierii mugurilor floriferi.
Speciile cu fructe şi seminŃe mari consumă pentru coacerea şi maturarea acestora nu
doar rezervele de substanŃă acumulate în anul anterior ci şi substanŃele sintetizate în anul în
curs. În plus, de cele mai multe ori maturarea seminŃelor acestor specii coincide cu sfârşitul
perioadei de vegetaŃie şi prin urmare plantele nu mai dispun de timpul necesar acumulării
de substanŃe necesare diferenŃierii mugurilor floriferi. Aceasta este cauza periodicităŃii
fructificaŃiei la multe specii forestiere la care se adaugă şi factorii externi.

Cantitatea şi calitatea seminŃelor forestiere

Cantitatea de seminŃe forestiere variază în funcŃie de

- condiŃiile staŃionale;
- structura arboretului;
- vârstă.

Cu cât condiŃiile staŃionale sunt mai favorabile cu atât arborii fructifică mai des şi mai
abundent iar în anii de sămânŃă calitatea seminŃelor este superioară (tabelele 3-3 şi 3-4).

În arboretele din clasele de producŃie superioare fructificaŃia este mai abundentă iar
calitatea seminŃelor mai bună comparativ cu cea a arboretelor din clasele inferioare de
producŃie.
Arborii de vârste mici produc cantităŃi mai mici de seminŃe comparativ cu arbori de
vârste mari. Calitativ însă, seminŃele produse de arbori de vârste mici sunt superioare celor
procese de arbori la vârste înaintate (tabelele 3-3 şi 3-4).
Tabelul 3-3
VariaŃia calităŃii conurilor şi a seminŃelor de pin silvestru în raport cu vârsta arborilor (după
Tolski)
Vârsta arborilor (ani) Greutatea a 100 Nr. seminŃe în 100 Greutatea a 1000
conuri (g) conuri (buc) seminŃe (g)

16
 Până la 50 700-1000 1500-2000 8,0
Până la 80 500-700 2500-3000 7,0
Până la 120 400-500 2000-2500 6,5
Până la 160 100-300 1000-1500 5,5

Tabelul 3-4
InfluenŃa vârstei asupra calităŃii seminŃelor de pin (după V.V. Oghievschi)
Caracteristicile calitative Vârsta arborilor
20 ani 75 ani
Lungimea conurilor, în cm 9,30 8,60
Greutatea a 1000 seminŃe, în g 5,80 5,15
GerminaŃia absolută 97 91

Tabelul 3-5
ProducŃia de seminŃe pure la hectar (din Damian, după V. Enescu)
Specia ProducŃia de seminŃe kg/ha
medie Amplitudinea de variaŃie*
Molid 13 0,2-90
Pin 10 0,02-80
Brad 25 3-10
Larice 15 2-80
Fag 150 5-300
Gorun 300 10-1000
Stejar pedunculat 400 20-1500
Frasin comun 30 15-100
Tei 50 10-20
Paltin de câmp 100 20-225
Salcâm 10 1-20
Anin negru 20 1-40
*Amplitudinea maximă nu reprezintă cifra record

În tabelul de mai sus (tabelul 3-5) sunt prezentate producŃiile de seminŃe (în kg/ha) pentru
câteva specii forestiere.
Cercetările care au fost efectuate au arătat faptul că în general, speciile forestiere cu un areal
larg de răspândire fructifică mai des şi mai abundent în optimul climatic. La limita altitudinală
sau latitudinală a arealului periodicitatea fructificaŃiei creşte iar cantitatea şi calitatea seminŃelor
scade (tabelele 3-6 si 3-7) .
Tabelul 3-6
VariaŃia greutăŃii seminŃelor în raport cu latitudinea
(din Damian, după V.V. Oghievski)
Specia Regiunea din fosta URSS Greutatea a 1000 seminŃe (g)
Nordică – Arhanghelsk 3,8
Pin silvestru Centrală – Moscova 5,8
Sudică – Kiev-harcov 6,3
Nordică – insula Kola 1,8-2,7
Molid Centrală – Leningrad 5,0
Sudică – Europa centrală 0,8 şi mai mult

17
 Tabelul 3-7
VariaŃia unor indicatori de calitate a conurilor şi seminŃelor de molid în raport cu altitudinea
locului de provenienŃă (din Damian, după Engler)
Altitudinea - m Lungimea medie a Greutatea medie a Greutatea a 1000
conului (cm) conului (g) seminŃe (g)
500 11,5 24,1 6,9
1000 11,3 24,2 6,0
1400 9,6 20,6 5,3
1800 8,1 12,4 4,8

Cercetările efectuate asupra arborilor individuali arată că arborii din clasele superioare Kraft
dau cea mai mare producŃie de seminŃe de cea mai bună calitate (tabelul 3-8).
Tabelul 3-8
Raportul procentual al producŃiei de seminŃe la arbori de diferite clase Kraft
(după V.V. Oghievschi)
Clasa Kraft I II III IV V
Cantitatea de seminŃe, în % 100 88 8 0,5 0

În cazul în care cantitatea de seminŃe a unui arbore din clasa I Kraft se consideră a fi 100%
atunci producŃia arborilor din clasele III-V Kraft este nesemnificativă.
La acelaşi arbore cantitatea de seminŃe variază în funcŃie de locul din coroană unde s-au format.
Cercetările au arătat că, la pinul silvestru, cantitatea cea mai mare de seminŃe se găseşte în
sectorul vestic mijlociu şi superior al coroanei iar cantitatea cea mai mică în sectorul nordic
inferior. Calitatea seminŃelor este întotdeauna în corelaŃie cu cantitatea acestora (Tabelele 3-9 şi
3-10).

Tabelul 3-9
DistribuŃia conurilor în coroana arborelui de pin
(după I. Damian)
ExpoziŃia Est Sud Vest Nord Valori medii
coroanei
SecŃiunea pe Conuri
verticală a nr % nr % nr % nr % nr %
coroanei
Inferioară 33 4 36 4 45 5 12 1 126 14
Mijlocie 42 5 76 10 100 12 37 5 255 32
Superioară 95 11 106 12 140 19 101 12 442 54
Valori medii 170 20 218 26 285 36 150 18 823 100

18
 Tabelul 3-10
Calitatea conurilor şi a seminŃelor de pin silvestru în funcŃie de poziŃia lor în coroană (după I.
Damian)
ExpoziŃia Est Sud Vest Nord
coroanei
SecŃiunea Greutatea Greutatea Greutatea Greutatea
pe medi a medi a medi a medi a
verticală a ea 1000 ea 1000 ea 1000 ea 1000
coroanei unui seminŃ unui seminŃ unui seminŃ unui seminŃ
con e con e con e con e
(g) (g) (g) (g) (g) (g) (g) (g)
Inferioară 8,9 5,6 8,6 5,9 8,9 6,2 8,7 5,4
Mijlocie 9,8 5,7 9,0 6,3 12,1 6,8 9,5 5,5
superioară 10,6 6,0 11,0 6,5 12,2 6,6 9,8 6,0

Există diferenŃe între seminŃe şi în raport cu poziŃia lor în con. Astfel, seminŃele cele mai bune
sunt localizate în partea centrală şi de vârf a conurilor.
Prin urmare, deşi mai costisitoare, recoltarea conurilor din partea superioară a coroanei este
indicată în vederea obŃinerii de seminŃe cu indicatori superiori de calitate. În acelaşi timp,
extragerea seminŃelor din partea superioară şi mijlocie a conurilor este recomandată aceasta
putându-se realiza prin diminuarea timpului de uscare a conurilor (deschiderea conurilor şi
eliberarea seminŃelor are loc de la vârf la bază).

4. Prognoza şi evaluarea fructificaŃiei.

Cele mai multe specii forestiere nu fructifică anual ci la un interval de mai mulŃi ani. Atât
periodicitatea (numărul de ani la care se produce fructificaŃia) cât şi intensitatea fructificaŃiei
(cantitatea de seminŃe produsă) diferă în funcŃie de specie şi factorii externi. De remarcat că în
cazul speciilor cu fructificaŃie anuală intensitatea fructificaŃiei este diferită.
Cunoaşterea cu anticipaŃie a procesului de fructificaŃiei este necesară pentru:
- recoltarea seminŃelor în vederea producerii materialului de împădurit;
- executarea tăierilor de regenerare.
Cunoaşterea cantităŃii de seminŃe ce se poate recolta, eventual a calităŃii acestora este necesară
în vederea instalării vegetaŃiei forestiere pe cale artificială.

Prognoza fructificaŃiei

Prognoza sau prevederea fructificaŃie este operaŃia de stabilire cu anticipaŃie a procesului de

fructificare. Metodele de prognozare sunt diferite în funcŃie de specie.
1. Analiza inelelor anuale
Anii cu fructificaŃie abundentă se pot deduce din analiza arborilor, prin examinarea
inelelor anuale. Se ştie că în anii cu fructificaŃie abundentă acumularea de biomasă este
mai redusă
2. Cercetarea seminŃişului natural.
Analizând vârsta puieŃilor într-un seminŃiş natural se pot face aprecieri aproximative
asupra periodicităŃii şi intensităŃii fructificaŃiei
3. EvoluŃia factorilor meteorologici

19
Prin analiza factorilor meteorologici în diferite fenofaze se pot face aprecieri asupra prognozei
fructificaŃiei. Cercetările efectuate asupra pinului silvestru din regiunea Leningrad au arătat că
deficitul de umiditate din lunile iulie-august (sau numai în una din aceste luni) a creat condiŃii
favorabile de apariŃie în masă a mugurilor floriferi (în special a florilor femele)
4. ObservaŃii fenologice
Observarea cu ochiul liber sau cu ajutorul binoclului şi aprecierea gradului de încărcare
cu flori-fructe sau conuri a arborilor din masiv şi a celor izolaŃi sau de la liziera pădurii.
Intensitatea fructificaŃiei se exprimă cu ajutorul calificativelor
- foarte bună sau excepŃională, atunci când toŃi arborii izolaŃi şi din masiv sunt
bogat încărcaŃi cu flori sau fructe;
- bună, atunci când arborii izolaŃi şi cei de la lizieră sunt bogat încărcaŃi cu flori
sau fructe iar arborii din masiv sunt moderat încărcaŃi.
- mijlocie, atunci când arborii izolaŃi sau de la lizieră sunt încă bogat încărcaŃi cu
flori sau fructe iar în masiv doar arbori din clasele I şi II Kraft poartă pe vârf
flori sau fructe
- slabă, atunci când arborii izolaŃi sau de la lizieră sunt satisfăcător încărcaŃi cu
flori sau fructe iar în masiv doar arbori cei mai înalŃi poartă pe vârf sporadic
flori sau fructe
- foarte slabă, atunci când florile şi fructele se găsesc în cantitate redusă doar pe
arborii izolaŃi şi cei de la liziera pădurii
Dacă se notează 100% fructificaŃia foarte bună (Wagenknecht) atunci se apreciază cu
- 70-80% fructificaŃia bună,
- 40-60% fructificaŃia mijlocie
- 10-30% fructificaŃia slabă
- 0-10% fructificaŃia foarte slabă
Între intensitatea fructificaŃiei apreciată prin calificative şi cantitatea de conuri produse de un
arbore s-a stabilit o corespondenŃă (vezi tabelul 4-1)

Tabelul 4-1
Cantitatea de conuri la un arbore în raport cu intensitatea fructificaŃiei
(după E. Wagenknecht)
Intensitatea fructificaŃiei Pin Molid
Număr Greutatea Număr Greutatea
de conurilor de conurilor
In calificative %
conuri kg conuri kg
buc buc
Foarte slabă 10 200 1,25 75 2,5
20 400 2,50 150 5,0
Slabă
20 600 3,75 225 7,5
40 800 5,00 300 10,2
Mijlocie 50 1000 6,25 375 12,5
60 1200 7,50 450 15,0
70 1400 8,75 525 17,5
Bună
80 1600 10,00 600 20,0
90 1800 11,25 675 22,5
Foarte bună
100 2000 12,50 750 25,0

20
 5. Metoda lujerilor de probă
Această metodă presupune stabilirea cu precizie a numărului de muguri floriferi, flori femele şi
flori mascule sau fructe, la metru liniar de ramură.
- se aleg 15-20 arbori seminceri;
- se recoltează 60-80 de ramuri cu lungimea de 40-70 cm situate în părŃile
superioare ale coroanei;
- se determină lungimea totală cumulată a ramurilor;
- se numără fructele de pe aceste ramuri;
- se calculează numărul mediu de fructe pe m.l. ramură;
- se apreciază prin calificative intensitatea fructificaŃiei în funcŃie de numărul
mediu de seminŃe, fructe sau conuri (tabelul 4-2);
- se apreciază cantitatea producŃiei de seminŃe.

Tabelul 4-2
Rezultatele obŃinute prin aplicarea metodelor de prognoză şi apreciere cantitativă a fructificaŃiei
(din Enescu, după Tomescu)
Metoda vizuală Metoda ramurilor de probă Aprecierea cantitativă (kg
Gradul de recoltă (nr. de ghinde/1 m de ghindă la 1 ha)
ramură)
Lipsa de fructificaŃie 6 100
FructificaŃie slabă 7-10 200-400
FructificaŃie bună 11-14 500-700
FructificaŃie abundentă 15 800

Evaluarea producŃiei de seminŃe

Aprecierea cantitativă eventual calitativă a producŃiei de seminŃe se poate face prin mai multe
metode.
1. Metoda arborilor de probă. Constă în determinarea producŃiei de seminŃe plecând de la
producŃia unor arbori de probă (arbori medii).
- În arboretul sursă de seminŃe se alege o suprafaŃă de 0,25-0,50 ha în care se
inventariază toŃi arbori din primele două sau trei clase Kraft.
- Se stabilesc arborii medii pentru fiecare clasă Kraft (arbori de probă).
- În suprafaŃa de probă sau în afara acesteia se aleg arbori cu dimensiuni
asemănătoare arborilor de probă în număr de 10% din totalul arborilor
inventariaŃi.
- Se determină cantitatea de seminŃe a fiecărui arbore de probă (se culeg toate
fructele sau conurile şi se cântăresc seminŃele)
- Se determină cantitatea de seminŃe medie pe clase Kraft
- Se determină cantitatea de seminŃe pe fiecare clasă Kraft prin înmulŃirea
numărul de arbori inventariaŃi în suprafaŃa de probă cu cantitatea medie de
seminŃe pe clasă Kraft
- Cantitatea totală de seminŃe pe suprafaŃa de probă se determină ca sumă a
cantităŃilor determinate pentru fiecare clasă Kraft
- Datele se extrapolează la hectar respectiv la suprafaŃa arboretului
Cercetările efectuate de către V.V. Oghievschi arată că între grosimea arborilor
(exprimată prin diametru) şi cantitatea de seminŃe există o corelaŃie de forma
y = ax − b
unde y – cantitatea de seminŃe,
x - diametrul arborelui,
a, b - constante

21
 2. Metoda seminometrelor
Seminometrele au forma unor cutii cu dimensiunea de 1x 1 x 0,25 m, suprafaŃa lor fiind
de 1 m2. Ele se aşează grupat câte 3-4 în acelaşi loc sau uniform distribuite. Se determină
cantitatea de seminŃe adunată în seminometre şi se calculează cantitatea medie de seminŃe
adunată într-un seminometru, adică cantitatea de seminŃe pe m2. Datele se extrapolează la
hectar şi la suprafaŃa arboretului.
Metoda se aplică în cazul seminŃelor de mici dimensiuni şi aripate, seminŃe care de regulă se
dispun uniform pe suprafaŃa arboretului.
Avantaje
- este uşor de aplicat
- este destul de precisă
Dezavantaje
- nu permite diferenŃierea seminŃelor după arborii care le-au produs

3. Metoda suprafeŃelor de probă

Se delimitează pe teren suprafeŃe de 2 x 2 până la 5 x 5 m. SE adună toate seminŃele , se
calculează cantitatea medie de seminŃe pe m2 iar apoi pe hectar, eventual pe suprafaŃa
arboretului.
Metoda se aplică în cazul seminŃelor mari şi grele care nu se aştern uniform pe sol.

5. Recoltarea fructelor şi conurilor

Materialele forestiere de reproducere trebuie recoltate numai din surse de materiale

forestiere de reproducere „identificate”, „calificate”, „selecŃionate” şi/sau „ testate”. Cele mai
utilizate materiale forestiere de reproducere, în silvicultură, sunt seminŃele forestiere. Pentru
obŃinerea unor puieŃi sănătoşi în pepinieră precum şi în culturile forestiere, în cazul instalării
vegetaŃiei forestiere prin semănături directe, o atenŃie deosebită trebuie acordată recoltării
seminŃelor, atât perioadei de recoltare cât şi metodelor folosite.

Epoca de recoltare

Recoltarea fructelor la foioase şi a conurilor la răşinoase are loc după ce seminŃele au

ajuns la maturaŃie şi sunt apte de semănat.
O sămânŃă a ajuns la maturaŃie atunci când:
- embrionul este complet format;
- în cotiledoane sau endosperm sunt acumulate suficiente substanŃe de rezervă;
- este capabilă să germineze în condiŃii favorabile de căldură, umiditate, oxigen.
MaturaŃia seminŃelor forestiere depinde de :
- specie;
- condiŃiile staŃionale.

Perioada de timp de la înflorire până la maturarea seminŃelor diferă de a specie la specie. Astfel,
această perioadă este de:
- câteva săptămâni - plopi, sălcii, ulmi;
- aproximativ 6 luni - molid, brad, stejar, fag;
- al doilea an de la înflorire - cer, stejar roşu, pin.

22
În practică interesează maturarea seminŃelor dar mai ales coacerea fructelor şi conurilor
deoarece, obişnuit se recoltează fructe şi conuri. Coacerea se pune în evidenŃă prin dimensiuni,
forme şi aspecte cromatice.
Distingem specii la care:
- coacerea fructelor precede maturarea seminŃelor (fenomenul de postmaturaŃie):
pini, fag etc. Prin păstrare sau semănare are loc şi maturaŃia seminŃelor nefiind
necesară o pregătire specială a acestora.
- coacerea fructelor este simultană cu coacerea seminŃelor;
- coacerea fructelor urmează maturării seminŃelor: tei, frasin acerinee. În cazul
recoltării „în pârgă” şi a semănării imediate seminŃele răsar imediat, în caz
contrar ele necesită pregătire prealabilă prin stratificare.
Redăm mai jos câteva perioadele la cere se produc maturaŃia seminŃelor şi coacerea fructelor
(tabelul 5-1):

Tabelul 5-1
Perioadele de producere a maturaŃiei seminŃelor şi coaceri fructelor
Specie Data la care are loc coacerea fructelor
şi maturaŃia seminŃelor
Plop
Salcie mai -iunie
Ulm
Cireş
iunie-iulie
Vişin
Tei
Duglas august-septembrie
Pin strob
Brad
Frasin
Stejar septembrie-octombrie
Salcâm
Paltin
Pin silvestru
Pin negru octombrie-noiembrie
Larice
GlădiŃă

Diseminarea naturală constă în:

- desprinderea şi căderea fructelor
- eliberarea din fructe şi împrăştierea seminŃelor
În cazul speciilor cu seminŃe mici (sălcii, plopi, brad) acestea nu pot fi adunate de pe
suprafaŃa solului prin urmare este necesară urmărirea procesului de maturare în vederea
recoltării seminŃelor înainte de diseminare.
În cazul speciilor cu seminŃe mari (stejar, fag, castan), seminŃe care se recoltează de pe
suprafaŃa solului, se aşteaptă diseminarea în masă în vederea recoltării.
În cazul speciilor a căror fructe sau conuri cu seminŃe se menŃin pe arbore, perioada de
recoltare este mare (ajunge chiar la câteva luni).

Recoltarea fructelor şi conurilor

Metoda de recoltare a fructelor şi seminŃe depinde de:

23
 - înălŃimea arborilor seminceri
- mărimea şi forma fructelor sau seminŃelor
- epoca şi modul de diseminare etc.
Recoltarea se poate face:
- de pe suprafaŃa solului;
- de pe arborii doborâŃi;
- de pe arborii în picioare;
- de pe suprafaŃa apei.
Recoltarea de pe suprafaŃa solului .
- în cazul speciilor cu fructe sau seminŃe mari (stejar, fag, nuc, castan) care cad
imediat după coacere şi nu sunt împrăştiate de către vânt.
Terenul se curăŃă în jurul semincerilor iar fructele se adună cu mâna sau cu lopata
de pe suprafaŃa solului;
- la măr, păr, unele specii arbustive fructele şi seminŃele cad ca urmare a
scuturării şi se recoltează de pe suprafaŃa solului
Sub coroana arborilor sau arbuştilor din care urmează a se recolta fructe se
aşeză prelate în vederea uşurări recoltării.
Pentru scuturarea fructelor din arbori de talie mică se poate folosi agregatul
pneumatic.
- unele conuri de răşinoase precum şi fructele tei, frasin, acerinee pot fi desprinse
de pe ramurile purtătoare prin tăierea pedunculilor urmând a fi recoltate
ulterior tot de pe suprafaŃa solului.
Recoltarea de pe arborii doborâŃi:
- se aplică la speciile a căror fructe rămân, după coacere, încă multă vreme pe
ramuri (molid, pin, larice, frasin, acerinee, tei etc.). Se aplică doar în arboretele
ajunse la vârsta exploatabilităŃii, acolo unde se aplică tăieri de regenerare.
Exploatarea parchetelor se va face în anii cu sămânŃă (atunci când avem
fructificaŃie) iar doborârea arborilor se va face în epoca optimă de recoltare.
Fructele şi conurile se culeg cu mâna din coroana arborilor doborâŃi.
Recoltarea de pe arborii în picioare:
- se aplică la speciile a căror fructe sunt mici şi aripate şi pot disemina uşor la
distanŃe mari. Se recurge la această metodă de recoltare în cazul surselor de
materiale forestiere de reproducere selecŃionate, calificate şi testate. În cazul
arborilor cu înălŃimi mari dificultatea apare la urcarea culegătorului în coroana
sau ridicarea lui la nivelul acesteia.
Urcarea pe trunchiul arborelui se poate face cu ajutorul unor dispozitive dintre
care amintim: inelele de frânghie, dispozitivul elveŃian de tip „bicicletă”, scara
de frânghie, scara suedeză.

Inelele de frânghie sunt bucăŃi de frânghie prevăzute la un capăt cu o verigă iar

la celălalt capăt cu un cârlig. De aceste inele se fixează, prin intermediul unor
cârlige, pedale cu ajutorul cărora lucrătorul urcă în arbore. Se fixează primul
inel, apoi cel de-al doilea iar operaŃia se repetă până când lucrătorul ajunge la
înălŃimea dorită. Este obligatorie purtarea centurii de siguranŃă.
Dispozitivul elveŃian de tip „bicicletă” este constituit din doi suporŃi prevăzuŃi
cu pedale la partea inferioară şi o lamă arcuită de oŃel la cea superioară. Cei doi
suporŃi au dimensiuni diferite pentru a compensa diferenŃa de nivel a lamelor
iar diametrul lor poate fi reglat în funcŃie de grosimea arborelui. Cu centura de
siguranŃă fixată, lucrătorul ridică un picior, apoi pe celălalt cu întregul
mecanism şi realizează astfel urcarea pe arbore.
Scara de frânghie. Este uşor de transportat şi manipulat. Fixarea scării de
frânghie se face cu ajutorul unei frânghii de ancorare. Aceasta ajută la ridicarea

24
 scării de frânghie prin tragere peste o ramură mai rezistentă şi fixare ulterioară
la baza arborelui
Scara suedeză. Este constituită din tronsoane de duraluminiu cu lungimea de
circa 3 m şi greutatea de 1,3 kg/m.l. Fiecare tronson este prevăzut la capete cu
bucşe pentru fixarea de un alt tronson. Păstrarea distanŃei faŃă de trunchiul
arborelui se face prin intermediul unor pinteni. După fixarea primului tronson,
prin legare de arbore cu ajutorul unor frânghii sau curele, lucrătorul fixează
următorul tronson s.a.m.d.
Bazată pe acelaşi principiu este şi scara model Heidelberg. Are o greutate de
33,4 kg şi permite urcarea până la o înălŃime de 15-20m. Prezintă avantajul că
fiecare tronson poate fi folosit ca o scară separată.
Pentru urcarea în arborii de mari înălŃimi este folosită şi scara cu un singur
braŃ, alcătuită din mai multe segmente puse cap la cap.

Se impune ca lucrătorul să poarte echipament de protecŃie special. Pentru

recoltarea fructelor şi conurilor de la periferia coroanei lucrătorul este obligat
de multe ori să adopte o poziŃie suspendată .
Recoltarea se poate face şi cu ajutorul unui agregat telescopic. Este cazul
arborilor situaŃi în apropierea drumurilor. Culegerea fructelor şi a conurilor se
face cu ajutorul unor pâlnii receptoare. Fructele şi conurile ajung în rezervorul
utilajului prin intermediul unu tub .
Deşi dificilă, recoltarea fructelor şi conurilor din arbori în picioare se impune în
cazul speciilor la care recoltarea de pe suprafaŃa solului este de cele mai multe
ori imposibilă şi mai ales incertă din punct de vedere al provenienŃei.

Recoltarea de pe suprafaŃa apei:

- se aplică la anin, plop, salcie, specii a căror fructe plutesc la suprafaŃa apei şi pot
fi adunate cu ajutorul sitelor. Pentru a nu îşi pierde capacitatea de germinare,
după ce au fost adunate se zvântă şi se seamănă imediat.

6. Prelucrarea fructelor şi conurilor

Prin prelucrare se înŃelege ansamblul operaŃiilor tehnice prin care seminŃele forestiere
sunt extrase din fructe, curăŃite şi sortate. Aceste operaŃiuni diferă în funcŃie de specie, de
natura fructelor şi a seminŃelor

Prelucrarea fructelor uscate

Extragerea seminŃelor din fructe se aplică la leguminoase. La multe specii forestiere,

fructele poartă denumirea de seminŃe deoarece ele se seamănă aşa cum diseminează fără a mai
fi necesară extragerea seminŃelor. Amintim astfel: ghinda, jirul, castanele, alunele, samarele de
frasin, bisamarele de acerinee etc.
Zvântarea. Este necesară pentru eliminarea surplusului de apă pe care seminŃele îl conŃin
de regulă în momentul recoltării. Ea trebuie să fie uniformă şi moderată. Nu se expun seminŃele
direct la soare sau în spaŃii încălzite deoarece, uneori zvântarea brusca (plesnirea învelişului) ca
şi expunerea prelungită şi excesivă (scăderea vitalităŃii seminŃelor) duce la pierderea calităŃii
seminŃelor.
Fructele se aşează pe prelate sau pe duşumea (sau în încăperi prevăzute cu rafturi în cazul
cantităŃilor mari de seminŃe) în straturi cu grosimi de 5-15 cm şi se lopătează cu regularitate.

25
 CurăŃirea şi sortarea seminŃelor. Se realizează prin cernere consecutivă cu ajutorul
grătarelor cu ochiuri de diferite mărimi.
În cazul seminŃelor mari (castane, ghinde) sortarea se poate realiza prin flotaŃie. SeminŃele se
scufundă în apă; cele grele (pline) se depun la fund, cele uşoare (seci) împreună cu impurităŃile
se ridică la suprafaŃă de unde sunt înlăturate.
SeminŃele de frasini sau acerinee, după o uşoară umectare şi zvântare se pot freca pe grătare
pentru o dezaripare cel puŃin parŃială.
Păstăile de leguminoase, bine uscate, se pun în saci şi se bat cu mături de nuiele până la
sfărâmarea acestora şi eliberarea seminŃelor.
La mesteacăn, anin, plop, salcie etc. se recoltează ramurile cu fructe şi legate în snopi se atârnă
de tavanul unei încăperi încălzite. Prin uscate fructele se desfac şi eliberează seminŃele.

Prelucrarea fructelor cărnoase şi suculente

Fructele cărnoase (baca, drupa, poama) trebuie supuse imediat după recoltare operaŃiilor de
prelucrare, în caz contrar fermentează. Prelucrarea fructelor cărnoase depinde de mărimea şi
consistenŃa pericarpului şi de cantitatea de fructe.
La măr păr, sorb etc. fructele se mărunŃesc cu ajutorul unor maşini de zdrobit apoi seminŃele se
separă prin flotaŃie.
La vişin, cireş, prun, porumbar, păducel etc. fructele , bine umectate, se strivesc în albii sau
putini după care seminŃele se separă prin flotaŃie.
La soc, călin , dud (fructe mai suculente) fructele bine umectate cu apă se freacă pe site până la
separarea completă a seminŃelor.
Fructele se pot prelucra mecanizat cu ajutorul maşinii de descărnat.
Maşina este alcătuită din):
- coş de alimentare ;
- carcasă ;
- ax elicoidal în interiorul carcasei (antrenează fructele, descărnează
seminŃele conduce amestecul);
- cilindru prevăzut în interior cu o căptuşeală de cauciuc în prima jumătate şi cu orificii în a
doua jumătate;
- rotor cu palete de cauciuc (în interiorul cilindrului);
- orificii pentru jeturile de apă.
- vase de colectare a pulpei şi a seminŃelor.
Fructele sunt introduse prin coşul de alimentare şi antrenate de către axul elicoidal care le
descărnează prin presare şi conduce amestecul în cilindru. Amestecul este puternic umezit de
jeturile de apă şi preluat de către rotorul cu palete care desăvârşeşte operaŃia de descărnarea a
fructelor prin frecare cu peretele de cauciuc. În funcŃie de gradul de fluiditate al pastei formate,
aceasta ajunge în vase colectoare iar seminŃele ajung în alt vas colector.

Prelucrarea conurilor

Prelucrarea fructelor la răşinoase presupune extragerea, dezaripare, curăŃirea şi sortarea

seminŃelor.

1. Extragerea seminŃelor.
Pentru extragerea seminŃelor din conurile de răşinoase (cu excepŃia bradului, a pinului
strob etc.,) acestea se introduc în uscătorii solare sau artificiale. În uscătorii durata de uscare
variază în funcŃie de:
- specie;
- temperatură;
26
 - conŃinutul de apă al conurilor;
- gradul de saturaŃie în vapori al mediului.

La aceeaşi temperatură solzii conurilor de pin se desfac:

Umiditate 17% 45%
Timp de desfacere a conurilor – ore 8 50

La acelaşi conŃinut de umiditate a conurilor desfacerea solzilor de molid are loc la

Temperatura 350 45-550
Timp de desfacere a conurilor – ore 65 20-23
De reŃinut faptul că temperaturile mai ridicate grăbesc desfacerea conurilor dar aerul prea
încălzit şi saturat în vapori de apă duce la pierderea vitalităŃii seminŃelor.
Aerul absoarbe o cantitate cu atât mai mare de apă cu cât temperatura este mai ridicată. În
uscătoriile cu încălzire artificială există pericolul de a expune seminŃele la temperaturi
ridicate şi într-o atmosferă saturată cu vapori de apă. De aceea se impune respectarea
următoarele reguli:
- conurile se supun operaŃiei de preuscare, zvântare în aer liber sau în încăperi cu
temperaturi de 20-250C;
- conurile se introduc în camerele de uscare. Temperatura se ridică treptat. Ea nu
trebuie să depăşească anumite valori, variabile în funcŃie de specie (550C pentru
pinul silvestru, 450C pentru molid şi larice) şi se păstrează în continuare
constantă.
- în camerele de uscare temperatura trebuie să fie cât mai uscată. Acest lucru se
realizează prin eliminarea vaporilor de apă cu ajutorul unui curent de aer
proaspăt şi cald.
- după desfacerea solzilor, seminŃele desprinse se scot imediat din atmosfera
caldă şi inevitabil mai umedă a spaŃiilor de uscare.
2. Dezariparea seminŃelor
Cele mai multe specii răşinoase au seminŃe aripate. După extragerea seminŃelor din conuri
are loc dezariparea acestora. La unele specii aripioarele sunt concrescute cu tegumentul
seminŃelor (brad, larice, duglas); la altele (molid, pin) aripioarele sunt ataşate de seminŃe.
Înainte de dezaripare seminŃele se umectează uşor apoi se zvântă şi se dezaripează prin
frecare pe o Ńesătură aspră sau intre palme înmănuşate. Se acordă a atenŃie deosebită
seminŃelor de brad pentru a evita spargerea pungilor de răşină pe care le conŃin seminŃele.
Dezariparea se poate face şi cu ajutorul dezaripatoarelor.
Acesta este constituit din:
- coş de alimentare
- tobă din plasă de sârmă
- ax cu perii sau palete de cauciuc
- pâlnie conducătoare
- cutie receptoare
3. CurăŃirea şi sortarea seminŃelor
CurăŃirea este operaŃia prin care se urmăreşte îndepărtarea componentelor străine din masa
de seminŃe. Este importantă deoarece prezenŃa impurităŃilor incomodează semănarea iar în
timpul păstrării duce la apariŃia fenomenului de încingere şi dezvoltare de boli
Sortarea este operaŃia care presupune gruparea seminŃelor după formă, mărime şi greutate.
Este necesară pentru a folosi seminŃe de cea mai bună calitate, de dimensiuni mari, grele, cu
un conŃinut bogat de substanŃe nutritive de rezervă.
Cele două operaŃii se execută de cele mai multe ori concomitent cu ajutorul unor maşini de
vânturat-sortat.
Vânturătoarea cu curent de aer orizontal separă seminŃele de impurităŃile mai uşoare şi le
sortează după greutate. Se foloseşte în cazul speciilor a căror seminŃe seci diferă sensibil în
greutate de cele sănătoase.

27
 Vânturătoarea cu curent de aer vertical se foloseşte în cazul speciilor la care impurităŃile,
seminŃele seci şi cele sănătoase diferă puŃin în greutate.

7. Controlul calităŃii seminŃelor

SeminŃele forestiere constituie materialul de bază pentru înmulŃirea plantelor lemnoase.

S-a demonstrat experimental că, în aceleaşi condiŃii staŃionale, seminŃele de calitate superioară
produc puieŃi sănătoşi, cu creştere viguroasă spre deosebire de seminŃele de calitate inferioară
care răsar mai greu şi produc puieŃi firavi. Calitatea seminŃelor se stabileşte cu ajutorul
analizelor unor probe medii.
SeminŃele forestiere se apreciază după:
- însuşiri genetice
- însuşiri fizice
- germinative.

Calitatea genetică a seminŃelor forestiere. SeminŃele de calitate superioară se obŃin în baze

seminologice (surse de materiale forestiere de reproducere „identificate”, „selecŃionate”,
„calificate” şi „testate).
SeminŃele de aceeaşi provenienŃă, recoltate dintr-o anumită bază seminologică, formează un lot
de seminŃe. Pentru fiecare lot de seminŃe se întocmeşte un certificat de provenienŃă în care sunt
înregistrate principalele caracteristici climato-edafice ale locului de origine şi unele date
esenŃiale cu privire la vegetaŃia forestieră.
Caracteristicile de ansamblu a seminŃelor se apreciază în funcŃie de caracteristicile locului de
origine şi valoarea fenotipică a arboretelor de unde provin.

Însuşirile fizice. Sunt redate de caracteristicile individuale pe care le au seminŃele şi impurităŃile.

Caracterul mai mult sau mai puŃin eterogen depinde de modul cum au fost executate operaŃiile
de curăŃire şi sortare. Însuşirile fizice ale seminŃelor se exprimă prin indici calitativi:
1. puritatea;
2. capacitatea de curgere şi autosortare;
3. porozitatea;
4. conductibilitatea termică;
5. higroscopicitatea;
6. masa a 1000 de seminŃe;
7. numărul de seminŃe;
8. umiditatea (conŃinutul în apă al seminŃelor);

1. Puritatea. Exprimă proporŃia de seminŃe pure din masa de seminŃe. Se consideră seminŃe
pure totalitatea seminŃelor normal dezvoltate şi întregi. În categoria impurităŃilor se
încadrează seminŃe evident vătămate mecanic, seminŃele altor specii, materii inerte
(resturi de aripioare, frunze, pedunculi pământ, nisip etc.).
a
P = 100
b
unde a – greutatea seminŃelor pure, exprimată în grame
b – greutatea totală a probei (seminŃe + impurităŃi)

Determinarea purităŃii seminŃelor se face în laborator. Proba de seminŃe se întinde pe masă, sub
formă de dreptunghi, într-un strat uniform, cu grosimea de 1-3 cm în cazul seminŃelor mici şi de

28
 3-5 cm în cazul seminŃelor mari. Se extrag cu ajutorul unei spatule câte 15-30 probe mici, din
diferite locuri ale stratului şi se constituie proba care se cântăreşte la o balanŃă analitică, cu o
precizie de 0,01g în cazul seminŃelor mici, respectiv 0,1g pentru cele mari. După cântărire se face
o sortare a probei de seminŃe prin îndepărtarea corpurilor străine şi păstrarea doar a seminŃelor
pure. Acestea se cântăresc din nou. Raportul celor două cântăriri, exprimat procentual,
reprezintă puritatea seminŃelor. Se poate stabilii şi procentul impurităŃilor faŃă de masă de
seminŃe prin exprimarea greutăŃii acestora la masa de seminŃe (cu impurităŃi).

2. Capacitatea de curgere şi autosortare. Este redată de forma, mărimea, şi greutatea

seminŃelor precum şi de proporŃia şi natura impurităŃilor.
Capacitatea de curgere se apreciază prin unghiul taluzului natural, format de o grămadă
de seminŃe care se obŃine lăsându-le să cadă printr-o pâlnie pe o suprafaŃă plană.
În timpul curgerii, datorită lipsei de omogenitate, are loc autosortarea seminŃelor, adică
separarea lor spontană după mărime, formă şi greutate.

3. Porozitatea. Exprimă totalitatea spaŃiilor dintre componentele solide (seminŃe,

impurităŃi), ocupate cu aer şi se determină ca raport între volumul golurilor
intergranulare şi volumul total al masei de seminŃe.
v
P= 100
w
unde v – volumul golurilor
w – volumul masei de seminŃe

4. Conductibilitatea termică. Reprezintă fenomenul de propagare a căldurii din aproape în

aproape, prin masa de seminŃe. Se exprimă prin coeficientul de conductibilitate termică
redat prin cantitatea de căldură care trece în regim permanent, printr-un cub de seminŃe
cu latura de 1 m, în timp de o oră la diferenŃa de temperatură între început şi sfârşit de
10C (Kcal/m.h.grd)
La seminŃele forestiere coeficientul de conductibilitate termică variază între 0,12-0,20 fiind în
corelaŃie negativă cu porozitate (aerul 0,02) şi pozitivă cu umiditatea (apa – 0,50).

5. Higroscopicitatea. Este redată de capacitatea seminŃelor forestiere de absorbŃie şi

desorbŃie a umidităŃii din atmosfera înconjurătoare.
Prin absorbŃie şi desorbŃie în aer liber se ajunge la o stare de echilibru dinamic, stare în care
umiditatea seminŃelor este echivalentă cu cea din atmosferă. Umiditatea pe care o au seminŃele în
această stare se numeşte umiditate de echilibru. Ea poate fi favorabilă sau nefavorabilă pentru
conservarea seminŃelor.

6. Masa a 1000 de seminŃe (M1000). Este un indicator de calitate standardizat. Cu cât masa a
1000 de seminŃe este mai mare cu atât calitatea lotului de seminŃe este mai bună.
Pentru determinarea masei a 1000 de seminŃe se iau din categoria seminŃelor pure 4 probe a 100
de seminŃe care se cântăresc separat, se calculează media şi se înmulŃeşte cu 10.

7. Numărul de seminŃe la kg (Nkg). Este un indicator de calitate care se deduce din masa a
1000 de seminŃe:
1.000.000
N kg =
M 1.000
Cu cât numărul de seminŃe la kg este mai mare, cu atât proporŃia seminŃelor mici şi seci
este mai ridicat şi invers.

8. Umiditatea sau conŃinutul în apă al seminŃelor. Se determină pentru a asigura condiŃii

corespunzătoare de conservare. SeminŃele mici întregi şi cele mari mărunŃite se supun

29
 uscării în etuve la temperatura de 1050C, până când greutatea nu se mai modifică.
Procentul de umiditate se determină pe baza relaŃiei:
G − G1
U= 100
G
unde G – greutatea probei de seminŃe înainte de uscare
G1 – greutatea probei de seminŃe după uscare

Însuşiri germinative. Se exprimă prin indici calitativi şi anume:

1. perioada de germinaŃie;
2. germinaŃia tehnică;
3. germinaŃia absolută;
4. energia germinativă;
5. puterea de răsărire;
6. valoarea culturală.

1. Perioada de germinaŃie. Reprezintă intervalul de timp necesar pentru încolŃirea seminŃelor

germinabile. Se poate exprima prin indicele de germinare Kotowski (Ig), calculat cu
formula

Ig =
∑ n 100 z

∑ (n N )
z z

unde nz – numărul de seminŃe germinate după Nz zile

Nz - numărul de zile scurse de la aşezarea seminŃelor la
germinat (primei zi îi este atribuită valoarea 0)

Dacă înregistrarea seminŃelor se face la anumite intervale de timp, perioada de

germinaŃie (Pg) se calculează cu formula:
N 1T1 + N 2T2 + ... + N nTn
Pg =
N 1 + N 2 + ...N n

unde N1 – numărul de seminŃe germinate în timpul T1

N2 – numărul de seminŃe germinate între timpul T1 şi T2
Rezultatul reprezintă inversul indicelui de germinare Kotowski.

2. GerminaŃia tehnică (Gt) reprezintă capacitatea seminŃelor de a încolŃi în decursul

perioadei de germinaŃie şi se determină pe baza relaŃiei:
a
Gt = 100
b
unde a – numărul seminŃelor germinate
b – numărul total de seminŃe puse la germinat

Determinarea grminaŃiei tehnice se poate face prin mai multe metode: metoda fiziologică (metoda
germinării în germinatoare), metoda secŃionării (metoda organoleptică), metoda biochimică.
Metoda germinării se aplică doar în cazul speciilor a căror seminŃe germinează în primele trei
săptămâni. Se ia o probă de seminŃe pure (din cele sortate la stabilirea purităŃii seminŃelor) şi se
pun în germinator asigurându-le condiŃii optime de încolŃire. SeminŃele sănătoase se consideră
încolŃite atunci când au radicele normale, cu lungimea mai mare decât jumătatea seminŃei. După
3-5-7-10 zile iar apoi din 5 in 5 zile se face inventarierea seminŃelor şi scoaterea lor din

30
 germinator. După încheierea perioadei de germinare seminŃele neîncolŃite se secŃionează pentru a
stabili numărul seminŃelor sănătoase dar neîncolŃite, al seminŃelor seci şi a celor putrezite.
Metoda secŃionării se aplică în cazul speciilor a căror seminŃe încolŃesc încet. Se consideră bune,
seminŃele cu embrion sau endosperm sănătos şi normal dezvoltat. Metoda este însă mai puŃin
precisă, ea ne dă doar o imagine orientativă asupra capacităŃii de germinare a seminŃelor.
Metoda biochimică constă în colorarea seminŃelor intr-o soluŃie de indigo-carmin care determină
o colorare a celulelor moarte, această colorare stând la baza separării seminŃelor sănătoase de
celelalte.

3. GerminaŃia absolută (Ga). se determină ca raport între numărul seminŃelor germinate şi

numărul seminŃelor pline. Se determină cu ajutorul relaŃiei:
a
Gt = 100
b−s
unde a – numărul seminŃelor germinate
b – numărul total de seminŃe puse la germinat
s – numărul seminŃelor seci.

4. Energia germinativă(Eg) –viteză de germinaŃie redă capacitatea seminŃelor de a germina în

prima treime a perioadei de germinare. Se determină ca raport între numărul seminŃelor
germinate în prima treime a perioadei de germinaŃie şi numărul seminŃelor puse la
germinat . Se determină cu ajutorul relaŃiei:
a
E g = 100
b
unde a – nr seminŃelor germinate în prima treime a perioadei
de germinare
b – numărul total de seminŃe puse la germinat

5. Puterea de răsărire. Exprimă proporŃia seminŃelor germinate şi răsărite în sol din totalul
celor semănate. Acest indice calitativ serveşte la definitivarea normelor de semănare
deoarece pe teren, numărul plantulelor răsărite este mai mic decât al seminŃelor
germinate în laborator. Acest fapt apare, pe de o parte, ca urmare a condiŃiilor mai puŃin
favorabile de căldură şi umiditate din sol iar pe de altă parte ca urmare a faptului că,
unele seminŃe, chiar dacă germinează nu au capacitatea de a răsări. Puterea de răsărire a
seminŃelor depinde de calitatea acestora dar şi de condiŃiile edafice, agrotehnica
adoptată, precum şi de modul de pregătire al seminŃelor.

6. Valoarea culturală (V). Indice calitativ de sinteză cu importanŃă practică. Se determină cu

ajutorul relaŃiei:
PGt PGt E g
V1 = sau V2 =
100 100 2
unde: P – puritatea
Gt - germinaŃia tehnică
Eg - energia germinativă

Controlul calităŃii seminŃelor constă în efectuarea analizelor obligatorii prevăzute în standarde

urmate de eliberarea buletinul de analiză.

SeminŃele sunt clasificate în trei categorii de calitate după anumite valori ale:

purităŃii;

germinaŃiei tehnice sau potenŃei germinative;

masei a 1000 de seminŃe.

31
Pentru a fi admis în cultură un lot de seminŃe trebuie să aibă pentru indicii calitativi analizaŃi
valori mai mari sau cel puŃin egale cu cele prevăzute în stas pentru calitatea a III.

8. Păstrarea seminŃelor

Necesitatea păstrării seminŃelor apare ca urmare a faptului că:

perioada de recoltare şi epoca de semănare nu coincid;

la multe specii fructificaŃie este periodică .

După recoltare, procesele vitale ale seminŃelor nu încetează complet. În masa de seminŃe pot
avea loc o serie de procese:

RespiraŃia. Pentru păstrarea seminŃelor interesează intensitatea procesului. Cu cât
procesul este mai intens cu atât consumul substanŃelor de rezervă este mai accentuat şi
seminŃele îşi pierd mai repede vitalitatea. În timpul păstrării respiraŃia trebuie redusă şi
menŃinută la intensitatea minimă necesară pentru viaŃa latentă a seminŃelor.

Uscarea seminŃelor. Se produce la temperaturi ridicate şi în lipsa umidităŃii atmosferice.

Germinarea seminŃelor. Se produce atunci când condiŃiile de temperatură, umiditate,
aerisire sunt favorabile declanşării acestui proces,

Încingerea seminŃelor. Se produce atunci când în masa seminŃelor apare o zonă cu
umiditate ridicată, zonă ce duce la o intensificare a respiraŃiei şi determină o creşterii a
temperaturii. La temperaturi de peste 34-380 C seminŃele încep să se deprecieze (apare
mucegaiul).

Degerarea seminŃelor. Se manifestă atunci când seminŃele cu un conŃinut ridicat de
umiditate sunt expuse temperaturilor negative.

În vederea păstrării calităŃii seminŃelor un timp cât mai îndelungat este importantă reglarea
factorilor determinanŃi ai respiraŃiei: umiditatea şi temperatura.
În funcŃie de umiditatea optimă de păstrare a seminŃelor distingem:
1. SeminŃe a căror umiditate optimă de păstrare este mult mai mică decât umiditatea de
echilibru (realizată prin zvântarea lor în aer liber).
Din această categorie fac parte seminŃele celor mai multe răşinoase a căror conŃinut de
umiditate trebuie să fie 6-7% şi să rămână nemodificat pe perioada păstrării.
SeminŃele, după o prealabilă uscare, se introduc în vase de sticlă transparente ce se
închid ermetic cu dopuri parafinate.
2. SeminŃe a căror umiditate optimă de păstrare este mai mică sau egală cu umiditatea de
echilibru .
SeminŃele se păstrează în cutii, lăzi sau, în cazul seminŃelor cu tegumentul tare cum
sunt salcâmul şi glădiŃa chiar în saci. Acestea se depozitează în încăperi bine aerisite şi
cu temperatura reglabilă.
Din această categorie fac parte seminŃele unor specii de arbori şi arbuşti a căror
umiditate trebuie să fie 7-15%.
3. SeminŃe a căror umiditate optimă de păstrare este mai mare decât umiditatea lor
normală. Din această categorie fac parte seminŃele cu un conŃinut ridicat de apă (50-60%)
cum sunt castanele, ghinda, etc.
Acestea se păstrează în straturi alterne sau în amestec intim cu nisip sau alt material care
reŃine apa şi permite accesul aerului, la temperaturi de -2 până la 20C.
În cazul cantităŃilor mari se poate recurge şi la procedee improvizate de păstrare a
seminŃelor peste iarnă, procedee ieftine, accesibile şi care dau rezultate bune cum ar fi:

32

depozitarea în silozuri cu înălŃimea de 50cm, lăŃimea de 2 m şi
lungimea în funcŃie de nevoi. Acestea se aşează pe un pat de muşchi
sau frunze la suprafaŃa solului sau se îngroapă parŃial în pământ.
Longitudinal se introduc din loc în loc mănunchiuri de nuiele pentru
a uşura aerisirea iar în jurul silozului se sapă un şanŃ pentru scurgerea
apei.

Sub masivul pădurii, pe sol în straturi subŃiri acoperite cu litieră sau
în lădiŃe îngropate în pământ. ProtecŃia ghindei se asigură prin
împrejmuirea depozitelor cu garduri de nuiele şi învelirea grămezilor
cu plase de sârmă.

9. Pregătirea seminŃelor pentru semănat

După recoltare toate seminŃele intră într-o stare de repaus cunoscută şi sub numele de
„stare dormindă” sau „dormanŃă”. Această stare de repaus este o caracteristică controlată
genetic şi variază de la specie la specie. SeminŃele unor specii ies uşor din starea de repaus şi
germinează, altele însă necesită o pregătire prealabilă.
Germinarea este procesul fiziologic de trecere a seminŃelor din starea de viaŃă latentă la
starea de viaŃă activă. Acest proces are loc în prezenŃa apei, a oxigenului şi a căldurii şi durează
atâta timp cât embrionul creşte pe seama substanŃelor de rezervă fără a avea loc procesul de
fotosinteză.
Perioada de timp în care se desfăşoară germinarea şi plantulele apar la suprafaŃa solului şi trec
la nutriŃia clorofiliană poartă numele de perioadă de răsărire.
SeminŃele se comportă diferit în perioada de germinare-răsărire distingându-se:
1. SeminŃe cu perioadă scurtă de germinare. Acestea încolŃesc şi răsar imediat după semănare
fără a necesita o pregătire specială. Ex. seminŃele de salcie, plop, molid, cvercinee etc.
Şi în cazul acestor specii se poate recurge la o pregătire prealabilă a seminŃelor. Cercetările au
arătat că seminŃele de molid de exemplu, înmuiate în apă rece timp de 12-24 ore determină
apariŃia mai rapidă a plantulelor cu circa 7-8 zile.
2. SeminŃe cu perioadă lungă de germinare Este cazul spre exemplu de seminŃele de frasin, tei,
paltin, cireş etc. Aceste seminŃe puse în condiŃii favorabile de germinare nu răsar decât
după o perioadă mai mare de timp. De remarcat faptul că aceste seminŃe recoltate în
pârgă - înainte ca procesele de sinteză biochimică să se fi încheiat – încolŃesc imediat
după ce sunt puse în condiŃii prielnice de germinare. Recoltate după coacerea completă
seminŃele necesită o pregătire prealabilă prin stratificare.
3. SeminŃe cu perioadă scurtă de germinare dar cu tegument impermeabil. Aceste seminŃe,
datorită tegumentului tare nu permit pătrunderea apei şi a aerului dar nici eliminarea
bioxidului de carbon ce se acumulează ca urmare a respiraŃiei şi care acŃionează ca un
inhibitor asupra embrionului împiedicând trecerea acestuia la viaŃa activă. În vederea
încolŃirii seminŃele necesită o pregătire prin forŃare.
Stratificarea şi forŃarea seminŃelor sunt tratamentele la care se recurge în vederea pregătirii
seminŃelor pentru semănat. Alegerea modului de pregătire a seminŃelor se face în funcŃie de
tipurile de dormanŃă care se manifestă la seminŃele diferitelor specii. Se disting mai multe
tipuri de „dormanŃă”:

Exogenă
o Fizică, care se manifestă prin impermeabilitatea tegumentului seminal faŃă de
apă şi care se îndepărtează prin scarificare;
o Chimică, care se manifestă prin prezenŃa unor factori inhibitori în pericarp şi
care se elimină prin îndepărtarea pericarpului;

33
 Mecanică, care se manifestă prin rezistenŃa mecanică a tegumentului la
o
creşterea embrionului şi care se elimină prin executarea unor incizii în
tegument.

Endogenă
o Morfologică, care se manifestă prin dezvoltarea incompletă a embrionului şi
se îndepărtează prin stratificare caldă;
o Fiziologică, care se manifestă prin mecanisme fiziologice de inhibare a
germinaŃiei şi care se îndepărtează prin perioade scurte/lungi de stratificare
caldă/rece alături de diferite substanŃe stimulatoare.

Stratificarea seminŃelor

Stratificarea este operaŃia prin care seminŃele sunt aşezate şi Ńinute timp diferit în
anumite condiŃii de umiditate, temperatură şi aerisire. La unele specii stratificarea se produce la
temperaturi scăzute la altele are loc o alternanŃă a temperaturilor (de la 5 la 250C).
SeminŃele forestiere se stratifică în nisip sau turbă mărunŃită care se umectează în
proporŃie de 60-70% din capacitatea maximă de reŃinere a apei. Turba mărunŃită în comparaŃie
cu nisipul prezintă avantajul că este mai penetrabilă pentru oxigen şi mai higroscopică, reŃinând
mai bine şi pe perioadă mai lungă umiditatea iar seminŃele stratificate în turbă putrezesc mai
greu. SeminŃele se aşează în straturi alterne (de unde şi denumirea de stratificare) sau în
amestec intim cu nisipul sau turba în lăzi (Fig. 9-1) sau şanŃuri (Fig. 9-2).
Lăzile sunt dimensionate astfel încât greutatea lor (cu tot cu conŃinut să nu depăşească) 40-50kg
astfel încât să poată fi uşor de manipulat. Lăzile se cântăresc şi se aşează în încăperi la temperaturi
convenabile. Periodic se recântăresc iar dacă se constată diferenŃe de greutate (deficit de umiditate) se
umezesc.
Stratificarea în şanŃuri se foloseşte atunci când se operează cu cantităŃi mari de seminŃe sau nu se
dispune de încăperi corespunzătoare pentru depozitarea seminŃelor. ŞanŃurile se sapă în terenuri cu solul
bine drenat. LăŃimea lor este de 1m iar lungimea în funcŃie de necesităŃi, adâncimea în funcŃie de perioada
de stratificare. Exemplu:

cazul seminŃelor care se stratifică de vara până toamna, la temperaturi de 16-
180C – şanŃul se sapă la adâncimea de 30-40 cm (şanŃ pentru stratificarea de vară)

cazul seminŃelor care se stratifică de toamna până primăvara, la temperaturi
de 3-50C – şanŃul se sapă la adâncimea de 80 cm (şanŃ pentru stratificarea de iarnă)
În şanŃuri seminŃele se aşează în straturi alterne cu nisip. Dezavantajul stratificării la şanŃ constă în
dificultatea controlării şi reglării factorilor: temperatură, umiditate, aer.
In procesul de stratificare au loc o serie de procese interne de natură chimică şi
fiziologică şi care permit înmuierea tegumentului seminŃei asigurând accesul apei din exterior
spre embrion şi favorizând germinaŃia. În tabelul de mai jos sunt precizate duratele de
stratificare pentru câteva specii forestiere. De remarcat faptul că, durata de stratificare poate
varia, chiar la aceeaşi specie, în funcŃie de provenienŃa seminŃelor, locul şi perioada de recoltare,
condiŃiile de păstrare.

34
 Tabelul 9-1
Perioada de stratificare la unele specii forestiere
Specia Durata de stratificare – Temperatura de
zile stratificare 0C
Jugastru 150-180 3-5
Paltin de câmp 90 0-5
Paltin de munte 60 0-5
Carpen 150-180 3-5
Frasin 100-140 3-5
Nuc negru 150-180 3-5
Nuc comun 40-50 3-5
Cireş 120 3-5

ForŃarea seminŃelor
ForŃarea seminŃelor este operaŃie de permeabilizare a tegumentului unor seminŃe pentru
a permite germinare acestora într-un timp scurt. ForŃarea seminŃelor se poate realiza prin
procedee:

mecanice;

hidrotermice;

chimice.
ForŃarea mecanică. Presupune permeabilizarea tegumentului printr-o incizie sau prin zgâriere.
Atunci când se execută cu scarificatoare operaŃie poartă denumirea de scarificare.
Scarificatorul are o construcŃie simplă fiind format dintr-o tobă de formă hexagonală şi
căptuşit în interior cu un material abraziv. Prin învârtirea scarificatorului, seminŃele,
care ocupă aproximativ jumătate din volumul acestuia se freacă de asperităŃile pereŃilor şi
sunt astfel vătămate mecanic.

ForŃarea hidrotermică. Presupune tratarea seminŃelor cu apă caldă sau fierbinte. Acestea se umflă,
mărindu-şi volumul de 2-3 ori, tegumentul crapă şi sunt pregătite pentru semănare.
În cazul cantităŃilor mari de seminŃe acestea se aşează în albii, peste le se toarnă apă caldă
la 50-600C şi se lasă până ce se răceşte.
În cazul cantităŃilor mici de seminŃe acestea se introduc în săculeŃi de tifon şi se scufundă
timp de câteva minute în apă clocotită. SeminŃele se zvântă şi se seamănă imediat.
ForŃarea chimică. Se bazează pe acŃiunea corozivă sau solventă a unor substanŃe chimice: acid
sulfuric diluat, acetona (solubilizează stratul de ceară ce acoperă tegumentul seminŃelor).

10. Ambalarea şi transportul seminŃelor

În cazul transportului seminŃelor pe distanŃe mari se impune ambalarea acestora pentru

a evita apariŃia în masa de seminŃe a fenomenelor de uscare excesivă, încingere etc.
SeminŃele mici şi fragile se ambalează în pungi de hârtie, material plastic sau Ńesătură
deasă şi se transportă în lădiŃe.
Vasele de sticlă se transportă ambalate în coşuri de nuiele protejate cu talaş sau paie.
Fructele aripate (frasin, acerinee) se transportă în coşuri de nuiele
SeminŃele de leguminoase, salcâmul, glădiŃă, se transportă direct în saci.
Ghinda se transportă în coşuri de nuiele sau lădiŃe cu pereŃii perforaŃi.

35
 III. Cultura speciilor lemnoase
în pepiniere forestiere

1. Pepiniera forestieră
1.1 Aspecte generale

Pepiniera reprezintă suprafaŃa de teren aleasă şi amenajată special în scopul producerii de

material de plantat.
Clasificarea pepinierelor se poate face după mai multe criterii:
1. după mărime distingem:

pepiniera mică - suprafaŃa mai mică de 3 ha

pepinieră mijlocie - suprafaŃa de 3-20 ha

pepiniera mare - suprafaŃa mai mare de 20 ha
2. după durata de folosire distingem:

pepiniere permanente – au o durată nedeterminată şi
sunt de mărime cel puŃin mijlocie

pepiniere temporare- au o durată limitată şi sunt în
general mici
3. după destinaŃie şi natura materialului produs:

pepiniere forestiere (silvice);

pepiniere de specii ornamentale;

pepiniere pomicole;

pepiniere viticole.

Pepinierele forestiere sau silvice sunt specializate în producerea puieŃilor forestieri –

arbori şi arbuşti – cu vârsta de 1-3 ani, destinaŃi în special lucrărilor de împădurire.
La rândul lor, puieŃii produşi în pepinieră se clasifică după mai multe criterii:
1. după natura materialului de reproducere folosit se disting

puieŃi din sămânŃă – obŃinuŃi prin regenerare
generativă;

puieŃi din butaşi, marcote – obŃinuŃi prin regenerare
vegetativă (restituŃie).
2. după tehnica de lucru folosită la producerea lor:

puieŃi nerepicaŃi – cu sistemul de rădăcini nederanjat până la
recoltarea lor;

puieŃi repicaŃi, adică transplantaŃi o dată sau de mai multe ori pe
perioada creşterii în pepinieră în vederea fortificării lor şi realizării
unor dimensiuni mari.
3. după modul de prezentare a sistemului de rădăcini în urma recoltării:

puieŃi cu rădăcini nude (neprotejate de pământul în care au crescut);

puieŃi cu rădăcini protejate (cu rădăcini acoperite), acoperite de
pământ parŃial sau total;

puieŃi crescuŃi în recipiente, cu rădăcinile nederanjate.
4. după dimensiuni:

puieŃi de talie mică:

înălŃimea tulpini < 50 cm la
răşinoase;

înălŃimea tulpini < 100 cm la
foioase.

36

puieŃi de talie mijlocie:

foioase cu înălŃimea de 1-1,2 m;

repicaŃi;

vârsta de 3-4 ani.

puieŃi de talie mare (ornamentali) – în spaŃii verzi:

înălŃimea tulpini > 50 cm la
răşinoase;

înălŃimea tulpini > 100-150 cm la
foioase.
De multe ori puieŃii de talie mare se obŃin prin repicaj repetat.

1.2 Alegerea terenului pentru pepinieră

La alegerea terenului în vederea amplasării pepinierei este necesar un studiu al factorilor

staŃionali:

geomorfologici;

edafici;

climatici.
Este indicat ca pepinieră să fie situată în condiŃii climato-edafice reprezentative pentru teritoriul
deservit astfel încât să ofere condiŃii optime de vegetaŃie speciilor cultivate şi anume:

terenul să fie neted şi uşor înclinat (1-30). Neted – pentru a permite mecanizarea
lucrărilor; uşor înclinat - pentru a asigura scurgerea apelor în exces din precipitaŃii
sau irigaŃii. În cazul în care nu pot fi evitate, terenurile cu înclinare mai mare se
terasează.

în regiunile montane se preferă expoziŃiile însorite (care se încălzesc mai uşor) şi
mai puŃin cele nordice şi reci (unde zăpada se menŃine mai mult timp). Se evită
fundul văilor şi locurile depresionare.

pepinierele se amplasează în locuri lipsite de vegetaŃie forestieră. Nu se recomandă
aşezarea pepinierelor în imediata apropiere a pădurii deoarece poate fi invadată de
numeroşi dăunători ai plantelor lemnoase. Fac excepŃie speciile mai delicate (brad,
fag) pentru care se recomandă înfiinŃarea de pepiniere mici sub masiv (de
preferinŃă la adăpostul unei păduri rărite de fag)

solul să fie profund, cu textură mijlocie, reavăn, bogat în substanŃe nutritive.
Solurile grele, argiloase (deşi bogate) trebuie evitate. Ele sunt reci, compacte şi greu
permeabile pentru apă şi aer, îngheŃă uşor şi provoacă deşosarea puieŃilor. Solurile
cu textură uşoară prezintă dezavantajul că sunt mai sărace în substanŃe minerale
nutritive şi în apă.
Solurile lutoase şi luto-nisipoase, profunde, cu umiditate suficientă sunt cele mai
indicate pentru pepinieră. Ele asigură un regim aero-hidric-termic mai bun şi se
lucrează uşor.
Solurile mlăştinose, sărăturoase etc., nu se recomandă.
ExperienŃa practică a arătat că pe soluri cu fertilitate ridicată se obŃin puieŃi
viguroşi, cu mari cantităŃi de rezerve acumulate în Ńesuturi. Recomandările făcute
de către unii autori prin care pentru puieŃii care urmează a se planta în condiŃii
grele de vegetaŃie este indicată producerea în pepiniere cu soluri sărace nu are nici
un suport ştiinŃific.
Solul să fie profund, cu textură mijlocie, reavăn, bogat în substanŃe nutritive.
Solurile grele, argiloase (deşi bogate) trebuie evitate.
În afară de aceste cerinŃe, în cazul pepinierelor mai trebuie Ńinut cont şi de alte recomandări
precum:

37

terenul pentru pepinieră se alege în apropierea unor centre populate, astfel încât să
se asigure cu uşurinŃă forŃa de muncă necesară;

pepiniera se amplasează în apropiere de o sursă de apă care să asigure necesarul
de apă pentru irigarea culturilor;

este necesar ca în apropiere să existe o reŃea electrică care să asigure funcŃionarea
instalaŃiilor electrice;

căile de comunicaŃie sunt importante pentru a asigura transportul, pe orice vreme,
a puieŃilor dar şi a materialelor şi a forŃei de muncă.

1.3 SuprafaŃa şi forma pepinierei

Mărimea pepinierei se stabileşte în funcŃie de necesarul de puieŃi din cuprinsul terenului

deservit.
Orientativ: un hectar de pepinieră → 100 ha de plantaŃii.
Pentru a calcularea suprafeŃei pepinierei este necesară cunoaşterea următoarelor
elemente:
Numărul de puieŃi (N) pe specii şi sortimente. Se stabileşte în funcŃie de natura şi volumul
lucrărilor de împădurire. În plus se mai produc puieŃi pentru plantaŃii în aliniamente,
perdele de protecŃie, spaŃii verzi, pentru plantaŃii în terenuri degradate şi situaŃii
neprevăzute

Indicele de producŃie (n). Exprimă numărul minim de puieŃi apŃi de plantat care se poate
obŃine în pepinieră pe unitatea de suprafaŃă (ha) efectiv cultivată (Tabelul 1-1).
Indicii de producŃie variază în funcŃie de :

CondiŃiile de vegetaŃie

Vârsta puieŃilor

Desimea optimă

Schema adoptată
Indicele de producŃie se calculează plecând de la numărul de puieŃi pe rând şi distanŃa
dintre rânduri.
În cazul puieŃilor repicaŃi sau a celor obŃinuŃi prin butăşire indicele de producŃie se
calculează în funcŃie de distanŃa dintre rânduri şi distanŃa dintre puieŃi pe rând.

Vârsta puieŃilor (V). Reprezintă intervalul de timp, exprimat în ani, în care puieŃii cresc şi
devin apŃi de plantat. Vârsta depinde de:

dimensiunile pe care trebuie să le realizeze puieŃii

rapiditatea de creştere

condiŃiile de vegetaŃie din pepinieră

Sistemul de asolament. Acesta sporeşte suprafaŃa pepinierei cu o suprafaŃă echivalentă

celei care periodic este supusă unor lucrări de ameliorare a solului.
Numărul de ani în care, pe aceeaşi suprafaŃă culturile forestiere alternează cu lucrări de
ameliorare poartă denumirea de ciclu de producŃie-ameliorare.

38
 Tabelul 1-1
Indici de producŃie pentru puieŃii de răşinoase şi foioase
produşi în pepinieră, apŃi de repicat sau de plantat
Specia Vârsta culturii Schema de Diametrul Indicii de
ani cultură minim la colet producŃie mii
mm buc./ha

PuieŃi de răşinoase produşi prin semănături în câmp în scopul repicării

Molid 2 rândurile 1,0 1500
Brad 2 la 20cm 1,3 2500

PuieŃi de răşinoase produşi prin semănături în câmp în scopul plantării

Brad 4-5 rândurile 5 1000
Duglas 2-3 la 20cm 6 1000
Molid 3-4 5 1600
Pin negru 2-3 5 1200
Pin silvestru 2-3 5 1200

PuieŃi de răşinoase repicaŃi, apŃi de plantat

Brad (1-2)+(3-4) 20cm x 6cm 5 750
Molid 1+(2-3); 2+2 20cm x 6cm 5 750

PuieŃi de foioase produşi prin semănături sau butăşiri în câmp, apŃi de plantat
ArŃar 1-2 60-15-60 5 300
Cireş 1-2 6 300
Gorun 1-2 6 400
Stejar 1-2 6 400
Frasin 1-2 7 300
Lemn câinesc 1-2 5 250
Paltin de câmp 1-2 6 250
Paltin de munte 1-2 7 300
Salcâm 1-2 60-15-60 6 200
Nuc comun 1-2 60-60 10 150
Nuc negru 1-2 60-15-60 8 200

SuprafaŃa de teren se împarte în atâtea unităŃi de mărime egală, numite sole, câŃi ani are
ciclul de producŃie ameliorare. În fiecare an un număr de sole va fi ocupat cu culturi (c) iar un
altul se va afla în ameliorare (a).
Astfel, în cazul unui sistem de asolament de 3 ani, cu ogor cultivat, schema este constituită din
trei sole, două în cultură şi una în ameliorare (Tabelul 1-2).

Tabelul 1-2
Planul de asolament cu trei sole
An Sole
I II III
1 S1 Iv T
2 S2 S1 Iv
3 Iv S2 S1
4 S1 Iv S2

39
 SuprafaŃa pepinierei se poate determina pe baza relaŃiei:
N *V  a 
S= 1 + 
n  c
unde N - numărul de puieŃi
V - vârsta puieŃilor
n - indicele de producŃie
a - numărul de sole în ameliorare
c - numărul de sole ocupate cu culturi forestiere
Formula se poate exprima şi prin relaŃia
N *V  a 
S= 1 + 
n'*m'  c
unde n’ - numărul mediu de puieŃi la metrul de rând
m’ - numărul metrilor de rând la un hectar

Formula se aplică pentru fiecare specie în parte. Se însumează apoi suprafeŃele rezultate
pentru toate speciile luate în considerare şi se obŃine suprafaŃa efectiv cultivabilă a
pepinierei. La aceasta se adaugă suprafaŃa auxiliară (drumuri, construcŃii).
Trebuie precizat că, în afară de o rotaŃie în timp a culturilor de regulă se practică şi o
rotaŃie în spaŃiu deoarece cultura intensivă a puieŃilor forestieri, de aceeaşi specie, pe
aceeaşi suprafaŃă duce la sărăcirea solului în substanŃe nutritive şi la pierderea structurii
lui.

Forma pepinierei
Depinde de configuraŃia terenului ales. Se recomandă o formă regulată, dreptunghiulară
sau pătrată respectând principiul de a cuprinde într-un perimetru minim o suprafaŃa cât
mai mare.

1.4 ÎmpărŃirea terenului din pepinieră

Terenul în pepinieră cuprinde:

suprafaŃa ocupată cu culturi forestiere

suprafaŃa aflată în ameliorare

suprafaŃa auxiliară.
SuprafaŃa ocupată cu culturi. Se împarte în :

secŃii de cultură. Acestea cuprind culturile rezultate din acelaşi material de reproducere
(seminŃe, butaşi, altoaie) la care se aplică acelaşi proces tehnologic. Distingem secŃii de
semănături, secŃii de butăşiri, de altoiri, de marcotaje etc. SecŃiile de cultură pot avea
mărimi diferite în funcŃie de numărul de puieŃi şi de tipul de asolament al fiecărei secŃii.

sole. O subdiviziune a secŃiei de cultură (solă de cultură sau de asolament). Solele sunt
egale între ele ca suprafaŃă în cadrul unei secŃii astfel încât ele permit rotaŃia culturilor
din cadru sistemului de asolament adoptat. Numărul solelor este egal cu numărul anilor
din ciclul de producŃie-ameliorare. In cele mai multe cazuri numărul solelor se stabileşte
cu relaŃia: u + 1
unde u- numărul anilor din ciclul de producŃie;
1 – sola de ameliorare.
Un caz aparte îl constituie culturile cu ciclu de producŃie de 1 an în care de regulă
u = 2 , în fiecare an sunt 2 sole cu culturi de 1 an şi o solă în ameliorare.

Tarlale. Subdiviziuni ale solelor. Au forma dreptunghiulară, , cu lungimea de 100-200m
şi lăŃimea egală cu ½ din lungime

40

Tăbliile. Subdiviziuni ale tarlalelor care se delimitează doar atunci când se ajunge la o
împărŃire a tarlalei în straturi. Lungimea lor este de 50-100m iar lăŃimea de 15-20 m.

Straturile. Sunt unităŃi de cultură elementare cu lăŃimea de 1,10-1,20 m şi lungimea de
15-20 m.
Toate unităŃile de cultură din pepinieră sunt separate de drumuri. Drumurile trebuie să
asigure accesul şi exploatarea normală pe toată suprafaŃa pepinierei. Există mai multe
categorii de drumuri:

principale – cu lăŃimea de 4-6 m. Ele separă secŃiile şi solele;

secundare – cu lăŃimi de 2-4 m. Ele separă tarlalele şi tăbliile;

de hotar – cu lăŃimi de 2-5 m. Sunt drumuri perimetrale ce fac
legătura cu întreaga reŃea de drumuri.

poteci – cu lăŃimi de 30-40 cm. Ele separă straturile.
În afară de suprafaŃa cultivată, suprafaŃa aflată în ameliorare şi cea ocupată de drumuri,
în cuprinsul pepinierei se mai găsesc instalaŃii şi construcŃii gospodăreşti: clădiri
administrative, clădiri de locuit, remize de maşini şi utilaje, depozite de seminŃe, solarii,
răsadniŃe, sere, etc.
Proiectantul are obligaŃia de a îmbina utilul cu plăcutul. În acest sens se impune
amplasarea la intrare, pe cât este posibil, a clădirilor administrative şi amenajarea unor spaŃii
verzi în jurul acestora, în continuare amplasarea secŃiilor cu puieŃi de talie mare (secŃiile de
repicaje, de butăşiri) apoi a celorlalte secŃii de cultură şi undeva în zonele mai dosnice ale
pepinierei atelierele şi depozitele.
În vederea protecŃiei culturilor împotriva dăunătorilor animali pepinierele se
împrejmuiesc.

1.5 SpaŃii adăpostite şi medii de cultură

Câmpul de cultură al pepinierei nu oferă întotdeauna cele mai favorabile condiŃii de viaŃă
plantelor cultivate.
De aceea s-a recurs la culturi în spaŃii adăpostite. SpaŃiile adăpostite feresc culturile de
vicisitudinile vremii, în special la început când acestea manifestă o mare sensibilitate faŃă de
factorii mediului înconjurător, se elimină efectele negative ale îngheŃurilor (brumelor), ale
gerurilor excesive, ale grindinii, ale ploilor torenŃiale.
În spaŃii adăpostite, pe paturi germinative artificial amenajate se obŃine o germinare aproape
totală a seminŃelor sănătoase, o răsărire mai uniformă şi mai rapidă.
În pepinierele forestiere se folosesc următoarele spaŃii adăpostite:

RăsadniŃe. Sunt suprafeŃe adăpostite, de 1m lăŃime în cazul celor cu
acoperiş în o singură pantă şi cu lăŃimi de până la 3 m în cazul celor cu
acoperişul în două pante. ÎnălŃimea lor este de 0,8-1m. PereŃii laterali se
confecŃionează din lemn sau plăci de prefabricate din beton iar acoperişul din
sticlă. RăsadniŃa poate fi pe jumătate sau în întregime îngropată în sol.

Solarii. Sunt adăposturi de construcŃie simplă, care folosesc ca sursă
de căldură şi lumină energia solară. Forma şi mărimea lor este diferită. Au
obişnuit înălŃimea de 2,5-4 m, şi lăŃimea de 3-4 m. Acoperişul în două ape sau de
formă rotunjită.
În solarii temperatura este cu 3-50C mai ridicată decât în exterior; culturile sunt
ferite de intemperii.
Semănăturile se pot face primăvara cu 3-4 săptămâni mai devreme decât în aer
liber.

sere. Sunt construcŃii specializate în care se realizează un climat
artificial favorabil pentru cultura plantelor în tot timpul anului, indiferent de

41
 anotimp. Culturile se instalează direct în solul adăpostit sau în cutii şi vase de
vegetaŃie.
Sunt prevăzute cu echipamente speciale pentru reglarea factorilor ecologici.
În ultima vreme se folosesc sere bloc constituite din mai multe module.
Datorită cheltuielilor mari, în silvicultură, serele se justifică doar în cazul unor
activităŃi speciale (cercetare, culturi peste iarnă, ameliorare).

2. ÎnmulŃirea plantelor lemnoase prin seminŃe

Una din modalităŃile de înmulŃire a plantelor lemnoase este reproducerea sexuată, din
sămânŃă, cunoscută şi sub denumirea de reproducere generativă.
Plantele lemnoase fructifică repetat şi produc în general, cantităŃi mari de seminŃe.
Reproducerea sexuată constituie pentru majoritatea speciilor forestiere principala modalitate de
înmulŃire.
Prin înmulŃirea generativă seminŃele sunt incorporate prin semănare:

în câmpul de cultură;

la anumite epoci;

la adâncimi unde găsesc condiŃii prielnice de germinare-răsărire.

2.1. Metode de semănat în pepiniera

În vederea obŃinerii materialului de plantat pe cale generativă, seminŃele forestiere se

seamănă fie în câmp fie în spaŃii adăpostite după care puieŃii se transplantează şi se cresc în
continuare în secŃia de repicaj.

Se disting:
Semănăturile în câmp. Sunt cel mai des folosite în practica silvică.
În funcŃie de unităŃile de cultură în care se execută, semănăturile pot fi:

la strat;

la tarla.
Semănăturile la strat. Sunt recomandate speciilor lemnoase mai delicate care necesită
protecŃie prin umbrire şi lucrări de întreŃinere fără tasarea solului.
Semănăturile la tarla. Permit mecanizarea lucrărilor de instalare şi întreŃinere a culturilor
silvice. Această metodă este larg răspândită în pepinierele mijlocii şi mari.

În funcŃie de modul în care sunt distribuite seminŃele pe suprafaŃa de cultură distingem:

semănături prin împrăştiere;

semănături în rânduri.
Semănăturile prin împrăştiere. Prin împrăştiere seminŃele sunt răspândite mai mult sau
mai puŃin uniform pe toată suprafaŃa de cultură. Metoda prezintă o serie de avantaje dar şi
dezavantaje.
Avantajele semănăturii prin împrăştiere:

se foloseşte complet suprafaŃa de cultură;

producŃia de puieŃi pe unitatea de suprafaŃă este mare.

42
 Dezavantajele semănăturii prin împrăştiere:

solul se întreŃine mai greu, nu permite folosirea mijloacelor
mecanizate de lucru.
Această metodă de semănare este mai puŃin folosită în câmp deschis. Ea se poate folosi doar în
cazul speciilor mai puŃin pretenŃioase, cu creştere rapidă, a căror puieŃi pot deveni apŃi de
plantat după un singur sezon de vegetaŃie.
Semănăturile în rânduri. Presupun incorporarea seminŃelor în şănŃuleŃe numite rigole,
executate pe suprafaŃa de cultură. Metoda permite mecanizarea lucrărilor.
Metoda de semănare în rânduri presupune:

marcarea şi săparea rigolelor (se va asigura rectitudinea şi paralelismul rândurilor
astfel încât să se permită întreŃinerea ulterioară mecanizată a lucrărilor);

semănarea propriu-zisă (se va acorda atenŃie distribuirii uniforme a cantităŃii de
seminŃe stabilite prin norma de semănat);

acoperirea seminŃelor,

tasarea solului (pentru realizarea aderenŃei dintre sămânŃă şi sol).
Modul de dispunere a rândurilor sub raportul distanŃelor dintre ele este redat prin schema de
cultură. DistanŃa dintre rânduri depinde de:

rapiditatea de creştere a speciilor cultivate

durata de cultură în pepiniere (vârsta puieŃilor)

fertilitatea solului

gradul de mecanizare a procesului tehnologic de producŃie
La distanŃe între rânduri:

<10 cm – desimea se apropie de cea realizată în cazul semănăturilor prin
împrăştiere;

10-15 cm – combaterea buruienilor şi afânarea solului se pot face manual;

>15-20 cm – întreŃinerea solului se poate realiza mecanizat. În acest caz este
necesar ca între rânduri sau grupe de rânduri să se asigure distanŃe suficient de
mari astfel încât să se permită trecerea roŃilor sau şenilelor.
Schemele de cultură se adoptă în funcŃie de :

exigenŃele speciilor

condiŃiile de vegetaŃie

mijloacele de lucru folosite.
Schema ideală presupune aşezarea în pătrat a puieŃilor. In practică însă acest lucru nu este
posibil ca urmare a limitelor impuse de mecanizarea lucrărilor cât şi ca urmare a necesităŃii
realizării unor indici de producŃie mari.
În solarii se adoptă schema rândurilor dese, la 3-5 cm.
În cazul semănăturilor la strat se aplică schema rândurilor echidistante, dispuse la intervale
egale de 15-20 cm
În cazul semănăturilor la tarla se aplică schema rândurilor la distanŃe egale de 30-40 sau grupate
în benzi. În acest caz distanŃa dintre rândurile grupate va fi de 14-25 cm iar între benzi de 40-60
cm .
Lungimea totală a rândurilor poate fi calculată cu ajutorul relaŃiei:
10.000
N= pentru schema rândurilor echidistante
d
10.000n
N= pentru schema rândurilor grupate
a + (n − 1)b

unde: N – lungimea totală în metri a rândurilor la ha

d – intervalul în metri, între rândurile echidistante
n – numărul rândurilor grupate
a – distanŃa mare, dintre benzi, în metri
b – distanŃa mică dintre rândurile unei benzi, în metri.

43
Între lungimea rândurilor la hectar şi gradul de mecanizare a lucrărilor din pepinieră există un
raport invers. Cu cât schema de cultură este mai largă şi permite un grad mai ridicat de
mecanizare, cu atât lungimea totală a rândurilor la hectar este mai mică.
Pentru o bună reuşită a culturilor, seminŃele de cea mai bună calitate trebuie semănate în sol
afânat şi reavăn. Este important a se realiza un contact intim între seminŃe şi sol prin tasarea acestuia
imediat după semănare dar evitarea bătătoririi acestuia deoarece un sol bătătorit formează cu uşurinŃă
crustă împiedicând aprovizionarea seminŃelor cu aer dar şi răsărirea puieŃilor.
Semănăturile în spaŃii adăpostite: răsadniŃe, solarii, sere.
Sunt mai puŃin folosite în practica silvică.
Avantaje:

sporeşte capacitatea de răsărire a seminŃelor;

se asigură protecŃia plantulelor imediat după răsărire;

producŃia de puieŃi este mare.
Dezavantaj:

costurile sunt ridicate.

2.2. Epoca de semănat

SeminŃele forestiere se pot semăna în orice anotimp dar se preferă semănăturile de

primăvară sau cele de toamnă.
Semănături de toamnă.
Avantajele semănaturilor de toamnă:

răsar primăvara mai devreme şi mai uniform;

puieŃii dispun de un sezon de vegetaŃie mai lung, prin urmare cresc mai viguros şi
realizează dimensiuni mai mari;

se lignifică complet până la sfârşitul sezonului de vegetaŃie şi sunt mai puŃini expuşi
îngheŃurilor timpuri;

se exclude păstrarea seminŃelor peste iarnă, păstrare care uneori este dificilă (castane,
ghindă);

se scurtează sau se înlătură (la unele specii) perioada de stratificare din timpul iernii.
Dezavantajele semănăturilor de toamnă:

seminŃele din sol pot fi distruse de rozătoare sau vătămate de gerurile excesive din
timpul iernii;

puieŃi răsăriŃi primăvara devreme pot fi vătămaŃi de îngheŃurile târzii;

uneori perioada optimă de semănat nu este prea lungă datorită zilelor scurte sau a
timpului secetos sau ploios.

Semănăturile de toamna se recomandă a se executa numai în sol reavăn, cu puŃin timp

înainte de apariŃia gerurilor.

Semănăturile de primăvară.
Avantajele semănăturilor de primăvară:

executate după topirea zăpezii şi zvântarea solului beneficiază de condiŃii prielnice de
germinare iar puieŃii dispun de timp suficient pentru lignificare;

se înlătură pericolul vătămării seminŃelor de către rozătoare sau de geruri;

îngheŃurile de primăvară sunt mai puŃin periculoase;

starea timpului este mai favorabilă lucrărilor din pepinieră.
Dezavantajele semănăturilor de primăvară:

există pericolul ca puieŃii răsăriŃi să fie surprinşi de îngheŃurile târzii.

44
Semănăturile de vară.

Se aplică în cazul speciilor a căror seminŃe necesită o perioadă lungă de germinare în
vederea evitării stratificării.

2.3. Adâncimea de semănat

GerminaŃia seminŃelor se produce în condiŃii favorabile de umiditate, temperatură şi

aerisire.
La stabilirea adâncimii de semănat se Ńine cont de:

condiŃiile ecopedologice;

mărimea seminŃelor.
Se are în vedere faptul că straturile adânci sunt caracterizate printr-un grad mai mare de
umiditate dar condiŃii de temperatură şi aerisire mai grele în timp de straturile de suprafaŃă se
caracterizează printr-un grad de umiditate mai mic dar condiŃii mai bune de temperatură şi
aerisire.
SeminŃele mari, cu un conŃinut bogat de substanŃe nutritive şi deci o capacitate de
străbatere ridicată se seamănă mai adânc decât seminŃele mici.
SeminŃele foarte mici (plop, salcie) se seamănă practic neîngropate, acoperite cel mult cu
un strat subŃire (0,3-0,5 cm) de pământ sau nisip.
SeminŃele mici (molid, larice, pin) se seamănă la adâncimea de 1,0-1,5cm
SeminŃele mari (ghinda, castanele, nuci) se seamănă la adâncimea de 6-8 cm.

Pentru fiecare specie există o adâncime optimă de semănare. Aceasta depinde de:

natura şi starea de pregătire a solului (pe soluri grele se seamănă la o adâncime
mai mică decât pe solurile uşoare);

condiŃiile climatice (în zonele reci şi umede se seamănă la a adâncime mai mică
decât în zonele uscate şi calde),

epoca de semănat (semănăturile de toamnă se fac la o adâncime mai mare decât
cele de primăvară).

2.4. Desimea culturilor şi norma de semănat

Desimea se apreciază prin gradul de apropiere între exemplarele învecinate.

Desimea influenŃează hotărâtor calitatea şi cantitatea producŃiei de puieŃi.
Într-o cultură deasă sistemul de rădăcini se dezvoltă slab, tulpina creşte înaltă şi subŃire
Într-o cultură rară, puieŃii suportă individual vicisitudinile mediului înconjurător,
producŃia de puieŃi la unitatea de suprafaŃă este scăzută.
Desimea se apreciază prin numărul mediu de puieŃi la:

metru de rigolă - în cazul culturilor în rânduri

metru pătrat - în cazul semănăturilor prin
împrăştiere

În vederea realizării şi menŃinerii desimii optime care să asigure o producŃie de puieŃi

superioară cantitativ şi calitativ este necesară cunoaşterea spaŃiului de nutriŃie pentru fiecare
specie, în diferite faze de creştere şi condiŃii staŃionale.
În practică, se asimilează spaŃiul de nutriŃie cu suprafaŃa de nutriŃie (suprafaŃa ce revine unui
puiet).
Exemple:
- stejarul pedunculat: suprafaŃa de nutriŃie este de

45
 225 cm2 în stepă
110-150 cm2 în zona forestieră
desimea optimă este de
15-20 puieŃi/m rând – stepă
22-30 puieŃi/m rând – zona forestieră
- molidul suprafaŃa de nutriŃie este de 20 cm2
desimea optimă este de 70-80 puieŃi/m rând

In general desimea optimă este de 20-30 puieŃi/rând la foioase

70-80 puieŃi/rând la răşinoase.

În funcŃie de desimea optimă a puieŃilor şi schema de cultură (exprimată prin lungimea totală a
rândurilor) se stabileşte indicele de producŃie (numărul de puieŃi ce se obŃine la suprafaŃa de 1 ha
efectiv cultivată.)

Desimea optimă se asigură prin stabilirea judicioasă a normei de semănat.

Norma de semănat reprezintă cantitatea de seminŃe necesară la un metru de rigolă (în cazul
semănăturilor în rânduri) sau la metru pătrat (la semănăturile prin împrăştiere) pentru a obŃine
desimea optimă a puieŃilor la răsărire.
Ea se stabileşte pornind de la indicii calitativi ai seminŃelor şi numărul optim de puieŃi ce
trebuie obŃinuŃi la răsărire:

M 1000 N  100 − V 
Q= 1 + 
1000  V 
unde: Q - norma de semănat
N - numărul optim de puieŃi la răsărire
M1000 - masa a 1000 de seminŃe
V - valoarea culturală a seminŃelor în %

Valoarea culturală este un indice calitativ sintetic care se calculează pe baza relaŃiilor:

PGt PGt E g
V1 = sau V2 =
100 100 2
unde: P – puritatea
Gt – germinaŃia tehnică
Eg - energia germinativă

În cazul în care se cunoaşte procentul capacităŃii de răsărire în sol (R) norma de semănare se
calculează mai precis cu formula:
10 M 1000 N
Q=
PR

În spaŃii adăpostite acolo unde se aşteaptă ca din fiecare sămânŃă germinabilă să se

obŃină un puiet se poate respecta norma de semănare
În câmpul de cultură al pepinierei însă apare necesitatea sporirii normei de semănare
datorită factorilor ce intervin în procesul de germinare-răsărire.

46
 2.5. Repicarea culturilor

Repicajul este operaŃia prin care puieŃii dintr-o cultură devenită prea deasă sunt transplantaŃi,
sporindu-le spaŃiul de nutriŃie.

Avantaje:

ca urmare a sporirii spaŃiului de nutriŃie puieŃii cresc viguroşi;

cu ocazia transplantării se realizează o primă sortare a puieŃilor contribuind
astfel la ameliorarea materialului de plantat prin eliminarea exemplarelor
necorespunzătoare;
Dezavantaje:

preŃul de cost este mare;

suprafaŃa de repicat este întotdeauna mai mare decât în cazul semănăturilor;

perioada de cultură în pepinieră se prelungeşte prin repicaj.

Repicajul se aplică:

în cazul puieŃilor cultivaŃi în spaŃii adăpostite; la răşinoase producerea puieŃilor
în sistemul solar –repicaj a devenit o practică;

în cazul puieŃilor de talie mare, puieŃi ornamentali folosiŃi în spaŃii verzi.

Reguli de respectat la executarea repicajului:

repicajul se execută pe puieŃi cât mai tineri. Obişnuit se repică la 1 an foioasele
şi puieŃii de larice, pin, duglas; 2 ani – puieŃii de molid şi brad.

Repicajul se execută toamna, primăvara sau chiar vara.
PuieŃii repicaŃi toamna beneficiază de un sezon de vegetaŃie relativ mai lung dar sunt
uşor vătămaŃi peste iarnă de deşosare.
PuieŃii repicaŃi primăvara, după trecerea brumelor nu mai sunt vătămaŃi.
PuieŃii repicaŃi vara, în cazul speciilor care îşi încetează creşterea în luna august, se
consolidează repede şi au un plus de rezistenŃă peste iarnă şi o creştere mai rapidă în
primăvara următoare. Culturile necesită însă peste vară umbrire şi udat artificial.

Manipularea puieŃilor se face cu mare atenŃie astfel încât să se evite vătămarea
acestora, în special a rădăcinilor. PuieŃii se scot şi se sortează (la adăpost, în
locuri umbrite şi ferite de vânt pentru a evita uscarea rădăcinilor fine)

se pregăteşte solul prin desfundare adâncă

se stabilesc distanŃele de repicaj în funcŃie de mărimea şi cerinŃele puieŃilor, de
timp cât se Ńin puieŃii în secŃia de repicaj. Obişnuit 30-40 cm (70-80 cm) între
rânduri şi 5-30 cm (pe rând).

ExecuŃia repicajului. Repicajul se poate executa cu::

cu plantatorul: se introduce plantatorul în sol şi printr-o mişcare oscilatorie
se execută o deschidere (o fantă). În fanta creată se introduce puietul apoi
plantatorul se introduce a doua oară în pământ, de data aceasta la o mică
distanŃă de fanta executata şi printr-o mişcare în direcŃia puietului se acoperă
rădăcinile (Fig. 2-3).

la şanŃ: se sapă un şanŃ cu un perete vertical unde se aşează scândura de
repicat iar în orificiile acesteia puieŃii (Fig. 2-4).

cu maşina de repicat.

47
 3. ÎnmulŃirea vegetativă a plantelor lemnoase

Regenerarea vegetativă (restituŃie) este capacitatea plantelor de a se reface integral dintr-un

organ sau o porŃiune de organ vegetativ.

Natural – plantele lemnoase se regenerează vegetativ din muguri adventivi formaŃi pe tulpini
sau rădăcini, din care iau naştere lăstari respectiv drajoni
Artificial – plantele lemnoase se înmulŃesc prin butaşi, altoaie, marcote.
Butaşul este un fragment porŃiune de tulpină sau rădăcină, care separat de plantă
mamă şi pus în condiŃii favorabile se înrădăcinează şi dezvoltă un nou
organism
Marcota este o porŃiune de tulpină care se înrădăcinează şi formează un nou organism
fără a fi detaşată, în prima faza, de planta mamă.
Altoiul este butaşul de tulpină care se grefează pe o altă plantă şi concreşte cu aceasta.
Avantajele înmulŃirii vegetative:

nu este legată de înmulŃirea generativă, de formarea unor organe speciale de
reproducere;

se poate aplica în orice etapă de dezvoltare a plantei mamă;

prin înmulŃire vegetativă se transmit însuşirile morfologice precum şi caracterele
stadiale pe care le are planta mamă;

din punct de vedere ontogenetic, nu se obŃine o nouă generaŃie de plante ci
exemplare care preiau şi continuă dezvoltarea organului vegetativ din care s-au
regenerat.
Regenerarea vegetativă se aplică pentru înmulŃirea unor exemplare cu însuşiri deosebite.
La înfiinŃarea plantajelor de clone, pentru producŃia de seminŃe ameliorate se recurge la
înmulŃirea vegetativă prin altoire. Majoritatea formelor decorative ale plantelor lemnoase
se obŃin doar prin înmulŃire vegetativă prin altoire.
Dezavantajele înmulŃirii vegetative:

înrădăcinarea butaşilor, la majoritatea speciilor forestiere, se poate face doar în spaŃii
adăpostite ceea ce duce la un preŃ de cost mare;

datorită uniformităŃii culturilor, prin folosirea materialului de plantat multiplicat de
la aceeaşi clonă, există pericolul expunerii acestora la diverşi dăunători.

Butăşirea

Butăşirea este procedeul de înmulŃire vegetativă din butaşi.

Butaşul este un fragment din organul vegetativ care detaşat de planta mamă şi pus în
condiŃii prielnice de umiditate, temperatură şi aeraŃie formează rădăcini şi tulpini proprii
regenerând noi plante.

În funcŃie de organul vegetativ din care se confecŃionează distingem:

butaşi de tulpină

lignificaŃi (butaşi de iarnă)

nelignificaŃi (butaşi de vară)

butaşi de rădăcină

RestituŃia din butaşi de tulpină sau de rădăcină este supusă fenomenului de polaritate
potrivit căruia la capătul inferior morfologic se formează rădăcini iar la capătul opus, tulpini.
Polaritatea este determinată de sensul descendent al circulaŃiei substanŃelor în organele plantei şi
acumularea lor în partea inferioară unde este favorizată înrădăcinarea. Dacă ramura rămâne nedetaşată

48
de planta mamă nu formează rădăcini dar dacă printr-o simplă incizie se întrerupe fluxul de substanŃe
acestea se acumulează în partea inferioară şi, în condiŃii favorabile de vegetaŃie se produce înrădăcinarea.

Înrădăcinarea butaşilor depinde de:

substanŃele nutritive de rezervă (în cazul butaşilor lignificaŃi). Cu cât rezervele de
substanŃe nutritive din butaşi sunt mai mari cu atât înrădăcinarea se produce mai
uşor.

Vârsta. Înrădăcinarea se produce cu atât mai uşor cu cât organul de la care provine
butaşul este mai tânăr calendaristic şi stadial. Se recomandă ca butaşii să fie recoltaŃi şi
confecŃionaŃi din lujeri sau rădăcini cât mai tinere. În acest scop în pepiniere se înfiinŃează
culturi de plante mamă

CondiŃiile de umiditate, temperatură şi aeraŃie. Pentru multe specii forestiere, condiŃiile
favorabile sunt asigurate doar în spaŃiile adăpostite.
Cercetările efectuate au pus în evidenŃă faptul că înrădăcinarea butaşilor este stimulată în
special de auxină, un hormon care stimulează creşterea. Prin urmare speciile care eliberează
auxină în cantităŃi mai mari se pot înmulŃi mai uşor din butaşi. Tratarea artificială a butaşilor cu
diferite substanŃe stimulatoare (heterauxină) provoacă înrădăcinarea butaşilor şi la specii la care
acest proces se desfăşoară cu dificultate.

Butăşirea cu butaşi de tulpină lignificaŃi.

Capacitatea de înrădăcinare a butaşilor lignificaŃi este în strânsă legătură cu existenŃa
rudimentelor radicelare (începuturi sau primordii de rădăcini).
Cele mai multe rudimente radicelare se găsesc în partea inferioară a lujerilor
Pe lungimea unui internod ele se aglomerează în zona mugurilor axilari, la partea superioară a
internodului.

Calitatea butaşilor este dată de lungimea şi grosimea acestora.

Cu cât dimensiunile sunt mai mari, cu atât conŃinutul în substanŃe nutritive de rezervă
este mai mare şi prin urmare înrădăcinarea butaşilor este mai bună.
În cazul butaşilor foarte lungi însă, capătul inferior al acestora ajunge în straturile reci şi
mai puŃin aerisite şi prin urmare capacitatea de înrădăcinare este mai slabă.
Cu cât butaşii au grosimi mai mari cu atât butaşii sunt de calitate mai bună.
In general butaşii prezintă :
- lungimea 20-30cm
- 3 muguri întregi, normal dezvoltaŃi
În cazul în care butăşirea are loc în spaŃii adăpostite se folosesc butaşi cu lungimi de 5-15cm.

Butaşii de tulpină lignificaŃi se confecŃionează din lujeri de 1-2 ani, tineri stadial, din arbori
sănătoşi, bine conformaŃi, cu însuşiri superioare.
Lujerii se recoltează toamnă după căderea frunzelor sau primăvara până la intrarea în vegetaŃie,
cu puŃin timp înainte de butăşire.
Butaşii se confecŃionează din părŃile de bază şi mijlocii ale lujerilor care cuprind cele mai multe
rudimente radicelare.
SecŃionarea lujerilor se face cu unelte tăietoare foarte bine ascuŃite. SecŃiunile la ambele capete
se fac perpendicular pe lungimea acestuia pentru a reduce suprafaŃa de rănire.
SecŃiunea superioară se face cu 1-2 cm deasupra unui mugur axilar
SecŃiunea inferioară se face cu 2-3 cm sub punctul de inserŃie a mugurelui axilar de bază
pentru a cuprinde în întregime zona de aglomerare a rudimentelor radicelare.
Butaşii pot fi:

simpli

cu călcâi – păstrează la baza lor o porŃiune desprinsă din lemnului lujerului de 2
ani

cu cârlig - păstrează la baza lor un fragment din ramura purtătoare

49
Butăşirile se fac toamna sau primăvara în sol bine mobilizat şi afânat. Cele de primăvară asigură
rezultate mai bune.
În pământ butaşii se aşează vertical, cu mugurii îndreptaŃi în sus, cu 1-2 cm sub nivelul
solului (în cazul butaşilor foarte lungi, ei se aşează oblic) pentru a feri vârful butaşului de uscăciune.
Este foarte important butăşirea să se execute fără zdrelirea sau ruperea mugurilor.

Butăşirea cu butaşi de tulpină nelignificaŃi.

Butaşi se confecŃionează în a doua jumătate a verii, din lujeri cu frunze şi muguri formaŃi în
perioada de vegetaŃie a anului în curs.

nu prezintă rudimente radicelare

restituŃia începe cu formarea calusului în care se dezvoltă muguri
adventivi generatori ai rădăcinilor.

La foioase - butaşi au lungimi de 5-6 cm , 3-4 muguri adventivi.

Butaşilor se secŃionează la ambele capete, oblic, pentru a spori suprafaŃa de formare a
calusului. SecŃiunea superioară se face deasupra mugurelui axilar; secŃiunea inferioară la baza
internodului unde apar mai mulŃi muguri adventivi produşi de către calus.
Frunzele din partea superioară se păstrează dar, în scopul reducerii transpiraŃiei, limbul se taie
pe jumătate.
La răşinoase – butaşii se confecŃionează din vârful lujerilor pentru a păstra mugurele terminal.
Butăşirea se face în sere sau răsadniŃe intr-un amestec de 2 părŃi nisip şi o parte turbă sau un pat
de pământ nutritiv (15-25 cm) şi deasupra un strat de 2-3 cm nisip.

Butăşirea cu butaşi de rădăcină.

Se aplică speciilor care drajonează uşor: salcâm, tei, ulm de Turkestain, plop tremurător etc.
Butaşii:

reprezintă fragmente din rădăcini de 5-10 cm lungime pe care se formează muguri
adventivi ce dau naştere la rădăcini şi tulpini;

se confecŃionează toamna târziu după încetarea procesului de creştere sau primăvara
devreme înainte de intrarea în vegetaŃie;

manifestă fenomenul de polaritate; capătul morfologic superior este situat spre tulpină,
cel inferior spre vârful rădăcinilor.
Se recomandă executarea butăşirii primăvara (martie-aprilie), în pământ bine afânat.

Altoirea

Altoirea este modalitatea de înmulŃire vegetativă prin care un butaş sau un mugure de la
o plantă se grefează pe o altă plantă şi concreşte cu acesta.
Planta care formează suportul cu rădăcini şi asigură nutriŃia minerală se numeşte portaltoi
(hipobiot).
Butaşul sau mugurele care se îmbină (concreşte) cu portaltoiul formând partea aeriană a noului
organism, se numeşte altoi (epibiot).
Altoirea este o metodă de înmulŃire prin care se realizează copii vegetative ale exemplarelor
valoroase.
In silvicultură se recurge la altoire în vederea înfiinŃării de plantaje de clone pentru
producerea seminŃelor forestiere.
De asemenea această metodă de reproducere este folosită la conservarea unor caractere
decorative ale speciilor.

50
De remarcat:
- altoirea dă rezultate bune atunci când plantele sunt apropiate din punct de
vedere sistematic, adică atunci când aparŃin aceleiaşi specii.
În cazul altoirii între specii sau genuri diferite apar de cele mai multe ori cazuri de
incompatibilitate între parteneri. La noi s-au obŃinut rezultate bune în urma altoirii
între speciile Quercus macrocarpa şi Q. robur, Q. alba şi Q. robur.
- este recomandat folosirea portaltoaielor tinere, obŃinute din sămânŃă.
- la foioase (în câmp) grosimea portaltoiului, acolo unde se aplică altoiul, variază
de la 8-15 mm la câŃiva centimetri în funcŃie de metoda de altoire;
- la răşinoase (în spaŃii adăpostite) grosimea portaltoiului de 6-8 mm, vârsta de 2-
3 ani.
- recoltarea altoaielor se face în repaus vegetativ (din octombrie-noiembrie până
în martie-aprilie) pentru altoirile de primăvară şi cu 1-2 zile înainte pentru
altoirile de vară din luna august.
- în vederea prinderii altoiului (concreşterea acestuia cu portaltoiului) este
necesară realizarea unui contact perfect între secŃiunile altoiului şi portaltoiului
astfel încât să se împiedice pătrunderea aerului şi a apei între suprafeŃele de
contact.

Clasificarea altoirilor.
1. altoiri prin apropiere – presupune alipirea de portaltoi a unei ramuri-altoi, care se
detaşează de planta mamă numai după prindere

altoirea prin apropiere laterală

2. altoiri cu ramură detaşată – altoiul reprezintă un butaş

altoirea în copulaŃie

altoirea sub coajă

altoirea în triangulaŃie

altoirea în despicătură

altoirea laterală în placaj

altoirea în fentă laterală

3. Altoirea în ochi (oculaŃia) - desprinderea şi folosirea unui mugur (ochi) ca altoi.

altoirea în ochi crescând

altoirea în ochi dormind.

Altoirea prin apropierea laterală.

Presupune alipirea a două ramuri sau a două tulpini de puieŃi, după ce, în prealabil, la ambii
parteneri s-a înlăturat scoarŃa şi un strat de lemn pe porŃiunea de sudură. La altoi, pe partea
opusă tăieturii, să se afle un mugure axilar. După prinderea altoiul de detaşează de planta
,mamă printr-o tăietură efectuată sub punctul de sudură. Procedeul se aplică primăvara,
înainte sau după pornirea în vegetaŃie.
Altoirea în copulaŃie simplă.
Se aplică la portaltoi tineri, cu grosimi de 8-15 mm. Ambii parteneri trebuie să aibă aceeaşi
grosime.
Portaltoiul se scurtează printr-o tăietură oblică la nivelul şi în partea opusă unui mugure. În
mod similar se execută tăietura şi la baza butaşului altoi. Cele două secŃiuni se suprapun pentru
sudură.
Altoirea în copulaŃie perfecŃionată.
Este o variantă a altoirii în copulaŃie simplă în care se execută în plus un locaş – în cazul
portaltoiului, respectiv o limbă în cazul altoiului care permite, după îmbinare nu doar a bună
suprapunere a celor două secŃiuni ci şi o mai mare stabilitate.
Altoirea sub coajă.

51
Se execută primăvara atunci când seva circulă şi permite dezlipirea cojii. Se foloseşte în cazul
unor portaltoi mai vârstnici, înalŃi şi cu grosimea mult mai mare decât grosimea altoiului. Se
execută o tăietură netedă a portaltoiului la înălŃimea dorită. Se dezlipeşte coajă formând un
locaş în care se introduce altoiul. Altoiul se confecŃionează dintr-o ramură de 1 an, sub formă de
butaş cu 2-3 muguri. Pe partea opusă a mugurelui de la bază, puŃin mai jos de nivelul acestuia
se execută o tăietură oblică, cu lungimea de 4-5 ori mai mare decât grosimea altoiului. Se
introduce pana altoiului în lăcaşul format sub coajă şi se leagă (se unge cu mastic – ceară de
altoit).

Altoirea în triangulaŃie.
Se execută primăvara, înainte de pornirea în vegetaŃie. Se execută în cazul portaltoaielor cu
grosimi mari. Portaltoiul se retează printr-o tăietură netedă şi se execută o scobitură de 2-5 cm
lungime. Baza butaşului (altoiului) se taie sub formă piramidal triunghiulară astfel încât să ia
forma scobiturii portaltoiului. Se realizează îmbinarea după care se leagă strâns cu rafie şi se
unge cu mastic (atât locul altoirii cât şi altoiului şi portaltoiului).
Altoirea în despicătură.
Este un procedeu simplu, uşor de aplicat dar şi cu rezultate mai slabe. Se recomandă pentru
portaltoaie cu grosimi mai mici de 7-8cm. Se retează capătul portaltoiului şi se execută o
despicătură în sens diametral pe o adâncime de 4-5 cm. În despicătură se introduc, de o parte şi
alta, doua altoaie, butaşi fasonaŃi la bază sub formă de pană.
Se execută cu puŃin timp înainte de pornirea în vegetaŃie.
Altoirea laterală în placaj.
Se aplică la răşinoase. Se execută pe lujerul terminal al portaltoiului sau la 10-12 cm deasupra
coletului. La locul ales pentru altoire se practică o tăietură lungă de 4-5 cm prin care se
desprinde coaja iar la partea inferioară şi un strat de lemn formând astfel un pinten pe care se
va sprijinii capătul inferior al altoiului. Altoiul se confecŃionează din vârful ramurii, se
fasonează la bază sub formă de pană simplă care se suprapune peste tăietura făcută pe
portaltoi. După îmbinare se leagă şi se unge cu mastic.
Altoirea în fentă laterală.
Se aplică frecvent la răşinoasele cultivate în câmp. Pe tulpina portaltoiului, la 8-10 cm deasupra
coletului se execută o incizie longitudinală, uşor curbată la partea superioară. Pe linia tăieturii,
coaja, împreună cu liberul, se desprinde de lemn şi sub ea se introduce baza altoiului fasonată
în formă de pană.
Altoirea în ochi.
Este procedeul care foloseşte drept altoi un mugur (ochi), detaşat de ramura purtătoare cu o
placă de lemn şi coajă. Pe portaltoi se execută două incizii sub formă de T, cea transversală de 5-
10 mm iar cea longitudinală de 3-4 cm. Este bine ca tăietura longitudinală să treacă puŃin peste
cea transversală pentru a uşura desprinderea cojii şi introducerea ochiului. În cazul unor specii
cu muguri mari se recomandă tăietura în cruce.
După epoca în care se execută, oculaŃia poate fi de primăvară (în ochi crescând) sau de toamnă
(în ochi dormind)
Altoirea în ochi crescând.
Se execută după ce seva a început să circule, atunci când coaja portaltoiului se dezlipeşte uşor.
Altoiul se confecŃionează din muguri de pe ramuri crescute în anul precedent.
Procedeul poate fi aplicat cu succes în cazul speciilor forestiere repede crescătoare (plop, salcie). Rezultate
mai slabe (procent mic de prindere) s-a obŃinut la cireş, tei, acerinee. Dezavantajul constă în faptul că
uneori lăstari porniŃi din mugurii altoiŃi nu ajung să se lignifice suficient.
Altoirea în ochi dormind.
Se execută în august, cu muguri din anul respectiv iar lăstarii pornesc abia în anul următor.
În vederea obŃinerii unor rezulatte bune este necesară realizarea unei apropieri cât mai strânse
între altoi şi portaltoi de aceea zona de contact se unge cu mastic şi cei doi parteneri se leagă cât

52
mai strâns astfel încât să se evite pătrunderea apei şi a aerului. După ce altoiul s-a prins şi creşte
activ se reduc sau se suprimă treptat lujerii şi frunzele portaltoiului iar legăturile se slăbesc.
Reuşita altoirilor depinde de precizia şi viteza execuŃiei.

Marcotajul

Este metoda de înmulŃire vegetativă prin care lujerii sau lăstarii incorporaŃi în sol nu se
detaşează de planta mamă în timpul înrădăcinării.
Marcotajul presupune îngroparea parŃială sau totală în sol, la adâncimea de 15-18 cm a
ramurilor, marcotelor unei plante mamă pentru a forma rădăcini şi tulpini. Lăstarii formaŃi
împreună cu fragmente din marcota înrădăcinată alcătuiesc materialul de plantat. Rezultate
bune se obŃin prin marcotarea unor lăstari tineri de 1-2 ani şi vătămarea marcotelor înainte de
îngropare în vederea stimulării formării calusului.

Clasificare:
1. marcotajul prin muşuroire
2. marcotajul prin aplecare:

simplu;

şerpuitor;

chinezesc.

Marcotajul prin muşuroire.

Plantele mamă se cultivă în secŃii speciale la distanŃe convenabile şi se recepează.
Cioatele se acoperă cu pământ pentru a înlesni lăstărirea. Peste vară, lăstarii, pe măsură ce cresc
se muşuroiesc treptat până la înălŃimea de 20-30 cm. Până toamna, la baza lăstarilor, pe
porŃiunea acoperită cu pământ, se formează rădăcini adventive. După căderea frunzelor
muşuroiul se înlătură şi marcotele înrădăcinate se taie de la nivelul cioatei şi se plantează.
Marcotajul prin aplecare.
Este folosit la speciile arbustive ornamentale care au ramuri lungi şi flexibile. Ramurile
sunt aduse prin aplecare în poziŃie orizontală. Ele sunt forŃate să formeze rădăcini şi tulpini pe
toată lungimea îngropată şi nu doar la bază ca în cazul marcotajului prin muşuroire.
Marcotajul simplu.
Presupune îngroparea ramuri pe treimea mijlocie din lungimea ei. Vârful rămas afară se
palisează de un tutore. În vederea stimulării înrădăcinării, pe porŃiunea îngropată se execută o
incizie longitudinală sau mai multe incizii inelare.
Marcotajul şerpuitor.
Se aplică în cazul speciilor cu ramuri foarte lungi şi care permit ca prin îndoire repetată să se
obŃină mai multe porŃiuni îngropate şi neîngropate şi prin urmare mai mulŃi puieŃi înrădăcinaŃi.
Marcotajul chinezesc (Fig. 3-16).
Permite obŃinerea mai multor puieŃi de pe fiecare ramură.

4. ÎntreŃinerea culturilor

ÎntreŃinerea culturilor din câmpul pepinierei cuprinde ansamblul lucrărilor care

urmăresc prevenirea şi combaterea diverşilor dăunători în scopul asigurării puieŃilor cele mai
bune condiŃii de creştere şi dezvoltare.
Culturile forestiere din câmpul pepinierei pot suferi pagube provocate de:
1. factori biotici
buruieni. Cel mai de temut factor dăunător din pepiniere. Consumă apă şi substanŃe nutritive,
umbresc culturile sunt purtătoare de boli şi dăunători.

53
 2. factori abiotici
temperaturile negative – geruri sau îngheŃuri. Provoacă pagube prin degerare, produc
deşosarea puieŃilor.
Seceta – lipsa de apă din sol şi atmosferă. Seceta atmosferică determină transpiraŃia exagerată a
plantelor ce duce la ofilirea şi chiar uscarea acestora. Seceta din sol este mai periculoasă
arşiŃa – determină perturbări ale proceselor fiziologice
crusta .
Cele mai importante lucrări de îngrijire a culturilor din pepiniere sunt:
1. Mulcirea – operaŃia de acoperire a solului din pepinieră cu un strat izolator (mulci) în
vederea protejării acestuia de acŃiunea unor factori dăunători. Mulcirea se poate realiza
iarna (mulcirea de iarnă) sau vara (mulcirea de vară). De remarcat că stratul de mulci
reduce instalarea buruienilor dar împiedică şi întreŃinerea solului.
2. Umbrirea – are scopul de a proteja culturile din pepinieră împotriva efectelor dăunătoare
ale radiaŃiilor solare puternice. Umbrirea se face de regulă după răsărirea culturilor.
Durata de umbrire variază în funcŃie de cerinŃele speciilor.
3. Combaterea buruienilor – se poate realiza mecanic (prăşit sau plivit) sau chimic cu
ajutorul fitoncidelor (substanŃe cu capacitate de distrugere a plantelor) la contactul cu ele.
Se recomandă ca plivitul buruienilor să se realizeze imediat după apariŃia acestora atunci
când, prin smulgerea acestora, nu se produce şi dislocarea rădăcinilor puieŃilor.
Praşila este lucrarea prin care, în afară de combaterea buruienilor se realizează şi afânarea
solului. Este importat ca praşila să se execute după ploaie sau udat artificial. Foarte
importante sunt praşilele executate la începutul sezonului de vegetaŃie, atunci când
concurenŃa buruienilor influenŃează mai puternic dezvoltarea puieŃilor. De remarcat că, în
culturile de răşinoase din primul an de vegetaŃie, se execută numai plivitul buruienilor.
4. Spargerea crustei - este operaŃia care se realizează atât înainte de răsărirea culturii cât şi
după aceea, pe parcursul întregului sezon de vegetaŃie. Crusta se formează ca urmare a
bătătoririi solului sub acŃiunea mecanică a apei. Înainte de răsărire culturii spargerea
crustei se realizează cu grebla sau tăvălugul stelat în vreme ce, în culturile aflate în curs de
răsărire operaŃia nu se mai execută. După răsărirea plantulelor, spargerea crustei se va
realiza ori de câte ori se formează, de regulă prin praşilă, odată cu combaterea mecanică a
buruienilor.
5. Irigarea culturilor – este o măsură tehnică care urmăreşte aprovizionarea dirijată a solului
cu apă în vederea dezvoltării normale a puieŃilor în pepinieră şi solarii. Se aplică în
regiunile în care umiditatea solului în sezonul de vegetaŃie este deficitară. Se recomandă
folosirea unor instalaŃii de udat prin aspersiune fină şi folosirea unei surse de apă cu
conŃinut de săruri.
6. Rărirea culturilor – este operaŃia care se execută în culturile dese care ar produce puieŃi de
calitate inferioară. Rărirea culturilor se realizează la o lună de la răsărire în cazul culturilor
de răşinoase din solarii, înainte de intrarea puieŃilor în al doilea an de vegetaŃie în cazul
culturilor de răşinoase din câmpul de cultură, la circa o lună - o lună şi jumătate de la
răsărire în cazul culturilor de foioase.
7. Tăieri de formare a puieŃilor:
- tăieri de formare a rădăcinilor. – retezarea în sol a rădăcinilor mai lungi, lucrare care
are ca efect nu doar atenuarea alungirii rădăcinii principale dar şi formarea unui
sistem de rădăcini fasciculat. Se execută în timpul repausului vegetativ la foioase
după un sezon de vegetaŃie, la răşinoase cu un an înainte de scosul puieŃilor.
Retezarea pivotului se execută la o adâncime de 20cm. OperaŃia se poate executa
manual sau mecanizat.
- tăieri de formare a tulpinii şi coroanelor – se aplică puieŃilor destinaŃi plantaŃiilor
semincere şi celor ornamentali. În cazul puieŃilor destinaŃi plantaŃiilor semincere
tăierile trebuie să ducă la obŃinerea de exemplare cu înălŃimi mici şi coroane
dezvoltate aproape de baza tulpinii, coroane cu unghiuri de ramificare si de
deschidere mari.

54
 5. Recoltarea materialului de plantat

Valorificarea optimă a producŃiei de puieŃi presupune lucrări de inventariere a puieŃilor

urmate de lucrări de recoltare a materialului de plantat. Recoltarea materialului de plantat
cuprinde ansamblul operaŃiilor tehnice cu care se încheie procesul tehnologic de producere de
puieŃi în pepinieră:
- scosul puieŃilor
- sortarea puieŃilor
- păstrarea
- ambalarea
- transportul

Inventarierea puieŃilor

Inventarierea puieŃilor este operaŃia care se execută anual cu scopul de stabilirii numărului
de puieŃi din pepinieră apŃi de plantat dar şi numărul de puieŃi care urmează să mai parcurgă
un sezon de vegetaŃie în câmpul de cultură.
Inventarierea se face în suprafeŃe de probă, suprafeŃe în care se numără toŃi puieŃi pe vârste
şi categorii. In acest sens se examinează toate suprafeŃele cultivate cu puieŃi pentru a stabili
culturile medii iar pentru a stabilii corect suprafeŃele de probă acestea se aleg pentru fiecare
specie şi schemă de cultură. În aceste suprafeŃe de probă se vor măsura şi înregistra
dimensiunile puieŃilor şi se va stabili producŃia totală şi a puieŃilor apŃi de plantat. ProducŃia
totală se determină prin raportarea numărului de puieŃi obŃinuŃi în urma inventarierii în
suprafeŃele de probă la suprafaŃa totală ocupată cu puieŃi.

Scosul puieŃilor

Instalarea culturilor forestiere se face, cel mai adesea, cu puieŃi cu rădăcina nudă. PuieŃii
se scot din câmpul de cultură al pepinierei toamna sau primăvara, când se găsesc în repaus
vegetativ. Este indicat ca scosul puieŃilor să se facă cu puŃin timp înainte de plantare pentru a se
evita păstrarea acestora.
Toamna, scosul puieŃilor se execută atunci când temperaturile medii diurne coboară la
valori ce determină intrarea în repausul vegetativ (dezlipirea greoaie a scoarŃei şi căderea
frunzelor la foioase).
Primăvara puieŃii se scot înainte de pornirea vegetaŃiei, îndată ce solul, lipsit de zăpadă
este suficient de zvântat pentru a permite executarea lucrărilor.
În vederea scoaterii puieŃilor cu întregul sistem de rădăcini este necesară dislocarea şi
afânarea solului. Acest lucru se realizează manual (Fig. 5-1) sau mecanizat.
Manual – cu ajutorul cazmalei, prin săparea unui şanŃ la distanŃa de 10-15 cm de rândul de
puieŃi şi de 25-30 cm adâncime. Apoi, cazmaua introdusă în partea opusă ridică, dislocă şi
răstoarnă fâşia de pământ străbătută de rădăcini.
Mecanizat – cu ajutorul unor pluguri speciale, a căror organ activ este alcătuit dintr-o lamă de
oŃel mai lată şi uşor înclinată înainte. În stare de lucru lama plugului trece pe sub rândul de
puieŃi la 25-30 cm adâncime, taie fâşia de pământ, o răstoarnă provocând afânare şi
desprinderea pământului de pe sistemul de rădăcini. Prin scosul mecanizat se realizează o
retezare netedă a rădăcinilor, la aceeaşi adâncime. Scosul se realizează după ploaie sau udat
artificial, condiŃii care permit eliberarea rădăcinilor fără vătămarea lor.

Extragerea puieŃilor sau culegerea lor din pământ se face manual. Pe măsură ce se scot puieŃii se
aşează în coşuri cu rădăcinile acoperite de muşchi sau paie umezite de unde se transferă la

55
şanŃuri şi se acoperă cu pământ. În vederea evitării uscării rădăcinilor se preferă ca scosul
puieŃilor să se execute dimineaŃa sau seara sau în zile înnorate. .
PuieŃi de talie mare se scot cu pământ la rădăcină, cu bal (balot) de pământ. În acest sens
pământul care îmbracă rădăcinile se taie sub formă prismatică sau cilindrică şi se acoperă cu un
material protector rezistent (Fig. 5-3).

Sortarea puieŃilor

În secŃia de repicaj, în cazul în care se respectă desimea corespunzătoare fiecărei specii şi

se aplică toate lucrările de îngrijire este posibil să se obŃină o cultură uniformă.
În secŃia de semănături însă puieŃii se diferenŃiază mult din punct de vedere al
dimensiunilor. Se impune în acest caz sortarea puieŃilor.
Sortare puieŃilor presupune grupare acestora pe categorii de calitate după :
- dimensiuni,;
- vârstă;
- aspect general.
La puieŃii forestieri de talie mică la sortare se iau în considerare următoarele caracteristici:
- diametrul la colet;
- lungimea tulpinii;
- lungimea rădăcinii.
În funcŃie de diametrul la colet s-au stabilit două clase de calitate. Rădăcina să fie bine
dezvoltată, stufoasă; la răşinoase întreagă; cu lungime de min. 15 cm, respectiv 20 cm la speciile
cu înrădăcinare pivotantă. Tulpina să fie lignificată, dreaptă. La răşinoase, nebifurcată, cu
mugurii normal dezvoltaŃi, sănătoşi, neporniŃi; atenŃie deosebită se acordă mugurelui terminal.
Calitatea puieŃilor depinde şi de vârsta la care realizează dimensiunile standardizate
(tabelul 5-1):
- 4 ani molid;
- 3 ani larice, duglas, pin;
- 1-2 ani foioase şi alte răşinoase;
În cazul puieŃilor obŃinuŃi în secŃia se repicaje:
- 1+2 sau 2+2 ani la molid;
- 1+2 ani la larice, duglas, pin.
Odată cu sortarea se face şi numărarea puieŃilor. Aceştia se leagă în mănunchiuri de 50
sau 100 de bucăŃi şi apoi se pun la şanŃ pentru păstrare sau se ambalează pentru transport.
PuieŃii inapŃi (bolnavi, vătămaŃi, cu tulpini subŃiri, cu sistemul de rădăcini slab
dezvoltat) se aruncă la groapa de compost. NU SE REPICĂ.
Verificarea calităŃii se face prin sondaj pe loturi.
În cazul puieŃilor de talie mare vârsta maximă trebuie să fie:
- răşinoase:
- 11 ani la arbori;
- 9 ani la arbuşti.
- foioase:
- 10 - ani arbori;
- 4 ani arbuşti.
Sortarea puieŃilor ornamentali presupune gruparea în trei clase de calitate în funcŃie de
(tabelul 5-2):
- înălŃimea tulpinii;
- diametrul tulpinii – la foioase.
Se mai ia în considerare şi lungimea rădăcinilor: min. 25 cm la arbuşti şi min. 35 cm la
arbori.

56
PuieŃii ornamentali se livrează cu balot de pământ (diametrul balotului de pământ să fie de cel
puŃin 8 ori mai mare decât diametrul puietului la colet) cu excepŃia puieŃilor de foioase cu
vârsta mai mică de 8 ani.
Manipularea puieŃilor şi sortarea lor se face la adăpost pentru a feri puieŃii de deshidratare.

Păstrarea puieŃilor

PuieŃii scoşi din câmpul de cultură al pepinierei sau din suportul nutritiv al spaŃiului
adăpostit se aşează imediat la păstrare.
Păstrarea puieŃilor se face
- la şanŃ – cea mai răspândită metodă. Se alege un loc adăpostit, ferit de umezeală în exces
şi apărat de soare.

Se sapă un şanŃ de 1 m lăŃime, 20-25 cm adâncime, orientat pe direcŃia nord-sud. La capătul

sudic se sapă peretele înclinat sub un unghi de 450 şi se aşează primul rând de puieŃi; rădăcinile
se acoperă cu un strat de 10-12 cm de pământ bine tasat până deasupra coletului apoi operaŃia
se repetă.
În cazul păstrării puieŃilor pe perioade lungi (de toamna până primăvara) se sapă un şanŃ mai
adânc de 30-40 cm. Se acoperă cu pământ rădăcinile dar şi o parte din tulpină, aproximativ 1/3
din lungimea tulpinii la răşinoase şi aproape toată tulpina (până la vârf) în cazul foioaselor.
Pentru e evita formarea golurilor şi pătrunderea aerului, mănunchiurile se dezleagă sau li se slăbesc
legăturile. Se sapă un şanŃ pentru scurgerea apei iar puieŃii se acoperă cu un strat protector de paie,
litieră, etc.
- în depozite special construite. Sunt depozite frigorifice în care puieŃii sunt plasaŃi în
poziŃie verticală pe suporturi. Se menŃine o temperatură constantă de 1-20C şi o
umiditatea a aerului de 90-95%.

6. Transportul puieŃilor.

În timpul transportului puieŃii pot suferi de uscăciune, asfixiere, încingere, îngheŃ.

Pe distanŃe mici – este necesară protejarea rădăcinilor de uscăciune. Mănunchiurile de
puieŃi se stivuiesc în rânduri apropiate, uneori intercalate cu straturi de paie umede sau muşchi.
Peste acestea se aşează un strat gros de paie sau muşchi şi totul se acoperă cu o prelată. Se
recomandă ca transportul să se facă pe vreme noroasă sau în timpul nopŃii.
Pe distanŃe mari – puieŃi se transportă ambalaŃi în rogojini, Ńesături sau hârtie rezistentă
(Fig. 6-1). Mănunchiurile de puieŃi se aşează în poziŃie culcată, cu rădăcinile spre interior, iar
apoi se leagă sub formă de balot. PuieŃii de talie mică se pot transporta ambalaŃi în pungi de
material plastic perforate astfel încât să permită pătrunderea aerului, cu muşchi la rădăcină (Fig.
6-2), şi aşezaŃi în coşuri de nuiele sau lădiŃe de lemn.
PuieŃii de talie mare se ambalează separat. Balotul de pământ cu care se scot puieŃii se
ambalează în pânză de sac, rogojini sau plasă de sârmă în vederea transportului.

57
 7. IndicaŃii privind cultura principalelor specii lemnoase în
pepinieră

Producerea puieŃilor în pepinieră se poate face fie pe cale generativă, din seminŃe fie pe cale
vegetativă din butaşi sau prin altoire.
Producerea puieŃilor pe cale generativă este procesul care începe în momentul în care
seminŃele sunt puse în condiŃii optime de germinaŃie şi răsărire şi se încheie în momentul în
care puieŃi, apŃi de plantat, sunt scoşi din pepinieră.
Semănarea se produce în sol afânat, bine mărunŃit, pregătiŃi prin arătură (la 10-12cm) şi
nivelare. Un rol important îl au recoltarea şi pregătirea seminŃelor pentru semănare. Recoltarea
seminŃelor se face în diferite perioade în funcŃie de particularităŃile speciilor iar la pregătirea
seminŃelor se recurge în cazul speciilor la care răsărirea plantulelor nu se produce sau se
produce neuniform şi eşalonat ca urmare a intrării acestora în starea de repaus, stare în care
procesele vitale se reduc simŃitor. Ideal ar fi ca seminŃele să se semene la distanŃe egale. In
practică se recurge la scheme care să permită mecanizarea lucrărilor. La răşinoase se recurge la
scheme de 50/20/20/20/20/20/50 in cazul mecanizării lucrărilor şi distanŃa de 20cm între
rânduri dacă nu se recurge la lucrări mecanizate. La foioase se recurge de regulă la rigole
grupate 60-15(20)-60 sau rigole echidistante la 40cm. Semănăturile se pot executa toamna,
primăvara sau chiar vara iar adâncimea de semănare depinde de specie, epoca de semănare,
textura solului. La răşinoase se recurge de regulă la repicaj, puieŃii repicaŃi fiind mai viguroşi,
prezintă o rădăcină mai bogată iar raportul dintre diametrul tulpinii şi înălŃimea tulpinii este
optim.
Producerea puieŃilor pe cale vegetativă se face prin butaşi sau altoaie.
La răşinoase se recurge la butăşirea în seră caldă cu menŃinerea umidităŃii aerului la 85-
95%. Butăşirea se face mai ales cu butaşi cu călcâi, la distanŃa de 10cm între rânduri şi 5 cm pe
rând. Prin altoire se înmulŃesc mai ales formele decorative.
La foioase înmulŃirea vegetativă se poate face prin butaşi, altoaie, marcote. Prin butaşi se
înmulŃesc plopii euramericani, salcia, răchita precum şi unii arbuşti (Ligustrum sp., Forsythia sp.,
Buxus sp. etc.) iar prin altoaie şi marcote mai ales formele decorative.

Specii răşinoase autohtone

Molidul - Picea abies (L. Karst).

Molidul se înmulŃeşte uşor din sămânŃă dar se poate înmulŃi şi pe cale vegetativă prin
butăşire sau altoire.
In vederea semănării, seminŃele sănătoase pot fi pregătite prin stratificarea la rece timp
de 2-3 săptămâni sau se Ńin în apă rece 24-48 ore sau în zăpadă timp de 15-30 zile.
Se recomandă semănarea în solar, primăvara devreme, cu circa o luna mai repede faŃă
de semănăturile în aer liber. SeminŃele se seamănă pe pat nutritiv, în rigole înguste de 1 cm,
echidistante, situate la o distanŃă de 4cm, la o adâncime optimă de 2,0-2,5cm. SeminŃele se
acoperă cu un strat de humus de răşinoase cernut, amestecat cu nisip, în proporŃie de 3:1, cu o
grosime de circa 1cm.
SeminŃele germinează după 3-4 săptămâni. După circa o lună se va recurge la o rărire a
semănăturilor prea dese prin tăierea exemplarelor cu foarfeca. Se va acorda atenŃie deosebită
plivitului care se va executa numai după o udare abundentă. Indicele de producŃie este de 50
puieŃi/m.l. pentru repicajul de toamnă, respectiv 60 puieŃi/m.l. pentru cel de primăvară.
Repicarea se va face în rânduri echidistante, 20 cm între rânduri, 6 cm pe rând. PuieŃii repicaŃi
devin apŃi de plantat după 2 -3 ani.
Primul verticil se formează după doi ani, in culturile rare, respectiv trei ani in cele dese.

58
 In cazul în care se recurge la semănarea direct în câmpul de cultură al pepinierei,
semănăturile se umbresc cu umbrare din şipci.
Ca urmare a faptului că molidul se înmulŃeşte uşor prin sămânŃă, nu se recurge la
înmulŃirea pe cale vegetativă decât pentru producerea unor forme decorative. Se folosesc puieŃi
de molid de 2 ani drept portaltoi pentru altoirea speciei Picea pungens f. glauca.
Prin butaşi se pot înmulŃii varietăŃile pitice, cu butaşi din lăstari de 2 ani, recoltaŃi la
mijlocul verii, după ce lujerii şi-au oprit creşterea.

Bradul – Abies alba Mill

Se poate înmulŃi atât pe cale generativă din sămânŃă cît şi pe cale vegetativă, prin altoire.
In cazul înmulŃiri generative se recomandă a stratificare a seminŃelor în nisip sau turbă
(în cazul semănăturilor de primăvară) respectiv o umectare în apă călduŃă, timp de 3-5 zile, a
seminŃelor păstrate în borcane sau saci.
Semănăturile în câmp se pot executa toamna, în septembrie-octombrie sau primăvara în
martie-aprilie.
Adâncimea de semănare este de 2,0-2,5cm iar seminŃele se acoperă cu un amestec de humus de
fag, humus de molid, litieră de molid şi nisip în raport 5:2:2:1. Până la răsărire semănaturile se
vor acoperi cu un strat de mulci (frunze sau muşchi) şi obligatoriu se vor umbri. Plantulele apar
la 15-25 zile de la semănare şi au 4-6 cotiledoane lungi de 20-30 mm şi de 2 mm lăŃime. Acestea
prezintă două dungi argintii pe feŃele superioare. Ele cad doar în anul al treilea sau al patrulea.
Primul verticil se formează în anul al patrulea. Desimea optimă este de 20-30 plantule/m.l. de
rigolă în cazul puieŃilor care nu se repică respectiv 30-40 plantule în cazul repicării ulterioare.
Semănăturile în solarii se pot executa, ca şi în cazul celor din câmpul pepinierei, toamna
sau primăvara. Semănarea se face pe pat nutritiv, în rigole, la adâncimea de 1-2cm şi 4 cm
distanŃă între rigole.
Plantulele de brad au nevoie de umbrire, puieŃii de brad sunt mai exigenŃi faŃă de
materiile nutritive din sol.
Bradul alb serveşte drept portaltoi la înmulŃirea prin altoire a speciilor ornamentale, de
exemplu Abies concolor var glauca.
Formele ornamentale se obŃin prin altoire. Altoirea se poate executa în sere, pe puieŃi crescuŃi in
recipiente sau direct pe puieŃii din câmpul de cultură al pepinierei. Metoda de altoire
recomandata este altoirea în placaj lateral, pe măsură ce altoiul creşte se va recurge la o reducere
a portaltoiului, in 4-5 etape.

Laricele – Larix decidua Mill.

Specie se înmulŃeşte prin seminŃe, semănăturile se executa primăvara, in solar sau in
teren liber.
In solar seminŃele se seamănă în martie – prima decadă a lunii aprilie, pe pat nutritiv, în
rigole înguste, echidistante, la 6 cm. Înainte se semănare seminŃele pot fi stratificate la rece in
nisip reavăn intre 20 şi 60 de zile (de regulă 30 de zile) sau se Ńin în apă de var timp de 36 de ore.
Un alt tratament pregerminativ constă în sortarea seminŃelor în apă rece timp de 30-40 minute
apoi Ńinerea acestora încă 24 de ore în apă.
In teren liber seminŃele se seamănă la sfârşitul lunii aprilie – prima jumătate a lunii mai,
în rigole înguste, echidistante, la 20-25cm.
Plantulele răsar la 3-4 săptămâni de la semănare şi au nevoie de căldură şi multă lumină.
In culturile dese puieŃii nu se dezvoltă bine şi se usucă în procent mare chiar dacă beneficiază
de apă şi substanŃe nutritive în cantităŃi suficiente. Cercetările efctuate au arătat că desimea
puieŃilor influenŃează puternic creşterea în grosime a puieŃilor şi mai puŃin creşterea în
înălŃime. Ciclul de producŃie este de 1 an pentru semănăturile din solar la care se adaugă încă
un an în pepinieră sau doi ani pentru puieŃi obŃinuŃi direct în câmpul de cultură al pepinierei.
ÎnmulŃirea prin butaşi a laricelui este dificilă. In anumite condiŃii, pe pietriş la o
temperatură de 220C şi irigare automată, au fost fost obŃinuŃi puieŃi din butaşi în Anglia,
Germania şi Polonia.

59
 Pe cale vegetativă laricele se poate obŃine prin altoire în despicătură, pe puieŃi de 3-5 ani
drept portaltoi Altoirile se execută la sfârşitul lunii aprilie şi se recurge la aceată metodă de
înmulŃire pentru crearea livezilor semincere.

Pinul silvestru – Pinus sylvestris L.

Este o specie rustică, puieŃi se obŃin mai ales pe cale generativă. Se recomandă pregătirea
seminŃelor înainte de semănare. Astfel, seminŃele se umectează în apă, circa 18 ore, în vederea
sortării lor (se separă seminŃele pline de cele seci şi de împurităŃi) după care, în amestec cu
nisip, se pun în săculeŃi de pânză şi se Ńin sub zăpadă timp de 13-15 zile. SeminŃele se seamănă
primăvara, la strat, în rigole înguste, echidistante la 20-25cm şi la o adâncime de 1,5-2,0 cm.
Plantulele răsar la 15 zile de la semănare. Dintre lucrările de întreŃinere în pepinieră remarcăm
umbrirea culturilor, lucrare ce este necesară doar în perioada răsăriii precum şi rărirea
semănăturilor, lucrare ce se execută de regulă la începutul celui de-al doilea an. PuieŃii devin
apŃi de plantat la 2-3 ani, în cazul celor rezultaŃi în urma semănăturilor din câmpul de cultură al
pepinierei in vreme ce, în cazul semănăturilor în solarii, puieŃi se cultivă 1 an în solar apoi se
repică 2 ani în pepinieră.
Pe cale vegetativă, prin altoire, se recurge la obŃinerea puieŃilor de pin silvestru pentru
formele decorative şi a puieŃilor pentru înfiinŃarea plantajelor. Se recomandă altoirea în placaj
lateral, pe portaltoi de 3-5 ani

Specii răşinoase exotice

Duglasul – Pseudotzuga menziesii Mirbel. Franko

PuieŃii de duglas se pot obŃine atât pe cale generativă, din sămânŃă cât şi pe cale
vegetativă prin altoire in placaj lateral. La acest din urmă procedeu se recurge doar în cazul
puieŃilor destinaŃi instalării plantajelor.
Semănăturile se pot executa atât toamna (octombrie-noiembrie) în câmpul de cultură al
pepinierei sau primăvara (aprilie) în solar.
În solar, semănăturile se execută pe pat nutritiv, în rigole înguste, echidistante, la 6 cm şi
o adâncime de 2,0-2,5cm, cu seminŃe stratificate timp de 30 de zile în nisip reavăn sau Ńinute în
apă rece timp de 4-7 zile. Plantulele apar după 15-20 de zile de la semănare. După 1 an puieŃii se
repică; distanŃele de repicare sunt 20cm între rânduri şi 7cm pe rândul de puieŃi.
In cazul puieŃilor obŃinuŃi direct în câmpul de cultură al pepinierei, ciclu d producŃie
este de trei ani.
Pe cale vegetativă, puieŃi se obŃin prin altoire în placaj lateral. Se recurge la această
metodă de înmulŃire pentru obŃinerea puieŃilor destinaŃi înfiinŃării livezilor semincere.

Pinul negru – Pinus nigra Arn

Cel mai adesea puieŃi se obŃin prin înmulŃire generativă, din seminŃe, pentru puieŃi
destinaŃi înfiinŃării plantajelor se recurge şi la înmulŃirea vegetativă, prin altoire în placaj lateral.
Semănăturile se pot executa atât în solar cât şi în câmpul de cultură al pepinierei.
În solar seminŃele se seamănă în rigole înguste, la 6-8c m distanŃă şi o adâncime de 1,5-2
cm. În pepinieră seminŃele se seamănă la strat, în rigole înguste, echidistante, la 20cm sau la
tarla, în rânduri grupate.
Răsărirea plantulelor are loc la două săptămâni de la semănare. Pinul negru necesită
soluri ceva mai fertile comparativ cu pinul silvestru şi semănarea în rigole echidistante la 25 cm.
Ciclul de producŃie este de trei ani, un an în solar, doi în câmpul de cultură al pepinierei în
cazul sistemului solar-repicaj, respectiv de 2-3 ani, în funcŃie de fertilitatea solurilor, în cazul
semănăturilor în pepinieră.

60
Pinul strob – Pinus strobus L.
Obişnuit, puieŃii de pin strob se obŃin din sămânŃă. Semănăturile se execută primăvara,
în luna aprilie, la strat sau tarla, in rigole care se acoperă cu humus de molid amestecat cu nisip
iar apoi cu un strat protector de litieră, strat ce se înlătură în momentul răsăririi. SeminŃele
necesită pregătire prin stratificare. Adâncimea de semănare variază de la 2 la 4 cm în funcŃie de
textura solului. Răsărirea are loc la circa 30 zile de la semănare. La câmpie se poate recurge şi la
semănături de toamnă care asigură procente ridicate de răsărire. Cultura se umbreşte. Ciclul de
producŃie este de 2ani.
Se poate recurge şi la înmulŃirea pe cale vegetativă, prin altoire, pentru obŃinerea
formelor decorative.

Specii foioase indigene

Fagul – Fagus sylvatica.

PuieŃii se obŃin din sămânŃă. Semănăturile se execută toamna imediat după recoltare sau
primăvara în februarie martie. In cazul în care jirul este păstrat în mediu umed el se poate
semăna fără tratamente pregerminative, în caz contrar se introduce în apă la 16-180C timp de 48
de ore. Adâncimea de semănare variază de la 2,0-2,5 cm a 5,0-6,0 cm în funcŃie de epoca de
semănare.
Culturile se umbresc obligatoriu în primul an; în al doilea an ele se umbresc doar dacă
arşiŃa este puternică.
VarietăŃile ornamentale se obŃin prin altoire. Pe puieŃii de Fagus sylvatica se altoiesc la
colet varietăŃile şi formele cu port erect (F.sylvatica var. fastigiata) iar în coroana formele colorate
(F. sylvatica var. atropurpurea) şi/sau pletoase (F.sylvatica f. Purpurea pendula).

Stejarul pedunculat – Quercus robur L.

Multiplicare stejarului se face în special pe cale generativă, din sămânŃă dar cercetările
au arătat că este posibilă şi multiplicarea lor pe cale vegetativa prin butăşire sau altoire.
Semănăturile se pot executa toamna sau primăvara. În cazul semănăturii de primăvara
seminŃele necesită pretratare. Metodele de păstrare a ghindei la şanŃ sau stratificate în nisip
constituie şi metode de retratare a acestora.
Adâncimea de semănare depinde epoca de semănare dar şi de condiŃiile edafice. Aceasta
variază de la 2-6 cm în cazul semănăturilor de primăvara până la 6-10 cm în cazul semănăturilor
de toamnă, in regiuni uscate, cu sol nisipos. Schema de semănare utilizată este 60-15-60. Este
recomandat ca semănăturile să fie acoperite cu un strat protector de până la 10-15cm în funcŃie
de adâncimea de semănare. Desimea optimă este de 20-25 puieŃi/m.l. PuieŃii sunt exigenŃi faŃă
de umiditatea din sol fiind necesară udarea culturii.
Prin butăşire stejarul se înmulŃeşte greu chiar în condiŃiile aplicării de hormoni de
creştere. Sunt unele varietăŃi de stejar care se înmulŃesc din butaşi verzi cu condiŃia recoltării
acestora din exemplare tinere (puieŃi de 1-6 ani), în mai-iunie. Rezultate mai bune se obŃin prin
altoire. Altoirile se folosesc mai ales pentru crearea plantajelor. Se recomandă recoltarea
altoaielor din exemplare de stejar tardiflor şi executarea altoirii pe puieŃi de stejar timpuriu
obŃinuŃi din sămânŃă. Metoda care dă cele mai bune rezultate este altoirea sub coajă.

Gorunul – Quercus petraea Lieb.

Cultura în pepinieră a gorunului este foarte asemănătoare cu cea a stejarului pedunculat.
Este de preferat ca semănăturile să fie executate toamna ştiut fiind faptul că păstrarea ghindelor
peste iarnă ridică probleme. Ca şi în cazul stejarului pedunculat se recomandă mulcirea

61
semănăturilor până înainte de răsărire. Plantulele şi puieŃii de gorun au cerinŃe mari faŃă de
lumină şi căldura din sol dar au pretenŃii mai mici faŃă de umiditatea din sol comparativ cu
stejarul pedunculat.

Cerul – Quercus cerris L.

Cultura în pepinieră a cerului este similară stejarului pedunculat. PuieŃii nu au cerinŃe
mari faŃă de fertilitatea solului în schimb au cerinŃe mari faŃă de lumină şi căldură.
Pe puieŃii de cer obŃinuşi din sămânŃă se pot altoi cu succes Q. rubra., Q. robur şi Q.
petraea.

GârniŃa – Quercus frainetto ten.

Şi in cazul acestei specii din genul Quercus cultura în pepinieră este similară stejarului
pedunculat. PuieŃii nu au pretenŃii mari faŃă de textura şi fertilitatea solului şi suportă bine
lumina şi căldura.

Paltinul de munte – Acer pseudoplatanus

PuieŃii se obŃin pe cale generativă. Semănăturile se execută toamnă, în luna octombrie,
sau primăvara, în luna aprilie, cu seminŃe stratificate timp de 60 de zile la 0-50C. Plantulele de
paltin au nevoie pentru răsărire de un sol cald, afânat. Ulterior plantulele au nevoie de un plus
umiditate şi îngrăşăminte. La 1 an puieŃii sunt apŃi de plantat.
PuieŃii de paltin de munte obŃinuŃi pe cale generativă servesc drept portaltoi pentru
altoirea formelor decorative ale unor specii şi forme decorative din genul Acer (de exemplu Acer
dasicarpum var. laciniata).

Paltinul de câmp – Acer platanoides

PuieŃi se obŃin prin multiplicare pe cale generativă, prin semănare în câmpul de cultură
al pepinierei la schema 60-15-60.
SeminŃele necesită pregătire prealabilă, stratificare timp de 90 zile la temperatura de 0-
50C. Adâncimea de semănare este de 4-5cm, desimea optimă este de 35puieŃi/m.l. PuieŃii sunt
apŃi de plantat la 1 an (uneori 2 ani). În cazul unor culturi prea dese, aceasta se răreşte.
PuieŃii de paltin de cîmp se pot obŃine şi pe cale vegetativă prin marcotaj (şerpuitor sau
prin muşuroire).
Butaşii de paltin de câmp înrădăcinează greu, de aceea, pentru obŃinerea formelor
decorative se recurge altoire. Metoda recomandata este altoirea în ochi.

Cireşul – Prunus aviumi L.

PuieŃii de cireş se obŃin din sămânŃă.
Semănăturile se pot executa primăvara, vara, imediat după recoltare (sfârşitul lunii iunie
– începutul lunii august) sau toamna. În cazul semănăturilor de primăvara şi a celor de toamnă
seminŃele trebuiesc pregătite prin stratificare în nisip reavăn. Semănarea se face în rigole
grupate la schema 60-15-60. Desimea optimă este de 25puieŃi/m.l. PuieŃi sunt pretenŃioşi faŃă de
fertilitatea şi umiditatea solului. Au o creştere rapidă şi devin apŃi de plantat la vârsta de 1 an.
Formele decorative de cireş se înmulŃesc uşor prin altoire pe puieŃi de cireş de doi ani
drept portaltoi.

62
Frasinul– Fraxinus excelsior L.
PuieŃii de frasinul se obŃin din sămânŃă. Semănăturile se pot executa toamna timpuriu,
cu samare recoltate în pârgă şi păstrate în nisip umed până în momentul semănării; toamna
târziu cu seminŃe nestratificate, proaspăt recoltate sau vechi sau primăvara cu seminŃe
stratificate. Adâncimea de semănare este de 3-5 cm, desimea optimă este de 25-30 puieŃi/m.l.
PuieŃii de frasin sunt exigenŃi faŃă de fertilitatea solului fiind cultivaŃi pe soluri luto-
nisipoase şi reavene.
Prin altoire se înmulŃesc varietăŃile ornamentale. Se recomandă altoirea sun coajă, în
teren deschis, primavara, pe portaltoaie de frasin comun.

Teiul pucios – Tilia cordata Mill.

Teiul se înmulŃeşte din sămânŃă. Cultura teiului în pepinieră este dificilă datorită
procentului redus de plantule care răsar dar şi a procentului ridicat de plantule care se usucă în
perioada răsăririi. Se recomandă recoltarea în pârgă şi semănarea imediat după recoltare, cel
mult două zile şi asigurarea unei umezeli permanente în sol, în special în această perioadă.
Recoltate mai târziu, seminŃele de tei se stratifică. Schema de semănare 50-15-50 în zona de deal
respectiv 60-15-60 la câmpie. Desimea optimă este de 30 puieŃi/m.l.; ciclul de producŃie 1 an.
Rar se recurge la înmulŃirea pe cale vegetativă a teiului. Se poate înmulŃi prin butăşire,
marcotaj (prin muşuroire) sau prin altoire (altoirea în ochi, în despicătură sau sub coajă).
Altoirea este recomandată doar pentru înmulŃirea varietăŃilor şi obŃinerea arborilor de talie
mare, în vederea instalării aliniamentelor.

Teiul argintiu – Tilia tomentosa.

Cultura în pepinieră a teiului argintiu este similară teiului pucios. Plantulele şi puieŃi
sunt sensibili la uscăciune şi soare. PuieŃii devin apŃi de plantat la vârsta de 1-2 ani.

Teiul cu frunză mare – Tilia platyphylos.

Cultura în pepinieră a teiului argintiu este similară teiului pucios. Teiul cu frunza mare
este mai puŃin exigent la umiditate dar este foarte sensibil la efectul dăunător al crustei. PuieŃi
sunt scoşi din pepinieră la vârsta de 1-2 ani.
PuieŃii de Tilia platyphylos obŃinuŃi din sămânŃă servesc ca portaltoi pentru altoirea
varietăŃilor de tei.
PuieŃii de talie mare de Tilia platyphylos ca şi formele decorative se pot înmulŃi prin
marcotaj. Această metodă de înmulŃire permite reducerea duratei de cultură în pepinieră cu 4-6
ani comparativ cu obŃinerea din sămânŃă (10-12 ani).

Ulmul de câmp – Ulmus foliacea Gilib.

Ulmul de câmp se înmulŃeşte prin seminŃe, butaşi, marcote, altoaie.

Semănarea se face imediat după recoltare, în rigole late de 3-6cm. Se folosesc cantităŃi
mari de seminŃe deoarece acestea au o putere mică de germinare. SeminŃele răsar după 5-6 zile,
in cazul celor verzi cu aripioare galbene sau 9-12 zile în cazul celor uscate. Desimea optimă este
de 25-35 puieŃi/m.l. chiar 40 puieŃi/m.l în zone cu precipitaŃii abundente, pe soluri fertile.
PuieŃii se dezvoltă bine pe soluri fertile, reavene, profunde.
Pe cale vegetativă ulmul de câmp se înmulŃeşte prin butaşi de tulpină sau rădăcină.
ÎnmulŃirea din butaşi de rădăcină se practică în Olanda. Prin altoire se înmulŃesc formele
decorative. Ulmii fiind introduşi în cultură din timpuri străvechi prezintă multe forme
decorative cum ar fi var pendula Rehd sau var argenteo-variegata, varietăŃi care se altoiesc pe
puieŃi de ulm de câmp. Marcotajul prin muşuroire este o altă modalitate de înmulŃire a ulmului
de cîmp.

63
Ulmul de munte – Ulmus glabra Stokes.
Cultura în pepinieră a ulmului de munte este similară cu cea a ulmului de câmp. In plus
se pot face semănături de toamnă cu sămînŃă păstrată la rece în nisip reavăn.

Aninul negru – Alnus glutinosa Gaertn.

PuieŃi se obŃin pe cale generativă din sămânŃă. Semănăturile se execută toamna, în
octombrie-noiembrie sau primăvara, în martie, cu seminŃe cărora li s-au aplicat tratamente
pregerminative (tratarea seminŃelor în apă rece sau caldă). Reuşita culturilor depinde de udarea
acestora de la semănare şi în toată perioada de răsărire precum şi de umbrirea lor. Desimea
optimă este de 30 puieŃi/m.l. iar puieŃii devin apŃi de plantat la vârsta de 1 an.
ÎnmulŃirea pe cale vegetativă este greoaie. Rezultate slabe au fost obŃinute în cazul
butăşirii cu butaşi lignificaŃi sau nelignificaŃi chiar în condiŃiile folosirii unor substanŃe pentru
stimularea înrădăcinării. Rezultate mai bune s-au obŃinut prin marcotaj chinezesc sau prin
muşuroire. Prin altoire în placaj sau prin apropiere se obŃin varietăŃile ornamentale.

Aninul alb – Alnus incana Moench.

SeminŃele se recoltează înainte de semănare, primăvara, şi se seamănă după o pregătire
prealabilă prin umectare în rigole late de 3-4cm. Plantulele răsar după circa trei săptămâni.
Necesită ca şi aninul negru udare pe toată perioada de la semănare până la răsărire şi umbrire
în prima perioadă. Desimea optimă este de 30 puieŃi/m.l. iar durata culturii în pepinieră de 1
an.

Castanul comestibil – Castanea sativa Mill.

Semănăturile se execută de regulă toamna, imediat după recoltare, în sol afânat şi
reavăn. Adâncimea de semănare este de 6-7cm. Semănăturile de primăvară se execută cu
seminŃe stratificate. Plantulele răsar după 4-6 săptămâni. Este o specie sensibilă la îngheŃurile
timpurii şi târzii. Desimea optimă este de 18-20 puieŃi/m.l. Durata culturii este de 1 an (uneori 2
ani).
Pe cale vegetativă specia se înmulŃeşte prin marcotaj prin muşuroire iar varietăŃile prin altoire
pe portaltoi de Querus cerris sau Quercus robur.

Plopul alb – Populus alba L.

Plopul alb se înmulŃeşte din seminŃe sau butaşi lignificaŃi.
SeminŃele se recoltează de regulă în luna mai şi se seamănă imediat după recoltare şi nu
necesită tratamente pregerminative. Un rol important în reuşita culturii îl au udarea şi umbrirea
acestora. Pentru asigurarea umidităŃii în sol stratul se udă timp de două luni, la început de trei
ori pe zi apoi mai rar. În prima lună de la răsărire se asigură umbrirea culturii apoi, în luna
următoare umbrirea se asigură doar în orele de insolaŃie (12-15). Desimea oprimă este de
30puieŃi/m.l.
Butăşirea se execută direct în teren. În răsadniŃe se plantează doar butaşii varietăŃilor
(Populus alba var. Pyramyalis). Prin altoire se obŃin cultivarurile.

Plopul negru – Populus nigra L.

Semănăturile se execută în pepinieră cu seminŃe separate de puf, imediat după recoltare.
Este preferat solul luto-nisipos, cu apa freatică la mică adâncime. Un rol important în reuşita

64
culturii îl are udarea acesteia care se face de două ori pe zi, dimineaŃa şi seara. Desimea optimă
a culturii este de 30 puieŃi/m.l.
Se poate înmulŃii şi din butaşi de tulpina lignificaŃi.

Specii foioase exotice

Stejarul roşu – Quercus rubra (Quercus borealis) L.

PuieŃii de stejar roşu se obŃin din seminŃe. Semănăturile se pot executa toamna sau
primăvara. În acest din urmă caz se recurge la pregătirea seminŃelor prin stratificare în nisip
reavăn şi se asigură un procent mai ridicat de răsărire. Schema de semănare este de 60-15-60.
Adâncimea de semănare variază de la 4-6cm în regiunile mai umede la 8-10cm în regiunile mai
uscate. Desimea optimă este de 30 puieŃi/m.l. iar ciclul de producŃie de 1-2 ani.

Salcâmul – Robinia pseudacacia L.

PuieŃi de salcâm se obŃin prin multiplicare generativă. Semănăturile se execută
primăvara târziu cu seminŃe pregătite prin forŃare mecanică (scarificare) sau hidrotermică.
Schema de semănare este de 60-15-60 iar adâncimea de semănare de 5-6cm. Răsărirea are loc
după circa 10zile. PuieŃii sunt foarte pretenŃioşi faŃă de lumină, apă şi căldura din sol. Culturile
se dezvoltă bine pe soluri reavene, fertile, aerate. Este o specie epuizantă a solului pe care se
cultivă. Desimea optimă este de 15-23 puieŃi/m.l. iar ciclul de producŃie este de 1 an.
Pe cale vegetativă salcâmul se poate înmulŃii prin butăşire şi altoire. Cele mai reuşite
butăşiri sunt cele efectuate primăvara timpuriu, cu butaşi de rădăcină. Rezultate bune se obŃin
în urma altoirii sub coajă, în teren deschis.

Nucul negru – Juglans nigra L.

Semănăturile se realizează primăvara cu seminŃe stratificate la chema 60-15-60. PuieŃii
preferă soluri profunde, uşoare, fertile şi permanent reavene. Suferă de îngheŃurile târzii şi au
cerinŃe mari faŃă de lumină. Desimea optimă este de 15 puieŃi/m.l. Durata culturii este de 1 an.

Plopii euramericani - Populus x euramericana

Plopii euramericani se înmulŃesc pe cale vegetativă, din butaşi. Butaşi se confecŃionează
din mlădiŃe recoltate de la plante-mamă, în perioada de repaus vegetativ. Butaşi se
confecŃionează din porŃiunea de mijloc a mlădiŃelor şi au dimensiuni de 20-25cm. Butăşirea se
execută primăvara iar pregătirea solului se face din toamna precedentă, prin desfundare la o
adâncime de minim 40 cm. Desimea de butăşire este variată, 40/15, 40/20, 40/25 sau 60/25cm.
Procentul de prindere este de circa 68%.

65
 Bibliografie

1. ChiriŃă, C. şi col, 1981, Pădurile României. Studiu monografic, Ed. Academiei R.S.R,
Bucureşti.
2. ChiriŃă, C., 1974, Ecopedologie cu baze de Pedologie Generală., Ed. Ceres, Bucureşti.
3. ChiriŃă, C., Păunescu, C, Teaci, D., 1967, Solurile României, Ed. Agrosilvică, Bucureşti.
4. Damian, I., 1969, Împăduriri. Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.
5. Damian, I., 1978, Impăduriri. Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.
6. DiscuŃeanu, V., Dumitrescu, T., Dobrescu, V., 1966, Pepiniera forestieră centrală, Ed. Agro-
Silvică, Bucureşti.
7. DoniŃă, N., 1997, Ecologie generală şi forestieră, Lit. UniversităŃii, Oradea.
8. DoniŃă, N., Borlea, Gh. F., Turcu, D., 2006, Cultura pădurilor, Ed. Eurobit, Timişoara
9. DoniŃă, N., Purcelean, Şt., Ceianu, I., Beldie, Al., 1978, Ecologie forestieră, Ed. Ceres,
Bucureşti.
10. DoniŃă, N., ş.a. 1992, VegetaŃia României, Ed. Tehnică Agricolă, Bucureşti.
11. Enescu, V., 1956, SeminŃe de arbori şi arbuşti, Ed. Agro-Silvică de Stat. Bucureşti.
12. Enescu, V., 1967, Plantaje pentru producerea seminŃelor forestiere selecŃionate, Ed.
Agrosilvică, Bucureşti.
13. Enescu, V., 1969, Arborete – rezervaŃii pentru producerea seminŃelor forestiere selecŃionate,
Ed. Agrosilvică, Bucureşti.
14. Enescu, V., 1982, Producerea seminŃelor forestiere, Ed. Ceres, Bucureşti.
15. Florescu Gh., 1996, Împăduriri, Reprografia UniversităŃii „Transilvania”, Braşov.
16. Florescu, I.I., 1981, Silvicultura, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.
17. Florescu, I.I., 2006, Silvicultura, „Vasile Goldiş” University Press, Arad.
18. Haralamb, A., 1967, Cultura speciilor forestiere, Ed. Agro-Silvică, Bucureşti.
19. Lupe, I., 1948, Cunoaşterea calităŃii seminŃelor forestiere. Indrumări practice, Imprimeria
NaŃională, Bucureşti.
20. Marcu, M., 1983, Meteorologie şi climatologie forestieră, Ed. Ceres Bucureşti.
21. NeŃoiu C., Vişoiu, Dagmar, Bădele, O., 2008, Dendrologie, Ed. Eurobit, Timişoara
22. RubŃov, St., 1958, Cultura speciilor lemnoase în pepinieră, Ed. Agro-Silvică, Bucureşti.
23. RubŃov, St., 1971, Ecologia şi cultura speciilor lemnoase în pepinieră, Ed. Ceres, Bucureşti
24. Stănescu, V., 1979, Dendrologie, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.
25. Stănescu, V., Şofletea, N., Popescu, Oana, 1997, Flora lemnoasă a României,Ed. Ceres,
Bucureşti.
26. Şofletea, N., Curtu, I., 2002, Dendrologie. Vol. I, Determinarea şi descrierea speciilor, Ed.
„Pentru ViaŃă”, Braşov.
27. Şofletea, N., Curtu, I., 2000, Dendrologie. Vol. II, Corologia, ecologia şi însuşirile biologice
ale speciilor, Ed. „Pentru ViaŃă”, Braşov.
28. Târziu, D., 1994, Ecologie, Reprografia UniversităŃii „Transilvania”, Braşov.
29. Târziu, D., 1997, Pedologie şi staŃiuni forestiere, Ed. Ceres, Bucureşti.
30. Vişoiu, Dagmar, 2004, Specii lemnoase ornamentale, Ed. Eurobit, Timişoara.
31. ***, 1994, Pepiniere. Metode şi procedee pentru cultura în pepinieră a principalelor specii
forestiere şi ornamentale. Recomandări tehnice., M.A.P.P.M., Bucureşti
32. ***, 2004, OG 11/2004, OrdonanŃa privind producerea, comercializarea şi utilizarea
materialelor forestiere de reproducere.

66