Sunteți pe pagina 1din 135

1 4.

Contributia lui Platon si


ALEXANDRU TICLEA Aristotel ........................................................
RETORICA .29
- CURS UNIVERSITAR - 5. Contributia lui
2007 Demostene......................................................
2 .............34
CUPRINS 5.1. Demostene – mare
CAPITOLUL orator ............................................................
I ..................................................................... 36
..............................4 5.2. Discursurile
INTRODUCERE ÎN STUDIUL RETORICII politice ..........................................................
...................................................4 ............36
1. Definitia 5.3. Discursurile
retoricii .......................................................... juridice ..........................................................
..........................4 ............37
2. Utilitatea si obiectul 6. Contributia lui
retoricii .......................................................... Cicero ............................................................
........7 ..............39
3. Începuturile 6.1. Cicero
retoricii........................................................... avocat ............................................................
....................9 ...................40
3.1. Retorica 6.2. Cicero – om
biblica............................................................. politic.............................................................
................11 ...........45
3.2. Retorica 6.3. Cicero despre elocventa si
homerica ........................................................ oratori ................................................53
................16 CAPITOLUL
3.3. Retorica o creatie a III ...................................................................
grecilor ......................................................... ............................57
18 APARAREA LUI SOCRATE SAU
CAPITOLUL IGNORAREA RETORICII .....................57
II .................................................................... 1. Socrate – date
............................20 biografice.......................................................
CONTRIBUTII ANTICE LA .............57
DEZVOLTAREA 2. Acuzatiile.
RETORICII...........................20 Procesul .........................................................
1. Contributia lui ...................59
Pitagora.......................................................... 3.
..............20 Apararea.........................................................
2. Contributia lui Corax si a elevului sau ....................................61
Tisias.......................................22 4. Verdictul. Rejudecarea.
3. Contributia Pedeapsa .....................................................6
sofistilor ........................................................ 6
....................23
5. Ultimul 4.5. Barbu Stefanescu
cuvânt ............................................................ Delavrancea....................................................
.........................67 89
6. CAPITOLUL
Concluzii ....................................................... VI...................................................................
......................................68 ..........................101
CAPITOLUL FIGURILE DE
IV................................................................... STIL ..............................................................
............................69 ....................101
RETORICA ÎN 1. Stilul si calitatile
ROMÂNIA.................................................... sale.................................................................
.......................69 ........101
1. Consideratii 3
introductive.................................................... 2. Stilul
..................69 judiciar...........................................................
2. Învatamântul retoric în ...........................105
România ........................................................ 3. Figurile de stil tropii. Definitie. Necesitate
.71 .........................................106
3. Manualele de 4. Clasificarea figurilor de
retorica .......................................................... stil ................................................................1
...............74 07
3.1. Ioan Molnar Piuariu: Retorica, adica 5. Figurile de
învatatura si întocmirea cuvinte............................................................
frumoasei .................107
cuvântari. ....................................................... 6. Figurile de
.....................74 gândire ...........................................................
3.2. Simeon Marcovici. Curs de .................111
retorica..............................................76 7. Figurile
3.3. Dimitrie Gusti: „Retorica pentru gramaticale ....................................................
tinerimea studioasa” ...................78 ......................115
4. Oratori CAPITOLUL
români ........................................................... VII..................................................................
..........................79 ..........................118
4.1. Primii DISCURSUL.................................................
oratori ............................................................ ............................................118
.....................79 1. Aspecte
4.2.Oratorii pasoptisti si ai Unirii de la 1859. introductive ...................................................
.......................................81 ......................118
4.3. Titu 2. Structura
Maiorescu....................................................... discursului. ....................................................
.......................84 ....................119
4.4. Mihail 3. Metodologia de redactare si pregatire a
Kogalniceanu ................................................ discursului..........................126
.....................86
4. Aspecte specifice privind semnificatia unei întrebari careia i se
pledoaria...................................................132 cunoaste deja raspunsul ori
CAPITOLUL pusa doar de dragul de a fi auzita. Se mai
VIII................................................................. foloseste terminologia
..........................138 „retorica lui x” (sau lui y), desemnând stilul
ORATORUL ................................................. de exprimare, de
............................................138 vorbire al acelei persoane.
1. Mai sunt întâlnite expresiile „retorica
Preliminarii ................................................... disperarii” cu sensul
.....................................138 de nemultumire acuta, mâhnire profunda
2. Corectitudinea fata de greutatile vietii
oratorului........................................................ sau cea din „retorica dintre x si y”, având
...........138 semnificatia unei dispute,
3. Pregatirea neîntelegeri, certuri între x si y.
procesului ...................................................... Din punct de vedere etimologic, cuvântul
..................140 „retorica” provine
4. Unele reguli privind sustinerea din latinescul „rhetorica”, iar acesta din
pledoariei .........................................142 grecescul „rhitor”, care
5. Fizicul însemna, în antichitate, „vorbitor”, orator ori
oratorului........................................................ cel ce învata arta
........................144 elocventei (elocintei). La romani, rhitorul
6. Vocea era denumit rhetor, sau
oratorului........................................................ magister dicendi, adica maestru în elocinta.1
........................145 Termenii „retorica” si „elocinta” se pot
7. confunda pentru ca
Gestica............................................................ într-un anumit sens ambii desemneaza arta
..................................147 de a vorbi bine si
8. Relatia orator – frumos. Dar, ei nu sunt sinonimi. Pe când
auditor ........................................................... elocinta este talentul de
..........149 a convinge, retorica este arta care dezvolta
9. acest talent. Elocinta
Tracul............................................................. s-a nascut înaintea regulilor retoricii, precum
...................................150 limba s-a format
4 înaintea gramaticii.2 Retorica se deosebeste
CAPITOLUL I de elocventa, precum
INTRODUCERE ÎN STUDIUL se deosebeste teoria de practica.
RETORICII Elocventa – talentul de a convinge – este un
1. Definitia retoricii dar al naturii,
În vorbirea curenta, termenul de retorica spune Dimitrie Gusti, iar retorica – arta de a
circula, având, în conduce talentul –
principal, sensuri peiorative sau neconforme este un fruct al studiului. Tot Dimitrie Gusti
cu esenta sa. ne spune ca în urma
De exemplu, se foloseste sintagma barbatilor care din instinct au fost elocventi,
„întrebare retorica”, cu au venit acei care prin
studiu au ajuns de a fi elocventi si acestia se încât sa convinga”, definitia cea mai
numesc oratori; dupa raspândita în antichitate fiind
ei au venit aceia care au adunat si ordonat „retorica este forta de a convinge”.
diferitele metode cu Quintilian adauga ca ceea ce el
ajutorul carora se poate ajunge la elocventa numeste „vis” (forta), multi o denumesc
si acestia se numesc potestas (putere) sau
retori, iar arta creata de ei s-a numit facultas (usurinta de vorba). La fel, Cicero,
retorica.3 a scris ca datoria
Celebrul Cicero (106-43) jurist, avocat si oratorului este „sa vorbeasca în asa fel încât
orator roman, sa convinga”.
scrisese anterior (în „De oratore”) ca nu Un oarecare Athenaeus considera retorica
elocventa s-a nascut din „arta de a
retorica, ci retorica a luat nastere din însela”. Iar celebrul filozof Platon (427-347
elocventa. î.e.n.) avea o atitudine
1 Stehfan Zavalas, Introducere în retorica, contradictorie. El afirma ca retorica este „o
Editura Unex, Bucuresti, 1991, p. 14. iscusinta de a fermeca
2 Cristi Negoescu, Retorica si stilistica, si placea” dar si „un simulacru de politica si
Bucuresti, 1896, p. 23. al patrulea fel de
3 Dimitrie Gusti, Retorica pentru tinerime, înselatorie”.
Iasi, 1875, p. 3. Quintilian a apreciat definitia data de
5 Cleonte (unul din
Cele mai multe definitii ale retoricii au fost fondatorii stoicismului, contemporan cu
date în Zenon, nascut la 331 î.e.n.,
antichitate, în conditiile aparitiei si înfloririi scriitor fecund, autorul poemului Imn lui
ei si când i s-a acordat o Zeus): „retorica este stiinta
maxima importanta pentru rolul sau în de a vorbi bine”. Concluzia marelui profesor
functionarea democratica a este ca „daca retorica
societatilor grecesti si romane. însasi este stiinta de a vorbi bine, scopul ei
O analiza critica a acestor definitii, suprem si ultim este de
formulate pâna la el, o a vorbi bine”.
face însusi Quintilian (35-96 e.n.), celebrul Retorica este, însa, nu numai o stiinta, ci si o
profesor roman de arta. Cicero
retorica în nu mai putin celebra lui lucrare spunea în acest sens ca „ceea ce denumim
„Institutio Oratoria” (Arta retorica este elocinta
oratorica)1: „... unii au numit retorica o în forme artistice”. Aristotel mai înainte
simpla forta, altii stiinta, dar (384-322 î.e.n.), primul
nu virtute; unii i-au zis exercitiu, altii arta profesor de retorica la prima universitate
care nu are nimic comun particulara din lume
cu stiinta si cu virtutea; altii în sfârsit au (Academia lui Platon) marturiseste ca
numit-o chiar stricare a retorica este o arta, dar îi
artei, adica gust gresit. Aproape toti, însa, au atribuie o parte din politica, precum si din
fost de acord ca dialectica. Ea este o
menirea oratorului este sa convinga sau sa facultate de a cerceta, pentru fiecare caz în
vorbeasca în asa fel parte, ceea ce poate fi
capabil de a convinge.2 retorica este altceva decât un simplu
Quintilian, dupa analiza pe care o face, manunchi de reguli; ea este
denumeste retorica expresia unei culturi; dintre toate
arta practica sau administrativa, prin disciplinele antice, ea este, cu
termenul de „arta siguranta, cea care merita cel mai mult
administrativa” întelegând o arta aplicata a numele de stiinta:
afacerilor. amploarea observatiilor, precizia
1 A se vedea Quintilian, Arta oratorica, definitiilor si rigoarea clasificarilor
(traducere, studiu introductiv, tabel ei constituie un studiu sistematic al
cronologic, note, indici de resurselor limbajului, al carui
Maria Hetco), Editura Minerva, Bucuresti, echivalent nu se vede nicaieri în restul
1974, vol. I, p. 180-191. cunostintelor umane al
2 Aristotel, Retorica (Traducere, studiu vremii aceleia”.4
introductiv, index de Maria Cristina Andrei), Minimalizarea importantei retoricii,
Editura IRI, neglijarea si
Bucuresti, 1004, p. 91. marginalizarea acesteia o buna perioada de
6 timp au determinat ca
În sensul celor de mai sus, Ioan Piuariu – ea sa fie confundata cu stilistica, cu
Molnar (la gramatica. Astfel, s-a aratat ca
sfârsitul secolului XVIII) scria ca retorica „...retorica studiaza genurile, stilurile si
„este mestesug al bunei figurile... Dar, retorica nu
cuvântari”, „treaba ei fiind aceea de a afla si este numai analiza si gramatica expresiei
a zice lucruri toate literare, ea este si un
vrednice ca sa îndemne, ca sa miste si sa tratat de compozitie”5.
încredinteze pe O grupare a definitiilor care s-au dat retoricii
ascultator, iar sfârsitul ei este de al trage si în decursul
a-l pleca spre cele ce timpurilor o face Vasile Florescu un autor
ea pofteste”.1 român modern.
Pentru Dimitrie Gusti, retorica este „arta Prima definitie este aceea de „creatoare a
care învata a zice persuasiunii”, pe
bine, adica a vorbi ca sa înduplecam. A care Platon o atribuie lui Gorgias (485-380
îndupleca este a lucra î.e.n.) în dialogul cu
asupra altora într-un chip încât ideile, aceasta denumire. Alaturi de Platon,
simtamintele si rezolutiunile Isocrate, Aristotel, Eudor,
noastre sa le primeasca si sa devina... ale Hermagoras, Ariston, Apollodor si Cicero,
lor”.2 au considerat, cu mici
O alta definitie este cea data de Cristu diferente, ca nucleul notiunii de retorica sau
Negoescu: „Retorica asa zisul officium
este arta de a cuvânta bine si frumos, adica oratoris, îl constituie persuasiunea, fie în
de a vorbi spre a toate domeniile de
îndupleca sau convinge”.3 activitate, fie numai în cel politic si judiciar.
Pentru Pierre Guirand, un mare stilistician Al doilea tip de definitie, caracteristic fazei
francez, „... postciceroniene
pâna la scolastica medievala, are în centrul numai arta de a convinge prin discurs, ci si
sau definitia lui teoria si învatarea
1 Ioan Piuariu – Molnar, Retorica, adica acestei arte.2
învatatura si întocmirea frumoasei 2. Utilitatea si obiectul retoricii
cuvântari, Editura Dacia, Cluj Prin urmare, în sensul cel mai general,
– Napoca, 1976, p. 42-43. retorica este arta
2 Dimitrie Gusti, op. cit., p. 1. discursului bene dicendi, sau mai pe înteles,
3 Cristu Negoescu, op. cit., 23. arta de a vorbi bine,
4 Pierre Guirand, La styilistique, Paris, prin discurs întelegându-se un ansamblu
P.U.F., 1967, p. 24-29. organizat de fraze asupra
5 Cecilia Hernandez de Mendoza, unui subiect dat.
Introduccion a la estilistice, Bogota, 1962, Prin „a convinge” se întelege actul de a
p. 61-65. suscita la altul o
7 credinta prin mijloace mai degraba afective,
Quintilian: retorica este ars (arta) sau decât rationale, unind,
scientia (stiinta) bene în acelasi timp adevarul cu voluptatea.3
dicendi. Prin bene, Quintilian a înteles nu Conform lui Cicero, un discurs pentru a
numai un rezultat bun al convinge trebuie sa
comunicarii dar si o estetica deosebita a satisfaca trei exigente: sa instruiasca, sa
acestei comunicari, care explice (docere), - este
trebuie sa fie neaparat frumoasa. Marele rolul argumentativ al discursului, sa placa
profesor, mai adauga ca (delectare) – este partea
retorica „este arta si stiinta inventiei, agreabila, umanistica a discursului;
alegerii si exprimarii cu auditoriului trebuie sa-i spui si
ornamente potrivite care pot servi la a glume, sa-l faci sa râda si, în sfârsit sa
convinge”. emotioneze (movere), adica
Ceea ce trebuie cu deosebire retinut, este ca auditoriul trebuie adus într-o stare
promovând sufleteasca în care sa-i fie
ornarea discursului, deci înfrumusetarea lui, modelate sentimentele.
se produce o Daca retorica se aplica discursului în sensul
alunecare a retoricii din sfera stilisticii, a clasic, judiciar
problematicii literare, si politic, ea trebuie sa se aplice si unui curs
adica a ceea ce va fi mult mai târziu, în universitar (prelegere
epoca moderna, universitara) si chiar unei... declaratii de
neoretorica. dragoste. Important este
Al treilea tip de definitie, aflata tot în sfera sa vrei sa convingi.
stilisticii este cea 1 Vasile Florescu, Retorica si neoretorica,
de ars ornandi, foarte des întâlnita în Evul Editura Academiei, 1973, p. 16-18.
Mediu si mai târziu, 2 Olivier Reboul, La Rhetorique, P.U.F.,
adica o stilistica practica „rhetorica verba Paris, 1984, p. 5-8.
colorat”1. 3 Olivier Reboul, op. cit., p. 6.
Un autor francez contemporan afirma ca 8
retorica nu este Rolul vorbirii – superioritatea ei în
comunicarea umana si
modelarea comportamentelor rezulta din materia retoricii o constituie fara deosebire
versurile de mai jos ale toate obiectele asupra
lui Anton Pann.1 carora va fi chemata sa vorbeasca” si
„Din vorba în vorba, vorba se deschide, aminteste ce spune Platon
Din vorba în vorba iese adevarul în dialogul Gorgias si anume ca materia
Din vorba se face fapta si din fapta vorba retoricii se afla nu în
Cuvântul e ca vântul, nu sa ajunge nici cu cuvinte, ci în subiecte si în dialogul Fedru
armasarul unde se afirma ca
nici cu ogarul retorica nu exista numai în dialogurile
De multe ori limba taie mai mult decât sabia judiciare si politice, dar chiar
Limba oase n-are si oase sfarâma în subiectele particulare si de familie.
.......................................... La rândul sau, Cicero considera ca materie a
Limba îndulceste, limba amaraste retoricii
...................................................... subiectele care i se prezinta si noteaza:
Vorba dulce mult aduce”. „fiindca viata omului este
Dar, din arta vorbirii face parte si tacerea. domeniul oratorului, si ea este materia pe
Nu este care o trateaza, toate
important doar sa vorbesti, ci si sa stii când subiectele privitoare la viata omului trebuie
sa taci. De aceea, se cercetate, auzite, citite,
spune ca „si tacerea e un raspuns”; ca discutate, tratate si dezvaluite de adevaratul
„tacerea e de aur” etc. orator”. Si adauga:
Cicero afirma ca „cine nu stie sa taca nu stie 1 Anton Pann, Povestea vorbei, Editura
nici sa Facla, Timisoara, 1991, p. 38-39.
vorbeasca”. 9
Francis Bacon (1561-1626), om de stat si „nimeni nu va putea deveni orator acoperit
filozof englez de toata gloria, daca
afirma: „cel care tace nu poate fi niciodata nu-si va însusi cunoasterea tuturor
contrazis”. problemelor si a tuturor artelor”.
Acelasi Anton Pann avertiza: „unde-i vorba Gorgias era într-atât de convins ca oratorul
multa acolo-i si trebuie sa
treaba scurta”. vorbeasca despre orice subiect, încât
Uneori te protejezi prin tacere: „mai bine tii permitea ca în salile de curs
gura închisa si îi fiecare sa-i puna întrebarea pe care o voia.
lasi pe altii sa te creada prost, decât sa „Aristotel, împartind
deschizi gura si sa nu le oratoria în trei genuri – judiciar, deliberativ
mai lasi nicio umbra de îndoiala” (Woody si demonstrativ – a lasat
Alen). si el aproape totul în competenta oratorului;
Quintilian scrie în Institutio Oratoria ca caci nu exista ceva în
obiectul retoricii nu îl care sa nu intre în aceste trei genuri.”1
constituie doar discursul sau argumentele în 3. Începuturile retoricii
stare sa convinga, ci Cu siguranta ca arta de a convinge a existat
si chestiunile politice sau sociale. „Eu – din totdeauna
spune el – consider ca si ca ea este contemporana cu cuvântul
însusi.
De altfel, istoria retoricii se confunda Tacitus (55-120 e.n), om politic, avocat,
aproape cu istoria orator si istoric
omenirii, fiind strâns legata de devenirea roman considera ca elocinta nu s-ar fi nascut
omului în societate si de ori nu s-ar fi
dezvoltarea acesteia. dezvoltat daca nu s-ar savârsi jafuri si crime.
„E limpede – noteaza Quintilian - ca omul a El se întreba: „Cine
primit facultatea ne cheama pe noi, aparatorii, daca nu cel
de a vorbi odata cu nasterea sa(caci fara vinovat sau cel
îndoiala aceasta este 1 A se vedea Quintilian, op. cit., p. 215-222.
începutul vorbirii), ca nevoia l-a împins sa o 2 Ibidem, p. 232-233.
cultive si sa o 10
dezvolte, iar metoda si exercitiul i-au dat nenorocit?” „Care municipiu (cetate) vine în
desavârsirea...”. rândurile clientilor
Daca începutul vorbirii ni l-a dat natura, nostri daca nu acela pe care un popor din
începutul artei – vecinatate sau o
observatia. dezbinare launtrica în tulbura?” „Ce fel de
De pilda, în cazul medicinii, oamenii vazând provincie aparam daca
multe lucruri nu una jefuita si apasata? Sigur ca ar fi mult
folositoare, altele daunatoare sanatatii au mai bine ca nimeni sa
faurit din observarea nu aiba de ce sa se plânga, decât sa caute
acestora o arta; la fel, surprinzând în vorbire razbunare, dar
unele procedee utile, întâmplându-se sa fie încalcate legea si
altele de prisos, au notat ce trebuie imitat ori omenia, oratorul
evitat si au adaugat ei (aparatorul) si elocventa trebuiau ca
însisi unele percepte în spiritul celor necesitate sa apara.”
constatate; acestea au fost În acelasi sens Plinius cel Batrân (23-79
confirmate de uz; dupa aceea fiecare a e.n.) om de cultura
transmis altora roman (a scris Istoria Naturala) socotea ca
cunostintele sale. elocventa a fost
E adevarat – continua Quintilian – ca conditionata de alterarea grava a relatiilor
Cicero a atribuit umane: „daca s-ar gasi
origine elocintei întemeietorilor de cetati si întâmplatori un stat în care nimeni sa nu
legiuitorilor. greseasca, ar fi de prisos
„Este sigur ca ei stapâneau arta cuvântului, oratorul în mijlocul unor oameni nevinovati,
totusi nu întocmai ca medicul în
înteleg de ce considera el acest lucru ca mijlocul unor oameni sanatosi”. Acolo unde
început al elocintei, „disciplina era cât se
fiindca exista si astazi populatii nomade, poate de severa si legile cât se poate de
fara orase si legi, care au aspre” sau în cele în care
totusi în sânul lor oameni ce îndeplinesc guvernarea era „statornica” , la macedoneni
anumite solii, acuza sau sau la persi bunaoara,
apara, într-un cuvânt care cred ca unul „nu aflam nimic despre elocventa.1
vorbeste mai bine decât O „teorie” asupra genezei graiului considera
altul”.2 ca „la început
a fost bârfa”. Ea a fost lansata de profesorul 2 Ilarie Cavafu, La început a fost bârfa, în
Robin Dunbar, care „Evenimentul zilei” din 3 decembrie 1992,
preda antropologia la University College din p. 8.
Londra. El sustine ca 11
limba a aparut nu ca urmare a nevoii omului cuvinte pe zi, cu circa 13.000 mai mult decât
primitiv de a comunica un barbat. Explicatia?
în timpul vânatorii, cum se credea ci în În creierul femeii sunt „alocate mai multe
momentul în care femeile celule pentru vorbire”.1
ramase la vatra au început sa bârfeasca. 3.1. Retorica biblica
În timp ce vânatoarea a facut din barbat un Este adevarat ca în cea mai importanta
individ vânjos si scriere a antichitatii
laconic, înclinatia femeilor spre bârfa si si cea mai citita care din lume – Biblia – nu
scandal ar fi zamislit graiul. apare termenul de
Cercetarile din ultimele doua decenii, retorica.
sustinute de În schimb este relevata importanta deosebita
profesorul Dunbar, au demonstrat ca la a cuvântului
primate nucleul societatii e si sunt utilizate figuri de stil întâlnite în
alcatuit din femele si nu exista motive sa retorica: metafore,
credem ca societatile hiperbole, comparatii, alegorii etc.
primitive au fost diferite. Odata fundamentat planul creatiei,
El mai crede ca limba s-a dezvoltat ca Universul nostru,
produs secundar al Dumnezeu porunceste începutul creatiei;
puricarii si despaducherii, activitati sociale prin cuvântul lui începe
de predilectie la definirea originii Universului uman si al
primate. Între strivirea unui purice si a unei lumii terestre.
capuse ar fi început „La început a fost cuvântul”
muierile sa vorbeasca si sa bârfeasca, sau Gândul si vointa se exprima prin vorbire sau
mai curând sa prin scris.
vorbeasca pentru a bârfi. Dumnezeu foloseste cuvântul si porunceste
Profesorul Dunbar si-a verificat teoria fiecare etapa a
tragând cu urechea actiunii creatiei. Porunceste celor din lumea
pe culoar la discutiile între studenti în sa, fiilor sai.
pauzele dintre cursuri. El a De asemenea, celebrul personaj biblic
constatat ca bârfa ocupa 70% din Moise, cel desemnat
conversatiile acestora.2 de Dumnezeu sa conduca poporul lui Israel,
În sensul celor de mai sus, s-a apreciat ca sa-l elibereze din
femeile vorbesc robia egiptenilor era un orator din moment
mai mult decât barbatii. O femeie rosteste în ce oamenii îl ascultau si
medie 20.000 de îl urmau (desi el recunostea ca nu avea o
1 Gheoghe Vladutescu, Filozofia în Roma vorbire usoara).2
antica, Editura Albatros, Bucuresti, 1991, p. Evreii la începuturile lor aveau capetenii,
233-234. dregatori,
judecatori.
Moise:
12. „Cum as putea sa port eu singur pricinile Este un fel de dialog între mire si mireasa,
voastre, acompaniat de cor; un
povara voastra si certurile voastre? fel de opera din viata pastorilor.
13. Luati din semintiile voastre niste barbati Expresiile mirelui fata de mireasa sunt foarte
întelepti gingase.
priceputi si cunoscuti, si-i voi pune în Asemenea ale miresei pentru mire si ale
fruntea voastra. corului pentru amândoi.
16. Am dat, în acelasi timp, urmatoarea Tot Biblia ne face cunoscut ceea ce spunea
porunca Sf. Apostol
judecatorilor vostri: Sa ascultati pe fratii Pavel despre dragoste1:
vostri, si sa judecati dupa „De as grai în limbile oamenilor si ale
dreptate neîntelegerile. îngerilor, iar dragoste
17. .... sa ascultati pe cel mic ca si pe cel nu am, facutu-m-am arama sunatoare si
mare...” chimval rasunator.
În Biblie întâlnim o frumoasa poezie de Si de as avea darul proorociei si tainele
dragoste, având toate le-as
sensuri multiple, profane si divine: cunoaste si orice stiinta, si de as avea atâta
Cântarea Cântarilor, atribuita credinta încât sa mut
regelui Solomon, fiul lui David. Se si muntii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt.
caracterizeaza printr-o Si de as împarti toata avutia mea si de as da
abundenta de figuri de stil, în care exceleaza trupul meu ca
comparatia si sa fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi
portretizarea fizica. foloseste. Dragostea
1 Arina Avram, Femeile vorbesc de trei ori îndelung rabda; dragostea este
mai mult decât barbatii, în „7 Plus” din 29 binevoitoare, dragostea nu
noiembrie 2006, p. pizmuieste, nu se lauda, nu se trufeste.
2. Dragostea nu se poarta cu necuviinta, nu
2 Conform unui studiu realizat în 2003, 10% cauta ale sale, nu
dintre protestanti, 21% din romano-catolici se aprinde de mânie, nu gândeste raul.
si 52% dintre Nu se bucura de nedreptate, ci se bucura de
evrei nu cred în Dumnezeu. adevar.
Desi 79% dintre americani cred în Toate le sufera, toate le crede, toate le
Dumnezeu, numai 66% sunt siguri pe nadajduieste, toate
credinta lor (Arina Avram, Cine le rabda.
nu crede în Dumnezeu? în ziarul „National” Dragostea nu cade niciodata. Cât despre
din 25 mai 2003, p. 2). proorocii - se vor
12 desfiinta; darul limbilor va înceta; stiinta se
Mirele pastor îsi cânta mireasa, si tot va sfârsi;
asemenea mireasa îsi Pentru ca în parte cunoastem si în parte
cânta mirele. Mirii apar când pastori când proorocim.
regi, iar fiicele Dar când va veni ceea ce e desavârsit,
Ierusalimului, prietenii mirelui, pastorii si atunci ceea ce este
pazitorii îi lauda în cor. în parte se va desfiinta.
Când eram copil, vorbeam ca un copil, Retoricile. De altfel, mare parte din regulile
simteam ca un copil; retoricii antice au fost
judecam ca un copil; dar când m-am facut însusite, cu mare folos, de catre predicatorii
barbat, am lepadat cele crestini. Sa nu uitam
ale copilului. ca Sfintii Parinti, în marea lor majoritate, au
Caci vedem acum ca prin oglinda, în studiat si retorica la
ghicitura, iar atunci, scolile înalte ale vremii, alaturi de alte
fata catre fata; acum cunosc în parte, dar discipline în uz atunci. Nu
atunci voi cunoaste pe numai ca au studiat-o dar au fost, unii dintre
deplin, precum am fost cunoscut si eu. ei, retori, sau au
Si acum ramân acestea trei: credinta, practicat avocatura, pâna în momentul în
nadejdea si care s-au dedicat
dragostea. Iar mai mare dintre acestea este exclusiv misiunii crestine.
dragostea.” Astfel, Tertulian, studiind retorica, a
Din studiul Bibliei si revelarea învataturilor practicat avocatura, Sf.
sale a luat Ciprian a fost retor în Cartagina, Lactantiu a
nastere Omiletica – disciplina teologica, studiat retorica,
asemanatoare retoricii, devenind el însusi profesor de retorica în
sau chiar fiica a acesteia, precum si omilia – Nicomidia, iar mai apoi
discursul religios profesor de aceeasi disciplina.
similar predicii, gratie slujitorilor bisericii Cel dintâi si cel mai mare predicator crestin
devotati, culti si talentati în a fost Iisus
cuvântul lor. Hristos, iar Evanghelia pe care a
1 Noul Testament, Faptele aposolilor, Întâia propovaduit-o reprezinta temelia
epistola a Sf. apostol Pavel catre Corindeni, predicii crestine. Despre nici un alt învatator
Cap. 13. nu s-a spus vreodata:
13 „niciodata n-a vorbit un om ca Omul
Sfântul Vasile cel Mare (330-379 d. Hr.) în Acesta” (Ioan 7;46).
scrierea sa, Aceasta exprimare lapidara surprinsa de
„Omile catre tineri” îndeamna pe tineri Sfântul Ioan pe
crestini din vremea lui sa nu buzele unor slujbasi simpli, trimisi de farisei
dispretuiasca scrierile profane, dar sa le sa-L prinda pe Iisus si
utilizeze cu discernamânt, sa-L aduca legat, reprezinta punctul de
asa cum face albina: se aseaza pe toate plecare al demersului de a
florile, dar nu de la toate patrunde în tainele oratoriei divino-umane a
culege substantele pentru miere, ci numai de Mântuitorului. Slujbasii
la cele neotravitoare. s-au întors cu mâinile goale tocmai pentru
Asa trebuie sa procedeze si predicatorul faptul ca au ramas
crestin: sa fascinati de cuvântul unui învatator, pe care-
cerceteze si scrierile laice, alaturi de cele l catalogasera initial
bisericesti, mai ales cele un „agitator oarecare".
cu privire la tehnica redactarii si prezentarii Considerata din punct de vedere istoric,
predicii, respectiv predica
Mântuitorului este modelul prin excelenta al remuscarii; celor ce aveau sa sufere pentru
predicii crestine. El Evanghelie, le-a vorbit
este Învatatorul unic, dupa propriile-i de slava Împaratiei Cerurilor. Pe cei obiditi
cuvinte. Matei (28.8): „Unul i-a mângâiat, pe cei
este Învatatorul nostru”. Unul, nu în sens de bolnavi i-a vindecat, pe cei morti i-a înviat,
singular si exclusiv, ci pe copii i-a
de revelator suprem al adevarului, cu putere binecuvântat, iar adevarurile spirituale pe
dumnezeiasca de a care le rostea erau
trezi spiritele, pentru a le purifica si face înfatisate într-o forma concreta si sugestiva,
partase adevarului în menita sa determine
chipul cel mai profund. Mântuitorul nu a punerea in miscare a gândirii si constiintei
fost elevul scolii teologice ascultatorilor, caci
iudaice; dimpotriva, El a reprezentat Mântuitorul s-a adresat deopotriva mintii si
opozitia fata de carturarii inimii celor ce-L
vremii sale. A staruit însa, pe tâlcuirea Legii ascultau. Asadar fondul, forma si forta
si a Proorocilor, lege predicii Sale a constat în
pe care nu „a venit sa o strice, ci sa o adevaruri esentiale, vitale, formulate simplu,
plineasca”, adica sa o limpede, firesc si
desavârseasca, completând ceea ce lipsea de însufletit.
fapt Testamentului Cu toate ca în unele împrejurari folosea
Vechi: iubirea universala, extinsa pe de o vorbirea obisnuita,
parte de la conationali la directa, Mântuitorul a întrebuintat cu
toate popoarele, pe de alta parte, de la cei precadere parabola. Ca
apropiati la dusmani; termen, „parabola” (gr. „paraboli”)
14 înseamna „a pune lucrurile
totodata, iubirea totala, pâna la jertfa de sine. alaturi”, „a spune lucrurile în alt mod”.
Asa se explica si Întrebuintarea parabolelor
noutatea poruncii Domnului: „Porunca noua oferea anumite avantaje: pentru ascultatorii
va dau voua: sa va simpli, istorioarele
iubiti unul pe altul, precum Eu v-am iubit pe simple, intuitive, sunt mai usor de tinut
voi”. Asadar, noutatea minte; de asemenea, prin
consta în El, ca model al iubirii jertfelnice. parabole, se pot biciui mai usor pacatele,
Cu alte cuvinte, cine fara ca cei de fata sa fie
iubeste ca Iisus va gasi ca El, Iisus este atinsi direct; parabolele dau posibilitatea de
Profetul prin Sine si nu a feri, de a ascunde
printr-un dar venit din alta parte. unele adevaruri sfinte sau taine
Forma predicii Sale a fost variata si a avut în dumnezeiesti.
vedere Exegetii au numarat 33 de parabole rostite
caracterul si cultura ascultatorilor. Într-un fel de Mântuitorul
a vorbit în fata Hristos, care se întrec în frumusete unele pe
carturarilor, fariseilor si bogatilor, altfel în altele si prin care se
fata oamenilor simpli si fac cunoscute în mod discret, adevaruri
umili. Pacatosilor, barbati si femei, cuvântul dogmatice care depasesc
Lui le-a trezit simtul
puterea obisnuita de întelegere. Ne amintim învatat retorica în vreo scoala speciala, nici
în acest sens si de nu si-au cultivat o
principiul pedagogic enuntat de filozoful vorbire rafinata, în stilul retorilor antici, ci
britanic Herbert Spencer cu smerenie si-au însusit
(1820 - 1903): „pe cele abstracte le facem darurile primite de sus, pentru a spulbera
sensibile prin cele parerea unora ca lumea
cunoscute”. Asa se explica faptul ca a fost cucerita prin maiestria cuvintelor
parabolele contin tablouri omenesti si nu prin
luate din toate genurile de ocupatii dumnezeirea adevarurilor crestine. Este
cunoscute atunci în Tara exact ceea ce a exprimat
Sfânta: agricultura, pescuit, gospodaria Sf. Apostol Pavel: „Iar cuvântul meu si
casnica din familie, relatiile propovaduirea nu stau în
sociale comune, tabieturile casei regale, etc. dovezile mestesugite ale întelepciunii
La frumusetea lor omenesti, ci în dovedirea
stilistica si adâncimea mesajului omiletic, se Duhului lui Dumnezeu”.
adauga valoarea Origen (185-254) este cel dintâi teolog
actualitatii: oricare dintre ele pare a fi rostita rasaritean de la care
pentru noi, cei de azi. ne-a ramas un însemnat numar de predici.
În concluzie, predica Mântuitorului are, în Opera sa exegetica
chip absolut, cele cuprinde aproape întreaga Sfânta Scriptura,
doua calitati necesare actului omiletic dar din pacate, nu
autentic: frumusete si putere toate omiliile sale s-au pastrat. Eruditia lui
15 Origen este
de convingere. Ambele dovedesc cu binecunoscuta: la 18 ani ajunge
prisosinta ca Iisus a fost cel conducatorul Academiei Filozofice
dintâi mare educator al omenirii, cum din Alexandria si se spune ca permanent era
marturiseste profesorul însotit de scribi care
Simion Mehedinti. notau toate prelegerile pe care le tinea.
Sfintii Apostoli nu au fost carturari, dar Sfântul Vasile cel Mare (†379) ne-a lasat 22
Sfântul Duh le-a de omilii si 24
descoperit stiinta tainelor dumnezeiesti si cuvântari diferite: dogmatice, morale,
darul limbilor. panegirice si pedagogice. În
Cunoscând bine adevarurile divine pe care lucrarea sa „Învataturi morale”, da reguli
aveau sa le predice, pentru predicatori.
fiind martori ai Domnului, si fiind profund Sfântul Ioan Gura de Aur (†407) este
convinsi de aceste recunoscut unanim ca
adevaruri, apostolii au avut putinta sa cel mai mare predicator din perioada
expuna, în limbaj propriu, patristica si este considerat
aceste adevaruri. Exista o regula în retorica totodata teoretician omiletic prin referirile la
dupa care cel care predica si predicator
stapâneste bine ideile, adica cel ce are din „Tratatul despre preotie" si „Omilia
notiunile clare în minte, le despre predica”.
poate prezenta cu usurinta si în cuvinte. „Secretul" predicii Sf. Ioan consta în
Sfintii Apostoli nu au utilizarea optima a Sf.
Scripturi pe care o cunostea în chip vindece, sa îngrijeasca ranile respective: „cel
admirabil. Biografii spun ca 6 mai bun mijloc de
ani, retras în ascetism, a studiat-o cu vindecare nu-i numai taierea partii bolnave,
ardoare, sfârsind prin a o ci si oblojirea ranilor;
cunoaste în amanunt. În toate predicile iar cea mai minunata lege de predicare, nu-i
(apox. 700) apeleaza la Sf. numai mustrarea, ci si
Scriptura pentru a sustine dogmele crestine. sfatul si mângâierea. Asa a poruncit si Pavel:
Odata cu limbajul ales, în predicile sale, „mustra, cearta,
întâlnim o mângâie. Daca-i mângâi mereu pe
permanenta vioiciune a ideilor. Atentia ascultatori, îi faci trândavi;
ascultatorilor este daca-i certi numai, îi faci îndaratnici, ca,
întretinuta, de asemenea, si prin expresii neputând îndura povara
surpriza, prin actualizari unor continui mustrari, te parasesc îndata.
socante, în sensul bun al cuvântului. Prin De aceea, felul
sugestiile si sfaturile pe predicarii trebuie sa fie variat.”
care le da, Sf. Ioan Gura de Aur trebuie Din bogatiile oratorice ale lui Ioan Gura de
considerat si un teoretician Aur, redam un
16 pasaj referitor la „Maretia lui Dumnezeu”.
al predicii. Astfel, în „Tratatul despre „Dumnezeu e mare în sine însusi,
Preotie” vorbeste despre Dumnezeu este mare în
importanta covârsitoare a predicii: „în afara lucrurile sale. În sine însusi Dumnezeu este
de pilda prin fapta, Fiinta Infinita,
preotii nu au decât un mijloc, o singura cale Perfectiune fara margine. Vesnicie fara
de vindecare: sfârsit, Frumusete fara
învatatura cu cuvântul, predica. Aceasta este amestecare, Dumnezeu ne este inaccesibil.”
instrumentul, „El locuieste, zice
aceasta e hrana, aceasta e cel mai bun aer; apostolul, în lumina neapropriata”. „Nimeni
aceasta tine loc de nu l-a vazut pe
medicament, aceasta tine loc de cauterizare, Dumnezeu, nici nu poate sa-l vada”. Si
tine loc de bisturiu. „Nimeni nu cunoaste pe
Daca preotul trebuie sa arda sau sa taie, Dumnezeu decât Fiul”. „Însa acest
trebuie neaparat sa se Dumnezeu, atât de mare, atât
foloseasca de predica. Daca predica nu-i în de neaccesibil în El însusi, a socotit demn sa
stare sa faca asta, ni se arate noua sub
zadarnice sunt toate celelalte”. Cu aceeasi valul lucrurilor create, si daca maretia sa cea
constiinta a intima ne scapa,
responsabilitatii fata de importanta maretia pe care o îmbraca lucrurile sale ni-l
cuvântului, Sf. Ioan a rostit, pe fac cunoscut în mod
când era preot în Antiohia, „Omilia despre minunat.”1
predica”, în care atrage 3.2. Retorica homerica
atentia, între altele, ca predicatorul nu Influenta Greciei antice asupra civilizatiei
trebuie sa se asemene doar europene de mai
cu un chirurg care taie partea bolnava, ci are târziu, aportul sau esential la constituirea
îndatorirea sa si acestei civilizatii sunt atât
1 Bogatiile oratorice ale Sfântului Iona Dupa cum e cunoscut,3 Iliada este, de fapt,
Gura de Aur, traducere din limba franceza un episod al
de diacon Gheorghe razboiului troian în care aheii asediaza Troia
Barbut, Editate de Manastirea „Portarita” în urma rapirii
jud. Satu Mare, 2002, p. 4. frumoasei Elena, sotia regelui Menelau, de
17 catre Paris, fiul lui
de evidente încât, prin traditie, originea unor Priam, batrânul rege al Troiei: personajele
stiinte sau arte este divine si umane,
plasata în poemele homerice.1 incidentele si discursurile, forta caracterelor
Nici retorica nu face exceptie în aceasta fac din aceasta
privinta, cele dintâi epopee o opera nemuritoare. Ahile, eroul
manifestari ale elocventei fiind localizate în care accepta o clipa de
Iliada si Odiseea. Eroii glorie în locul unei vieti eterne oferite de
ambelor epopei tin discursuri în cele mai mama sa zeita Thetis,
diverse situatii, se este în prim planul actiunii. Dupa o scurta
exprima cu un talent oratoric iesit din confruntare cu
comun, atunci când trebuie Agamemnon, el se întoarce în lupta pentru
sa-si sustina, cu argumente, punctul de a-si razbuna prietenul,
vedere în fata auditoriului, pe Patrocle, si îl ucide la rândul sau pe
ceea ce i-a determinat pe unii cercetatori sa Hector. Dupa 10 ani de
faca referiri la o asediu cetatea este cucerita. Pentru acesta a
„retorica homerica”, concretizata tocmai în fost nevoie sa se
aceste cuvântari. recurga la stratagema cunoscuta sub
Aproape jumatate din Iliada si peste doua denumirea de „calul troian”.
treimi din În Iliada se mentioneaza ca Peleu îl
Odiseea sunt alcatuite din discursurile încredinteaza pe Ahile
personajelor în actiune, lui Phoenix pentru ca acesta sa-l învete pe
care ating uneori lungimi considerabile. erou arta vorbirii
Eroilor homerici, elocventa frumoase si sa-l formeze ca bun orator („sa
le apare ca unul dintre cele mai mari fie convingator în
privilegii: cuvinte si viguros în fapte”). Este prima
„Zeii doar nu ne împart tuturor toate bunele atestare în domeniu si, de
daruri; altfel, în aceeasi epopee exista versuri care
Chipul frumos si gânduri asezate si darul lasa sa se presupuna
vorbirii 1 Asadar, Homer, despre care Herodot
Unu-i urât; însa zeul îi dete în schimb povesteste ca ar fi trait în jurul anilor 850
cuvântarea; î.e.n., traditia
Lumea-l priveste cu drag de câte ori el cu reprezentându-l batrân si orb, ratacitor prin
sfiala orasele Eladei, înconjurat de gloate venite
Vorba începe-ntre cei adunati si limpede sa-l asculte, ar fi
curge parintele nu numai al epopeei, al poeziei, dar
Toti îl privesc ca pe un zeu, când el se arata si al retoricii.
pe uliti.”2
2 Homer, Odiseea, Editura de stat pentru De-as fi avut eu asemenea sfetnici vre-o
literatura si arta, Bucuresti, 1959 (traducere zece cu mine
G. Murnu). Iute cadea mai demult a craiului Priam
3 Vârsta Troiei a fost stabilita dupa cetate...”
descrierea lui Homer a razboiului de 10 ani, Ulise, la rândul sau, era nu numai un viteaz
(1193-1183 î.e.n.) prin neîntrecut pe
jurul anului 1250 î.e.n. Dupa cercetari mai câmpul de lupta, ci si un bun orator:
recente, existenta cetatii este mai veche, „Când de pe scaun apoi se scula cumpanitul
fiind fixata între anii Ulise,
2500-2300 î.e.n. Stete cu ochii plecati la pamânt, cu privirea
Privind descrierea acestui conflict boltita,
îndelungat si sângeros între ahei si troieni, a Nu-si mai clinti el toiagul macar înapoi ori-
se vedea si Gheorghios nainte,
A. Maraveleas, Razboiniciul troian Ci îl tinu-ntepenit ca un nepriceput. Dupa
(traducere de Constantin Alexandru), fata
Editura Militara, 1993. Asta era, de parea ca e sui ori e crunt de
18 mânie
chiar existenta, în epoca, a unor concursuri Cum însa prinse din pieptu-i puternicul glas
de elocveta: „Putini sa rasune
dintre tinerii sai prieteni îl întreceau când, în Vorbele-i line sa curga din rostu-i ca fulgi de
adunari, îsi disputau zapada
gloria elocventei”. Nimenea n-ar fi putut sa se-ntreaca de grai
Si ceilalti conducatori ahei, în special cu Ulise!”
Nestor si Ulise erau 3.3. Retorica o creatie a grecilor
neîntrecuti la vorba. Disciplina de sine statatoare, dispunând de
De altfel, Nestor, considerat „întâiul întelept un sistem
al ostirii”,1 este traditional de reguli si principii referitoare la
cel care a reusit sa-i împace pe Agamemnon elaborarea
si Ahile. Talentul sau discursurilor, retorica este considerata, nu
oratoric rezulta din urmatoarele versuri: fara temei, o creatie a
„... Atunci se ridica grecilor. Ca în atâtea alte domenii, acestui
Mesterul cuvântarilor si craiul Pilenilor popor cultivat si sensibil
Nestor, i se recunoaste si aici prioritatea, iar
Caruia graiul din gura mai dulce-i decât notiunea de aticism – gustul
mierea... fin si sigur, puritatea stilistica – definitorie
....................................................................... pentru spiritul grec, s-a
...... generalizat.
Zice lui Nestor atunci mai marele Unii cercetatori apreciaza ca retorica era
Agamemnon cunoscuta si în
Biruri pe ahei, când e vorba de sfaturi vechea cultura chineza si indica. În China,
cinstite, mos Nestor se pare, în perioada
....................................................................... secolului V-III î.e.n. existau scoli de retorica
.................... considerate „unul
dintre cele mai mari monumente ale istoriei filozof, legiuitor si profesor grec, fondatorul
chineze”.2 O astfel de primei scoli celebre din
1 Citatele sunt redate din Homer, Iliada (în Grecia antica.
româneste de G. Murnu), Editura de stat Prin ideile sale, materializate prin asa
pentru literatura si numitele legi1, a
arta, Bucuresti, 1955. contribuit într-o masura considerabila la
2 A se vedea M. Gronet, La pensée chinoise, organizarea cetatilor
Edition Albin Michel, Paris, 1968, p. 343. grecesti, prefigurând organizarea lumii
19 moderne.
scoala era Mo Tseu, unde se studia teoria Legile lui au fot considerate ca fiind sacre în
adeziunii, în care intrau toate orasele
preocupari de limba, stil si argumentatie. din Grecia Magnum. Conducatorii cetatilor
Cert este însa ca Grecia a dat primii retori au luat lectii de la ei si îi
vestiti, mânuitori datorau ascultare.
ai cuvântului, ai artei si stiintei persuasiunii: Aceste legi au stat la baza celor 12 table
Pitagora, Corax, romane, deci, în
Tisias, Pericle, Gorgias, Antiphon, ultima instanta, a dreptului roman.
Protagoras, Socrate, Isocrate, I. Unele dintre legile sale se adreseaza
Demostene. chiar ... legiuitorilor
Tot aici au fost înfiintate si au functionat (conducatorilor):
celebrele scoli - Nu lasati oamenilor de stat timpul sa se
unde s-a predat retorica: Academia lui deprinda cu
Platon; gimnaziul Lykeion puterea si cu onorurile;
fondat de Aristotel; scoala din insula - Supravegheatii pe capii poporului; de la ei
Rhodos, deschisa de Eschine începe coruptia
etc. multimii;
Superioritatea si promordialitatea grecilor - Stapânitorilor prea ocupati cu darile:
constau, în primul fructul stors nu mai e
rând, în aceea ca ei au inventat, fondat si bun de nimic;
dezvoltat învatamântul - Nu dati legi prea lungi, poporul are
retoricii.1 vederea scurta;
1 Olivier Reboul, op. cit., p. 6. - Nu-i vorbiti poporului de drepturile ce le
20 are. Nu îi dati
CAPITOLUL II secretul puterii sale. Ce va face oare cu ea?
CONTRIBUTII ANTICE LA - Legiuitor al unui popor necioplit si greoi!
DEZVOLTAREA RETORICII Ai grija sa nu-l
1. Contributia lui Pitagora faci sa-i sara tandara vrând sa-l mai
Pitagora (560-500), este îndeobste cunoscut cioplesti;
datorita - Înainte de a fi legiuitor, deprinde
celebrei teoreme matematice care îi poarta mestesugul de pietrar;
numele. poporul e asemenea unui morman de pietre
Dar, el a fost, nu doar matematician ci si un neslefuite;
om politic, - Feriti-va de legi prea aspre. Un fruct prea
acru
sterpezeste dintii. Nu sterpeziti dintii si a regretelor. Slabiciunea, puterea si
poporului; neputinta sunt materialele
- Cârmuitorule! Înainte de a-ti îngadui o din care e plasmuita viata omului;
lovitura de stat, - Virtutile omului le numeri pe degete,
masoara-i efectul! greselile pe firele de
II. Si alte legi se refera la caracterizarea par;
(uneori exagerata) - Sa nu ai prosteasca parere ca prietenii tai
a poporului, a multimii: nu se pot lipsi
1 A se vedea Pitagora, Legile morale si de tine;
politice, Editura Antet, Bucuresti, 1996. - Tatal va construi o casa pentru copiii sai,
21 acestia vor face
- Multimea este aidoma frunzismului un mormânt pentru tatal lor.
neastâmparat al IV. Pitagora a pledat pentru nonviolenta si
plopului; se misca fara încetare în bataia toleranta în
vântului; relatiile dintre oameni:
- Teme-te de multime si întuneric; - Ia mâinile celui care te-a lovit, strânge-le
- Nu încerca sa tii piept torentului multimii; cu blândete între
lasa-l sa treaca ale tale si spune-i „fratele meu, te deplâng
sau retrage-te; caci toata mintea îti sta
- Poporul e un monstru cu mai multe capete, în brate!”;
o masa El considera ca în lumea noastra totul este
amorfa, buna numai sa slujeasca de balast doar amintirea a
corabiei republicii; altceva.
- Poporul nu are cuvânt; De aceea le spunea elevilor sai: „Nu va voi
- Poporul se aseamana cu purceii, care dupa învata nimic
ce termina de nou, va voi face doar sa va readuceti
mâncat rastoarna troaca; aminte”.
- Poporul sub monarhie e un vierme care se V. Alte sfaturi ale sale le privesc pe femei:
târaste si se - Nu înaltati statui femeilor: nu trebuie sa se
lasa zdrobit, în republica e un urs care îi arate în public,
sufoca pe cei ce trebuie nici ele, nici imaginile lor;
sa-l îmblânzeasca; - Nu dati voie caprelor sa se apropie de
- Nu te încrede în tribunalul poporului caci maslini si nici
acesta crede femeilor sa intre în adunarile publice;
orice fara sa vada, te-ar condamna fara sa - Femei! Sa aveti din când în când pretentia
auda. de a fi
III. Unele din ideile sale sunt reflectii care frumoase – vi se va ierta; sa nu pretindeti
privesc viata, însa ca aveti minte;
sensul si filozofia acestuia: 22
- Copilaria e vârsta slabiciunii si stârneste - Sotia adultera sa nu fie pedepsita cu taierea
mila. Tineretea e nasului ca în
vârsta puterii trupesti si a greselilor. Egipt, ci sa fie închisa împreuna cu
Batrânetea e vârsta neputintei complicele ei.
VI. În domeniul oratoriei, Pitagora imobiliare pe care sefii absoluti ai polisurilor
îndeamna la actiune: siciliene si le
- Nu deschide gura daca nu ai de spus ceva însusisera. De aceea, s-a afirmat ca retorica
folositor; sa nascut din
- Gura care stie sa pastreze o taina e o procesele de proprietate, dar la fel de bine se
comoara; poate spune ca ea sa
- Sa-ti placa mai mult elocventa naturala a nascut din libertate.1
lucrurilor decât Corax si Tisias au formulat îndreptare pe
retorica cuvintelor; care partile
- Cuvintele nu sunt decât umbra faptelor. trebuiau sa le respecte într-un litigiu: Cicero
Faptuieste fara sa noteaza (în „Brutus”)
vorbesti dar nu vorbi niciodata fara sa ca înainte de ce doi retori „nu se respecta
(faptuiesti) actionezi. nicio regula, nicio
De asemenea, el îndemna la cumpatare în metoda, dar se vorbea îngrijit si cei mai
limbaj, în multi îsi citeau discursul.”
utilizarea cuvintelor: Corax era discipolul lui Empedocle2; el a
- În discursurile tale nu învesmânta ideile adunat într-o
mici cu cuvinte culegere regulile practice, însotite de
mari, pentru ca nu faci bine statuii dându-i exemple, necesare în
un piedestal mai bun practica judiciara; acestea au fost publicate
decât ea; de Tisias într-o lucrare
- Omule de stat! Lasa retorului vorbele 1 Olivier Reboul, op. cit., p. 9.
încâlcite si 2 Empedocle este unul din primii învatati cu
perifrazele. preocupari în domeniul artei cuvântului.
Pitagora releva riscul vorbirii necontrolate: Despre el se
„Cuvintele sunt aidoma sagetilor: fie ca cunoaste ca a jucat un rol de seama în
ating ori nu tinta, politica Agrigentului; a devenit seful
odata ce le-ai aruncat, nu mai esti stapân pe fractiunii populare, a abolit
ele. Fii arcas senatul, respingând tirania ce i se oferise si a
prevazator: nu trimite sageti daca nu stii adoptat o constitutie democratica (Diogene
dinainte cât de departe Laertius. VIII,
vor ajunge; chibzuieste înainte de a spune o 63-66).
vorba!”. 23
2. Contributia lui Corax si a elevului sau intitulata „Techne retorike”. Era prezentata o
Tisias schema tip a planului
Numele lui Corax si ale elevului acestuia discursului ce cuprindea, ca orientare, mai
Tisias sunt legate multe puncte:
de începuturile retoricii (judiciare), ca preambul, expozitie, marturii, indicii, probe,
disciplina riguroasa. Caderea insinuatie, elogiul,
tiranilor, în special a lui Trasibul din Sicilia blamul. Fiecare punct din aceasta schema tip
(465 î.e.n.) a fost era însotit de
urmata de numeroase procese de revendicare explicatii privind câteva din cauzele
a unor proprietati existente atunci.
În legatura cu cei doi retori ni s-a transmis acestei discipline.
Dilema lui Termenul de sofist avea sensul de „învatat,
Corax,1 o poveste celebra (mentionam ca în savant”.
greceste corax Deosebit de cultivati, sofistii cutreiera
înseamna corb): orasele, dând lectii tinerilor,
„Un oarecare Tisias, auzind spunându-se ca cu plata, initiindu-i în practica oratorica,
retorica este esentiala pentru câstigarea
arta de a convinge s-a dus la Corax, pentru a puterii în cetate.
se pregati în aceasta În centrul preocuparii lor se afla omul,
arta. Dar odata ce el nu a mai avut nimic de capacitatea sa de
învatat, a vrut sa îl cunoastere, pe care ei o considera cu totul
frustreze pe profesorul sau de banii promisi. relativa si nesigura.
Chemat în fata Argumentarea lor era deosebit de subtila,
judecatorilor, Tisias, se spune, a recurs la cautând sa asigure
urmatoarea dilema: întotdeauna succesul, chiar daca uneori,
Corax, ce ai promis sa ma înveti? – Arta de cauza aparata nu oferea
a convinge pe care tu prea multe posibilitati de argumentare.
ai vrut. – Fie, relua Tisias: Sau m-ai învatat 1 Preluata din Olivier Reboul, op. cit., p. 10.
aceasta arta si atunci 2 W.K.C. Guthrie, Sofistii, (traducere de
sufera pentru ca eu te conving sa nu primesti Mihai C. Udme, Editura Humanitas,
onorariul, sau tu nu Bucuresti, 1999).
m-ai învatat si atunci eu nu-ti datorez nimic 24
pentru ca tu nu ti-ai Pentru sofist, lumea înconjuratoare nu are
tinut promisiunea. Dar Corax, se spune, a nici valoare în
ripostat la rândul sau sine, ea nu exista prin sine însasi, ci numai
printr-o alta dilema: - Daca tu reusesti sa ma în raport cu fiinta
convingi sa nu umana care o percepe si o judeca. De altfel,
primesc nimic, va trebui sa ma platesti, Protagoras unul dintre
pentru ca eu mi-am tinut cei mai cunoscuti sofisti, va spune: „omul
promisiunea si te-am învatat. Daca tu din este masura tuturor
contra nu reusesti sa ma lucrurilor”.
convingi, trebuie sa mai iei lectii si cu atât O asemenea gândire conduce în mod firesc
mai mult trebuie sa ma la agnosticism:
platesti. În loc de verdict, judecatorii se din moment ce nimic nu mai e sigur,
multumira sa zica: - La un înseamna ca adevarul asupra
corb întepcitor (rautacios) un pui la fel” (sau originii si esentei acestei lumi nu mai putea
mai pe româneste, fi cunoscut. Dar nu
cum e turcul si pistolul, ori ce naste din numai atât; niciun adevar nu poate fi
pisica soareci manânca). accesibil cunoasterii umane,
3. Contributia sofistilor2 pentru ca totul este doar aparenta, impresie
Sofistii sunt cei dintâi profesori autentici de de moment a celui
retorica, care percepe un fenomen.
responsabili, în mare parte, atât de erorile, Lectiile lor erau urmarite de tineri cu
cât si de reusitele deosebit interes;
sofistii le vorbeau despre arta elocintei, criteriu just în evaluarea realitatii, pentru ca
despre filozofia vietii si înseamna o
lupta politica. autoreflectie si o constientizare a sinelui.
Asadar, sofistii sunt cei dintâi profesori de Este o teza de baza a
retorica, iar umanismului ce recunoaste ca omul are
sfaturile lor erau cautate mai ales de cei capacitatea de a-si fauri
tineri, care erau însetati propria istorie.
de glorie, dorind sa ajunga la conducerea Platon a înteles cuvintele sofistului în sensul
cetatii. Însa pentru a ca omul poate
participa cu succes la viata politica nu e judeca toate problemele bazându-se pe
suficient sa cunosti propriul sau intelect, dar
filozofia, arta, literatura, astronomia, discipolii filozofului, pornind de la ideea ca
gramatica. Este „omul este masura
indispensabila capacitatea de a convinge, pe tuturor lucrurilor”, au ajuns la concluzia ca
care numai retorica o el îsi poate justifica orice
poate dezvolta. 25
Cei mai ilustrii dintre ei sunt: Protagoras actiune, îsi poate stabili o ierarhie de valori
din Abdera (485- singulara, ceea ce
411 î.e.n.), Gorgias din Leontinoi (485-380 poate duce la acreditarea amoralismului si a
î.e.n.) si Prodicos din egoismului.
Keos (360-398 î.e.n.). Dialectica lui Protagoras se sprijinea pe 2
Protagoras este cel mai important gânditor teze:
din miscarea - în orice problema exista doua puncte de
sofista, prieten cu Pericle, Euripide si vedere opuse;
Socrate. Ideea fundamentala - putem face sa triumfe teze mai slaba în
a conceptiei sale este concentrata în detrimentul celei
maxima: „Omul este masura mai tari.
tuturor lucrurilor, a celor ce sunt, întrucât Pe baza acestora se putea descoperi
sunt si a celor ce nu sunt, argumente necesare
întrucât nu sunt”. Acuzat si condamnat pro si contra, pentru ca, neexistând un
pentru impietate, criteriu obiectiv care sa ne
Protagoras paraseste Atena si moare într-un ajute în descoperirea adevarului, tot efortul
naufragiu. El ar fi trebuie facut pentru a
scris mai multe carti: Adevarul, Despre demonstra ca teza sustinuta este mai
contraziceri, Despre zei; verosimila ca cea a
Teza potrivit careia omul e masura tuturor adversarului.
lucrurilor, Cu prilejul redactarii legilor orasului sicilian
constituie, în planul cunoasterii expresia Turia,
unui subiectivism si în Protagoras a enuntat un concept modern si
acelasi timp, ea semnifica interdependenta îndraznet: pedeapsa
între subiect si obiect. este un mijloc social preventiv de intimidare
Omul considera lumea în raport cu adevarul a potentialilor infractori
si cu eroarea, si nu unul de razbunare împotriva
faptuitorului.
Protagoras este un ateu, refuzând sa discute Pentru el retorica este menita sa convinga,
existenta iar poezia sa creeze
zeilor din cauza unor obstacole iluzii, sa determine instalarea unei stari
insurmontabile: „în ceea ce-i ireale, miraculoase.
priveste pe zei, nu sunt în masura sa stiu 26
daca exista, caci multe Credinta sa este ca vorbele au o putere
ne împiedica sa stim, de pilda, faptul ca nu magica si prin cuvânt pot fi
ni se dezvaluie si stapâniti oamenii.
scurtimea vietii.” Oratorul poate vorbi convingator despre
Aceasta conceptie i-a atras condamnarea orice, respectând
pentru impietate concordanta dintre sens si forma cuvântului
si, dupa cum spuneam, si-a gasit moartea (to prepon), utilizând
încercând sa scape de antiteza si simetria.
executie. Retorul stabileste trei tipuri de discursuri:
Protagoras este considerat ca primul om de - discursuri publice (elocinta din tribunale si
cultura care sa din adunari);
ocupat de gramatica; este si fondatorul - dispute filozofice;
euristicii – cea care a - discursuri stiintifice (pe subiecte din
existat înaintea dialecticii. natura).
Gorgias din Leontinoi (485-380 î.e.n.) a fost Gorgias, ca si ceilalti sofisti, nu se
profesorul multumea sa predea
marelui istoric Tucidide; venerat în orasul elevilor numai cunostinte generale despre
natal, unde s-au batut elocinta, ci cauta sa le
monede cu chipul lui, Gorgias s-a stabilit formeze gustul, sa-i familiarizeze cu metode
spre sfârsitul vietii la si procedee valabile
Atena, în care a trait pâna la vârsta de 105 pentru toate tipurile de discurs, în scopul de
ani. A fost un mare a-i face capabili sa
filozof si retor. Tezele gândirii sale sunt sustina sau sa combata la fel de bine aceeasi
urmatoarele: teza.
- nu exista nimic; Momentul aparitiei lui Gorgias este cel în
- daca ar exista ceva nu ar putea fi cunoscut; care proza prinde
- daca ar exista si ar putea fi cunoscut, sa se constituie, desprinzându-se de
cunoasterea n-ar particularitatile prozatorilor
putea fi comunicata, deoarece cuvântul este ionieni si ale tragicilor. În acest sens,
un semn cu totul Gorgias si Tucidide îsi aduc o
deosebit de lucrul pe care îl semnifica; contributie de valoare.
aceeasi reprezentare nu Limba lui Gorgias este limba antica,
poate fi în doua minti diferite. deosebita totusi de
El ar fi scris o lucrare Despre natura si mai limba vorbita. Vocabularul lui abunda în
multe discursuri termeni arhaizanti si
printre care un Elogiu al Elenei. expresii poetice.
Gorgias apare în momentul constituirii Fata de elocventa barbateasca a
prozei artistice. începuturilor, scoala lui
Gorgias putea fi considerata o corupatoare a unei ierarhii axiologice.
bunelor traditii. Este Daca nimic nu exista sau nu poate fi
motivul pentru care Socrate s-a declarat cunoscut ori
adversarul unui comunicat, înseamna ca elocinta este
asemenea mod de utilizare a tehnicii atotputernica, iar cuvântul
persuasive, punând mai nu se mai supune nici unei determinari
presus de orice adevarul. exterioare.
S-a pastrat din discursurile lui Gorgias un Acesta este legatura intima între gândirea
exemplu sofistilor si modul
nemuritor de elocinta „Elogiul Elenei”, de abordare a retoricii, propriu acestora.
prototipul femeii fatale, Scopul acestei retorici nu este acela de a
casus belli, pentru greci. descoperii
Cum poate fi ea iertata pentru nenorocirile adevarul, ci de a domina cu ajutorul
pe care le-a cuvântului, ea nu este
provocat compatriotilor sai? destinata cunoasterii ci puterii.
Oratorul enumera cauzele posibile ale rapirii În dialogul lui Platon – Gogias marturiseste:
produs prin „Mi s-a întâmplat adesea sa însotesc pe
forta sau prin persuasiune sau a cazut prada fratele meu, sau
dorintei. alti medici la câtiva bolnavi care refuzau un
În nici unul din aceste cazuri Elena nu a drog sau nu se lasau
putut dispune în operati. Si acolo unde insistentele medicului
mod liber de vointa ei. Insistând asupra ramâneau în van, eu
rapirii cu ajutorul puterii de convingeam bolnavul prin singura arta a
convingere datorate elocintei, Gorgias face retoricii!”
un adevarat elogiu al Si adauga ca între un medic si un retor, pe
acestei arte: „discursul este un tiran acesta din urma
atotputernic; cuvântul un îl alege poporul ca medic daca retorul vrea.
minuscul element material, complet Remarcam – zice
invizibil, duce la desavârsire Oliver Reboul – ca daca medici ar avea o
operele divine; caci verbul poate face sa mai buna formatie
înceteze teama, sa retorica, retorii ar avea mai putine sanse sa
risipeasca suferinta, sa trezeasca bucuria, sa se amestece în
sporeasca mila.” medicina.1
Remarcam, ca trasaturi dominante ale Prodicos din Keos (460-398 î.e.n.) a fost
gândirii sofistilor, elevul lui
agnosticismul si relativismul pragmatic. Protagoras si s-a bucurat de admiratia lui
Daca omul e masura Socrate. Ca sol, a facut
tuturor lucrurilor, însemna ca fiecare poseda multe calatorii la Atena, tinând cu aceste
un adevar al sau si ocazii conferinte care au
27 avut mult succes printre intelectualii vremii.
toate sunt valabile, ca toate valorile noastre Cercetarile sale se refera la domeniile fizicii,
estetice si morale sunt religiei si
niste conventii, fapt ce determina importanta moralei. El, poate fi considerat fondatorul
retoricii în stabilirea sinonimiei pentru ca a
studiat sensurile si nuantele de sens munca si statornicie, zeii nu harazesc nimic
apropiate ale cuvintelor, lucru frumos si cinstit
important în definirea termenilor si oamenilor... Daca vrei ca toata Grecia sa-i
semnificatiilor acestora, la care admire virtutea, trebuie
tinea atât de mult Socrate. sa încerci sa fii de folos întregii Grecii; daca
Prodicos se considera „filozof al naturii si vrei ca pamântul sa-ti
sofist”, iar opinia dea cu harnicie roadele sale, trebuie sa-l
sa era aceea ca binele si raul sunt relative: muncesti”.
ceea ce e bine pentru Cea mai importanta contributie a sofistilor la
unul nu este bine pentru celalalt si viceversa. dezvoltarea
Ca si Protagoras, Prodicos este ateu; el îi retoricii ca disciplina consta tocmai în
considera pe zei aceasta conceptie despre
simple denumiri pe care oamenii le dau unor atotputernicia omului si a judecatii sale
elemente utile ale individuale asupra lumii.
vietii: „Demeter” pentru pâine, „Dionisos” Pentru a-si sustine adevarul propriu, sofistii
pentru vin, „Poseidon” îi pun la dispozitie
pentru apa, asa încât, dupa opinia sa, zeii nu omului o tehnica a argumentarii, o stiinta
exista. care va fi dedicata în
Prin urmare, teza „omul – masura tuturor întregime convingerii interlocutorului,
lucrurilor” este auditoriului.
aplicata aici pe deplin, zeii nefiind altceva Retorica devine, gratie sofistilor, un
decât niste creatii ale instrument de
imaginatiei umane. Prodicos, ar fi scris un cunoastere si autocunoastere interdisciplinar.
tratat Despre natura, Traditii obscure, legi si obiceiuri
1 Olivier Reboul, op. cit., p. 13. stramosesti, sunt acum
28 cercetate cu îndrazneala stârnind proteste si
care s-a pierdut. Dintr-o alta lucrare sentimente de revolta
„Despre Heracles” a ramas un în rândurile celor mai în vârsta, dar mai ales
fragment, transcris de Xenofon în lucrarea printre guvernanti.
Amintiri despre Socrate. Sofistii pun mai presus decât vechile
Tânarul Heracles, lipsit de experienta vietii, obiceiuri si traditii arta
este pus în fata reflexiei si rationamentului – care este
unei alegeri; el întâlneste doua femei, dialectica – si arta elocintei,
Virtutea si Desfrâul, care retorica.
încearca sa-l atraga fiecare pe drumul sau. Atenienii învata de la ei ca pentru a guverna
Deci, în spiritul conceptiei sofistilor, statul nu e
Prodicos crede ca omul suficient sa respecti traditiile; este nevoie de
poate sa-si aleaga singur destinul si sa-si o tehnica a
construiasca propria argumentarii, de o stiinta a persuasiunii cu
istorie prin vointa sa. care sa poti subjuga
Heracles, asculta argumentele celor doua vointele concetatenilor tai. Cine nu este
femei; în cele din stapân pe regulile acestei
urma prevaleaza valorile morale, atât de discipline nu va putea domina nici peste
dragi elenilor: „Fara cetate, dar nici peste
membrii familiei sale. personale deasupra intereselor statului. În
Sofistii care învatau ca se poate demonstra si plus, retorica mai era
convinge acuzata ca încalca teritoriul filozofiei –
orice, si ceea ce este adevarat si ceea ce este considerata atunci stiinta
fals, si care mai stiintelor.
luau si bani pentru lectiile lor (sume Datorita faptului ca ideile sofistilor îi faceau
fabuloase de 100 mine pe zi), pe omeni sa se
au daunat retoricii. Scopul retoricii lor nu îndoiasca de justetea vechilor legi si
era de a gasi adevarul ci obiceiuri, raspândind prin
de a domina prin cuvânt. Ei au fost cetate ateismul si scepticismul, multi dintre
combatuti chiar de ei au fost prigoniti si
contemporani. exilati, iar cartile lor arse, cum s-a întâmplat
Astfel, Isocrate (436-338 î.e.n.) profesor de cu cele al lui
retorica, Protagoras.
sustinea ca retorul trebuie sa se desparta de Totusi influenta sofistilor asupra mentalitatii
sofist si ca el trebuie oamenilor a
sa fie un profesor de virtute, iar cel care îsi fost imensa; de la ei individul a învatat sa
adapteaza discursul la puna totul sub semnul
29 îndoielii, sa puna totul în balanta cugetarii
orice situatie este un poet nu retor. Arta pentru a afla adevarul.
discursului este sa dea Totodata, ei au fost primii pedagogi, iar
tinerilor o formatie morala si cuvântul cel obiectul educatiei
mai potrivit este cel ce lor a fost nobil: a forma oameni capabili de a
exprima o gândire dreapta. guverna cetatea.
Socrate si Platon au reprosat retoricii, în 4. Contributia lui Platon si Aristotel
primul rând, Platon (427-347 î.e.n.) a fost în primul rând
calitatea ei de stiinta, pentru ca nu are un un mare filozof
domeniu propriu de si gânditor al antichitatii si doar într-o
cercetare si se preocupa nu de teze, ci de anumita masura retor. Dar,
ipoteze. În al doilea ne oprim putin asupra lui pentru „bogatia
rând, spuneau ca retorica constituie doar o retorica” de care a dat
rutina. Platon ridiculiza dovada în scrierile sale.
pretentiile retorilor de a fi capabili sa Numele sau adevarat era Arstocles, Platon
transmita unui om toate fiind o porecla,
cunostintele utile de care au nevoie în viata însemnând cel „lat”, „întins”, datorita
de toate zilele. Cel mai aspectului sau fizic. Dupa tata
important repros a fost ca prin pretentiile se tragea dintr-un rege, iar dupa mama, se
retoricii de a asigura înrudea cu Solon, unul
succesul oricareia din tezele cu care se din cei 7 întelepti ai Greciei si mare
confrunta, indiferent daca legiuitor.
sunt drepte sau nedrepte, adevarate sau false, Cautând sa deprinda maiestria cuvântului,
retorica încalca Platon s-a
legile morale si pregateste demagogi care îndreptat spre Socrate, înteleptul atât de
pun interesele original, care traia în
mijlocul cetatii „vorbind unora si altora, lume 12 ani. La Megara l-a întâlnit pe
întrebându-i, punându-i în Euclid, filozoful, alt discipol
încurcatura, trezindu-le nelinistea si al lui Socrate, (care a trait între 450-380
nesiguranta”. î.e.n.).
30 La Cyrene l-a cunoscut pe matematicianul
El era expresia cea mai desavârsita a acestei Theodoros, în
arte, pe care Sicilia este oaspetele tiranului Dionysos.
o folosea în scop pedagogic si purificator Calatoreste în Egipt
totodata, pentru aflarea pentru a se initia în vechea întelepciune a
drumului spre virtute si întelepciune. preotilor egipteni.
Se spune ca la vârsta de 20 de ani, când l-a La patruzeci de ani se întoarce la Atena,
cunoscut pe cumpara un teren
Socrate, Platon, uimit de arta discutiei, a în gradinile lui Akademos, unde întemeiaza
controversei pe care o viitoarea „Academie”.
stapânea acesta, si-a ars toate productiile Din câte stim, scoala avea sali de cursuri,
literare anterioare si nu biblioteca, un templu
si-a mai parasit maestrul pâna la moartea consacrat muzelor (museion), locuinte (un
acestuia. Prin arta adevarat campus
dialogului, printr-un ansamblu de procedee universitar).
logice, îndeosebi prin Printre profesori se numara Aristotel care
inductie, Socrate s-a straduit sa defineasca o preda retorica.
serie de concepte de Timp de treizeci de ani, Platon se afla în
baza ale istoriei culturii, cum ar fi Binele, fruntea acestei scoli.
Frumosul, Adevarul etc. De obicei, dialogurile platoniciene sunt
Geniile acestor doi filozofi – de la primul nu grupate în trei
ne-a ramas nimic scris, categorii:
în schimb de la Platon s-a pastrat întreaga I. Dialoguri de tinerete: Hippias Minor,
opera, care prezinta si Hippias Maior,
ideile filozofice ale lui Socrate, aflat mereu Protagoras, Ion, Apararea lui Socrate,
în prim planul Criton, Alcibiade, Charmide,
dialogurilor platoniciene -, geniile lor, Laches, Lysis, Eutiphron, Cartea I
spuneam, s-au împletit atât (Thrasimachos) din viitoarea
de strâns încât, toata ascutimea critica a Republica si Gorgias (sau despre retorica);
câtorva veacuri de II. Dialoguri de maturitate: Menexen,
analiza filozofica, plus eruditia si Menon, Euthidem,
sensibilitatea de interpretare a Crathyl, Banchetul, Phaidon, Statul,
filozofilor din veacul al XIX – lea nu au fost Republica, Phaidros;
în stare sa le desparta. III. Dialoguri de batrânete: Parmenide,
Când Socrate a murit, Palton avea douazeci Theetet, Sofistul,
si opt de ani. Politicul, Omul politic, Timaios, Critias
El pleaca din Atena, poate si din teama de a (neîncheiat), Philebos,
nu fi urmarit si lovit ca Legile (neîncheiat).
discipol al celui care fusese osândit sa bea 31
cucuta. A calatorit prin
Aceste trei categorii de dialoguri sunt tot elocvent – niciun retor nu a fost un mare
atâtea etape în orator (acestei obiectii i
evolutia filozofiei lui Platon. Pentru marele se opunea replica lui Isocrate: „gresia nu taie
filozof lumea dar face ca secera
perceptibila este într-o continua schimbare si sa taie”).
de aceea asupra ei Un punct în defavoarea retoricii îl constituia
nu putem avea decât o opinie, o parere pretentia de a
(doxa), care este asigura succesul oricarei teze, indiferent de
subiectiva, bazata pe senzatii si perceptii. dreptate si adevar.
Dincolo de aceasta lume iluzorie, trecatoare, Retorii contraargumentau spunând ca nu
exista o alta exista o dreptate
lume, a ideilor – spune Platon -, eterna si absoluta, ci numai cea care se obtine, iar
imuabila, ce constituie sustinerea în mod
adevarata existenta. Ideile întruchipeaza succesiv a unei pozitii pro si contra în
perfectiunea, vesnic aceeasi cauza avea rolul de
aceeasi, iar lucrurile nu sunt decât copii ale a descoperi care sunt argumentele
ideilor. Aceste idei se adversarului, spre a-l putea
afla în suflet, care fiind etern, la rândul sau, învinge mai usor.
ca si ideile, îsi aduce Totusi Platon admite un anumit tip de
aminte de ele, cunoasterea nefiind altceva retorica, pusa în
decât o reminiscenta, o slujba filozofiei, acea bazata pe dialectica,
reamintire a ideilor primordiale. pe stapânire a tehnicii
Ideile sunt modele, prototipuri eterne ale de definire adecvata a fiecarui lucru.
unor concepte În dialogul Gorgias (Despre retorica),
abstracte. În ierarhia ideilor, primul loc îl Platon îl înfatiseaza
ocupa ideea de Bine, care pe Socrate în controversa cu sofistul,
înalta sufletul. Dupa Platon e mai bine sa aparator al principiilor
înduri o nedreptate decât retoricii. La început, prefacându-se
sa o faci. Raul si nedreptatea sunt boli nestiutor, Socrate îi cere lui
pentru suflet, dar scopul Gorgias sa defineasca ce este retorica; „ea
filozofiei este tocmai de a-l conduce pe om este puterea de a
în lumea ideilor. persuda cu ajutorul discursului”, este, deci,
Societatea perfecta imaginata de Platon (în creatoare de
Republica) persuasiune. Atunci Socrate pune o întrebare
trebuie sa aiba în vârful piramidei sociale pe esentiala pentru
filozofi, apoi militarii 32
si, în sfârsit, la baza, pe cei ce muncesc. destinul acestei discipline: oare este ea
Pentru Platon retorica nu este o stiinta, competenta cu privire la
deoarece opereaza lucrurile de care vrea sa ne convinga?
cu verosimilul, cu plauzibilul si probabilul. Sofistul recurge la exemple, spunându-i: stii
Si Socrate si Platon erau adeptii unei stiinte bine ca zidurile
specializate. Ei interioare ale Atenei, ca si construirea
considerau retorica o „rutina”, care nu poate portului se datoreaza în
face omul mai
mare parte sfaturilor lui Temistocle si ale lui absolute, a ideilor eterne, Aristotel considera
Pericle. Oare ei ca realitatea este
trebuiau sa fie zidari sa realizeze aceste întruchipata în lucrurile existente deja în
lucruri? mod individual. N-are rost
Raspunsul lui este de o mare subtilitate si de sa dublam aceasta realitate, presupunând ca
o actualitate exista alta deasupra
uimitoare; mai ales în politica, dar si în ei, alcatuita din tipare eterne. Esenta este în
management, în general, lucruri, universalul nu
cel care decide este un nespecialist, un exista alaturi si separat de lumea
„retor”, cu o viziune contingenta. Meritul lui consta si
globala asupra problemelor si care poseda în fixarea anumitor concepte filozofice:
tehnica persuasivitatii, materie, forma, act,
adica stie sa asculte parerea specialistilor si substanta; acesta din urma fiind individuala
sa se faca la rândul (o statuie, de
sau ascultat. exemplu), ea e alcatuita din materie (arama)
Restul dialogului, definitoriu pentru pozitia si forma (chipul
lui Platon, de sculptat de artist).
respingere a retoricii, este în general o Artistotel este întemeietorul stiintei logicii;
critica a disciplinei. Dupa el, el a dat gândirii
retorica e fata de justitie ceea ce e bucataria stiintifice o metoda: silogismul, un
fata de medicina; instrument indispensabil în
neavând nevoie sa cunoasca în mod deplin, demersul rational, mai precis al
cu profesionalism, rationamentelor prin care gândirea
lucrurile despre care se vorbeste, ea se umana poate ajunge la adevarata natura a
aseamana unui ignorant lucrurilor.
vorbind altor ignoranti. Filozoful nu acorda În ceea ce priveste sufletul omului, acesta
limbajului aceeasi este o
importanta pe care i-o acordau sofistii si „entelehie”, un act al corpului. La nastere, el
Isocrate, valoarea sa fiind este ca o tabula rasa
doar aceea de instrument al gândirii aflate în în care se imprima apoi experienta vietii.
sfera „ideilor”, a 33
adevarului. Retorica ignora adevarul, fiindca Aristotel studiaza omul ca zoon politikon, ca
îi lipseste stiinta animal politic,
justitiei, singura ce da putere si fericire prezenta sa în activitatea politica fiind
oamenilor. caracterizata de morala, iar
În dialogul sau despre retorica (Gorgias), scopul acestei activitati fiind fericirea
Platon se ridica individuala si sociala.
împotriva pledoariilor bazate pe lingusire, Orice activitate – spunea Aristotel – are un
împotriva celor ce sustin scop. Dar
lucruri nedrepte. El spune ca este mai scopul care trebuie urmarit este binele
preferabil sa mori decât pentru ca numai el procura
invocând lucruri nedrepte sau neadevarate. fericirea. Supremul bine este exercitarea
În timp ce la Platon realitatea era umbra ratiunii, ceea ce
unor principii
înseamna practicarea stiintei, artei, consta în a oferi bolnavului toate sansele de
prudentei, întelepciunii, a se vindeca.
prieteniei. Toate valorile sunt întrupate într- Obiectul retoricii este convingerea
una singura: virtutea. auditoriului pornind de la
Virtutea superioara este justitia, deci verosimil.
supunerea legii. Retorica e necesara pentru ca adevarul si
Aristotel mai spunea ca sunt trei forme de dreptatea având
guvernare care mai multa forta naturala decât contrariile lor,
prezinta riscul unei degenerari: monarhia în ar fi o greseala de
tiranie, aristocratia în neiertat din partea avocatului sa nu fie în
oligarhie, democratia în demagogie. Cea mai stare sa le asigure
buna forma de triumful.
guvernare este cea care se adapteaza 1 Una din afirmatiile celebre ale lui
conditiilor istorice Aristotel este: „Multumesc zeilor ca m-am
respective si firii oamenilor.1 nascut grec si nu
Cele mai importante opere ale lui Aristotel barbar, liber si nu sclav, barbat si nu
sunt: Organon, femeie”.
Retorica, Poetica, Etica nicomahica, Despre Conceptii asemanatoare privind
suflet. superioritatea barbatului asupra femeii,
Daca platonismul provocase o ruptura între caracteristice nu numai
retorica si antichitatii, au si alti gânditori. Xenofon de
filozofie, Aristotel va încerca sa repare pilda, spunea ca „femeia trebuie sa vada cât
aceasta deficienta în mai putin, sa
conceperea celor doua arte definitorii pentru auda cât mai putin, sa puna cât mai putine
om ca fiinta rationala întrebari, sa aiba grija de casa si sa dea
si vorbitoare, reabilitând retorica fara a ascultare sotului”,
dauna filozofiei. iar Sofocle considera ca: „podoaba cea mai
Mai întâi, el delimiteaza domeniul retoricii, de pret a femeii este sa taca, iar viata unui
care cuprinde barbat valoreaza
discursul judiciar, discursul politic si cel mai mult ca viata a o mie de femei”.
epidictic – cele trei genuri Pitagora mergea chiar mai departe: „exista
ale discursului pe care romanii le vor numi: un principiu bun, care a creat ordinea,
genus judiciale, genus lumina si
deliberativum et genus demonstrativum. barbatul; exista si un principiu rau, care a
Apoi, el da retoricii o definitie mai adecvata, creat haosul, tenebrele si femeia”.
desi mai 34
modesta: ea nu mai este „arta de a convinge Mai mult, acesta trebuie sa poata argumenta
pe oricine”, ci arta si pro si
„de a descoperi tot ceea ce un caz dat contra, spre a devansa argumentele
contine ca potential adversarului.
persuasiv”. Apoi, retorica este necesara, afirma
La fel medicina care nu înseamna vindecare Aristotel, pentru ca ar fi
sigura, ci nedemn pentru un barbat sa nu fie în stare sa
se apere cu ajutorul
cuvântului, arma proprie numai omului. discearna cazul în care va trebui sa
„Retorica – afirma Aristotel – este o vorbeasca sau sa taca, sa fie
antistrofa a dialecticii, concis, vehement sau înduiosator”.
într-un cuvânt, reversul acesteia. În timp ce Meritul lui Aristotel este ca i-a dat retoricii
dialectica este tehnica un sistem coerent
discutiilor, un îndreptar în arta conversatiei de gândire. Retorica presupune un studiu
si a argumentarii, logic, o argumentare
retorica este tehnica discursurilor (techne temeinica, cunoasterea psihologiei si a
ton logon). În acest fel, caracterelor, o stilistica,
ea poate fi considerata o ramura a dialecticii, toate legate între ele prin reflexia filozofica.
fiindca amândoua Tocmai aceasta
urmaresc sa obtina prin cuvântare o reflectie permite sa integram retorica în
convingere (pithanon), sa sistemul de cunostinte,
persuadeze auditoriul, fiecare însa cu adica în cultura.
mijloace proprii. Aristotel considera ca retorica are trei
Dialectica apeleaza la silogism si inductie, izvoare: judiciar,
retorica la literar si filozofic care se împletesc
pasiunile auditoriului, spune Aristotel. armonios. Daca la sofisti
Scopul sau este sa extinda retorica domina filozofia, la Aristotel,
cercetarea în domeniul opinabilului – valori, filozofia domina retorica.
credinte, aparente, 5. Contributia lui Demostene
verosimil. Demostene, care a trait în aceeasi perioada
El spune ca mijloacele cum sunt capatio cu Aristotel
bene volentiae si (384-322 î.e.n.); a fost cel mai mare orator al
chiar seductia prin forma artistica a Greciei antice si unul
discursului, nu sunt decât 35
„necesare” si nu „onorabile”. În partea a III- din cei mai de seama oratori ai tuturor
a a lucrarii sale exista timpurilor. Dar, spre
un pasaj semnificativ pentru destinul deosebire de Aristotel, care a trait în prejma
Retoricii. „În justitie n-ar trebui lui Filip al II-lea, regele
sa recurgem decât la fapte si probe evidente Macedoniei si al fiului acestuia, Alexandru
pentru a obtine cel Mare, caruia i-a fost
decizia judecatorului, dar din cauza profesor, Demostene s-a ridicat cu deosebita
inperfectiei morale a acestuia, energie împotriva
mijloacele retorice devin un rau necesar”. acestora, mobilizând poporul atenian contra
Aristotel spune ca retorica trebuie sa se agresorilor
sprijine pe macedoneni.
psihologie: „câte feluri de suflete, atâtea Demostene s-a nascut în demosul Paiania
feluri de discursuri trebuie din Atica, fiind
sa existe si oratorul trebuie sa stie la ce fiul unui bogat armurier. Tatal sau moare
oameni se va potrivi un când el are 7 ani si
anumit fel de discurs. Psihologia oratorului ramâne în grija unor tutori care îi vor fura
îl va învata sa averea.
Studiaza la Academia lui Platon si ia lectii sa se exileze. Revine în Atena, fiind chemat
de la Euclid din printr-un decret al
Megara.1 Pentru a-i da în judecata pe tutori, poporului si reîntoarcerea lui este un
sa-si recupereze adevarat triumf (323 î.e.n.).
bunurile, se pregateste trei ani cu oratorul Însa, în anul urmator (322 î.e.n.) armata
Isaios, reputat pentru ateniana a fost zdrobita la
cunoasterea dreptului si pentru succesele lui Crannon, de succesorul lui Alexandru cel
juridice. Mare, Antipatros, si toata
Cariera politica a lui Demostene a fost Atica cazu în mâinile macedonenilor.
stralucita, dar Demostene urmarit de
totodata sinuoasa. Ea este marcata învingatori, s-a refugiat în insula Calauria,
permanent de eforturile adapostindu-se în
grecilor de a face fata amenintarilor templul lui Poseidon, unde se sinucide3
macedonenilor. În prima (avea 62 de ani).
perioada a activitatii sale politice (351-340 1 Gheorghe Adamescu, Curs de retorica,
î.e.n.), în calitate de sef Editura librariei „Steinberg”, Bucuresti,
al opozitiei, combate partidul aflat la putere 1899, p. 161.
si se straduieste sa-i 2 Ibidem, p. 162.
mobilizeze pe greci împotriva lui Filip. Din 3 Andrei Marin, Biografia lui Demostene, în
aceasta perioada Demostene, Eschine, Licurg, pagini alese
dateaza marile discursuri politice, Filipicele din oratorii greci,
(Philippikos) si Editura pentru literatura, 1969, p. 7-8.
Olintienale (Olynthiokoi). 36
În cea de-a doua perioada (340-338 î.e.n.), Dupa moartea lui, în Grecia îngenuncheata,
ca sef al elocventa a
partidului aflat la putere pregateste lupa început sa lâncezeasca, ceea ce l-a
împotriva lui Filip. Timp de determinat pe Cicero sa
paisprezece ani Filip nu putut sa faca un pas remarce ca ulterior în Grecia n-a mai fost
fara a se gasi în fata nici un orator demn de
lui Demostene. Proiectele lui abia acest nume.
concepute, erau denuntate 5.1. Demostene – mare orator
Greciei de la tribuna politica de marele Demostene reprezinta un exemplu graitor ca
patriot atenian.2 oratoria se
În perioada urmatoare, dupa lupta de la dobândeste prin munca, si ea nu este doar un
Cheroneea (388 dar natural. La
î.e.n.) unde alianta tebano-ateniana este început nu a avut succes; de la tribuna
înfrânta, Demostene, politica a fost respins cu
învins, se ocupa în special cu combaterea huiduieli în doua rânduri1. Ca sa ajunga
atacurilor adversarilor orator a facut eforturi
sai (în special a lui Eschine). Dupa afacerea supraomenesti, care au ramas exemple peste
Herpal, acuzat de veacuri. Plutarh,
coruptie si condamnat la o amenda peste marele istoric, povesteste ca pentru a-si
puterile lui este obligat corija defectele de vorbire
lua pietricele în gura; pentru a elimina ticul impresionat de arta infinita si de magnifica
nervos de ridicare a elocventa a lui Cicero
umarului, îsi agata o sabie de gât, care îl decât de mareata simplitate a lui
întepa la orice atingere; Demostene”.2
pentru ca vorbea încet si pentru a se obisnui 5.2. Discursurile politice
cu zgomotul multimii, 1 Gheorghe Adamescu, op. cit., p. 161.
îsi declama discursurile în fata marii; pentru 2 Fenelon, Dialogue sur l’eloquence, în
a putea studia în Cristu Negoescu, Retorica si stilisticele,
liniste se ascundea într-o pestera; pe Bucuresti, Editura
Tucidide vechiul istoric l-a librariei „Steinberg”, 1896, p. 294.
studiat pâna la epuizare. Si la 25 de ani si-a 37
încercat din nou Discursurile politice ale lui Demostene –
puterile, acum a avut succes. De aici încolo cele trei „filipice”
avea sa triumfe (de la Filip) si tot atâtea „olintiene” (de la
întotdeauna în fata altor oratori si va deveni Olint) – cetate greceasca,
unul din cei mai mari ca si cel asupra situatiei din Chersones (o
oratori ai lumii. alta cetate greceasca),
Discursurile lui nu erau un joc de figuri de sunt îndreptate împotriva celui mai mare
stil, o broderie de dusman de atunci al
argumente si contraargumente, dar cuvintele Atenei, regele Filip al II-lea al Macedoniei.
lui aveau forta si Prin aceste discursuri,
vehementa, erau impetuoase, demne. Îl celebre prin continutul lor, Demostene dorea
caracteriza o mare sa trezeasca un
energie în gândire care reusea sa încalzeasca popor celebru la rândul sau, pentru spiritul
inimile si sa sau de dreptate,
mobilizeze la actiune. Îsi pregatea auditoriul umanism, de cultura, dar care începuse sa
cu o fraza sau doua si degenereze. Marele
apoi ataca în plin subiectul care îl preocupa. orator încearca sa constiintizeze atenienii
Celebrul scriitor si prelat francez, precursor împotriva indolentei si
al umanismului, venalitatii; el le reprosa ca pactizau cu
autor al „Aventurilor lui Telemac” si al dusmanul, ca îsi tradeaza
„Dialogurilor asupra patria. (Timp de 14 ani Demostene s-a opus
elocventei”, Fenleon scrie: „Demostene pare macedonenilor).
a se depasi pe sine 5.3. Discursurile juridice
însusi, nu vede decât patria. Nu cauta Demostene a fost nu numai un mare orator si
frumosul, dar o face fara conducator
macar sa se gândeasca. El este deasupra politic, ci si un jurist de seama al Atenei. S-
admiratiei... El tuna si au pastrat patru
fulgera; este un torent care ia cu el totul... discursuri judiciare: Împotriva legii lui
Nu se ocupa decât de Leptines, Împotriva lui
Filip, care spune totul. Sunt cucerit de acesti Midias, Asupra ambasadei necredincioase
doi oratori si Pentru coroana.
(Demostene si Cicero). Dar trebuie sa În discursul împotriva legii lui Leptines1,
marturisesc: sunt mai putin Demostene critica
aceasta lege(care reglementa serviciile 2 Ibidem, p. 163-176.
publice în sarcina 38
cetatenilor leiterghii) pentru ca loveste în Sub numele de Discursul asupra ambasadei
suveranitatea poporului, necredincioase1 (343 î.e.n.) este cunoscut
ca este contrara onoarei cetatii; ea încalca cel rostit împotriva
angajamentele adversarului sau Eschine si el un mare
contractate si ca este nepolitica, fiindca va orator, care a fost acuzat
descuraja pe cei mai ca în calitate de ambasador al atenienilor
buni cetateni. Iata ce spune printre altele pentru a încheia pace cu
marele orator: „Daca voi Filip, si-a încalcat îndatoririle tradând patria.
veti abroga legea, asa cum va sfatuim noi, Acesta era învinuit ca
oamenii demni vor prin sfaturile date poporului înlesnise
continua sa se bucure de drepturile invadarea Greciei de catre
acordate de voi..., iar daca voi Filip, iar macedonenii ajunsera aproape de
veti vota legea – dee zeii sa nu faceti una ca zidurile Atenei.
asta – cei buni vor Demostene îl considera pe Eschine vinovat
suferi din pricina celor rai, iar cei nedemni pentru ca „atât
vor fi pentru cei buni timp cât a durat misiunea sa, a lucrat
izvor de nenorociri, fara ca ei sa sufere vre- împotriva legilor, a
o pedeapsa, si contrar decretelor, a dreptatii.” Portretul acuzatului
celor ce v-am spus adineauri, cetatea facut cu destula
voastra va arata în fata violenta, pe masura simplitatii stilului
tuturor ca este nesincera, invidioasa si oratorului. „Si individul asta
necinstita.” spurcat, având pe constiinta asemenea
Discursul împotriva lui Midias2, este fapte, va îndrazni sa va
prilejuit de conflictul priveasca pe voi în fata? Si cu vocea lui
dintre Demostene si adversarul sau de o rasunatoare va va vorbi
viata Midias, în timpul îndata despre viata dusa de el; ma cuprinde
reprezentatiei teatrale ocazionate de scârba fata de viata
serbarile Dionysiace din anul lui! Acesti judecatori nu stiu ei oare... ca în
348 î.e.n. Demostene a fost palmuit de copilaria ta, te învârteai
Midias în fata spectatorilor la sarbatorile bahice printre cetele de
care l-au huiduit pe agresor. Marele orator l- betivi? Ca mai târziu ai avut
a acuzat pe Midias de sarcina de grefier fiind la ordinele
sacrilegiu fata de serbare, în Adunarea magistratilor si ca savârseai
poporului, si acesta l-a fapte necinstite în schimbul a doua sau trei
declarat ciumat. drahme?...”
Pentru a obtine satisfactie completa Adresându-se judecatorilor, în final,
Demostene s-a Demostene spune:
adresat tribunalului heliastilor, însa ulterior, „achitându-l pe Eschine nu rezulta pentru
si-a retras plângerea; voi niciun folos;
discursul a ramas scris. dimpotriva, prin pedepsirea lui, voi trebuie
1 A se vedea Demostene, op. cit., p. 149- sa dati exemplu nu
167.
numai cetatenilor vostri, ci tuturor atenienii în toate timpurile înfruntând
grecilor”. primejdiile, au luptat pentru
Discursul pentru coroana2 este rostit tot întâietate, onoare si glorie si ca în timpul lui
împotriva lui Filip ei, toti grecii au
Eschine, care, invidios ca s-a propus trebuit sa îndure greutati si umilinte. Pentru
acordarea unei coroane de a îndeparta acuzatia
aur lui Demostene pentru virtutea lui si care îi era adusa ca nu merita o asemenea
pentru ca el sa nu înceteze rasplata, marele orator
ca prin faptele si actiunile sale sa contribuie uita de modestie si afirma: „Cetatea
la binele cetatii, a Eschine, datorita mie a pus la
actionat în judecata pe autorul propunerii cale si a savârsit nenumarate actiuni marete
Ctesifon. si importante pe care
Procesul, judecat de tribunalul heliastilor, a le are înca vii în minte.”
fost pierdut de 6. Contributia lui Cicero
Eschine si Demostene care a rostit un Marcus Tullius Cicero (106-43 î.e.n.) a fost
discurs, considerat o cel mai de
capodopera a elocintei antice, si-a primit seama orator al Romei antice si chiar al
coroana, iar acuzatorul, lumii, un titan al
amendat cu 1000 de drahme, s-a exilat în promovarii si afirmarii retoricii. Niciun
Rhodos, unde a deschis studiu în materie nu poate
o scoala de retorica. face abstractie de activitatea si opera sa. 1
Demostene arata ca Filip i-a înselat pe A studiat cu pasiune filozofia, istoria si
atenieni prin dreptul, inclusiv în
mijlocirea unor oameni ca Eschine si scolile din Atena si Insula Rhodos, cu cei
adresându-se acestuia mai renumiti profesori si
spune: „Eu si împreuna cu mine toti acesti jurisconsulti ai vremii. S-a îngrijit de vocea
cetateni te numim pe si dictia sa, si-a cultivat
tine Eschine, un om platit alta data de Filip limbajul si gestica cu scopul de a deveni
si acum de Alexandru. avocat, orator si om politic
Daca nu crezi întreaba-i; sau mai bine îi voi renumit. A reusit cu prisosinta.
întreba eu pentru Se povesteste ca în insula Rhodos, unde a
tine... Se cuvenea oare Eschine, ca cetatea studiat retorica
noastra sa renunte la cu Apollonius, Cicero a sustinut o dezbatere
mândria ei pentru ca ... sa ajuti pe Filip sa cu o maiestrie iesita
dobândeasca dominatia din comun. Toti cei prezenti au aplaudat cu
asupra grecilor si sa distruga gloria si caldura si l-au felicitat
drepturile stramosilor?” Si pe tânarul orator, cu exceptia lui Molon,
discursul continua în acelasi stil, oratorul seful scolii, care ramasese
adresându-se lui Eschine trist si gânditor. La nedumerirea lui Cicero,
1 Ibidem p. 177-193. grecul a explicat: „de
2 Ibidem, p. 196-230. aici încolo, patriei mele nu îi mai ramâne
39 decât avantajul de a sti
cu întrebari la care raspunde tot el. ca tu ai luat elocventa si ai dus-o la Roma”.2
Demostene aminteste ca
Dupa doi ani s-a întors acasa, asa cum puritatea, eleganta si armonia stilului sau.
marturiseste, Discursurile lui sunt
aproape transformat, caci marea încordare a modele de justete si precizie, de naturalete si
vocii i se potolise, vivacitate, încarcate
vorbirea nu mai era înfierbântata, plamânii i câteodata de patetic sau de ironie fina. Iar
se întarisera si lucrarile sale filozofice
capatase robustete fizica. sunt monumente istorice si în acelasi timp,
A urmat o cariera stralucita de avocat si om modele de elocinta.2
politic, Nu a fost domeniu al culturii de care Cicero
devenind cel mai mare orator al antichitatii, sa nu se fi
un gigant care continua ocupat. De aceea, el a fost considerat cel mai
si azi sa influenteze cultura umanitatii. cultivat dintre
Cicero a lasat posteritatii o opera imensa3, romani.
cuprinzând Tocmai bogatia acestei culturi i-a hranit
discursuri, tratate (De oratore, Brutus, elocventa
Orator) si lucrari mai mici de înnascuta si l-a propulsat în fruntea merilor
retorica: Partitiones oratoriae (Despre oratori.
partile discursului), De Cicero a fost admirat si apreciat chiar de
optimo genere oratorum (Despre cel mai marile
bun fel de elocinta), personalitati cu care a fost contemporan.
Topica (Locurile comune); opere filozofice: Octavian Augustus, cel proclamat primul
Horensius, De finibus împarat al Romei
1 A se vedea G. Gutu, Viata si opera lui dupa caderea republicii, desi acceptase ca
Cicero, Opere alese, în Cicero, Editura Cicero sa fie trecut pe
Univers, Bucuresti, lista proscrisilor si ucis de Marcus Antonius,
1973, p. 5-63. îl considera un mare
2 Pierre Larousse, Grand dictionnaire om de cultura care si-a iubit sincer patria;
universel, tome quatrième, Paris, p. 278. om de stat, orator si un
3 A se vedea Horia C. Matei, op. cit., p. 136. stralucit scriitor. De altfel, Augustus a
40 regretat pierderea lui Cicero.
bonorum et malorum (Definiri ale raului si Poate ca o reparatie l-a numit pe Quintus,
binelui în sine), fiul oratorului, augur
Tusculanae disputationes (discutii de la apoi consul si, în sfârsit, i-a încredintat Syria
Tusculanum), De natura ca proconsul.3
deorum (Despre natura zeilor); opere Plinius cel Tânar, dorea sa-l egaleze în
politice: De republica, De „lucrari”, iar Seneca
legibus (Despre legi), De oficiis (Despre îsi îndemna elevii sa-l citeasca pe Cicero.
îndatoriri), precum si o Quntilian spunea ca
bogata corespondenta, din care s-au pastrat Cicero nu este numele unui om, ci numele
16 carti de scrisori, elocventei. Cine ajunge
cele mai multe destinate prietenului sau sa-l admire, acela sa stie ca a înviat în arta
Atticus.1 Cicero ramâne vorbiri.
primul prozator latin si nimeni nu a depasit 6.1. Cicero avocat
niciodata bogatia,
Cicero începe o cariera stralucita de avocat judecatori, a caror întelepciune si nepartinire
cu putin timp sa aduca usurare
înaintea împlinirii vârstei de 25 de ani. unui nevoias”.1
Primul sau discurs judiciar care s-a pastrat, În anul urmator (80 î.e.n.) Cicero i-a luat
rostit în anul apararea lui
81, este Pro Quinctio (în apararea lui Roscius din Ameria, rostind discursul
Quinctinus). Adversarul sau cunoscut sub denumirea Pro
în acest proces, va fi, ca în altele care au Amerino, care i-a adus gloria. În „Brutus”,
urmat, cel mai mare el noteaza ca „prima
avocat al acelor timpuri – Quintus cauza publica, „în apararea lui Roscius” s-a
Hortensius Hortalus. Pledoaria bucurat de un succes
se caracterizeaza printr-un interesant exordiu atât de mare încât n-a mai existat vre-o alta
(introducere). Cicero care sa nu para
îsi exprima, printre altele, temerea ca nu va vrednica de cauza mea”.
fi o judecata cinstita În acest proces Cicero l-a aparat pe Roscius
1 A se vedea Marcus Tullius Cicero, împotriva
Epistolae ad Atticum (scrisori catre Atticus), acuzatiei formulate de doua din rudele sale,
versiune româneasca Roscius Capito si
de prof. Constantin Popescu Mehedinti, Roscius Magnus si de Chrysogonus omul lui
Colectia „Ovidium” 1979. Sylla, atotputernicul
2 Pierre Larousse, op. cit., p. 278. acelor timpuri – ambii gladiatori – ca si-a
3 Mircea Duculescu, Octavianus Augustus, ucis tatal. Cei trei
Editura stiintifica si enciclopedica, acuzatori doreau astfel sa-si însuseasca
Bucuresti, 1985, p. 170. averea celui disparut (6
41 milioane de sesterti), cumparata imediat cu
datorita relei credinte a celeilalte parti în ajutorul lui Sylla de
proces. Sextul Naevus, un catre Crysogonus cu 2000 de sesterti.
parvenit îmbogatit. Adresându-se Pledoaria, deosebit de curajoasa rostita de
judecatorului, el spune: „... atât marele orator,
tu...., cât si asesorii tai trebuie sa ne ascultati este un adevarat model didactic, pentru ca
cu mai multa respecta cu rigurozitate
bunavointa, pentru ca adevarul încercat de partile discursului judiciar.
mai multe neajunsuri În introducere (exordiu) cap. 1-5 – justifica
sa iasa în cele din urma la lumina, datorita de ce face el
spiritului vostru de apararea, un tânar fara experienta în timp ce
dreptate. Caci daca un judecator, asa cum avocati de prestigiu
esti tu, nu va fi de ajutor stau departe de cauza: „ei nu îndraznesc din
unui om lipsit de sprijin împotriva violentei cauza vitregiei
si puterii, daca în fata vremurilor”. Interesanta este justificarea: „ei
acestui consiliu de judecata cauza este având experienta,
cântarita dupa averi si nu prestigiu vor fi judecati aspru pentru ce vor
dupa dreptate, atunci nu mai exista la noi spune pentru ca nu vor
nimic sfânt si curat, nici putea ocoli chestiunile politice. Pe când
vorbele unui tânar
necunoscut, neintrat în politica, vor ramâne ucis si martori ai acuzarii, dezvaluirea
în sala de judecata; abuzurilor de putere ale lui
daca „ies” el poate fi iertat pentru ca e tânar; Chrysogonus.
e singurul care poate Interesant este portretul pe care Cicero îl
vorbi cu cea mai mica primejdie.” face lui Roscius
Cere apoi judecatorilor sa respinga în opozitie cu cel al acuzatorilor sai: „... Ce
încercarea criminala a fel de om este el? E
profitorilor si sa-si dea seama de urmarile vreun tinerel corupt, împins la rele de
unei sentinte nedrepte, oameni stricati? Are mai mult
achitându-l pe nevinovat. Prin cuvinte bine de patruzeci de ani. Sa fie atunci un vechi
mestesugite, încearca asasin, un om îndraznet
sa sensibilizeze pe judecatori si sa le capete si trait pentru crime? ... Pe acest om l-au dus
bunavointa: „va la crima, fara
implor, judecatori, sa ascultati cu atentie si îndoiala, desfrâul, marile împrumuturi
cu binevoitoare facute, patimile lui
1 Cicero, op. cit., p. 90. nepotolite?” Si Cicero raspunde ca nimic din
42 toate acestea nu sunt
indulgenta cuvintele mele. Bizuindu-ma pe valabile în cazul lui Roscius, întrebându-se
buna credinta si pe în continuare: Ce
întelepciunea voastra, îmi dau seama ca am patimi... poate sa aiba un om care... a locuit
luat asupra mea o mereu la tara si a trait
povara mai mare decât o pot duce”. ocupându-se cu agricultura? Si raspunde:
„Mai întâi, îi cer lui Chrysogonus sa se „acest fel de viata e
multumeasca cu îndeosebi straina de patimi si legata de
averea si bunurile noastre, dar sa nu ceara si îndatoriri”. În solutionarea
sângele si viata. unei cauze, spune Cicero, trebuie sa se puna
Apoi, va cer voua, judecatori, sa rezistati întrebarea: „Cui a
crimei celor folosit?” (Cui prodest). Asa sunt oamenii:
îndrazneti, sa usurati nenorocirea celor „nimeni nu încearca sa
nevinovati si sa înlaturati comita o crima fara speranta de câstig”. Si
prin procesul lui Roscius o primejdie care e nu trebuie uitat ca
îndreptata împotriva „sângele mamei si al tatalui constituie o
tuturor.” legatura puternica, impusa
În cap. 6-12, oratorul expune faptele de fire si sfânta. Cine se pateaza cu o
referitoare la picatura dintr-însul nu numai
omorârea lui Roscius tatal si urmarile lor ca nu se poate spala, dar aceasta pata
(naratiunea). patrunde pâna în adâncul
Urmeaza (în capitolul 13) planul propriu zis sufletului lui...”.
al argumentarii În partea pledoariei denumita confirmarea
(diviziunea): respingerea acuzatiei de (cap. 14-49),
paricid; înfierea îndraznelii Cicero analizeaza si dovedeste netemeinicia
lui Roscius Capito si a lui Roscius Magnus, argumentelor acuzarii
profitori ai averii celui si neserioziatea lor; ataca pe cei doi Roscii
(cap. 30-42), aratând
ca prin felul de viata, cât si prin zilele printre fiare decât sa traim în mijlocul
împrejurarile comiterii crimei, vina unor grozavii atât de
uciderii lui Sex Roscius cade asupra lor, cât mari...
si pe Chrysogonus Se cuvine ca oamenii întelepti care dispun
(art. 43-49), dezvaluind abuzurile si viata de aceasta
depravata a acestuia. autoritate si putere de care dispuneti voi sa
În final (în peroratie), Cicero urmareste sa vindece în primul rând
provoace relele de care statul sufera mai mult. Nu e
sentimentul de indignare împotriva nimeni printre voi care
cinismului acuzatorilor si mila sa nu stie ca poporul roman, considerat alta
fata de acuzat. El îi previne pe judecatori ca data ca cel mai blând
sentinta lor în acest fata de dusmani, sufera astazi de cruzimea
43 care se exercita
proces va avea consecinte poate grave asupra propriilor fii. Îndepartati aceasta
asupra vietii politice si cruzime din viata publica
morale ale statului roman, a intereselor judecatori, nu îngaduiti sa mai dainuiasca în
cetatenilor.1 aceasta republica”.2
Marele avocat spune printre altele: „... Dar Cel mai important proces, în care Cicero s-a
daca nu obtinem situat pe
de la Chrysogonus, judecatorii sa se pozitia acuzatorului, este cel al lui Verres (în
multumeasca cu averea anul 70 î.e.n.), care la
noastra, dar sa nu ne ceara viata, daca nu consacrat definitiv ca cel mai mare avocat al
poate fi înduplecat, Romei antice.3
dupa ce ne-a luat tot ce era al nostru, sa nu Verres facea parte din clasa senatoriala, era
doreasca a ne rapi si înrudit sau
aceasta lumina a zilei care este a tuturor, avea relatii apropiate cu persoane influente
daca nu-i de ajuns sa-si în acea perioada.
potoleasca lacomia cu averea noastra decât Dupa ce a împlinit functia de pretor urban la
daca cruzimii lui i se Roma, Verres
ofera si sângele nostru, lui Roscius, ca si devine guvernator al Siciliei, în calitate de
republicii, nu-i ramâne de propretor (între anii 74-
facut decât un singur refugiu, o singura 71 î.e.n.). În aceasta functie savârseste
speranta: bunatatea numeroase abuzuri si
voastra de alta data si îndurarea. Daca acesta acumuleaza o mare avere. Nu îi era teama de
mai exista, putem fi consecinte
înca salvati. Dar daca aceasta cruzime care deoarece, spunea el, veniturile din primul an
s-a vazut în aceasta erau pentru el, cele
vreme în viata publica, a schimbat sufletele din al doilea pentru avocati si aparatori, iar
voastre – ceea ce cele din al treilea sunt
desigur nu este posibil – facându-le mai rezervate judecatorilor.
aspre si mai Toate cetatile Siciliei, afara de Messina si
neînduplecate, s-a terminat judecatori; ar fi Siracuza, s-au
mai bine sa ne ducem adresat lui Cicero cerându-i sa le sustina
plângerile în fata
instantei împotriva lui Verres. Marele orator (Despre obiectele de arta furate); De
accepta, desi era suppliciis (Despre torturi).
1 G. Gutu, în Cicero, op. cit., p. 99-100. În De signis, Cicero descrie „ispravile” lui
2 Cicero, op. cit., p. 147-148 (traducere G. Verres: „Afirm ca
Gutu). în toate Sicilia, provincie atât de bogata, de
3 G. Gutu, op. cit., p. 151-159. atât timp cucerita (între
44 anii 241-210 î.e.n.), cu atâtea orase, cu
constient de riscurile la care se supune. El atâtea familii pline cu
pleaca în Sicilia, merge avutii, n-a existat niciun vas de argint,
din oras în oras timp de 90 de zile si aduna niciunul de Corint sau de
probe zdrobitoare. Delos, nicio piatra pretioasa au perla, nimic
Pentru a grabi desfasurarea procesului, lucrat în aur sau în
Cicero a renuntat fildes, nicio statuie de arama sau de fildes,
la un mare discurs de acuzare si rosteste afirm ca n-a existat
doar un scurt rechizitoriu nicio pictura de lemn, nicio tapiserie pe care
(Actio prima), care este mai de graba o el sa nu le fi cautat, sa
introducere (un exodiu) al nu le fi cercetat si, daca i-au placut, sa nu le
discursului de avea sa urmeze, lasând astfel fi furat”.1
timp prezentarii De supplicis se încheie cu crezul oratorului,
delegatiilor oraselor siciliene, ascultarii pe care Cicero
martorilor si administrarii vrea sa-l insufle si judecatorilor: „...daca în
celorlalte probe. În fata vinovatiei evidente, ce-l priveste pe acest
avocatul lui Verres, acuzat si aceasta cauza toate intentiile mele
Hortensius a renuntat sa mai sustina au urmarit salvarea
apararea, iar acuzatul s-a aliatilor, onoarea poporului roman si
exilat de buna voie. Tribunalul l-a împlinirea datoriei mele, daca
condamnat la o amenda de 40 toate grijile, vegherile si gândurile mele n-au
milioane sesterti, o suma enorma pentru tins spre nimic alt
acele vremuri. ceva decât spre datorie si virtute, atunci sa
Cicero a considerat ca nu si-a încheiat fiti si voi însufletiti în
misiunea si va judecarea acestei cauze, de sentimentele cu
valorifica imensul material adunat, scriind care am primit-o eu si
discursul care ar fi de buna-credinta cu care am pledat-o; apoi,
trebuit rostit în fata tribunalului. Este ceea ce ca pe Verres, daca tot
s-a numit Actio ce ai facut sunt nemaipomenite si unice
secunda în Verren, alcatuita din cinci ispravi de pornire
discursuri (Verinele): De criminala, de îndrazneala, de rea-credinta, de
praetura urbana, în care se refera la toate desfrâu, de lacomie,
infamiile lui Verres ca de cruzime, sa-l ajunga prin judecata voastra
praetor; De praetura Siciliensi (Despre rasplata cuvenita
activitatea ca propretor – al unei astfel de vieti si unor astfel de fapte, iar
Siciliei); De frumento (Despre dijmele republica si
asupra grânelor); De signis sentimentul datoriei mele fata de sicilieni sa
fie multumite cu
1 Cicero, op. cit., p. 151-156 (traducere el (si i-a sprijinit în procesul lui Verres).
Daniel Ganea). În anul 69 este aedil currul, în 66 – pretor
45 urban, calitate în
aceasta ultima acuzatie si de acum înainte care rosteste primul mare discurs politic –
sa-mi fie îngaduit sa-mi Pro lege Manilia, iar în
apar mai degraba oameni de treaba decât sa- anul 63 accede la functia suprema: aceea de
i acuz pe ticalosi.1” consul.2
6.2. Cicero – om politic Plutah, marele istoric, ne spune ca tânarul
Cicero a trait într-una din cele mai Cicero a intrat în
zbuciumate perioade ale politica cu o dorinta ardenda de a reusi. El a
republicii romane, aceea a razboaielor civile, considerat ca un om
a destramarii formei politic, chemat sa serveasca ceilalti oameni,
de guvernamânt republicane si a instaurarii trebuie sa-i cunoasca
dictaturii militare, care bine, sa stie de ceea ce sunt ei capabili. S-a
va duce în final la instaurarea imperiului. În straduit si a reusit, nu
acea perioada a avut numai sa retina numele cât mai multor
loc: rascoala lui Spartacus, luptele civile cetateni, dar sa le stie si
dintre Marius si Sylla, locuinta din oras si de la tara, sa le cunoasca
conjuratia lui Catilina, constituirea primului vecinii, prietenii,
triumvirat (Cezar, pamânturile pe care le aveau.3
Pompeius, Crassus), razboiul civil dintre Marele orator nu a facut figuratie în functiile
Cezar si Pompeius, publice pe care
uciderea lui Cezar, luptele dintre le-a îndeplinit. Mereu în centrul
Octavianus si Antonius, evenimentelor, a luat atitudine si a
constituirea celui de-al doilea triumvirat actionat conform convingerilor lui si binelui
(Octavianus, Antonius, republicii si al poporului
Lepidus). roman, pe care el l-a pus întotdeauna mai
Cicero, la rândul sau, nu a ramas deoparte si presus de orice. Nu a
s-a implicat în fost niciodata de partea celui mai puternic; l-
activitatea politica din toata fiinta, a acuzat pe Catalina
inteligenta si talentul unui om de de grave abuzuri si l-a înlaturat din viata
cultura, filozof si orator, fiind unul din marii politica; a luat atitudine
oameni de stat si ai 1 Mario C. Matei, op. cit., p. 136.
Romei antice. El a fost aparator consecvent 2 Horia C. Matei, op. cit., p. 136.
al republicii ca forma 3 Pierre Larousse, op. cit., p. 278.
de guvernamânt. 46
În anul 76 î.e.n. devine cvestor, si în anul împotriva lui Cezar, s-a ridicat împotriva lui
urmator îsi Antoniu, a fost exilat si
îndeplineste functia în Sicilia. Administratia a determinat chiar uciderea sa.
lui s-a caracterizat prin Pentru a ne face o imagine asupra crezului
seriozitate, constiinciozitate, legalitate. Dupa sau politic,
expirarea mandatului citam din finalul discursului Pro lege
le-a promis sicilienilor ca-i va ajuta de câte Manillia:
ori vor avea nevoie de
„În ce ma priveste, tot devotamentul meu, ajunga cu orice pret, în magistratura
toata priceperea, suprema – consulatul. Înfrânt
tot efortul si talentul meu, toata influenta de în alegerile din anii 64 si 63 î.e.n., pune la
care ma bucur prin cale un complot pentru
bunavointa poporului roman si prin a-i înlatura prin violenta pe adversari si pune
demnitatea mea de pretor, mâna pe putere.
toata autoritatea mea, buna mea credinta si Cicero, este informat si prin masurile luate,
statornicia mea, pe proiectul de
toate acestea ti le fagaduiesc si ti le ofer tie, rascoala este zadarnicit. A fost convocat
poporului roman... Senatul pentru a se lua
De aceea, tot ceea ce în aceste dezbateri mi- masuri urgente împotriva conspiratorului.
am luat Situatia era complicata pentru ca nu existau
asupra-mi, cetateni, afirm ca am facut-o probe
numai în interesul statului suficiente, iar Catalina nu fusese declarat
si, departe de a parea ca am cautat vre-o „dusman public” (hostis)
favoare, îmi dau seama si, prin urmare, nu se puteau lua masuri
ca mi-am atras chiar mai multe dusmanii, împotriva lui. Crassus si
unele ascunse, altele Cezar îl sustineau, iar Pompei (prietenul
fatise, de care nu aveam nevoie... dar eu, republicii si al lui Cicero)
investit cu aceasta cu armata, era departe. În aceste conditii,
demnitate si încarcat de voi cu atât de mari Cicero nu putea face alt
binefaceri, cetateni, miam ceva decât sa îi alarmeze pe senatori,
zis ca trebuie sa pun vointa voastra, dezvaluindu-le proportiile
demnitatea statului, complotului si urmarile lui, sa-l intimideze
salvarea provinciilor si aliatilor mai presus pe Catilina ca sa fuga din
de toate interesele si Roma, fiind astfel obligat la o actiune
calculele mele.”1 fatisa.2
Cicero, în activitatea sa de pretor si mai ales 1 Cicero, op. cit., p. 271.
consul, a rostit 2 G. Gutu, în Cicero, op. cit., p. 275-277.
importante discursuri politice. Cele mai 47
cunoscute dintre ele sunt Celebrul discurs rostit de marele orator,
Catilinarele si Filipicele. caracterizat printr-o
Împotriva lui Catalina, Cicero a rostit patru vehementa iesita din comun, este cunoscut
discursuri (In sub denumirea de
Catilinam orationes quattuar), prin care a Catilinara I-a.1 A strabatut mileniile si s-a
demascat gravele impus definitiv interogatia
ilegalitati ale lui Catilina si a contribuit la cu care Cicero a început acest discurs:
înlaturarea acestuia, „Pâna când, în sfârsit,
pentru totdeauna, din viata politica a Romei. Catilina, vei abuza de rabdarea noastra?
Lucius Sergius Catilina, fost locotenent a lui Cât timp? Cât timp
Sylla si nebunia asta a ta îsi va mai bate joc de noi?
apropiat al lui Cezar si Crassus; crud si Pâna unde se va
sângeros, avea ambitia sa dezlantui îndrazneala ta nerusinata?”
Si discursul a continuat plin de invective:
„Nu te-au miscat oare... nici strajile orasului, Ce stigmat al infamiei în viata familiala nu
nici teama este întiparit cu fierul
poporului, nici adunarea grabnica a tuturor rosu în viata ta? Ce nelegiuire, în treburile
oamenilor de bine; nici particulare, nu e legata
acest loc foarte aparat destinat sedintei de faima ta? Ce patima a fost vreodata
senatului, nici chipurile si straina de ochii tai, ce
privirile senatorilor? Nu întelegi ca planurile crima de mâinile tale, ce ticalosie de toata
tale sunt date pe fata. fiinta ta? Carui tinerel,
Nu vezi ca, dupa ce toata lumea a aflat-o, pe care l-ai înlantuit prin farmecele
conspiratia ta e pironita coruptiei, nu i-ai întins fierul
în lanturi? Care dintre noi crezi ca nu stie ce pentru crima sau nu i-ai luminat calea spre
ai facut azi noapte, desfrâu.”
ce-ai facut noaptea trecuta? (6-7 nov. 63 În final, Cicero cere raspicat: ...”sa plece toti
î.e.n.), unde ai fost, cu ticalosii; sa se
cine te-ai întâlnit, ce hotarâri ai luat? ... desparta de oamenii de treaba; sa se adune
Senatul cunoaste aceste într-un singur loc; sa
lucruri, consulul le vede, Catilina totusi fie despartiti, în sfârsit, de noi prin zidul
traieste, traieste? Ba mai orasului.”
mult, vine chiar în senat, ia parte la 1 Textul si notele sunt preluate din Cicero,
consfatuirea obsteasca, op. cit., p. 277-291.
noteaza si indica din ochi, spre a fi ucis, pe 48
fiecare din noi... De În ziua urmatoare, (pe 9 noiembrie), Cicero
mult ar fi trebuit Catilina, sa fii trimis la a convocat
moarte...; asupra ta ar fi adunarea poporului pentru a aduce la
trebuit sa cada aceasta nenorocire pe care o cunostinta poporului ce s-a
pui de mult la cale întâmplat cu o zi mai înainte si a explica
împotriva noastra a tuturor”... conduita sa, deoarece unii
Cicero si-a orientat discursul în asa fel încât îl acuzau ca nu l-a arestat si condamnat la
sa-l determine moarte pe Catilina, iar
pe Catilina sa paraseasca Roma: altii ca a trimis în exil un nevinovat. În
„Ce este Catilina? Stai la îndoiala sa faci, aceste conditii rosteste cel
pentru ce-ti ordon de-al doilea discurs, cunoscut sub denumirea
eu, ceea ce erai sa faci de buna voia ta? de Catilinara a II-a.
Consulul porunceste ca Aratând ca plecarea din Roma a lui Catilina
dusmanul sa iasa din oras. Ma întrebi: este un succes, insista
„Pentru a merge în exil?” asupra primejdiei pe care o reprezinta
Nu-ti poruncesc, dar, daca îmi ceri sfatul, te ceilalti conspiratori ramasi în
îndemn. cetatea eterna si-i mobilizeaza pe cetateni
Într-adevar, ce te mai poate încânta în acest pentru a lupta în cazul
oras în care unei interventii armate a celui exilat.
nu exista nimeni, în afara de aceasta Catilina a III-a a fost rostita de Cicero în
conjuratie de oameni adunarea poporului
pierduti, care sa nu se teama de tine, nimeni din 3 decembrie 63, în împrejurarile în cere
care sa nu te urasca? Catilina fusese
declarat „dusman public”, iar Roma fusese si cu curaj, asa cum ati si început, despre
salvata, pentru salvarea suprema a
moment, de la o confruntare armata. voastra si a poporului roman, despre sotiile
Ultimul discurs – Catilinara a IV-a, a fost si copiii vostri, despre
rostit de Cicero în altarele si vetrele, despre sanctuarele si
Senat, puternic aparat de straji si cetateni. templele, despre casele si
Conspiratorii, sub asezarile întregului oras, despre imperiu si
povara probelor îsi recunoscu-se vina, dar despre libertate, despre
discutiile au fost salvarea Italiei si despre întreg statul. Aveti
cuprinse în legatura cu pedeapsa propusa un consul care nu
acestora. Cezar si 1 Cicero, op. cit., p. 325 (traducere Aristotel
acum a încercat sa îl apere pe Catilina si s-a Pârcalabescu).
pronuntat împotriva 49
pedepsei capitale pentru conspiratori. sovaie sa se supuna hotarârilor voastre si
Marele orator îsi începe discursul cerând care, cât timp va trai,
senatorilor sa nu poate sa apere si sa duca la îndeplinire ceea
se îngrijeasca de soarta lui: „Vad senatori, ca ce veti hotarî”.1
privirea voastra, ale Daca uciderea lui Cezar, la ideile lui Martie
tuturor, sunt îndreptate spre mine; va vad 44 î.e.n. i-a dat
îngrijorati nu numai de satisfactie lui Cicero, el considerând ca
primejdia voastra si a statului..., chiar de Cezar dorea sa ajunga
primejdia în care ma aflu dictator, ascensiunea lui Antonius ce actiona
eu. Bunele voastre sentimente fata de mine ca un succesor al
ma bucura în mijlocul celui disparut, si manifesta ambitii tot mai
nenorocirilor si ma alina în durere; dar, pe mari pentru a acapara
zeii nemuritori! Lasati la puterea, l-a nemultumit profund. Plin de
o parte aceasta grija si uitând de salvarea amaraciune, el nota:
mea; gânditi-va la voi si „Tiranul a fost înlaturat dar tirania vad ca
la copii vostri. Daca soarta consulatului meu ramâne”.
a fost sa îndur toate Dar Cicero nu ramâne pasiv si porneste o
amaraciunile, toate durerile si toate campanie
chinurile, le voi îndura nu îndârjita contra lui Marcus Antonius,
numai cu curaj, dar chiar cu placere, numai cautând sa coalizeze
ca suferintele mele sa împotriva lui tot ce i se poate opune.
va aduca glorie si mântuire, voua si Paisprezece discursuri vii,
poporului roman”.1 incisive, cunoscute sub denumirea de
Discursul lui Cicero a fost un raspuns abil la Filipice stau marturie în
încercarea de acest sens.
intimidare a lui Cezar, de salvare a lui Actiunea lui Cicero nu numai ca nu a avut
Catilina, si a clarificat în rezultatul
mare parte problemele care trebuiau scontat, dar, asa cum se stie i-a fost fatala,
rezolvate. deoarece Antonius,
În încheiere, el s-a adresat senatorilor: „... ajuns pentru o perioada persoana cea mai
Hotarâti cu grija puternica a Romei, s-a
razbunat crunt. 1 Ibidem, p. 377.
Primul discurs a fost rostit de Cicero pe 2 2 G.Gutu, Studiu introductiv în Marcus
septembrie 44 Tuliu, Cicero, Filipice, Editura pentru
î.e.n. în fata senatorilor, oarecum grabit de literatura universala,
afirmatia violenta a lui Bucuresti, 1968, p. XVII.
Antonius cu o zi înainte, ca daca Cicero nu 50
vine la senat de buna Discursul1 este început în forta, urmarindu-
voie îl va aduce el cu forta. se intimidarea
În prima parte a acestui discurs, Cicero lui Antonius: „Cum se face, care e explicatia
explica de ce a senatori, ca, de
plecat din Roma dupa 2 iunie si pentru ce s- douazeci de ani încoace, n-a existat dusman
a întors dupa 30 al republicii care, în
august; în partea a doua a trecut în revista acelasi timp, sa nu-mi fi declarat si mie
abuzurile si faradelegile razboi? Nu-i nevoie sa
lui Antonius, iar în final (peroratie) atragea numesc pe nimeni, vi-i aduceti voi singuri
atentia celuilalt consul, aminte. Ei au fost
Dolabello si lui Antonius asupra drumului pedepsiti mai aspru decât doream eu. Ma
periculos pe care s-au mir însa de tine
angajat. Antonius, care le imiti faptele fara sa te
Discursul l-a înfuriat pe Antonius care a îngrozesti de sfârsitul care
raspuns acuzatiilor l-au avut!” Si continua în acelasi stil,
cu violenta retoricii lui vulgare: „tuturor dezvaluind faptele nedemne
celor prezenti li s-a parut ca ale lui Antonius si înlaturând acuzatiile
vomeaza, dupa obiceiul lui, nu ca vorbeste”, acestuia împotriva sa (ca ar
spune Cicero, însa fi plamadit uciderea lui Claudius, a lui
amenintarile lui Antonius au devenit Cezar, ca l-a sustinut pe
serioase: el l-a acuzat pe Pompeius etc.).
Cicero ca este instigator si a declarat ca îi va I se adreseaza cu vehementa lui Antonius:
urmarii pe vinovati. „Dar sa lasam la
Marele orator îl regreta pe Cezar: „Ce o parte faptele trecute. Apara daca poti, o
nenorocire! N-am putut singura zi, una macar,
suporta un stapân, acum slugarim unui fost ziua de astazi, aceasta clipa în care îti
sclav ca si noi”. vorbesc. Pentru ce palatul
Si începe sa se teama; nu îndraznea sa mai senatului este îngradit cu o cununa de ostasi,
vina la pentru ce slujitorii tai
sedintele senatului si nici sa-i raspunda lui asculta cu sabiile scoase? Pentru ce nu stau
Antonius. Scrie totusi deschise portile
Filipica a II-a si i-o trimite prietenului sau templului Concordiei? Pentru ce cobori în
Atticus, cerându-i sa o for oamenii din toate
publice atunci când va crede oportun.2 gintile, barbari si itirieni cu sulite? El zice ca
Dintre discursurile celebre ale marelui face acesta pentru
orator, acesta este propria sa protectie. Dar nu-i oare de o mie
cel mai însufletit, cel mai vehement, cel mai de ori mai bine sa pieri
încarcat de apostrofe.
decât sa nu poti trai în cetatea ta fara 51
protectia garzii...? ... Eu pot cetateni sa se pregateasca de lupta: „Acum
sa te compar cu Cezar numai în pofta de a se va hotarî libertatea
domni, dar în celelalte noastra. Trebuie dragi cetateni, sau sa
fapte nu, în nici un chip nu poti fi învingeti (cu siguranta ca
comparat... Dar crezi ca oamenii veti izbândi, cu dragostea voastra fata de
care nu l-au suportat pe Cezar te vor suporta patrie si buna întelege
pe tine?” dintre voi) sau mai curând pieriti decât sa
Filipica a III-a si a IV-a2 au aproape acelasi ajungeti robi. Alte
continut, numai popoare pot îndura robia, poporului roman
ca prima a fost rostita în senat (la 20 însa, îi este proprie
decembrie 44), iar ce-a de-a libertatea”.1
doua în fata poporului adunat în for (în dupa Cicero nu scapa nici un prilej de a-l ataca pe
amiaza aceleiasi zile). Antonius, de
În ambele discursuri Cicero îi aduce laude a-l condamna definitiv. În sedinta Senatului
lui Octavianus, care din februarie 43 î.e.n.,
„dadea dovada de maturitate în gândire si de desi se discuta alta ordine de zi, marele
cutezanta de orator, care în calitate de
neînchipuit” si îndemna staruitor ca Marcul fost consul avea acest drept, se abate de la
Antonius sa fie subiect (Filipica a VIIa).
considerat dusmanul republicii. Adresându-se senatorilor, îsi exprima
Filipica a IV-a a fost rostita în ovatiile regretul ca acestia nu
multimii care-l aclama erau înca convinsi de faptele criminale
cu titlul de pater patriae. comise de Antonius, pe
Consulii si o parte din senatori doreau o care îl considerau înca cetatean al Romei. El
împacare cu spune ca o pace cu
Antonius care se gasea cu armatele sale în Antonius nu numai ca ar fi rusinoasa si ar
Galia. În aceste înjosi demnitatea
conditii, Cicero rosteste în senat (decembrie poporului, dar ea nu va fi nici durabila si ar
44) un nou discurs constitui un izvor al
(Filipica a V-a) prin care îi aduce noi laude primejdii pentru republica.
lui Octavianus si cere Între timp, Antonius nu se supune
sa se ia masuri urgente si energice împotriva hotarârilor Senatului,
lui Antonius. care îi declara razboi, dar nu folosind
Discursul urmator (Filipica a VI-a) este tinut termenul propriu de bellum,
în fata ci pe cel de tumultus (razmerita). Într-o noua
poporului pe care îl informeaza ca Senatul i- sedinta de Senat,
a cerut lui Antonius sa Cicero, în cuvinte mestesugite (Filipica a
se supuna hotarârilor lui. Cicero îsi exprima VIII-a) face apel la
convingerea ca sentimentele patriotice ale tuturor
generalul nu se mai supune senatului si de cetatenilor, pregatindu-se de
aceea, îndeamna pe razboi.
1 G. Gutu, op. cit., p. 19.65. Printr-o interesanta comparatie, el cere ca
2 Ibidem, p. 68-90. Antonius sa fie
definitiv înlaturat din viata politica a Romei: Daca ar fi un dusman din afara... nu stiu
„Daca în timpul nostru daca s-ar putea încheia
se afla un rau care vatama restul corpului, un tratat cu el. Oricum s-ar interpune între
noi suferim sa se arda; noi si el marile, muntii si
sa ne taie partea rea, încovoindu-ne mai imensitatea câmpiilor. Pe unul ca acesta îl
degraba sa pierdem un urasti fara sa-l vezi.”1
madular decât tot trupul. Asa si în corpul „Mai curând s-ar uni apa cu focul cum spune
statului, sa se taie ce este nu stiu care poet2,
stricat, ca sa fie salvat întregul.”2 decât Republica cu Antonius...”3
Ce a de-a IX-a filipica, nu se refera decât pe Înfrângerea armatei lui Antonius de catre
alocuri la legiunile lui Hirtius
Antonius, ea fiind dedicata marelui si Octavianus, a prilejuit lui Cicero rostirea
jurisconsult Servius Sulpicius, unui nou discurs (mai
omorât în timp ce facea parte din delegatia 43 î.e.n.), care este denumit de Filipica a
senatului care trebuia XIV-a. Marele orator se
sa discute cu Antonius. va bucura, însa, prematur pentru ca peste
Nici Filipica a X-a, rostita, de asemenea, în putin timp, „copilul divin”
Senat, nu se Octavianus, în care Cicero îsi pusese mari
refera la dusmanul sau si al Republicii, ci la sperante, se va uni cu
Decimus Brutus, care Antonius si Lepidus împotriva taberei
în fruntea unei legiuni cucerise Macedonia, republicane, instituind
fara a avea aprobarea triumviratul pe 5 ani pentru organizarea
Senatului, ca nici Filipica a XI-a, consacrata statului. Printre proscrisi se
înfierarii lui Dolabella, va numara si Cicero, facut responsabil
consul si prieten cu Antonius. (printre altii) de moartea lui
Situatia politica a Romei era destul de Cezar. Nici nu se putea un prilej mai bun
încurcata atunci; ea pentru Antonius sa se
se gasea în fata unor adevarate razboaie razbune.
civile în care erau Iata ce povesteste istoricul Titus Livius:
implicati: Antonius, Sextus Pompeius, despre sfârsitul
Brutus, Octavianus. Fiecare groaznic al celui care a fost unul din cei mai
cu armata sa se afla în lupte sau gata de mari barbati ai lumii:
lupta. „Cicero parasise orasul Roma putin înainte
1 Marcus Tulius Cicero, op. cit., p. 121. de sosirea
2 Marcus Tulius Cicero, op. cit., p. 138. triumvirilor, încredintat si pe buna dreptate
52 ca nu se putea astepta
În urmatoarele discursuri rostite (Filipica a la mai multa mila din partea lui Antonius
XII-a si a XIII-a) decât Casius si Brutus din
Cicero încearca sa îndrepte lucrurile în asa partea lui Cezar (Octavianus – n.n.). El se
fel încât republica sa refugie mai întâi la
fie salvata, iar Antonius sa depuna armele. proprietatea sa de la Tusculum, iar de aici pe
Considera ca o pace cu drumuri ocolite la
asta este imposibila: „Cu un astfel de om ce Formiae, cu intentia de a se îmbarca de la
pace poate sa fie? Caieta pe o nava. El
iesi în largul marii un timp, însa vânturile Antonius cu un glas cum nu s-a mai pomenit
contrare îl împinse înapoi niciodata. Cu ochii
si neputând suporta ruliul vasului si agitatia scaldati în lacrimi, oamenii de abia puteau
oarba a talazurilor, el sa-si ridice privirile
fu cuprins în cele din urma de o asemenea asupra acelor ramasite însângerate.1
sila si de fuga si de 6.3. Cicero despre elocventa si oratori
viata, încât înapoindu-se la prima lui vila de Cicero considera elocventa arta suprema:
la tara, care se gasea „Nimic – spune
la o departare ceva mai mare de 2000 de el – în „De oratorie” prin intermediul lui
pasi spuse: «Sa mor în Crassus – nu mi se pare
patria mea, pe care am salvat-o de atâtea mai încântator decât sa captivezi prin
ori».” puterea cuvântului atentia
Se stie sigur ca Cicero avusese la îndemâna unei adunari, sa încânti mintea
sclavi pregatiti ascultatorilor, si sa le determini
sa lupte cu curaj si sa-l apere cu credinta, dar vointele într-un sens sau altul. Aceasta este
ca a poruncit sa fie prin excelenta arta
coborâta lectica de pe umeri, acceptând sa care a înflorit întotdeauna la orice popor
îndure cu liniste orice lar liber, mai ales în statele
fi silit soarta sa sufere. Apoi aplecându-se asezate si pasnice. Caci ce poate fi mai
afara din lectica, el îsi minunat decât ca, dintr-o
oferi grumazul, fara sa clinteasca, în fata multime nesfârsita de oameni, sa se ridice
calailor sai, care i-l taiara. unul care sa poata face
Cu toate acestea, în nesabuita lor cruzime, singur... ceea ce natura le-a dat tuturor
soldatii nu s-au putinta sa faca?”2
1 Marcus Tulius Cicero, op. cit., p. 201. Tot despre elocinta el scrie:
2 Prius flamma undis, expresie celebra „Adesea si mult m-am gândit daca
însemnând incompatibilitatea realizarii priceperea de a vorbi si
lucrului despre care e mestesugul deosebit al elocintei a adus
vorba. oamenilor si cetatenilor
3 Marcus Tulius Cicero, op. cit., p. 220. mai mult bine sau mai mult rau. Într-adevar,
53 când privesc la
multumit numai cu atât; ei i-au taiat si neajunsurile suferite de republica noastra si
mâinile, pentru ca «au scris ma duc cu gândul la
împotriva lui Antonius». Astfel, capul lui nenorocirile din trecut ale unora din cele mai
Cicero a fost dus lui mari state, vad ca cea
Antonius, iar din porunca acestuia, pus între mai mare parte din aceste nenorociri au
cele doua mâini, la pornit de la oamenii cei
tribuna de unde cicero fusese auzit vorbind, mai priceputi în a vorbi; când pe de alta
fie în calitate de parte, încep sa-mi
consul, fie de multe ori în calitate de reamintesc din paginile cartilor fapte
consular, si de unde, chiar în îndepartate de vremea
cursul acelui an, oamenii îl ascultase noastra, îmi dau seama ca multe orase au
cuvântând împotriva lui fost întemeiate,
numeroase razboaie stinse, puternice aliante suprema – iar figura adevaratului orator –
încheiate, prietenii de icoana cea mai nobila a
nezdrunciant închegate, atât prin puterea omului si cetateanului.
mintii, cât si, mai ales Un orator – în conceptia lui Cicero – trebuie
prin arta vorbirii. Si chibzuind îndelung în sa întruneasca
felul acesta, judecata o serie de calitati, afirmând tot în „De
însasi ma duce la parerea ca întelepciunea oratore”, prin intermediul lui
fara elocventa aduce Antonius: „unui orator trebuie sa-i permitem
prea putin folos statelor, în schimb, elocinta ascutimea de minte a
fara întelepciune le logicianului, cugetarea filozofului,
pricinuieste de cele mai multe ori o grava exprimarea aproape ca a
vatamare si niciodata nu poetului, memoria jurisconsultului, vocea
le este de folos. De aceea, daca cineva, tragedianului si, as zice,
lasând deoparte grija de gesturile unui actor celebru. De aceea nu se
a-si însusi o dreapta judecata si idei înalte poate gasi nimic mai
despre îndatoririle rar pe lume ca un orator desavârsit.”
morale, îsi da toata silinta doar ca sa-si Cicero cunostea bine istoria, care, pentru el,
deprinda mestesugul are o
vorbirii, acela ajunge un om inutil siesi si un importanta extraordinara: „a nu sti ce s-a
cetatean primejdios întâmplat înainte de a te
1 Tulius Livius, Ad urbe condila (De la fi nascut înseamna a ramâne tot timpul copil.
fundarea Romei), Editura Minerva, Caci ce înseamna o
Bucuresti, 1976, vol. 2, p. 403- viata de om, daca nu se împleteste cu
404 (traducere de Paul Popescu Galesanu). amintirea faptelor din trecut
2 G Gutu, op. cit., p. 33. cu viata înaintasilor? Pe de alta parte,
54 evocarea timpurilor vechi si
patriei. Cel care se înarmeaza cu elocinta în citarea exemplelor dau discursului, pe lânga
asa fel încât sa poata, un farmec deosebit,
nu sa se opuna intereselor patriei, ci sa lupte autoritate si credit.”
hotarât pentru ele, Asa se explica la marele orator varietatea
socotesc sa are sa fie de cel mai mare folos exordiului si
si intereselor proprii si peroratiei în diferite discursuri, trecerea de
intereselor patriei, si un foarte pretuit la un ton grav la cel
cetatean. Si daca voim sa spiritual si ironic. Puterea lui de interventie
cercetam începutul a ceea ce numim era extraordinara;
elocventa – socotind-o fie ca stapânind perfect arta de a crea emotii din
un rod al studiului, al artei sau al cele mai felurite,
exercitiului, fie ca un dar firesc al cucerind auditorul, încântându-l, facându-l
naturii – vom afla ca el s-a nascut din cele sa râda, sa plânga, sa
mai frumoase motive si se distreze, sa se indigneze, sa dispretuiasca,
a pornit din cele mai bune intentii”.1 sa se înduioseze,
Într-o cetate libera – afirma Cicero – dup cum cerea cauza si scopul urmarit.
elocventa este arta Stilul lui Cicero este inimitabil. Marele
orator este, de altfel,
considerat creatorul prozei latine moderne; ca om, tinând seama de natura si cultura
însemnatatea lui sta în lui, de interesele lui
calitatile stilului sau si numai ca stilist morale si civice, de traditie, legi si
dovedeste o singura moravuri, de reactiile sale
constiinta a vorbirii lui.2 sufletesti, pe care trebuie sa le domine, caci
Elocventa si literatura – firma Cicero se oratorul este un
adreseaza omului luptator, iar scopul lui nu este sa vorbeasca,
ca om, atinge interesele lui esentiale: ci sa învinga. Dar
morale, civice, sufletesti. El pentru acesta... rostul vorbirii lui este sa
spunea ca în oratorie, ca si în literatura, spre convinga, sa placa si sa
deosebire de alte miste totodata (docere, delectare,
domenii, judecata celor competenti coincide permovere). Aceasta nu o poate
cu judecata publicului; face decât oratorul cu deosebire dotat, care
aplauzele acestora si nu aprecierile retorilor s-a ridicat printr-o
fac succesul formatie complexa, si nu doar prin retorica,
1 Cicero, op. cit., p. 69-70. la nivelul unei
2 Th. Monsen, Poemische Geschichte, II, p. personalitati exceptionale, prin calitatile
620. înnascute mai întâi (natura
55 et ingenium), prin cultura, apoi si în sfârsit,
oratorului. Concluzia lui: Limbajul prin zel si pasiune
oratorului trebuie sa fie limbajul (studiu et ardor).
tuturor si sa fie în acelasi timp artistic si Actiunile mintii oratorului trebuie sa fie iuti
ales. si ascutite,
Tacit spune în „Dialogul oratorilor” ca pentru ca acesta sa poata gasi mereu idei noi
„prin nimic alt ceva nu si bogate, care sa
a întrecut Cicero pe oratorii din vremea poata fi larg desfasurate si prezentate cu
aceea decât prin bunul ornamentele artei, cu
gust, caci el este dintâi care a practicat o substanta, bine stapânite de memorie. La
alegere a cuvintelor si a aceste daruri ale mintii
pus arta în îmbinarea lor”. El îsi alegea cu se adauga însusirile fizice: volubilitate a
mare atentie cuvintele vorbirii, voce sonora,
pentru a fi pe întelesul tuturor.1 plamâni buni, constitutie robusta, înfatisare
În conceptia lui Cicero, oratorul nu este placuta.
avocatul care-si Oratorul trebuie sa posede o larga cultura, sa
petrece viata pe bancile instantelor de cunoasca
judecata si nici cercetatorul stiintele care-l privesc pe om: filozofia,
specializat într-un domeniu anumit, unul din literatura, istoria, dreptul,
cei care dezbat prin arta guvernarii, institutii si legi.
unghere astfel de lucruri, practicând un fel Dupa parerea lui Cicero, nimeni nu va
de vorbire potolita si putea ajunge orator
fara vlaga; ceea ce este propriu oratorului desavârsit daca nu va cunoaste tot ce s-a
este vorbirea profunda creat mare si important
si împodobita, adaptate gândirii si în toate stiintele. Oratorul nu trebuie sa-si
sentimentelor omului, a omului însuseasca doar stiinta
de a vorbi (doctrina dicendi). Nimeni n-a trei genuri oratorice, el le va combina cu
putut înflori si straluci îndemânare în raport cu
vreodata în elocventa daca este lipsit nu doar cerintele cauzei sale. De asemenea, oratorul
de arta vorbirii, dar trebuie sa stie sa
si de toata sapientia (adica cunostinte din generalizeze un caz particular, sa amplifice
toate domeniile, anumite elemente ale
întelepciune, judecata profunda). De aceea, cauzei sustinute, sa cunoasca bine
elocventa este arta caracterele oamenilor, iar în
cea mai grea; trecutul ne arata – remarca privinta formei, sa foloseasca cu iscusinta si
Cicero – ca au existat stralucire de figurile
1 A se vedea G. Gutu, op. cit., p. 32-38. de vorbire si de cugetare.
56 Succesul unui discurs este asigurat în mare
mai multi generali, oameni politici, filozofi, masura de
poeti, matematicieni îmbinarea cuvintelor în fraza, de armonia
excelenti, decât oratori mari. Explicatia frazei, creata prin simetrii
numarului mic de astfel de si antiteze si de ritmul oratoric, bine ales si
oratori consta în aceea ca elocventa consta construit.1
într-o totalitate de 1 G. Gutu, op. cit., vol. I, p. 45-47, si vol. II,
calitati, hranite de toate stiintele despre om. p. 317-318.
Daca eu as vrea sa 57
formez pentru oratorie pe un om cu totul CAPITOLUL III
necultivat -, l-as da pe APARAREA LUI SOCRATE SAU
mâna acestor insi, care staruie tot timpul IGNORAREA RETORICII
asupra unui singur lucru, (Procesul lui Socrate)
bat zi si noapte în aceeasi nicovala. 1. Socrate – date biografice
Elocventa este cea mai grea dintre toate Socrate a trait în perioada 469-399 î.e.n.
artele, fiindca Parintele spiritual
pretinde deopotriva calitati naturale, fizice si al lui Platon, el a fost cea mai mare figura a
spirituale – o istoriei gândirii grecesti
îndelungata si staruitoare practica si o solida din care vor deriva, direct sau prin
educatie literara. intermediari, toate curentele
Oratorul – scrie Cicero – trebuie sa stie la ulterioare ale filozofiei.1 Într-adevar, vestita
perfectie ce are Academie a lui Platon a
de spus într-un discurs, cum sa-si dispuna fost fondata având la baza ideile lui Socrate.
ideile si în ce fel sa le Tot „socratice” au fost
expuna (despre inventiune, dispozitiune, scolile întemeiate de Aristippos la Cyrene,
actiune si elocutiune); de Euclid la Magara,
stilul sau se distinge net de cel al filozofilor, precum si Scoala cinica, întemeiata de
sofistilor, istoricilor, Anthistenes.2
poetilor. Oratorul trebuie sa stie sa convinga Socrate nu facea parte din rândul sofistilor3,
(docere), sa placa dar avea multe
(delectam), sa emotioneze(permovere). puncte comune cu acestia si era prieten cu
Stapân pe practica celor cei mai renumiti dintre
ei.
Ca un paradox Socrate nu a scris nimic. Tot au format curentul cultural cu aceeasi
ceea ce se stie denumire pe la mijlocul secolului V-IV î.e.n.
despre învatatura lui se datoreaza Ei erau intelectuali cu
discipolilor sai Platon si vaste cunostinte în alte domenii ce
Xenofon.4 cutreierau Grecia dând lectii contra plata.
Marele filozof si-a închinat viata promovarii 4 Platon ne-a lasat marturii despre marele
valorilor morale, filozof în „Apararea lui Socrate” si într-o
educarii atenienilor în spiritul respectarii serie de dialoguri
regulilor cetatii. Metoda lui printre care: „Gorgias”, „Protagoras”,
de a-i învata pe oameni era dialogul. „Criton”, „Banchetul”, „Fedon”, iar
Pornind de la faptele cele mai obisnuite, Xenofon în: „Apologia lui
filozoful punea Socrate”, „Amintiri”, „Economul”.
întrebari (îndeosebi referitoare la problemele 58
morale) formulate cu dragostea de întelepciune – „filozofia”.
mare abilitate pentru a-i face pe interlocutori Omul trebuie sa fie în
sa se contrazica permanenta în cautarea binelui si adevarului.
singuri, demonstrându-le astfel ca nu stiu, Numai astfel se nasc
ceea ce credeau ca stiu, comportamente juste si virtuoase. Socrate
dupa care, prin metoda maieutica (practica considera ca „nimeni nu
mositului) sa-i ajute sa face rau în mod voit ci din nestiinta”, din
descopere ei însisi adevarul. Socrate afirma faptul ca ignora cautarea
ca singurul lucru pe binelui si adevarului. Numai aceasta cautare
care îl stie cu certitudine este ca nu stie îi confera omului
nimic. El învata ca scopul fericirea sufleteasca ce consta într-o
omului nu este acumularea unui mare numar comportare corecta, dreapta
de cunostinte, ci si respectarea aproapelui, a legilor cetatii si a
1 Léon Robin, La pensée grequs et les zeilor.1
origines de l’esprit scientifiques, La Meritul deosebit al lui Socrate este, dupa
rennaisance du Livre, Paris, Cicero, ca „a
1932, cit. de Ovidiu Drâmba, în Istoria coborât cel dintâi filozofia din cer, a asezat-
culturii si civilizatiei si civilizatiei, vol. I, o în orase, a introdus-o
Editura stiintifica si pâna si în locuintele oamenilor si a obligat-o
enciclopedica, Bucuresti, 1984, p. 625. sa studieze viata,
2 Adelina Piatkowschi, O istorie a Greciei moravurile, ce este bine si ce este rau.”
antice, Editura Albatros, Bucuresti, 1988, p. Ca om, Socrate era deosebit de cumpatat,
231. putea rabda de
3 Sensul cuvântului sofist (sophistes) este de foame si de sete, cetatenii asistau uimiti cum
„învatator care formeaza spiritele” sau de-a lungul unei zile
„profesor de întregi statea nemiscat, cufundat în
întelepciune”. El cuprinde atât pe cei care se meditatie. A trait în saracie,
ocupau cu stiinta, cât si pe cei care predau rabdând cu întelepciune iesirile violente ale
retorica. Sofistii Xantipei, prototipul
sotiei rele si cicalitoare.2
Ca soldat, marele filozof era un luptator asa eu, obisnuindu-ma cu Xantipa, voi
neînfricat, pregatit învata sa ma comport cu ceilalti oameni”.
în orice clipa sa se apere cu toata dârzenia. Mai aflam ca odata
Modest, nu dorea Xantipa îl certa si apoi îl uda cu apa, iar el
decoratii de vitejie; în campania din spuse prietenilor sai prezenti; „nu va
Potideea, dupa ce i-a salvat spuneam eu, tunetele
viata lui Alcibiade, l-a propus pe acesta Xantipei se vor sfârsi cu ploaie?” Despre
pentru decoratie. Îndura tipetele sotiei sale Socrate afirma ca s-a
mai bine decât toti asprimile vietii de soldat; obisnuit cu ele ca si
suporta foamea si cu o roata care scârtâie continuu.
frigul fara sa crâcneasca.3 3 Despre aceste amanunte aflam din
Dupa Platon, Socrate era „omul cel mai Dialogul lui Alcibiade; a se vedea Socrate
drept dintre cei de omul. Chipul lui Socrate
atunci”. Xenofon continua: „asa de drept ca în dialogurile lui Platon, studiu introductiv
nu a facut niciodata si selectia textelor de Cristian Badilita,
rau nimanui, ci a adus cele mai mari foloase Ediura Humanitas,
prietenilor lui, asa de Bucuresti, 1996, p. 39-43.
cumpatat, încât n-a pus niciodata placerea 4 Doru Cosma, Socrate, Bruno, Galilei în
mai presus de cinste, fata justitiei, Editura Sport-turism,
asa de întelept ca deosebea fara gres binele Bucuresti, 1982, p. 29-31.
de rau fara ajutorul 59
nimanui, ci cu propria lui pricepere, dar nu simteam nimic asemanator, sufletul
destoinic sa lamureasca si sa nu-mi era rascolit si nici
defineasca orice, îndemânatic sa judece pe nu era cuprins de nevoia sa ma razvratesc ca
altii si sa le arate un om înrobit... El e
greselile sa-i îndrepte spre cinste si virtute”. singurul om fata de care simt ceea ce nimeni
Xenofon mai adauga: „când ma gândesc n-ar crede ca as
atât la putea simti fata de un om: rusine. Da, de el
întelepciunea cât, si la nobletea lui si numai de el, mi-e
(sufleteasca) nu ma pot rusine. Pentru ca îmi dau prea bine seama ca
împiedica de a-l pomeni si pomenindu-l sa-l are dreptate când
laud.”4 îmi spune sa nu fac anumite lucruri si totusi,
Alcibiade afirma ca Socrate vorbeste ca de câte ori ma
nimeni altul: „Când îndepartez de el, cad prada placerii pe care
îl ascultam pe Pericle sau pe alti oratori, îmi mi-o aduce cinstirea
placea cum vorbesc, multimii... Deci fug ca un nemernic de el,
1 Ovidiu Drâmba, Socrate, în Istoria culturii apoi când îl revad, îmi e
si civilizatiei, op. cit., p. 624-625. rusine de dreptatea pe care i-o stiu si i-o
2 Conform lui Diogene Laertios, Socrate recunosc”.1
spunea ca a trait cu o femeie aspra, asa cum 2. Acuzatiile. Procesul
unor calareti le În anul 403 î.e.n. regimul celor treizeci de
plac caii focosi, dar întocmai ca si acestia, tirani este
dupa ce-i domolesc, pot usor sa-i înlaturat, dar democratii, care iau puterea,
stapâneasca pe ceilalti, „tot permit dezlantuirea unei
„vânatori de vrajitoare” împotriva celor Sa le deprinda pe-amândoua, atunci sa faci
suspecti de colaborare cu în asa fel
vechiul regim. Sunt vizati în primul rând Încât cu orice pret s-o-nvete pe cea
sofistii, dar principala strâmbatoare”.
victima va fi Socrate. Este acuzat de 1 Socrate omul… op. cit., p. 32-33.
impietate – el, care respecta 2 Socrate este personaj si în „Pasarile” si în
legile omenesti si divine; de coruperea „Broastele”, comedii ale aceluiasi autor.
tinerilor – tocmai el, 3 Doru Cosma, op. cit., p. 20-22.
moralistul intransigent, care propovaduia 60
practicarea virtutii, si de Aristofan îl prezinta pe Socrate ca pe un
introducere a unor zei noi – acuzatie stârnita dusman al
de marturisirile sale credintei religioase, vorbind infamant despre
cu privire la un daimon ce-i dicta faptele si zei:
vorbele (vocea „Noi n-avem zei, caci afla-ntâi ca pe la noi
constiintei superioare, cenzura morala). moneda asta nare
Chiar mai înainte, în anul 423 î.e.n. lui curs
Socrate i-au fost Sa vorbesti cu Norii, ca ei ne sunt
aduse astfel de acuzatii de catre celebrul divinitati...
dramaturg Aristofan în El Zeus, doar nici nu exista...
comedia Norii.2 În aceasta comedie, Socrate Sa nu-mi cunosti alti zei, decât zeii nostri,
a fost zugravit ca fiind Ce-s: Norii, Haosul si Limba – si niciun
chintesenta sofistilor, cei care „pentru arginti altul decât ei...”1
stiu sa învete cum, În aceasta comedie, Socrate este numit:
prin vorbe, pot sa triumfe orice pricini, fie ca „solemnul poet al
sunt drepte ori mofturilor complicate”, un ins din tagma
nedrepte”. Un taran, erou al piesei, „palavragiilor”, a „lenesilor
Strepsiade, îsi trimite copilul – ce poarta plete” si care „tin la fiecare
Fidippide – la învatatura lui Socrate cu gologan”, încât nu si-a tuns
scopul de a fi bun de gura, chica niciodata.
sa stie sa rastoarne legea, sa-i biruie pe toti În anul 399 î.e.n., când marele filozof
acei cu care v-a avea împlinise venerabila
de-a face, chiar daca ar fi ca pentru asta sa vârsta de 70 de ani, este chemat în judecata,
spuna orice nelegiuiri, aducându-i-se grave
sa învete sa triumfe cauza strâmba asupra învinuiri: ca nu crede în zei, ca introduce zei
celor drepte.3 noi si corupe tinerii.
Iata ce-i cere Strepsiade lui Socrate: Pedeapsa ceruta era moartea. Acuzatorii
„Încearca deci si îl învata erau trei cetateni:
Acele doua judecati; cea dreapta si cea Meletos, un poet tragic, „cu parul lung si
strâmba care, lins, nu prea barbos, cu
Atuncia când sustii pledând o pricina de tot nasul putin coroiat” (Platon, Euthyphon), ce
nedrepta, întocmise plângerea si
O dovedeste pe cea dreapta, iar daca nu e cu o adusese la cunostinta publicului; Lycon, un
putinta orator obscur, mai
mult figurant în formularea cererii si Anytos, 1 A e vedea George Balan, Procesul lui
adevaratul promotor al Socrate, Editura Albatros, Bucuresti, 1993,
actiunii, un politician din tabara p. 138-139.
democratilor. 2 Paul Bastid, Le proces de Socrates, în Le
Textul literal al plângerii facute de Meletos gradns proces politiqus de l’histoire,
împotriva Fayard, 1962, p. 36.
marelui filozof s-a pastrat. De o mare 3 Ibidem, p. 34-35.
concizie aceasta plângere 61
suna astfel: „Meletos, fiul lui Meletos si al întreg tribunalul care numara nu mai putin
Pithos-iei, contra lui de... sase mii de
Socrate, fiul lui Sophroniscue si al Alopeke- judecatori (mai exact jurati), câte sase sute
i, acuza pe Socrate de pentru fiecare dintre
a nu crede în zeii în care crede cetatea, de a cele zece triburi ale Atenei, ci de un complet
introduce alti zei; în format din 502
final îl acuza, de asemenea, de coruperea judecatori.
tinerilor.”2 3. Apararea
Acuzatiile erau foarte serioase pentru ca ele Platon, în „Apararea lui Socrate”1 reda
vizau cuvintele cu care
infractiunea de impietate. Notiunea de marele filozof s-a aparat în fata heliastilor.
impietate pe cât era de El s-a aparat singur si a refuzat ajutorul celui
nedeterminata, era redutabila, pentru ca ea mai mare
nu depindea de o lege logograf (un fel de avocat) de atunci, Lysias.
scrisa, ci mai degraba de una religioasa, pe Acesta a întocmit
care fiecare o putea chiar pledoaria pe care filozoful urma doar
interpreta în fel si chip. De altfel, trebuie sa o rosteasca în fata
amintit ce dreptul penal instantei, dar ajutorul nu a fost primit,
atenian nu cunostea regula nulla poena sine înteleptul spunând: „Dupa
lege (nici o pedeapsa cum mi-ai fi adus încaltaminte de Sicyon
fara lege) si deci, judecatorul era cel care (oras grecesc unde se
suplinea tacerea legii. În confectiona încaltaminte eleganta pentru
dialogul intitulat Euthyphron, Platon ne femei) n-as folosi-o
arata ca însusi Socrate a pentru ca nu sta bine unui barbat, tot asa
încercat în van sa defineasca notiunea de aceasta cuvântare a ta,
impietate. Concluzia a desi mestesugita cu talent, nu-mi pare
fost ca impietatea este ceea ce displace... curajoasa si barbateasca”.
zeilor.3 Convins de nevinovatia sa si poate prea
Socrate a fost judecat de tribunalul încrezator în forta
heliastilor; denumirea cuvântului sau, în personalitatea si
acestui tribunal provenea de la Helia, locul cunostintele sale, el nu a facut
din agora, unde se eforturi pentru a strânge probe în aparare ori
tineau sedintele de judecata. De fapt, pentru a-si pregati
judecata nu a fost facuta de pledoaria. Prietenului sau Hermogene,
nelinistit de pasivitatea
acuzatului, i-a replicat: „Nu ti se pare ca mi- vechi, de când judecatorii erau copii sau
am petrecut toata viata foarte tineri, care îl
gândindu-ma la apararea mea? Pentru ca ponegresc necontenit. Prin acuzatiile lor
toata viata nu am facut staruitoare si anonime ei
rau nimanui, eu socotesc aceasta drept cea sunt mai primejdiosi decât pârâtorii Anytos,
mai frumoasa Meletos si Lycon
pregatire a apararii mele”. pentru ca nu-i cunoaste (cu exceptia unui
Profan în treburile justitiei, Socrate credea autor de comedii – se
ca rostirea referea la Aristofan) si nu se poate apara
adevarului pur si simplu, despuiat de împotriva lor, aducându-i
podoabe retorice si neînsotit în fata justitiei ca sa dea socoteala de
de argumente juridice este suficient pentru o calomniile lor.
buna aparare. Dar, în Crede ca clevetirile împotriva lui au drept
fata tribunalelor – ceea ce este valabil si cauza invidia pe
astazi – simpla rostire a care a atras-o datorita faptului ca Oracolul
adevarului nu este niciodata îndestulatoare si din Delfi (unde se afla
acest adevar trebuie templul zeului Apolo) – consultat de
facut cunoscut judecatorilor – uneori blazati prietenul sau Cherephon – l-a
sau ignoranti, alteori declarat: „cel mai întelept dintre oameni”.
poate chiar rauvoitori – cu ajutorul unor Socrate arata ca el însusi
profesionisti.2 a fost surprins de o asemenea concluzie si a
Filozoful îsi începe pledoaria marturisind ca încercat sa-i afle
aproape a uitat tâlcul. A cercetat fruntasi politici, poeti,
de sine într-atât au fost de mestesugiti la mestesugari, pe care i-a
vorba cei care l-au crezut mai întelepti decât el, dar a ajuns, cu
chemat în judecata, dar, cu toate acestea, surprindere, la
învinuirile nu cuprind concluzia ca de fapt sunt mai prejos. De ce?
nici un dram de adevar. El va vorbi simplu, „... Pentru ca desi
fara artificii, pentru ca niciunul nu pare sa stie mare lucru, totusi ei
nu se pricepea la treburile justitiei, în fata cred ca stiu, nestiutori
careia, acum la 70 de fiind, pe când – zicea Socrate – eu nu stiu,
ani, se afla pentru prima data. „De altfel – nici nu cred asa ceva.
adauga el – nici nu s-ar Tocmai cei cu renume mai bun se dovedeau
cadea, judecatorilor, sa vin în fata voastra la aproape cu totul lipsiti
vârsta aceasta, ca un de întelepciune când îi cercetam dupa
tinerel ticluitor de fraze”. Aminteste ca are si spusele zeului; pe când altii,
alti acuzatori mai parând mai de rând, erau oameni mai deplini
1 Platon, Dialoguri, traducere de Cezar si mai aproape de
Popacostea, revizuite de Constantin Noica, întelepciune.” Filozoful arata ca, reamintind
Editura pentru ce zice Oracolul din
Literatura universala, Bucuresti, 1968, p. 3- Delfi o face nu din trufie sau pentru a se
37. lauda: pentru el, tâlcul
2 Doru Cosma, op. cit., p. 51-52. adevarat al spusei zeului Apolo este altul
62 decât acela ce pare la
prima vedere si anume: ”Vorbele oracolului mijlocul lor, el ar fi cea dintâi victima a
nu privesc pe tot raului propovaduit. De
dinadinsul pe Socrate, ci oracolul numai s-a aceea, afirma: „din doua una; ori nu-i stric
folosit de numele meu, ori daca îi stric, o fac
spre a ma da drept pilda, ca si cum ar fi vrut fara voie, deci tu si într-un caz si în altul
sa zica «oamenilor, minti. Daca, pe de alta
cel mai întelept dintre noi este acela care, ca parte, eu stric tineretul fara voie, atunci nu
si Socrate, si-a dat este lege dupa care sa
seama ca el nu pretuieste nimic în ce fiu judecat pentru asemenea greseli fara
priveste iscusinta de a voie, ci cel mult trebuie sa
cunoaste adevarul»”. fiu luminat de cineva si facut sa înteleg. E
Dupa aceasta introducere, continuându-si limpede, ca daca mi se
apararea, arata greseala, voi înceta a mai face ceea ce
Socrate încearca sa respinga fiecare capat de faceam fara voie.”
acuzare în parte, Din acest punct de vedere, juridic, Socrate
recurgând adeseori la dialog, în care îl atrage voia sa spuna ca, chiar
pe acuzatorul sau daca fapta a fost savârsita, lipsind vinovatia
Meletos. – elementul constitutiv
Referindu-se la acuzatia potrivit careia prin al infractiunii – este înlaturata raspunderea.
învataturile sale Însa, desi învingator în acest dialog cu
i-ar strica pe tineri, marele filozof l-a Meletos, Socrate nu
determinat pe Meletos sa a dat dovada de tact si respect fata de
recunoasca ca el nu s-a ocupat niciodata de judecatorii sai, pe care,
educatia tinerilor. indirect – i-a jignit profund. Atunci când
Reactia sa a fost energica si elocventa, de Meletos a afirmat ca
natura sa înlature judecatorii care alcatuiesc completul fac
învinuirea: „Deci nu te sinchisesti de soarta parte din categoria
tinerilor, dar l-ai târât în oamenilor care pot educa tineretul, acuzatul
fata justitiei pe Socrate, unul dintre putinii s-a mirat: „Cum, sunt
atenieni priceputi la acestia sa dea crestere tinerilor, sa-i faca mai
educatia tinerilor si însufletit de dorinta de buni?” Si apoi a
a-i face mai buni decât continuat zeflemitor: „Pe Hera, minunat
sunt. Pentru care din doua ma tragi în vorbesti: o adevarata
judecata, fiindca stric comoara de oameni folositori ne-ai
tineretul si-l fac mai rau cu tot dinadinsul, dezvaluit”.
sau fiindca o fac fara Acesta este o prima mare greseala pe care
voie?” Si cum acuzatorul îi raspunde ca Socrate o face
perverteste tineretul în în apararea sa, de unde rezulta ca lui îi
mod deliberat, Socrate îi demonstreaza repugna preceptele retoricii
falsitatea învinuirii. Caci ar sofiste; ignora si sfatul lui Antiphon: „în fata
63 instantei sa lauzi
fi absurd sa îi înveti pe tineri sa faca rau, de întelepciunea si dreptatea judecatorilor”.
vreme ce traind în În legatura cu acuzatiile de a nu crede în zeii
cetatii, si de a
introduce zei noi, Socrate învedereaza Delfi, ca are în sine ceva daimonic, un duh
contradictia de care sadit în el înca de copil
pacatuieste acuzatia care i se aduce. Caci ce-i apare ca un glas. „Oricum ar crede
una din doua: ori nu cineva ca îsi poate rândui
crede în niciun fel de zei si atunci este ateu, viata – fie într-un imbold propriu socotit
sau crede în anumiti bun, fie din porunca
zei, chiar daca acestia sunt altii decât zeii stapânului sau, el trebuie, dupa parerea mea
cetatii si atunci este sa ramâna pe loc, sa
totusi credincios. „Ma cuprinde mirarea – se înfrunte orice primejdie, sa nu pregete fata
apara Socrate - de de nimic, nici chiar fata
unde a observat Meletos ca eu nu cred în de moarte, afara numai de necinste. As
zeii în care crede savârsi, barbati ai Atenei,
cetatea. Caci si altii, care erau de fata, m-au ceva groaznic daca m-as teme de moarte sau
vazut si ma putea de alte primejdii întratâta
vedea si Meletos, daca voia – jertfind la încât sa parasesc rândurile, eu, care am stat
sarbatorile obstesti pe la datorie...(pe
altarele publice. Si în ce fel introduc câmpul de lupta - n.n.), unde chiar generalii
divinitati noi, daca spun ca pe care voi i-ati ales
glasul divinitatii se împotriveste aratându-mi mi-au poruncit sa stau în linia de bataie si sa
ce sa fac? Tu sustii înfrunt primejdia
Meletos – ca eu cred si învat tineretul sa mortii; sa ma tem de moarte acum, tocmai
creada în anumite acum când, dupa
divinitati, fie ca sunt noi, fie ca sunt cele de credinta si întelesul meu, zeul însusi mi-a
pâna acum; sustii totusi poruncit sa nu traiesc
ca eu cred în ceva daimonic... Însa, daca eu altfel decât ca iubitor al întelepciunii, ca
cred în ceva necurmat cercetator al
daimonic, cred totusi în zei. Daca daimonii sufletului meu si al celorlalti.”
sunt odraslele zeilor... Si Socrate explica, în continuare, în ce
atunci oare am putea crede ca exista prunci consta vocatia sa,
ai zeilor, însa nu crezul sau, îsi justifica întreaga activitate,
exista zei? Tot asa necugetat ar fi cineva lectiile si sfaturile pe care
daca ar sustine ca exista le-a dat si care este mesajul lor: „Cetateni ai
catâri, descendenti din cai si magari, însa nu Atenei, îmi sunteti
exista nici cai, nici dragi si va iubesc, însa ma voi supune zeului
magari.” mai degraba decât
64 voua. Câta vreme mai am suflare si sunt în
Marele filozof explica juriului ca daimon-ul putere, nu voi înceta sa
care îi lumineaza filozofez, sa va dau îndrumari si sa predic,
vocatia sa de îndrumator moral al cetatii oricui mi-ar iesi în cale,
reprezinta nu un zeu nou, spunându-i dupa obiceiul meu: «o, cel mai
ci sensul chemarii sale pe care o urmeaza bun dintre oameni, tu
neabatut, chiar daca esti atenian, esti cetateanul celui mai mare
astfel îsi va risca viata. El se considera un stat, al celui mai
trimis al zeului Apolo din
renumit în întelepciune si în putere. Nu ti-e poate sa ma si loviti, daca dati ascultare lui
rusine sa te îngrijesti Anytos; în sfârsit, se
asa mult de averi, cautând sa le tot sporesti, poate sa ma si omorâti cu usurinta. Dar
ca si de numele si atunci iarasi va veti
vaza ta, iar pe de alta parte, de numele tau, petrece restul vietii dormind, afara numai
de adevar, de suflet si daca zeul, îngrijindu-se
de felul cum le faci mai desavârsite si nu te de noi nu v-ar trimite pe altcineva la fel”.
sinchisesti de fel?» Eu Socrate aminteste în
sunt încredintat ca în statul nostru nu s-a continuare ca pentru tot ce a facut si face, nu
petrecut pentru voi ceva a pretins niciodata
mai bun decât faptul acesta, ca eu m-am nimic, ca nu a adunat avere, ca si-a neglijat
supus zeului din Delfi. gospodaria pentru
Daca umblu printre voi, nu fac nimic altceva binele cetatii. Nici pârâtorii lui nu l-au
decât sa încerc sa va acuzat de aceasta privinta.
conving pe toti, tineri si batrâni, sa nu va „Martorul ca si aici spun adevarul este
îngrijiti de trupuri mai saracia mea”.
presus de orice, nici sa vânati cu atâta Este fara nici o îndoiala ca apararea lui
înversunare averi, cât sa va Socrate exprima
osteniti pentru suflet; pentru felul cum el s- adevarul, iar argumentele si logica lui erau
ar putea desavârsi; caci puternice, capabile sa
nu din averi izvoraste virtutea, ci din virtute înlature acuzatiile aduse. Dar, tot atât de
izvorasc averile si toate adevarat este si faptul ca
celelalte bunuri omenesti, pentru unul singur discursul nu putea fi pe placul judecatorilor;
sau pentru o era ofensator de
societate întreaga. Fie ca dati crezare lui vreme ce filozoful îi acuza indirect si pe ei
Anytos ori nu, fie ca ma ca se ocupa de averi, de
veti elibera sau osândi, eu nu-mi schimb bogatie, în loc sa se îngrijeasca de cuget, de
felul de viata, de-ar fi sa spirit, pentru
mor si de mai multe ori”. Socrate are curajul cultivarea virtutii.
si mândria de a spune Da dovada de înalta demnitate, de mândria
ca prin moartea sa cea care va fi pagubita va unui mare
fi cetatea. „Se pare întelept, care se detaseaza de masa
ca zeul de aceea m-a harazit orasului; sa va oamenilor si nu recurge la
trezesc, sa va rugaminti, la lacrimi, vaiete si ploconeli
65 pentru a impresiona
îndemn, sa va dojenesc, pe fiecare în parte, instanta si a scapa de pedeapsa.
fara încetare, ziua Explica de ce procedeaza astfel: „Nu fiindca
întreaga, mergând prin tot locul. Nu veti mai sunt trufas...,
gasi usor, atenieni, un nici fiindca va dispretuiesc; nu este vorba
astfel de om; ascultati-ma si ma veti cruta. nici daca întâmpin
Se poate sa va mâniati moartea cu vitejie sau cu frica. Pentru
pe mine; asa se supara cei ce dorm când sunt cinstea mea, a voastra si a
treziti de cineva. Se întregului stat, eu nu gasesc de cuviinta sa
fac asta, la vârsta mea,
cu trecutul si numele meu, adevarat sau ca în joc e viata lui.
mincinos; doar e stiut 4. Verdictul. Rejudecarea. Pedeapsa
lucrul ca Socrate se deosebeste de ceva Dupa încheierea dezbaterilor s-a trecut la
printre ceilalti oameni. Ar vot. Din cei 502
fi rusinos, într-adevar, daca s-ar purta astfel heliasti care au format completul de
acei dintre voi care judecata. 281 au votat pentru
par mai deosebiti prin întelepciune, barbatie condamnare, restul de 221 pentru achitare.
sau alta virtute. Acest S-a dat apoi, din nou
fel de oameni îmi par ca fac statul nostru de cuvântul partilor în legatura cu pedeapsa
ocara... Asemenea (pentru ca în cazul
lucruri... nu se cuvine sa facem nici noi, cei faptelor imputate legea nu prevedea
care parem, cât de cât, sanctiuni). Acuzatorii cer din
ar fi ceva; dar nici voi n-ar trebui sa ne-o nou pedepsirea cu moartea.
îngaduiti, chiar daca noi În cuvântul sau, Socrate, îsi exprima mirarea
am vrea s-o facem. Dimpotriva, va aratati ca fata de
mai degraba ati numarul mic de voturi în favoarea
osândi pe cel care joaca asemenea piese de condamnarii. Dar face o
teatru, cu scopul de a greseala care îi va fi fatala.
stârni mila voastra, dar care de fapt face de El cere, ca în loc sa fie pedepsit, sa fie
râs cetatea, decât pe rasplatit dupa merit
acela care asteapta în liniste hotarârea si potrivit nevoilor lui de om sarac, care
voastra. Eu nu gasesc toata viata a urmarit numai
atenieni ca-i drept sa te rogi de judecator si binele si care are nevoie de liniste pentru a
sa scapi prin rugaminti, putea propovadui în
ci sa-l lamuresti si sa-l convingi, ca doar nu continuare virtutea „Nimic mai nimerit,
de aceea sade barbati atenieni, decât ca pe
judecatorul acolo, ca sa jertfeasca dreptatea un astfel de om sa îl hraniti în pritaneu”,
pentru hatâruri, ci ca adica în acel lacas public
sa judece dupa ea; el a jurat, nu ca va face pe în care erau primiti si ospatati vizitatorii
placul cui i se va straini de seama si cei mai
parea, ci ca va judeca dupa legi. De aceea, merituosi atenieni. Considera ca nu merita
nici noi nu trebuie sa nicio pedeapsa pentru
66 ca nu este vinovat cu nimic si nu a facut
va îmbiem la calcarea juramântului, nici voi nimanui niciun rau.
sa va lasati târâti întracolo... Refuza cu demnitate alte pedepse.
Nu-mi cereti, deci, barbati ai Atenei, sa fac „Temnita? Dar ce-mi trebuie o
fata de voi ce viata în închisoare, ca rob plecat, rând pe
nu socotesc vrednic, drept si sfânt”. rând, paznicilor? Atunci
Socrate nu se dezminte nici de aceasta data; amenda? Si sa stau închis pâna o voi plati?
el continua sa Sa va cer surghiunul?
dea lectii, sa fie moralizatorul cetatii. Nu se Poate mi l-ati da. Dar,..., mare pofta de viata
crede în fata unei ar trebui sa ma
judecati, ci în fata uni multimi dispusa sa-l stapâneasca si prea mult mi-as întuneca
asculte, nu-l intereseaza judecata, ca sa nu
înteleg, ca daca voi, concetatenii mei, n-ati fost închis: „Poate veti crede ca eu am fost
putut rabda vorba si înfrânt din lipsa unor
purtarea mea, ci v-au fost atât de grele si argumente.... Cu totul altfel stau lucrurile.
urâte încât sa scapati de Dintr-o lipsa am fost
ele, cum ar putea altii sa le rabde cu învins, dar nu de argumente, ci de cutezanta
usurinta? Frumoasa viata miar si de nerusinare,
ramâne mie acum atât de vârstnic, sa ies din precum si pentru faptul ca n-am vrut sa spun
orasul meu, în fata voastra lucruri
schimbând cât voi trai orasele si gonit fiind pe care v-ar fi fost poate placut sa le auziti –
din fiecare.” Reafirma, sa bocesc, sa ma
în continuare, ca nu putea sa-si rascumpere jeluiesc..., sa vorbesc multe alte lucruri
viata renuntând la nedemne de mine..., pe
îndeletnicirile lui de povatuitor al oamenilor, care v-ati obisnuit sa le auziti de la altii.”
pentru ca nu poate Ramâne demn pâna la
face acest lucru. sfârsit si nu se caieste în ciuda pedepsei ce i
La staruintele prietenilor lui, spre sfârsitul s-a aplicat.
pledoariei, „Prefer, aparându-ma în acest chip sa mor,
Socrate se învoieste totusi sa plateasca o decât sa traiesc
amenda de o mina (o în alt chip; caci atât la judecata cât si la
suta de drahme), cât putea plati singur, sau lupta, nici eu, nici altul nu
la una de trei mine, la se cuvine sa întreprinda chiar orice sa scape
67 de moarte... Nu e
plata careia se oferisera împreuna Platon, greu sa scapi de moarte, cât sa fugi de
Criton, Critobulos, si pacat, caci aceasta alearga
Apolodor. mai iute decât moartea. Acum, iata, eu,
Supunându-se la vot pedeapsa, 361 dintre încetinel si batrân cum
judecatori au sunt, am fost doborât de ceea ce devenea
votat pentru condamnarea la moarte si mai încetinel: moartea.
numai 141 în favoarea Iar prigonitorii mei iuti si puternici, au fost
propunerii filozofului. Asadar 80 dintre biruiti de un lucru mai
heliastii care cu putin timp iute decât dânsii: pacatul. Eu plec spre
înainte l-au socotit nevinovat pe Socrate si- moarte, osândit de voi. Ei
au schimbat brusc se duc spre pacat în nedreptate osânditi de
atitudinea. Cu siguranta ca ei au considerat adevar; fiecare
un afront afirmatia ramâne la osânda sa.” Îi avertizeaza pe
acuzatului de a fi nu condamnat, ci rasplatit osânditorii sai: nu este
pentru meritele sale. În departe ziua când multi atenieni, mai ales
al doilea rând, au fost poate deranjati de tineri, le vor cere
atitudinea mândra si socoteala pentru nedreptatea savârsita. 1 Si
dispretuitoare a acestuia. atunci orice ar face nu
5. Ultimul cuvânt vor scapa de pedeapsa, care va fi mai grea
În ultimul sau cuvânt, Socrate explica decât moartea harazita
cauzele pentru care a lui. Vina lor sta în faptul de a crede ca
înabusind glasul unui om
care îi dojeneste pentru pacatele lor, vor pe cei trei fii ai sai ori de câte ori acestia
putea sa-si continue înrobiti de patima înavutirii
faradelegile. „daca credeti cumva ca ucigând ar da uitarii nevoile sufletului. „Daca veti
veti înlatura pe cei îndeplini dorinta acesta,
care va mustra ca nu duceti o viata cinstita, voi socoti ca am primit ceea ce se cuvine de
nu judecati bine; cea la voi si eu si copii
1 Într-adevar, asa cum ne informeaza mei. Acum, însa, este ora sa ne despartim,
Diogene Laertios, „atenienii s-au cait la eu ca sa mor, voi ca sa
putin timp dupa aceea, traiti. Care dintre noi paseste spre lucrul mai
încât închisera terenurile de exercitii si bun nimeni nu o stie,
gimnaziile (în semn de doliu), exilasera pe ci doar zeul.”
acuzatori, iar pe 6. Concluzii
Meletos îl osândisera la moarte. În cinstea Apararea pe care Socrate si-a facu-o n-a
lui Socrate ridicara o statuie de bronz, opera reusit, asadar, sa
lui Lysip si o înlature pedeapsa cea mai grava ceruta de
asezara în salile de procesiuni. Iar Anytos, acuzatorii sai. A fost
ajuns la Heracles, a fost alungat de locuitorii însa o aparare cinstita, sincera, fara niciun
orasului în artificiu, facuta în
aceeasi zi. Nu numai în cazul lui Socrate, ci spiritul adevarului si a înaltelor convingeri si
si-n multe altele atenienii s-au cait în felul virtuti morale si
acesta.” filozofice ale sale. Greseala lui Socrate a
68 fost aceea ca el nu s-a
mai dreapta si mai usoara mântuire o gasiti situat la proces pe pozitia unui inculpat
nu prin înabusirea acuzat de fapte grave, ci
glasului celorlalti, ci prin pregatirea de sine pe aceea de întelept, filozof, mentor spiritual
a fiecaruia, ca sa al cetatii, ceea ce,
deveniti cât mai virtuosi cu putinta.” evident, nu era pe placul heliastilor. Acestia
Socrate nu dezminte nici în acest ultim ar fi vrut ca acuzatul
cuvânt al sau, sa le ceara iertare si sa-i considere mai
afirmând ca abia asteapta sa moara pentru a puternici si însemnati
se întâlni cu marii decât el, de care depinde soarta lui. De
disparuti – Orfeu, Hesiod, Homer – sa altfel, se poate aprecia ca
iscodeasca si „dincolo”, asa Socrate a primit pedeapsa capitala nu pentru
cum a iscodit pe aici. Sa vad care dintre ei ca a fost gasit
este întelept si care vinovat de faptele de care a fost acuzat, ci
crede ca este fara a fi. Sa poata discuta cu pentru ca i-a ofensat si
conducatorul marii desconsiderat pe judecatori.
ostiri împotriva Troiei, cu Odiseu sau Sisif Aparându-se însa astfel, probabil ca Socrate
si cu altii mii si mii. Sa s-a supus
stea de vorba cu ei si sa-i iscodeasca: „iata îndemnului pitagoric: „Omule de geniu
suprema fericire”. prigonit! Respinge tribunalul
Ultima dorinta a filozofului catre atenieni poporului, E drept ca turma sa-si judece
este de a-i pedepsi pastorul?” Dar, nu a avut
în vedere o alta idee geniala a lui Pitagora: victorie, la locul numit Direptate, acolo
„Poporul crede orice unde o adunase altadata sa
fara sa vada si condamna fara sa te auda”. hotarasca daca îi e voia sa fie domn. „Oare
69 aceasta consultare, se
CAPITOLUL IV întreba V.A.Urechia, o facea marele domn
RETORICA ÎN ROMÂNIA numai în doua vorbe”.1
1. Consideratii introductive Elemente de retorica, pot fi însa identificate
Desigur ca, în ceea ce priveste retorica, tara destul de
noastra nu se târziu, abia în primele scrieri si anume, în
poate compara cu Grecia sau cu Roma letopisetele redactate în
antica. La noi nu au existat limba slavona. Aici, alaturi de termenul care
nici retori vestiti de talia lui Corax, Gorgias, denumea aceasta
Demostene, Isocrate „înalta întelepciune”, se întâlneste si sensul
sau Cicero, nici profesori de retorica, de ce caracterizeaza în
talia lui Aristotel sau general retorica în epoca medievala, anume
Quintilian, nici scoli de retorica ca cea din acela de „ornament
insula Rodhos a lui stilistic”, asa cum pare, de pilda, la
Eschine sau Academia lui Platon. Dar asta Macarie2 ale carui” exercitii de
nu înseamna ca retorica”, subliniaza Alexandru Piru, sunt
elocinta a lipsit, ca printre stramosii nostri totusi demne de retinut.3
nu au existat barbati cu Celalalt sens de „argumentatie” fara sa fie
harul de a vorbi bine, de a captiva auditoriul, formulat ca atare, se
de a îndemna la 1 Aurel Sasu, Retorica literara româneasca,
actiune, de a povatui si de a se face ascultati. Editura Minerva, Bucuresti, 1976, p. 76.
Cu siguranta ca 2 Cronicile slave – române din sec. XV-XVI,
aceste calitati le aveau marii conducatori publicate de Ion Bogdan, Editie revazuta si
militari si politici, marii completata de
preoti si regi: Burebista, Deceneu, Decebal P.P.Panaitescu, Bucuresti, Editura
etc. si mai târziu Gelu, Academiei, 1959, p. 90-91.
Glad, Basarab I, sau Stefan cel Mare. 3 Alexandru Piru, Literatura româna veche,
Domnitorii nostri aveau sfaturi, în care asa Bucuresti, Editura pentru literatura, 1961, p.
cum ne va 33.
spune Miron Costin „vorovind o treaba se 70
framânta cu vorba lucrul: regaseste asimilat implicit în diferite scrisori
unul una, altul alta, raspunzând se lamureste diplomatice sau
lucrul care e spre discursuri rostite de soli în numele
îndemâna”. domnitorilor români, asa cum
Sau cum spunea Anton Pann: este „importantul document politic si
„Din vorba în vorba, vorba se deschide diplomatic” al lui Ioan
Din vorba în vorba, iese adevarul Tamblac Paleologul, ruda cu Stefan cel
Din vorba se face fapta si din fapta vorba”. Mare, în fata Senatului
Stefan cel Mare obisnuia sa adune tara, dupa Venetiei la 8 mai 1477,1 acesta reusind sa
fiecare câstige adeziunea
ambasadorilor straini pentru cauza tarii.2
Tot cam din aceeasi perioada (1523) dateaza unguresc, îndata a început a da stiri peste
discursul stiri la Maria Sa Regele
boierului moldovean Luca Cîrja, trimis de si la Voievodul Transilvaniei, îndemnându-i
Stefanita Voda ca emisar sa fie gata si luarii
la Regele Poloniei, pentru a obtine aminte, sa-si întareasca ostile si cetatile, sa
adeziunea acestuia la un front înstiinteze si pe ceilalti
comun împotriva otomanilor. Acest discurs domni crestini rugându-i pentru ajutorare...
a reusit sa convinga pe Si ajutoare le-ar fi si
ascultatori ca evenimentele petrecute venit; dar nu voira sa ne creaza si de aceea
dovedesc pe deplin de stiti la ce sfârsit
justetea propunerilor, iar actiunile românilor adusera pe Mariile lor nepasarea si
sunt garantie pentru imprudenta”.
viitoarea alianta.3 Începutul discursului este Desi nu ni s-au pastrat si alte fragmente de
redat în manualul de discursuri mai
retorica al lui Gheorghe Adamescu, aparut vechi decât cel reprodus, se poate spune
în 18994, ca model de totusi, ca asemenea
exordiu simplu: discursuri au existat, ca o marturie a
„Domnul meu Stefan Voda, prietenul Mariei talentului celor ce le-au rostit.
Voastre, V.A.Urechia, în acest sens, ne mai spune ca
precum si în rândurile trecute, astfel si „organizatiunea
acum, va trimite vorba si 1 Mircea Frânculescu, Prefata la lucrarea
amintire despre pagâni, cum bat „Retorica româneasca – Antologie, Editura
crestinatatea, cum o apasa, cum Minerva, Bucuresti,
îi rapesc pamânturile, lovesc si cuprind 1980, p. IX si urmat.
orase, pe când noi 2 Aurel Sasu, op. cit., p. 76.
crestinimea, nici ca ne gândim la oneltirile 3 Mircea Frânculescu, idem.
lor. Aduceti-va aminte, 4 Editura Librariei, H. Steinberg, p. 75-76.
bunaoara cele întâmplate în Regatul 71
Unguresc. Venind turcii cu politica a românilor fiind rezultat al
multe puteri, înconjurara si dobândira suvenirilor, al traditiunilor
cetatea Belgradului, care ne Romei..., având la baza oratoria, daca nu si
era ca o poarta închisa împotriva pagânilor elocinta politica, n-a
si pe care deschizândo lipsit în tarile române la epocile cele mai
lor Dumnezeu pentru pedeapsa pacatelor vechi chiar”.1
noastre, iata ca-i În anumite ocazii, boierii carturari pregateau
vedem acum stapânind si alte orase, robind si sustineau
Tara Sârbeasca, si discursuri solemne, dedicate domnitorilor.
mai câte alte locuri prin prejur.” Din timpul lui Vasile
„Totusi apararea ar fi fost cu putinta, sa se fi Lupu ne-a ramas o interesanta marturie
pregatit si sa fi despre sarbatoarea Anului
fost cu paza regele unguresc cu consilierii Nou 1647, când copii între 7 si 12 ani, au
sai; caci Maria sa pronuntat în latineste si
Domnul meu, cum aflase de miscarea româneste discursuri la adresa
turcilor asupra regatului domnitorului.2 Într-o situatie
asemanatoare, în 1676, fii lui Miron Costin Aici sunt mentionati „ritorul” Eustatie prin
adreseaza domnului de 1493 si ritorul
atunci, Antonie Ruset, trei cuvântari Lucaci prin 1581; în aceasta scoala erau
compuse de tatal lor.3 studiati Platon, Aristotel si
Devenisera traditionale cuvântarile cu Cicero. Pe lânga retorica, mai erau predate
caracter laic sau religios cu logica, gramatica,
ocazia urcarii pe tron a domnitorilor sau la dialectica etc. Scoala, se pare, va functiona
moartea acestora. 4 pâna prin 1780, când
Un moment important în istoria oratoriei îl 1 V.A. Urechia, Schite de istoria literaturii
constituie române, Bucuresti, 1885, p. 6.
activitatea lui Antim Ivireanul (armean) care 2 Codex Bandinus, Memorii asupra scrierii
ilustreaza cu stralucire lui Bandinus de la 1646, urmat de text,
genul „demonstrativ” (predicile) si cel însotit de acte si
„judiciar” (raspunsurile la documente, de V.A.Urechia, extras din
acuzatiile adversarilor lui si la pretentiile Analele Academiei Române, Seria II, tom.
patriarhului Ierusalimului XVI, 1895, p. CXLII.
la subordonare totala la manastirilor 3 Miron Costin, Opere, Editie îngrijita de
închinate.5 P.P. Panaitescu, Bucuresti. ESPLA, 1958, p.
Eruditul Dimitrie Cantemir utilizeaza pentru 328-330.
prima data cu 4 Dan Simionescu, Literatura româneasca
competenta termeni ai retoricii clasice; el de ceremonial, Condica lui Gheorghe,
evoca în termeni elogiosi Bucuresti, 1939, p. 8-
pe Aristotel, Demostene, Cicero. Înzestrat cu 74.
o elocventa naturala 5 Gabriel Strempel, Introducere la Antim
recunoscuta de contemporani, Dimitrie Ivireanul, Opere, Editura Minerva,
Cantemir vorbeste despre Bucuresti, 1972, p. XLIII.
responsabilitatea morala a oratorului, 6 Mircea Frânculescu, op. cit., p. X.
ridicându-se împotriva 72
pledoariilor fatarnice, artificiale, care sunt va fi închisa ca urmare a înfiintarii „Scoalei
înselatoare.6 duhovnicesti”, de catre
Faza de renastere nationala începuta dupa Vartolomeu Mazareanu si Iacob Putneanul.1
Revolutia lui Tot o „Scoala latina” (collegium sau
Tudor Vladimirescu, cu momentul ei de vârf gymnasium) se pare ca
de la 1848, va a functionat la Cotnari, între 1646-1650). La
determina aparitia primilor oratori moderni, Târgoviste, într-o
oratoria constituind la scoala de acelasi grad, Paisie Ligaridis, va
început un instrument de trezire a preda retorica în
constiintei nationale. greceste si latineste.2
2. Învatamântul retoric în România Un rol însemnat pentru cultura româneasca
Una din cele mai vechi scoli în care se preda l-a jucat Scoala
si retorica, se de la Sf. Sava din Bucuresti, înfiintata prin
pare ca a fost Scoala latina de la Putna, anul 1695, dupa unii de
datând din sec. XV. Serban Cantacuzino, dupa altii de
Constantin Brâncoveanu.
Învatamântul aici avea un caracter remarcat printr-o argumentare aproape fara
enciclopedic, mai mult de cusur a dovezilor de
cultura generala, dupa traditia medievala. ordin lingvistic, sau istoric, în asa fel încât
La Sf. Sava se folosea pentru predarea unele teorii ramân si
retoricii tratatul astazi seducatoare prin forta convingerii.
francezului Coridaleu „Introducere în arta Înca din primii ani ai
retorica”, în realitate, un formatiei lor spirituale, viitorii corifei ai
comentariu amanuntit al Retoricii lui miscarii culturale ardelene
Aristotel. 3 aici se faceau au deprins elementele fundamentale ale
lecturi din Homer, Xenofon, Plutarh, acestei persuasiuni. Au
Tucidide, Esop. Elevii trebuiau 1 Aurel Sasu, op. cit., p. 84.
sa explice discursurile lui Isocrate si 2 Mircea Frânculescu, op. cit., p. X.
Demostene, tragediile lui 3 Aurel Sasu, op. cit., p. 92-103.
Sofocle si Eurpide etc. Scoala de la Sf. Sava 4 Ibidem, p. 84-85.
careia i se confera în 5 Lucia Protopopescu, Contributii la istoria
1814 numele de gimnaziu, devenind apoi învatamântului din Transilvania, 1774-1805,
Academia domneasca, Bucuresti,
un centru cu caracter international, destinat Editura didactica si pedagogica, 1966, p.
în egala masura 234.
românilor si strainilor, cu profesori distinsi. 6 Ibidem, p. 242-243.
În Moldova, retorica se va studia si la 73
Seminarul de la fost învatate si exersate diferite procedee ale
Socola; din 1853-1854, ea e predata de oratoriei, beneficiind
Filaret Scriban; din 1860, de varietatea si bogatia stilistica a textelor
profesor de gramatica si retorica va fi numit alese din literatura latina
Gheorghe Erbiceanu si (mai ales din Cicero). În clasa superioara de
din 1873 Gheorghe Costachescu.4 gramatica si în clasa
În Transilvania, la Blaj, în a doua jumatate a întâi de umani, erau expuse toate categoriile
secolului XVIII, retoricii mergând de
retorica apare în programul de studiu al la „partile si subîmpartirile elocventei” pâna
gimnaziului românesc. la figurile de stil, de la
Clasa de retorica cuprindea în 1786, zece dispozitia materiei pâna la exordiu, memorie
elevi.5 Printre cartile si gest...1. Tinerii
pastrate în biblioteca scolii întâlnim si români au deprins si au înteles cum sa
câteva titluri de „lucrari de utilizeze acest instrument
introducere în disciplina mult cultivata de universal de comunicare si de demonstrare a
gimnaziile clerice ideilor. Asa cum se
occidentale si Centrul Europei”: Bibliotheca explica, în buna parte, eleganta si claritatea
Rhetorum, Praecepta gândiri, capacitatea de
Rhetoricae etc. De asemenea, se studiau ordonare a datelor.
lucrari de ale lui Cicero: În ideologia scolii ardelene, necesitatea
„De oratorie”, „Verinele”, „Filipicele”.6 studierii retoricii a
Reprezentantii scolii ardelene, care au fost considerata ca o continuare fireasca a
studiat la Blaj, s-au gramaticii. „Învatatura
filozofica fara de retorica si retorica fara de vorbitul sa poata învinge prin argumentare,
maiestria pe potrivnic, spunând
gramaticeasca a se învata nu se poate”, orice”; ori: „Ritorica este arta de a face ca
declara categoric Radu adversarul sa treaca de
Tempea în 1797. Succesiunea acestor e minciuna, dreptatea de nedreptate si
discipline se pastreaza viceversa”. Ca o concluzie
Constantin Diaconovici Loga: la cele de mai sus, se relateaza într-un curs
„- Gramatica... ne învata a bine ceti si drept din aceasta perioada,
vorbi, dupa anecdota, dupa care, în Sparta, un orator,
firea limbii; laudându-se ca poate
- Retorica... ne învata cugetele si simtirile 1 Lucia Protopopescu, op. cit., p. 283-333.
noastre, cu 2 Mircea Frânculescu, op. cit., p. XIII.
raspunsuri patrunzatoare si desfatate la auzit, 3 Aurel Sasu, op. cit., p. 109.
a le descoperi”.2 74
În Transilvania, retorica se va preda vorbi doua zile fara întrerupere, fusese
împreuna cu alungat pentru totdeauna
istoriografia, pâna catre anul 1920, când la din oras.1
toate clasele ciclului 3. Manualele de retorica
superior se va introduce un singur manual: 3.1. Ioan Molnar Piuariu: Retorica, adica
cel de limba româna, al învatatura si
lui M. Dragomirescu si Gh. Adamescu.3 întocmirea frumoasei cuvântari.2
În Moldova, pâna prin 1925, retorica mai Lucrarea lui Ioan Pioariu Molnar3 este
facea parte din prima carte de
planurile de învatamânt ale gimnaziilor si retorica româneasca; a aparut în 1798. Ea
seminariilor. Dar, raspundea aspiratiei de
orientarea studiilor spre stiinte exacte – spre cultivare, de perfectionare a limbii noastre
matematica si fizica literare si reflecta
va duce în cele din urma la înlaturarea nazuinta educarii si „rostirii” românesti.
retoricii, în urma razboiului Aceasta lucrare poate fi
ce i-a fost declarat. Într-o faza târzie a considerata ca se încadreaza în seria
supravietuirii sale la Iasi, se retoricilor în care accentul
copiau de catre elevii ce multiplicau în cade pe argumentare, modelul fiind
vacanta de vara „Retorica” lui Aristotel. Numele
manuscrisele, astfel de definitii ale sofistilor: stagiritului apare, de altfel, de la primele
„... daca oamenii au pagini si autorul se refera
numai pareri si numai idei, atunci orice mereu la aceasta.4
parere are omul, aceea e Lucrarea este împartita în patru „carti”,
mai valabila. Prin urmare, ritorica e arta de fiecare cuprinzând
a sustine si a combate un numar însemnat de capitole. Astfel, în
orice si a opune parerea adversarului”; sau: Cartea I-a: Pentru cum sa
„Retorica e o arta nu gasit retorica (cap. 1); Ce este treaba si
de a învata ce e adevarat sau fals, minciuna, sfârsitul materiei
ci de a face asa ca retoricii? (cap. 3); În câte chipuri se face
grairea sau cuvântarea?
(cap. 4); Câte si care sunt partile retoricii? „Supllex Libellus Valachorum”.
(cap. 5); În Cartea a II-a: 4 A se vedea Aurel Sasu, Prefata la
Câte si care sunt partile cuvântului? (cap. 1); Retorica..., op. cit., p. XIV si urm.
Care sunt darurile 5 Ioan Piuariu Molnar, op. cit., p. 122.
povestirii? (cap. 7). Cartea a III-a este 6 Ibidem, p. 47.
dedicata tropilor (figurilor de 75
stil) si anume, metaforei, sinecdocai, Întocmirea (dispozitia) pune la rând si
metonimiei, onomatopeei, aseaza câte s-au
alegoriei etc. cartea a IV-a este intitulata aflat si fistecare lucru din cele aflate la locul
„Pentru schimele zicerilor sau. La aceasta
si ale cugetarilor”. „Schimele sunt – ne întocmire se arata iscusinta ritorului, precum
spune Molnar - frumusetea si agerimea mintii.
si vinele cuvântului, pentru ca nu numai îl Tâlcuirea (elocutiunea) voieste sa aiba
împodobesc, dupa cum vorba frumoasa,
fac tropii, ei îi dau putere si virtute, ca sa împodobita, înfrumusetata cu învatatura si
destepte patimile la cu maiestrie; aceasta
ascultator si sa-l îndemne spre cele poftite.5 da virtute cuvântului, ca sa curga... cu mai
Retorica este „ca un multa lesnire, sa se
stâlp de lumina si ca o faclie zdrobitoare de pogoare în sufletul ascultatorului si ca sa fie
raze”.6 cumpatat si cu dulce
Autorul spune ca „partile retoricii sunt: glas si sa veseleasca urechile si cu desfatare
aflarea, întocmirea, auzitorul sa asculte
tâlcuirea, tinerea minte si grairea sau si cu mai multa pofta sa ia aminte la cele ce
povestirea. se zic.
Aflarea (inventiunea) gaseste pricinile, Tinerea aminte (memoria) tine si pazeste în
dovedirile, minte câte a
adeveririle si orice este trebuincios a aflat ritorul si datoria ei este ca sa aduca
îndupleca pe auzitor spre aminte si ritorul sa nu se
ascultare. abata si sa nu se departeze de la lucrul carele
1 Ibidem, p. 88. a hotarât a-l zice...
2 Editie îngrijita de Aurel Sasu, Editura Gândirea – povestirea (pronuntia, intonatia,
Dacia, Cluj-Napoca, 1976. gesturile) este
3 Ioan Piuariu Molnar s-a nascut la 1749 în partea si treaba ritorului cea mai de pe urma;
Sadu Sibiului si a murit în 1815. este are datoria a spune
cunoscut ca un om de si a povesti dezvoltat si cu bun înteles,
mare cultura, vorbea bine latineste, cuvintele si cât poate
nemteste, ungureste si probabil frantuzeste. precum sa vorbeasca, nici sa cânte ca sa
A fost primul medic aduca somn si sa
titrat român, profesor de oftalmologie la îndrepteze glasul ca sa fuga de urâciune, sa
Scoala medico-chirurgicala din Cluj. Este nu tie tot un glas, ci
autorul celei dintâi sa-l schimbe dupa cum poftesc lucrurile care
carti de gramatica româno-germana si a unui le povesteste. Se
dictionar român-german. A colaborat la cade ca dupa cuvinte sa închipuiasca ritorul
redactarea lui si miscarile mâinilor,
ochilor si obrazul si, în scurt, tot trupul. Sa Ultima carte „Pentru tinerea de minte si
nu strige fara de cale, închipuirea vorbei”,
sa nu-si arunce mâinile într-o parte si într- cuprinde de fapt cele doua parti ale
alta, fara orânduiala si la retoricilor clasice:
orice lucru sa pazeasca masura, precum memorizarea si pronuntarea. „Tinerea
mintea cu cugetul, asa si aminte este între partile
glasul cu cuvântul si miscarea mâinilor si a ritoricii partea a IV-a, pronuntarea a V-a.
tot trupul sa-si Una învata sa nu-i fuga
întocmeasca”.1 ritorului una din minte si aci alta, încât la
„Cuvântul (discursul adica-lea) are patru vorba, de frica ca sa nu
parti: începutul piarza si celelalte, alearga cu limba si în
(exordiul), povestirea, adeverirea si drum ramâne de mii de
epilogus”.2 Cu neînsemnate ori, iar a doua, sa fie glasul „dupa pricina
modificari, acestea sunt partile inventiei lucrului, întristacioasa
enumerate în toate sau veselitoare, smerita sau îndrazneata, lina
tratatele antice. sau iute si altele.”
„Epilogus este partea cea de pre urma a Meritul lucrarii: este prima din acest
cuvântului, drept domeniu care a
acea si silinta ritorului trebuie sa fie introdus în circulatia ideilor un întreg
desavârsit si sa puie toata univers de concepte ale artei
osteneala si sârguinta ca sa fie cel dintâi si la argumentarii sau ale exprimarii literare.1
frumuseta si la 3.2. Simeon Marcovici. Curs de retorica.2
mestesug”.3 Cursul lui Marcovici este, deopotriva, o
Cartea a III-a, asadar, se intituleaza „Pentru teorie a
tâlcuire, care argumentarii si una a literaturii; el se înscrie
se zice erminie”. Dupa aflare si dupa buna în descendenta
rânduiala urmeaza a institutiilor oratorice ale lui Quintilian, iar
treia parte a ritoricii..., care este tâlcuirea, structura sa este înrudita
adeca iscusirea la cu cea a retoricilor frantuzesti existente la
cuvânt si buna vorbire4. Tropii sunt (ca la acea data.3
Cicero si Quintilian): În introducere, „Idei pregatitoare”, autorul
metafora, sinecdoca, metonimia, alegoria, vorbeste despre
perifraza, hiperbola etc. istoricul retoricii: „retorica s-a nascut în
1 Ibidem, p. 46-47. urma elocventii de la care a
2 Ibidem, p. 85. si luat toate învataturile sale... Se afla oratori
3 Ibidem, p. 107. pe când înca mintea
4 Ibidem, p. 110. nu gândea sa învete acest mestesug.
76 Oamenii cei cu buna simtire,
În Cartea a IV-a „Pentru schimele cugetelor vazând izbutirile lor urmeaza sa-si fi zis: Cât
si ale zicerilor” de frumos lucru este
se discuta în realitate despre figurile de de a putea cineva sa cârmuiasca pe ceilalti
cuvinte si de gândire oameni dupa a sa
(anafora, repetitia, reluarea, gradatia). placere, prin singura putere a cuvântului!”4
Marcovici avertizeaza: „Nu trebuie însa sa pune într-o cuviincioasa orânduiala si se
socotim ca numeste asezare; cel deal
retorica face pe oameni elocventi. Ea cere treilea de a le arata bine, care se numeste
talenturi firesti, le ajuta, elocutiune...”. A patra
le lumineaza, le povatuieste si contribuie la parte a retoricii se numeste lucrare si
desavârsirea lor, fara a cuprinde pronuntia, miscarile
le putea da la cei ce nu le au”. Si adauga: si memoria.
„Multi întreaba daca o Prin talentul elocintei – scrie Marcovici –
poema sau o oratie buna este fapta naturii ori veti izbuti în
a mestesugului; întreprinderile cele mai grele: „printr-însul
raspunsul este ca nici silinta fara geniu nu (un general insufla
poate sa nasca vreun soldatilor înfocarea si îndrazneala de care
lucru desavârsit, nici geniul fara silinta, ci însusi este însufletit;
amândoua trebuie sa se printr-însul un dregator dobândeste
ajute deopotriva si sa conlucreze spre consideratie, stima si credinta
dobândirea aceluiasi sfârsit. obstei; într-un cuvânt, prin acest talent, omul
De aceea, în zadar s-ar casni cineva a fi se face ocrotitorul
elocvent numai cu dreptatii si al adevarului, aparatorul averii, al
ajutorul mestesugului; dar iarasi, în zadar ar cinstei si al vietii
nadajdui ca sa concetatenilor sai.”1
izbuteasca cu desavârsire fara alte mijloace La Articolul al III-lea al cursului intitulat
decât ale naturii.”5 „Pentru patimi”,
1 Mircea Frânculescu, op. cit., p. XXIII. autorul se refera la misiunea oratorului de a
2 Aparut în Bucuresti, Tipografia Eliad, sensibiliza, de a misca
1834. Simeon Marcovici, a trait între 1802- si captiva auditoriul: Oratorii, întocmai ca si
1877. A studiat la poetii – zice el – poate
Academia domneasca din Bucuresti, la Pisa avea succes „numai miscând patimile”,
si Paris. A fost profesor la Colegiul Sf. Sava. adica framântând si
Este prefacând inimile ascultatorilor, dupa a lor
considerat unul din promotorii predarii vointa. Cuvântarea fara
matematicii în limba româna. patima, fara înfocare este goala, saraca,
3 Mircea Frânculescu, op. cit., p. XXIV- stearpa si fara putere”.2
XXV. În continuare, citeaza din Cicero, „De
4 Simeon Marcovici, op. cit., p. 49. oratorie”: „cu anevoie
5 Ibidem, p. 50-51. va fi sa aducem pe judecator la mânie, de nu
77 ne va vedea cuprinsi
Despre modul în care se pregateste un de mânie, de a-i insufle ura pentru vrajmasul
discurs, Simeon nostru, de nu vom fi,
Marcovici spune ca „pentru orice pricina va mai întâi, plini de adevarata ura; de a-i
vorbi un orator, el are pricinui mila, daca ideile,
neaparat a savârsi trei lucruri: cel dintâi este expresiile, sunetul glasului, fizionomia si
a afla lucrurile ce lacrimile noastre nu
trebuie sa zica, care se numeste izvodire; cel marturisesc durerea noastra; precum
de-al doilea, a le materiile cele mai lesne
arzatoare au trebuinta a se apropia de foc ca multime de lucruri amestecate, daca
sa se aprinza, asezarea nu le va pune si nu
asemenea si oamenii, chiar cei mai simtitori, le va lega unele de altele, ca sa le întrupeze
au trebuinta de a se si sa faca o cuvântare
aprinde de focul oratorului.... regulata”.2
De voim sa atâtam patimile, trebuie sa ne „Orice cuvântare cuprinde mai multe parti:
îmbracam cu 1. exordiul care
sentimentele acelora care într-u adevar pregateste duhurile; 2. propozitia care arata
patimesc, sa fim însufletiti sufletul; 3. peroratia
de aceleasi miscari, cuvintele si inima care încheie cuvântarea; cuvântarile
noastra sa fie învapaiata de judecatoresti mai au doua
acelasi foc ce voim sa insuflam parti: povestirea, ce se pune dupa propozitie
ascultatorilor; caci cum vom putea si refutatia, ce se
face pe ascultatori sa se întristeze pentru un pune înainte sau dupa confirmatie.”3
lucru ce-l povestim cu Exordiul - este partea cuvântarii care
raceala sau sa ne umple de necaz, când pregateste pe
cuvântarea si fizionomia ascultatori a primi cu placere, ceea ce avem
noastra este vesela, sa verse lacrami când sa zicem. Scopul
ochii nostri sunt limpezi oratorului într-aceasta parte este a-si câstiga
si uscati? Numai focul aprinde; nici un lucru bunavointa si luarea
nu poate da altuia fata aminte a ascultatorilor. Binevointa, se
ce nu o are. Asadar, trebuie ca mai întâi noi câstiga prin expresia
sa simtim ceea ce naravurilor, adeca printr-un aer dulce, de
voim sa facem si pe altii sa simta si sa isprava, smerit...
umilim mai înainte de a Exordiurile se împart în patru feluri: simplu,
încerca sa umilim pe altii. prin insinuatie,
1 Ibidem, p. 50-53. maret si pompos.4
2 Ibidem, p. 71. Propozitia este aratarea simpla, deslusita si
78 lamurita a
Ca sa ajunga la acest sfârsit, oratorul trebuie sufletului si se pune sau la sfârsitul
sa aiba o exordiului sau la începutul
imaginatie vioaie, simtitoare, delicata si confirmatiei.
judecata sanatoasa”.1 Confirmatia este partea cuvântarii în care
„O cuvântare – scrie Marcovici – se poate oratorul
privi ca o zidire al dovedeste adevarul aratat în propozitie;
carui arhitect este oratorul. Asadar, precum aceasta parte este cea
nu este îndestul pentru mai însemnatore si trebuincioasa si cere o
a aduce materialul trebuincios pentru zidire, mare iscusinta si
ci trebuie si o mâna mestesugire ale oratorului.
vrednica ca sa aseze fiecare lucru la locul Peroratia este cea din urma parte a
sau, asemenea si în cuvântarii, dar foarte
elocveta ideile si podoabele ce vom izvodi însemnata si grea.
nu vor fi alt decât o Povestirea este aratarea unor fapte sau
întâmplari si se
pune unde oratorul va socoti ca este de alcatuita din: capitolul I – Teoria „retoricii”,
trebuinta. capitolul II –
Refutatia este a surpa dovezile si parerile „Inventiunea”, capitolul III -
împotrivitorilor „Dispozitiunea”, capitolul IV –
nostri; în cuvântarile judecatoresti, oratorul „Elocutiunea”, capitolul V – „Actiunea”.
nu va putea sa aseze Partea a doua cuprinde trei
dovezile sale, mai înainte de a surpa pe ale capitole (capitolul II – elocventa vorbita;
potrivnicilor.5 capitolul III – Elocventa
3.3. Dimitrie Gusti: „Retorica pentru scrisa). Ultima parte este intitulata, „De
tinerimea compozitiuni în genere”.
studioasa”1. 4. Oratori români
1 Ibidem, p. 71-72. 4.1. Primii oratori
2 Ibidem, p. 84. Au fost dascalii, entuziasti pedagogi, care au
3 Ibidem, p. 81. contribuit prin
4 Ibidem, p. 86-87. ideile si activitatea lor la renasterea culturala
5 Ibidem, p. 92-108. si nationala a
79 secolului XIX. Cei mai de seama sunt:
Lucrarea lui Dimitrie Gusti poate fi Gheorghe Lazar, Petrache
considerata o opera Poenaru, Ion Maiorescu.
stiintifica în adevaratul sens al cuvântului; Gheorghe Lazar3 prin lectiile sale,
definitiile sunt clare si transmitea elevilor nu
elegante, puse în tipare lexicale moderne, numai cunostinte pozitive, ci se straduia sa
foarte apropiate de le destepte si
aspectul lor din limba literara de azi, iar „simtamântul national”, sa-i convinga ca
exemplele sunt numeroase stiintele pot fi învatate în
si sugestive. limba „maicii noastre”. „Vorbea ca un
Planul „retoricii” si continutul de idei nu se profet” – ne spune Christiam
îndeparteaza, în Tell. „Pare ca era într-adins preursit pentru a
general, de fizionomia clasica a lucrarilor de deschide un drum de
acest gen. De altfel, în regeneratie... Când se afla în clasa, el vorbea
prefata cartii autorul declara: „a trebuit sa însufletit. Catedra lui
pun întâi pe cei streini si semana cu un amvon... Cu mâini pline în
clasici si apoi pe ai nostri, spre a avea orice ocazie arunca
modelurile înainte si semintele românismului si nationalitatii”, îsi
totodata a vedea cât de aproape sau de aminteste Heliade mai
departe ne aflam de ele. 1 Aparuta la Tipografia „Buciumului
Prin însirarea feluritelor exemple ale român”, Iasi, 1852. Dimitrie Gusti (1802-
scriitorilor români, am socotit 1877) a fost sociolog si
de a face un mic tablou, în care iubitorii de filozof, academician, profesor universitar, la
literatura sa poata Iasi si Bucuresti. A înfiintat si condus
vedea geniul limbii de atunci si cel de institutul sociologic
astazi”.2 român. Este unul din întemeietorii Muzeului
„Ritorica” lui Gusti cuprinde trei parti: satului.
Partea întâia este
2 Dimitrie Gusti, Ritorica pentru tinerimea Pe parintii elevilor, multi dregatori cu slujbe
studioasa, Editura stiintifica si în stat, care participa la
enciclopedica, Bucuresti, 1984 serbarile de sfârsit de an scolar, cauta sa-i
(editie îngrijita de Mircea Frânculescu), p. convinga ca „datoria si
53. interesul adevaratului patriot este de a
3 Gheorghe Lazar s-a nascut la Avrig, lânga sprijini asezamânturile si
Sibiu în anul 1779. A trait pâna în anul luminarea neamului; prin împrastierea
1823. A fost un luminilor se îmbunatatesc
adevarat carturar iluminist, fondatorul moravurile si viata fitescaruia se face mai
învatamântului în limba nationala în Tara tihnita”.5 Cuvântarile lui
Româneasca. A studiat Petrache Poenaru nu sunt asa de înflacarate
la Viena dreptul si ingineria. El este ca ale dascalului sau
întemeietorul Scolii de la Sf. Sava din Gheorghe Lazar, dar sunt mai realiste. Rar
Bucuresti. Este autorul unor apeleaza la „efecte”
lucrari de matematica. literare si atunci când o face nu devine
80 patetic, ci întelept.
târziu.1 Când moraliza, nu cruta pe nimeni: „Educatia – spunea el – este o picatura de
„Critica barbariile apa, care cazând face
privilegiatilor de atunci, pe care le încarca semn si în piatra, dar acest semn numai
cu epigrame îndraznete, atunci se poate face când
inspirate de geniul sau”.2 Deci, la Gheorghe picatura va cadea fara precurmare”.6
Lazar întâlnim cele Ion Maiorescu7, la rândul lui urmareste
doua ipostaze ale oratorului; pe de o parte, aceleasi obiective
vrea sa cucereasca, sa de educatie a natiunii, mai ales în calitatile
miste (captatio benevolentiae), prin „magia” pe care le-a avut de
verbului sau, pe de inspector scolar si profesor de istorie si de
alta parte, sa convinga, sa determine „stil national” la Craiova
auditoriul la actiune. Loveste, si Iasi.
prin cuvântul sau, cu curaj regimul fanariot, Oratorul Ion Maiorescu este exponentul unei
„vrajmasul omenirii, retorici clasice
rapitorului casei parintesti”.3 cu fraze ample dupa modelul limbii latine.
Petrache Poenaru4 îl continua pe Gheorghe Pentru el, „numai
Lazar tinerimea este aceea în care se poate arunca
straduindu-se sa puna bazele trainice scolilor mai cu folos
în limba româna. 1 Petrache Poenaru si I.H. Radulescu,
Cuvântarile lui, în calitate de director al Gheorghe Lazar, cu o introducere de G.
Scolilor nationale din Tara Bogdan-Duica, Cultura
Româneasca, atesta greutatile, dar si nationala, 1923, p. 91.
progresul acestora între anii 2 Ibidem, p. 49-50.
1832-1846. 3 Vistian Goia, Farmecul artei oratorice,
Pentru Petrache Poenaru, fericirea neamului prefata la „Oratori si elocinta româneasca”,
atârna de Editura Dacia, Cluj
„buna crestere a tinerimii” si de aceea se napoca, 1985, p. 9.
straduieste sa o educe.
4 Petrache Poenaru a trait între anii 1799- cuvântarilor.
1875 (nascut la Benesti – Vâlcea). Ca 4.2.Oratorii pasoptisti si ai Unirii de la
profesor la Sf. Sava si 1859.
director al Eforiei Scolilor nationale (1832- Revolutionarii de la 1848, în special Ion
1848) a avut merite deosebite în organizarea Heliade
învatamântului Radulescu2 si Simion Barnutiu3, precum si
national. A participat la Revolutia din 1848. cei care au pledat
În 1827, la Paris, a inventat si brevetat pentru unitatea nationala, vor fi foarte
stiloul. aproape de ceea ce se
5 George Potra, Petrache Poenaru – ctitor numeste „arta oratorica”. Ei vorbesc unor
al învatamântului în tara noastra. Editura multimi de oameni
stiintifica, Bucuresti, entuziasti, dornici de schimbari profunde în
1963, p. 337. societate. Ion Heliade
6 Ibidem, p. 34. Radulescu a vorbit participantilor la
7 Ion Miorescu, pe numele sau adevarat Ion revolutia din Muntenia la Izlaz
Trifu, s-a nascut în jud. Alba în 1811. A (jud. Romanati) si la Bucuresti, iar Simion
murit în 1864. a fost Barnutiu transilvanenilor
agent diplomatic la guvernului revolutionar pe Câmpia Libertatii din Blaj, în fata a
de la 1848 al Tarii Românesti pe lânga Dieta aproximativ 40.000 de
germana de la oameni.
Francfurt pe Main. Ion Heliade Radulescu, asa cum s-a spus, a
81 fost si a ramas
samânta noilor idei, samânta reformei, celei „omul de la 1848”, oratorul de certa
mântuitoare”, iar popularitate. Faimoasele sale
studiul limbilor vechi, clasice, ofera lozinci: „respect la persoane”, „respect la
tânarului „acea dezvoltare proprietate”, „foloase
armonica a puterilor mintei, acea maturitate generale fara paguba nimanui”, ca si
si neatârnare a îndemnurile la fratie, la
judecatii, acea cultura solida si sanatoasa, ordine, pace si armonie sociala au ramas
care face pe om – om si celebre.
om pentru societate în toate împrejurarile Discursul lui Simion Barnutiu, rostit pe
vietii”.1 Câmpia Libertatii în
În discursurile oratorilor amintiti nu se 2/14 mai 1848 este magnific. Tot cea ce
disting cele sase parti ofera artei oratorice
ale discursului, asa cum l-au împartit anticii frumusete si vibratie si afla în verbul lui: un
(exordiul, naratia exordiu cuceritor,
faptelor sau expunerea argumentelor, realizat printr-o succesiune de interogatii
confruntarea probelor, retorice, o naratiune a
respingerea argumentelor partii adverse si faptelor si o argumentare a drepturilor
peroratia), dar nu se românilor de o logica
poate spune ca ei nu le cunosteau; ei pledau impecabila, încununate de o peroratie al
pentru cauze atât de carui patetism îi anunta
firesti încât nu erau preocupati decât într-o pe Delavrancea si Nicolae Iorga.4
mica masura de forma Redam din acest discurs:
1 Vistian Goian, op. cit., p. 10. fericirii si sa taca asemenea unui surdomut
2 Ion Heliade Radulescu, s-a nascut la cât i se trage clopotul
Târgoviste în 1802 si a trait pâna în 1872. A de moarte? Acesta ar fi un lucru contra
fost scriitor, lingvist, naturii si cu neputinta,
gânditor si om politic, academician si inima românilor a batut întotdeauna pentru
profesor la Sf. Sava. Este cunoscut ca fiind libertate si iata ca-i
unul din fruntasii vedem si acum cu multa bucurie cum s-au
revolutiei de la 1948 din Tara Româneasca. desteptat si prin ce
3 Simion Barnutiu s-a nascut în 1808 la unire minunata s-au legat ca nu vor mai
Bocsa, jud. Salaj. A murit în 1864. Jurist si suferi sa-i calce în picioare
bun cunoscator al alte natiuni... E ca apa pentru pesti, aerul
dreptului roman, a fost patriot si un orator de pentru zburatoare si
exceptie. A fost vicepresedinte al Adunarii pentru toate vietuitoarele, ce este lumina
de la Blaj din pentru vedere, soarele
mai 1848. Dupa înfrângerea revolutiei din pentru cresterea plantelor, vorba pentru
Transilvania, a emigrat în Moldova, unde a cugetare, acesta este
activat ca profesor nationalitatea pentru orice popor”...
de filozofie si de drept public la Din peroratie:
Universitatea din Iasi. A sprijinit domnia lui „Uniti-va cu poporul toti, preoti, nobili,
Alexandru Ioan Cuza si cetateni, ostasi,
politica de reforme a acestuia. învatati si va sfatuiti întru cuget asupra
4 Vistan Goia, op. cit., p. 12. mijloacelor reînvierii
82 nationale, pentru ca toti suntem fii ai
Din exordiu: aceleiasi mame si cauza este
„Frati români, comuna; tineti cu poporul toti ca sa nu
... Cine sa nu se închine înainte multimii rataciti...
omanesti când se Aduceti-va aminte atunci ca vor striga
uita la aceasta adunare mareata, care face sa strabunii nostri: Fiilor!
salte de bucurie Si noi am fost nu numai o data în
inima fiecarui român bun si insufla respect împrejurari grele cum sunteti si
si spaima celor ce nu voi astazi; si noi am fost înconjurati de
vor libertate oamenilor si urasc pe români! inamici în pamântul nostru
Cine va mai putea zice cum sunteti voi astazi si de multe ori am
ca românul nu doreste o stare mai fericita, ca suferit si mai rele decât
pe el nu-l misca nici voi. Fost-am cu hunii, dar nu ne-am facut
versul cel dulce de libertate...? huni; fost-am cu avarii si
Judecati, fratilor! Oare daca presimtesc nu ne-am facut avari; fost-am cu bulgarii si
rândunelele si nu ne-am facut bulgari;
animalele furtuna cea grea si daca unii îsi cu rusii si nu ne-am facut rusi; cu ungurii si
spun mai înainte chiar si nu ne-am facut unguri;
ora mortii, o ginta întreaga sa nu presimta cu sasii si nu ne-am facut nemti. Asa este,
pericolul ce o ameninta, fiilor! Nu ne-am ungurit,
un popor întreg sa stea nemiscat ca piatra nu ne-am rusit, nu ne-am nemtit, ci ne-am
când îi bate ceasul luptat ca românii pentru
pamântul si neamul nostru, ca sa vi-l lasam nostri fac uz de toate mijloacele acestei arte:
voua dimpreuna cu epitete, lirism,
limba noastra...; nu va nemtiti, nu va rusiti, expresii rare, cu încarcatura aforistica,
nu va unguriti nici voi, gesticulatie ampla, armonia
ramâneti credinciosi numelui si limbii vocii si ritm oratoric.
voastre! Aparati-va ca fratii, Ion C Bratianu3, prin realismul si logica lui
cu puterile unite, în pace si razbel. Vedeti se revarsa într-o
cum ne-am luptat noi succesiune de întrebari al caror raspuns nu
pentru limba si românitatea noastra; luptati- poate fi decât unul
va si voi si le aparati ca singur: unirea de la 1859: „Cum sapte puteri
lumina ochilor vostri, pâna ce se va de prima ordine ne
reîntemeia Capitoliul si va permit înfaptuirea celor doua visuri care ne-
trimite la voi Senatul si poporul roman pe au fermecat copilaria si
Traian cu legiunile peste pentru a caror realizare ne-am cheltuit din
Dunare, ca sa va încoroneze cu laurul belsug toate puterile
nemuririi pentru constanta si tineretii si noi în loc de a cauta, prin însusi
83 sacrificiul vietii noastre,
barbatia voastra. Dixi et salvavi animan sa cooperam la opera lor, la restaurarea
neam1 (am spus si nu miam României, sa revenim,
salvat inima).” deopotriva a-i pune piedica?”4
Discursul lui Barnutiu este un imn închinat Despre Bratianu, V.A.Urechia scrie:
deopotriva „vazuta-ti o avalansa
nationalitatii si libertatii, care, prin imagini pogorându-se iarna pe muntii nostri?... Un
si cadenta exclamatiilor bulgare de zapada mai
retorice ne aminteste de Cântarea României întâi, apoi o movila...se rostogoleste... se
a lui Alecu Russo.2 rostogoleste... pâna jos,
De aceeasi înflacarare erau cuprinsi oratorii el a ajuns munte si nu e mai mult zapada
unirii si unitatii numai, ci o masa imensa
nationale: Kogalniceanu, I.C.Bratianu, de stânci, de arbori zdrobiti, care geme, care
C.A.Rosetti, Vasile urla!... Cuvântul lui
Boerescu, Barbu Catargiu, apoi Vasile Ion Bratianu este avalansa.”
Goldis si Iuliu Maniu. Dar Discursurile lui Vasile Boerescu5 si Barbu
cât de mult se deosebesc între ei, cu toate ca Catargiu6 misca
vor sa convinga si prin promptitudinea inspiratiei si puterea de
sa cucereasca masele pentru înfaptuirea unor improvizare; si unul si
idei comune: unirea, celalalt sunt adeptii unor exordii scurte.
independenta si unitatea nationala. Cele trei 1 Simion Barnutiu, Discurs tinut pe Câmpia
momente istorice Libertatii în Blaj, 2/14 mai 1848, în Oratori
(1859,1877,1918) au constituit pentru si elocinta
oratoria româneasca de româneasca, op. cit., p. 12.
fiecare data manifestarea plenara a 2 Vistian Goia, op. cit., p. 12.
potentelor ei ca instrument de 3 Ion C. Bratianu a trait între anii 1821-
influentare a constiintelor... Aflându-se în 1891. S-a nascut la Pitesti. Este unul din
faza ei romantica, oratorii Fondatorii Partidului
National Liberal. A participat la Revolutia Despre Barbu Catargiu avem marturii tot de
de la 1848 din Tara Româneasca si la lupta la V.A.
pentru Unirea Urechia. Crezul lui era (pentru care probabil
Principatelor. A facut parte din complotul a si murit): „Pacea si
care l-a rasturnat pe Cuza. A fost de mai odihna e scaparea tarei si voi prefera a fi
multe ori ministru si zdrobit decât a îngadui
între anii 1876-1888 – prim-ministru. slabirea linistei, voi prefera moartea mai
4 Vistian Goia, op. cit., p. 14. înainte de a calca sau a
5 Vasile Boerescu s-a nascut la Bucuresti în lasa sa se calce vreuna din institutiile tarii
1830 si a murit în 1883. A fost jurist si om mele!”
politic, profesor V.A.Urechia ne spune ca „fruntea lui era
universitar. El a propus în Adunarea înalta, stralucinda,
Electiva din Bucuresti, alegerea lui A. I. ochii lui de unde flacari izvorasc, obrazii lui
Cuza ca domnitor al Tarii scaldati de meditatiune,
Românesti, în cuvinte putine, dar extrem de de vegheri... cine, vazându-l, n-a ghicit în el
sugestive si miscatoare. A fost ministru de superioritatea
externe. inteligentei, puterea spiritului, pasiunea
6 Barbu Catargiu a trait între anii 1807- gloriei?... La el întâlnim
1862. A fost seful primului guvern al furtuna care rastoarna. Ironia, apostrofa,
Principatelor Unite (ianuarieiunie sarcasmul... sunt
1962). A murit în urma unui atentat. mijloacele lui comune.... Foloseste
84 comparatiuni, apropieri, când
Vasile Boerescu îsi începe discursul pentru de la mare la mic, când viceversa, când spre
a-i convinge pe a provoca surâsul,
munteni sa-l aleaga domnitor tot pe când spre a naste dispretul, când spre a lovi
Alexandru Ioan Cuza (la 24 cu taisul dublu al
ianuarie 1859) astfel: „Pentru ce suntem dilemei, când a atinge valul aluziei...”. 3
împartiti în doua câmpuri? 4.3. Titu Maiorescu4
Pentru ce ne numim noi si voi? Ori nu avem Odata cu aparitia „Junimii” si întronarea
toti aceeasi patrie? Ori spiritului critic în
nu suntem toti fii aceluiasi nume? Pentru ce cultura româna, îsi face loc treptat un nou tip
sa zicem noi si voi? de oratori, mai sobru
De ce sa nu zicem noi românii? Nu avem si mai supravegheat, preocupat în egala
toti aceeasi onoare, nu masura de ceea ce
simtim toti aceleasi sentimente prin mama comunica si cum comunica. El e produsul
noastra comuna? Care atmosferei de la
este cauza divizarii noastre? Care este „Junimea”, care marcheaza – cum remarca
marul discordiei între noi? Tudor Vianu – „un
Acest mar de discordie sa nu-l ascundem: el reviriment în sensul controlului cuvântului,
este domnia”.1 ramânând ea însasi o
Aceste cuvinte au „stors” lacrimi de la pepiniera de talente oratorice, reînnoite cu
membri adunarii, iar fiecare generatie”.5
alegerea lui Cuza s-a facut cu unanimitatea Conferentiarul oratorist care se initia în
celor 64 de voturi.2 practica oratoriei..., trebuia
sa fie îmbracat în frac sau redingota, sa abstractie”.3 În Parlament, la Academie, la
apara inopinat în fata Universitate, discursul
publicului, „ca un fel de Mefistofel”, cum ne sau impresiona prin magistrala unitate,
spunea Gheorghe dobândita prin „dezvoltarea
Panu. De asemenea, sa se încadreze în nedeviata a unui singur fir...”.4
durata de timp limitata (55 În fapt, Maiorescu nu numai ca practica
1 Vasile Boerescu, Îndemn la Unire, citat de oratoria, dar îi
Gheorghe Adamescu, în Manual de retorica. acorda o însemnatate mai are decât presei,
2 Vistian Goia, op. cit., p. 14. care, considera el, se
3 Privind talentul oratoric al lui Barbu demonetizase pentru ca devenise „cel mai
Catargiu si cele mai însemnate discursuri ale puternic mijloc de
sale, a se vedea manifestare a ideilor politice”.5 Tocmai de
Cazul Barbu Catargiu, volum editat de aceea, atunci când se
Stelian Neagoe, Editura Scripta, 1992. ocupa de oratoria româna, în Oratori, retori
4 A se vedea Vistian Goia, op. cit., p. 16-20. si limbuti (1902), el îi
5 Serban Cioculescu, Vladimir Streinu, apreciaza în raport cu logica si obiectul
Tudor Vianu, Istoria literaturii române discutiei si distinge câteva
moderne, Editura didactica false valori, care ne aminteste de personajele
si pedagogica, Bucuresti, 1971, p. 145. din piesele lui
85 Caragiale. Astfel, popularitatea lui Georgie
minute) sa-si înceapa si sa sfârseasca Bratianu se sprijinea pe
prelegerea cu o lungimea discursurilor, întrerupte de
comparatie. Sa vorbeasca liber fara note. Si fluturarea batistei mari de
„plutind în regiuni matase rosie. Nicolae Blarenberg „voia sa
stiintifice înalte, el trebuia sa lase sa curga îmbine aparenta
cuvintele din gura fara cavalerismului medieval cu iluzia unui
nici un efort, si odata cu vorbele, valuri de catonism antic,” silindu-se
stiinta, de învatatura si sa dovedeasca „întinse eruditiuni” într-un
marime!”1 limbaj popular cu
Modelul tuturor junimistilor era Titu „idiotisme franceze”. Discursurile lui
Maiorescu2, a carui Nicolae Ionescu, cel cu „glasul
oratorie, înlesnita de o voce melodioasa ce de sirena”, nu erau menite sa dovedeasca
acompania perioadele nimic, pentru ca oratorul
lungi, punctate de efecte sugestive scoase era stapânit de „cea mai capritioasa
din jocul mâinilor si al mobilitate a impresiilor; un
barbii, era admirata si imitata. Dar, mai aplaus, o întrerupere îi abate gândul spre alte
presus de aceste însusiri obiecte, si discursul,
accesorii, ceea ce frapa în discursurile sale apucat într-o directie, continua, de regula, în
era logica ferma a directia opusa si
întregului. Elocinta lui, afirma Lovinescu, sfârseste ratacit”.6
avea o „eleganta 1 Gheorghe Panu, Pagini alese, Editura
naturala” si „un aer de distinctie pornita ESPLA, Bucuresti, 1958, p. 97.
firesc spre elevatie si
2 Titu Maiorescu, fiul lui Ioan Maiorescu a 4.4. Mihail Kogalniceanu
trait între anii 1840-1917. A fost unul dintre Numele lui Mihail Kogalniceanu, unul din
cei mai mari marii barbati ai
oameni de cultura români: academician, României, este strâns legat de evenimentele
profesor universitar la Iasi si Bucuresti. A majore ale istoriei
abordat probleme noastre petrecute între anii 1848-1890:
fundamentale ale literaturii noastre si a Revolutia de la 1848,
contribuit la afirmarea unor valori Unirea de la Unirea de la 1859, Razboiul de
reprezentative ale acesteia: independenta si
Mihai Eminescu, Ion Creanga, Ion Luca obtinerea Independentei în 1877. Ca jurist si
Caragiale, Ion Slavici. Ca om politic, a fost om politic,
de mai multe ori Kogalniceanu, s-a afirmat ca unul dintre cei
ministru în cabinetele conservatoare si prim- mai de seama oratori
ministru (1912-1914). ai tarii.
3 Eugen Lovinescu, Titu Maiorescu, Editura S-a nascut la 6 septembrie 1817, tatal sau
Minerva, Bucuresti, 1972, p. 127. fiind vornicul Ilie
4 Ion Petrovici, Figuri disparute, Fundatia Kogalniceanu, iar mama Catinca Stavila,
pentru literatura si arta, Bucuresti, 1966, p. descendenta a unei
516. familii genoveze stabilita de secole în
5 Titu Maiorescu, Critice, Editura pentru colonia de la Cetatea Alba2.
literatura, Bucuresti, 1966, p. 526. Tatal lui Kogalniceanu a detinut functii
Maiorescu deosebeste trei importante pe lânga
fraze în evolutia oratoriei românesti de la domnitorul Mihail Sturdza: aga, postelnic,
constitutia din 1966: prima 1866-1884; a apoi director în
doua 1884-1899; si a Departamentul Finantelor.
treia 1988-1902. Va învata carte mai întâi (împreuna cu
6 Ibidem, p. 531. Vasile Alecsandri),
86 la calugarul Gherman Vida, apoi, între anii
Si dupa alte analize, Maiorescu conchide: 1828-1831, la un
„Atât oratorul, cât pension condus de ex-ofiterul francez Victor
si retorul si limbutul au darul vorbirii; dar Cuénim, iar între anii
oratorul vorbeste pentru a 1831-1834 la Institutul de la Miroslava, de
spune ceva, retorul pentru a se auzi lânga Iasi, înfiintat de
vorbind, limbutul pentru a trei profesori francezi (Lincourt, Chefneux,
vorbi.” Asadar, oratoria nu numai ca nu Bagard)3. În august
exclude logica, dar se 1834 a fost trimis la Lunéville, în Franta,
întemeiaza pe logica influentând-o. pentru studii, pe cheltuiala
În buna traditie a logicii maioresciene, se statului, împreuna cu fii domnitorului
înscrie oratoria lui Sturdza; aici, a fost înscris în
P. P. Carp1, seful conservatorilor junimisti, clasa a treia a colegiului, clasa retoricii mici.
care impresiona prin Avid de cunoastere si
claritate si conciziune, prin „formulari taiate silitor, Kogalniceanu obtine la Lunéville
în granit”, prin expresii numeroase premii si
aforistice, adevarate „jerbe literare”.
atestari ale sârguintei. Se dedica intens dovedea zel la toate disciplinele. La 27
studiului; citeste carti octombrie 1937, a fost
literare, istorie, filozofice si de stiintele înscris la Universitatea din Berlin.
naturii, este atras de opera În Germania, Mihail Kogalniceanu studiaza
lui Racine, Corneille, Buffon, Voltaire, operele lui
Chateaubriand, Walter Scott Ghothe, Schiller, ia contact cu juristul
si îsi însuseste conceptia politica a lui german de origine franceza
Montesquieu. Fréderic Charles de Savingny, considerat
Îi place Franta, dar dorul de Moldova este seful scolii istorice a
puternic. Iata ce dreptului, precum si naturalistul Alexander
scrie surorilor sale: „Ma întrebati cum ma Humboldt.
simt în Franta. Rau. E o În anul 1837 publica în Berlin trei lucrari:
1 P. P. Carp a trait între anii 1837-1918. A Romänische oder
fost seful conservatorilor junimisti (1907- Walachische Sprache und Literatur (Limba
1912) si primministru si literatura româna
(1910-1912). valaha); Esquise sur l’histoire, les maeure et
2 George Calinescu, Istoria literaturii la langue des
române, Editura Minerva, Bucuresti, 1982, Cigains, connus en France sous le nom de
p. 173 si urm. Bohémiens (Schita
3 Viril Ionescu, Mihail Kogalniceanu. asupra istoriei, obiceiurilor si limbii
Contributii la cunoasterea vietii, activitatii tiganilor, cunoscuti în Franta
si conceptiilor sale, sub numele de boemieni); Histoire de la
Editura stiintifica, Bucuresti, 1963, p. 10-11. Valachie, de la Moldavie
87 et des valaques transdanubiens (Istoria
tara frumoasa, bogata, civilizata, puternica; Valahiei, a Moldovei si a
dar cum nu sunt valahilor de peste Dunare).2
francez, eu prefer patria mea. N-as schimba Studiile universitare ale lui Kogalniceanu
saraca Moldova nici sunt întrerupte
pentru întâiul tron din lume”.1 brusc în 1836, când este chemat în tara si
Din ordinul domnitorului Sturdza, tinerii facut locotenent
moldoveni sunt aghiotant la domnitorului Mihail Studza.
mutati la Berlin în vara anului 1835. Aici, o Revenit acasa, întemeiaza o întreprindere
buna perioada de timp poligrafica(în
Kogalniceanu se instruieste cu pastorul 1840) cu Gheorghe Asachi si începe o vasta
luteran de origine franceza activitate publicistica.
Adolphe Fréderic Souchon, studiind greaca, Scoate mai multe reviste („Alauta
latina, germana, româneasca”, „Dacia literara”,
franceza, aritmetica, geometria, istoria, „Arhiva româneasca”), precum si ziarele
dreptul, diplomatica. În „Foaia sateasca a
programul de instruire figurau si ore de principatului Moldova”, „Steaua Dunarii –
pregatire fizica, mânuirea tribuna pentru afirmarea
armelor, calaria. Tânarul elev avea o ideilor unioniste” etc. Scrie „Letopisetele
conduita exemplara si Tarii Moldovei” si alte
importante lucrari. În total, opera lui Mihail se înfatiseaza ca o minte patrunzatoare, un
Kogalniceanu (scrieri spirit înaintat, inovator,
literare, critica, istorie literara si culturala, animat de un fierbinte patriotism, un
scrieri istorice si socialpolitice, gânditor progresist, patruns
corespondenta), numara 6129 de titluri.3 de cele mai avansate conceptii burgheze ale
Prin ideile promovate, Kogalniceanu intra în vremii”.2
contradictie cu Prezent la cele doua mari evenimente
domnitorul Sturdza, ceea ce va determina ulterioare – din 1858
arestarea si închiderea si 1877 – Kogalniceanu a fost cel care a
lui la Manastirea Râsca, surghiunul la mosia rostit celebrul discurs la
parinteasca din Hilita, alegerea lui Alexandru Ioan Cuza ca
1 Mihail Kogalniceanu, Scrisori 1834-1849, domnitor, precum si pe cel, la
(pregatita de P.V. Hanes), Bucuresti, 1913, fel de celebru, privind proclamarea
p. 38. independentei României, rostit
2 Virgil Iorgulescu, op. cit., p. 19-21. la sedinta din 9 mai 1877 a adunarii
3 Al. Zub, Mihail Kogalniceanu, deputatilor.
Bibliografie, Bucuresti, 1971, citat de Ministru în mai multe rânduri (de interne, de
George Macovescu; Dinu C. externe), primministru
Giurascu, Constantin I. Turcu, Opera si deputat o mare perioada de timp,
diplomatica a lui Mihail Kogalniceanu, în Kogalniceanu s-a
Mihail Kogalniceanu, afirmat ca un remarcabil orator. Calitatile
documente diplomatice, Editura politica, sale personale erau o
Bucuresti, 1972, p. 50. uriasa putere de munca, cultura foarte vasta,
88 talent oratoric.
oprirea din drum spre Franta – toate în 1844, În anul 1869 a fost ales membru al societatii
supravegherea de academice si
aproape în locuinta de la Iasi.1 presedinte al sectiei istorice.
A fost unul din revolutionarii de la 1848 din A murit la 20 iunie 1891 la Paris, unde
Moldova, chiar fusese adus la
creierul revolutiei, în conceptia stapânirii. El tratament, „cu prestigiu exclusiv oficial”,
este cel care a cum scria George
redactat programul revolutiei, cunoscut sub Calinescu.3
denumirea Dorintele Oratoria lui Mihail Kogalniceanu
partidei nationale din Moldova, considerata Mihail Kogalniceanu a fost numit
„opera cea mai „Demostene al românilor”
graitoare, cea mai semnificativa pentru de Timotei Cipariu,4 ceea ce este graitor
cunoasterea conceptiei pentru talentul sau
filozofice si social politice a lui Mihail oratoric. Într-adevar, el a fost unul dintre
Kogalniceanu în perioada sa marii nostri oratori; nu
de ascensiune. Ideile sale, cu ceea ce au ele numai ca a rostit un numar impresionant de
mai valoros, ca si cu discursuri, dar
limitele lor, capata în aceasta opera un continutul lor era plin de idei valoroase, iar
contur clar. Aici autorul ni forma atragatoare,
frumoasa, sensibila, capabila sa captiveze, sa ca la marile sale discursuri se servea pe
miste, sa îndemne planuri arhitectonic si
la actiune. logic concepute2. Punctul forte al lui erau
George Calinescu scrie ca în discursurile lui argumentele, pe tarâmul
Kogalniceanu carora nu a fost înfrânt niciodata. „Fara sa
se gasesc daruri de compozitie si de menajeze pe adversari,
claritate, si da ca exemplu, Kogalniceanu dovedea cu argumente solide
1 Dan Berindei, (coordonator) Studiu inconsistenta tezelor
Introductiv, Mihail Kogalniceanu, texte potrivnice si consecintele practice nefaste
social politice alese, Editura ale lor, iar în încheiere,
politica, Bucuresti, 1967, p. 19. îmbracând concluziile în cuvinte înflacarate,
2 Ibidem, p. 21. captiva auditoriul si pe
3 George Calinescu, op. cit., p. 174. aceasta cale”.3
4 Dan Berindei (coordonator), Studiu 4.5. Barbu Stefanescu Delavrancea
introductiv, Mihail Kogalniceanu, Opere, Date biografice
III, Editura Academiei, Delavrancea, pe numele sau adevarat Barbu
1987, p. 5. Stefanescu,
89 s-a nascut la 11 aprilie 1858 într-o mahala –
cuvântul rostit la Academia Mihaileana din Delea Noua – a
24 ianuarie 1843. De Bucurestiului, fiind al noulea copil al
asemenea, Calinescu arata ca oratoria lui familiei. Tatal sau – Stefan –
Kogalniceanu se era caraus de grâu. Parintii unuia din cei mai
caracterizeaza printr-o mare franchete în mari oratori români
expresie, un ton discret, nu stiau carte.
autoritar, plin de umor, cu definirea plastica Începe sa învete la scoala din curtea bisericii
a situatiilor, ajutata din mahala cu
câteodata prin gest. Marele critic reda câteva dascalul Nicuta. Urmeaza apoi scoala
expresii ale domneasca cu domnul
oratorului: „Am violat legea, dar am scapat Vucea, cel care batea copii cu varga la
tara”; „Cine umbla dupa palma si striga: „Ha
minister, aiba parte de el”; „Sa ma tatarul!” Bacalaureatul l-a trecut la Liceul
trazneasca Dumnezeu, mai Sfântul Sava, dupa care a
înainte de a conspira contra regimului”. facut studii juridice la Bucuresti si Paris.
Kogalniceanu a creat Tânarul Delavrancea manifesta serioase
metafore oratorice ca aceea despre transfugi înclinatii spre arte,
numiti „fluturii spre pictura si muzica. Alexandru Vlahuta,
politici”.1 prietenul lui, scria:
Se mentioneaza ca lui Mihail Kogalniceanu, „Natura i-a dat cu amândoua mâinile toate
ca orator, îi era talentele care pot
caracteristica improvizatia, dar si pregatirea împodobi viata unui om. Delavrancea putea
temeinica asupra fi pictor mare,
subiectelor abordate. Numeroasele muzician mare, cum este scriitor si orator
însemnari pastrate dovedesc mare!” Înainte de a fi
scriitor, avocat si om politic, si-a facut „sinonimul elocintei”, contemporanii si
ucenicia de ziarist cu bune posteritatea recunosc în
rezultate; a editat el însusi o revista, Lupta Delavrancea „simbolul artei oratorice
literara (1887). române”3, Titu Maiorescu în
1 George Calinescu, op. cit., p. 183-184. considera „cel mai mare orator român”, iar
2 Virgil Ionescu, op. cit., p. 135. George Ranetti
3 Ibidem. propunea, în gluma evident, sa se introduca
90 în Codul penal un nou
Cella Delavrancea i-a facut un frumos articol, în care sa se stipuleze ca „acuzatul
portret tatalui ei: „Era pe care îl apara
înalt si proportionat, bine legat, cu parul Delavrancea este inocent din oficiu, dar
cret, vâlvoi în jurul unui Delavrancea sa-si
oval delicat care contrasta cu fruntea mare, rosteasca pledoaria pentru desfatarea
puternic bombata, publicului”.4 Eugen
umbrind privirea verde ca fulgerul. Nu a fost Lovinescu, auzindu-l pledând, s-a gândit la
niciodata îngâmfat, ceea ce Eschine
nici dispretuitor. Devenea taios fata de spunea elevilor sai despre un discurs al lui
sentimentele josnice si rele Demostene: „... sa-l fi
care dezonoreaza pe om. a fost un prieten auzit pe însusi monstrul rostindu-l...”.
incomparabil, daruinduse Evocându-l pe „Delavrancea,
fara a astepta sa i se raspunda în aceeasi orator judiciar, Lovinescu exclama: „L-am
masura, a aparat pe auzit pe însusi
cei nedreptatiti de oameni1. Cei mai de monstrul... de la miezul noptii si pâna în
seama oameni ai epocii iau zori l-am ascultat pe
fost prieteni: I.L.Caragiale, pictorul Nicolae Delavrancea: peste capu-mi înfrigurat a
Grigorescu, trecut la o limba de foc
arhitectul Ion Mincu, Alexandru Vlahuta elocinta marelui orator... Cuvintele lui
etc. zburau învalmasite, icoanele
Delavrancea a fost nu numai un mare avocat ropoteau, frazele se desfasurau serpuitoare,
si un bun largi privelisti se
scriitor, ci si un om politic de frunte. A deschideau, graiul românesc se lumina de o
îndeplinit functiile de deputat podoaba
si senator de Prahova, Gorj, Putna, nebanuita...”5
Mehedinti, primar al capitalei, La extraordinarul dar de a vorbi se adauga
ministru al lucrarilor publice, ad interim la „o voce care era
Ministerul Cultelor si si vioara si violoncel, inteligenta lui
Instructiei Publice. Când moare, la Iasi, în patrundea sensul muzical al
29 aprilie 1918, 1 Cella Delavrancea, Despre Barbu
îndeplinea functia de ministru al Stefanescu Delavrancea, în scrieri, Editura
Industriilor.2 Eminescu, Bucuresti,
Delavrancea – mare orator 1982, p. 337.
Daca Cicero a fost considerat de catre 2 George Calinescu, Istoria literaturii
discipolii sai române, Editura Minerva, Bucuresti, 1982,
p. 574.
3 Cella Dima, De la vorbire la elocintei, Cu spiritul sau polemic si sarcastic bine
Editura Albatros, 1982, p. 224. recunoscut, cel mai
4 Doru Cosma, I.L.Caragiale, plagiator?, în mare dramaturg român l-a ridiculizat si pe
De la Dante la Zola, pe urmele unor un tânar Constantin Al
procese celebre, Editura Ionescu, cunoscut sub numele de Caion.
Sport Turism, 1978, Bucuresti. Acesta trimisese Moftului
5 Eugen Lovinescu, Delavrancea, în român spre publicare o poema în proza,
Biblioteca marilor procese, anul I, mai-iunie inspirata din parul iubitei:
1924, nr. 4-5, p. 5-6 „... O lume plina de soare, o lume plina de
91 miresme dulci e
vocalelor, energia consoanelor, parul ei matasos si în flacara adormita a
expresivitatea tacerii, alternarile parului ei rasfirat, pluteste
dintre miscari, în frazare. Începea cu glas o întreaga patima, patima sufletului meu
sfios, ca si când ar fi bolnav... Si profundul ei
pipait cu vocea atentia publicului, încetul cu par de bronz, profundul si frumosul ei par,
încetul tonul urca sub cuprinde farmecul
presiunea inspiratiei, ridicat pe aripi lumilor astrale, cuprinde mireasma dragalasa
invizibile, si emotia care-l si îmbatatoare a unei
poseda se comunica întotdeauna multimii, lumi poeme... Si cum as dori sa ma ating
fie ca vorbea la ametit de mireasma
Parlament, la Ateneu sau în aer liber. fascinatoare a parului ei bronzat, sa ma ating
Mladierea acestui glas se sub parfumul delicat
insinua, rascolea, cucerea, biruia al visului cast, al fecioarei ideale, sa adorm
opozitia”.1 surprins de blând si
„Delavrancea a avut în glasul sau acel fluier sfârsit de extaz... Si eram beat, eram beat de
fermecat al parul ei, de
basmelor, cu care a încântat pe toti mireasma nimbului ei sfânt, si eram fascinat
contemporanii sai, iar gesturile de razele astrale, de
au avut acea putere de sugestie pe care o au flacara suava a profundului ei par. Si beat de
hipnotizatorii, lumina parului ei,
adormind vigilenta adversarilor si visam vise dragute, visam vis bronzat de
însufletind pe calatorii obositi de nouasprezece ani... Si e
drumul stâncos”.2 o întreaga lume, o lume plina de farmec în
Pledoarii magnifice, capodopere ale parul ei sublim, haos
geniului, a rostit profund...”3
avocatul, marele maestru Delavrancea în Poemul a fost publicat în „Moftul român”
procesul Caragiale – din 6 mai 1901
Caion (1902), si în cel al arhitectului însa însotit de un comentariu critic cu titlul
Socolescu (1903), acesta din „Un frizer poet si o
urma cunoscuta si sub denumirea de drama care trebuie sa se scarpine în cap”,
Inocent, singurele pledoarii semnat de Caragiale cu
care s-au pastrat. 1 Cella Delavrancea, Trei voci de neuitat, în
Procesul Caragiale – Caion op. cit., p. 355.
2 Emilia St. Milicescu, op. cit., 1940, p. 174.
3 Doru Cosma, op. cit., p. 183. Caragiale n-a plagiat, a copiat”, Caion a
92 continuat publicarea altor
pseudonimul Ion. Autorul este caracterizat „extrase”, precum si a rezumatului „dramei”
ca „lirica-decadendosimbolisto- lui Kemeny. Caion
mistico-capilaro-secesionist, turbat de adauga ca piesa, în traducere, e tiparita cu
impresia litere chirilice si ca o va
stupefianta ce i-a produs-o capelura d’auro darui Academiei Române „spre a servi celor
blonda –irizo-bronzata care vor scrie istoria
a aceleia care etc... Toate bune, turbatul meu literaturii contemporane” si „pentru
friseur-raseur – scrie descrierea moravurilor noastre
Caragiale – dar de atâta lume în capul literare la finele lui 1901”.
dumneaei tare trebuie sa se La început, marele dramaturg a crezut ca
scarpine iubita dumitale, câta vreme îi scrii poate sa existe
d-ta asa minuni! De ce anumite similitudini între Napasta si
nu-i dai mai bine si nitica alifie calmanta, pe Nenorocul. Pentru a se
lânga atâta iritanta convinge a încercat sa gaseasca drama
proza?”1 ungurului, însa fara nici un
Aproape sase luni, Caion, un tânar orgolios, rezultat. Ancheta facuta la Brasov printre
care se credea carturarii ardeleni a dus
deja o mare personalitate literara, s-a gândit la concluzia ca nu exista niciun Kemeny
cum sa se razbune. Istvan, autor de drame!
Sfatuit si de mentorul sau spiritual Asadar, acuzatia de plagiat nu era decât o
Alexandru Macedonski, a ales nascocire.2
un procedeu josnic: inventarea unui plagiat! La 18 decembrie 1901, Caragiale depunea la
În revista literara din Curtea cu
30 noiembrie 1901, condusa de Th. M. jurati de Ilfov, urmatoarea actiune penala:
Stoenescu, si el discipol „Domnule Presedinte,
macedonskian a publicat un articol intitulat Domnii Constantin Al. Ionescu, domiciliat
Domnul Caragiale, în în Bucuresti, str. Luca nr.
care acuza ca drama Napasta nu e decât o 10 si Th. M. Stroescu, domiciliat tot aici, str.
plagiatura de pe o Arcului 10, primul ca
drama ungureasca intitulata Nenorocul si autor, iar al doilea ca director – în doua
datorita unui Kemeny articole publicate în
Istvan, drama talmacita pe româneste de Revista literara, în numerele din 30
catre Alexandru Bogdan noiembrie si 10 decembrie
în anul 1848 la Brasov. Pentru mai multa (numere pe care le alatur aici) m-au
credibilitate, acuzatorul defaimat si calomniat,
reproducea câteva „replici” ale pretinsei 1 Serban Cioculescu, Afacerea Caion, în
piese Nenorocul, actul trei, Viata lui Caragiale, p. 260 si urm.
scena a IV-a si a V-a, în editia româneasca, 2 Serban Cioculescu, op. cit., p. 261.
punându-le alaturi pe 93
doua coloane, cu fragmente din Napasta. adaugând la injuriile triviale ce-mi adreseaza
În numarul din 10 decembrie 1901, sub titlul si afirmatiunea ca eu
„Domnul
am furat una din operele mele – drama toti scriitori: Barbu Stefanescu Delavrancea,
Napasta – o lucrare Gheorghe Panu,
dramatica a unui probabil închipuit autor Petre Gradisteanu.
maghiar Kemeny Istvan. Anterior dezbaterilor, au fost ridicate doua
Ca urmare a unei asemenea calomnii, va incidente.
rog, Domnule Primul, de avocatii lui Th. M. Stoenescu, s-a
Presedinte, a cita sus numitii înaintea Onor referit la scoaterea din
Curtii cu jurati, la cea cauza a acestuia, invocându-se textul
mai apropiata sesiune, ca sa raspunda în fata constitutional care prevedea
justitiei de pagubele ca, în cazul delictelor de presa, raspunderea
morale si materiale ce mi-au cauzat o girantului publicatiei
îndrazneala nemaipomenita era subsidiara în raport cu autorul scrierii.
pâna astazi în publicitatea noastra. Ma Or, cunoscându-se
înscriu ca parte civila acest autor, nu mai era cazul unei raspunderi
contra acestor calomnii cu suma de 20.000 subsidiare.
lei. Primiti va rog, Delavrancea s-a opus cererii, pe motivul ca
Domnule Presedinte, asigurarea profundului revista a publicat, pe
respect ce va port. lânga articolele calomniatoare semnate de
Ion Luca Caragiale, Autor dramatic, Caion si unele notite
publicist si comerciant, str. anonime prin care erau aprobate articolele si
Rotari, 15 Bucuresti.”1 care angajau direct
Cererea de chemare în judecata a fost raspunderea directorului publicatiei. Curtea
publicata în revista nu a admis scoaterea
umoristica Zeflemeaua din 23 decembrie din cauza a lui Stoenescu.
1901, condusa de fostul Al doilea incident a fost ridicat de unul din
colaborator al Moftului român G. Rosetti avocatii lui Caion
care comenta: „Probabil – Otelesteanu -, care a cerut amânarea
ca dl. Scaion va sustine ca si aceasta petitie e judecatii, învederând ca în
un plagiat odios, 1 Doru Cosma, op. cit. p. 188.
dovada cuvintele „primiti etc.”, precum si 2 Potrivit Codului de procedura penala din
„ma înscriu ca parte 1864 si ale Legii de organizare
civila” sunt copiate aidoma dupa mai multe judecatoreasca din 1909,
petitii care se pot curtile cu jurati reprezentau o jurisdictie
vedea oricând la Palatul de Justitie. Sa te nepermanenta; aveau are o competenta
fereasca „Dumnezeu sa generala în materie
ajungi, pardon, ca Caion...” criminala, si functionau în districtul curtilor
Procesul a început la 5 martie 1902 în fata de apel. Ele erau compuse din trei membrii,
Curtii cu jurati a magistrati de
judetului Ilfov.2 profesie, presedinte fiind un consilier de
Caion era aparat de patru avocati, iar Th. M. curte de apel, precum si din 12 jurati.
Stoenescu de 94
doi. La rândul sau, Caragiale beneficia de realitate Napasta a fost plagiata dupa La
serviciile a trei avocati, puissance des ténèbres
de Lev Tolstoi, si ca se impune ca inculpatul s-a prezentat în scopul de a taragana
sa prezinte instantei solutionarea cauzei;
traducerea în limba româna a acestei piese prevazând lipsa inculpatului, s-a îngrijit sa
pentru a dovedi procure, în traducere
plagiatul. Desi acesta era o noua acuzatie, legalizata, drama lui Tolstoi. Th. M.
care nu constituia Stoienescu, dupa ce a declarat
obiectul procesului, Caragiale a fost de ca regreta ceea ce s-a întâmplat a fost scos
acord cu amânarea, în din cauza.
dorinta de a demonstra odata pentru Pledoaria lui Delavrancea1
totdeauna originalitatea Marele orator si avocat foloseste
dramei sale. Desi initial Delavrancea s-a introducerea (sau
opus amânarii, cu ocazia exordiul) pledoariei sale pentru a pregati
pledoariei a explicat foarte limpede motivul juratii, introducându-i în
concesiei facute de atmosfera specifica procesului pe care îl au
Caion: „De aceasta noua calomnie nu ne-am de judecat, precum si
plâns justitiei, am pentru a le capta bunavointa (captatio
putea sa trecem peste noua dovada de binevolentiae). Arata ca, din
perversitate si sa ne oprim nenorocire, cazul aflat în fata curtii
numai la primele doua articole publicate în dovedeste ca o natura rea nu
Revista literara. Dar nu, se îndreapta de învatatura, ca învatamântul
domnilor, voim sa spulberam toate umanitar si universitar,
clevetirile, toate acuzatiunile, uneori, înmulteste naturile perverse ale
toate calomniile pentru ca deciziunea ce veti îndeletnicirilor
pronunta sa fie dezonorante. Subliniaza apoi, caracterul
întemeiata nu atât pe imprudenta evidenta a periculos al calomniei:
acuzatului, cât pe „Prin calomnie se poate vatama un om în
dovezile noastre zdrobitoare. Am fi putut sa onoarea lui, se poate
ne restrângem la zdruncina în mijloacele lui de existenta, dar
prima calomnie, pentru care fusese adus se poate când ura nu
înaintea justitiei, dar mai are margini, sa se izbeasca în onoarea,
preferam întregul câmp de calomnii, fiind în mijloacele de
convinsi ca nimic nu va existenta si în ratiunea de a fi a cuiva... Pe
rezista desavârsitei noastre dreptati”. un Caragiale, care si-a
La al doilea termen de judecata – si ultimul 1 Textul pledoariei este publicat în
– Caion nu s-a Biblioteca marilor procese, Editia Curierul
prezentat; el a trimis curtii un certificat judiciar, anul I, mai-iulie,
medical conform caruia 1924, nr. 4-5.
suferea de „gripa cu forma nervoasa”(?!) 95
solicitând, prin avocatii închinat viata întreaga dramaturgiei
sai, amânarea procesului. nationale, a-l acuza ca a furat
Delavrancea s-a opus acestei noi amânari, capodoperele lui, va sa zica a-i pata
aratând ca, onoarea lui, a-i împutina
potrivit informatiilor de care dispune, Caion mijloacele lui de existenta, a-i spulbera
este sanatos si deci, nu chiar si ratiunea lui de a fi
fost pâna astazi si de astazi înainte... Ce vor cuvenea o proba contrarie, tot asa de
mai produce operele materiala ca si proba
teatrale când le tagaduiesti atractia acuzatiunii, astfel calomniatul ar fi fost
originalitatii lor? Si ce învins, pe nedrept, dar
semnificatie ar mai avea o asemenea învins”. „Fapta lui Caion e grava pentru ca
existenta pentru el însusi si „mai înainte de a
pentru ceilalti, daca izbutesti – fie si prin calomnia a comis un alt delict... a inventat
calomnie – sa convingi un autor, a inventat un
opinia publica ca credinta în dramaturgul ei traducator, a plazmuit câteva pagini pe care
a fost o trista aluzie si le-a tiparit cu litere
o lunga înselaciune?” chirilice si a încercat astfel armat de probe
Desigur, pledeaza Delavrancea – daca I.L. materiale sa zguduie si
Caragiale ar fi sa distruga o fala nationala. Pentru a izbuti
fost doar criticat, acesta nu ar fi în masura în calomnie a savârsit
sa-l deranjeze în un fals”. Niciodata curtea nu a judecat o
asemenea masura încât sa se adreseze calomnie captusita cu un
justitiei. „Ce i-ar fi pasat alt delict tot asa de dezonorant ca delictul
autorului glorificat de un popor de atacuri, principal”.
fie si nedemne, de Trecând la discutia si analiza propriu-zisa a
abuzuri, fie si înveninate, de patimile oarbe, mijloacelor si
fie desfrânate? Ceea argumentelor care formeaza esenta
ce se dobândeste cu stiinta, cu rabdare, cu pledoariei sale, Delavrancea
munca si talent, nu se se opreste mai întâi asupra celei de a doua
clatina de furia celui dintâi venit... Dar, însa, acuzatii: furtul literar
când Caion... dupa La puissance des ténèbres de Lev
plazmuieste aparente care pot însela pe Tolstoi. Arata ca aceasta
marea majoritate a noua acuzatie a fost inventata de Caion
cititorilor, când nu mai este vorba de o atunci când a constatat ca
acuzatiune de cea mai prima acuzatie – fabricata de el cu atâta
mare greutate, ci de niste fapte materiale, în migala – a fost
virtutea carora demascata. „Când si-a vazut... toata cladirea
deocamdata Caragiale e zugravit ca un infamiei spulberata
plagiator, ca un scriitor de dovezile noastre, ameteala vinovatului
fara scrupul, ca un furt ordinar, ca un prins l-a facut sa
jefuitor al muncii si al declare... ca Tolstoi a scris o opera sub
talentului unui autor strain... problema se pseudonimul de Kemeny,
schimba. Caragiale nu se 96
mai poate bizui pe originalitatea lui ca Kemeny e Tolstoi, ca Nenorocul este La
recunoscuta, pe talentele lui puissance des
enorme... Ce pot gândi oamenii în fata ténèbres, ca Napasta lui Caragiale, regret ca
faptelor concrete, în fata trebuie sa pronunt
probelor materiale, în fata documentelor? cuvântul... furata dupa La puissance des
Acestei multimi i se ténèbres”.
Marele avocat si scriitor continua cu o plânge întreaga ei viata, si toata viata ei nu
analiza literara urmareste decât
profunda, evidentiind deosebirile de descoperirea si pedepsirea asasinului. Anca
substanta dintre cele doua e o energie curata, un
opere: „La puissance des ténèbres! suflet eroic, o vointa extraordinara, o
Înfioratoare putere a constiinta limpede si pune
întunericului! Constiinte distruse, bigotism legea si dreptatea de pe pamânt mai presus
orb, abis al beznei! de ideea religioasa
Credinta, crima, cruzime, lacrimi... si nimeni (se face aici un frumos portret moral – n.n.).
nu-si da seama de Anca nu comite nici o
ceea ce face, de ce vrea: crimele se crima, ci face suprema jertfa de a se marita
savârsesc de cei care nu vor cu Dragomir ca sa-l
sa le savârseasca; si cei care vor crimele nu chinuiasca pâna va marturisi si va ispasi
le-ar savârsi... Ce crima. E evident,
asemanare ar fi posibila cu drama lui domnilor, ca de la Anissia, Matrena si
Caragiale? Niciuna. Akulina, trei fiare
Caragiale nu se ocupa de întuneciunea inconstiente, trei monstrii ai întunecimii, nu
mintii. Aici o femeie de o poti nici sa te inspiri,
vointa extraordinara, în serviciul dreptatii, daramite sa imiti ca sa ajungi la conceptia
vrea cu orice pret sa Ancai”.
descopere si sa pedepseasca pe asasinul Comparând barbatii din Tolstoi cu barbatii
primului ei barbat. Anca din Caragiale,
e toata drama (figura de stil folosita aici este Delavrancea arata: „În Napasta, Dumitru,
litota – n.n.). În victima, nu exista. La
înversunarea ei de a descoperi crima, ridicarea cortinei fusese ucis de 9 ani.
consimte sa se marite cu Dragomir, al doilea barbat al
acela pe care îl banuia ca e ucigasul, în Ancai, din dragoste si gelozie, pândise pe
scopul de a descoperi Dumitru în padurea din
teribilul adevar. Conflictul psihologic de o Corbeni si-l ucisese. O crima din iubire. Se
emanatie profund însoara cu o femeie
tragica, nu urmareste, de la început si pâna pentru care devenise ucigas, si ar fi fost
la sfârsit, decât un fericit daca Anca, în timp
scop: justitia”. Analizeaza îndeaproape de 9 ani, nu l-ar fi privit cu niste ochi taiosi,
personajele dramei lui nu l-ar fi ars cu glas de
Tolstoi, punându-le în opozitie cu cele ale foc, nu l-ar fi turtit cu cuvintele ei, în anumit
dramei lui Caragiale. scop si nu i-ar fi
Dupa ce evidentiaza caracterul femeilor din 97
puterea întunericului rascolit sufletul, pâna ce ajutata si de Ion, nu
(Anissia, Matrena, Akulina) exclama: „Ce l-ar fi prins în
asemanare posibila ar fi marturisirea pacatului, Dragomir nu ar fi
domnilor, între aceste trei femei... si Anca, avut remuscari...”
singura femeie din Delavrancea ajunge, pe buna dreptate, la
drama lui Caragiale? Anca iubea pe convingerea ca
Dumitru, primul ei barbat si îl
Dragomir nu se aseamana cu niciunul din falsurile plazmuite.” Pentru a demonstra
personajele lui Tolstoi. ceea ce afirma, prezinta
Nici cu Ignatici, un batrân bolnav si avar ce curtii un catalog cu lucrarile tiparite la
moare otravit de Brasov în perioada 1535-
Anissia, nici cu Nikita, „un senzual fara 1886, lucrare datorita lui Julius Gross,
vointa, un usuratec fara profesor si bibliotecar, în
scrupuli, un nestatornic care nu iubeste care nu sunt mentionati nici dramaturgul
serios nicio femeie” si nici Istvan Kemeny, nici
cu Akim, „un batrân tutuit, prost în traducatorul Alexandru Bogdan si nici
neputinta de a lega doua drama Nenorocul. De
cuvinte”. Si trage concluzia: Tolstoi si-a asemenea, prezinta o publicatie procurata de
propus sa dovedeasca, în la Budapesta, „Viata
înfioratoarea lui drama, puterea întunecimii si operele scriitorilor maghiari”, alcatuita
si triumful credintei de savantul maghiar
simple si profunde în Akim, care crede si nu Maghyar Irók, din care rezulta ca din cei 33
bea si nu fumeaza. de Kemeny nici unul
Caragiale a creat un caracter, pe care Anca nu este Istvan, si nici o drama cu titlul
si prin Anca triumfa Nenorocul nu exista.
dreptatea omeneasca. În Tolstoi, lumea e Depune la instanta, în acelasi sens si alte
vânturata în vârtejul dovezi, scrisori ale unor
întunecimii, al inconstientei, în valurile scriitori si critici maghiari si români.
bigotismului, ale credintei, Delavrancea a considerat sa faca apoi un
ale senzualitatii... Taranii lui Caragiale sunt portret al lui
constienti, ageri la Caion. Si instanta afla cum acesta pentru a
minte, stiu ce fac, stiu ce vor... La Tolstoi, acredita calomnia
vagul, confuziunea, întro tiparise cu litere chirilice doua foi pe care le-
epopee grandioasa. La Caragiale, lumina a prezentat ca fiind
perfecta într-o drama rupte din volumul în care se afla drama
profund emotionala.” Nenorocul. Pentru ca foile
În continuarea pledoariei sale, marele avocat „trebuiau sa aiba aerul de vechime ca la
se întoarce la 1848... hârtia moderna a
prima calomnie pentru care s-a pornit fost supusa la tortura, fiind artificial
procesul. Evidentiaza, mai îngalbenita la foc”. Anterior,
întâi, demersurile pe care le-a facut acest Caion – releva Delavrancea - publicase
împreuna cu Caragiale pentru „în traducere” niste
a gasi si consulta aceasta opera. „Am fost la 98
Brasov, am fost la nuvele proprii atribuindu-le lui Ibsen,
Budapesta, Caragiale a alergat în toate uzurpase paternitatea unei
partile; a trudit, a cheltuit; lucrari literare de Maupassant, facuse mare
s-a adresat la toate autoritatile competente, vâlva în jurul
si astazi posedam un descoperirii unui document istoric privitor la
lung sir de dovezi despre perversitatea Mircea cel Batrân,
calomniatorului si despre care a fost denuntat ca fals de catre istoricul
Dimitrie Onciul,
întocmise pe coperta unei brosurele scrisa de Delavrancea a continuat, relevând gravitatea
el o lista fantezista calomniei în
de lucrari proprii tiparite în limba franceza raport cu reputatia lui Caragiale si cu marile
pentru a-si crea aureola sale merite în
unui autor cu o vasta activitate stiintifica. înfaptuirea unei dramaturgii originale: „Cum
„Iaca omul, domnilor domnilor?... Un popor
magistrati, pe care-l judecati. E complet în întreg admira pe Caragiale... Admiratiunea
felul lui. Nu se sfieste trece peste Carpati.
de la nimic. Uraste pe Caragiale? Îl Bunul lui nume trece peste hotarele
calomniaza si calomnia si-o neamului românesc. Si pe
debiteaza în termeni înfioratori de murdari. acest om sa-l acuzi, sprijinit de falsuri, ca
Dar, ca sa poata operele lui sunt jafuri
calomnia, el, Caion, pe un Caragiale, simte literare? Dar asta înseamna a izbi în
trebuinta de a inventa credinta, în admiratiunea si în
oameni si opere? Inventeaza. Dar, atât nu-i e fala românilor! Si ce s-ar fi întâmplat daca
de ajuns simte si criticul impostor n-ar fi
trebuinta de a fabrica documente false? Le prins? Ce s-ar fi întâmplat daca nu am fi
fabrica si le publica... adunat noi aceasta
Vrea sa se ilustreze ca istoric? Nu rezista de multime de probe? O mândrie a tarii ar fi
a minti o tara fost vestejita, nu numai
întreaga asupra evenimentelor ei.” Caragiale înfierat! Ca suntem un popor care
Zugravind chipul ne sarbatorim
calomniatorului, Delavrancea avertizeaza: pungasii, ca gloriile noastre se întemeiaza pe
„... sa nu se invoce jaf, ca geniul nostru
tineretea (lui). Ar fi o ofensa adusa tineretii e o rusine, ca nu avem nici constiinta, nici
si tineretului. Tinerimea demnitate? Si când ma
e gratioasa, e generoasa, e entuziasta. gândesc ca omul acesta a vegheat jumatate
Gereselile unui tânar se din noptile sale pentru
resimt de inocenta si dezinteresare, iar nu de a ne crea o dramaturgie originala... cu cât
calcul, de ura si talentul lui e mai mare si
perversitate. Copilarie e... sa inventezi un osteneala mai covârsitoare... cu atât
autor, o drama si un calomnia e mai odioasa si
traducator, în scop de a înjosi un scriitor încercarea mai nedemna de asprimea
ilustru? Copilarie e ... sa legilor!”
falsifici documente, sa le îngalbenesti la 99
lumânare, sa imprimi cu Desi nu avea legatura directa cu cauza,
litere chirilice si sa afirmi ca le-ai rupt dintr- Delavrancea se
un volum pe care îl refera la unele acuzatii anonime care s-au
posezi, fagaduind a-l darui Academiei?... adus operei lui
Copilarie e ...sa inventezi Caragiale, dar o face pentru a reliefa
documente istorice?... Copilarie e sa anunti caracterul profund umanitar
ca ai publicat deja trei si educativ al lucrarilor sale. „A! Stiu,
volume în limba franceza?...” cunosc acuzatiunile puerile
ce i s-au dus lui Caragiale – Ai atacat intitulata Nenorocul a vreunui autor cu acest
libertatile publice! Ai nume”. Instanta a mai
batjocorit Constitutia! Ai zeflemisit retinut ca „fara a intra în vreo discutie
Egalitatea! Ai ponegrit literara sau vreo analiza a
Democratia! – Nu, domnilor spiritul caracterului personajelor, rezulta... ca si
profund si ascutit al lui aceasta asertiune a
Caragiale a denuntat sarlatania si usurinta, inculpatului cum ca drama lui Caragiale este
a rechemat la realitate „furata pe d’antregul”
pe naivii zvapaiati, a zugravit zapaceala si din drama lui Tolstoi este inexacta si în orice
denaturarea spiritului caz nedovedita”.
national. Rolul lui a fost de a contribui la Rejudecarea procesului
însanatosirea vietii Caion a lipsit intentionat de la cel de-al
noastre publice. Si, în fond, în dramaturgia doilea termen când
lui nu este rautate, ci a avut loc judecarea procesului, cu scopul de
iubire. Caragiale nu uraste pe Catavencu, pe a ataca hotarârea cu
Dandanache, pe opozitie – cale de atac deschisa oricarui
Ipigescu, pe conu Leonida. El nu îsi inculpat judecat în lipsa!
calomniaza nici personajele Era un mijloc procedural folosit abuziv de
create.” inculpatii fara speranta.1
În final, Delavranca a cerut ca instanta sa Rejudecarea a avut loc la 10 iunie 1902.
aiba în vedere Instanta a avut o
persoana calomniatului si a calomniatorului, alta compunere decât cea care judecase
perversitatea de care anterior cauza. Caion era
a dat dovada inculpatul în alegerea aparat de patru avocati, din care doi
mijloacelor întrebuintate si sa profesori universitari (Ioan
pronunte o hotarâre care sa restabileasca Tanoviceanu si G. Danielopolu).
demnitatea ultragiata a 1 Doru Cosma, op. cit., p. 205.
marelui scriitor. 100
Curtea cu juri a admis actiunea si l-a Delavrancea a reprezentat pledoaria de la
condamnat pe primul proces
inculpatul Caion la 3 luni închisoare (!?)
corectionala si la 500 lei G. Danielopolu, unul din avocatii lui Caion,
amenda penala, precum si la 10.000 lei în pledoaria sa
despagubiri civile (fata de si-a exprimat uimirea ca în tara româneasca
20.000 lei cât solicitase prin cererea sa s-a gasit cineva care
Caragiale). sa faca o actiune în justitie pentru simplul
Instanta de judecata si-a motivat hotarârea, fapt ca i s-a constatat
constatând ca originalitatea scrierii. Dând citire unor
s-a dovedit cu probe demne de toata articole aparute în Moftul
încrederea, inclusiv cu român, l-a învinuit apoi pe Caragiale ca l-a
recunoasterea inculpatului, „ca nu a existat provocat pe Caion.
vreodata un autor Danielopolu a mai sustinut ca dramaturgul
ungur cu numele de Kemeny Istvan si ca nu nu ar fi trebuit sa se
exista vreo drama
supere pentru învinuirea de plagiat deoarece Dupa ce a luat avizul asistentei din sala
copiaza ei profesorii asupra vinovatiei
universitari, deputati si senatorii(!). Aceasta lui Caion, Serban Cioculescu a pronuntat
afirmatie – insultarea urmatoarea sentinta: „În
corpului profesori – era sa duca la evacuarea numele tribunalului istoriei literare si al
din sala a avocatului. instantei supreme,
Alt aparator de-al inculpatului – Baileanu – condamnam pe Caion la oprobiul vesnic al
s-a straduit sa opiniei publice, în lin
demonstreze existenta unor paralelisme între literele române!”
Napasta si Puterea Scriitorul Romulus Vulpescu, autorul
întunericului. Ioan Tanoviceanu a sustinut scenariului dupa care
ca desi nu se poate s-a desfasurat „revizuirea”, a cerut „pentru
vorbi de un plagiat propriu-zis, exista totusi inculpatul Caion
o mare asemanare urmatoarea pedeapsa: anume sa-i ajunga
între piesa lui Caragiale si cea a lui Tolstoi. numele – nume comun,
A mai aratat ca pentru 1 Doru Cosma, op. cit., p. 205-207.
a fi apreciata corect fapta lui Caion acesta 2 A se vedea Romulus Vulpescu, Procesul
trebuie situata în mediul Caragiale – Caion, Muzeul literaturii
social în care s-a produs si caruia inculpatul române, Bucuresti,
i-a cazut victima. 1972.
Tanoviceanu a pretins ca societatea 101
româneasca manifesta o sinonim în literatura noastra cu defaimator,
mare îngaduinta fata de „gura lumii”, calomniator si sa se
dovada proverbele: „gura prolifereze o întreaga familie de cuvinte din
lumii numai pamântul o astupa” si „frunza care – sa speram –
verde loboda gura lumii-i scriitorimea româna nu mai avea nevoie sa
sloboda”.1 faca uz niciodata: un
Apararea lui Caion s-a dovedit inspirata, din caion, doi caioni, caionisme, caionist si
moment ce chiar verbul a caionisi.
Curtea l-a socotit pe inculpat nevinovat, spre Numai în aceasta forma – de substantiv
nemultumirea lui comun – consider ca
Caragiale si Delavrancea! poate fi acceptata prezenta lui în istoria
Restabilirea adevarului2 literaturii românesti! De
Nedreptatea ce i s-a facut lui Caragiale a fost altfel, trebuie sa subliniem, numele lui Caion
reparata, în este cunoscut în
mod simbolic, dupa 70 de ani, când a avut istoria literaturii noastre numai datorita
loc „revizuirea” faptului ca l-a calomniat si
procesului de un „tribunal” compus din jignit pe marele nostru Caragiale”.
scriitori, sub presedintia CAPITOLUL VI
academicianului Serban Cioculescu, FIGURILE DE STIL
eminentul biograf al lui 1. Stilul si calitatile sale
Caragiale. Acest „proces” a avut loc în mod Înainte de a vorbi de figurile de stil, trebuie,
solemn la 18 iulie 1972 mai întâi, sa
la Muzeul literaturii române. definim stilul si sa prezentam calitatile sale.
Cuvântul stil vine din stylos în greceste, lucrarile bine scrise vor fi singurele care vor
stylus în latineste, trece în posteritate;
adica, stiletul, betisorul cu care se scria în nici cantitatea cunostintelor ori
antichitate pe tablitele singularitatea lor sau chiar noutatea
de ceara. Stilul desemneaza maniera cunostintelor nu le garanteaza imortalitatea.
originala, felul propriu de Daca vor fi scrise fara bun gust, fara noblete,
exprimare a cuiva, verbal sau în scris, ori fara geniu,
modul individul de a fi, vor pieri. „Nu tonul, gesturile si sunetul van
de a actiona sau comporta într-o situatie al vorbelor, sunt
data.1 importante; trebuie sa existe un continut, o
Stilul a fost definit ca totalitatea gândire, argumente;
particularitatilor lexicale, trebuie sa stii a le prezenta, a le nuanta, a le
morfologice, sintactice, topice si fonetice, ordona: nu e de ajuns
precum si procedeelor sa lovesti auzul si sa ocupi privirile; trebuie
caracteristice modului de exprimare - orala sa actionezi asupra
si scrisa – al unui sufletului si sa emotionezi inima vorbind
individ.2 mintii.”
Din punct de vedere al discursului stilul, „Numai operele scrise vor ramâne
înseamna o posteritatii: cantitatea
alegere si rânduire proprie a cuvintelor în cunostintelor, ciudatenia faptelor si chiar
fraza, care dau o noutatea descoperirilor nu
fizionomie distincta modului de exprimare a sunt o garantie sigura a nemuririi; daca
unui orator si îl operele ce le contin nu se
diferentiaza fata de ceilalti. refera decât la lucruri marunte, daca sunt
Buffon, pe numele sau Georges-Louis scrise fara gust, fara
Leclère (1707-1788), noblete si fara talent ele vor pieri, pentru ca
absolvent la facultatii de drept si al celei de faptele, cunostintele si
medicina, spunea ca descoperirile sunt împrumutate si transmise
stilul nu reprezinta decât ordinea si miscarea cu usurinta si chiar
ideilor, stilul trebuie câstiga când cad pe mâini mai prielnice.
sa graveze idei; ideile formeaza fondul Aceste lucruri sunt în
stilului, armonizarea afara omului, stilul, în schimb, este omul
cuvintelor nu reprezinta decât un accesoriu. însusi. Stilul nu poate fi
Tot el considera ca deci, nici luat, nici transmis si el nu se poate
1 Paul Magheru, Notiuni de stil si nici altera; daca este
compozitie, Editura Coresi, Bucuresti, 1991, elevat, nobil, sublim, autorul va fi la fel de
p. 7. admirat în toate
2 Gheorghe Constantin Dobridor, Mic timpurile; caci numai adevarul este durabil
dictionar de termeni lingvistici, Bucuresti, si chiar vesnic. Or, un
Editura Albatros, 1980, stil frumos nu este astfel decât prin numarul
p. 113. nesfârsit de adevaruri
102 pe care le exprima.”
stilul este omul. În celebrul sau Discours sur Voltaire aprecia ca oamenii, de fapt, au cam
le style scria ca aceleasi idei.
Dar, modul de exprimare, stilul conduce la (monopolul presupune exclusivitatea):
diferente: „Stilul panaceu universal (panaceu
transforma în singulare lucrarile cele mai deriva din grecescul panakeia si care se
comune, fortifica pe cele credea odinioara ca este
slabe, da grandoare celor mai simple”. un medicament ce vindeca orice boala, deci
Claritatea este claritatea fundamentala a remediu universal).
stilului. Ea ne da Mai presupunem ca stilul pentru a fi clar
posibilitatea sa întelegem fara efort gândirea trebuie sa fie
exprimata în scris precis. Cuvântul se trage din latinul
sau oral. Iata ce a spus Quintilian despre praecidere care înseamna a
aceasta însusire a taia.
stilului, care a ramas peste veacuri: Precizia consta în renuntarea la tot felul de
„Discursul trebuie sa fie clar lungimi ale
chiar si pentru cei care asculta cu nepasare frazei; imprecizia poate însemna fie sa nu
(neglijenta). Este exprimi exact o idee, fie
necesar ca sensul cuvintelor sa se ofere sa o exprimi, dar într-o maniera incompleta,
spiritului ca si lumina ambigua sau incerta.
soarelui care loveste ochii fara ca el sa fie Lungimile frazei sunt de cele mai multe ori
privit. Nu este destul sa obositoare si
fii înteles, trebuie sa procedezi în asa fel creeaza confuzii, dar nici o exprimare
încât sa fie imposibil sa eliptica, cu zgârcenie de
nu fii înteles”(Institutia Oratoria). cuvinte nu ajuta comunicarii.
Pentru ca un discurs ori scriere sa fie clara îi Blaise Pascal (1623-1662), minte
sunt enciclopedica,
necesare: puritatea, precizia, simplitatea. matematician, fizician, scriitor, filozof, o
Puritatea consista în a folosi cuvintele care glorie a Frantei, în
apartin limbii Cugetari (Pensèes) spunea ca o prea mare
vorbite, prin opozitie cu folosirea unor lungime a frazei dupa
cuvinte din alte limbi, cum si o prea mare concizie întuneca în
neulogisme, chiar barbarisme ori cuvinte discurs. Trebuie renuntat
iesite de mult din limba, nu numai la lungimile inutile, dar si la o
îmbatrânite sau argoul. Sigur, de multe ori exagerata scurtime a ei.
esti silit sa folosesti un Sunt împrejurari în care este suficient o
103 evocare a ideii întro
neulogism pentru ca în limba proprie n-ai un maniera generala. Alteori, detaliile se impun
corespondent. Dar si tocmai pentru a se
neulogismele trebuie folosite cu masura si intra mai bine în subiect.
discernamânt. De exemplu, când în articolul sau „Trecutul
Puritatea limbii exclude folosirea si prezentul”,
pleonasmelor care sunt Nicolae Balcescu arunca o privire asupra
cea mai puternica dovada ca cel care întregului trecut (istoric)
foloseste cuvântul nu are al popoarelor si asupra dezvoltarii lor în
imaginea sensului lui adevarat. De exemplu, viitor, pâna la realizarea
monopol exclusiv
dreptatii si egalitatii, autorul se exprima Simplitatea consta în a exprima gândurile cu
printr-o lunga fraza: „Istoria eleganta, cu
omenirii nu ne înfatiseaza decât lupta gratie lejera, fara afectare, a folosi cuvintele
necontenita a dreptului în sensul lor exact, a
contra tiraniei, a unei clase dezmostenite de evita perifrazele. Termenii întrebuintati
dreptul sau în contra trebuie sa fie, naturali, fara
uzurpatorilor ei, lupta arzatoare care adesea rigiditati, fara expresii prea cautate, care
are caracterul unei întuneca sensul frazei si
razbunari, lupta fara sfârsit, caci se urmeaza înabusa gândirea ascultatorului. Inamicul
înca în timpurile de simplitatii este stilul
azi, si se va urma pâna când nu va mai fi umflat, pretios, pompos.
umbra de tiranie, pâna Armonia stilului este creata, în primul rând,
când popoarele n-or fi întregite de drepturile de un anumit
lor si egalitatea n-o ritm si o anumita cadenta echilibrata a
domni în lume”. frazei, de o muzicalitate a
Desi fraza este foarte lunga, ea este totusi ei. Toti cei care au încercat sa defineasca
deosebit de aceasta armonie si
clara prin enuntarea subiectului la începutul cadenta, s-au referit si la sunetele cuvintelor,
frazei, „istoria omenirii” agreabile, placute, la
si prin repetarea cuvântului lupta. îmbinarea lor care constituie o muzica
Cu totul altfel procedeaza Mihail pentru ureche.
Kogalniceanu în „Cuvânt Pentru Cicero, armonia decurge din acea
pentru deschiderea cursului de istorie proprietate a
nationala” când defineste limbajului de a fi ca o ceara moale (sicut
obiectul istoriei ca stiinta: „Istoria dupa mollissimam ceram)
zicerea autorilor celor mai „cuvintele care stau în fata noastra, la
vestiti este adevarata vestire si înfatisare a dispozitia noastra, noi le
întâmplarilor neamului adunam, le adaptam ca pe o ceara moale, le
104 dam figura si forma
omenesc; ea este rezultatul vârstelor si al ce ne place”(De oratore).
experientei; se poate, Influenta sunetelor armonioase asupra
dar, cu drept cuvânt, numi glasul semintiilor sufletului uman se
ce au fost si icoana explica, dupa Quintilian, prin faptul ca
vremi trecute... testamentul lasat de catre muzica este cea mai
stramosi stranepotilor, emotionala din toate artele. Ea are o mare
ca sa le slujeasca de talmacire a vremii de forta de patrundere în
fata si de povatuire a sufletul omenesc.
vremii viitoare”. Cacofoniile dauneaza foarte mult stilului;
Nu exista un alt criteriu pentru a prefera ele constau în
fraza lunga sau repetarea, din ignoranta, sau din neglijenta,
scurta, decât cuprinsul ei, felul gândirii de cele mai multe ori,
exprimate si chipul în care a unor sunete a caror apropiere suna urât,
se îmbina ideile în mintea autorului. mai ales la întâlnirea
dintre sfârsitul unui cuvânt si începutul si vioara si violoncel, inteligenta lui
celuilalt, facând câteodata patrundea sensul muzical al
pe ascultator sa se gândeasca la ceva vocalelor si energia consoanelor...”1
neplacut. 2. Stilul judiciar
De exemplu: ca cu cât mai repede, cu atât Într-un alt sens decât cel avut în vedere în
mai bine; mi-e cele ce preced,
teama ca cad etc. se vorbeste de stilul judiciar, adica de acel
Cacofonia nu trebuie confundata cu stil „necesar pentru
aliteratia, prin care se comunicarea precisa si stiintifica a legilor si
imita voit diferite zgomote din natura, de principiilor de drept”.2
exemplu: vântul viu vuia; El este utilizat, în principal, în activitatea de
sus singur susura izvorul.1 judecata de
Nici întrebuintarea excesiva a gerunziului – doua mari categorii de persoane: cei care
ducându-ma, sunt în serviciul justitiei
vazând ca, auzind ca si întelegând ca -, nu si cei care apeleaza la acesta.
este indicata, ca nici a Evident ca utilizeaza stilul judiciar:
1 Ion Coteanu, Gramatica, Stilistica, judecatorii, procurorii,
Compozitie, Editura stiintifica, Bucuresti, avocatii, consilierii juridici, notarii,
1990, p. 43. executorii judecatoresti, auxiliarii
105 justitiei, justitiabilii etc.
unor silabe dezagreabile de genul: „Stanca Orice act (înscris) necesar (sau produs al)
sta-n castan cu justitiei se
Stancu”. caracterizeaza printr-o terminologie
Armonia ar fi deci, acea calitate a stilului specifica, utilizeaza termeni si
capabila sa formulari de specialitate, cuprinde
seduca, sa captiveze pe auditori cu o constructii particulare ale frazei,
pledoarie, un discurs; ea cu premize si concluzii diferite de limbajul
înseamna muzicalitatea cuvintelor, a comun.
frazelor, a perioadelor, În afara de vocabular, caracteristic stilului
muzicalitate creata mai ales de un judiciar sunt
aranjament si o distribuire argumentarea si logica pe care trebuie sa se
proportionala a cuvintelor. bazeze. Invocarea
Stilul vorbit, a spus cineva, trebuie sa fie un dispozitiilor legale, a jurisprudentei si
cântec doctrinei raportat la cauza
supravegheat. este indispensabila.
Despre Titu Maiorescu, profesor, se spunea Cu toate acestea, este incontestabil ca exista
ca: „mai ales si un stil
de la a doua jumatate a lectiunii, glasul propriu în actele utilizate în justitie.
maestrului devenea atât de Începând cu actiunea care
muzical, încât parca îti venea sa îti clatini poarta diferite denumiri si formulari potrivit
capul, ca în tactul unei drepturilor ce se pretind,
melodii..., iar Barbu Stefanescu Delavrancea continuând cu întâmpinarea si diversele
avea o voce care era cereri ce se formuleaza
(reconventionale, accesorii etc.), cu caile de natura. Abaterea de la norma provoaca la
atac etc. si pâna la nivelul limbajului o
1 Cella Delavrancea, Scrieri, Editura tensiune, o frustrare urmata, implicit, de o
Eminescu, Bucuresti, 1982, p. 355. clarificare, de o
2 Radu Dimiu, Stilul judiciar, Institutul de restructurare a normei încalcate, proces care
Arte Grafice Vremea, Bucuresti, 1940, p. 5. se produce asupra
106 auditoriului.
hotarâre, actele oricarui proces au o Relatia aceasta biunivoca dintre norma si
cuprindere diferita, un abatere constituie
continut specific.1 figura de stil.
Totodata, fiecare profesionist al dreptului, Utilizarea tropilor are principalul avantaj ca
indiferent ca este atrage atentia
judecator sau avocat mai ales, are stilul sau asupra limbajului, predispunând la
propriu de gândire si meditatie, la descoperirea unor
exprimare în scris sau oral. sensuri noi. Spre deosebire de limbajul
3. Figurile de stil tropii2. Definitie. notional transparent,
Necesitate asemenea limbajului logic al ratiunii,
Tropii sunt transferuri analogice de sens ale limbajul figurat este opac si
cuvintelor care tocmai de aceea incitant; el stimuleaza
le confera semnificatii ce nu le sunt proprii. imaginatia, efervescenta
„Sunt mutarea iscusita ideatica si înlantuirea rationamentelor,
a unui cuvânt sau a unei expresii din caracteristice fiintei umane.
întelesul sau propriu într-un Deci, nu e vorba de o simpla ornare
alt înteles” spunea Quintilian. Figurile de (ornatus) de un adaos
stil sunt caracteristice, în artificial, ci de însasi esenta elocintei.
general, tipului de discurs denumit ornatus Figurile de stil potenteaza la maximum
(ornament), care valoarea
adauga la efectele argumentatiei forta de argumentului si întrebuintarea lor
persuasiune determinata convergenta – având ca unic
de utilizarea figurata a limbajului. În acest criteriu de selectie persuasivitatea –
caz, proprietatea unor determinata de atingerea
termeni se schimba, datorita tropilor, în telului spre care tinde discursul: convingerea
improprietate, auditoriului.
îndepartându-se de la ceea ce ar fi fost 1 Ibidem, p. 12.
expresia simpla si comuna. 2 Cuvântul trop vine de la grecescul tropos
Aceasta este nota esentiala a unei figuri de (tropus în latineste), care înseamna
stil: devierea de la schimbare, întorsatura,
norma, fiind considerata ca un „grad retoric modificare.
zero”. 107
Înca în antichitate, Teofrast definea figura Cicero gasea izvorul principal al figurilor de
de stil ca o stil într-o
schimbare a gândirii sau o expresie într-un slabiciune funciara a vorbirii, care nu poseda
fel neconform cu termeni pentru toate
obiectele si fenomenele lumii C. Figuri gramaticale (inversiunea,
înconjuratoare. „Sensul figurat al hiperbatul, anacolutul,
vorbelor – afirma marele orator – foarte pleonasmul, repetitia).
întins, s-a nascut din 5. Figurile de cuvinte
nevoie, din cauza saraciei de vorbe, iar mai Tropul principal este metafora1 - regina
târziu a devenit o neîncoronata a
placere artistica, pentru ca dupa cum haina a figurilor de stil, piesa de baza în acest subtil
fost inventata la joc de sah care este
început pentru nevoia de a înlatura frigul, iar discursul. În acelasi timp, ea este un mijloc
mai târziu a devenit de expresie universal,
un ornament demn al trupului, tot asa sensul folosit înca din textele sumeriene.
figurat a pornit de la 1 Metafora (gr.) - transfer, deplasare, de la
lipsa de vorbe, mai pe urma fu o distractie”. meta – dicolo, în afara si fera – duc.
Figurile de stil sunt atât de necesare în 108
comunicarea Figura centrala a retoricii antice a fost
umana încât, cu spiritul lui incisiv si tocmai metafora. Iata
incomparabil, Jean Jaques ce definitie îi da Aristotel în Poetica:
Rousseau observa: „Numai un geometru si „Transferul unui termen sa fie
un natâng pot sa de la gen la speta fie de la speta la gen, fie
vorbeasca fara sa foloseasca figuri de stil!” de la o speta la o alta
4. Clasificarea figurilor de stil speta fie transferul prin analogie”. Iar
Retorii antici, ca si stilisticienii moderni, au spaniolul Ortega y Gasset
încercat sa (1883-1955) spunea despre metafora ca
clasifice figurile de stil, uneori în mod „este cea mai mare
exhaustiv, cum a facut Pierre putere a omului învecinata cu vrajitoria”,
Fontanier sau mai aproape de noi Henri sau Marcel Proust:
Morier, o clasificare „singura care poate da stilului o poarta spre
generala mai simplificata, care, de altfel, eternitate”. Chiar fara
fundamenteaza si sa fim oratori au poeti, întrebuintam noi
celelalte clasificari, mai detaliate, cuprinde: însine metafore în vorbirea
A. Figuri de cuvinte (metafora, metonimia, curenta. De câte ori n-am spus despre un om
sinecdoca, siret „ce vulpoi!”, sau
catachreza, litota, hiperbola); despre o soacra „poama acra!” sau despre
B. Figuri de gândire a) figuri destinate a iubita ca e o „raza de
reda fatetele lumina”, sau o „floare” etc.
concrete ale realitatii exterioare: Metafora poate identifica doua aspecte
descrierea, portretul, comparatia, diferite ale realitatii
aluzia, alegoria, antiteza, reticenta, pe baza unei însusiri comune (de aceea a
suspensia, sentinta sau maxima; mai fost denumita si
b) figuri de pasiune: imprecatia, comparatie prescurtata), poate oferi o
apostrofa, ironia, sarcasmul, imagine, reprezentare
dubitatia, interogatia si exclamatia plastica, uneori personificata, a unei actiuni
retorica, prosopopeea; abstracte. Ea da unui
lucru numele altui lucru, poate înfatisa o sfârsit, metafora are o functie unificatoare,
idee sub semnul alteia, subliniind unitatea
ceea ce constituie o operatiune legata de dintre felurile forme ale sensibilitatii umane
însasi logica cunoasterii (optica – „cap patrat”,
si în acesta consta marea importanta a de dimensiune – „inteligenta vasta”, de
metaforei. Trebuie subliniat culoare – exista un întreg
neaparat faptul ca aceasta figura mentine limbaj emblematic al culorilor bazat pe
cele doua idei simultan unificari metaforice: albul =
valabile, referitoare la lucruri diferite, dar 109
iradiind din acelasi cuvânt inocenta, puritatea; galbenul = gelozia;
sau aceeasi expresie. Sensul metaforic violet = melancolia etc.,
rezulta din interactiunea acustica – „suflet melodios”, termica – „om
lor, din claritatea, pe un plan superior, ce rece”, organica –
apare în imaginatia „însetat de dreptate”, „foame de stiinta” etc.
auditoriului în momentul „traducerii” Reamintim caracterizarea metaforica a
sensului impropriu. Într-un fel, dramei La
putem spune ca semnificatia termenului e puissance de ténèbres, facuta de marele
pierduta si regasita avocat Delavrancea în
instantaneu, sau, cum spunea Pascal, „figura pledoaria sustinuta în procesul Caragiale –
poarta în sine o Caion: „La puissance
prezenta si o absenta”. de ténèbres! Înfioratoarea putere a
Metafora are o functie estetica, de întunecimii! Constiinte distruse,
sensibilizare, ce bigostism orb, abis al beznei! Credinta,
plasticizeaza realitatea. De altfel, în crima, cruzime, nesimtire,
antichitate e spunea: „ut lacrimi...”.
pictura poesis”. Metonimia1 este figura de stil prin care un
Aristotel spunea ca prin metafora faptul este cuvânt ce
adus în fata desemneaza o realitate A se substituie unui
ochilor, iar Cicero ca folosim metafora spre alt cuvânt desemnând
a da mai multa o realitate B, ca urmare a unui raport de
stralucire expunerii. apropiere, de coexistenta
O alta functie e aceea de a da expresie sau interdependenta care uneste pe A si B, în
anumitor atitudini fapt si în gândire.
sentimentale ale eu-lui, de exemplu Asadar, metonimia presupune înlocuirea
amenintarea. Un exemplu de unui nume cu altul cu
amenintare din Scrisoarea a III-a de Mihai care se gaseste într-o relatie logica; ea este,
Eminescu: Mircea cel de altfel, foarte
Batrân catre Baiazid: apropiata de metafora.
„Si nu voi ca sa te sperii, nici nu voi sa te- Se bazeaza cu contiguitatea dintre obiecte,
nspaimânt pe gasirea
Cum venira se facura toti o apa si-un punctelor de contact între ele.
pamânt”. Exista diferite tipuri de metonimie:
De asemenea, ea contribuie la potentarea a) metonimia de persoana – permite
impresiei si, în utilizarea numelui
artistului pentru opera: „am cumparat un parte). Acest trop se bazeaza pe conexiunea,
Grigorescu”, cititi-l pe pe integrarea unui
Cicero; învatati-l pe Quintilian etc.; element într-un ansamblu pe baza unui
b) metonimiile de timp. Ca exemplu; Te voi raport pur cantitativ; „trei
plati la seceris, sute de capete”, în loc de „trei sute de vite”
la cules, la calendele grecesti (te voi trece); exprima prin excelenta
c) al treilea tip de metonimie se sprijina pe un raport cantitativ, fara nici o preocupare
ansamblul de calificare, de
continut – continator: „beau un pahar de apreciere valorica.
apa”, „o sticla de vin”; În concluzie, la baza mecanismului de
d) metonimia de loc: „Aristotel = stagiritul” realizare a metaforei
de la Stagira, se afla un raport de asemanare, o
orasul unde s-a nascut; „Si Cotnarul în comparatie foarte îndepartata,
pahare/ca sa se toarne” între cei doi termeni nefiind necesar nici un
(Ion Pilat, În crama). punct de contingenta;
Metonimia mai poate exprima: la baza metonimiei sta raportul de
- cauza prin efect. De exemplu: „Prin pomi e contiguitate; sinecdoca se
ciripit si cânt” construieste pe un raport de cuprindere, cei
(George Cosbuc, La Pasti); „La noi sunt doi termeni se pot
cântece si flori / Si lacrimi include unul pe celalalt.
multe, multe (Octavian Goga, La noi). Exemplu: „Eu nu strivesc corola de minuni a
- efectul prin cauza. De exemplu: „Spre lumii / Eu nu
apusul de jeratic / ucid cu mintea tainele ce le-ntâlnesc / În
Cu livezi scaldate-n aur / Trece un nor calea mea / În flori, în
singuratic / alb si mare cât ochi, în buze ori morminte” (Lucian Blaga,
un taur” (George Topîrceanu, Aeroplanul). Eu nu strivesc corola de
Apusul este de jaratic minuni a lumii). Poemul lui Blaga este redus
pentru ca cerul devine rosu când apare prin sinecdoca la
soarele, deci cam de câteva elemente fundamentale: adica în
aceeasi culoare ca jaraticul, iar livezile sunt regimul vegetal(flori),
scaldate în aur ca uman (ochi, buze) si mineral (morminte).2
urmare a faptului ca frunzele îngalbenite Catahreza3 este o figura gramaticalizata,
sugereaza culoarea nemaifiind simtita
aurului.2 de vorbitori ca trop (sensul impropriu al
1 Metonymia (gr.) – meta, prefix care termenului nu mai e
exprima schimbarea si onyma – nume. sesizat): „gura vaii”, „broasca usii”,
2 Ion Coteanu, op. cit., p. 144. „piciorul scaunului”, „limba
110 clopotului”, „gura metroului”, „capul
Sinecdoca1 – figura de stil dintr-un singur podului”, „inima veacului”.
cuvânt ca si Catahreze ofera botanica populara:
metonimia, cu care este confundata uneori; „”ciubotica cucului”, „traista -
mecanismul ei: pars ciobanului etc.
pro toto, totum pro parte (o parte pentru Catahreza poate lua forma unor epitete,
întreg, un întreg pentru o comparatii,
metafore sau personificari, deoarece ea un corectiv oarecare, cum ar fi: „daca pot
poate fi socotita caz spune astfel”, „ca sa
particular al figurilor respective.4 zicem astfel”.
Litota5 este figura prin care se atenueaza 6. Figurile de gândire
semnificatia din O asemenea categorie de asemenea figuri o
calcul, cu scopul de a lasa sa se înteleaga constituie
mai mult: „nu e rau figurile destinate înfatisarii cât mai vii a
tabloul acesta”. Expresia directa e ocolita realitatii.
printr-o negatie, ceea ce Descrierea (hipotipoza) este zugravirea
constituie nota caracteristica a litotei. Un alt veridica si
exemplu: „Peste un sugestiva a unei scene, evocarea unei
ceas pagânitatea e ca pleava vânturata” ambiante, a unui moment
(Scrisoarea a III-a, Mihai bine fixat în timp si spatiu. Ea cuprinde
Eminescu). amanunte pitoresti si
Litota se apropie mai mult de sinecdoca sugestive care contribuie la constituirea
partii pentru imaginii ansamblului.
întreg.6 Frumusetea unei descrieri sta în arta alegerii
1 Synekdoca (gr.) – cuprindere, deodata. adjectivelor, în
Numita de antici pars pro tobo. varietatea epitetelor, cadenta si armonia
2 Paul Magheru, op. cit., p. 119. limbajului.
3 Katachresis (gr.) – abuz. Iata cum descrie Ion Pilat, în Fagul, un
4 Paul Magheru, op. cit., p. 98-99. copac din marginea
5 Litotes (gr.) – micime, simplicitate, padurii:
modestie. „La margine de codru, asa departe,
6 Paul Magheru, op. cit., p. 107. Ca unul care umbra si frunza nu-si împarte
111 Cu altii. Singuratic se bucura de cer
Hiperbola opusa litotei, este varietate a Si turma care suie la munte la Prier
metaforei, fiind o Si turma ce coboara când negura e joasa,
exagerare, o expresie augumentativa, cu Le duna în roata coloana maiestoasa…”.
intentia de a intensifica Aceleasi mijloace stilistice le vom gasi în
sugestivitatea: „un munte de om”, „mai alba portret; însa
ca zapada” etc. acesta are ca obiect o fiinta, careia îi sunt
O cascada de hiperbole întâlnim în poezia evidentiate însusirile
lui George fizice si morale, cu intentia de a informa
Cosbuc, Moartea lui Fulger: „Ah, mama tu, asupra ei, de a trezi
ce slaba esti / N-ai anumite sentimente legate de ea. Portretul
plâns pe vifor sa jelesti, / N-ai mâini de fier, poate fi fizic sau moral.
ca fier sa frângi, / N-ai Iata cum l-a vazut si portretizat Nicolae
mari de lacrimi, mari sa plângi / Nu esti de Iorga pe Nicolae
foc la piept sa-l strângi, Densusianu: „...S-a dus dintre noi un om
/ Sa-l încalzesti.” tacut si aspru,
Quintilian sugereaza sa folosim cu neînduplecat si fanatic, un vizionar de
moderatie hiperbola, cu gânduri mari, de fantastice
teorii îndraznete.”
Comparatia1 este cea mai simpla figura de societatea de asigurare „Dacia Româna”: „Si
stil, cu ajutorul v-ati uitat, d-le doctor,
careia se exprima un raport de asemanare cum sta scris, cu litere de aur pe un fund
între doua obiecte. (fond) negru la societatile
Structural, ea se compune din trei termeni: de asigurare, cuvântul „asigurare”? Nu
termenul care se cumva o fi scris cu doi de
1 Comparatio, comparo (lat.) – a compara, a „s”? Si în acest caz... nu care cumva...
pune alaturi, a împerechea. scrisoarea e...” În afara de
112 aluzie, în acest pasaj sunt folosite si alte
compara (comparatul), termenul cu care se figuri de stil: reticenta,
compara suspensia, interogatia retorica.
(comparantul) si însusirea, care apropie cei Alegoria2 s-ar putea explica prin cuvintele
doi termeni1 (tertium urmatoare: „în
comparations). Exemple de comparatii: alegorie, când vorbesc de un lucru, de fapt
„Pe umeri pletele-i curg râu eu vorbesc de altul!” E
Mladie ca un spic de grâu” (George Cosbuc, o figura ce se compune dintr-o mica
Numai una). naratiune; ea aduce în scena
Aluzia este figura prin care se spune un lucru personajele (fiinte umane, animale, notiuni
cu intentia de abstracte personificate)
a face sa se înteleaga altul. Cuvântul provine ale caror atribute, costumatie si gesturi, au
din verbul latin ludo, valoare de semne,
ludere – a se juca, si este format cu prefixul construiesc o lume paralela. Alegoria este o
ad (catre). Deci, metafora care se
retinem ideea de joc si, într-adevar, stilul continua de cele mai multe ori printr-o
aluziv se bazeaza pe naratiune, fabula sau alta
placerea de a atrage spiritul auditoriului într- opera literara. De obicei, metafora de la care
un joc de întelesuri si se pleaca nu e
subîntelesuri. Ea permite jocul de scena în spusa. Ea trebuie ghicita. Fabula e o alegorie
care A vorbeste lui B în pentru ca vorbind de
fata lui C, care nu pricepe nimic. Deci, lumea animalelor, autorul ne vorbeste de
pentru ca sensul sa devina lumea oamenilor.
inteligibil, trebuie sa conlucreze si auditoriul Antiteza3 stabileste un contrast între doua
(B). Aluzia este una idei, cu intentia
din cele mai bogate de care se poate folosi ca una sa fie scoasa în evidenta: „Ea un
oratorul, cu conditia s-o înger ce se roaga – El un
întrebuinteze cu inteligenta si în mod demon ce viseaza; / Ea o inima de aur – El
adecvat. un suflet opostat”
În pledoaria sustinuta în procesul (Mihai Eminescu, Înger si demon).
arhitectului Socolescu, 1 Paul Magheru, op. cit., p. 86.
Delavrancea foloseste aluzia dând de înteles 2 Àllos (gr.) – altul; agoréuo – vorbesc.
ca scrisoarea 3 Anti – contra, thetias – actiunea de apune
anonima primita de Socolescu ar fi putut fi (gr.).
scrisa chiar de 113
Reticenta1 este figura de stil prin care o - nullum crimen sine lege – nu exista
parte din ceea ce infractiune fara lege
mai e de spus ramâne nerostit, fie ca fraza a (daca nu este reglementata);
fost întrerupta brusc, - in dubio pro reo – în caz de îndoiala legea
fie ca vorbitorul îsi anunta intentia de a nu e interpreteaza
mai continua: „Eu unul în favoarea inculpaului (debitorului);
as... dar nu vreau sa spun nimic jicnitor” - sed multum non multa – ceea ce este mult
(Demostene). nu este
Ea are cauze pasionale si morale. neaparat bun;
Suspensia2. Vorbitorul îsi întrerupe enuntul - tacens non videtur consentire attamen nec
pentru a stimula negot – acela
curiozitatea auditoriului fata de ceea ce care tace nu consimte, dar nici nu
urmeaza. Se noteaza cu tagaduieste;
trei puncte, „puncte de suspensie”, care - non videtur quierrant consentire – cel care
anunta pauza în este în eroare
expunere. nu îsi poate da consimtamântul în mod
Sentinta sau maxima consta în sublinierea valabil;
ideii printr-un - res judicata non nis inter partes jus facit –
enunt concis, exprimând o reflectie profunda lucrul judecat îsi
si generalizata produce efectele numai între partile din
asupra lui. Ea are valoarea unui instrument proces;
soc „Tradutore, - accesorium sequitur principale –
traditore” (traducator, tradator). accesoriul urmeaza
Exemple de maxime: principalul;
- ad augusta per augusta – pe cai aspre catre 1 Reticentia – tacere încapatânata (lat.).
fapte 2 Suspensio – incertitudine, întrerupere
stralucitoare; (lat.).
- dura lex sed lex – legea e dura, dar e lege; 114
- nemo censetur ingnorare legem – nimeni - actor sequitur forum rei – reclamantul
nu se poate introduce cererea
apara invocând necunoasterea legii; de chemare în judecata la domiciliul
- res judicata pro veritate accipitur – lucrul pârâtului;
judecat este - mater certus est, pater incertus – mama
expresia adevarului (autoritate de lucru este certa, tatal
judecat); este incert;
- de eo quand plerumque fit – legea nu - quand ab initio nullum est, nullos producit
reglementeaza effectus – când
absolut tot, ci ceea ce se întâmpla mai des; actul este nul produce si efecte nule;
- non bis ibidem – nu poti fi judecat de doua - audiatur et altera pars – trebuie audiata si
ori pentru cealalta parte;
aceeasi fapta (sau aplica doua sanctiuni); - pereat mundus, fiat justitia – sa piara
- nulla poena sine lege – nici o pedeapsa lumea, dar sa se
fara lege; faca dreptate;
- salus rei publicae, suprema lex – salvarea I-e rusine omenirii sa va zica voua oameni!”
interesului (Mihai
general este suprema lege. Eminescu, Scrisoarea a III-a).
Uneori cu ajutorul unei maxime se poate 1 Imprecari – a dori raul (lat.).
câstiga un proces. 2 Apostrophé – întoarcere catre (gr.).
În cadrul figurilor de gândire întra si 115
figurile de pasiune, Ironia1 – prin ea se enunta o apreciere
denumite astfel deoarece sunt puternic pozitiva sau se
legate de exprimarea aduce chiar o lauda simulata, pentru a sugera
schimbarilor sufletesti ale vorbitorului. ca, de fapt, e vorba
Imprecatia1. Prin acest trop se enunta, la de o apreciere negativa sau chiar de
modul imperativ, batjocura.
dorinta pedepsirii unei persoane; uneori se „Bravo! Felicitari!” spune profesorul unui
invoca puterea elev nepregatit.
supranaturala chemând blestemul pe capul În povestea altuia a lui Anton Pann, doi
unui dusman prezent prieteni prapaditi,
sau nu. Imprecatia este o figura neagra, lihniti de foame se întâlnesc în piata si unul
expresia celor mai de jos îi spune celuilalt: „Ba te
sentimente din sufletul omului, a urii, vaz cu fata vie / Si de deochi sa nu-ti fie /
egoismului inconstient, a Esti la piele ca curcanul,
cruzimii, a spiritului de razbunare; ea are / Galben de gras ca sofranul, / Dar ce
locul sau natural în teatru manânci de ti-e bine / Si esti
si, în spectacol, în tragedie. numai os si vine?”
„Necazul tau mare sa dea voce mica, Interogatia retorica consta în adresarea unei
Sa urli, sa n-auzi, sa vezi ca ti-e frica întrebari
Iar tie, jivina, gingas gânditoare auditoriului fara a astepta un raspuns, ci
Sa-si fie sezutul cuprins de zavoare numai pentru a-i transmite
Ficatul un cui sa-si framânte acestuia o parere, sugerându-i astfel sa si-o
Urechea sa tipe si nasul sa-ti cânte, însuseasca.
Sa-ti crape maselele-n gura Prin caracterul lor deschis, întrebarile
Si dintii cu detunatura...”(Tudor Arghezii, retorice exprima
Blestem). sentimente si pasiuni puternice, cu deosebire
Apostrofa2. Figura retorica prin care indignarea, durerea,
oratorul îsi întrerupe, teama, anxietatea, îndoiala, mirarea sau
deodata, firul expunerii pentru ca, stapânit exaltarea:
de un sentiment „Ouonsque tandem abutere Catilina,
puternic, sa se adreseze unor personaje patientia nostra?
prezente sau absente, Quam diu furor iste tuus nos eludet? Quem
chiar unui lucru neînsufletit, cu o întrebare, ad finem esse
cu o exclamatie ori cu o affrenata jactabit audacia?”
afirmatie sententioasa: „Pâna când, în sfârsit Catilina, vei abuza de
„Voi sunteti urmasi ai Romei? Niste rai si rabdarea
niste fameni! noastra? Cât timp nebunia asta a ta îsi va
mai bate joc de noi?
Pâna unde se va dezlantui îndrazneala ta „În anii noua sute sapte
neînfânta?” (Cicero, Ca din senin, în marte, într-o noapte
Catilinara I). S-a ridicat spre cer din Hodivoaia
Dubitatia2 e figura prin care autorul pare sa Si din Flamânzi si Stanilesti, vapaia” (Tudor
ezite între mai Arghezii,
multe cuvinte sau mai multe sensuri pe care 1907).
le poate da unei Vapaia, subiectul propozitiei este pus la
actiuni, pentru a preveni o eventuala sfârsit în intentia ca
obiectie, dar mai ales pentru accentul sa cada pe acest cuvânt, metafora
a întari astfel adevarul celor spuse. Acest pentru rascoala din
trop creeaza impresia de 1907.
autenticitate: „Voi, senatorilor (e greu de Hiperbatul1 este întreruperea ordinii
spus, dar trebuie s-o obisnuite dintr-un grup
spun), voi, zic, ati lipsit de viata pe de cuvinte, prin introducerea în cadrul lui a
Sulpicius” (Cicero). altui cuvânt sau mai
Dubitatia se înrudeste cu reticenta, cu multe. El este o inversiune brusca în ordinea
suspensia. naturala a vorbirii
7. Figurile gramaticale pentru a produce o surpriza gramaticala.
Sunt modificari, nerespectari ale regulilor „Dându-si trestia-ntr-o parte
obisnuite, Sta copila lin plecata,
gramaticale, ce stau la baza combinarii Trandafiri arunca rosii
cuvintelor în propozitii si a Peste unda fermecata
propozitiilor în fraze (admise în vorbirea Ca sa iasa chipu-n fata,
curenta). Printre cele mai Trandafirii arunca tineri
importante figuri de stil din aceasta Caci vrajiti sunt trandafirii
categorie se afla: inversiunea, De-un cuvânt al sfintei Vineri” (Mihai
hiperbatul, anacolutul, pleonasmul, repetitia. Eminescu, Craiasa din
Toate privesc sintaxa limbii, sunt figuri ale Povesti).
constructiei Anacolutul e o constructie sintactica ce ia
gramaticale. nastere prin
Inversiunea este rasturnarea ordinii normale întreruperea si modificarea altei constructii,
a cuvintelor, o ceea ce determina o
abatere de la topica propozitiei sau a frazei. neconcordanta între perceptia psihologica si
Schimbarea topicii se gramaticala a
1 Eironeia – disimulare fina, zeflemea (gr.). sensului: „Pietrisul rosu, boabe, al gradinii /
2 Dubitatis – îndoiala (lat.). Îi sunt batuti si risipiti,
116 ciorchinii” (Tudor Arghezii).
întâlneste frecvent în limbajul poetic, fiind o Importanta sa consta în unificarea, e drept
urmare a necesitatii de fortata
exprimare cât mai concisa, expresiva, fara gramatical, a subiectului logic cu subiectul
multe elemente de gramatical ceea ce
relatie; nefiind rigida, topica se poate poate avea un impact asupra auditoriului,
modifica pentru a scote în lasându-l sa înteleaga
evidenta un termen sugestiv:
faptul ca în fata importantei cauzei ne putem „Suna dealul, valea suna
permite chiar o Sta vazduhul sa se sparga
eludare a unei reguli gramaticale: De talangi nenumarate,
„Mosneagul, când a vazut-o, sau Ce izbesc în balta larga,
umplut ochii de lacrimi” (Ion Creanga). Caci coboara de la munte
Pleonasmul presupune o exprimare în care Oile-si curg puhoi,
se utilizeaza Ca un greu potop de ceata
cuvinte, expresii sinonime cu scopul de a Înainte si-napoi” (St.O. Iosif, Icoane din
convinge în mod direct Carpati).
auditoriului. Desigur, în unele cazuri el se Vazduhul este o metafora pentru aerul
datoreaza ignorantei. De încarcat de sunetele
exemplu, împaratul Iulian a spus cândva: de talanga; balta larga în care izbesc
Pleonasmul este permis talangile, metonimie pentru
1 Hyperbaton – depasire, adaos, trecere cer; oile care curg puhoi reprezinta o
dincolo de enunt (gr.). comparatie din care lipseste
117 specificarea; potopul de ceata este o
în situatiile în care dorim sa accentuam hiperbola.
ideea exprimata, cum În concluzie, figurile de stil dau forta
procedeaza poetul în cunoscutele versuri ale exprimarii,
lui Vasile Alexandri: impresioneaza, au puterea de a se imprima
„Eu ti-s frate, tu-mi esti frate, mai usor si direct în
În noi doi un suflet bate”. mintile si inimile ascultatorilor.
Repetitia este un pas mai departe în aceasta Întrebuintarea lor de catre orator trebuie sa
directie, a întruneasca mai
insistentei; ea presupune utilizarea succesiva multe conditii: sa porneasca de la o gândire
a aceluiasi cuvânt riguroasa, termenii
sau grup de cuvinte într-o comunicare, în alesi sa fie proprii si corect folosisi din punct
scopul sublinierii ideii: de vedere gramatical,
„Din haos Doamne am aparut sa realizeze o anumita convergenta pentru
Si m-as întoarce în haos obtinerea persuasiunii.
Si din repaus m-am nascut 118
Mi-e sete de repaus” (Mihai Eminescu, CAPITOLUL VII
Luceafarul). DISCURSUL
„Ziua ninge, noaptea ninge, dimineata ninge 1. Aspecte introductive
iara” (Vasile Discursul reprezinta obiectul retoricii, partea
Alexandri). cea mai
Staruind asupra aceluiasi cuvânt în ipostaze importanta a acesteia. Deci, el trebuie
diferite, studiat, cercetat, aflata
valentele sale sunt puse si mai bine în metodologia elaborarii si sustinerii lui.
evidenta. Chiar daca exista mai multe tipuri de discurs
Asa cum rezulta si din exemplele de mai (judiciar,
sus, de multe ori politic, parlamentar, didactic, de ceremonial
mai multe figuri de stil se gasesc strâns etc.) si stilul autorilor
asociate, de exemplu:
diferit, totusi exista anumite reguli ce trebuie Înca din start trebuie sa stabilim ca aceasta
respectate cu ocazia diviziune a
pregatirii si expunerii unui discurs. materialului discursiv nu este imuabila si
La cele mai importante dintre aceste nici macar nu e necesara
elemente ne vom în toate situatiile.
referi în cele ce urmeaza. Anticii stabilisera doua tipuri de exordiu:
119 „principium”
2. Structura discursului.1 (debutul direct, începutul) si insinuatio (pe
Oricare va fi tema discursului, de obicei ocolite, cum am spune,
oratorul începe în mod popular).
printr-o introducere, menita sa-i pregateasca Principium înseamna declararea deschisa a
pe ascultatori în telului pentru
spiritul propriilor opinii, apoi el face care oratorul ia cuvântul.
cunoscut subiectul discursului, Insinuatio presupune o digresiune, având în
expunând faptele care au contingenta cu vedere
acesta, prezinta inaderenta auditoriului la specificul cauzei.
argumentele adecvate care sustin propria Introducerea trebuie sa fie adecvata
opinie si pe cele care continutului si sa fie
combat parerea adversarului; daca se naturala, de aceea redactarea ei se face dupa
impune si mai este timp, el ce a fost elaborat
face apel la sentimentele auditorului. planul discursului si am meditat asupra
Dupa ce epuizeaza toate problemele, încheie materialului, asa cum
printr-o proceda Cicero.
peroratie, o concluzie rezumativa cu În felul acesta subiectul însusi ne va sugera
implicatii afective. cum sa
În raport cu aceste obiective pe care le începem discursul. O atentie deosebita
urmareste discursul trebuie acordata înca din
în mod succesiv, retorii au sistematizat aceasta faza unei exprimari foarte corecte,
elaborarea sa pe auditoriul fiind mai
urmatoarele segmente: înclinat ca oricând spre critica în acest prim
- exordiu (lat. exordium, grec. proemion) moment al contactului
- naratiune (lat. narratio, grec. diegesis) cu discursul.
- argumentare (lat. argumentatio, grec. 1 Sanda Ghimpu, Alexandru Ticlea, Cornel
pistis) Bistriceanu, Introducere în retorica,
- peroratie (lat. peroratio, grec.epilogos). Bucuresti, 2002, p. 83-
Între naratiune si argumentare poate aparea, 90.
asa cum 120
recomanda si Quintilian, enuntarea Oratorul nu trebuie, din aceeasi cauza, sa
problemei (prositio) facuta în faca uz de prea
ton cu intentiile oratorului si diviziunea multe mijloace stilistice, ele iesind usor în
(partitio) adica „enumerarea evidenta, ostentativ s-ar
logica a chestiunilor de dezbatut propuse de putea crede, ceea ce determina o diminuare a
noi, de adversar sau persuasivitatii pe
de amândoi”. parcurs.
Modestia, în schimb, poate si chiar este Nu poti sa te adresezi unui auditoriu ostil
indicat sa fie pretinzând ca ai succes.
scoasa în evidenta, in mod direct, ca de altfel Pentru aceasta, oratorul va trebui sa extraga
pe tot parcursul ideile
discursului, ea trebuie sa se faca remarcata introducerii din specificul cauzei (care poate
în priviri, în gesturi, în fi prezentata ca o
tonul vocii. preocupare nesolutionata a auditoriului), din
Exordiul nu trebuie sa promita mult, sa se propria sa situatie ori
angajeze prea a clientului sau, opunând-o în acest fel
rapid în tratarea materiei pentru ca oratorul situatiei adversarului.
va avea nevoie ulterior În orice caz, exordiul poate fi si vehiculul
sa-si desfasoare întreaga forta persuasiva, modestiei
gradual, într-un oratorului, al sinceritatii acestuia, pentru ca
crescendo savant dozat, pe masura ce numai astfel între
avanseaza discursul. locuitor si destinatar se va crea un fluid de
Oratorul, asa cum afirma Hugues Blair1, un simpatie favorabil
magistru de comunicarii.
necontestat pentru secolele mai apropiate de Daca nu întruneste aceste cerinte, exordiul
noi, poate omite poate lipsi;
exordiul si sa intre direct în dezbaterea Demostene spunea câteva fraze în
cauzei, asa cum vom introducere, pentru ca era sigur
vedea ca procedeaza Cicero în Catilinara I; de dreptatea punctului de vedere sustinut cu
apoi sunt cazuri când sinceritatea sa, pe
situatia la care se refera discursul, fiind care a platit-o cu viata.
cunoscuta, nu mai este 1 Hugues Blair, Cours de rhétorique, Paris,
necesara o narare a faptelor. Toate acestea se Imprimerie D’Auguste Delain, 1821, Tome
refera la orientarea II, p. 131.
si la aplicatia oratorului vizavi de cauza. 121
Asadar, exordiul, introducerea. De aceea tonul ales la început, maniera
Ce se poate spune în aceasta faza incipienta stilistica trebuie sa
a discursului, permita aceasta evolutie ulterioara, aceasta
care sa puna auditoriul într-o dispozitie progresie. De obicei,
favorabila oratorului? introducerea e facuta pe un ton calm, iar
Daca îi invocam pe magistrii antici, pe emotia se naste în raport
Cicero si Quintilian, eu prezentarea faptelor.
ei ne vor raspunde: Însa exista si cazuri când prezenta unui
„Reddere auditores benevolos, atentos, adversar, a unui
dociles”. obiect purtator de semnificatie, îl face pe
Este un lucru stabilit, dar pâna la realizare, orator sa izbucneasca
va trebui sa chiar din introducere, ceea ce a facut ca
meditam mai mult asupra lui. exordiul sa primeasca
În primul rând exordiul înseamna captatio denumirea de „exordium ex abrupto”.
benevolentiae. Aparitia lui Catilina, seful conjuratiei, în
senat, l-a
determinat pe Cicero, consul în acel an, sa-si ca planurile tale sunt descoperite? Nu vezi
înceapa în acest ca e îngradita
mod discursul: conspiratia ta, deoarece o cunosc toti? Cine
„Quousque tandem abutere, Catilina dintre noi crezi tu ca
patientia nostra? nu stie ce-ai facut noaptea trecuta, ce-ai
Quamdiu etiam furor iste tuus nos eludet? facut ieri noapte, unde ai
Quem ad finem sese fost, pe cine ai strâns în sedinta, ce hotarâre
effrenata jactabit audacia? ai luat?
Nihilne te nocturnum praesidium Palatii, O timpuri! O moravuri! Senatul îsi da seama
nihil urbis vigilae, de acestea,
nihil timor popului, nihil concursus consulul le vede si el (Catilina) totusi
bonorum omnium, nihil hic traieste. Traieste? Ba mai
munitissimus habendi senatus locus, nihil mult înca, vine chiar în senat, ia parte la
horum ora vultusque discutia publica, noteaza
moverunt? Patere tua consilia non sentis? 1 M. Tullis Ciceronis, In L. Catilinn,
Constrictam jam horum orationes quatuor, Libraire Hachette, Paris,
omnium scientia teneri conjurationem tuam p. 95-96.
non vides? Quid 122
proxima, quid superiore nocte egeris, ubi si înseamna din ochi când îi e rândul
fueris, quos fiecaruia dintre noi sa fie
convocaveris, quid consilii ceperis, quem ucis”)1.
nostrum ignorare Efectul a fost fulgerator, el s-a bazat pe
arbitraris? surpriza; toti
O tempora! O mores! Senatus haec senatorii din preajma lui Catilina s-au
intellegit, consul videt: îndepartat de acesta.
hic tamen vivit. Vivit? Immo vero, etiam in O observatie importanta legata de exordiu
senatum venit, fit publici este aceea
consilii particeps, notat et designat oculis referitoare la rolul sau de poarta deschisa
ad caedem catre sentimentele pe
unumquemque nostrum”.1 care oratorul îsi propune sa le trezeasca
(„Pâna când, în sfârsit, Catilina, vei abuza de ulterior, prin desfasurarea
rabdarea discursului; de acum trebuie sa cream
noastra? Cât timp aceasta furie a ta îsi va premisele favorabile în
bate joc de noi? Pâna spiritele ascultatorilor si sa se simta deja
unde se va arunca îndrazneala ta încotro bate vântul
neînfrânata? Oare întru nimic nu elocintei oratorului.
te-au facut sa tresari: nici garda de noapte de O trasatura de baza a artei acestuia va fi data
la Palatin, nici de modul în
strajile orasului, nici spaima poporului, nici care stie sa faca auzite notele dominante ale
adunarile tacute ale tonului sau, fara sa
oamenilor cumsecade, nici acest foarte anticipeze totusi, asupra restului discursului,
aparat loc unde se tine încercând sa trateze
sedinta senatului, nici fata si nici privirile vreuna din partile importante. Daca va avea
acestor senatori? Nu simti aceasta idee
neinspirata, reluând a doua oara o problema Ordinea lor e cea naturala, de la simplu la
esentiala, va pierde complicat.
un alt atu de baza, noutatea faptului Urmatorul segment al discursului îl
respectiv. formeaza naratiunea, o
Ca lungime introducerea trebuie sa fie expunere a faptelor ce serveste la
proportionala cu comunicarea unor date
întinderea discursului; nu cladim o poarta privitoare la cauza sau la subiectul tratat.
monumentala la o 1 Traducere D. Craciun si R. Albala, în
constructie mica. Însa lucrul cel mai Proza latina, Editura tineretului, Bucuresti,
important pe care trebuie sa-l 1964, p. 46-47.
avem în vedere în aceasta faza este acela de 2 Hugues Blair, op. cit., p. 145 si urm.
a nu utiliza un 123
exordiu din care adversarul poate obtine În pledoarie, naratiunea este adesea o parte
avantaje. Este un foarte
inconvenient la care se expun cei ce importanta a discursului si solicita o atentie
utilizeaza în introducere locuri speciala.
comune, maxime, idei generale pe care, cu o Pe lânga faptul ca nu e întotdeauna usor sa
mica schimbare de povestesti bine
sens sau o interpretare contrara, adversarul si cu talent, discursul judiciar presupune o
le poate folosi dificultate în plus, pentru
împotriva noastra, ceea ce constituie un ca avocatul trebuie sa spuna numai adevarul
punct câstigat pentru si sa evite tot ceea
argumentare, iar asupra auditoriului produce ce ar putea dauna cauzei. Faptele narate de
impresie, pentru ca el trebuie sa-i
discursul adversarului pare iesit din cursul serveasca drept baza pentru toate
dezbaterii, de vreme ce rationamentele sale ulterioare.
face referire la ceea ce a spus celalalt. Sa scoti în evidenta circumstantele
Anumiti autori prevad între exordiu si favorabile si sa
naratiune enuntarea estompezi pe cele dezavantajoase cere multa
subiectului si diviziunea acestuia pe puncte pricepere si
(propositio si partitio)2. inteligenta. Dar, daca se simte mestesugul,
Quintilian e de parere ca anuntând cauza e compromisa,
principalele puncte pe fiindca apare neîncrederea în buna credinta a
care le vom trata, se faciliteaza sarcina oratorului.
auditoriului. Calitatile principale pe care trebuie sa le
În functie de complexitatea subiectului tratat aiba o buna
enuntarea naratiune sunt: claritatea, probabilitatea,
subiectului si a planului poate fi folosita, cu concizia („brevis, aperta,
conditia ca punctele si probabilis”).
subpunctele sa nu fie în numar prea mare (3- Un singur fapt, o singura circumstanta
5), iar continutul ramase obscure si,
acestora sa fie distinct, exprimat concis si prin urmare, nelamurite pentru judecator,
limpede. sunt suficiente ca sa
distruga efectul tuturor rationamentelor Milo arunca mantaua si se apara în fata
avocatului. atacatorilor, care îl
De aceea, e necesara o atentie sporita la înconjoara. In fine, Cicero încheie, fara sa
precizarea spuna direct ca oamenii
numelor, a datelor, locurilor si a tuturor lui Milo îl ucid pe Claudius, ci adaugând ca
celorlalte împrejurari în în „tumultul luptei,
care s-au petrecut faptele evocate. 124
Pentru a avea un caracter probabil, sclavii lui Milo au facut ceea ce ar fi voit
verosimil, în naratiune fiecare sa faca propriii sai
trebuie descrise caracterele persoanelor sclavi într-o situatie similara”.
amintite, aratând ca Argumentarea urmeaza întotdeauna dupa
actiunile acestora constituie consecinte ale naratiune, ea
unor cauze naturale, fiind momentul dovedirii si al respingerii,1
pentru a avea credibilitate. când este desfasurat
Una dintre cele mai concise naratiuni, întregul arsenal de probe materiale si de
deosebit de argumente propriu-zise.
expresiva, este realizata de Cicero în Este o parte foarte importanta a discursului
discursul „Pro Milone”. pentru ca telul principal
„Cât despre Milo, dupa ce a ramas în senat al celui care vorbeste este de a dovedi
în ziua aceea auditoriului ca un lucru este
pâna la ridicarea sedintei, s-a dus acasa, si-a adevarat, just sau bun si de a determina
schimbat adeziunea acestuia.
încaltamintea si vesmântul, a zabovit putin În legatura cu argumentele, trebuie avute în
asa cum se întâmpla de vedere trei
obicei, pâna i s-a îmbracat sotia; el pleaca, în aspecte: gasirea - inventarea lor (inventio) -
sfârsit, la o ora când dispunerea si modul
Claudius ar fi putut cu siguranta sa se fi de exprimare, de prezentare, gratie caruia sa
întors la Roma, daca ar fi capete mai multa
trebuie sa se duca acolo chiar în acea zi. El îl forta.
întâlneste pe Gasirea lor e punctul esential, baza
Claudius, echipat usor, calare, fara bagaje, argumentarii.
fara grecii din suita sa, Argumentele trebuie extrase din fondul
fara sotia pe care o lua aproape întotdeauna cauzei, nu din
cu el; în timp ce acela retetare de locuri comune (topici) cu toate ca
care e acuzat ca i-a întins lui Claudius o e bine sa fim
capcana, ca ar fi facut informati si asupra acestora. Atunci când e
aceasta calatorie cu scopul de a-l asasina, era vorba de compunerea
cu sotia în trasura, unui discurs destinat sa-l convinga pe
acoperit cu mantaua, ducând cu sine mult judecator ori sa produca
bagaj si având o suita efect asupra unei adunari, e bine sa lasam la
numeroasa, compusa din femei si copii.” o parte locurile
Oratorul continua, descriind întâlnirea: comune si sa ne dedicam în întregime
sclavii lui Claudius îi meditatiei asupra
ataca pe cei ai lui Milo si îl ucid pe vizitiu. subiectului.
Sfaturile utile în legatura cu argumentele se în situatia ascultatorilor si sa vada ce efect ar
refera la avea asupra lui cele
dispunerea si desfasurarea acestora în pe care vrea sa le transmita acestora, fiindca
discurs. nu trebuie sa credem
Prezentarea argumentelor poate fi facuta ca oamenii pot fi convinsi numai prin simple
analitic sau cuvinte sau prin
sintetic. În primul caz, oratorul nu divulga mijloace pur retorice. Argumentarea este
telul spre care tinde si-i baza discursului. Ca sa
conduce pe ascultatori pas cu pas catre aiba rasunet în constiinta destinatarului,
concluzia dorita, mergând trebuie respectate câteva
de la un adevar clarificat la altul, pâna ce reguli, dintre care prima este aceea de a nu
devine evident ca amesteca argumente
aceasta concluzie este consecinta alteia care au origine diferita.
asupra careia s-a Orice argument e destinat sa dovedeasca
convenit. unul din aceste
Este metoda lui Socrate, care avea grija sa se trei puncte: ca lucrul despre care se vorbeste
sprijine de este adevarat sau
fiecare data pe acordul anterior al este moralmente just si convenabil sau pâna
interlocutorului pentru a împinge la urma e bun si
argumentarea mai departe. folositor.
„Rationamentul înainteaza, în acest caz, pas Asadar, adevarul, datoria si interesul - trei
cu pas si mari probleme
fiecare pas trebuie probat si confirmat prin general umane, iar argumentele referitoare la
acordul interlocutorului. ele au fiecare
Nu se trece de la o teza la urmatoarea decât specificul lor, pe care trebuie sa si-l pastreze
atunci când distinct în
adeziunea ascultatorului garanteaza adevarul argumentare.
fiecarei verigi a A doua regula se refera la prezentarea
argumentarii”2. gradata, „ut
Maniera sintetica de argumentare, des augeatur semper et increscat oratio”, „în
întâlnita, porneste asa fel încât discursul sa
de la enuntarea tezei ce trebuie dovedita, creasca si sa se înalte mereu”, cum spuneau
apoi urmeaza succesiv latinii.
diferite tipuri de argumente pâna când Putem risca un debut cu argumente mai
auditoriul va fi complet slabe, pentru a ne
convins de ceea ce sustine oratorul. ridica treptat si a dezvolta spre final întreaga
1 A se vedea si Gheorghe Mihai, op. cit., p. forta a celor mai
202-277. solide, mai puternice.
2 Vasile Florescu, Retorica si metodica, Însa, uneori, neavând la îndemâna prea
Editura Academiei, Bucuresti, 1973, p. 47. multe argumente,
125 e preferabil sa-l prezentam mai întâi pe cel
Ca sa atinga acest punct, vorbitorul trebuie de necombatut pentru
sa se transpuna a impresiona auditoriul. Cele mai slabe vor
putea fi grupate si
prezentate succint. Aceasta parte patetica nu poate lipsi dintr-un
În al treilea rând, daca avem argumente discurs,
puternice si oricare ar fi locul ei. Ca sa obtinem
concludente, ele trebuie prezentate separat, adeziunea, trebuie sa vorbim
în mod distinct, sentimentelor auditoriului si sa le punem în
insistând asupra fiecaruia în parte pentru a-i miscare, deoarece
releva întreaga afectele sunt marile resorturi ale actiunilor
semnificatie. umane. Locul cel mai
În sfârsit, este recomandabil sa nu lungim adecvat spre a ne adresa sentimentelor
prea mult auditoriului este peroratia;
argumentarea si nici sa multiplicam la oratorul trebuie sa izbeasca imaginatia
nesfârsit numarul ascultatorilor atunci când
argumentelor noastre; într-un asemenea caz, se asteapta mai putin, transmitându-le
am trezi suspiciuni propria lui emotie prin
fata de cele aflate în discutie, slabind cuvinte simple si lipsite de afectare, fara
încrederea auditoriului. efecte cautate. În
În cadrul argumentarii, atunci când e cazul, asemenea situatie trebuie sa ne abtinem de la
trebuie facut loc consideratii
unui moment aparte, acela al respingerii generale, de la comparatii care întrerup
argumentelor fluxul emotional.
adversarului. De asemenea, nu trebuie prelungit acest
Într-o asemenea situatie, ordinea prezentarii moment: emotiile
va fi prea vii nu au durata mare, spunea
urmatoarea: 1) propriile argumente; 2) Quintilian.
respingerea Peroratia include ceea ce serveste drept baza
contraargumentelor; 3) reluarea discursului,
argumentarii sub o forma noua. teza este acum o concluzie si aici nu trebuie
Ultima parte a oricarui discurs este în nici un caz introdus
peroratia, epilogul, care un subiect nou, care sa distraga atentia de la
poate fi destul de extinsa în mai multe parti tema principala,
(amplificare, apel la tratata pe parcurs.
afectivitate, recapitulatie). „Finis coronat opus”, „finalul desavârseste
126 lucrarea”, spune
Peroratia este segmentul în care pateticul se un dicton latin, pe care trebuie sa-l luam în
îmbina cu considerare atunci
argumentarea, momentul specific retoricii, când ne hotarâm sa încheiem un discurs.
prin excelenta. 3. Metodologia de redactare si pregatire a
În discursul judiciar se prevede si o discursului1
digresiune, de obicei În functie de stilul oratorului, subiectul unui
plasata între argumentare si peroratie, care discurs poate fi
poate fi o povestire, o gândit dinainte, meditat în timpul redactarii
meditatie, prosopopee care dau valente noi sale sau chiar în timpul
argumentarii gratie rostirii, daca oratorul are o mare capacitate
emotiilor suscitate. de a improviza.
La fel de bine discursul poate fi redactat si te voi mai sfatui sa studiezi modelul vietii si
pe parcursul al moravurilor ca un
documentarii asupra cauzei. Însa indiferent observator priceput si sa scoti din ele icoane
de subiectul tratat, este vii”.1
necesar sa se faca urmatoarele trei operatii: Daca reflectam asupra compozitiei, asupra
- sa identificam ce avem de spus (sau de elaborarii
scris) - discursului, actul meditarii are în vedere
inventiunea; forma acestuia.
- sa punem într-o anumita ordine ideile Atunci când oratorul mediteaza cu voce tare
gasite - sau în timp ce
dispozitiunea; redacteaza discursul, nu e necesar sa dea
- sa selectam cei mai potriviti termeni pentru reflectiilor sale o forma
a exprima definitiva, meditatia trebuind sa se produca
aceste idei - elocutiunea. asupra fondului mai
1 Sanda Ghimpu, Alexandru Ticlea, Cornel întâi si abia apoi asupra formei. Înainte de a
Bistriceanu, op. cit., p. 90-95. sti cum va arata
127 discursul, trebuie sa stim ce va contine el.
Fiecare orator îsi alege modalitatea de lucru Oratorul trebuie sa scrie totul dintr-o data,
în raport cu rapid, mergând
puterea sa de memorare (daca retine mai pâna la capatul rationamentelor sale, fara sa
usor cuvântul rostit, pe se întrerupa pentru a
cel gândit sau pe cel scris). reciti ce a scris. Aceasta modalitate de
Desigur ca meditarea subiectului este facuta redactare ofera doua
cu scopul de a avantaje: subiectul este tratat în ansamblul
furniza materiale pentru memorie. Daca sau, în aspectele sale
meditam pentru a lua o generale si în acelasi timp efortul oratorului
decizie, actul meditarii va avea ca obiectiv îl anticipeaza pe acela
sensul discursului. pe care va fi nevoit sa-l faca în momentul
Sfaturile date de Horatiu sunt valabile ad rostirii discursului. Atunci
vitam, aeternam: el va trebui sa trateze subiectul dintr-o data,
„Dreapta judecata e principiul si izvorul în flux continuu, în
artei scrisului: cartile ce întregul sau.
cuprind filozofia lui Socrate te vor lumina în Dupa aceasta prima redactare a materialului,
privinta fondului; de se poate
îndata ce le vei stapâni, cuvintele îti vor veni interveni asupra textului, la o noua lectura,
de la sine. Cine stie decupând, retusând,
ce se cuvine patriei si ce prietenilor, ce reluând fiecare punct si dezvoltându-l etc.
anume dragostei de tata, În aceasta etapa a redactari, cu cât simtul
cum trebuie sa-ti iubesti fratele si oaspetele, autocritic va fi
care e datoria mai ascutit si judecata mai obiectiva, cu atât
senatorului, a judecatorului, care e rolul rezultatul efortului
generalului la razboi, - depus va fi mai eficient.
acela va da, negresit, fiecarui erou caracterul Aceste observatii referitoare la meditatia
ce i se potriveste. Eu scrisa se aplica si
meditatiei cu voce tare (înregistrare audio- publicului, atunci trebuie sa actionam ca în
video). realitate, sa nu
1 Horatiu, Ode si epode, Satire si Epistole, abandonam finalizarea unei amplificari
traducere de Eugen Lovinescu, Editura pentru a începe alta, sa
Ancora, Bucuresti, terminam frazele începute si sa nu lasam
„Arta poetica”, p. 212. argumentele doar
128 schitate.
Discursul trebuie rostit în întregime, iar nu Aceste conditii sunt necesare nu numai
pe fragmente, pentru ca gândirea
înainte de a fi sustinut, pe un ton cât se poate capata claritate daca rationamentele sunt
de natural si cât mai duse pâna la capat, dar
aproape de atmosfera reala, pentru a fi si pentru ca fiecare din partile acestor
retinut cu usurinta. rationamente câstiga o
Un discurs este o opera în sine, care se valoare individuala.
asambleaza din Printr-un efort de memorie putem enumera
exordiu, naratiune, argumentare si peroratie. succint partile
Oratorul trebuie sa se succesive ale unui rationament, dar memoria
hotarasca dinainte daca va redacta întregul poate sa fie infidela
discurs si în acest caz tocmai în momentul sustinerii pledoariei,
va trebui sa-l mediteze si sa-l proiecteze în atunci când i se cere sa
mintea sa, în întregime redea aceste parti cu pauze între ele.
- sau daca va trasa numai liniile generale, iar Multe lacune ale memoriei îsi au sursa
atunci se va limita tocmai în ignorarea
strict la aceste linii, ca la o schema. acestei observatii. Este necesara repetarea
Cugetând asupra formei, e necesar sa avem discursului în fata
idei clare, oglinzii sau nu? Acest lucru îl priveste pe
precise, iar forma va fi repede gasita, caci fiecare. Oratorul nu e
asa cum spunea chemat sa dea nimanui socoteala pentru
Boileau,1 ceea ce este bine conceput se metodele si procedeele
enunta cât se poate de de pregatire a unui discurs. El trebuie sa
clar si cuvintele vin cu usurinta ca sa-ti creeze o opera, iar modul
exprime gândurile. în care o face îl priveste numai pe el.
Aceeasi observatie este valabila si atunci De aceea, putem râde de mimica oratorului
când vrem sa când nu e în
facem o figura de stil, sa utilizam o imagine fata publicului, dar, daca e ceva de corijat, e
poetica: daca stii exact bine sa nu ignoram
ce anume vrei sa exprimi, daca îti este clara aceasta posibilitate si s-o facem înainte de a
finalitatea intentiei râde publicul cu
tale, vei ajunge usor la imaginea care sa adevarat.
redea ideea respectiva! 1 Nicolas Boileanu – Despréaux (1636 –
Rostirea prealabila poate fi mai moderata, 1711), poet si critic literar francez. A scris
dictia mai putini staire si epistole în
accentuata si taria vocii redusa. Însa daca versuri. Opera sa principala este tratatul în
presupunem prezenta versuri „Arta poetica” (1648).
129 gândirea si vorbirea. Dar, cultura lor, munca
A reusi este un lucru, iar modul în care lor le permite usurinta
ajungem la reusita exprimarii.
este altceva; în retorica primul lucru este Marii oratori, ramâneau ore în sir în fata
mult mai important decât unei coli de hârtie,
al doilea. visând sau scriind, înainte de a trece la
Pregatirea discursului din punct de vedere rostirea celebrelor lor
formal este o tirade oratorice.
chestiune esentiala. Memoria este implicata în actul oratoric în
Nu exista o regula absoluta care sa ne ajute trei directii:
sa dam forma exista o memorie a ceea ce a fost gândit, o
adecvata unui discurs si oricare orator va memorie a ceea ce a
ajunge la ea în functie de fost rostit si o memorie a ceea ce a fost scris.
calitatile si înclinatiile sale. Exista oratori care pot sa regândeasca, în
Totusi, un lucru de care nici un orator nu mod voluntar, ce
poate face si-au imaginat odata; asadar pot sa
abstractie este acela ca trebuie sa fie precis regaseasca urmele lasate de
ce anume vrea sa propria lor gândire.
spuna, chiar daca nu stie cum o va face. Unui astfel de orator îi este suficienta
Orice om poate vorbi, dar concentrarea asupra
asta nu înseamna ca e orator. Chiar oratorii subiectului; el nu mai are nevoie sa
cu simt al improvizatiei pregateasca discursul pe
exceptional trebuie sa se lamureasca în hârtie.
prealabil asupra celor ce Dimpotriva, alti oratori au memoria
vor fi rostite, chiar si cu putin timp înainte, cuvintelor rostite, asa
altminteri oricât de buni încât ei trebuie sa-si pregateasca discursul
ar fi, efortul de intuitie si de adaptare la fie perorând, solitari, fie
public este infinit mai mare vorbind în fata prietenilor sau a familiei.
decât acela de pregatire, facut anterior. Exista, în fine, oratori cu memorie vizuala
Sa nu credem niciodata, atunci când vedem pentru care
la tribuna conteaza forma scrisa a cuvintelor, foaia de
oameni ce par nascuti oratori, ca ei vorbesc hârtie pe care au fost
din inspiratia 130
momentului. Nu, ei au muncit, s-au pregatit, scrise, asezarea în pagina, toate acestea
într-o maniera proprie. revenind în memorie în
Înselati de facilitatea exprimarii lor, unii momentul rostirii discursului.
ascultatori ar putea În orice caz, exista o conditie care se impune
crede ca ei vorbesc tot asa de usor precum oricarui
cânta privighetoarea, orator; indiferent de procedeul utilizat în
de la sine sau asa cum respira. Într-un sens, pregatirea unui discurs,
e adevarat. Reflexele oratorul trebuie sa se bazeze pe redactarea
lor mentale au aceasta caracteristica, de a se lui în scris si aceasta,
manifesta simultan, în primul rând, pentru a-si perfectiona stilul.
Prin scris, el introduce în cuvântarea sa mod mai flexibil, adaugându-le ornamente
ordine, claritate si stilistice (ad libitum).
logica. Silogismul - argument compus din trei
De asemenea, redactarea scrisa a discursului propozitii, dintre care
are ca efect a treia (concluzia) este dedusa din prima (M
evitarea repetitiilor de cuvinte, a - premisa majora) prin
impuritatilor de limbaj, în concluzie intermediul celei de-a doua (m - premisa
o conciziune mai mare a stilului, calitate minora):
necesara într-o lume „Toti oamenii sunt muritori (M).
grabita. Or, Socrate este om (m).
Deci, în cazul în care elaborarea în scris a Deci, Socrate este muritor” (concluzia).
unui discurs se Entimema- silogism incomplet si mai rapid,
face în vederea rostirii lui si nu pentru în care una
lectura, am mentionat deja, dintre premise este subînteleasa:
e necesar sa scriem asa cum vorbim, dupa „Curajul, fiind o virtute, merita elogiat”.
care sa recitim textul. (M se subîntelege: orice virtute merita
În acest mod se pot urmari meandrele elogiata).
gândirii, neîmplinirile Dilema - argument prezentând spre alegere
exprimarii - repetitii, idei neterminate, adversarului
aproximari, contradictii etc. doua propozitii, dintre care una este în mod
Desigur, recitirea si redactarea ulterioara pot necesar adevarata
parea penibile daca cealalta e falsa si din care se trag fie
si descurajante pentru orator. În fond, se doua concluzii (dintre
lucreaza asupra unui text 131
cu aspect de stenograma a vorbirii. Însa, care trebuie acceptata una), fie aceeasi
acest act constituie si o concluzie pentru fiecare
lectie de modestie. În acest mod, putem dintre cele doua ipoteze.
remarca toate Epicherema - rationament silogistic în care
neîmplinirile de care sufera exprimarea fiecare premisa
noastra, specificul este însotita de dovada sa.
propriului stil, dar putem descoperi si Discursul „Pro Milone” al lui Cicero are la
stralucirea diamantului ce baza o
încearca sa razbata din minereu. Nu trebuie epicherema; premisa majora: Este permisa
sa ne descurajam. În uciderea aceluia care
definitiv, nimic pe lume nu este perfect - ne întinde o cursa. Dovezile acestei premise
depinde din ce sunt extrase din legile
perspectiva se face evaluarea - asa încât si naturale, din dreptul civil, din exemple etc.
stilul nostru va avea o Premisa minora: Claudius a întins o cursa lui
mare calitate: este viu, este gândit în raport Milo; dovezile
cu un interlocutor si sunt echipajul lui Claudius, armele pe care le
pentru el. purtau cei din suita
Retorica foloseste aceleasi argumente ca si sa etc.
logica, dar întrun Concluzia: asadar îi era permis lui Milo sa-l
ucida pe
Claudius. în ordine, într-o maniera frapanta, a partilor
Inductia - rationament care consta în unui întreg, a
extragerea unei împrejurarilor unei actiuni, a elementelor
concluzii generale dintr-unul sau mai multe unei idei generale. Ea
rapoarte particulare. trebuie sa fie anuntata, urmarita si încheiata
Exemplul - e un argument ce se bazeaza pe ca atare;
fapte analoge - genul si specia, care permit sa se
cu acela pe care vrem sa-l demonstram, e un argumenteze incluzând
silogism oratoric în propozitia particulara de care e vorba într-un
care premisa majora e demonstrata de un principiu mai general
exemplu care constituie (genul); sau, dimpotriva, aratând ca ceea ce
al patrulea termen. vrem sa demonstram
Argumentul ad hominem opune afirmatiei 132
unui om propriile cu privire la gen este adevarat pentru toate
sale fapte sau cuvinte, anterioare. speciile pe care le
În antichitate existau culegeri ( de exemplu, include;
Topica lui - comparatia - la care concluzia rezulta din
Aristotel) în care oratorul putea sa gaseasca apropierea unor
principiile tuturor fapte analoge în anumite privinte (de la mai
argumentelor posibile. Acestea se numeau mult la mai putin, de la
locuri comune (topos, putin la mai mult sau de la egal la egal);
topoi în limba greaca) si constituiau o sursa - contrariile - prin care se stabileste adevarul
considerabila a propriei teze
dovezilor si a tuturor dezvoltarilor ce puteau dovedind falsitatea si absurditatea tezei
fi generate de contrare;
acestea. - lucruri care se resping reciproc - fiind date
Dupa cum este considerat subiectul aflat în doua fapte
discutie ireconciliabile, daca unul e dovedit, rezulta
(raporturile cu mediul exterior) sau în sine imposibilitatea celuilalt;
însusi distingem locuri - circumstantele - rezumate prin
comune extrinseci si locuri comune interogatiile:
intrinseci. Quis? Quid? ubi? quibus auxilus? cur?
Primele proveneau din marturii, din quomodo? quando?
depozitii ale martorilor, (cine? ce? unde? prin ce mijloace? pentru
din lege si cutuma, din diferite înscrisuri etc. ce? cum? când?).
Printre locurile comune intrinseci amintim: Raspunsurile la aceste întrebari sunt
- definitia - consta în a explica faptul pe urmatoarele: autorul actiunii,
scurt si cu claritate, actiunea, locul în care s-a petrecut,
dar într-un asemenea mod încât sa fie puse mijloacele folosite, motivul care
în valoare trasaturile a determinat înfaptuirea ei, modul în care s-a
principale favorabile cauzei sustinute; produs, timpul în
- enumerarea partilor - consta în asamblarea care a avut loc;
si prezentarea - antecedentele si consecintele - acestea
fiind luate în
considerare, se concluzioneaza cu privire la foarte putini. Avocatul poate pleda pentru
împrejurarile ante public, pentru client,
factum si post factum; pentru judecator. Clientul este, de cele mai
- cauza si efectul - loc comun ce consta în a multe ori, incompetent
judeca o si aceasta da avocatului desigur, ce-a mai
actiune luând în considerare cauza din care mare libertate; publicul
rezulta si efectele pe când are un proces vine la tribunal în rânduri
care le produce (cauza eficienta, cauza repetate sa asculte si
finala, cauza materiala, sa-si aleaga avocatul. Dupa o mare pledoarie
cauza formala). trebuie sa capeti
4. Aspecte specifice privind pledoaria carti de vizita.
Pledoaria este specia ce-a mai cunoscuta a Judecatorul stie si întelege ce spune
discursului avocatul, dar vrea ca
judiciar. Ea consta în expunerea orala facuta sedinta sa se sfârseasca cât mai repede mai
de avocat în fata ales când are o
instantelor judecatoresti pentru apararea condica încarcata.
cauzei uneia dintre partile Se spune ca în procesele penale „se închid
implicate în proces.1 codurile si se
Poti fi un mare avocat dar un slab politician deschide inima, dar si ratiunea”.
la tribuna Cum se concepe o pledoarie1. Sigur, ca nu
parlamentara sau un foarte slab profesor. Si poti compune o
reciproca e valabila. pledoarie daca nu cunosti bine dosarul
Compunerea unei pledoarii este, ca si cauzei cu toate actele lui.
compunerea unui În prealabil, este necesara o discutie cu
discurs, rodul unei îndelungi ucenicii. clientul, ascultarea
Cultura, staruinta, supraveghere de sine, lui cu rabdare, discutarea cu clientul a
inspiratie (care se actelor principale ale
spune ca e 99% transpiratie)2, efortul dosarului, cunoasterea si a punctului
prelungit de-a lungul anilor, acestuia de vedere. Apoi
numai ele ne duc la succes, la arta si stiinta orele de liniste în birou.
lui „bene dicendi”. Jean Appleton2, un mare avocat al Frantei
Pentru marele public, a fi avocat înseamna, spunea, si cu
în primul rând, câta dreptate, ca lucrul cel mai important
sa stii sa vorbesti, dar si sa câstigi procesele. într-o pledoarie este
1 Ioan Oprea, Carmen Gabriela Panfil, precizarea cu limpezime a obiectului
Rodica Radu, Victoria Zastroiu, Noul procesului. Nu numai sa-i
dictionar universal al limbii cunosti fizionomia si limitele dar, sa pui în
române, Editura Litera International, relief „punctul capital al
Bucuresti, 2006, p. 1051. procesului”: în orice litigiu exista un punct
2 Thomas Edison a spus ca geniul e 1% de întâlnire a
inspiratie si 99% transpiratie. argumentelor si mijloacelor probate, o
133 pozitie forte de adoptat si de
Azi, avocatii sunt în genere satisfacatori, dar utilizat cu toata vigoarea, un punct asupra
eminenti caruia trebuie îndreptata
toata atentia. juridice, sa cunoasca legile esentiale (legile
Apoi trebuie sa cauti sa prevezi si sa întelegi fundamentale si
pozitia reglementarile speciale). Daca legislatia este
esentiala a apararii, a partii adverse, în asa muta, intervine rolul
fel încât sa-ti poti jurisprudentei si al doctrinei.
pregati o respingere puternica a Repertoriile de practica (importanta
argumentelor acestuia. Cu alte precedentului judiciar)
cuvinte, sa-ti pui întrebarea „Daca eu ar si doctrina (adica literatura juridica în
trebui sa pledez în materie – necesitatea
aceeasi cauza, dar de cealalta parte a barei, alcatuirii înca din ani studentiei a unei
ce as spune în biblioteci juridice).
apararea clientului meu”? Oricât de variate, Îndemnuri:
de disputate ori - nu folositi citate prea lungi, ale vor atenua
contradictorii elemente ar contine un litigiu, atentia
pledoaria, ca sistem de judecatorului;
idei si rationamente juridice – trebuie sa - nu folositi citate trunchiate pomenind
reflecte drumul spre numai partea care
adevarul cauzei si implicit spre solutionarea va convine pentru ca adversarul s-ar putea sa
litigiului.3 aiba în mâini citatul
Debutantii, spune Appleton, se înseala complet si va fi pentru el o placere
adesea: nu vad cu rautacioasa sa contrazica pe
preciziune obiectul procesului, se ratacesc în cel ce foloseste într-un asemenea mod un
digresiuni, neglijeaza citat.
de multe ori punctul forte al apararii lor În posesia tuturor datelor un avocat îsi va
pentru ca sa puna în relief scrie planul
parti accesorii, mai putin importante ale pledoariei. Appleton ne spunea ca un plan
procesului. normal si curgator ar
1 Fornand Corcos, L’art de parler en trebui sa cuprinda urmatoarele puncte:
publicque, Joune Editeurs, p. 84; Hugues - exordiul, cu o expunere succinta a
Blair, op. cit., p. 130. obiectului litigiului;
2 Jean Appleton, Traite de la profession - expunerea cronologica a faptelor;
d’avocat, Paris, Dalloz, 1923, p. 535. - enuntarea problemelor de rezolvat si
3 Dumitru Paunet, Pledoarie pentru încadrarea lor în
pledoaria judiciara, în „Revista româna de drept;
drept” nr. 1/1975, p. 32. - discutia lor si desfasurarea argumentelor
134 într-o ordine
Deci în rezumat trebuie bine cunoscut: logica;
obiectul procesului, - concluzia.
punctul forte al adversarului, punctul slab al Expunerea lui Appleton nu este deloc
propriei tale departe de partile
argumentari care va fi, desigur, punctul forte clasice ale unei pledoarii asa cum a fost
al adversarului. formulata de Cicero sau
Un avocat trebuie sa posede cu totul Quintilian (exordiu, naratiunea, dovedirea,
temeinic cunostintele respingerea, peroratia).
Pledoaria trebuie scrisa sau nu? este în serviciul justitiei si ca trebuie sa
Raspunsurile sunt variate: Cicero ne învata contribuie la o buna
ca pledoaria administrare a acesteia. El trebuie sa fie un
trebuie scrisa în întregime si apoi învatata pe ghid pentru judecator.
dinafara. Altii, Fuge toata lumea de un avocat obscur în
sfatuiesc sa adoptam o cale de mijloc. A nu exprimare. Astfel, o tenta
avea nici macar note de oboseala se imprima pe chipul
de pledoarie, demonstreaza superficialitate. judecatorului care nu contribuie
O încredere prea deloc la câstigarea unui proces. Termenii pe
mare în memorie este riscanta spunea Istrate care trebuie sa-i
Micescu. foloseasca sa fie proprii, fraza clara si fara
Pe de alta parte, nici notele de pledoarie prea prea multe propozitii
complete nu incidente. Daca întâlneste un pasaj obscur
sunt recomandabile. Devii sclavul lor, esti într-unul din actele
tentat numai sa le citesti dosarului la care face referire, sa se opreasca
si acesta duce la pierderea spontaneitatii si a asupra lui si sa
fortei de convingere. caute sa-l explice. Daca observa ca
Comunicarea nu se mai face, atentia judecatorul n-a înteles sa
judecatorului se diminueaza. revina, bineînteles sub alta forma, cu alte
Cele mai indicate sunt notele de pledoarie. cuvinte.
Appleton merge atât de departe încât ne Ordinea – în expunere; este o conditie a
învata ca ele claritatii, toate
trebuie sa fie redactate cu o scriere mare, argumentele sa fie convergente în
neta, lizibila, bine clarificarea unei teze. Sa anunte
135 magistratul când se trece de la o problema la
divizata, cu spatii libere între idei care sa alta.
frapeze ochiul. Pledoaria trebuie sa aiba viata, adica
Sublinierea cu creioane colorate va da discursul trebuie sa
notelor o fizionomie si mai fie convingator. Personajele sa se miste cu
clara. Concluziile scrise care se depun usurinta pe scena
instantei vor fi procesului. Avocatul sa stie sa le puna în
însacomplete si „curate”. relief caracterele,
Quintilian spunea despre pledoarie ca pasiunile lor. Expunerea trebuie sa fie
trebuie sa fie aperta nuantata prin tonalitate,
(lamurita), dilucida (limpede), brevis voce (despre care vom mai vorbi), pauze,
(scurta), credibilis (credibila), gestica. Folosirea din
si color (ornata cu figuri de stil). când în când a unui stil aluziv, ironic, toate
Appleton ne indicapatru calitati principale pe figurile de stil pe care
care o le-ati învatat, îsi pot gasi locul daca ele sunt
pledoarie trebuia sa le aiba: sa fie clara, folosite cu bun simt si
ordonata, sa aiba viata, sa bun gust si bineînteles, legate de fondul
fie sobra. procesului.
Claritatea – prima calitate; avocatul nu Sobrietatea – nimic nu oboseste mai mult un
trebuie sa uite ca judecator ca
lungimile, digresiunile inutile. La sfârsitul dinainte gândita si mai bine preparata.
pledoariei, judecatorul Expunerea cauzei trebuie sa fie simpla,
trebuie sa aiba în minte foarte clar toate rapida, clara, nici
piesele procesului si mai îngreunata, nici complicata cu detalii ce nu
ales acele argumente care sa le foloseasca vor folosi în prima parte
pentru a-si motiva a pledoariei. Sa fie veridica, credibila, sa nu
solutia. Când am afirmat ca avocatul trebuie se întemeieze pe date
sa fie sobru, false. Expunerea prepara discursul.
înseamna ca trebuie sa se fereasca de Totul este sa dovedesti nu sa povestesti.
violenta, prost gust, Unii avocati neglijeaza expunerea
vulgaritate. considerând ca
Si acum ne vom referi la partile pledoariei judecatorul cunoaste cauza. Eroare! Fara
de pe pozitii aceasta expunere,
moderne. judecatorul nu va întelege nimic.
Exordiul trebuie sa fie concis, uneori Discutia. În aceasta parte a pledoariei
vehement, alteori liric, dovedim si
în orice caz sa creeze un curent în favoarea respingem. Uneori respingerea poate
clientului, sa constitui întreaga parte a
136 discutiei, când ai cuvântul dupa adversar.
trezeasca atentia, sa pregateasca instanta Când vorbesti înaintea
prin atragerea simpatiei lui trebuie în primul rând sa cunosti stilul
fata de cel aparat. În orice caz, debutul într-o adversarului, sa-i prevezi
pledoarie este de argumentatia si sa i-o respingi.
maxima importanta. Sigur ca pozitia Într-un proces sunt probe multiple. Într-o
avocatului este diferita, dupa pledoarie trebuie
cum pune concluzii pentru reclamant, pârât sa le clasezi, sa e ordonezi, de regula, într-o
sau parte civila. Cea ordine logica
mai favorabila pozitie este acelui ce ia ascendenta.
primul cuvântul. Putine sunt procesele în care se pun
Dimpotriva, avocatul apararii trebuie de probleme numai „în
multe ori sa drept”. De cele mai multe ori intervin
improvizeze. Sa pareze niste lovituri. El este faptele. Un fapt poate fi
în replica. Poti sa interpretat într-o sumedenie de feluri. Unii
prevezi ce va spune adversarul tau, dar nu avocati sunt de reacredinta
poti stii cu exactitate. si le prezinta inexact. Alteori faptele, sunt
De aici, e necesara o replica inteligenta, atât de neclare
incisiva (dar fara violente încât este nevoie de experti. Mai sunt si
în limbaj) care de cele mai multe ori nu martorii, care nu spun
poate fi preparata în totdeauna adevarul. I se pot opune marturii
cabinetul de lucru. Exordiul în acest caz contrarii. Poti sa-l pui
trebuie sa fie spontan si la în încurcatura prin depozitii proprii,
obiect. succesive si contradictorii, sau
Sigur, partea a doua a exordiului este mai cu probe clare din dosar, piese precise,
simpla. Ea a fost fotografii.
În sfârsit, când faptele au fost bine precizate, îndelungata experienta. Sunt foarte utile
se pune concluziile scrise,
problema în drept. Discutia în drept, trebuie succinte, precise, exacte.
sa fie precisa, Avocatul abil poate spune orice, însa
riguroasa, sensul termenilor legali, bine masurându-si
stapâniti. cuvintele. De asemenea, nu trebuie sa-ti bati
137 joc de adversar: ca na
Trebuie cautate filiatiile textului cu alte citit o piesa a dosarului în întregime, ca a
texte, cu principiile folosit gresit un citat,
generale în materie, cu lucrarile ca a inventat niste fapte, ca le-ar fi dat o
parlamentului (care a adoptat interpretare gresita. Poti
legea respectiva). sa câstigi teren în fata adversarului, fara sa
Destul de des se ridica întrebarea: Care a te prevalezi brutal de
fost intentia aceste slabiciuni, ci relevându-le cu tact.
legiuitorului? În concluzie, precizam ca marile pledoarii
În orice caz, problema în drept trebuie pusa din trecut au fost
în termeni si sunt valoroase, demne de studiat, nu prin
extrem de rigurosi si exacti. Este necesar sa forma lor de
se faca referiri la prezentare si elocinta manifestata, ci prin
toate textele de lege aplicabile si chiar sa fie faptul ca autorii lor au
explicate daca este patruns, cu perspicacitate, adâncul relatiilor
loc si timpul permite. sociale, sensul
Jurisprudenta în materie, joaca un mare rol; adevarurilor sociale, politice (uneori) si
trebuie sa ne economice.1 Numai
referim adesea la practica judiciara. gândirea corecta, justa, plina de continut,
Foarte adesea azi, remarca si Appleton cu asigura o exprimare
tristete, se clara, convingatoare, elocventa. Continutul
pledeaza prea mult în fapt. Si cu asta e totul. este precumpanitor,
Mare eroare sa arta, elocinta, sunt derivate, subordonate
dispretuiesti cartile de specialitate si sa te demonstratiei logice a
bazezi doar pe coduri si faptelor. Pe baza continutului logic –
legi. stiintific, elocventa decurge
Concluzia pledoariei. Cei vechi o numeau de la sine.
peroratie. Sigur, 1 Dumitru Paunut, op. cit., p. 33.
ca nu-si prea mai gaseste locul în procesele 138
civile sau comerciale. CAPITOLUL VIII
În cele penale, da. ORATORUL
În încheiere se va aminti judecatorului în ce 1. Preliminarii
consta sarcina Retorica are ca obiect discursul dar oratorul
sa si care este solutia care i se solicita. este figura
Importanta pledoariei. Avocatul trebuie cât centrala; el pregateste discursul, îl sustine,
mai rapid posibil doreste sa convinga si
sa „lumineze” judecatorul asupra dosarului. sa aiba succes.
Aceasta necesita o
Exista anumite reguli ce trebuie observate si Corectitudinea morala a acestuia se
respectate, manifesta în orice
legate de caracterul oratorului, de pregatirea împrejurare, în primul rând, el neacceptând
lui speciala, de sa apere în procese
regulile ce trebuie sa le respecte avocatul nedrepte, decât în cazuri extreme, când o
când ia un proces, când cere interesul comun.
îl studiaza si când pledeaza. 1 Quintilian, Arta oratorica, vol. III,
Importanta au si fizicul oratorului, prestanta, Traducere de Maria Hetco, Editura Minerva,
vocea, dictia si Bucuresti, 1974, p. 333 si
gestica sa, relatia cu auditoriul. urm.
La toate acestea ne vom referi în cele ce 139
urmeaza. În capitolul VII din cartea a XII-a,
În demersul nostru vom apela cu Quintilian se ocupa de
generozitate, la celebra regulile care trebuie sa le respecte oratorul
lucrare a lui Quintilian, Arta oratorica.1 (avocatul) când ia un
2. Corectitudinea oratorului proces.
Quintilian afirma ca oratorul conceput de el Ca om corect, spune el, oratorul va prefera
este „un om sa se apere
corect, priceput în arta vorbirii”. Calitatea de decât sa acuze, adica sa fie aparatorul celui
om corect fiind cea chemat în judecata.
mai mare si cea mai importanta. Caci daca Însa, adauga Quintilian, nu se va feri nici de
talentul frumos al numele de acuzator,
oratoriei ar ajunge la dispozitia rautatii, caci legile ar fi fara valoare daca nu ar fi
nimic nu ar fi mai sprijinite de glasul
primejdios pentru interesele publice si corespunzator al avocatului. Si daca n-ar fi
private decât elocinta. Este o lege a naturii sa ceri
ca si cum nu ai da arme unui ostas, ci unui pedepsirea crimelor, ar fi cam acelasi lucru
tâlhar. cu a le autoriza. De
Altfel, ar fi fost mai bine – spune el – sa ne asemenea, a da liberate de actiune celor rai
nastem muti si înseamna a fi contra
lipsiti de ratiune decât sa folosim darul celor buni. De aceea, oratorul nu va lasa
vorbirii, al elocintei pentru nerazbunate plângerile
rautate si distrugere. prietenilor sau rudelor, nici a oamenilor de
Quintilian, credea ca nu poate ajunge bine, nici conspiratiile
adevarat orator decât urzite împotriva statului. Nu pentru ca ar
omul corect. dori cu lacomie
De aceea, oratorul trebuie sa-si formeze, pedepsirea celor vinovati, ci pentru ca vrea
înainte de toate vindecarea viciilor si
caracterul moral prin studii si sa-si îndreptarea moravurilor.
însuseasca cunoasterea Acuzarea cetatenilor rai da statului chezasie
aprofundata a tot ceea ce este onest si just, de patriotism.
fara de care nimeni nu Dar, oratorul nu va lua apararea oricui; nu
poate fi nici om corect, nici experimentat în va deschide
arta vorbirii.
piratilor portul salvarii. El va tine seama de unei ambiguitati, comporta interpretari
recomandari, dar nu opuse. Aproape ca nu
trebuie sa cedeze decât influentelor oneste. exista un proces în care sa nu se puna în
Caci un om de bine nu discutie dreptatea sau
poate avea prieteni decât oameni de bine ca 140
el. binele. În dezbateri nu exista nici o
În aceasta arta nu poate fi destul de abil cel modalitate de a convinge care
care nu-si sa nu implice chestiunile de morala.
cunoaste puterea talentului si nu si-a format Orice chestiune de drept presupune
caracterul moral prin stabilirea sensului
perceptele unei metode rationale. exact al cuvintelor, discutarea notiunii de
Iscusinta de a vorbi izvoraste din adâncurile dreptate, ceea ce
întelepciunii. conduce, într-o oarecare masura, la
Oratorul întelept îsi va dovedi talentul nu în dialectica filozofica si la
dispute sterile, morala. Asadar, prin natura sa, adevaratul
în salile de cursuri, ci în încercarile vietii discurs este întretesut
publice, în practica ei, în cu chestiuni filozofice si de morala.
salile tribunalelor, în adunarile publice, în Nu va fi orator desavârsit decât acela care va
parlament. sti si va
Filozofia este importanta în activitatea si îndrazni sa vorbeasca limbajul virtutii.
pregatirea În pregatirea avocatului stiinta dreptului este
oratorului, pentru ca el trebuie sa stabileasca indispensabila.
sensurile fiecarui El trebuie sa cunoasca legile, practica,
cuvânt, sa limpezeasca ambiguitatea, sa doctrina nu doar când
descurce neclaritatile, sa studiaza cauza si elaboreaza pledoaria, ci si
constate ce e fals, sa dovedeasca si sa când se afla în fata
respinga ceea ce se judecatorului. Chestiunile de drept se ivesc
impune. pe neasteptate în
Oratorul nu trebuie doar sa convinga, ci sa si timpul dezbaterilor, chiar în cursul
miste, si sa pledoariei. Nu va putea întelege
delecteze auditoriul, ceea ce pretinde în plus, ce spune cealalta parte, ce zice judecatorul,
avânt, putere si nu va putea replica pe
farmec. masura daca nu cunoaste stiinta dreptului.
Si morala sau etica este utila oratorului. Avocatul adevarat trebuie sa fie expert în
Referindu-se la drept, altfel nu
varietatea atât de mare a cauzelor, unele poate fi distins în oratorie.
presupun conexiuni, 3. Pregatirea procesului
altele se includ în definitii, în altele ne Prima grija a avocatului, în conceptia lui
bazam pe termeni juridici Quintilian1, este,
pentru a îndrepta acuzatia sau a declina asadar sa stie ce procese sa ia. Un om corect
competenta; unele se va prefera sa apere
bazeaza pe un silogism, altele cuprind decât sa acuze.
contradictii, sau, din cauza Nimic nu trebuie sa-l împiedice pe avocat sa
renunte la un
proces pe care l-a primit fiind ca i se parea Avocatul sa nu se încreada prea mult în
drept, dar, studiindu-l, a memoria sa, încât
vazut ca e nedrept. Clientul nu trebuie sa neglijeze a-si nota cele auzite.
înselat cu sperante false. Sa nu se multumeasca daca le-a auzit o data.
În privinta onorariului, Quintilian arata ca Sa-l
avocatul nu constrânga pe client sa repete expunerea
trebuie sa câstige mai mult decât este înca odata si chiar de
suficient, onorariul sau sa mai multe ori, caci s-ar putea sa-i fi scapat
fie considerat ca un contra-serviciu; unele date, atunci, mai
activitatea lui nu trebuie deci, ales, când este vorba despre un om simplu,
sa fie gratuita; dar sa-l lase pe client sa neumblat prin
aprecieze caci procese. În plus, multi clienti mint, vorbesc
recunostinta îl priveste îndeosebi pe debitor. cu avocatul ca si cum
Urmeaza metoda studierii procesului, ceea ar fi judecator. Sa nu ne grabim sa-i credem,
ce constituie sa-i sucim tot timpul,
baza pledoariei. Nu se poate întâlni avocat, sa-i încurcam, sa scoatem de la ei tot
chiar putin talentat, adevarul. Caci, precum
care, dupa ce a studiat dosarul cauzei cu medicul trebuie sa vindece nu numai raul
staruinta sa nu fie în aparent, ci si raul pe care
stare cel putin sa informeze pe judecator. îl ascunde chiar cel ce trebuie vindecat, la
Sunt avocati neglijenti pe fel avocatul trebuie sa
care nu-i intereseaza deloc care este punctul vada mai multe decât i de arata.
principal al Dupa ce a ascultat cu suficienta rabdare,
procesului, pretextând numeroase ocupatii si avocatul trebuie
având întotdeauna sa se transpuna în alta persoana si luând
alt ceva de facut mai întâi, cheama pe client rolul adversarului, va
la ei abia în ajunul sau aduce tezei clientului sau toate obiectiile
chiar în dimineata dezbaterii si se lauda, posibile sau tot ce
uneori, ca au învatat toata comporta în mod natural un astfel de litigiu.
1 Ibidem, p. 366 si urm. Clientul trebuie
141 interogat si încoltit cât mai necrutator.
cauza numai pe banca avocatilor. Unii Cel mai bun avocat este cel care nu-l crede
pentru a se mândri cu de îndata pe
talentul lor vor sa para ca au înteles client. Caci clientul promite totul: ca va
problema imediat. Ei mint! aduce martor tot poporul,
Înainte de toate trebuie sa fixam clientului ca are dovezi scrise, ca unele puncte nu le va
timpul si locul nega nici
pentru a-l asculta în tihna si sa-l îndemnam adversarul. Toti zic ca au dreptate!
sa expuna toate Pentru a se convinge de cele afirmate de
amanuntele cât mai pe larg. Caci nu strica client, avocatul
atât de mult sa asculti trebuie sa studieze temeinic dosarul, care de
lucruri de prisos, cât strica sa nu cunosti pe multe ori, nu
cele esentiale. cuprinde nimic din ce zice clientul, sau
cuprinde acte (declaratii)
care i sunt potrivnice. trebuie, în acelasi timp, sa-si îndeplineasca
Trebuie sa studieze acasa cauza, cautând cu îndatoririle accesorii,
de-amanuntul de a fermeca si a emotiona.
care sunt persoanele interesate, Quintilian recomanda folosirea limbii uzuale
împrejurarile, locurile, obiceiurile, –
documentele, pe scurt, toate elementele din sermovulgaris – aceasta caracterizându-se
care se pot scoate prin simplitate,
argumente puternice, sa afle care sunt naturalete, adevar; sustine puritatea limbii în
martorii de temut si cum masura în care
trebuie combatuti. Este foarte important sa acesta ar corespunde necesitatilor. Termenii
aflam daca acuzatul straini, neulogismele,
este chinuit de invidie, ura, dispret, pentru arhaismele, pot si folositi când sunt ceruti
ca invidia e îndreptata în pentru motive de ordin
general contra celor mari, ura contra celor estetic. Totodata, invita la cumpatare în
egali, dispretul loveste limbaj: „dintre termenii noi,
pe inferiori. cei mai buni sunt cei vechi... dintre cei
Dupa ce a cercetat cauza cu amanuntul, dupa vechi, cei mai noi” (novorum
ce a optima maxime vetera... veterum maxime
examinat tot ce putea fi util sau daunator, nova).
avocatul va lua asupra El ne mai spune ca una din armele ce trebuie
sa si un al treilea rol, al judecatorului. Îsi va folosite în
închipui sa în fata sa combaterea viciilor, este ironia, pornind de
se dezbate cauza si va trage concluzia la la aluzia fina, anecdota
ceea ce l-ar fi convins pe satirica si ridiculizarea, pâna la pamfletul
142 necrutator la adresa
el daca ar fi judecat, elementul care ar fi imoralitatii.
convingator pentru oricine Avocatul nu se va sfii sa provoace râsul
ar judeca. În felul acesta, arareori îl va însela judecatorului,2 în
acuzatorul. Daca se masura sa zadarniceasca sentimentele triste,
întâmpla, e din vina judecatorului.1 sa-i abata atentia de
4. Unele reguli privind sustinerea la faptele ce se dezbat; uneori îl reface, chiar
pledoariei îl învioreaza din
În conceptia lui Quintilian, avocatul trebuie plictiseala sau din oboseala.
sa fie limpede, Dar este greu sa stârnesti râsul. În primul
natural, expresiv. El trebuie sa evite rând, fiindca orice
ambiguitatea, folosirea de vorba de gluma cuprinde de obicei ceva
figuri sau tropi complicati, sonoritati neadevarat, întrucât
dezagreabile. Datoria suprema adeseori este intentionat falsificata si
a lui este de a se face complet înteles: „încât niciodata nu flateaza pe cel
auditoriul nu numai vizat. Pe de alta parte, oamenii o apreciaza
sa-l înteleaga, dar sa-l înteleaga chiar foarte diferit pentru ca
usor” (not ut aprecierea nu se bazeaza pe o anumita
intellegere possit auditor, sed ne omnio norma, ci pe o pornire
possit non intellegere). El
spontana. Nimeni nu a explicat satisfacator absenta nu numai din expresii, dar nici sa nu
originea râsului. El fie sugerata. Nu va
este provocat nu numai de o fapta sau de o glumi ori de câte ori va putea, ci mai curând
vorba ci, uneori, chiar va pierde o vorba de
de o atitudine a corpului. În plus râsul, are spirit decât sa scada din prestanta.
cauze diferite: râdem nu Sa evitam ca vorbele spuse sa para
numai de ceea ce se spune si se face cu necuviincioase,
agerime si cu spirit, ci si arogate, nepotrivite cu locul si cu
de ceea ce denota prostie, mânie ori frica. împrejurarile în care ne aflam.
Cauza râsului este Unii oameni au atâta prestanta recunoscuta,
1 Topîrceanu a exclamat dupa un proces: si sunt persoane atât
„Am câstigat procesul desi avem dreptate”. de demne de respect pentru toata lumea,
2 Quintilian, op. cit., vol. II, p. 157-190. încât vreo necuviinta la
143 adresa lor ar dauna tocmai celui care face
nesigura caci râsul nu este departe de bataia gluma. Sa evitam,
de joc; râsul pâna la totodata, a vorbi despre un grup, de a ataca
urma îsi are sediul într-o diformitate fizica popoare întregi, o
sau morala (Cicero). anumita categorie sociala ori anumita
Desi râsul pare un lucru neserios si e profesie. Vorba unui om
adeseori stârnit de integru trebuie sa pastreze în orice
bufoni, comedianti sau chiar nebuni, are o împrejurare demnitatea si
forta atotputernica decenta. Caci prea scump ar fi pretul râsului
caruia nu i te poti împotrivi. Adeseori daca trebuie platit cu
izbucnim în râs fara sa vrem, pierderea probitatii noastre.
si nu ni-l tradeaza numai fizionomia si Râsul poate proveni din fizicul persoanei
glasul, ci ne zguduie întreg împotriva caruia
corpul. vorbim, din caracterul ei, reiese fie din fapte,
Mareste dificultatea de a provoca râsul fie din vorbele cuiva,
faptul ca nu exista fie din alte împrejurari. Este vorba de o
exercitii sau profesori pentru aceasta critica, de fapt, dar facuta
materie. Dar, totusi, exista cu buna dispozitie e o gluma.
unele reguli. Este foarte usor sa relevi prostiile, caci ele
Dorind sa provocam râsul, niciodata nu stârnesc râsul
trebuie sa jignim. de la sine.
Sa fie departe de noi intentia de a pierde un Quintilian da doua exemple în care este
prieten de dragul unei provocat râsul
vorbe reusite. atenuând unele fapte grave:
Oratorului nu i se cuvin fizionomia - cineva, întrebat ce parerea are despre o
schimonosita si gesturile persoana
care provoaca râs. De asemenea, trebuie sa surprins în flagrant delict adulter, a raspuns:
fie cât mai straine de cel în cauza trebuia
persoana lui glumele grosolane. sa se grabeasca (pentru a nu fi prins);
Obscenitatea trebuie sa fie - sotul distrus se plângea vecinului ca sotia
sa s-a
spânzurat de un pom (smochin). pregatire obtinuta chiar în timpul procesului,
Interlocutorul i-a raspus: da-mi si ascultând cu mare
mie o mladita din pomul tau sa o altoiesc la atentie ce spune adversarul.
mine. 5. Fizicul oratorului
144 Prestanta unei persoane, o regularitate a
O regula trebuie respectata când se face o trasaturilor,
gluma: sa nu distinctia nu pot fi decât în avantajul
râzi primul, s-ar putea sa fii si singurul! oratorului. Auditoriul din
Când pledeaza, dorinta de renume nu trebuie totdeauna si de pretutindeni a fost sensibil la
sa-l abata pe aspectul exterior al
avocat de la interesul cauzei pe care o apara, celui ce vorbeste.
lucru ce se întâmpla Un avocat care se ridica peste toti adversarii,
adesea. Comandantii de osti, spune printr-o
Quintilian, nu au dus armata statura maiestuoasa, prin vapaia ochilor, prin
întotdeauna peste câmpii placute, de cele fruntea impunatoare,
mai multe ori urca prin prestanta gesturilor, printr-o voce ca a
dealuri greu accesibile pentru a cucerii cetati unui actor celebru, are
asezate pe stânci un mare avantaj, ce-i poate garanta
abrupte sau întarite cu imense fortificatii. La succesul.1
fel si în discurs, se va Dar un orator cu un chip urât? Aici putem
folosi ocazia placuta de a se desfasura din avea surprize.
plin lupta cu adversarul Ceea ce este mai daunator oratorului, este
în câmp deschis spre placerea asistentei. lipsa lui de prestanta
Daca va fi obligat sa decât urâtenia. De cele mai multe ori, un
patrunda în terenul spinos al chestiunilor cuvânt înaripat, spiritual,
juridice, o va face cu atenueaza sau chiar sterge urâtenia din ochii
curaj si inteligenta, nu le va ocoli din auditoriului.
comoditate. Sarmul personal, scânteia de geniu pe care o
Este incorect, neomenesc si fara sens sa te are un om,
napustesti fac ca urâtenia sa nu cântareasca prea mult
asupra avocatilor partii adverse, pentru a-i în balanta
jigni gândindu-ne la succesorului. Din cele mai vehi timpuri,
respectul reciproc cerut oamenilor din auditoriul a pus pret pe
aceeasi profesie. Apoi, e ceea ce spune oratorul, pe calitatile sale nu
nefolositor celui care vorbeste, pentru ca si pe fizicul sau. Marturie
cel ofensat are dreptul 1 Ibidem, vol. III, p. 362.
de a raspunde la fel. Nu trebuie sa se piarda 145
stapânirea de sine stau, de exemplu în acest sens, celebrele
care da avocatului prestanta si încredere. versuri din Iliada lui
Fiind pregatiti, stim uneori ce va raspunde Homer:
adversarul si-i „Unu-i urât, însa zeul i-a dat în schimb
putem replica. Cunoscând bine cauza, mai cuvântarea,
exista si o a doua Lumea-l priveste cu drag de câte ori el cu
sfiala
Vorba-i începe... si limpede curge. coardelor vocale, care se gasesc pe peretii
Toti îl privesc ca pe un zeu, când el se interni ai laringelui.
arata...” Pentru o buna voce, determinate sunt buna
6. Vocea oratorului sanatate a cavitatii
Traim în epoca cuvântului, dar acesta ca sa bucale si a cavitatii nazale, cutiile de
patrunda în rezonanta ale vocii, ca si
minte si sufletul celui ce asculta, se exprima buna stare a laringelui.
printr-o voce buna. Un mare dusman al vocii este fumatul;
Vocea poate fi prietenul nostru pe viata sau cornetele nazale se
dusmanul nostru. irita, se congestioneaza, se altereaza si vocea
Ea confera sau nu oratorului succesul. devine si ea
Vocea îi poate da un dezagreabila, mai putin intensa si ragusita.
farmec irezistibil sau îl poate face de Un fumator înrait, nu
neascultat. Foarte des poate niciodata sa fie un bun orator.
auditoriul judeca oratorul dupa voce si chiar Timbrul vocii are o mare influenta asupra
dupa primele cuvinte. auditoriului.
Platon pretindea ca poate judeca un Vocile complete, fara nici un cusur, având si
necunoscut dupa timbrul vocii forta si seductie sunt
sale. „Vorbiti, spunea el, ca sa va cunosc!” foarte rare. Iata ce spune scriitorul Mihai
Cei vechi considerau Ralea despre timbrul
vocea, pe drept cuvânt, principalul element vocii: „vocea fiecarui vorbitor, ca si
de actiune a oratorului. diferitele instrumente muzicale
O voce buna va fi pentru el, una din cele mai au un anumit timbru. Unii au langoarea
esentiale dureroasa a violoncelului,
arme, unul din cele mai binecuvântate daruri altii sensibilitatea viorii, altii complexul vag
pe care le poate si tulburator al pianului,
stapâni. Quintilian, analizând vocile, 146
spunea: „vocea poate fi clara în fine, unii stridentia piculinei, raguseala
sau voalata, plina sau ascutita, dulce sau fagotului, ori scandalul
aspra, mica sau surd al tobei. Acest timbru, care a acela al
deschisa, aspra sau flexibila, sonora sau sufletului scriitorului, îl
terna”. simt de la începutul lecturii. El îmi face
Si mai departe: „Vocea trebuie sa fie antipatic ori simpatic,
sanatoasa, sa nu aiba autorul dupa misterioasele legi inconstiente
niciunul din urmatoarele defecte: grosiera, pe care le cunosc.
dura, aspra, dar nici Poate fi cineva genial? Ce pot face daca mi-
subtire, moale”. e nesuferit
Când vorbim despre voce trebuie sa ne timbrul piculinei?”1
referim la câteva Sunt oameni care se nasc cu o voce de
caractere esentiale: intensitate, timbru, orator: plina,
intonatie, naturalete. sonora, capabila sa se auda în orice colt
Intensitatea este conditionata de supletea si îndepartat al salii, sau în
elasticitatea ungherul ferit al unei catedrale. Totusi,
defectele vocii pot fi uneori
corectate. Viciile de pronuntare sunt bâlbâiala si
Intonatia. Un orator cu o voce buna îsi gângaveala.
stapâneste vocea si Uneori, un orator vorbeste prea repede,
o poate mladia dupa voie. Nu trebuie sa fie ideile îl
în permanenta bombardeaza cu repeziciune, vrea sa spuna
bubuitoare. Clemanceau2, începea tot si se transforma
întotdeauna discursurile sale într-o mitraliera. Alteori, nu-i vin cuvintele
cu o voce surda (de multe ori se scuza ca e în minte si lungeste pe a,
bolnav). Linistea pe î, pe a, ceea ce este penibil.
perfecta se întrona în sala, ca mai apoi, Sunt apoi repetitii de cuvinte, ce devin ticuri
vocea lui ampla si verbale, de
puternica sa se reverse în torente. La fel si multe ori ridicole. Auditoriul devine
Delavrancea; începea interesat sa numere de câte ori
discursurile cu un glas sfios ca si cum ar fi 1 Mihai Ralea, Scrieri din trecut, ESPLA,
vrut sa pipaie atentia Bucuresti, 1957, p. 295.
publicului, dupa care vocea sa urca sub 2 Georges Benjamin Clemanceau
presiunea inspiratiei. (1841.1929), om politic si de stat, orator
Dupa cum tot Cicero ne sfatuieste nu trebuie talentat, de doua ori primministru
sa abuzam de al Frantei (1906-1909; 1917-1920). A fost
tonalitatea destinata sa emotioneze. unul dintre autorii Tratatului de pace de la
Compatimirea provocata Versailles
auditoriului trebuie sa fie de scurta durata. (1919).
Altfel cazi în penibil. 147
Toti marii oratori ne sfatuiesc cât de decisiva un orator spune: „vedeti dumneavoastra”,
pentru „ca sa spun asa”, „cum
auditoriu este intonatia primelor cuvinte sa zic”, repet înca odata”, „nu e asa”, „prin
dintr-un discurs. urmare”, „si asa mai
Vocea trebuie sa fie naturala. Afectarea departe” sau „întelegeti?”, „Da?” si sa nu
stârneste râsul. mai fie interesat de
Vocea într-un discurs trebuie sa fie continutul cuvântarii.
ascendenta. Tonalitatea sa fie 7. Gestica1
fireasca, naturala la început si apoi condusa Oamenii, în orice împrejurare, dar mai ales
spre octave mai când vorbesc si
înalte. Daca vocea este puternica de la vor sa fie convingatori, chiar si când asculta,
început, este ascultata un fac anumite gesturi,
timp, iar apoi, auditoriul oboseste. instinctive, necontrolate, de cele mai multe
Dictia. Cuvintele trebuie corect pronuntate. ori.
Este un element Prin aceste gesturi se transmit ori se
capital al elocventei. Quintilian ne atrage recepteaza idei,
atentia ca în vorbire sentimente, stari de spirit. Ele pot exprima
cuvintele sa fie pronuntate în întregime. Sa bucuria, tristetea,
nu mâncam din silabe mânia, indiferenta etc.2
sau litere. În mod traditional, gesturile sunt socotite a
exprima
calitatea si miscarile sufletului.3 1 Din latineste gestus adica o miscare sau o
La vechii oratori, arta gestului era o parte atitudine a corpului.
inalienabila a 2 Se poate vorbi de un limbaj al gesturilor.
educatiei retorice. Limbajul gestului si A se vedea, de exemplu, Allan Plase,
dialogul oral se considera ca Limbajul trupului, cum pot fi citite
subliniaza, întareste, atenueaza, incita, gândurile altora din gesturile lor,
nuanteaza si precizeaza Editura Polimark, Bucuresti, 1995 (traducere
ideile transmise. Fiind un mijloc auxiliar al Alexandru Szabo).
vorbirii, gestul, ca si 3 Jean-Claude Schmitt, Ratiunea gesturilor,
mimica, joaca si azi un rol de completare a Editura Meridiane, Bucuresti, 1998, p. 50.
comunicarii sub aspect 4 Ibidem, p. 57.
afectiv. 148
Privind actul retoric (actio), Cicero da Sfatul nostru astazi: cât mai putine gesturi,
indicatii: „Mâna respectând ceea ce ziceau latinii: ne quind
oratorului va fi mai putin expresiva decât a nimis (sa nu fie nimic prea mult).
comediantilor, degetele Deoarece nu se poate renunta la gesturi, ele
vor însoti cuvintele, bratul va fi întins în fata trebuie sa fie
ca un fel de sageata armonioase, sa decurga din natura frazelor
aruncata de orator, piciorul va lovi pamântul pe care le rosteste
în timpul partilor oratorul. Gesturile trebuie stapânite si chiar
patetice, când ele încep sa se sfârsesc... gândite. Sunt gesturi
Oratorul sa stea drept, sa care compromit un discurs sau un orator,
nu abuzeze de plecari si veniri de la tribuna, care se scarpina la nas
sa nu se repeada sau îsi trage urechea, îsi aranjeaza cravata,
catre auditoriul sau, sa evite orice moliciune îsi încheie sau îsi
în tinuta corpului sau, descheie nasturele de la haina. De multe ori,
sa nu bata masura cu degetele, ci sa întinda aceste gesturi devin manii. Se povesteste
sau sa retraga bratul despre Kant1 anecdota: în perioada când a
potrivit miscarilor sentimentelor sale.” 4 fost profesor, avea obiceiul sa-si rasuceasca
La rândul sau Quintilian recomanda: „capul nasturele hainei. Un student rautacios i-a
trebuie sa ia taiat nasturele, fara ca profesorul sa observe
miscarile mâinilor si ale corpului... Si pentru si când Kant si-a început a doua oara
a exprima toate aceste prelegerea, s-a trezit deodata foarte stingher
sentimente, ochii sunt ajutati de serviciul în lipsa nasturelui de la haina. Sunt gesture
pleoapelor si ale obrajilor. ce reprezinta un refugiu al timiditatii.Tinuta
În ceea ce priveste miscarile fara de care trebuie sa fie dreapta (sa nu fii aplecat
vorbirea ar fi mutilata si asupra microfonului ca si cum ai vrea sa-l
fara putere, abia se poate spune câte miscari îmbratisezi). Figura trebuie sa aiba o
au, deoarece ele anumita demnitate, sigur, o gluma pe care o
sunt aproape la fel de numeroase ca si faci nu trebuie sa fie dublata de un aer de
cuvintele. Dar, mâinile nu înmormântare. Este de dorit sa cuprinzi cu
trebuie ridicate mai sus de nivelul ochilor si privirea auditoriul.Adesea se reproseaza
mai jos de nivelul imobilitatea oratorilor, bratele alaturate de
pântecului...” Gestica trebuie supravegheata. trup, de parca ar fi lipite cu clei. Arta sta în
masura miscarilor, raportate, desigur, la discursului prin voce, prin gestica sa accepte
continutul subiectului sau cauzei dosarului. rumoarea.Se spune despre Clemaceanu, fost
Efectul nu poate fi decât comic sa folosesti prim ministru al Frantei,ca tinea un discurs,
gesture violente pentru niste platitudini într-un sat. Un ascultator imita din când în
monotone.Sigur, când discursul este când grohaitul porcului sau mugetul vacii. O
pasionant, energic, când are ca scop sa parte din cei ce ascultau s-au revoltat.
anime un auditoriu, sa-l determine sa ia „Lasati-l, spune Clemanceau, glumind
decizie, gesturile pot fi largi, repetate, chiar desigur, fiecare vorbeste pe graiul
vehemente.Dar, trebuie sa existe o foarte lui!”Totusi, o adunare populara nu trebuie
mare grija la discursurile pe un ton dispretuita în nici un caz. Trebuie sa-o
vehement si ridicat pentru ca s-ar putea ca respecti, ca sa te respecte. Cei mai mari
vocea sa clacheze si datorita unei proaste savanti,cele mai avansate inteligente, au
inspiratii – respiratii!Poate pare ciudat, ca în profitat ascultând vocea maselor.Unii oratori
cadrul subiectului privind gestica,sa vorbim care sunt intimidati de multime, altii
si de modul în care este îmbracat oratorul. dimpotriva,auditoriul numeros le da verva,
Înfatisarea trebuie sa fie decenta (nu în blugi inspiratie, forta. Cicero, spunea ca nici nu
sau fusta mini, chiar daca acestea sunt poate fi elocvent decât daca este ascultat de
acoperite de roba).De remarcat este un public numeros.Într-o adunare politica
imposibilitatea în care sunt pusi sa trebuie sa accepti întreruperile,
vorbeasca unii oratori din cauza unui costum râsul,aplauzele în timpul expunerii
prea strâmt sau a unui guler prea scrobit ori discursului. În politica, oratorul nu este
a unei cravate prea strânse în jurul gâtului. profesor (sa fie ascultat de elevi) sau avocat
Daca mai adaugam centurile pe care le (sa fie ascultat de judecator).Daca oratorul
poarta unii barbate sau corsetele unele vorbeste bine, este repede ascultat.A vorbi
femei, nenorocirea vine sigur. Vocea si bine, este si a tine seama de nivelul de
gesturile au de suferit.1 Immanuel Kant cultura a auditoriului caruia i te adresezi. Un
(1724-1804), reprezentant de seama al bagaj sofisticat, cu cuvinte prea cautate, nu
filozofiei clasice germane, a fost profeor la este deloc indicat. Auditoriul este, în genere,
Universitatea din Königsberg. Una din tolerant.Trece peste inadvertente, lipsa
lucrarile sale reprezntative o constituie acordului, repetitii. Ceea ce impresioneaza
„Istoria naturala generala si teoria cerului” pozitiv, este sinceritatea, aerul unui om
(1755).Cum sa vorbeasca un orator, stând în cumsecade.Daca esti înteles de auditoriu?
picioare sau asezat? Oratorii antici vorbeau Este absolut indispensabil sa te uiti la fetele
întotdeauna stând în picioare. Regula este celor ce te asculta. Cum sa-l alegi? De
valabila si azi. Astfel, oratorul modern îsi inteligenta mijlocie. Molière1, îsi citea
respecta auditoriul. comediile sale întâi bucataresei, zicându-si:
8. Relatia orator – auditor daca ea întelege, va întelege toata
Nu se poate vorbi de discurs, de orator si sa lumea.Apoi, sa eviti cu tot pretul, sa fii
facem abstractie de cei care asculta, de pompos, emfatic, sententios. Altfel, toti vor
auditor, care mai trebuie si convins!În cazul spune: „Uite ce prezumtios mai e, parca
unui discurs politic, de exemplu, publicul debiteaza numai postulate!”Sa nu ai
este foarte divers. Vor fi zgomote, convingerea ca ce spui, nu sa mai spus
întreruperi, chiar huiduieli. Oratorul trebuie niciodata sau ca, asa cum spui, n-a mai spus-
sa fie stapânit, sa nu se piarda prin varietatea o nimeni. Nu fi falos la tribuna.Sa nu fii
mirat daca vei fi contrazis. Este bine sa-i altfel, nu mai e femeie.La fel si avocatul,
menajezi pe cei care vor fi de alta parere. daca nu-si înlatura timiditatea, nu mai e
Uneori, cei ce te contrazic, îti sunt amici avocat!Unele reguli generale pentru
sau, pur si simplu, sunt gresit informati. înfrângerea tracului au fost expuse în
Orice rautate a cuiva, se poate topi într-o lucrarea „Puterea miraculoasa a tribunei” a
gluma. În orice caz, înainte de a raspunde americanului John Wolfe.
celui ce te-a contrazis, trebuie sa cunosti a) Un subiect bine ales – singura metoda de
foarte bine sensul, esenta contrazicerii a nu te simti stingher în fata unei asistente -
(substratul ei). este sa stapânesti bine subiectul pus în
9. Tracul discutie si sa crezi în mesajul pe care vrei
Este vorba de emotia, teama de care sunt sa-l transmiti„alegeti o tema care sa-i
cuprinse unele persoane înainte de a aparea intereseze în mod direct pe ascultatorii
în fata publicului.Oare sa existe vre-un dumneavoastra si încercati sa le atingeti o
orator care sa nu fi simtit tracul? Este un coarda sensibila”,recomanda autorul.
sentiment cu totul natural si care se justifica Concret, cum trebuie procedat? În caz
prin frica de esec.De multe ori dezbaterile ca,bunaoara, v-a venit o idee de natura a
judiciare sau parlamentare, sunt adevarate asigura cresterea eficientei la locul de munca
câmpuri de lupta. Unii spun ca tracul este – sectie de productie, birou administrativ
asemanator cu „raul de mare”. Pâna acum, etc. –într-un fel va trebui sa o expuneti în
însa, nu s-a stabilit care sunt originile „raului fata consiliului de administratie si în alt fel
de mare”! Te consideri perfect calm si cu un în fata colegilor de serviciu. „În fata
sfert de ora înainte de a lua cuvântul, simti consiliului insistati asupra avantajelor pe
gatul uscat si creierul gol. Ai avut care le poate genera noua idee, iar în fata
convingerea ca tot ce ai avea de spus e colegilor care ar urma sa o aplice, subliniati
perfect logic si bine pus la punct si deodata, în ce masura acesta le va usura munca”,
toata truda ta ti se pare absurda.Un tânar îndeamna J. Wolfe, relevând ca fiecare
avocat, chiar foarte talentat, într-o pledoarie dintre cei implicati vrea sa stie ce profit are
confunda lamentabil datele si faptele din de tras din respectiva schimbare.
dosar. Când a terminat,tot lamentabil b) Repetitia generala. Odata pregatita
desigur, un coleg i-a spus: „De ce te-ai alocutiunea, este bine sa o „recitati” cu voce
încurcat,puteai sa deschizi dosarul pe care-l tare, preferabil fara nimeni de fata,încercând
aveai în fata?” – „Uite ca nici nu mi-a trecut sa sustineti într-un mod cât mai convingator
prin minte”, i-a raspuns tânarul punctul de vedere. În plus, straduiti-va sa
nostru.Învins în doua trei împrejurari, tracul „vizualizati” viitorul auditoriu si sa
nu va mai aparea. Dar ca sa-l învingi „receptionati” eventualele reactii pozitive
trebuie sa ai siguranta unei pregatiri a ale acestuia.Daca este posibil, faceti o
discursului si certitudinea ca tot ceea ce repetitie generala chiar în sala în care
sustii, este adevarat, logic si de bun simt. Nu urmeaza sa vorbiti, spre a va familiariza cu
trebuie sa confundam tracul, fenomen de locul respectiv.
moment, cu timiditatea care tine de c) Discursul nu trebuie citit pentru ca
temperamentul si firea oratorului.Cineva „lectura ucide spontaneitatea”; fireste ca nu
compara timiditatea oratorului cu sfiala strica sa aveti pregatira o lista cu
(pudoarea)femeii. Sigur, ca la femeie, principalele argumente, exprimate în cât mai
trebuie sa înceteze odata aceasta sfiala... putine cuvinte.Aruncând doar o privire pe
respectiva lista, va veti putea împrospata
rapid memoria.În orice caz, cu cât veti citi
mai putin cu atât mai bine veti reusi sa
comunicati cu auditoriul. Si acesta arta de a
vorbi în public este esentialmente o
problema de comunicare între orator si
ascultatori.
d) Expunerea naturala si fireasca. Fiti cât
mai naturali, cât mai firesti în exprimare, ne
îndeamna autorul. Utilizati cuvinte simple si
construiti fraze scurte. Nu fiti prea abstracti
si oferiti argumente cât mai concrete. Nu
uitati sa priviti catre public si sa mentineti
cât mai mult acest contact ocular. Orientati-
va privirea catre figurile binevoitoare,
ignorându-le pe celelalte.Umorul, atât
necesar în cazul „profesionistilor tribunei”,
nu este indispensabil majoritatii vorbitorilor
decât atunci când pune în valoare un
argument important.
e) Fara scuze. Wolfe îndeamna daca sesizati
puncte slabe în propria argumentatie, nu le
luati în seama. Daca aveti guturai si sunteti
ragusit, nu va cereti scuze. „Pentru a fi sigur
pe tine însuti,trebuie sa actionezi ca si când,
într-adevar ai fi”. Prin urmare, daca ai un
mic lapsus, în timp ce vorbesti, nu este
recomandabil sa te plângi ca memoria îti
joaca feste. Preferabil este sa repeti ultimul
punct expus, spre a-ti relua cât mai lin firul
ideilor sau sa treci la punctul urmator, sarind
peste cel ce-ti scapa.În plus, nu are nici un
sens sa fii îngrijorat ca vei avea
trac,deoarece un pic de tensiune nu face
decât sa sporeasca efectul discursului.
f) Finalul. Cel mai bun efect asupra
auditoriului se obtine atunci când concluzia
este exprimata cât mai concis, nefiind lasata
sa treneze. „Opriti-va din vorbit, înainte ca
asistenta sa înceteze de a va asculta”.Cine
vrea sa epuizeze subiectul despre care
vorbeste, va sfârsi prin a epuiza auditoriul!
Efectul nu poate fi decât dezastruos!