REVISTA DE TEOLOGIE

SFANTUL APOSTOL ANDREI

ANUL XII, Nr. 1 / 2008

 REVISTA DE TEOLOGIE
SFANTUL APOSTOL ANDREI

A N U L X II, N r. 1 / 2008

E ditura A rh iep iscop iei T om isu lu i

Constanta * 2008
 COOEQIVL m

Prof. univ. dr. + TEODOSIE PETRESCU,

D ecanul F a cu ltd tii de Teologie §i A rh iep isco p u l T o m isu lu i
Arhim. Drd. Cosm a M itu, Vicar a d m in is tr a te
Prof. univ. dr. Pr. Constantin C om itescu
Prof. univ. dr. Pr. N echita Runcan
Conf. univ. dr. Arhim. V asile M iron
Conf. univ. dr. Pr. Bogdan M oise

Redactor §ef:
Prof. univ. dr. Pr. N icolae V. Dura

Redactor:
Prep. univ. drd. Catalina M ititelu

R evista ap are an u al

Editura Arhiepiscopiei Tomisului

ISSN 1454 -1823
 REVISTA DE TEOLOGEE SFANTUL APOSTOL ANDREI
AMUL X n , NR. 1 (2008)

CUPKINS

Prof. univ. dr. Pr. Nicolae V. Dura, Biserica etiopiana §i „Anaforalele’1

eiliturgice..................................................................................................... 9

Prof. univ. dr. Alessandro Bucci, 11 processo romano e la sua realta

ontologica nella tradizione giuridica europea e la mediazione del Diritto
canonico.......................................... .............................................................. 46

Prof. univ. dr. Pr. Gheorghe Petraru, Paradigme tnisionare in istoria

cre§tina §i concepfii §i strvcturi eclesiologice aferente................................. 65

Prof. univ. dr. Gheorghe F. Anghelescu, La dimension de la dignite

humaine dans la pensee patrististique classique de langue grecque............. 103

Prof. dr. Pr. loan V. Dura, Ridicarea Episcopiei Ramnicului la treapta

de arhiepiscopie, o obligatie stringenta a Sinodului Bisericii Ortodoxe
Romane............................................ .............................................................. I ll

Conf. univ. Dr. Pr. Vasile Citiriga, Experienfa personalist-comunitard a

credincio§ilor prin rugdciune ca obiect al cercetarii in cadrul dogmaticii
ortodoxe........................................................................................................... 120

Conf. univ. dr. Arhim. Vasile Miron, Rezistenta Bisericii Ortodoxe

Stramo§e§ti in fata presiunilor teroriste ale regimului ateo-comunist 13 5

Conf. univ. dr. Razvan Ionescu, Limita care se deschide........................... 159

5
Conf. univ. dr. Pr. Gheorghe Istodor, 0 noua W ^
Romania..............................................................................

Conf. univ. dr. Razvan lonescu, Teatrul $i Biserica L 187

Conf. univ. dr. Razvan lonescu, Teatrul §i Biserica I I ............................... 202

Conf. univ. dr. Razvan lonescu, Teatrul §i Biserica I I I ............................. 217

Lect. univ. dr. Jambuli Kshutashvili, Nomocanoanele georgiene ^

izvoarele de drept canonic georgian..............................................................

Lect. univ. dr. Jambuli Kshutashvili, Predarea Religiei in §colile

preuniversitare dupa legislatia in vigoare a statului georgian..................... 250

Lect. univ. dr. Pr. Claudiu Cotan, Situafiapolitico-religioasa §i statutul

ortodocfdor din Europa centraTrdsariteand $i de sud-est in secolul al
XVU-lea........................................................................................................ 263

Lect. univ. dr. Daniel Munteanu, Das Iierzensgebet und die Kultur des
Herzens........................................................................................................ 288

Asist. univ. dr. Ioana-Cristina Jinga, Cdsdtoria in Vechiul Testament §i

in Judaism........................................................ .......................................... 303

Prep. univ. drd. Catalina Mititelu, Norme $i randuieli canonice privind

modalitdlile primirii elerodocplor in Biserica Ortodoxd............................ 322

Prep. univ. drd. Corneliu - Drago§ Balan, Credinfa, intre ratiune §i

traire -factor de mdntuire......................................................................... 337

Drd. Pr. Maxim Melinti, Visarion Puiu - ierarh si martir al secolulni XX... 349

Drd. Niculina Paro§auu, Unele aspecte privind coraportul raspimdere

morala - rdspundere juridica.................................................................... 359

Drd. Pr. Mihai Hie, Local Tainei Mdrturisirii in spiritualitatea crestind §i

in cultul liturgic........................................... ........................................... 3 69

Drd. Nina Stanescu, Copiii institufionalizafi. Efectele juridice ?i morale

a le a b a n d o n u lu i................................................................................................................. 334

6
EVENIMENTE

Prof. univ. dr. Pr. Nicolae V. Dura, Simpozionul international dedicat

memoriei Academicianului profesor universitar dr. §tefan Jankov (Sofia,
24-25 noiembrie 2008).................................................................................. 391

Prep. univ. drd. Catalina Mititelu, Acordarea titlului de Doctor Honoris

Causa Eminenlei Sale Cardinalul PETER ERDO - Primat al Ungariei §i
Pre§edinte al Conferintei episcopilor calolici din Europa............................ 394

Prep. univ. drd. Catalina Mititelu, Primul Simpozion intentional al

Centrului de Studii §i Cercetari Religioase $i Juridico- Canonice al celor
Trei Religii Monoteiste (mozaicd, crepind fi islamica)................................ 403

7
 ^ ^ T B tjogie Sfantul Apostol Andrei, Anul XU, Nr. 1 / 2008

CREDENTA, INTRE RATIUNE §1

TRAIRE - FACTOR DE M ANTE IRE

Prep. univ. drd. Corneliu - Drago§ Balan,

Universitatea Ovidius Constanta

The faith represents the answer of the human given to God’s demand.
Abstract.
a plain intellectual act, but rather a liberating one, which involves human’s
It is n o t

entire being. The liberating faith of the human is a personal means for sharing the
communion with God. Ihe liberation is leaving aside the natural determinism and
entering the kingdom of grace and freedom, along with opening the present world
towards the life of beyond and the infinity of the divine existence.

Pentru a-§i insu§i mantuirea adusa de Hristos, omul are nevoie, mai intai
de toate, de credinta. lax aceasta credinta este intrarea omului, prin har, in dialog
cu Dunmezeu. Pentru Biserica primara, mantuirea §i realitatea lui Hristos era o
evidenta, un fapt atat de apropiat incat cxperien|a se incorpora in aceasta
deschidere a lui Dumnezeu spre om. Sfantul loan Evanghelistul i§i exprima
credinta astfel: „Ce era de la inceput, ce am auzit, ce am vazut cu ochii no§tri,
ce am privit §i mainile noastre au pipait spre Cuvantul vietii. §i viata s-a aratat
?i am vazut-o §i marturisim §i va vestim Viata de veci, care era la Tatal §i s-a
aratat noua . . ( 1 loan 1 , 1 -2 ).
Realitatea credintei era, astfel, mai evidenta decat orice experienta
sensibila sau inteligibila, iar acordul fiintei cu aceasta plasa axa existentei
omului in Dumnezeu. Dar ce este, in mod concret, aceasta credin|a, ce anume
reprezinta ea in viata omului?
Cautand sa explice natura acestei credinte, Sfantul Apostol Pavel o
prezenta ca fiind „incredintarea celor nadajduite, vederea celor nevazute” (Evrei
11, 1). Natura acestei credinte este enigmatica, este ea insa§i o depapre a
umanului, a limitelor acestuia, o transcendere spre realitatea lui Dumnezeu,
incredere §i dialog cu Dumnezeu. Continutul credintei este chiar acest Cuvant al
vietii, Caruia omul este chemat, prin har, sa-i raspunda.
Faptul ca omul se mantuieste prin credinta este, oarecum, o noutate a
cre§tinismului, o etapa distincta-ca experienta religioasa. Chiar fata de iudaism
constituie o depapre a formalismului Legii vechi. Hristos este Cel care reface
legatura omului cu Dumnezeu §i, de acum, singura realitate care-1 poate mantui
337
 Revista de Teologie Sfanful A postol Andrei, Anul XII, N n l / 2 0 0 8
pe om nu mai este o fapta a omului, ci expresia dialogului cu Dumnezeu,
credinta. Credinta ii presupune pe Dumnezeu §i pe om ca fiind persoane.
Dumnezeu este suprema realitate personala. Iar intre aceste realitati personaJe,
singura legatura mantuitoare o reprezinta credinta. Mai intai de toate, conditia
mantuitoare a omului este credinta, ca mijloc personal de a intra in legatura cu
Dumnezeu.
Daca, mai intai de toate, credinta inseamna o acceptare a existentei lui
Dumnezeu §i, implicit, a faptului ca pentru Dumnezeu totul este posibil,
mantuirea implica §i ea aceasta posibilitate. Astfel, credinta face posibila pentru
om mantuirea. „... Ave|i credinta in Dumnezeu. Adevarat zic voua ca oricine
va zice acestui munte: Ridica-te §i te arunca in mare, §i nu se va. indoi in inima
lui, ci va crede ca ceea ce spune se va face, fi-va lui orice va zice. De aceea, va
zic: Toate cate cerep, rugandu-va, sa credeti ca le-afi primit §i le veti avea”
(Marcu 11,22-22); tatalui unui copil lunatic, Mantuitorul ii spune: „De poti
crede, toate sunt cu putinta celui ce crede” (Marcu 9,17).
Ca persoana, omul este liber, iar credinta este legata intotdeauna de
libertate. insa, urmarile pacatului raman prezente §i in omul renascut. Atunci,
ratiunea este tentata sa accepte doar vizibilui si sa nege orice depa§e§te limita
§tiintei. Or, mantuirea inseamna tocmai iesirea - din determinismul naturii - in
imparatia harului §i a libertatii, o deschidere a lumii de aici spre lumea de
dincolo, spre infinitul vietii divine.

I.HAR §1 CREDINTA
Credinta ar putea fi definita ca fiind raspunsul omului la chemarea lui
Dumnezeu. ”Viata care da viata- aceasta este poate puterea credintei” 1 spune
Olivier Clement. Inceputul indreptarii ii aparpne lui Dumnezeu, iar omul poate
raspunde Cuvantului Acesmia. Credinta nu este un simplu act intelectual, ci mai
mult: un act mantuitor care implica fiinta omului in intregime. "Credinta nu este
acceptarea simpla a adevarurilor credintei, ci ata?area la Mantuitorul §i la opera
Lui, ata§are strans unita cu primirea adevarurilor mantuitoare §i a faptelor din
Evanghelie. Ca atare, credinta aceasta nu este, desigur, numai un act intelectual,
ci, inainte de toate, fapta morala, pentru ca a te departa de lurne §i a te ata§a
Mantuitorului inseamna a-L iubi, iar iubirea presupune eforturi de vointa” .2
In traditia rasariteana, se insista pe angajarea totala a omului’ in actul
mantuitor. O simpla adeziune intelectuala il tine pe om la distanta de
Dumnezeu. Mantuirea, insa, implica o apropiere a celor doi, §i astfel
semnificatia mantuitoare a credintei este aceea de dialog intre om §i Dumnezeu
ca Persoane. Iar acest dialog are ca fond harul. Prin credinta, omul patrunde in

1 Olivier Clement, Puterea credinfei, trad, de Alexandria Andronescu §i Daniela Ciascai, Ed.
Pandora, Targovi§te, 1999, p.55.
2 Hristu Ajidrutsos, Dogmatica Bisericii Ortodoxe M saritene, trad, de pr. prof. Dumitru
Staniloae, Sibiu, 1930, p. 260.
338
 Ami, y „ „,
* ! n n m n p 7 P ii n re»c11J+JS+C1 ------ -— Nr. 1 / 2008

< 1 Pavel a p u tu - o n u m . „m credi„farea celor

MLm” H*1)- Un Prim aspect ce iese in . ajdu,le. vederea celor
< cunoastere rafionala, ?i In acest sens, cu greu I ' u f ^ “ teiectual.
‘l i i t o a r e . C redm fa „ iie aju ta sa mjelegem J sis^ A Utea m!elege de ce este
K a ar ’■®ane Pentru noi toine "epatrunse Ea e J m ? ” adevSruri « «
i t e m Peste lucr™ le v32ute “ lam ea celor n evSzl" 3 nSUfletU'Ui cu care
!dere, P»ate & considerate o cale de cunoa?tere Dar aCCSt punc( *
Ilului, ®PlicSdoar subieclul
cunoscator, credinta fiind? CUnoa?tereaW i n e
,ult Aceasta nu poate fi redusa la puterile cunosntf CeVa cu mult mai
S su b lin ia t este ca aceste pute/om ene5u ~ “! Ceea * se
jiatttuirii- N u num ai intelectul este implicat, ci omul in tota“
P nrezent prrn efortul de patrundere a temeiurilnr Intelectul
^operite, pe baza carora sa se poata ^ f “
supranatural; vomta e prezenta prin efortul de a tine s u Z Z ™ W
adevarurile descoperite, de a-1 indruma la cercetarea’tempi, i \ “ COntaCt CU
in cazul ca acestea sunt gasite convingatoare de 1 * / rafl0nale ?I’
5i
d a tu r a descoperita s-o marturiseascS; elemental r f e e t iv ^ e n f Z lT r if
vibrana immn detenmnata de acfvitatea celorlalte fimcfii suflctesH Da o S
de unportante ar fi, aceste elemente nu constituie d n a „ l f , ,
» sm« dear faptul aperceptiv, pe care
harulm. Credmja este rezidtatul efortului personal, intsrit si
dumnezeiasca energte a harulm (Galateni 5, 22; Romani 12, 3)”" Pmerde
omulm sunt sustmute de har, acesta fiind aspectul esential al credintei' D t n c l
e puterile natmale, credmta implies harul. Nici omul singur nu poate a Z g e
^ n,ci Di” pe J m
Dar care este influenza harului in procesui credintei, sau care este relatia
Credm|a f har conforra mvataturii ortodoxe? Cunoa§terea la care se
ajirnge prin credinta nu este una intelectuala, ci personala. Aceasta intalnirc
persona a presupune acceptare, posibila cu ajutorul credintei (I Cor 2 5-
D m n T e J rZ * f /" intelePciunea oamenilor, ci in putered lui
Crainic h* i5w d ”lumma soarelui” (asa cum nume?le Nichifor
m T Z kT I aCeaSta presupune inldlnire real a ?i prezenta activa din
a d S L ^ ° r ? Cl0n‘ DtrU t60l0gia protestanta>credinta este mantuitoare ca
adeznine la adevarul Crucii lui Hristos, orice mtelegere a acesteia ca
il t ™ ? re a omului m dla,°S cu Dumnezeu fiind exclusa! Dumnezeu singur
ntalne§te pe om, condi }ia fiind tocmai credinta.

3+
Dr. Nicolae Comeanu, Mitr°P°liei B“ at,llra’
[S Z M l 4 C r i , a fi/u p r* to Mitropolia T s.
Nichifor Crainic, Sfinfenia - implinirea umanulin,
 R evista de T eologie Nr^ 2f 18. - -------
Harul divin este cel care face legatura intre creat 51 Creator mtre Cer 5j
pamdnt, intre rai 5i iad, am putea spune in trem m .c ®mele
suprem 5i rani infernului, care este c a r i c a t u r a a dtvtnulur Hantl d m constituie
raspimsul la contradicpa primordiala a omului. aspun e a ama
filozofiei religioase plaseaza axa existentei omului in Dumnezeu. umanul cste
cu adcvarat uman in masura in care participa la divin. ?i aceasta deoarece
atat omul cat 5i Dumnezeu sunt persoane, tar nu esente cugetate abstract. „HaruI
(X&PK) - spune Evdokimov - este puterea lui Dumnezeu: „Ve(t lua putere mare
venind Duhul Sfant peste voi” (Fp.l, 8 ) •
Con§tiinta harului e condifia religiei §i a mantuini. Cine n-are aceasta
con§tiinta a pierdut harul,. a devenit „necredincios, a cazu in prapastia
pierzarii”, e mort ca un cadavru.
Harul, pentru viata §i mantuirea omului, este, cum spunea un teolog
„puntea aruncata peste abisul infrico§ator, dintre cer §i pamant, care umple
nesfar§itele spatii” sau cum spune parintele Radu, - „harul este pentru om ceea
ce este aerul pentru pHmani”7, caci „in viata de dincolo, mdumnezeirea omidui
este lucrarea exclusiva a harului dumnezeiesc, precum zice c ^
Marturisitorul ..patimim indumnezeirea” prin har, inceputa 51 reaiizata intr-o
anume masura pe pamant, in Biserica”8. Harul este prin urmare o energie
necreata cu efecte de asemenea necreate.
Parintele Staniloae vede harul divin ca o conditie obiectiva a
indumnczcirii omului in Iisus Hristos, in timp ce credinta §1 faptele bune
devin conditii subiective ale mantuii’ii. 1 otu§i, spune parintele, ,,in ortodoxie,
harul, credinta §i faptele bune sunt in om un tot nedespartit. Si in acest tot,
fiecare din cele trei elemente are o valoare nediminuata. Factorul divin §i
factorul uman se tin intr-un echilibm perfect, in protestantism §i in catolicism
acest echilibru este rupt. Protestantismul rupe echilibrul in favoarea factorului
divin”9, lasandu-1 pe om fara putere de comuniune, Dumnezeu facand totul. De
cealalta parte, catolicismul rupe echilibrul in favoarea factorului uman, harul
fiind creat, „poate sa stea oarecum la dispozitia omului care-l manuie§te cum ii
place ” . 10 ..
Credinta inseamna, inainte de toate, conform invatatuni Biserica
Ortodoxe, dincolo de definitiile ce i se pot da formal, o angajare existentiala a
omului, comunicare reala cu Dumnezeu- prin harul lui Iisus Hristos. „Pentru

6 Paul Evdokimov, Ortodoxia, trad, de dr. Irineu loan Popa, Ed. IBMBOR, Bucure§ti, 1996, p.
290.
7 Pr. prof. dr. Dumitru Radu, M antuirea - a doua creatie a lumii, in Ortodoxia, XXXVIII
(1986), nr. 2, p. 49.
8 Ibidem, p. 63.
9 Pr. prof. dr. Dumitru Staniloae, Condifiile mantuirii, in Studii Teologice, III (1951), nr. 5-6, p.
St&niloae acuza predestinatianismul protestant pentru ca elimina faptele bune din
nu se dobande§te in sens protestant”, p. 256.

340
 Revista d e T e o lo g je S f m t u l A p c ^ , i : , .

P f ; „ inunS, centra m e ta f ile , „ a n g ^ toa^ e8^ f i S ^ b 7 r ^ -

|ccl! , conftient;t, acel fla t care (!uce , ,lc!'ile sufletulni 151 ar'

{pifkin>oV’ iar te0,0gU' greC Christos y aim arasre 5® ^ 8 cmului;» n ns,i'uie

£v 1 sau credinta este un evenimenf ri rei^arca: ”La nr- + sPune
g ® * certitudinea intelectuala * de c o n o K ^ * ^
f f c u n o ^ e m p e D um nezeu! traditiei biblice p Dum c‘iv3>>- D^ t m
ciu,Murmand dn.m ul cel bun, drumul c r e d k ^ ' Bisericii’ W - S
a doai in m 'e™ ™ 1 Bisencii, pe care HomiaL ’ W a°easta se Poate
^ ~ ■ , '~ " “ UV
' °° numc5‘e •,via,a i„i
* * hd
Prin har, Duliul Slant une§te pe om cu Hristos '
„„ care poate depa5l starea n a tu ra l, caci prin hai o l f s r _i °“ u,ui P«eri
L u i * cuprmse in natura noastra indumnezeita i„ t T , u ** aduce “
Meyendorff observa ca natura umana este cu a4 , ' PMn,e,e J o|m ,
, snra in care exists in ..Dumnezeu” sau in har” * * m S i5 ' nuraai in
astfel dinaniic fiinfarea prin participarea la L m ™ Tsul ™plinindu-5i
Asefflanator, parintele Staniloae considers ca natura Z - du,™ezeie5ti15.
simplu ..natural”, pentru a zice astfel, decat miscSndn CM Sl4 pur
viriualitatile in prezenta lui Dumnezeu 5i umplSndu-se tot m a ^ l T i ' ^ * 1'51
prezenta16, in timp ce Sf, Vasile cel Mare vorbind desnre a a c e a s I5
divin spune ca Sfantul Dull este „izvorul sfmtirii care nu l a c s T C“ ^
mulfimii celor ce se imparta$esc din el”17. ’ pncina
Firea umana nu poate dobandi '..p t a a t e a ” decat ^ ^
persona a cu harul d.vm - pnv.t ca energie necreata, pent™ ca daca omul'
ramane rnchis m creatuntatea sa, iar Dumnezeu in transcendents Sa, omul nu I
poate primi in sme pe Dumnezeu.
intr-un cuvant, harul este inteles ca mijloc eficace, ca energie divini
necreata, revarsata peste noi de SSntul Duh prin umanitatea indumnezeita a iui
Hristos, pentru a-1 ajuta pe om in procesul induinnezeirii,
Numai in Iisus Hristos, Fitil lui Dumnezeu, firea umana se poate ridica la
starea de indumnezeire, pastrandu-§i, in ace!a.si timp, identitatea §i
individualitatea „ramanand in intregime om in natura sa, in suflctul §i in trupul

Paul Hvdokixnov, op. cit., nota 46, p. 26.

Christos Yannaras, A becedar a l credintei, trad de pr. dr. Constantin Coman, Ed. Bizantina,
Bucure$ti, 1996, p.23-24.
Cf. Paul Evdokimov, op. cit., p. 172.
Pr. dr. Vasile Citiriga, P re o p a credincioplor in Biserica p in societate, Ed. Ex Ponto,
Constanta, 2004, p. 86.
John Meyendorff, Teologia bizantina, trad, de Conf. Alexandru Stan, Ed. IBMBOR,
Bucure?ti, p. 185.
Pr* prof. dr. D. Staniloae, N atura p har in teologia bizantina, in Ortodoxia, 1974, nr. 3, p.
393-395.
17
Cf. Pr. dr. Vasile Citing^, op. cit., p. 86.
341
 _______ R evista de T eologie Sfantul A postol A ndrei, Anul XII, Nr. 1 / 200 8 ^ ^
sau, el devine in intregime Dumnezeu in sufletul sau §i in
prin stralucirea divina a slavei divine ce i se cuvine in intregime” 18.
A§adar, tinta cre§tinului adevarat nu e dezumanizarea, nu e participarea la
ororile veacului acesluia, ci unirea cu Dumnezeu in Hnstos, „de a ajunge an
H ristos prin asemanare, adica un fiu adoptiv al lui Dumnezeu sau de a ajunge
Dumnezeu nu prin identitate, ci prin participarea la natura dumnezeiasca” 19
A ceasta participare la natura dumnezeiasca sau trairea starii de indumnezeire
pentru omul credincios este nu numai o finta, ci §i drum nesfar§it §i p]in (jc
eforturi, de impreuna lucrare a omului cu harul necreat al lui Dumnezeu.
Prin urmare, in procesul mdntuirii credinta §i hand sum
„ntijlocitoarele', esentiale ale om ului Credinta este un act sinergic, adicd o
impreuna lucrare divina §i umand. Din partea noastra, credinta este un
rdspuns la harul dumnezeiesc („Caciprin har ati fo st mantuiti, prin credinta
§ i aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu” (Efes. 2, 8 ).

II. LIBERTATE §1 CREDINTA

Fiind prin excelenta, „vedere a nevazutului” (Evrei 11,1), domcniul
credintei nu este identic cu cel al ratiunii. Insa, aceasta constituie adesea un
obstacol. Cu greu poate omul accepta existenta lui Dumnezeu, in prezenta
exigentelor ratiunii. Distanta dintre Dumnezeu si om cu greu poate fi depa§ita si
aceasta se intampla numai prin credinta. Ratiunea, insa, intotdeauna cere
dovezi. Faptul ca Diunnezeu este sus, in cer, iar oamenii pe pamant (Ecclesiast
5,1), devine insuportabil pentru om. Indoiala face credinta dificila. Dumnezeu
ramane ve§nic ascuns. « E x ig e n ta ratiunii, chiar $i in momentul cand totul s-a
implinit pune conditiile ei: „Daca este regele lui Israel, sa coboare acum de pe
cruce §i vom crede in El” (Matei 27,42). Dumnezeu raspunde prin tacere, dar
pentru cel ce §tie sa auda, tocmai in tacere El I§i marturise$te iubirea pentru om.
Este acea nebunie divina de care vorbe^te Sfantul Apostol Pavel, neintelesul
respect al lui Dumnezeu fata de libertatea noastra» . 20
Atunci cand Dumnezeu a creat omul, El i-a dat acestuia vointa libera, pe
care nici macar El Insu§i nu o incalca. In Sfanta Scriptura se spune ca omul a
fost creat dupa „chipul p asemdnarea lui Dumnezeu” (Fac. 1, 26). Prin urmare,
omul, prin chiar statutul lui de creatura, are in sine imaginea virtuala a
perfectiunilor divine. Fiecare Nume, fiecare energie divina treze§te in om, prin
participarea sa la umanitatea lui Hristos, virtutea care ii corespunde. Prin
credinta §i smerenie, omul care lasa sa patrunda in el viata lui Hristos atinge

18 Vladimir Lossky, Vederea lui Dumnezeu, trad, de Maria Cornelia Oros, Ed. Deisis, Sibiu,
1995, p. 120.
19 N ichifor Crainic, op. cit., p. 19.
20 Paul Evdokim ov, Varstele viefii spirituale, trad, de Pr. Ion Buga, Ed. Christiana,
Bucure§ti,1993, p. 42.
342
r

celasi timp este dom eniul credintei” 24

A _. TT • i _ f v
In lisus Hristos firea umana a ajuns la m, ■
^ a r e a umanului ca persoana, prm ^ 5i ' 3
oniulm este trairea m libertate, adica in Hristos. arata afm™ e a tainei
Mantuirea nu poate !i posibila daca pierdem din vedere elementul
libertatii, fapt pentru care credinta are loc tocmai in aceasta lipsa de
constrangere, obligatie, din partea iui Dumnezeu. Ra|iunea devine un obstacol
al credintei, tocmai din motivul ca trebuie depa§ita. Ratiunea are, astfel tendinta
sa priveasca realitatile inconjuratoare ca pe ni§te obiecte. Credinta presupune
Persoane. Insa, daca pentru cre§tinismul apostolic, Hristos era o evidenta,
critica istorica ridica permanent un semn de intrebare asupra aovezilor.
„Documentele istorice neclatinate care sa probeze existenta, chiar cea terestra a
lui lisus, fara sa mai vorbim de cea cereasca, lipsesc. §i aceasta-i foarte bine §i
constituie cea mai buna dovada a adevarului Evangheliilor, caci lisus nu se
impune, nu declara nicaieri in mod direct divinitatea Sa, ci doar intreaba: Crezi
tu aceasta? El nu se adreseaza niciodata ratiunii, nu etaleaza nici dovezi, nici
argumente, nu intreaba: §tii? E§ti convins? Dorintele lui Dumnezeu converg
catre inima (in sens biblic) §i acest punct focal rastoama intreaga intelepciune
umana'’. 25

21Ioannis Zizioulas, Creafia ca Euharistie, trad, de Caliopie Papacioc, Ed. BizantinS, Bucure§ti,
1999, p. 76.
Cf. 0 . Clement, op. cit., p. 16. „ , c -a *
Pr. dr. Vasile CitirigS, A ntropologia hristologicd in teologia ortodoxa, vol. I, Ed. Ex Ponto,
Constanta, 2003 n 100 ,
; : , -UanW Ciohotea O dogm atics pentru omul m ..Dumitru Stamioae sau Paradoxul
asia, Bucure§ti, 2003, p. 93.
dt., p. 46.
* /■*A'y
343
 Revista de Tentoie SfM u l AposloI J ^ h A m i ™ ’ ^ \ 12 * * * ---------
m n c ip ttle ra jS S T ^
Credinta, in nStrunde pana in lmma - adanc aial tUn{e]
fiin< •
mai putemica decat aceasta, mtrucat patrunae p
umane, a in a ~ i delimjia
insasi rUftniti'fl rnniei
fiintei nmane.
u Realitatea lui Hnstos nu se masoara« cu cu
ratiunea fapt ce ii confera un caracter paradoxal. Este ceea ce af,mia
ray unea, iapi ca a+b ca adevarul nu este nu de
Dostoievski ca „daca mi s-ar aoxtui „26 ■ - t
partea lui Hristos, eu raman de partea lui Hnstos , iar T lstoi, in Invierea
nota: ,.... nu credea ca painea se preface in trup $i mci ca e o p a r t e a din
Dumnezeu ... dar credea ca trebuie sa creada m credinta aceasta . Tocmai
aceasta este credinta: d e p ^ ire a imobiUtatii ra tiu n u m chise in sme, spre harul
lui Dumnezeu-Treime, comuniune trinitara. §1 aceasta credinta este, mtr-adevar
mantuitoare, intrucat ii reda omului calitatea de chip, de persoana. Omul este
limitat ca natura, dar infmit ca persoana intrucat poate raspunde Cuvantului
ve§nic al lui Dumnezeu. „Persoana - spune Berdiaev - constituie tocmai chipul
lui Dumnezeu in om, acesta fiind motivul pentru care ea se ndica deasupra
vietii naturale”28.
,£ibertatea omului, dupd chipul lui Dumnezeu, spune Evdokimov,
inseamna ca omul sa repfoduca aceasta aparitie a A dev at itlui, care exista
mai inainte de t?/”2^, prin urmare, credinta nu este nicidecum o simpla
adeziune intelectuala, nici supunere pur §i simplu, ci este credinta persoanei
omene§ti in Persoana dumnezeiasca.

HI. CREDINTA § 1 IUBIREA - VI A IA IN IIR ISTO S

Credinta apare ca inceput de drum in mantuire, am putea spune. Trecand
peste consideratiile generale, trebuie precizat strict teologico-dogmatic cum
anume omul se mantuie§te prin credinta. Aceasta apare ca prima conditie
subiectiva ceruta de Dumnezeu omului pentru a se mantui. Dar credinta nu este
doar un act al omului. Aceasta presupune, lotodata, harul, fiind vazuta, in esenta
ei, ca dialog. ’’Credinta este o conditie a mantuirii, deoarece inceputul mantuirii
nu poate fi desprins de credinta in Iisus Hristos, Cel care a adus mantuirea.
Credinta este usa harului in viata noastra. Ori de cate ori facem o marturisixe
y * • 30
de credinta, din inima, o noua putere de har intra in fiinta noastra”.
Credinta este, astfel, punctul in care omul se intalne$te cu Dumnezeu,
cu haruL Credinta o primim prin Hristos, Care Se face cunoscut. Cel care
deschide calea credintei este Hristos Insu§i - „E1 este relatia omului cu
Dumnezeu, introducerea omului in Dumnezeu”31, „fara Hristos, viata omului nu

26 Ibidem.
27 Lev Tolstoi, Invierea, trad.de Lucia Demetrius, Ed.Alcris, Bucure§ti, 1992, p. 124.
28 Nikolai Berdiaev, D espre menirea omului, trad, de Daniel Hoblea, Ed. Aion, Oradea, 2004,
p.78-79.
P. Evdokimov, Ortodoxia..., p. 81.
30 +Dr. N icolae Comeanu, op. cit., p,50.
31 Pr. lect. Dr. Vasile Citiriga, Antropologia hristologica in teologia ortodoxd, vol. II, Ed. bx
Ponto, Constanta, 2003, p.260.
344
 Revista de T eologie Sfantul A postol Andrei, Anul XII, Nr. 1 / 2008

. n ^ ^ t u n s u e a credin|ei esie> oarecum ^cTe^terc a umanului

0-e n'c . rea harului lui Hristos. Astfel, despre credinta mantuitoare se poate
Pl a r in Prezen*a lui Hristos; ”Noi am crezut §i am cunoscut ca Tu e§ti
vOfP’ i pjul Dunmezeului Celui viu (loan 6 , 69), li marturiseau Apostolii.
[lnstoSt c’ a moment al rena§terii, incepe tocmai cu marturisirea credinfei. Daca
1L imprimat in acesta, spoiirea credintei echivaleaza cu o cre§tere in har,
1'31’U etenSificare a dialogului §i continua apropiere de Dumnezeu. Omul crede
cu 0 interea ]ui Dumnezeu. Credinta este indisolubil legata de har. ’’Crcdinfa
este nascuta in om de harul dumnezeiesc, dar nu fara un raspuns §i
a*s8?orare a omului la aceasta. Inceputul indreptarii este facut de Dumnezeu
cda . ehemand la mantuire pe toti (I Timotei 2 , 4), treze§te in sufletul
1 ^ care raspunde, adica in sufletul celui care se simte patruns la inima prin
°e Ul area adresata, dorinta mantuirii (Fapte 2 , 37-38); omul continua apoi acest
c^ielllj ar tot cu puterea harului dumnezeiesc, conformandu-se voii lui
ad, „ 33
m n ^ QZ0Xi * a
Dumnezeu ofera harul Sau a§teptand raspunsul omului, facand apel la
dinta acestuia. Hristos, permanent, pune mantuirea in dependents de
°redinta de libera acceptare a omului, §i aceasta pornind de la vindecarile
dcscrisc de Evanghelii .si pana la conditia dobandirii vietii ve§nice: „... oricine
traiei?te §i crede in Mine nu va muri in veac. Crezi tu aceasta?” (loan 11,26).
' C re d in ta apare ca fiin d raspunsul afmuativ al omului, acel Da spus lui
H ristos Vizibilul §i invizibilul se amesteca in credinta. Da-ul echivaleaza cu o
•imire interioara a lui H risto s.« P rin credinta, omul se deschide harului
dumnezeiesc §i lucreaza cu el, caci acel da pe care il exprima credinta la
chernarea lui Dumnezeu pentru comuniunea cu Sine, omul il da prin lucrarea
harului dumnezeiesc sala§luit in el careia ii raspunde» . 34 Credinta, in acest
sens, este mantuitoare. omul indreptandu-se prin ea: „Dar dreptatea lui
D um nezeu vine prin credinta in lisus Hristos, pentru toti §i peste toti cei ce
cred” (Romani 3, 22).
Dar, daca inceputul mantuirii are loc prin intalnirea omului cu harul prin
credinta, omul are nevoie de aceasta, de o sporire continua a credintei. Omul
simte acum nevoia unei mai mari apropieri de Dumnezeu. Sfintii Apostoli ii
ziceau in aceasta situate Mantuitorului: „Spore§te-ne credinta” (Luca 17, 5).
Continutul credintei este - conform invataturii cre§tine „primirea
adevarului mantuitor descoperit prin lisus Hnstos”35. Insa, nu o simpla
acceptare a adevarurilor dumnezeie§ti descoperite in Sfanta Scriptura §i in
Sfanta Traditie, ci §i „alipirea credinciosului de persoana Mantuitorului §i de

33 °Dumitru Radu, M antuirea prin credin(d $i fa p te bune, m Glasul B isencii, XLV

(1986), nr. 4, p.72.

» fd“Z m n t u i r e a in f i P rin Bisericd, in Mitropolia Olteniei, X X X V (1983), nr. 7-8, p. 474.

 Revista de Teologie Sfdntul A postol Andrei, AnuJ XII, Nr. 1 / 2008
o p e r a liv ^ r §ita de El ” .36 RevelatiaTTa care omul adera prin credinfa este 0
descoperire treptata a lui Dumnezeu. Iar aceasta descopcrire nu este un simply
obiect al intelectului, ci scopul ei este raspunsul omului la aceasta descoperire a
lui Dumnezeu ca Persoana. De altfel, adevarurile cuprinse in Revelatie nupot I]
cunoscute de ratiune, intrecand puterile cunoscatoare umane. Descoperirea lui
Dumnezeu echivaleaza cu credinta in Hnstos §i in opera Lui mantuitoare.
Schitand drumul spre mantuire al omului prin credinta.. aceasta apare ca
Hind o unire gradata cu Hristos, un progres continuu in apropierea de
Dumnezeu prin Hristos. Credinta este, din acest punct de vedere, intalnirc
personala a omului cu Dumnezeu. cu Hristos, din care omul create
raspunzand iubirii lui Dumnezeu. Sfanta Scriptura, in special Sfantul Apostol
Pavel, prezinta drept conditie prin excelenta a mantuirii, credinfa. Motivul este
tocmai intelegerea complexa a acestei realitati. „... Sfantul Apostol Pavel pune
ca temelie a mantuirii credinta in Hristos, dar nu credinta in importanfa juridica
a morfii lui Hristos, prin care iradiaza in om puterea lui Hnstos; e o credinta care
echivaleaza cu o unire treptata cu Hristos, din a Carui Jertfa $i Inviere primim si
noi puterea de a muri pacatelor, adica de a muri egoismului §i izolarii noastre, §i
de a invia la o viata noua, care sta in comunicarea intima cu Hristos §i care ne
va duce §i pe noi la inviere din puterea Inviern Lui”. Ceea ce cunoa§te omul
prin credinta nu este un adevar oarecare, ci Adevarul prin excelenta, Persoana
lui Hristos in dialogul cu Acesta.
Credinta vazuta ca relatie, dialog intre persoane depaseste stadiul de
simpla cunoa§tere, este - am putea spune - o cunoa§tere devenita iubire.
Credinta implica astfel dimensiunea iubirii care ii este constitutiva.
Conform traditiei patiistice, „cunoa§terea cea mai desavar^ita este cea
dobandita prin iubire,... caci in masura in care iube§ti, dore§ti binele §i-l cauti
cu toata ardoarea sufleteasca”/ 8 „Cuno§ti cu adevarat in masura in care iubejti
cu adevarat! Esenta cre^tinismului este iubirea ...”39; „Cel ce nu iubejte, n-a
cunoscut pe Dumnezeu, caci Dumnezeu este iubire” (I loan 4, 8). Staretul
Zosima spunea ca „iubirea este o comoara fara pret, cu care poti dobandi o lume
intreaga, care-fi ingaduie sa rascumperi pacatele tale, dar §i ale altora ... Daca
iube§ti orice creatura, vei incepe sa intelegi orice lucru candva, §i atunci fara
efort vei incepe sa intelegi din ce in ce mai mult in fiecare zi”40.
Credinta presupune cunoa§terea realitafilor spirituale, o cunoa§tere ca
legatura personala. Nu pofi, insa, cunoa^te cu adevarat decat iubind. Lucrul

36 Ibidem, p.475.
37 Pr. Prof. D. Staniloaie, Teologia Dogmatica Ortodoxd, vol. II, Ed. IBMBOR, Bucure?ti,
1978, p.365.
38 N icolae Chifescu, Condifiile insiqirii mantuirii, in Studii Teologice I (1950) nr. 2, p.9-10.
39 Ibidem, p. 10.
40 F.M. Dostoievsky Frafii Karamazov, vol.I, trad de Ovidiu Constantinescu §i Isabel!
DumbravS, Ed. Cartea Romfineasca, Bucure?ti, 1986, p.95; 233. *
346
 Revista_de Teologie Sfdn t u l A p ^ / Andrei Ann] Yn xr
' ’ “ > < rr— ---------- i^nuU C II,N r. 1 /2 0 0 8
rtta nu se p 0 f te Vedca destol x bl" e in cadrai relatiiJor interumane. Cu cSt
SC '!ti mai mult pe cm eva cu atat ,ube§ti ma, mult persoana respective Fata de
Cfv 'a Pe CaIf “ t C U n° 5 "U L " * " * “ t e a t cd tndiferent.
runoasterea adevaiata, sau cunoa?terea supremei realitati este o cunoa?tere
^ enjia iubire. Pe o persoana n-o poti cunoa§te altfel decat iubind-o. Iubirea
te rnodul de cunoa§tere a persoanei, iubire in care intreaga fiinfa este
eS plicata. Sfantul loan E \ anghelistul defme§te scopul ultim al vietii astfel: „§i
ceasta este viata ve§nica. sa 1e cunoasca pe i ine, singurul Dumnezeu adevarat
a. pg psus Hristos pe Care L-ai trimis (loan 17, 3). « D a c a prin credinta in
nonanul Hnstos Cel Inviat, omul experiaza miracolul cel mai uimitor al
existentei sale: trecerea de la moarte la nemurire, de la relativ §i trecator la
vegnjcie, de la iad la cer. Doar atimci se gase§te omul pe sine, i§i afla adevaratul
eUi sau cel ve§nic: „Caci mort era §i a inviat, pierdut era si s-a aflat” (Luca
e ’ 41
15,2 4 )» •
Credinta dezvolta in omul renascut iubirea. Credinta adevarata, care
mantuie§te, nu poate fi privita altfel. intalnirea cu Hristos in credinta este o
intalnire in iubire. O credinta care nu dezvolta elementul iubirii este o credinta
moarta. Iar aceasta legatura este intretinuta de prezenta lui Hristos Insu§i.
Credinta converge catre inima, centru al fiintei umane, iar acolo Insu§i Hristos
este prezent in omul renascut. „Credima in Hristos e credinta in Hristos Cel din
noi credinta din puterea Lui aflator in noi; e iradierea din noi a prezentei §i
puterii lui Hristos, salamiui( in noi in chip nevazut. Credinta aceasta include in
ea iubirea fata de Cel ce S-a jertfit, a inviat pentru noi §i S-a sala§luit in noi, ca
din starea Lui de jertfa §i inviere sa luam putere sa murim §i noi fata de pacat §i
sa ducem §i noi o viata noua din El §i cu El. Hristos insu§i ne umple de iubire
fata de El, prin iubirea Lui fata de noi. Iar iubirea ne da putere sa ne facem
asemenea Lui: sa murim fata de pacat, sa ne manifestam cu iubire fafa de
oricine §i fata de orice. Cre§tinismul este marea taina a comuniunii personale,
pe care Occidentul n-a infeles-o. E marea taina a cre§terii persoanei din viafa
altei persoane §i in ultima analiza, din viata Persoanei lui Hnstos plin& de
infmitatea dumnezeiasca” .42

CONCLUZII
Credinfa este un mod de intalnire, de integrare in taina. „Dunmezeu este
Persoana libera, deci, in ultima instanfa El este tairnc prin firea Sa. Intunericul
orbitor este un mijloc de a exprima proximitatea Inaccesibilului: cu cat
Dumnezeu este mai prezent, cu atat este mai aproape, cu atat este mai

41 lustin Popovici, C redinfa ortodoxa §i viafa in H nstos, trad, de Prof. Paul B51an, Ed.
Bunavestire, Galafi, 2003, p. 44-45.
2Pr. Prof. D. Staniloae, op. cit., p. 366.
347
— Revi s t a de T eologie Sfantul A postol A ndrei, Anul XII, Nr. 1 / 2008
ascuns”. Ratiunea nu face decat sa dezintegreze taina,
im parta. A ceasta i§i are locul ei, fapt subliniat adesea in sensul ca ratiunea nu
este neglijata in felul de a concepe credinta. Crestinismul apare ca o relive
tuuversala. „Secularizarea credintei in ideologic, in secolul XX, a dat na§tcre cu
at&t mai m ult violentei distructive. De fapt, credinta iudaica, rnusulmana sau
cre§tina im plica intotdeauna rclajia fiecarei persoane cu absolutul, dincolo de
condi|ionari pstho-sociologice. Dimpotriva, ideologiile modeme reduc puterea
credintei la istoricitate, justificand lara cel mai rnic scrupul cele mai diferite
sacrificii um ane ” .44
Credinciosul i§i poate gasi mantuirea intr-o credinja sincera §i puternica
A propierea de Dumnezeu nu poate fi exprimata decat prin termeni antinomicr
„Dumnezeu intreg Se arata §i nu Se arata, Se intelege §i nu Se intelege, Se
imparta§e§te §i ramane neimparta^it”.4" Ratiunea conduce la o cunoa§tere
cantitativa. N u oricine II poate cunoa§te pe Dumnezeu in acest caz, ci numai cei
care poseda un grad inait de cuno§tinte. In cazul in care doar prin intelect s-ar
ajunge la Dumnezeu, Acesta ar ramane strain majoritatii oamenilor, condamnati
la o necunoa§tere fatala, rezerva fiind filozofii §i savantiif' Lumina necreata
devine aici, exclusiv, lumina a ratiunii. „Teologia Occidentals, dupa expresia
lui Meyendorff, nu contrazice palamismul, ci tradeaza continutul Noului
Testam ent”, pentru ca „vederea lui Dumnezeu e poate telul sau experienta
individuals a eatorva mistici, dar nu mai este o conditie a existenjei cu adevarat
umane a omului”, fapt cai-e „a avut consecinte incalculabile pentru viitorul
cre§tinismului §i al societatii umane in general”.
Credinta e prima virtute cu care pomim la drum. E paraia?ul caruia i se
adauga pe urma paraia§ele altor virtuti, devenind impreuna fluviul larg,
atotcuprinzator §i de neintors al unei vie|i total virtuoase. 48
Distinctia care se face intre oameni, in contextul mantuirii, poate fi aceea
intre credincio§i §i necredincio§i. Credinta, insa, implica, totodata, o situatie
paradoxala, ce tine de atitudinea omului in fata lui Dumnezeu. Niciodata
aceasta nu este suficienta, ci un continuu drum spre Dumnezeu. Realitate
cutremuratoare, tresarire a fiintei in fata „negraitului”: „Cred Doamne! Ajuta
necredintei mele”(Marcu 9, 24).

43 Paul Evdokimov, Cm oa$terea lui Dumnezeu in traditia Rasaritecma, trad de Pr.Vasile

Raduca, Ed.Christiana, Bucurejti, 1995, p. 26.
44 O. Clement, op.cit., p. 42.
45 Sf. Grigorie Palama, D espre im pdrtdprea dumnezeiasca..., p. 381.
4 6 Idem, D espre sfdnta lumina..., p. 363.
4 7 John M eyendorff, n e o lo g y Palamism and Secular Christianity, apud diac. loan lea jr.,
Introducere, la Vladimir Lossky, Vederea lui Dumnezeu.... p. XL.
48 Sf. M axim Marturisitorul, op.cit., apud Pr. Prof. D. Staniloae, op.cit p 136.
348