Cunoasterea -Criteriile adevaruluiBrand Blanshard Adevarul coerenta

La intrebarile Ce este adevarul? Care sunt criteriile adevarului? traditia medievala, urmandu-l pe Aristotel, a raspuns ca adevarul este adequatio rei et intellectus adica adecvarea dintre realitatea lucrurilor si continuturile intelectului, dintre ceea ce putem observa si ceea ce gandim sau spunem. Validam, asadar, adevarul enuntului pe corespondenta cu faptele. Filosoful american B.Blanshard a criticat insa aceasta teorie a adevarului. El a luat exemplul unui enunt istoric si a aratat ca acest enunt nu poate fi validat prin corespondenta pentru ca, pur si simplu, noi nu mai dispunem de posibilitatea de a verifica faptele la cere el se refera. Cum validam deci adevarul enuntului: Burr l-a ucis pe Hamilton in duel? Astazi nu mai traieste nimeni care sa fi asistat la celebrul duel dintre cei doi oameni politici americani, si chiar daca ar mai trai, cum s-ar putea valida adevarul acestor fapte doar pe memoria unor evenimente atat de indepartate?

Criteriul pe care il adoptam pentru a stabili daca enuntul de mai sus este adevarat este coerenta. Comparam enuntul nostru cu alte enunturi pe care le luam din manualele de istorie, din ziarele si documentele vremii, enunturi care se refera la duelul dintre cei doi oameni politici. Daca enuntul nostru nu intra in contradictie cu relatarile din aceste documente, el este adevarat, iar daca le contrazice, adica nu este coerent cu ele, atunci este fals. Enuntul nostru face parte dintr-un context care descrie coerent o realitate. Daca el ar fi fals ar insemna ca toti oamenii, toate stirile, toate cartile s-ar fi inselat, ceea ce este absurd. Prin urmare, admitem adevarul acestui enunt ca fiind coerent cu celelalte cunostinte pe care le obtinem. Blanshard merge si mai departe afirmand ca nu doar enunturile de fapte istorice, ci toate enunturile noastre pot fi validate ca adevarate folosind criteriul coerentei. De exemplu, luam in discutie enuntul: Pe aceasta creanga se afla o pasare cardinal, desi ,aparent, el descrie fapte observabile, nu poate fi validat pe corespondenta. Ceea ce noi consideram a fi un fapt real, accesibil simturilor, este in realitate o colectie de judecati, iar verificarea consta in coerenta dintre judecata initiala si judecatile din aceasta colectie. Daca in locul nostru ar fi un animal inzestrat cu toate simturile de care noi

dispunem, el nu ar mai putea stabili adevarul enuntului. Recunoasterea unei pasari cardinal este o realizare intelectuala remarcabila deoarece avem nevoie sa definim mai intai conceptul de pasare cardinal si pe baza unor conexiuni, asemanari sau diferente, sa stabilim coerenta dintre enunturile noastre anterioare si acesta. Abordare critica Pentru a valida adevarul unui enunt pe baza criteriului coerentei trebuie ca noi sa avem un corp de cunostinte coerente intre ele si validate ca fiind adevarate. Ori, se stie, cunostintele noastre nu alcatuiesc un sistem coerent. Chiar fizica, una din stiintele considerate exacte, nu dispunde de teorii coerente intre ele. De exemplu, cu privire la fenomenele luminoase sunt folosite doua teorii : teoria luminii ca unda si teoria luminii corpuscul. Acestea explica fenomene diferite ale realitatii, dar nu pot fi acceptate ca fiind adevarate, in acelasi timp si sub acelasi raport. Teoria adevarului coerenta are deci limitele sale, caci avand o propozitie ne este greu s-o includem unui sistem si trebuie sa decidem cu care dintre cunostintele noastre o vom acorda.