Cunoasterea

Immanuel Kant judecati analitice/sintetice

Kant va realiza o sinteza a rationalismului si a empirismului. Cartea sa, Critica ratiunii pure, fiind un eseu complet in care va explica felul in care se constituie cunoasterea noastra. Kant va considera si el ca inceputul cunoasterii noastre este experienta, dar va arata ca nu intreaga noastra cunoastere se bazeaza pe experienta. Inainte de experienta avem formele a priori ale cunoasterii, spatiul si timpul in calitate de forme ale sensibilitatii si categoriile intelectului. Kant clarifica judecatile in functie de raportarea la experienta. Judecatile a posteriori sunt bazate pe date ale simturilor. Ex: Acest corp este greu. Judecatile a priori sunt independente de orice fel de raportare la simturi. In functie de modul in care judecatile noastre adauga sau nu un plus conceptelor initial. Kant arata ca exista doua tipuri de judecati: a. Judecati analitice (descompun conceptul initial neadaugandu-i nimic ci doar explicitandu-l). ex: Triunghiul este un poligon cu trei laturi.

b. Judecati sintetice (adauga un plus de cunoastere conceptului de la care se porneste). Kant se intreaba daca exista judecati sintetice care sa fie in acelasi timp a priori, adica sa realizeze un progres al cunoasterii, dar sa nu aiba nevoie de datele simturilor pentru a le intemeia. Astfel de judecati ar fi necesari si universale, adica ar fi gandite in mod absolut sigur (negatia fiind autocontradictorie) si valorile oriunde, oricand si in orice conditii (universale). O astfel de judecata sintetica a priori este judecata 5+7=12. Ea este o judecata sintetica pentru ca in conceptul initial de 5+7 noi nu gandim in acelasi timp suma 12 si este o judecata a priori pentru ca nu avem nevoie de datele simturilor pentru a adauga in mintea noastra cate o unitate din cele 7 la cele 5 initiale. Succesiunea unitatilor tine de timp, iar timpul este o forma a priori a sensibilitatii noastre nu un dat obiectiv. Astfel de judecati sintetice a priori sunt toate judecatile matematice precum si cele logice. Ele stau la baza cunoasterii si o intemeiaza in mod necesar si universal.