IMMANUEL KANT-DEMNITATEA DE A

FI FERICIT
CUPRINS:
1)IMMANUEL
KANT-
FILOSOF ILUM
INIST
2)DEFINITIA
CONCEPTULU
I DE
FERICIRE
3)DEMNITATE
A DE A FI
FERICIT-
interpretare
4) MARI GAND
ITORI-
DESPRE FERIC
IRE
 NOTE BIOGRAFICE
Immanuel Kant(n.22
aprilie1724,Knigsberg/Prusia Oriental- d.12
februarie1804,Knigsberg), a fost un filozof
german, unul din cei mai mari gnditori din
perioadailuminismuluin Germania. Kant este
socotit unul din cei mai mari filozofi din istoria
culturii apusene. Prin fundamentareaidealismului
critic, a exercitat o enorm influen asupra
dezvoltrii filozofiei n timpurile moderne.

n specialFichte,SchellingiHegeli-au dezvoltat
sistemele filozofice pornind de la motenirea lui
Kant. Cei mai muli scriitori i artiti din vremea lui
au fost influenai de ideile sale n
domeniulesteticii, operele
 luiGoethe,SchillersauKleistneputnd fi nelese
fr referina la concepiile filozofice ale lui Kant.
Kant se nscrie n rndul celor mai mari filozofi ai
istoriei timpurilor moderne.

Dezvoltarea ulterioar a filozofiei europene, n special a

idealismului german (Schelling,Hegel) i a aa-
numituluineo-kantianism, reprezentat printre alii
deWilhelm Windelband, dar i a unor curente
contemporane, cum ar fi filozofiaHannei Arendtsau a
luiJohn Rawls, nu pot fi concepute n afara cunoaterii
filozofiei lui Kant. Un studiu aprofundat al filozofiei
presupune n mod necesar cunoaterea filozofiei kantiene.
 OPERA LUI KANT
(Despre forma i principiile lumii
sensibile i ale celei inteligibile)
(disertaie), 1770
Critica raiunii pure, prima ediie, 1781
Fundamentele metafizice ale tiinei
naturii, 1786
Metafizica moravurilor, 1797

Antropologia din punct de vedere

pragmatic, 1798
 DEFINITIA CONCEPTULUI DE FERICIRE
Nscut ca cel mai frumos dar pe care zeii l-au fcut
oamenilor, filosofia a aprut ca rspuns la ntrebri: ce
este existena; care este raportul dintre existena
subiectiv i cea obiectiv; cum se constituie valoarea
de adevr i bine, frumos i dreptate; care sunt
cauzele nefericirii omului pe pmnt; ce este fericirea.
n jurul acestor probleme s-a constituit filosofia
ncercnd s dea rspunsuri, filosofia viznd raportul
omului cu lumea, cu existena. Filosofia ncearc s
explice n ce const condiia uman, conceptul de
condiie uman, deasemenea situaiile obinuite i
cele limit.
Fericirea survine ca stare subiectiv, ca plcere, n

cazul n care omul se simte mplinit ca fiin bio-psiho-

este liber i, de asemenea, atunci cnd i-a atins scopurile. De
regul, filosofii au considerat c fericirea, ca stare subiectiv,
presupune strile de plcere, pentru c a pune semnul egalitii
ntre fericire i neplcere ar fi, evident, un non-sens.
Considernd omul ca fiin bivalent, corporal i spiritual,
vom admite c el poate obine fericirea ca plcere att prin
satisfacerea unor trebuine trupeti, ct i prin mplinirea unor
cerine i aspiraii specifice spiritului su.
Desigur, atingerea unui el nu poate procura dect fericire, iar
nu nefericire. ntr-un text oarecum testamentar, poetul Bacovia
afirma: ,,Mi-am ndeplinit toate profeiile politice./Sunt fericit.
DEMNITATEA DE A FI FERICIT-INTERPRETARE
n timpurile moderne, Kant a conceput i el fericirea ca
scop al omului i a susinut c se obine prin nclinaie,
adic prin satisfacerea intereselor i scopurilor
individuale, dar nu prin orice fel de nclinaie, ci printr-
una conform datoriei morale, iar nu contrar acesteia.

n viziunea kantian, satisfacerea unei nclinaii contrare

datoriei nu poate produce dect o pseudofericire, o
fericire aparent, cum ar fi satisfacia unui rufctor
pentru reuita faptei sale, mulumire care oricnd poate
trece n contrariul ei, n remucare i suferin.
 Fericirea propriu-zis nu poate s aparin dect celui care i
realizeaz interesele, dar, totodat, se comport moral, pentru c
numai acesta nu are motive de repro i regrete.

Aadar, conduita moral nu are ca scop fericirea i nici nu o asigur,

dar i ofer omului condiia sau demnitatea de a fi fericit. De exemplu,
prin raiune, omul poate s aleag mijloacele adecvate, cu caracter
moral, prin care poate s-i mplineasc scopurile particulare.

n fond, ntr-un fel sau altul,Kant a inteles fericirea n corelaie cu

conduita moral i, deci, cu sensul vieii, ntruct, aa cum preciza
filosoful, viaa moral presupune tocmai realizarea umanitii
existente att n noi, ct i n semenii notri.

In acest sens, ganditorul a pus pe primul plan realizarea sensului

vieii ca nfptuire a esenei umane.
 Kant preciza c fericirea, ca stare subiectiv benefic, nu se
reduce la virtute, scopul vieii morale fiind datoria, dar considera
c virtutea (datoria) confer omului demnitatea de a fi fericit.

,,Binelesuprem (ca principal condiie a Binelui suveran) este

moralitatea, iar fericirea constituie, desigur, al doilea element al
Binelui suveran, dar totui astfel nct el s nu fie dect consecina
moralmente condiionat, ns totui necesar a moralitii.

Doctrina cretin a i mutat locul fericirii de pe pmnt n cer.

Desigur, dac admitem c fericirea se obine prin creaie i
moralitate i c omul este o fiin imperfect, dar perfectibil, la
care adugm i credina n nemurirea sufletului i n existena lui
Dumnezeu, atunci vom conchide c ea nu e posibil dect ,,n
ceruri (Matei).
 n etica sa autonomist, Kant nsui a admis o
posibil fericire celest. Plecnd de la faptul
c fericirea i are sursa n nclinaie, care ne
pune n dependen de lucruri i de ceilali
oameni, ceea ce nu ne permite s ne
realizm toate scopurile, ct i de la
observaia c nclinaia i datoria nu prea se
acord ntre ele, el a conchis c fericirea nu
poate fi obinut n mod cert dect n viaa de
dincolo, cu condiia ca sufletul s fie
nemuritor, pentru a se perfeciona
necontenit, i s existe Dumnezeu, ca garant
 Fiindi pe msura omului, nu numai a
zeului, fericirea este i merit s fie
urmrit ca scop, dar nu detaat, ci
ataat de mplinirea umanitii
autentice, care exist, potenial, n
orice persoan uman.
 MARI GANDITORI-DESPRE FERICIRE
Fericirea e un ideal al imaginatiei, iar nu al ratiunii.
(I.Kant)

Trebuie sa razi inainte de a fi fericit, de teama ca vei

muri fara sa fi ras vreodata. (Jean de la Bruyere)

Fericirea cuprinde cinci parti. O parte este a lua

hotarari bune; a doua este a avea simturi bune si
sanatate trupeasca; a treia este reusita in ceea ce
intreprinzi; a patra-i reputatia buna printre oameni si a
cincea abundenta de bani si a bunurilor folositoare
pentru viata. (Platon)
 Fiecare are in mainile sale propria fericire, precum
artistul are materia bruta, careia vrea sa-i dea o forma.
(Johann Wolfgang von Goethe)

Suma totala a nenorocirilor care inca nu ni s-au

intamplat, se numeste fericire. (Romulus Dianu)

Daca vrei sa intelegi viata, asta sa-ti fie invatatura dintru

inceput si temelia tuturor rationamentelor si dorintelor
tale: Nu ai drept la nimic si nimeni nu-ti este dator cu
nimic, nici societatea, nici natura. Daca le ceri fericirea,
esti un prost; iar daca te crezi nedreptatit pentru ca nu
ti-o dau, esti inca si mai prost. (Hippolyte Adolphe Taine)
 Cea mai mare parte a fericirii sau mizeriei noastre
depinde de dispozitia noastra si nu de circumstante.
(Martha Washington)

Fericirea se naste din iubire, iar iubirea se naste chiar din

inima omului. (Don Miguel Ruiz)

Secretul fericirii este sa ii faci pe ceilalti sa creada ca ei

sunt cauza fericirii. (Al Batt)

Nu exista nici fericire, nici nenorocire pe lume; exista

doar compararea unei stari cu cealalta si atata tot. Doar
cel care a simtit nefericirea cea mai cumplita e in stare sa
simta cea mai mare fericire. (Al.Dumas)
 Alergam dupa fericire pana departe, fie pe
mare, fie pe uscat; dar fericirea e aici,
aproape. (Quintus Horatius Flaccus)

Fericirea e ceva ce nu se atinge niciodata... dar

pentru cautarea ei merita sa alergi toata viata.

Fericirea este acea stare a constiintei generata

de realizarea propriilor valori. (Ayn Rand)
 CATRENE DESPRE FERICIRE
Fii fericii
Att de fericii ct viaa toat;
Un chin s-avei:
De-a nu muri deodat. (M.Eminescu)

La nlimea Marelui Azur

n echilibrul spiritului pur
Gsim smna fericirii
Dnd sens din propriul sens iubirii (Corneliu Sofronie)