FILOSOFIE MEDIEVALĂ

Syllabus

TIPUL: obligatoriu
Nr. de credite: 6
ANUL DE STUDIU: I (Filosofie)
PERIOADA: Semestrul al II-lea
TITULAR: Lector dr. Marin BĂLAN
E-mail: blnmarin@yahoo.com

Descrierea cursului

Cursul este mai degrabă o introducere în studiul filosofiei medievale decât o

istorie a acesteia, oferind studenţilor, pe de o parte, instrumente în vederea realizării unor
cercetări proprii asupra unor subiecte de filosofie medievală (fără astfel de instrumente
textele filosofice medievale n-ar putea fi înţelese sau ar fi greşit înţelese), pe de altă parte,
câteva exemple detaliate ale modului în care au argumentat gânditorii medievali.

Obiectivele cursului

Trei obiective principale:

- filologic: formează competenţe pentru studiul filosofiei medievale, în special al
celei în latină – forma scrierilor, terminologie filosofică latină
- dialectic: formează competenţe pentru a discuta o problemă filosofică prin
examinarea soluţiilor vechi, comparativ cu alte soluţii, în special din filosofia antică şi
cea contemporană
- retoric: oferă o metodă de scriere filosofică în vederea redactării de studii de
filosofie medievală

Obligaţii pentru studenţi

Frecvenţa este obligatorie la cel puţin 75% din cele numărul total de prelegeri ale
cursului, pentru studenţii care vor să fie admişi la colocviu.
Studenţii care nu realizează frecvenţa obligatorie la curs (75%) vor susţine
Examen oral pe baza lucrării lui Et. Gilson, Filosofia în Evul Mediu, în urma căruia vor fi
declaraţi „Admişi” sau „Respinşi”. Acest Examen poate fi susţinut şi în sesiunea din
toamnă, situaţia rămânând, evident, neîncheiată.
Nu se va face prezenţa la curs. Se vor aplica, în schimb, teste scurte (5 min.)
constând în comentarii la o problemă discută în cadrul prelegerii din ziua respectivă. Acel
test, pe de o parte, va fi dovada prezenţei la prelegerea respectivă, pe de altă parte,

1
calitativ, va fi luat în consideraţie la nota finală, dacă se va pune problema rotunjirii.
(Dacă, de exemplu, se vor aplica 8 teste, 75% înseamnă 6 teste.)

Programul prelegerilor

14 febr., 21 febr.
1. Introducere
1.1. O schiţă a evoluţiei interesului faţă de filosofia medievală în secolele al XIX-
lea şi al XX-lea. Locul filosofiei medievale în istoria filosofiei şi în curriculum-ul
universitar.
1.2.Modele de reconstrucţie a filosofiei medievale: paradigma neoscolastică
(rădăcini şi dezvoltări - modelul "Gilson"); "noul medievism". Context şi analiză în
studiul filosofiei medievale. Observaţii asupra literaturii de specialitate.

PARTEA I: Introducere în studiul filosofiei medievale

28 febr., 7 mar.
2. Moştenirea antică
2.1. Platonismul şi neoplatonismele creştine. Augustin, Boethius, Ps.-Dionisie
Areopagitul. Neoplatonismul arab
2.2. Aristotelismul.Tradiţia logică aristotelico-boethiană. Recuperarea lui Aristotel
în secolul al XII-lea. Noul cadru explicativ: concepte şi doctrine aristotelice.

14 mar., 28 mar.
3. Predarea şi învăţarea filosofiei în şcolile şi universităţile medievale
3.1. De la şcoala monahală la studium generale. Ideea de autoritate şi textele de
autoritate. Logica şi filosofia în curriculum.
3.2.. Metodele de predare: lectio, questio, disputatio. Formele literare ale scrierilor:
comentariul; dialogul; quaestio disputata; meditatio şi soliloquium; sentinţele şi
comentariile la sentinţe; sophismata, insolubilia, obligatio; summa.

PARTEA A II-A: Introducere în teologia filosofică a lui Thoma de Aquino

Comentariu la Summa theologiae, I, qq. 1-13
Introducere (I, q. 1)
4 apr.
4. Summa theologiae – un proiect teologic de interes filosofic
4.1. Ce este teologia filosofică? Scurtă istorie a problemei. Summa contra gentiles şi
Summa theologiae. Teologie filosofică şi metafizică .Subiectul teologiei şi subiectul
metafizicii.

Existenţa şi natura lui Dumnezeu (I, q. 2-11)

11 apr.
5. Poate fi demonstrată existenţa lui Dumnezeu? (q. 2)
5.1.Demonstratio quia şi demonstratio propter quid. Cele cinci căi.

2
18 apr., 2 mai, 9 mai
6. Trei căi de a considera natura lui Dumnezeu
6.1. Via negationis – negarea „imperfecţiunilor” din creaturi; simplitatea lui
Dumnezeu (q. 3).
6.2. Via causalitatis – de la creaturi ca efect la Dumnezeu ca primă cauză (q. 4-8).
6.3. Via eminentiae – predicarea perfecţiunilor despre Dumnezeu în mod suprem (q.
9-11)

16 mai
7. Cunoaşterea şi numirea lui Dumnezeu
7.1 Putem avea o cunoaştere quidditativă despre Dumnezeu? (q. 12) Putem vorbi cu
sens despre Dumnezeu? (q. 13)

23 mai
Concluzii

Seminarul
Seminarul de Filosofie Medievală se va desfăşura pe baza a două categorii de texte:
- A – lucrări aparţinând autorilor medievali
- B – studii despre textele autorilor medievali
Nu este obligatorie citirea tuturor textelor B, dar cei interesaţi pot citi chiar mai
mult decât este menţionat în Bibliografie.
În cadrul fiecărui seminar se va discuta un text de bază.
Primele 6 seminarii vor fi consacrate familiarizării cu textele medievale şi literatura
de specialitate. În cadrul fiecărui seminar se va discuta un text de bază, mai exact o
lucrare.
Următoarele 7 seminarii vor fi consacrate discutării în detaliu a unui text filosofic
medieval, De ente et essentia.
La discuţii pot participa toţi studenţii prezenţi şi pregătiţi în acest sens.
Fiecare intervenţie în seminar se notează cu un punct, dar numai dacă este
consistentă şi în cunoştinţă de cauză; altfel spus, studenţii sunt rugaţi să participe la
discuţii numai dacă au citit măcar o parte din bibliografia recomandată.
(Dacă există şi studenţi care cred că se pot „descurca” şi fără să citească, sunt rugaţi
respectuos să facă acest lucru în altă parte.)
(Dacă există şi studenţi timizi, este timpul ca aceasta problemă să fie rezolvată;
dacă pot ajuta cu ceva în acest sens, o voi face cu plăcere.)
Activitatea de seminar se notează cu note de la de la 1 la 10, corespunzător
numărului de puncte acumulate – câte unul pentru fiecare intervenţie.
Studenţii care nu obţin cel puţin nota 5 repetă această activitate în următorul an
univ. – nu există nici un program special pentru cei care nu frecventează seminarul.
Pentru obţinerea notei minime – 5 (cinci) – sunt necesare 4 intervenţii, un punct
fiind acordat din oficiu.

3
 La începutul fiecarei luni (mai exact, 1 aprilie, 1 mai), pe GRUP va fi postată
situaţia punctelor acumulate până atunci de fiecare student.
Nu se face prezenţa la seminar. Se cere o frecvenţa activă – marcată prin
intervenţii. Prezenţa pasivă nu se consemnează.

Programul seminarului

14 febr., 15 febr.
1. Introducere

2. Moştenirea antică

21 febr., 22 febr.
2.1. Platon, Timaios
28 febr., 1 mar.
2.2. Aristotel, Categorii, Despre interpretare

3. Cum citim textele medievale?

7 mar., 8 mar.
2.3. Augustin, De magistro
14 mar., 15 mar.
2.4. Abelard, Ethica
21 mar., 22 mar.
3.5. Bonaventura, De reductione artium ad theologiam

4. Comentariu la De ente et essentia

28 mar., 29 mar.
4.1. Semnificaţiile termenilor de ens şi essentia.Prolog, cap. 1
4 apr., 5 apr.
4.2. Esenţa substanţelor materiale, cap 2
11 apr., 12 apr.
4.3. Compunerea substanţelor materiale, cap. 3
18 apr., 19 apr.
4.4. Esenţa substanţelor materiale şi intenţiile logice, cap. 4
2 mai, 3 mai
4.5. Esenţa substanţele nemateriale, cap. 5
9 mai, 10 mai
4.6. Rolul metafizic al esenţelor, cap. 6
16 mai, 17 mai
4.7. Esenţa accidentelor, cap. 7

23 mai, 14 mai
Concluzii

4
Detalii privind portofoliul

a) rezumate la articole de filosofie medievală apărute în reviste de specialitate din

Occident (cel puţin unul)
Rezumatul este o prezentare concisă şi imparţială a unei lucrări, concentrată asupra
conţinutului şi evidenţiind ideea de bază. Trebuie să redea succint, dar explicit, conţinutul
şi concluziile, subliniind însă orice informaţie nouă.
Revistele de specialitate conţin rezultate ale specialiştilor din sfera unui domeniu de
cercetare ştiinţifică, în cazul de faţă, cel al filosofiei medievale. Ele constituie principalul
instrument de comunicare între membrii acestei comunităţi ştiinţifice. Pentru studenţi, ele
vorbesc despre modul cum cercetătorii de azi citesc, înţeleg şi scriu istoria filosofiei
medievale.
Rezumatul este precedat de date privind articolul ales:
a) autorul articolului;
b) titlul revistei în care a apărut, volumul, numărul anul, paginile.
Dimensiunea rezumatului: sub o pagină.
Pentru fiecare rezumat se acordă: un punct, 5 puncte sau10 puncte.
Atenţie! Nu vor fi luate în consideraţie decât rezumatele pentru care se obţin cel
puţin 5 puncte.

b) note de lectură la studii de filosofie medievală (cărţi) apărute în Occident (cel

puţin una)
Nota de lectură este o însemare referitoare la un singur aspect al problemei
prezentate într-o lucrare; de obicei, ea conţine şi pasajul la care se face referire. Poate fi
privită şi ca un comentariu scurt, având rolul de a aduce precizări în legătură o idee, o
interpretare, o afirmaţie etc. din acea lucrare. Ea nu trebuie confundată cu recenzia.
Nota de lectură este precedată de date privind cartea aleasă:
a) autorul cărţii;
b) titlul cărţii, editura, anul;
c) capitolul şi paginile care reprezintă obiectul notei de lectură.

Dimensiunea notei de lectură: c. 2 pagini.

Pentru fiecare notă de lectură se acordă: un punct, 5 puncte, 10 puncte sau 15
puncte.
Atenţie! Nu vor fi luate în consideraţie decât notele de lectură pentru care se obţin
cel puţin 5 puncte.

c) comentarii la texte filosofice medievale (cel puţin unul)

Comentariul este o analiză detaliată, atentă, paragraf cu paragraf, a unui text.
Textul ales trebuie să fie reprezentativ pentru ideea sau conceptul anunţate în titlu. Un
comentariu presupune o primă lectură globală a textului de bază care face posibilă o idee
de ansamblu. Urmează lecturile "locale" care trebuie să evidenţieze articulaţiile textului,
sensul lui esenţial.

5
 Într-un comentariu trebuie încercate diferite ipoteze interpretative, fie preluate, fie
originale (excludem originalitatea datorată ignoranţei).
În titlu vor fi indicate expres: titlul şi autorul lucrării, capitolul ales.
Scrierea comentariului presupune şi parcurgerea unei bibliografii, care se va regăsi
în note şi la sfârşit.
Pentru redactarea comentariului, studenţii vor alege un text de bază. Le recomand
să se oprească asupra unui taxt aparţinând unuia din marii autori medievali, precum
Augustin, Anselm, Abelard, Thoma de Aquino, Duns Scotus, William Ockham, fie şi
numai pentru faptul că, în acest caz, vor găsi mai uşor bilbiografie.
Comentariile în care sunt abordate chestiuni de teologie revelată, misionară etc. vor
fi respinse. La fel, cele în care sunt abordate probleme de literatură, artă, istoria religiilor,
magie etc.
Dimensiunea comentariului: c. 4 pagini.
Pentru fiecare comentariu se acordă: un punct, 5 puncte, 10 puncte, 15 puncte, 20
de puncte, 25 de puncte sau 30 de puncte.
Atenţie! Nu vor fi luate în consideraţie decât comentariile pentru care se obţin cel
puţin 10 de puncte.
Portofoliul în ansamblu va fi apreciat cu note de la 5 la 10.
Pentru nota 5 sunt necesare 50 de puncte.
Consultarea titularului de curs este recomandată, dar nu obligatorie. Cei care aleg să
vină la consultaţie sunt rugaţi să pregătească un proiect de portofoliu care va servi drept
punct de pornire în discuţie.

Data predării portofoliului: ultima săptămână de curs din semestru.

(Portofoliul poate fi predat şi la sesiunea din toamnă. Evident, situaţia rămâne
neîncheiată.)

Evaluarea
Nota finală va fi media aritmetică a notelor obţinute la Seminar şi
Portofoliu. Testele date la curs vor fi luate în consideraţie dacă se va
pune problema rotunjirii notei.
Seminar (note de la 5 la 10) + Portofoliu (note de la 5 la 10)
2

6
 BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

A. Texte de bază
Augustin, De doctrina christiana, cartea II, secţ. III,
Soliloquia,
De magistro,
Confessiones, X, XI,
De Civitate Dei, V, XV, XIX
Boethius, Opuscula sacra (De Trinitate; De Hebdomadibus)
Ps.-Dionisie Areopagitul, De divinis nominibus
Abelard, Logica ingredientibus,
Ethica;
Thoma de Aquino, Summa Theologiae, I, qq. 1-13
De magistro
De ente et essentia
In XII libros Metaphysicorum Aristotelis expositio (Prooemium)
Super Boetium De trinitate, q. 5
Bonaventura, Itinerarium mentis in Deum
De reductione artium ad theologiam
Duns Scotus, Tractatus de Primo Principio
William Ockham, Summa logicae, I, 13-19
Dialectica Monacensis (VI).
Logica Cum sit nostra (author anonymous) (V)
Walter Burley, De suppositionibus; Tractatus de obligationibus
Logica (Summa Lamberti)

B. Literatură secundară:

ANTOLOGII:
A. HYMAN, J.J. WALSH, Philosophy in the Middle Ages;
R. IMBACH, M.-H. MELEARD, Philosophes médiévaux;
J.F. WIPPEL, A.B. WOLTER, Medieval Philosophy;

ENCICLOPEDII:
P. EDWARDS (ed.), The Encyclopedia of Philosophy (8 vols.);
J.J. GRACIA (ed.), A Companion to Philosophy in the Middle Ages
A. JACOB (sous la direction de), Encyclopédie philosophique universelle, în
special Vol. II: Les notions philosophiques;
***, Stanford Encyclopedia of Philosophy (on-line);

LUCRĂRI CU CARACTER GENERAL:

J.A. AERTSEN, The Medieval Philosophy and the Transcendentals
A.H. ARMSTRONG (ed.), The Cambridge History of Later Greek and Early
Medieval Philosophy
Ph. BOEHNER, Medieval Logic
G. R. EVANS, Philosophy and Theology in the Middle Ages
Et. GILSON, Filosofia în Evul Mediu (trad.)
L'esprit de la philosophie médiévale
Ed. GRANT, The Foundations of Modern Science in the Middle Ages
T.J. HOLOPAINEN, Dialectic and Theology in the Eleventh Century

7
 J. JOLIVET, "La philosophie médiévale en Occident", în B. PARAIN (coord.),
Histoire de la philosophie

A. KENNY, Medieval Philosophy: A New History of Western Philosophy, vol. 2

A. DE LIBERA, La philosophie médiévale
Cearta universaliilor (trad.)
A. DE MURALT, L'enjeu de la philosophie médiévale
L.M. DE RIJK, La philosophie au Moyen Age
J. MARENBON (ed.), Medieval Philosophy
P. V. SPADE, Thoughts, Words and Things: An Introduction to Late Mediaeval
Logic and Semantic Theory

CAMBRIDGE CAMPANIONS TO PHILOSOPHY:

Cambridge Companion to Medieval Philosophy
Cambridge Companion to Augustin
Cambridge Companion to Boethius
Cambridge Companion to Anselm
Cambridge Companion to Abelard
Cambridge Companion to Abelard
Cambridge Companion to Aquinas
Cambridge Companion to Duns Scotus
Cambridge Companion to Ockham
Cambridge Companion to Medieval Jewish
Philosophy
Cambridge Companion to Arabic Philosophy

MONOGRAFII:
Chr. KIRWAN, Augustine
Et. GILSON, Le thomisme
Br. DAVIES, The Thought of Thomas Aquinas
El. STUMP, Aquinas