Pentru a compune o opera att de grandioasa care sa aiba ca subiect un eveniment att

de ndepartat, Vergilius a avut la dispozitie doua surse de inspiratie: izvoarele istorice si cele
legendare. Pe lnga talentul artistic demonstrat n operele anterioare, Bucolice si Georgice,
poetul mantovan are un fler deosebit n a mbina n epopeea sa sursele istorice cu cele
legendare. Daca s-ar fi limitat doar la sursele istorice, poetul ar fi reusit sa compuna un fel de
cronica rimata ( Nicolae Pandelea, 1943). Folosind doar izvoarele mitologice, Vergilius ar fi
riscat sa realizeze un simplu basm(Nicolae Pandelea, 1943). Asadar, printro intuitie
admirabila, cu care sunt nzestrati artistii de rasa, Vergilius a ocolit aceste primejdii,
adaptndu-se la amndoua izvoarele si scotnd din fiecare ceeace i sa parut mai potrivit cu
scopul sau, adica mai epic. (Nicolae Pandelea, 1921).
Subiectul operei si trage seva din faimoasa legenda, nsa forta poemului lui Vergiliu
ntrece momentul istoric.
Sursele istorice, care i parvin lui Vergilius, nu stabileau un raport direct ntre triburile
care locuiau pe teritoriul Italiei, n speta latinii, si legendarul popor elen, prin urmare, grecii
neavnd nici un rol n formarea poporului roman sau la ntemeierea Romei.
nemultumiti de radacinile lor modeste,
romanii nasc mituri si legende care aveau menirea de a face realitatea istorica mai digerabila
si de a hrani mndria si orgoliul acestui popor, razboinic prin excelenta. Spre deosebire de
romani, grecii erau un popor pasnic, preocupat de cultura si filozofie, a carui istorie si
literatura erau de sute de ani, ceea ce le dadea un avantaj n fata cuceritorilor italici. Din
acest punct de vedere, poporul roman si-a cunoscut inferioritatea , de aceea nu a ezitat sa
mprumute de la greci tot ceea ce i-ar fi putut avantaja; majestuoasa opera a lui Homer,
Iliada si Odiseea nu era vazuta doar ca importanta parte de cultura elena, ci era perceputa ca
913
un cult aproape divin (Nicolae Pandelea, 1943). Asadar, romanii extrag din faimoasa
lucrare a lui Homer ceea ce convenea spiritului lor razboinic si nu ezita sa lege nceputurile
mitologice ale istoriei poporului roman de binecunoscutele opere elene. Romanii si aleg ca
pater populi un personaj secundar din Iliada, nesemnificativ pentru evolutia evenimentelor
din operele homerice, pe troianul Aeneas, pe care l ridica la statutul de erou si caruia i
atribuie menirea divina de a ntemeia poporul roman.
Astfel, numele si legenda lui Aeneas nu ramn numai la stadiul de mit, despre care se
vorbea n toate cercurile societatii, ci ajung sa fie acceptate ca fiind parte integranta a istoriei
poporului roman chiar si de cei mai nversunati oponenti care militau pentru puritatea etnica a
nceputurilor neamului roman. Se stie ca moartea prematura a poetului a facut ca epopeea
nationala a romanilor sa nu fie terminata; asadar, poemul nu se ncheie cu moartea eroului, ci cu
victoria acestuia mpotriva lui Turnus, liderul rutulilor. Din pacate, nu se stie planul original al
Eneidei; poate
ca poetul ar fi dorit ca opera sa sa aiba ntinderea operei homerice pentru a putea nara n
hexametru toate episoadele care au urmat nfrngerii lui Turnus: pacea instaurata ntre rutuli si
troieni, pecetluita de casatoria Laviniei cu Aeneas, alianta albana, bataliile purtate mpotriva
cetatii Alba Longa, moartea eroului troian, Aeneas.
De-a lungul timpului s-au facut numeroase paralele ntre capodopera lui Vergiliu,
Eneida, si poemele lui Homer, Iliada si Odiseea. Homer accentueaza batalia dintre cele doua
neamuri si nu uita sa aduca aminte ca de fapt cauza razboiului are la baza o cearta privata, iar
scopul l constituie razbunarea lui Menelaus pentru rusinea si tradarea pe care le suferise.
Legenda
In opera lui Vergilius, Eneida, Aeneas este fiul zeitei Venus si al printului troian Anchises. In momentul in care Troia este
asediata, el fuge impreuna cu tatal sau, ranit in spate si fiul sau, Ascanius. Dorind sa ajunga in Italia, zeita Iunona (sotia lui
Jupiter), care avea o ura deosebita pentru Enea, dezlantuie impotriva lui o furtuna care ii imprastie corabiile si naufragiaza pe
coasta Africii. Acolo, in Cartagina, Enea este primit de catre Didona(Dido), care se indragosteste de el. Iunona nu voia ca
Enea sa ajunga pe pamantul dorit. Intre Iunona si zeita Venus, era o ura inca de pe vremea in care Venus a fost aleasa de
catre Paris ca fiind cea mai frumoasa, ura care se rasfrange si asupra lui Aeneas. Jupiter ii reaminteste lui Aeneas destinul pe
care il are de urmat si acesta parasteste Cartagina. Distrusa, Didona se sinucide. Ajuns pe coastele Italiei, Sibyla ii prezice
viitorul si il conduce in infern (inspiratie mai tarziu pentru Dante in Divina Comedie), unde isi intalneste tatal, printre
umbrele eroilor morti. De asemenea, se intalneste cu Didona, care refuza sa-i vorbeasca. In Latium se casatoreste
cu Lavinia, fiica regelui Latinus. Fiul sau, Ascanius, intemeiaza Alba-Longa, si continua destinul tatalui sau: intemeierea
unui mare oras, prin cei doi fii ai sai, Amulius si Numitor. Ultimul o are ca fiica peRhea Silvia, preoteasa a Vestei, care,
impreuna cu zeul razboiului Marte, ii concepe pe Romulus si Remus.Romulus intemeieaza Roma.

Cele 12 cri ale epopeei sunt grupate n dou pri:

Primele ase cri nfieaz evenimentele care au avut loc n al aptelea an de rtciri pe mare. Dup ce flota lui
Enea este aruncat de furtun pe rmurile Africii, regina Cartaginei, Didona, i gzduiete pe troieni. Didona se
ndrgostete de Enea, acesta ns - n urma ndemnului lui Jupiter - o prsete pentru a-i ndeplini menirea ntemeierii
unui stat nfloritor n Italia. Dezamgit, Didona se sinucide, njunghiindu-se cu sabia lui Enea.

n ultimele ase cri se povestete debarcarea lui Enea n Italia, la gurile Tibrului. Aici se cstorete cu Lavinia,
fiica regelui din Latium, Latinus. Turnus, conductorul rutulilor i logodnicul Laviniei, pregtete rzboiul contra lui
Enea. Din aceast lupt, eroul troian - cu ajutorul lui Jupiter la insisten ele lui Venus - iese victorios, apropiindu-se de
ndeplinirea misiunii sale istorice.