Nenciu Raluca Andreea

Anul I, grupa 3

14.04.2021

“Adolescentul”
de F. M. Dostoievski

În cadrul a câteva zeci de rânduri, îmi voi exprima părerea cu privire la cel mai complex
roman care mi-a trecut până acum prin mâini. Menționez că aceasta nu este o recenzie, deoarece
îmi doresc să aiba o tușă cât mai personală, ci mai degrabă un “jurnal” personal, în care îmi voi
nota toate părerile, sfaturile, cuvintele cheie, dar și citatele pe care eu le consider reprezentative,
care mie mi-au captat atenția și pe care îmi doresc să le împărtășesc și cu alții.

Consider că nu îl poți studia pe Dostoievski, fără să nu simți că ești părtaș din povestea pe
care tocmai o citești. Cel puțin eu asta am simțit. Pe măsură ce înaintam în pagini, simțeam din
ce în ce mai tare cum fac parte deja din poveste, iar uneori tresăream amintindu-mi că sunt doar
cititorul care ia parte din umbră la aceste evenimente deja întâmplate de zeci de ani buni. Trebuie
să recunosc că m-a captivat și că deși încă mă aflu în perioada adolescenței, mi-a schimbat
anumite perspective.

Imediat cum am deschis primele pagini am avut ocazia să vad o scurtă prezentare a
celebrului Dostoievski. Dacă mai avea nevoie de așa ceva. Pe parcurs, înaintând în pagini,
povestea începea să capete amploare, deoarece tânărul Dolgoruki (nume de familie pe care îl ura
deoarece era constant asociat cu prinț), “Nu există nimic mai stupid decât sa te cheme Dolkoruki
și să nu fii prinț. Port după mine această stupiditate fără să am vreo vină.”(pag 12), își începe
adevărata aventură fiind cuprins de multe sentimente care de cele mai multe ori îl copleșeau.

Pe parcursul cărții sunt prezentate numeroase întâmplări care pe aceasta l-au marcat, dar
și care vor avea un impact major în maturizarea care se va petrece mai târziu. De asemenea,
câteva cuvinte cheie pe care le consider reprezentative pentru acest roman sunt: “Rotshchild”,
“Petersburg”, “Moscova”, “Tatiana Pavlovna”, sau “prințul Sokolski”.

Câteva citate pe care eu le consider reprezentative din cadrul romanului:

1. “Caracter să fie; știința, abilitatea, cunoașterea vin după aceea de la sine. Doar să
nu renunț niciodată să ‘doresc’”. (pag 103)
2. “Nu am nevoie de bani sau mai exact, nu banii îmi trebuie mie; și nici măcar de
putere; am nevoie doar de ceea se poate dobîndi prin putere: adică de conștiința
calmă și însingurată a propriei puteri.” (pag 109)

3. “Mamă, dacă vrei să rămâi cu un soț care mîine se poate căsători cu altcineva, să ții
minte că ai un fiu care promite să fie mereu cu fiu iubitor, amintește-ți asta și să
plecăm împreună, dar numai cu o condiție: sau el, sau eu. Vrei?” (pag 147)

4. “În sufletul meu i-am dat dreptate; dar realitatea trebuia privită, totuși mai
cuprinzător: bătrînul prinț era oare un logodnic? Îmi umblau prin cap cîteva idei.”
(pag 364)

5. “Tot chinul meu consta în următoarele:dacă ieri a renăscut și a încetat s-o mai
iubească, atunci unde ar trebui să fie el astăzi? Răspunsul: înainte de toate, la mine,
cel cu care s-a îmbrățișat cu o zi înainte, apoi la mama, al cărei portret l-a sărutat
tot atunci.” (pag 576)

Impresii/Concluzii/lucrurile reținute după parcurgerea acestui roman:

1. Din cele peste 600 de pagini parcurse, mi-am putut da seama că acțiunea se
concentrează asupra unui tânăr care oscilează între adolescență și trecerea la
maturitate, iar lipsa experienței de viață este vizibil sesizabilă în relația cu tatăl
său.

2. Cel mai important lucru reținut din cadrul acestui roman este faptul că este
important să ne cunoaștem cât mai bine pe noi înșine, deoarece vom știi cum să
reacționăm în anumite situații dificile. Protagonistul își descoperă mai multe laturi
ale propriei personalități.

3. Experiențele mai dificile prin care trecem conduc spre maturizare .(cum a fost
pentru protagonist plecarea la Saint Petersburg).

4. Este important să tratăm pe toată lumea cu respect.

5. Plecarea la Petersburg, a reprezentat atât pentru tânăr cât și pentru roman punctul
culminant, deoarece din acea clipă totul a început să ia amploare.

6. Uneori, am simțit că pot înțelege dramele prin care trece protagonistul, iar alteori
mi s-au părut cumva duse la extrem.
7. După terminarea romanului, am simțit că mă pot raporta mai bine la propria
persoană.