Decembrie 1989 a fost hotarul

intre o lungi si cenqie perioadi Andrei Pl esu )

de post si dezlintuirea unui car-
naval tulbure, din care nu mai
.a
qtrm sa iesim. In jocul de masti
al acestui carnaval - pe care
ilnumim ,,tranzitie" - sintem
pringi cu totii, fiecare dupi firea
lui, fiecare cu traumele, utopiile
si limitele proprii. Care ne e
chipul adevirat ? Si care sint
migtile ? in ce misuri mistile ne
ascund obrazul sau, dimpotrivi,
dezvlluie grimasa lui iecreta,
inavuabiliJ in spatiul acestor
intrebiri misci, melancolic,
se
cartea de fag6. Ea este comen-
tariul frugal al autorului la
drama si la hazul unei epoci
cu care, vrea-nu vrea, e
cititorul
_ ca si Chipuri qi m[qti
- contemporan.
ANDREI PLESU a le tr anz itiei
)
o
F
J
l
N
z
l
t
J
,;
o
o
o
rsBN 973-28_0658_3 o
I
 ANDREI PLE9U - Ntrscut la 23 august ANDREI PLESU
L948,in Bucuregti. Absolvent al Academiei de
Arte Frumoase, seclia Istoria 9i Teoria Artei
(197L). Doctorat in istoria artei (L980). Cerce-
ttrtor la Institutul de Istorie a Artei (L97L-L979;
198+L989). Lector universitar in domeniul arta
romAneascl modern[ 9i istoria criticii de arttr
(1980-1982). Profesor la Facultatea de Filozofie
(din 1992). Drector al revistei Dilema (din 1993).
Rector al Colegiului Noua Europtr (din 1994).
Commandeur des Artes et des Lettres (Paris,
L990). New Europe Prize (Berlin, 1.993), Pre-
Chipuri $i migti
ale tranzitiei
miul Academiei Brandemburgica de $tiinle
(Berlin,1995).
scRIERt: Cdldtorie in lumea formelor (Meri-
diane, L974), Pitoresc pi melancolie (Univers, 1980;
)
Humanitas, L992), F r ancesco Guar di (Meri diane,
L98t), Ochiul gi lucrurile (Meridiane, 1-986),
Minima moralia (Cartea RomAneasctr, 1.988; Hu-
manitas, t994; ed. franceztr L990; ed. germantr
L992; ed. suedeztr 1995), lurnalul de la Tescani
(Humanitas, 1993), Limb a P dsilrilor (Humani tas,
I
1.994), precum 9i numeroase articole in reviste
din lartr 9i din strdindtate.
{^{'^^ q,?rr^^^
:-- - 2+ d-^. 4q?

HUMANITAS
BUCURE$TI
 CoPerta

IOANA DRAGOMIRESCU MARDARE

cuvlNT fivanvrr

Decembrie 1"989 a fost hotarul intre o lungtr 9i cenusie

perioadtr de post 9i dezltrntuirea unui carnavaftulbure, din
iare nu mai gtim sd iesim.'in jocul de mdgti al acestui car-
naval - pe care il numim ,,tranzitie" * sintem pringi cu tofii,
fiecare dupd firea lui, fiecare cu traumele, utoiiile 9i limitele
proprii. Care ne e chipul adevtrrat? gi care sini mdgtile? in ce
mtrsurtr mtrgtile ne ascund obrazul sau, dimpotrivtr, dezvtr-
luie grimasa lui secrettr, inavuabiltr? in spa;iul acestor intre-
btrri se migcd tatonant cartea de fa!tr. Ea eite comentariul fru-
gal al autorului la drama 9i la hazul unei epoci cu care, vrea-nu

- ca 9i cititorul
vrea, e
Ma]orilt9a - contemporan.
textelor care urmeaztr au aptrrut in Dilema dup|
.
ianuarie 1993. Citeva au fost publicate, duptr decembrie 19g9,
in 22 (Speranla, lohnny Rdducanu Ia gaizeii de ani), Adeallrul
(Trei cuainte ale Inaierii), Literatorul (,,Era mai bine tnainte...,,),
Expres (Patriotismul gcolar) pi RomAnia liberd (petre fulea un
-
ldran.imperial). Trei dintre texte au fost scrise 9i publicate ina-
inte de L9B9 (Rigorile ideii nalionale gi legitimitatei uniaersalului,
Tristelea de a aoea dreptate, Estetica raporfurilor dintre oameni).
Scrisoarea cdtre Ion lliescu a apArut in Cronica romhnd,
Meridian, Romhnia liberd si Adtadrul. Am organizat intreaga
materie dupl criterii tematice, desi intre subdiviziunile a Ii-a
gi a IV-a delimittrrile sint aproximative. intruntrul fiectrrei
subdiviziuni, articolele sint ingiruite cronologic.
.
O parte a textelor a fost preluatd in divefse periodice sau
volume
fptrrute in strtrintrtate, dupd cum urmeaze: Experienla
Damascului, in strpttrminalul EIet 6s irodalom din Budapesta, O
@HUMAMTAS,1996
airtute in c,rizd: solidaritatea, in Einladung zur Verwandlung.
ISBN 973-28{658-3 Essnys zu Elias Canettis <Masse und Macht>> (Carl Hanser
Verlag, 1.995), Noua gi aechea Europd, in Die Zeit (nr . 47 , 19 nov .
1993), Europa tntre doud inJirmitdfi, in Go East, Go West. Zur
Zukunft der Kulturpolitik (OBV Publikumsverlag, Wien, \991),
Europa Si cdldtoriile, in Repousser l'horizan (Editions du Rou-
ergue, 7994), Trecutul ca toxind: cazul german, in Freund oder
Fratze? Das BiId aon Deutschland in der Welt und die Aufgaben
der Kulturpolitik (Campus Verlag, Frankfurt,/ New York,
1994), Viala intelectuald sub dictaturd, in Representations (49,
Winter 1995, University of Califomia Press) gi Merkur (Heft
564, Klett-Cotta, Stuttgart,1996). Ample pasaje din Patologie
pre- gi postreaolulionard, Efectul usturoiului, P aradisuri artificiale,
Dreptul de a nu fi informat au fost utilizate in conferinle pub-
lice 9i colocvii intemafionale, care au avut loc la Viena,
Miinchen, Berlin, Bochum, Atena, Stockholm, Budapesta 9i
Berkeley.
Am ezitat dacd sd reiau itr volum scrisorile polemice
(dupd gustul meu, mai curird amare 9i tandre decit agresive)
adresate lui Virgil lerunca 9i lui Alexandru Paleologu. $tiu cd
ami:rdoi le-au prirnit foarte prost 9i regret din inimd cd tre-
buie sd plXtesc pentru opiniile mele cu prietenia lor. Adaug
cd, in definitiv, lin mai mult la aceasti prietenie decit la spiri-
tul meu critic. Dacd totugi republic textele cu pricina este
pentru cd eliminarealor tacitdn-ar soluliona ,,litigiul". Prefer,
agadar, sX le lin la vedere, expuse judecdlii publice gi unei
eventuale reevaludri din partea destinatarilor in9i9i. Lr rest,
pentru tot ce poate fi, i:n cuprinsul lor, formulare abuzivd gi
rezolulie nedreaptd, imi cer iertare. Nu mX dezic insi de pro-
blemstica scrisorilor mele: ea face parte, din pdcate, din nebu-
loasa toxici a tranzlfiei, din grotescul ei carnaval. Conului
Alecu i-a9 aminti totugi un episod celebru din biografia lui
literard. E vorba de textul sdu despre Noica (Despdrfirea de
Noica), care in epocd i-a contrariat pe mulli. In plin regim
comunist, filosoful era acuzat, intre altele, de stalinism, luat
peste picior, ,demitizat" cu o vervd enormX, care nu se im-
piedica in prea multe scrupule conjuncturale. Domnul Noica
nu s-a supdrat. 9a supirat domnul Gabriel Liiceanu. I-a
rispuns, supdrat, dar cu eleganld, domnul Paleologu (vezi
schimbul de scrisori din Epistolar, Cartea RomAneascd, 1987),
au mai intervenit gi a$ii (eu insumi mi-am asumat, la acea
dat5, un oficiu de mediator). In cele din urmd, conflictul s-a
aplanat. Supdrarea beligeranlilor a trecut. E ghinionul
meu cE
am riscat o episodici ,,despdrfire de paleolo[u,, intr_o
pe.iou_
dd ln care supdr5rile nu rni trec,incare divErger,ga de'opir.,ie
devine rupturd irevers.ibild, dupi ce, mai intii
,,f""g p.ii"j
de vorbe 9i de ipoteze". in cur,rl domnului Ierunca," rrl""i *a]
car n-am realizat cd textul meu va provoca o
,,despdr!ire,,.
Coltinrlu sd cred cd, recitit cu senindtate, el oferh o al*irrur,_
td de afecliune melancolicd greu de perceput i:r cheie;;Ug.
resentimentarS.
Mdrfurisesc cd, aruncind o privire asupra sumarului aces_
tui volum, sint contrariat de imensa cantitate de
,,imediat,;pe
care o confine. Am ficut bine cd am investit atita timp
si atiia
energie pentru a inventaria contingenle? A avut
efortul de a fi fost, de-a ".d"r,
,"",
lungul citJrva ani buni, atit de ,pl_
tual"? R6mir:re de vizut. CreI-inse cd in ,,programul,, g"rr"ru_
liei noastre nu intri numai.obligalia autorlic"utui atefipoiJ.
Trebuie sd livrdm si simple dJcumente, experiente nernii_
locite, mdrturii. Trebuie sd avem, mdcar d;;lrTh:;;;"J_
destia de a nu fi decit semne ale wemii. De altfel, ,r_urre*
de
unde 9ti cind ,,ne ddm sufletul,, mai cu folos: cirrd construim
orgoligs pe cerul ,,operei monumentale,, sau cind ne aplec;m
cu.pietate asupra fiinfei precare a veacului? a.uuriu
"ri"
,dllema" pe care o ir:rtruchip eazd, rut firi o antrmitl obo_
seald, culegerea de texte care urmeaz6,.
 I
PREZUMTIA DE IMPURITATE
 Dilema cea de toate zilele

intr-o lume normald, orice opliune e precedatd de un

episod deliberativ. in lumea noasfrl instr, opliunile sint ante-
riome deliberlrii. Sint opfiuni gata fdcute, care nu apeleaztr la
realitate decit pentru a-9i gdsi, la nesfirgit, confirmarea, Aga
stind lucrurile, nici nu se poate vorbi de opfiuni, ci de tro-
pisme, de afectele dezordonate ale unei lumi tulburi, care s-a
dezobignuit, in patruzeci 9i cinci de ani de dictaturtr comu-
nisttr, sl cinttrreasctr liber oamenii 9i ideile. O lume in care
opliunile nu se bizuie pe deliberare e o lume in care dialogul
e imposibil. Dialogul e un schimb de argumente. Dar ce argu-
mente poate invoca cineva care a ales flrtr reflexie, printr-o
migcare spontantr a umorilor proprii? Pentru cei care ,,au ho-
ttrrit" ce reprezentanfii Puterii sint buni, reprezentanlii Pu-
terii devin inatacabili: ei nu gregesc sau gregesc numai din vina
altora, sau, oricum, gregesc mult mai pufin decit,,ceilalli".In-
vers, pentru cei care ,,au hottrrit" cd reprezentanlii Puterii sint
rdi, fiecare migcare a lor e un chip al erorii: ei nu pot avea
niciodattr dreptate sau, dactr, accidental, au, e pentru ctr sint
abili 9i vor str ne pAcdleasctr. La fel, Opozilia e ori sublimA, ve9-
nic indrepttrfittr, depozitartr a tuturor virtulilor neamului, ori
trldtrtoare, destabilizatoare, un soi de ma9intr infernald, pla-
sattr in mijlocul nostru de unguri, evrei sau masoni.In primul
caz, a critica Opozilia echivaleaztr cu a vina ingeri; in al doilea
caz, alAuda Opozilia e a complota impotriva ![rii. Exemplele
pot continua. Pentru monarhigti, monarhia e o solulie abso-
lutd: se instaleaztr prin miracol 9i rezolvl, prin miracol, toate
dramele romAnegti * de la corecta distribulie a zahdrului,
pinl la renagterea moraltr 9i reintregirea neamului. La rindul
lor, antimonarhigtii, desfigurali de resentimentara lor igno-

L1
 ranle (sau rea-crcdinle) si::rt incapabili sd depigeascd injuria glasul gi sH ne dezumflSm piepturile. Deliberarea ne-ar
9i mitocdnia. De o parte 9i de alta chiar dacd stilistica obliga sd deblocdm, prin reflexie, ceea ce blocdm zilnic prin
diferd -
discursul e exaltat, ndbddXios, ultirnativ. El nu tonul prea categoric al unor oarbe parti:zanate.
exprimd- rafionamente, ci stdri. Sintem cu totii ,,pornifi" , apu- Socotim cd, pe un asemenea fundal, o gazetd care sd
ca!i, patetici; nimeni nu reflecteazl., pentru cd toti stim deja. reabiliteze deliberarea, care sd amtre opliunea pentru a o pre-
Manevrali de pasiuni, ludm discemdmintul drept o concesie gdti 9i intemeia, poate fi utilX. Ar fi o gazet5 a dezbaterii nepdr-
9i analiza drept pasivitate elitiste. Pe scurt, dupd ingheful tinitoare, o gazetl, care igi permite sX cadd pe giirduri inti-un
totalitar, ne topim intr-un dezmXf al emotivit5fii, reacfionind context in care toli cad in afara lor, grXbili sd taie adevdrul (9i
prin ur5 sau iubire acolo unde n-ar fi nevoie decit de judecata oamenii) i:r doud, pentru a ajunge la verdict 9i intolerantd.
noastrd limpede. $tiu, firegte, cit de importante sint senti- Existd un chip tragic al dilemei (orice am face iese rdul) si
mentele gi citl dreptate poate avea iubirea. Dar sint 9i lucruri unul tonic (orice am face, nu mai poate sX iasi decit bine!). in
aflate in inadecvare cu categoriile inimii, Iucruri pe care spaliul dintre aceste extreme va cduta sd se ageze, socratic,
iubirea le compromite. Uitind asta, riscdm sd reinventdm, gazeta noastrd: ea nu va pretinde vreun monopol asupra ade-
prea devreme, ,,partidul iubit", ,,conducdtorul iubit" gi toate vdrului 9i, in convingerea cd mediul optim al prostiei e proas-
, celelalte (,,dugmanul care vegheazd", ,,sfinta urd" etc.). ta dispozifie, va aspira la cordialitate 9i umbr. Dilernele se
Trdim intr-o lume neclard, ,,amf1bie" (ca gi cea fir care s-a depXgesc, adesea, nu prin manevre solemne 9i prin ieremia-
format RomAnia modernd, in veacul al XIX-lea): oameni d5, ci prin identificarea a ceea ce, in lesdtura lor, e firgustime
vechi se amestecS, fatalmente, cu oameni noi (de fapt,fiecare e fuduld 9i caraghioslic.
un amestec, inanalizabil, de vechi 9i nou). Sintem, simultan,
Dilemn,nr.1,L4 - 20 ianuarie7993
prematuri gi senili. Avem de experimentat o ,,tranzlfie" pe
care nimeni n-a mai experimentat-o iraintea noastr5. Avem
de reparat o magindrie pe care nu noi am stricat,o. Avem de
refirv5lat un joc jocul politic pe care nu l-am mai practi-
cat de cincizeci -de ani gi avem-de corijat o defazare istoricd
(fatd de restul Europei) la care am fost condamnali prin cal-
culul cinic al marilor puteri. Nu avem pentru nici una din-
tre soluliile pe care le ircercXm - garanlia succesului.
- dar incapabili sd ne-o
Sirrtem, cu alte cuvinte, in plind dilemd,
asumdm. Cdci in chip curios, nimeni (nici Guvern, nici
Opozifie) nu adopt5 in RomAnia de azistilul pe care ar trebui
sd-l impunX confruntarea cu o dilemd. Realit5lile sint nebu-
loase, dar noi ne comportdm trangant. Plutim in perpledtate,
dar arbordm programe cristaline. Nu infelegem nimic, dar
oferim explicafii pentru orice. Refuz5m sd ludm notd de dile-
ma cotidiani, ca gi cum am 9ti exact incotro ne indreptim 9i
prin ce mijloace. Am reugit o performanlX stranie: sd fim in
acelagi timp depdgili de imprejurdri 9i siguri de noi insine,
rdtdcifi, dar cu un aer de iluminati...
De aceea pr.eferdm sd optdm f5rd deliberare. Deliberarea
ne-ar obliga sd admitem evidenla dilemei, sX ne micgordm

t2
 Omul firi dileme
Uneori regret cd gazeta de fa!6 se numegte Dilema.
Constat aproape in fiecare zi cd duhul dimbovifean nu poate
trece pe li:rgd acest cuvint fird sd alunece in poantd facild,
ironie minorh gimalentendu cras. Din punctul meu de vedere,
cel mai supdrdtor e malentendu-ul. Un demon simplificator a
ldsat unora impresia cd filosofia acestei publicalii e bilbiiala,
inexistenla criteriilor, absenla opiniei. ,,O revistd fdrd un punct
de vedere" sund unul dintre reprogurile curente. Pe de alti
parte, cind -
afirmim un punct de vedere, se gdsesc repede des-
tui care sd ne reprogeze ci ne-am depdgit programul, cX nu
sintem destul de ,,dilematici". Mnlentendu-ti consti in faptul
cd ceea ce noi propunem drept manevrd intelectuald de con-
juncturd, drept stil de a gtndi e luat drept doctrind. Noi nu
spunem, cotropili de palori metafizice, cd totul e dilemd, cd
nimeni nu poate judeca pe nimeni 9i cd nimic nu se poate
afirma, in chip limpede, despre nimic. Noi nu plimbdm peste
lucruri o privire cefoasd, fdrd discerndmi:rt, 9i nu trdim furtr-o
cronicd inhibitie mentalS. Avem 9i noi nervi, avem 9i noi
idiosincrasii. $tim cd viciul e rdu 9i virtutea e bund, cd cei care
conservd vechile structuri sint rXi gi cei care vor sX le ani-
hileze sint buni, cd $tefan Augustin Doinag e bun 9i Comeliu
Vadim Tudor e rdu, md rog, gtim gi noi ceea ce gtie toatd
I
I lumea. Si n-avem de gind sX introducem ezitdri hamletiene
acolo unde lucrurile sint clare. Socotim irsd ci nu toate
lucrurile sfirt clare 9i cd boala societdlii romAnegti de azi e
excesul tonului categoric (avind drept efect secundar suspensia
dialogului 9i a dorinlei sincere de conciliere). Sintem excedali
de suficienla intelectuald gi moral5 a celor care s-au dezvilat
sX mai spunX ,,cred c6" ,.poate cd", ,,md irrtreb dacd", ,,nu firi-e
14
foarte clar", ,,ttu gtiu ce sd spun", ,,trebuie sd mai reflectez" 9i
alte asemenea formule cuviincioase/ care constituie igiena
ins59i a spiritului. Nu vrem sd extindem dilema asupra a ceea
ce, irr jurul nostru, e nedilematic. Dar o recomanddm, acolo
unde e cazul, ca pe un inceput de infelepciuoe. in definitiv,
nici buna cregtere nu e operantd in orice imprejurare. Este
irsd acesta un argument sd o declarem futiH?
Ar fi, poate, folositor sd ne amintim pulin de moravurile
noastre prerevolufionare. Cit de ,,dilematici" gtiam sd fim in
lurnea aceea in care totugi binele 9i rdul se deosebeau cu
ugurinlX! Cit de firesc ni se pdrea, atunci, si spunem ci ,,orice
am face nu se schimbd nimic" 9i ci deci e preferabil sd stdm
cuminli, intr-o toropeald plind de argumente! Am trdit
decenii intregi sub blestemul dilemei ,,din care nu se poate
ie9i". $i am pldtit scump, in decembrie 1,989, capacitatea
noastrd de a amina. Nu cumva ne expunem, astdzi, riscului
opus? Cdci sintem ir:rconjurafi de confuzii, ambiguitili gi
aproximafii, iar noi ne comportdm bdfos, apodictic, ca nigte
activigti decerebrafi, intransigenfi, fdrd,,complicalii" inte-
rioare. A9a stind lucrurile, ne putem ilrtreba cum 9i ctnd vom
plXti deriva geometrici in care ne complacem deocamdatd?
Dilema nu vrea altceva decit sd tempereze aceastd deriv5.
Ea nu vrea sX relativizeze valorile sau sd surdineze adevdrul.
Vrea irrs5 scoaterea din joc a omului fdrd dileme, cu certitudi-
nile lui (mitocdnegti sau fanatice), cu mdrginirea lui inamovi-
bild. Ne izbim de tipul acesta uman la tot pasul, cu o crescin-
dd exasperare. A apdrut imediat dupl,'89, recomandindu-se
ca unul care a inleles imediat totul gi poate explica oricui, in
detaliu, scenariul corect al evenimentelor. El gtie exact cum a
fost ,,s-a prins", a priceput, nu s-a ldsat dus de nas. Dacd ai
dubii, te privegte am6rit, ca pe o vietate insuficient5, abia
recuperabil5. Ili dovedegte cX egti manipulat, anchilozat men-
tal, infantil sufletegte. El e mereu degtept, tot mai degtept, 9i
tu egti mereu prost, tot mai prost. Perspicacitatea lui politicd
e garantatd, la fel de garantatX ca imbecilitatea ta in materie.
Omul fdrX dileme pfle cine ne vinde 9i cine ne cumpdrX, pfle
cum e cu regimul valutar, gtie cum trebuie condusi !ara.
Chestia cu Securitatea, o are la degetul mic. (,,S-a prins!".)
Chestia cu francmasoneria la fel. Se pricepe la toate, e
-
sigur cd existenla lui e providenliald, vrea se te edifice gi si te
15
fericeasctr cu forla. Firegte, existtr o foarte coloratA tipologie a
omului ftrrd dileme. Ftrr{ dileme e gi prostXnacul pompos, 9i
degteptul care i9i idolatrizeaztr degteptlciunea, Ftrrtr dileme e
9i tinlrul prezumlios care dd leclii naliunii in numele unor
idei de imprumut, dar 9i bdtrinul arogant care ?9i numegte
scleroza ,,experienld de via!tr". Existtr omul fArA dileme pro-
guvernamental, mereu inarmat impotriva trddtrtorilor din
Opozifie, gi omul ftrrtr dileme antiguvernamental, care are in
buzunar releta mintuirii nalionale, dar nu inlelege s-o puntr
la dispoziJia derbedeilor... Omul ftrrX dileme e, in RomAnia,
un personaj cu tradi;ii: de la Conul Leonida care explictr tot,
ia eroii lui Pintilie care gtiu ctr ,,americanii sint timpili" 9i
femeia romAn5 ,,a opta minune a lumii". Un caz special e
omul ftrrtr dileme- cultivat, cel care se percepe pe sine drept
,,congtiinla mai buntr a neamului": ingrijorat 9i sentenlios, el
ne ingroapl in dihotomii: alege binele de rtru cu o precizie
oraculartr, stabilegte baritonal cine va fi iertat 9i cine nu, sftr-
tuiegte, amendeaztr, trangeaztr. Omul ftrrtr dileme e creatorul
tuturor dictatorilor, de dreapta sau de stinga. E marele organi-
zator, marele pedagog, mnrele vindectrtor. Pus in fruntea unei
institulii (a Televiziunii, de pildl), el i9i asurnl prompt pre-
rogative supreme: e un fel de guvern, un fel de parlament, un
fel de tribunal public. $tie ce ne trebuie mai bine decit o gtim
noi ingine. Decide, in numele nostru, ce vom gindi, cum ne
vom distra, cine binemeritd admirafia, cine disprelul nostru.
Ne d[ o gluml pe strptlmintr;i o poezie pe strpttrmintr, alese,
evident, de specialigti (alegi de el), a9a incit str nu ne pierdem
timpul amuzindu-ne ftrrX folos. La limitl, omul ftrrtr dileme e
Big Brother, $efuI, Conduc[torul. Cel ctrruia nu-i trece nici-
odattr prin cap cA poate gregi, cd poate fi monstruos, ctr e ne-
dorit 9i vtrt5mtrtor. Cel care pfie intotdeauna ce face 9i nu face
decit ceea ce gtiinla lui cubicd, de beton, ii dicteazd s{ facl. Cu
omul acesta, cu pericolul acesta se rtrfuiegte Dilema. Atit cit ii
sttr in Putere. $i atita vreme cit ornul fXrd dileme nu o va
anula scurt, cu un dos de palmtr.
Dilemn, nr. 8,4 - L0 martie 1993
Curiozitili...
De la bun inceput, Dilema a fost pentru romAnul intransi_
gent (adici pentru tot romAnul ,,de ialitate,', aflat din fasX in
afara oriclrui compromis) suspectX. Suspectd mai ales p"rrtru
cd se.tipdre?tu..pu"bani de la Guvern. ptetita de putere, ergo
aservitd Puterii. In ce mdsurd textele puse in circulalie je
aceast5 gazetd slujesc intr-adeudr puterea, in ce mdsurd ea este
,,cotrocenizatd", lingugitoare, subtil,,colaborafionistd,, e mai
p]!in n-nportant. Important e cd o asemenea gazetl nu poate
sd nu fie suspectd. O gtiam incd i:rainte de aplritia primului
numdr 9i o gtim in continuare, chiar dacd nu o citim.^
In ce ne privegte, nu infelegem sd ne justificdm la infinit,
iar dacd o facem, o
{a_cep
prin chiar presta}ia noastrd sdp-
tdminald, atita citd e. Ne firgiduim totugi sd suridem, ca de o
picanti curiozitate, ori de cite ori ,,judecXtorii,, nostri, i:rtr_o
inocenth uitare de sine, adoptd gesticulalia puritdlii. IatX un
exemplu: in numdrul din aprilie al revistei iatra, cineva care
semneazi curajos gi rXsundtor V.P. ii invocd cu o ironie ama_
rd pe ,,intelectualii nogtri independenfi care lucreazd la sau
pentru institulii sponsorizate de noii guvernanfi,,. Evident,
aceastd find aluzie ne privegte. Dar ea privegte, vai, mai toatd
cultura romAnd. Toate teatrele din RbmAnia sint ,,sponso_
rizate" de Guvem; la fel filarmonicile, ansamblurile de operd,
myzlele 9i o mulfime de publicafii cochet antiguvernairen_
tale- Fie c5 ne place sau nu, cultura este furcd,"in Rom6nia,
,,culturd de stat". Andrei $erban a condus Teatrul Nationai
cu bani de la Guvem, Lucian Pintilie a fdcut Balanta cotn-
binind banii Guvernului cu aceia ai unor asociafi strdini,
Stere Gulea 9i-a fdcut fi!1ul despre piafa Univeisitdgii pe
banii Guvernului, Muzeul Jdranului RomAn functioneazd pe
77
banii Guvemului, editura Hurnanitas s-a ndscut 9i ea ca edi-
turd bugetard. $i a9a mai departe' Dacd e de spus ceva e cd
Guvemirl dX bani pufini. C5 investilia sa in instituliile cul-
turale e grav insuficientd gi, adeseori, arbitrard. De aceea
oamenii de culturd cer ap6,sat suplimentdri, sprijin, generozi-
tate. $i bine fac, pentru c} a cere bani de la Guvern nu e deloc
compromildtor pentru cine gindegte normal. Dimpotriv5, e
compromifd$r pentru Guaern sI refuze a ,,sponsori,1'.' :u\-
tura, dupX cum poate fi compromi!5tor sd faci, pe banii ob!i-
nuli de la Guvern, culturd de mina a doua.
E o lipsd de imaginalie o formd de analfabetism
financiar gi politic
- 9i tdrii dtept o sumd
ia iei bugetul
- {e !a1i
murdari 9i drept ,,averea Guvemului". Guvernul adminis-
treazl,banii contribuabililor. Ai nogtri. Nu e o rugine sd-!i ceri
t;A 9i nu e infamant sd o primegti'-in definitiv, nu ne-arn
pe vremea Puterii totalitare, cX banii de Ia Guvem ar fi
linait,
Iost ,,iritina!i". Vreme de patruzeci ;i cinci de ani am fXcut
culturd onorabild 9i mai mult decit onorabild pe banii unor
guveme abominabile. SlavS Domnului ! Bine c{ s-a putut
be unde brusc atita virginitate? Cui trebuie sd lds{m buge-
tul? Sau ar fi, poate, cazul sA cerem pentru culturd doar bani
,plbi" de h bpozilie? (Apropo: salariile opozantilor. din
Parlament vin tot de la buget!) Dar sd ne uitdm pe frontispi-
ciul revistei Vatra. Ce descoperim? CX e ,,editatd de Uniunea
Scriitorilor 9i Inspectoratul pentru Culturi aI jude-tului
Mureg". SX vezi 9i si nu creiil Te intrebi, perplel, 91" !"
diafane ceruri s-a pogorit asupra noastri V.P.? I9i inchipuie
dir:rsul cX Inspectoratul pentru CulturX e o asocialie filan-
tropicd? Nu gtie oare V.P. cX el (inspectoralu!) e ,,al Guvernu-
luit, imbinir:rd competenla Ministerului Culturii cu aceea a
Prefecturii locale? Ministerul Culturii nu e ,,Guvern"? Sau
trebuie sd i:rlelegem c5, pe mdsurd ce se indep5rteazd de
Bucuregti, organiimele Guvernului devin ne- sarr antiguver-
namentale?
Ar mai fi multe de spus (dar nici prea multe!) dgsp1e
,,micile rirrduri" ale solemnului V.P. (care savureazd ,,adev6-
rul" injuriturilor lui Goma, chiar dacd, pentru unele, Goma
insugi i fost obligat sd-gi ceard scuze public). Dar cum sX intri
in rdzboi cu un soi de zind castd 9i morocXnoasd, care se simte
paragutatd brusc printre hiene?
Dilema,nr.24,25 iunie - l iulie 1993
Prezumtia de impuritate
Cind, h 1988, s-a difuzat la Europa liberl celebra scri-
soare a Celor gase, nu 9tiam, despre autorii ei, mai mult decit
gtia toatd lumea. Am recepfionat-o spontan, ca pe un act de
curaj ir:rtr-o mare de resefilnare neagrd sau de disperare mutd.
Ceva se migcain lumea noastrX incdrcatd de revoltX, dar inca-
pabil5 (incd) sd producd o ofensivd ampld 9i coerentX. Am
fost cu atit mai surprins gi, de la o vreme, intristat si constat
!
ce repede s-a mobilizat opinia publicd pentru a diminua, a
devaloriza gi a compromite ceea ce ir mod normal trebuia s-o
exalte. In fond, vocifera acreala anonimd, cine erau Cei gase?
Tot comunigti, tot ,de-ai lor": s-au trezit eroi la spartul tirgu-
lui, dupd ce, mai intii, ani de-a riredul au fost instrumente
obediente ale regimului. Ca sd nu mai vorbim cX toli si::rt
betrini 9i, prin urmare, nu mai au ce pierde. $i, de altfel, n-ar
fi avut ei curajul Xsta, dacd n-ar fi avut spatele asigurat: ceva
CIA, ceva KGB, unele mafii internalionale (nu erau cumva
evrei sau cu neveste evreice?). $i nu cumva erau, unii dintre
ei mdcar, vag ramolili? Sau, dimpotrivd, ambiliogi in chip
juvenil, dornici de putere? Oricum, in citeva zile nimic n-a
mai rdmas din gestul lor indrXznel. in chip semnificativ, noi
interiorizaserim incongtient mentalitatea cultivatd cu
bun5 gtiinld de- Securitate; orice - act de protest trebuia
dezamorsat prin calomnii bine ticluite: trddare, spionaj, agen-
turi etc. Nici ceilalfi, pufini, disidenJi pe care i-am avut nu s-au
irevrednicit de o soartd mai bund. Intotdeauna se gdseau voci
sincere care sX-i decreteze drept nebuni, fanatici, orgoliogi,
interesafi, manipulali 9.a.m.d. Intr-adevdr, ce om cu scaun la
cap s-ar fi pus asa, tam-nesam, de-a curmezigul unui sistem
invutrerabil, periculos fir invulnerabilitatea sa?
19
 Dacd nu cumva cei zece sint manevrali subtil de Securitate in
Dupd revolulie, tipul acesta de defetism cinic a cdpatat vederea soluliondrii unor conflicte interne.
proportii monstruoase- L-a practicat Puterea pentru a fisura
IncX de la primul ei numXr, Dilema a fost itrsolitd, de ase-
i;;fi;; lli"iito. din opoiilie ei a Opozitiei in genere' l-a
preg- menea, in chip statomic, de un alai pestri! de suspiciuni,
oruc'ti.at presa de toate cllorile pentru a ,,de-construi"
demascdri 9i procese de intenlie. Creati de Putere ca si-gi
'ti;i;i;"it";ahtalilor controvensate, l-a practicat ppo'it* asasineze ,,concurenfa" (in speli, revista 22) sau sd ademe-
pentru a contracara popularitatea Puterii ii loviturile ei sub neascd discret spiritele cdtre tabdra guvernamentald, cind
i""*ta. bitiJ""n iu'devenit curind,,aga-zigi.disidenfi"' subversiv ,de s6nga" , cind subversiv ,,de dreapta" , cind uti-
Unul dintre scrii[orii, pulini la numdr, care se solidarizaserd lizind banii Guvemului pentru a-i face o propagandX abil
citeva luni,
i" iggg cu Mircea Dinescu imLi mdrturisea, acummanipularea
in camuflatX, ci:rd detumind banii Guvernului cdtre interesele
J, privind retrospectiv, iracgge si ce sPun de cinci ani
creadd
Opoziliei, Dilema nu firceteazi sE excite 9i sd deruteze spiritul
ruso-maghiard a poetului. Adicd in ceea analitic al contemporanilor vigilenli. Am constatat cd, in
..ooliticienii" Romdniei Mari! genere, cei care au catalogat-o rdu de pe cind era in fag5 pre-
"" i";;i;rp!*u, declaralie sau gest public, se cautd dede-
feri sd n-o citeascd decit sd-9i schimbe opinia. Dacd totugi o
subturi infame. Ji se umbli la iaracter' !i se inrlgntea^ze citesc, nu lin minte decit ceea ce pare sX-i confirme. Chiar
rtt"i"gir t""rdare. !i se interzice, clipd a". *qe' :l ltl-,1 T; al
colaboratorii ei constanli siret scuturafi uneori de frisonul
su1i. figti omul ungurilor, al KGB-ului,.al Cotroceniulul' riscului moral 9i al vinovdfiei politice: dar dacd ce se spune
monarhigtilor. Egti iecurisi, tridXtor, antirom5n' "IJrmdre9ti" despre gazeta aceasta e adevdrat? In ce md privegte, am obo-
relele
.""",-,ttq"ti te prefaci, arunci praf in ochi, egti pldtit decuiburi sit sd o mai apXr. A9 putea, firegte, si-i intreb, la rindul meu,
*asor,ice, iudeo-masonice sau, dimpotrivd' de oculte pe cei care se ingrijesc cu atita zel de propria lor, ,,nerepera-
legionare. td", onoare: dar dacd ce se spune desfre Dilema nu existd
Disecarea aceasta nevroticS, purulentd, malignd'
a tuturor decit in minfile dumneavoastrd intoxicate de patima scenari-
aitt jur a devenit o prob5-de.luciditate 9i de degteptd- ilor, de virugii suspiciunii generale pe care ni i-a inoculat
.i*". Oameni dintre cei mai diferili ca inteligenld' moralitate
""tot tuturor dictatura, de abuzul imaginaliei dumneavoastrd
intilnesc intr-o bolnivicioasi destruc-
;i;;"j"* politici sea lumii i:rcinse? DacE urilili cu indoielile, precauliile 9i ideile
;;;;t; psihJnanticd 9i a semenilor lor' Toli igi inte- dumneavoastrd fixe - un efort autentic 9i de bunX credingd?
*"iuta'ia"ologiile 9i acliunile Pe o generalizald prezumlie de $i dacd incruntali -cum sintegi de teama ci veli fi pncdlili
-
ratafi normalitatea unui episod de bucurie intelectuald ade- -
irnpuritate.
' Dupe aparilia,,cazului Patapievici"*, mecanismul acesta vdrat6., cum nu sint foarte multe in lumea noastrd de azi, des-
,udi*tr,tat, dir robust, a intrat Prompt in funcliune' In- figuratd de,,scrignirea dinlilor"?
t"t".touti fini, mirlani de duzinX 9i fazetiri "fdrd prejudecdli" Mdrturisesc cd, sufletegte, bilanful primelor o sutX doui-
,u ir,t in a elabora impozante cantitdli de mocirld' Cei zece zeci de nurnere tipdrite sub frontispiciulDilemei e mai curirrd
". neregula au fost pugi imediat sub len- deprimant, E greu sd fii stimulat de o ambianld a cdrei lege e
ff;;;;;;semnalat con- prezumlia de impuritate. $i in care fiecare locuitor ii desfi-
Ai ;" vrut, de fapt, sd-9i d6a aere, sd atragd atenli1sd-gi
lui Patapievici inleazd pe tofi ceilal;i fir numele purit5lii proprii. Dacd n-ar fi
solideze notorietitea. Sau si-i facd reclimb
indatd un volum de eseuri)' bucuria atemporald de a colabora cu o echipd care, ndscutd la
1""t", "" t"titoplXtor, a publicat de
Totui e, in oriie 6 inscenare, o incercare de a pescui in trtimplare, a devenit o vietate eficace 9i tandr6 9i daci n-ar fi
"ur,
up"-iJt"ti, o diversiune. Se doregte stricarea imaginii.lirii' ecourile bune ale unor cititori care gi-au pdstrat libertatea inte-
serviciilor secrete, inspdimintarea populaliei' rioard necesari pentru a credita lumea inainte de a o disprefui,
dlstabilizarea
a9 fi inclinat sd pun punct acestei nerdspldtitoare curse, ldsind
* locul liber pentru guvernanfi jignili si opozanli virgini.
Y eziin volumul de falA, pp. 142-145'

20 27
 imi amintesc tot mai des de un splendid pasaj dintr-un
text mai vechi al lui Alexandru Paleolbgu' Nu conteazd cui i
se adresa in clipa cind a fost scris; nu gtiu nici micar dacd
interlocutorul vizat merita, atunci, judecata - caldd totugi -
a domnului Paleologu' Dar iudecata aceasta ne privegte astizi
pe toti (si, poate, pe domnul Paleologu insugi)' IatE textul:
',,...ai'o iu"airrta db a atribui intenliuni joase, mobiluri prea
pulin onorabile gesturilor altora, poate gregite, poate ne-
hr"pt", poate excEsive, clar nu neaplrat infame' Cred cX e la
a"ti*"itu o formd de naivitate intoarsi, o naivitate nu din
prea multd, ci din prea pulini incredere in semeni' Poate ai
iost marcat de expbrienie triste, care !i-au imprimat aceastd
pornire; poate e firea dumitale prea bXnuitoare' E pdcat'
i'ecat pentru dumneata, intrucit nu se poate sd nu-!i intunece
priveligtea vielii. PXcat, tot pentru dumneata, cdci te va face
id ratezi multe 9i, poate, tttuii gutts" ale inimii' Pdcat, in sfirgit'
iot pentru c{umneata, cdci o asemenea opticd viciazd pini la
urmd spiritul'"
Dilemn,nr.120,28 aprilie - 4 mai L995
Spiritul Dilemei
I
Socotesc cd in ultimii trei ani am dat suficiente explicafii
in legdturd cu programul Diletnei si, fur genere, cu legitimita-
tea tonului ,,dilematic" in lumea romAneascd de azi. Evident,
disculia poate avansa, putem intra in am5nunte, cu condilia
si nu inlocuim argumentele cu febrilitdli umorale 9i sd pds-
tr5m in timpul clezbaterii un minirn de bund-credinfd.
-
Or, trebuie sd observ
-
toate contestdrile
c5. scrise pe care le-am
primit, ca 9i multe dintre cele verbale, venite, i:rtr-o impreju-
rare san alta, cle la prieteni, simpli cunoscuti sau neprieteni,
au rdrnas in limitele unei iritdri superficiale: judecata se for-
muleazd pripit 9i trangant, de obicei ca o varialiune pe tema
,,!ara arde 9i Dilema se piaptind". ,,N-avem timp de dileme, ne
trebuie opliuni radicale gi acliuni ferme. Dumneata cu
,,impartialitatea" dumitale amelegti lumea, stirnegti- con-
-
ftrzie gi, in fond, faci jocrrl Puterii" iatd cam tot ce pot pro-
-
duce, ca rnaterie de disputd, preopinenlii nostri, referindu-se
mai rnult la titlul gazetei decit la conlinutul ei. Unui reperto-
riu ofensiv atit de schematic e ugor si-i opui o contraofensivd
echivalentX: sX obser','i, mai intii, ci multi dintre radicalii de
azi erau, inainte de 7989 , mai ,,dilematici" decit s-ar fi cuvenit
9i decit ,,dilematicii" de azi, pe care ii blameazd. Apoi, cd op-
liunea radical5, dar oarbi, 9i acliunea fermd, dar stupidS, nu
dau rezultate rnai bune decit intirzierea in diiemd si cX o
Opozifie diletantd poate face in aceeasi mXsurd jocul Puterii
si il face in faptt ca 9i impartialitatea in exces.
- Unii ne reprogeazi
-, o nepermisd inclinalie spre comodi-
tate. Jara e un si:rgeros teatru de luptd, iar noi stdm deoparte
gi comentdm rXzboiul de la distan!5, ferindu-ne sd ne anga-
i6m in vreo tabdrd. In realitate, atitudinea noastrX produce,
23
sdptdmind de sdptdmind, multiple specii de inconfort. Sintem
suspecli tuturor combatanlilor 9i, in consecinfi, avem de su-
portat atacuri din toate pXrlile. Proguvemamentalii cer sd ni
se taie bugetul, opozanlii ne fac dosar pentru stilpul infarniei.
Viala dilematicului se dovedegte mai grea decit a ,,angaia-
filor" fdrd dubii, care moldie ir mijlocul partizanilor lor, emi-
!i:rd, cu congtiinla impdcatd, discursuri previzibile. De altfel,
strict logic, dilema e o ,,figurd" incomodd: ea nagte stupoare
intelectuali, nelinigte, tensiune. Reflexele mentale curente se
vdd hXrluite de disjuncfii insolubile, rafionamentele se blo-
cheazd in dificultdli descurajante. Riscul paralogismului, al
sofismelor, al derutei interioare e mereu subinleles: a trdi di-
lematic e a trdi periculos, sub ameninfarea nei:rcetalf a crizei
fdrd iegire.
O altd temd agitatd frecvent de ,,nedilematici" e aceea a
echidistanlei ainooate. Nu gade bine, in vremuri de restrigte, sd
fii echidistant, s5. ezlfi, dubitativ, la mijloc, ir:rtr-un spafiu al
nimXnui. Dar gtim gi noi asta, gtim 9i noi cX a fi echidistant e
totuna cu a fi absent, cd neutralitatea poate fi simptomul unei
astenii. Dilema nu e deloc neutrd 9i nici echidistantd dacd ur-
mXrim atent modul ei de funcfionare. Nu stdm, incremenifi,
la egal5 dep5rtare de Guvem 9i de Opozi!\e, cine migcdm suplu
in interaalul dintre ele, ?ncercind sX ne linem cit mai aproape
de adevir. Cu alte cuvinte, cind Opozifia nu ni se pare a fi in
adevdr, infelegem s5 o amenddm, tot astfel crrm amenddm
Puterea cind o percepem ca exterioard adevdrului. Firegte cd
fiecare contabilizeazl doar amendamentele de care se simte
vizat gi, in consecinfX, ne plaseazd ,,de partea cealaltX". Noi
i:rsd nu credem ci politicul e un teritoriu al adevdrurilor
absolute 9i cd deci unii rechizilioneazd definitia dreptatea 9i
curdfia, in timp ce ,,ceilal1i" devin depozitarii tuturor erorilor
gi ai tuturor ticdlogiilor. Ni se pare cd giredirea aceasta mono-
ton dihotomicd e una dintre cauzele intirzierii cu care coa-
guleazl,la noi, spiritul ciaic.Cdci spiritul civic nu se confundd
Iu Opozilia decit sub regimurile dictatoiiale. in condilii cit de
cit normale, spiritul civic e o ,,vietate" autonomd, un meca-
nism de reglaj social pentru care nu simpatiile politice con-
teazd, ci principiile statului de drept. Spiritul civic nu e spirit
de partid. De aceea el semnaleazd 9i condamnd, orice derapaj,
orice abatere de la democralie, indiferent din care secliune a
24
spectrului politic ar proveni. Spiritui civic nu-gi poate permite,
de pildX, sd infiereze mineriada din iunie '90 !l sa o accepte
pe cea din septembrie '91. El trebuie sX proclame ilegitimi-
tatea oricdrei mineriade, a oricdrei solulii barbare survenite pe
scena publicX. Asta nu e echidistanfd sau neutralitate: e
refuzul de a judeca in numele unui interes de grup gi e un
efort elementar de obiectivitate.
Dilema e totugi de acord cd, uneori, anumite strategii rle
conjuncturd trebuie sd primeze asupra obiectivitdfii. ne pilaX,
ea e perfect congtientX ci pentru consolidarea democrafiei
nafionale o rotafie completd a ,,zodiacului" politic e esenfiald.
Opozitia trebuie sd treacd la guvemare, guvemarea trebuie
sd treacd itr opozifie. Prelungirea fdrd termen a ,,stabilitdtii,,
de acum dduneazd ambelor tabere gi i:rtregii !dri. problema e
cd, din punctul nostru de vedere, Opozilianu va cistiga dacd
va fi sprijinitd omagial, iubitd liutiregte, ldudatd partinic
dreptin-failibild si imaculatd.In orice caz, pird acum, acest tip
de solidaritate ldcrdmoasi n-a prea dat rezultate. Socotirn,
prin urmare, cd ar fi mai utild o cintXrire rece a situafiei, un
bilan! necomplezent al egecurilor, gregelilor 9i confuziilor
acumulate h ultimii ani 9i asupra cdrora a planat mereu un
soi de interdiclie sentirnental5 (,,sd nu ddm satisfactie
dugmanilor"). Am fost pl5cut surpringi sd constatim cd, Ae
curind, intr-un interviu televizat, domnul Comeliu Coposu a
consimfit sd vorbeascd despre unele insuficienle ale Con-
venliei Democratice 9i ale PNlCD-ului (mai ales cu privire la
recoltarea de cadre noi 9i la distribulia in teritoriu). E un pas
inainte, chiar dacd e fdcut cu oarecare intirziere. Noi am for-
mulat opinii asemdndtoare ir:rcd din 1993 9i am fost taxali
imediat drept prea dilematici 9i, de fapt, cotrocenizafi. IatX,
agad31, cd Dilema exprimd uneori .gindul romAnului de pe
urmd".
Nu ne rdmine decit sd ne declardm melancolia cd majori-
tatea celor care ne judecd nu reusesc sd dep6geascd o serie de
idiosincrasii, enerv6ri, scenarii gi idei fixe, de naturd sd impd-
ienjeneascd spaliul discufiei. Nici unul nu ne-a fdcut onoarea
de-a ne lua cu adevdrat it serios, de a merge, nepdrtinitor, la
texte, de a rdsfoi, fie si rapid, un manual de logicd pentru a
afla ceva mai mult despre ,,dileme" decit ceea ce crede ci stie
deja. DacX ar fi si ne evaluim singuri pdcatele, n"-u* d"r-
25
curca mai bine. $i, in definitiv, de ce n-am face-o? De ce n-am
irrcerca sd punem Dilema insdgi sub raza unei priviri dile-
matice?
II
Ce ne-am putea reproga singuri, plictisiti de superficiali-
tatea reprogurilor care ne vin de la allli? S-o ludm de sus. De
la Kant. in Logica generald (tradusi in rom6negte, in 1985, de
Alexandru Surdu) citim: ,,Dilemele au (...) multe puncte sus-
pecte, chiar atunci cird se conchide corect. Ele pot fi utilizate
pentru suslinerea, dar gi pentru combaterea propoziliilor
adevdrate, prin dificult6lile formulate la adresa 1or." $i citeva
rirrd+rf mai sus: ,,...este tin artificirr sofistic ca, in loc sd res-
pingi de-a dreptul propoziiiile, sd ardli doar dificultdflle".
Dilema se distinge, intr-adevir, prin inclinalia gi dexteritatea
ei de a semnala dificultdlile oricdrei opliuni, minusttl existent
de ambele pdrli ale unei alternative. Chiar cir:rd e construitd
corect (cdci existd si false dileme, cu vicii structurale ugor de
diagnosticat), dilema tinde, agadar, sd, paralizeze alegerea 9i,
cu atit mai mult, actul, scolind in relief blocajele latente ale
oricdrei cii. Spiritul dilematic hipertrofiazd obstacolele,
riscurile, contraargumentele 9i e, in consecinfd, un spirit mai
curirrd demobilizator. Flamlet e paradigma lui clasicd. Dar, pe
de ait5 parte, e inelegant sd-l reduci pe Harnlet la informul
nehotiririi. Ezitarea lui nu e purX stupoare 9i nici ingdlare
moralS, ci abuz de finele, sim! metafizic. El acceptd vinovdlia
faptei aminate din oroare pentru fapta pripitX 9i nedreaptS.
Acesta e echivocul oricXrei dezbateri dilematice 9i el trebuie
asumat ca atare, cu toate neajunsurile lui. Dilema satroteazd
in egald mdsur5 refuzul 9i adeziunea, inventariind dezavan-
tajele ambelor. Manualele dau, uneori, spre ldmurire urmd-
torul exemplu: trebuie sd prind trenul X pentru a ajunS;e la o
intilnire. Dacd trenul va veni cu i:rtirziere, (l-ag putea prinde,
dar) voi rata intilnirea; dacd trenul va veni la timp, (nu-l voi
putea prinde 9i) voi rata intilnirea. Or, trenul va veni fie cu
intirziere, fie la timp. Deci, fir ambele caztrri voi rata intil-
nirea. Rezultd cX n-are rost sd incerc sd prind trenul, de
vreme ce, oricum, nu voi ajunge la timp la intilnire. O aseme-
26
nea concluzie e invalidabiltr pentru cA nu line cont de toate
posibilitllile situaliei date: trenul ar putea sd intirzie, dar nu
intr-atit, incit sX-mi impiedice intilnirea; in plus, el ar putea
recupera (sau reduce cu totul) intirzierea inainte de a ajunge
la destinafie. Prin urmare, meritA sd incerc sl prind trenul.
Acest ,,merittr str incerc" e, din ptrcate, o vorbd care iese greu
din gura dilematicului, ceea ce face ca deliberarea sa sI fie
amendabiltr, ba chiar, eventual, impardonabiiA.Iat6, de pildl,
cea mai vinovattr dilemX pe care ne-o putem inchipui acum,
in pragul campaniei electorale: trebuie str vot[m in a9a fel,
incit nou-alegii str fie capabili a scoate lara din impas. Dactr
votdm cu actuala Putere, lucrurile nu vor merge mai bine
decit acum (pentru cf, Puterea 9i-a dovedit sldbiciunile). Dactr
vottrm cu Opozilia, lucrurile nu vor merge mai bine decit
acum (pentru ctr 9i Opozilia 9i-a dovedit sltrbiciunile). Or, nu
putem vota decit fie cu Puterea, fie cu Opozilia. Dar in
ambele cazuri lucrurile nu vor merge mai bine decit acum.
Rezultatul: nu merittr s[ mai vottrm. O asemenea conciuzie ar
fi catastrofaltr. Ea face abstractie de complexitatea realtr a si-
tuafiei 9i de exigerrlele spiritului civic. Mai intii, democralia
are nevoie de alternanla la Putere a forfelor politice existente.
Apoi, Opozitia n-a trecut inctr proba capacittrlilor ei de guver-
nare. Pustr in situafia de a conduce, ea ar putea sd-9i desco-
pere resurse nebAnuite. $i, in definitiv, egecurile Puterii sint
palpabile, in vreme ce egecurile Opoziliei (ca eventuald in-
stanld de guverntrmint) sint ipotetice. Prin urmare, meritX str
incerctrm, prin vot, o reimprospltare a vielii noastre politice.
Dar pin5 9i un vot acordat Puterii e preferabil sustragerii de
la vot, clci dovedegte voinla electoratului de a participa la
destinul comunitdlii, de a contracara spectrul lehamitei.
jocul cu dilemele poate fi deci, in anumite circumstanfe,
periculos. El alunecd relativ ugor ctrtre prestidigitafie, cltre
gratuitate intelectuald, dactr pasiunea combinatorictr a iogicii
pure atirntr mai mult decit nevoia de solulie 9i de fapttr. Dile-
maticul poate fi, de asemenea, o fire cinictr sau una indiferen-
ttr. El poate savura suspensia opliunii pentru ctr nu mai co-
rnunicd cu universul valorilor sau pentru ctr e incapabil de
orice angajare pozitivtr. Alteori, dilema e simptomul unei
premature imbtrtriniri: privegti de jur-imprejur vltrguit, cu
sentimentul acut al zddXrniciei. Nimic nu te mai atrage, nimic
27
nu te mai convinge. Aceasta e echidistanla proastd, cea care
te inghea!6 in mijlocul geometric al tuturor posibilitXgilor.
Cititorii nogtri pot fi siguri cd sintem congtienli, la fiecare
pas, de primejdiile care ne pindesc. Ne-am intrebat, nu o
datd, dacd aqezarea noastrd e moralmente corectd 9i politi-
cegte utilE. Nu sintem deloc siguri cd Dilema a pus intotdea-
una accentele aga cum trebuie, cd n-am fost, uneori, mai
dilematici decit am fi vrut-o, iar alteori, mai categorici decit II
ar fi fost cazul. $tim cd nu sintem scutili de a gre9i. Dar care
dintre cdile pe care le-am putea alege ne-ar garanta infailibi- cArAr, vrcrrME SI
litatea? Nu calcd gi activigtii nedilematici printre capcane? JUDECATORI
N-ar avea de profitat 9i ei de pe glmallor mici accese de in-
doiald? ln varianta ei responsablld,, Dilema nu cere decit o
calmd cddere pe ginduri inainte de acfiune. Ea reclamd, pen-
tru fiecare, dreptul la rdzgindire, la decizie linigtitd, feritd de
nerdbddri contingenliale. Dincolo de toate riscurile asttmate,
noi ne pdstrdm totugi convingerea c6, in etapa prin care tre-
cem, tensiunea dilematici e mai onesti si mai productivd
decit iuregul ideologic, decit inflalia certitudinilor gi decit
spontaneitatea viscerald. Existd o anumitd consubstanlialitate
intre metabolismul tranziliei 9i metabolismul dilemei. De
aceea, sub titlul gazetei noastre scrie si nimeni nu pare sd
observe
-
,,sdptdmiral de tranziyie". Dilemn nu vrea deci sd
-
se etemizeze, nu are o doctrind valabili ir:r sine. Ea e un mod
a
de supravielui igienic, i:r vremuri anormale. Sperdm sd
apucdm momentul in care 9i titlul, 9i subtitlul nostru vor
deveni caduce. Deocamdatd insd sir:rtem perfect acoperifi de
spiritul vremii. Logica scolasticd nlunea dilema syllogismus
cornutus argument cu douX coame, doud tdiguri": citrd
- unul dintre ele, te lovegti ,,cu
vrei sd evili de celdlalt. Vom fi cei
dintii care sX ne bucurdm de imbllnzirea istoriei comute ce
ne-a fost hdrizit5. Prnd una alta, stdm intre coamele ei la fel
de timorali gi de plini de speran!5 ca toatd lumea. Corida con-
tinud. /
DjLema, nr . 142, 29 septembrie - 5 octomb rie 1995 ;
nr . 743,6 - 12 octombrie 1995
 Despre (in)disciplina de partid

Sciziunea a devenit, la noi, boala cronic5 a tuturor for-

maliunilor politice. Partidul de guvemdmint vechiul FSN
-
se imparte in dou5. Apare FDSN-ul, despre ale cdrui fricfi-
-uni intestine a inceput sd se vorbeascd tot mai des. FSN-ul lui
Petre Roman nu e nici el atit de omogen pe cit pare; labaz6,
lucrurile sfi:rt confuze (vezi votul dat de mul1i, la Pregedinlie,
lui Ion Iliescu, degi exista un candidat propriu), la virf apar
disensiuni neagteptate (Petre Ro-man Caius Dragomir).
-
Fricliunile liberale sint notorii. intii, Dinu Patriciu contra
Radu CAmpeanu, apoi Dinu Patriciu contra Cataramd, apoi
Vintil5 BrXtianu contra CAmpeanu, ca se nu mai vorbim de
bruiajul vesel al Unir:nii Liberale Brdtianu-Kogdlniceanu.
PAC-ul pare ?:r pragul unei ramificalii riscante, pebaza a trei
moliuni distincte (liberalism, democralie crestind, social-de-
mocrafie). Oricum, e in conflict cu Alianla Civicd. UDMR-ul e
subminat de tensiunea dintre radicali 9i moderali. Pind 9i
micul birt patriotic al PRM-ului polarizeazd, din senin, ffttre
cei doi titani ai sdi: Comeliu Vadim Tudor gi Radu Theodoru.
Ecologigtii, a cdror doctrin5 ar trebui si fie clard 9i simpl5,
sint, la rindul lor, sfigiali de diferenle (MER pe de o parte,
PER pe de alta). Singur PNJCD-uI are un aer mai compact,
degi e gicanat gi el, din cind ir cind, de disidenla domnului
Ion Puiu.
Pind la un punct putem spune cd aceastX hipertrofie a
dezbindrii reface tradilii politice mai vechi. Conservatorii s-au
divizat irl 1908, producind Partidul Conservator Democrat al
lui Take lonescu. Liberalii au trecut prin nenumdrate crize
curhd dupd ce s-au constituit: George Vernescu intemeiazd
Partidul Liberalilor Sinceri (!) in 1880, pentru a se opune lui

31
Ion C. Brdtianu. Mai tirziu, vom asista la conflicte intre
,,bdtrini" liberali anticarligti gi ,,tineri" liberali procarligti (cei
din jurul lui Gheorghe Brdtianu) sau, inc5, intre ,,betrfi:rii" lui
Dinu Brdtianu 9i ,,tinerii" lui Gh. Tdtirdscu 9i Victor Iamandi.
De-a lungul acestor erodante peripelii, au apirut, uneori, al-
toiuri stranii de tipul Partidului Liberal Conservator (!), con-
dus de Lascir Catargiu 9i George Vemescu.
Asemenea precedente istorice nu explicd totugi integral
febrilitatea divergenjelor de azi. Motivele atomizXrii politice
actuale trebuie ciutate 9i in alti parte. in primul rird, avem,
probabil, de-a face cu un efect compensatoriu al disciplinei de
partid totalitare. Monolitul represiunii produsese, in anii
dictaturii un monolit al supunerii (pe de o parte) gi o (cvasi)
unanimitate a opiniilor rezistente (pe de alta). Toli gtiam ci
adversarul e unul singur 9i toli inlelegeam si ne opunem (fie
gi tacit) acsstui adversar. In numele a ce ne opu-neam era
secundar. In mod firesc, dupd decembrie 1989 am ajuns sd
descoperim cd motivaliile 9i argumentirile noastre erau di-
verse. CX unii ne opuneam in numele unei opliuni regaliste,
a}ii in numele unei opliuni republican-liberale sau ldrdniste,
altii in numele unui socialism ,,cu fafi umand" etc. In orice
caz, dupd o omogenizare forfati, avem acurn o fdrimilare
,,llberd", un apetit al multicolorului 9i al ireductibilului, o
sete de diferenliere intru totul explicabild (9i incurajatE, de
altfel, de un individualism recunoscut ca notd specifici a ca-
racterului nalional...). Ugurinfa cu care au loc sciziunile de
partid mai are insd si alte explicafii, mai putin legitimabile:
L Superficialitatea adeziunii. Se destramX ugor asocierile
ndscute intimpldtor, la simpla provocare a conjuncturilor.
Oameni care n-au nimic in comun se trezesc sub aceeagi
umbreld politicd pentru simplul fapt de a fi urlat intr-o zi, la
un miting, aceeagi lozincd. Sau pentru cA, ftrtr-o imprejurare
datd, s-au intilnit in jurul aceluiagi interes de moment. Sau
pentru cd tafii, bunicii sau unchii au f5cut cfirdva parte din
acelagi partid. Sau pentru cd celelalte partide sint 9i mai rele.
Spectrul falsei opfiuni, al adeziunii impulsive e infinit 9i justi-
fici, ir:r bund mdsurd, proliferarea ,,divorlurilor".
2 Sentimentalismul adeziunii. Orice formaliune politicX
se constituie in mod normal prin convergenfa doctrinard
a membrilor- ei. Aderi la capdtul - unei deliberdri calme 9i
32
temeinice. $tii la ce aderi. Dimpotrivd, adeziunea fierbinte,
pateticd, iegitd din haosul unei surescitdri accidentale, se
decupleazd la primul du9 rece, la cea dintii probd de lucidi-
tate- Nu e vorba ca opliunile noastre sX fie neapdrat lipsite de
cildurd umand. E vorba insd ca ele sd nu exprime simple
inflamaliuni sufletegti, ci, dacd se poate, un mod de a gindi.
De aceea e bine ca orice partid sd aibd o doctrind. Dintr-un
partid fdrd doctrind iegi la fel de ugor cum ai intrat.
3 Orgoliul. Politicianul romAn ajunge foarte ugor sd se
sirnt6. misionaf, indispensabil, infailibil. El e o personalitate
providentiald 9i, ca atare, nu poate avea un 9ef. Este de negfur-
dit s5-l vedem fdcind vreodatd un pas irapoi, cedind locul
sau acceptfurd sd colaboreze cu alfii induntrul unei structuri
suprapersonale. Avem de-a face cu forme de orgoliu dintre
cele mai perfide: orgoliul de a fi fost marginalizat, orgoliul de
a fi suferit, orgoliul de a fi fost cineva in tinerele, orgoliul de a
fi charismatic sau, dimpotrivd, de a lucra din umbrd, cenugiu
9i eficient ca istoria ins59i. Oricare dintre aceste specii ale
orgoliului e suficientd ca sd justifice lifna separatistd, gestul
transant, ruptura.
4 Carenta deprinderii de a negocia. Politicianul romAn
nu cunoagte intervalul intre irnbrdligarea tandrd 9i injuria
dizolvantS. Cind ti-e lumea mai dragd, e principial, inflexibil,
,,scrofulos". i9i descoperi brusc nesEcate'.esn.i" d" puritate,
care il impiedicd, m5-n!elegi, sd facd compromisuri. Nu
pierde timpul cu manevre tactice 9i cu precauliuni strategice.
E oricind dispus, care va sd. zicl,, sd arunce in aer un edificiu
laborios de dragul unei gesticulafii neinduplecate. Asta, fi-
regte, cind ar fi cazul sd negocieze. Cirrd, dimpotrivd, e cazul
sX fie cu adevdrat neinduplecat, politicianul romAn cade ugor
la indoiali, nu prin negociere, de altfel, ci prin concesie
bonomd: nu se putea pentru ca sd refuze...
5 Predominatia solidarititii negative asupra solidaritlfii
afirmative. Majoritatea formaliunilor noastre politice au un
caracter pronunlat polemic. Oamenii se adund laolaltd
o etichetd sau alta - sub9i
gtiind foarte bine ce vor sd demoleze
foarte vag ce vor -sd construiascd. Or, solidaritatea in jurul
unui program de desfiinlare e mult mai instabild (pentru cd,
moralmente, e mai gubredd) decit solidaritatea in jurul unui
proiect care vrea sd infiinleze ceva. Efortul de a destrdma e
JJ
capricios, rudimentar, contaminat inevitabil de virusul insugi CilAi, victime gi judecitori
al destrdmdrii. Efortul de a face angqeazd consecvenla noas-
trd, rdbdarea noastr6, virtufile noastre creatoare. El are, prin
definilie, duratd, ceea ce suspendX obsesia disidenlelor 9i
voluptatea rupturii.
...Cu alte cuvinte i:r politicX e nevoie 9i de un dram de
noblele. Chiar dacd adversarului ii lipsegte' Tocmai pentru cX
adversarului ii lipsegte.
Dilemn,nr.4,4 - 10 februarie 1993

Am apucat sd spun odatd cd, in materie de vinovdjie, ar fi

bine sX i:rcepem frrtotdeauna cu noi ingine. Voiam sd sugerez,
irtre altele, cd adevdrata moral5 e reflexiad qi nu tranzitiad; cd,
legitimitatea ei std mai mult in gilceava cu sine decit in jude-
carea aproapelui. Se vede treaba cd am gregit in mod flagrant,
de vreme ce o seamd de prieteni (Gabriel Liiceanu in primul
rind) s-au grXbit sd md amendeze, plasindu-mX, cu un amor
exasperat
- ca fir politic,
alte d6li
-, i:r categoria ndtingilor cum-
gi
secade, dezorientali concilianli cu cine nu trebuie, pe
scurt, fraieri. Mi s-a reprogat, mai intii, ci eludez gradele
vinovdliei (ca 9i cind a9 fi declarat vreodatd cd strtem, cu
tofii, la fel de vinovafi ca Nicolski!). Apoi, cd md fac ridicol
puniredu-mi cenugd i:r cap, in vreme ce vinovalii cei mari,
clldii, jubileazd neruginat, scutifi de crize liuntrice, incapabili
de remugcare. Admit cd voi fi putut gregi. Dar md simt obli-
gat s5 atrag atenlia asupra citorva ,,complicalii" de naturd sd
pund i:rtr-o altd lumind obnubildrile mele 9i radicalitatea pri-
etenilor mei.
inainte de toate, cred cd amestecdm prea des morala cu
jurisprudenfa. DacX vorbim de ,,victime" gi ,,cdl6i" (vezi Apel
cdtre lichele, Humanitas, 7992, p. 49), lucrurile sint, firegte,
limpezi 9i se solulioneazd (sau ar trebui sd se solufioneze)
prompt, pe cale judecdtoreascd. Cind il am dinainte pe
schingiuit aldturi de schingiuitor, nu e nimic de cintdrit. $i a9
fi ridicol sd cer domnului Coposu sd se ocupe de ,,vinovdtia"
sa, ldsind la o parte vinovdlia lui Alexandru Drdghici. In ca-
zuri ca acestea, dreptul pune intre paranteze eflcul. Numai cd,
degi foarte numeroase (gi nesolulionate), cazurile acestea nu
epuizeazd., statistic, populalia fdrii. RomAnii nu se impart pur

35
 cXlli. intre cei doi poli ai binelui 9i rtru-
9i simplu in victime 9i
lui existd un interval infinit de semitonuri, a cAror analizd
alunectr, adeseori, in indiscernabil. $i aici incep complicaliile.
Nu toli anticomunigtii romAni au avut destinul dramatic al
domnului Coposu 9i nu toli reprezentanlii represiunii au fost
varialiuni pe tema Drtrghici. Nu se compartr zece ani de pu9-
ctrrie cu un transfer disciplinar in provincie 9i nu se compartr
strategul unui sistem de anchetd inuman cu organizatorul
slugarnic al unei gedinle de partid. Str rni se lnglduie 9i mie
s[ spun ctr la acest nivel
- existd grade de vinovtrlie 9i
grade
-
de suferinld. Desigur, intr-un fel sau altul, am suferit cu tolii;
e limpede, de asemenea, ctr cei care s-au grupat de partea agre-
sorilor direcli sint in alte cercuri ale Infernului decit cei terori-
zali de spaimA. Dar e rindul eticului s[ puntr, acum, intre pa-
ranteze drqtul. Ctrci nu s-au inventat incl legi care str ordone
9i sA administreze insomnia. $i tocmai eticul e teritoriul in-
somniei: el incepe cu constatarea ctr nu existtr doar ctrltri ab-
solufi, ricanind singeros peste grumazul victimei; existtr 9i ctr-
Itri mediocri, subctrl[i, activigti isterici (9i, de fapt, terorizafi),
funclionari stupizi sau slabi de inger, naturi incerte, inerfiale,
9i naturi rudimentare, ,,manipulate" de propriile lor limite.
Pe de altA parte, nu existd doar victima cinstittr, cea care, lip-
sittr de orice ganstr, bea pintr la fund cupa represiunii. Existtr 9i
resemnlri vinovate, consimliri echivoce, lagitlli fArA scuzX.
Existl victime vanitoase, proaste, ipocrite, victime care se de-
gradeazd subtil prin comerlul indelung cu c5ltrul, victime, in
sfirgit, care devin ctrlAi. Noi, victimele, am votat strimb prin
gedinfe, am participat placizi la mii de ore de invtrllmint
politic, am refuzat s[ semnXm documente ale solidarizlrii cu
victime mai mari decit noi 9i ne-am compltrcut str diminudm
meritul citorva disidenli autohtoni, ba ftrcindu-i nebuni, ba
incongtienfi, ba manevrali de cine gtie cine (exact ca in presa
anumitor partide postrevolufionare...). Evident, astea sint
culpe minore fajA de cele ale ,,ctrltrilor". Ele nu lin de Justilie;
lin strict de dezbaterea ltruntricA a fiectrruia. Numai c6' dez-
baterea aceasta risctr s[ nu mai aibtr loc niciodatl. Nicolski e
atit de vinovat, atit de masiv vinovat, incit putem uita linigtili
de mtrruntele noastre turpitudini. In ce mtr privegte, m5r-
turisesc ctr labirintul patetic pe care intervalul dintre victima
absoluttr 9i clldul absolut il presupune mtr descumptrnegte:
35
nu md descurc, nu pot sd ridic piatra. Md conformez, de aceea,
cuminte, primelor unsprezece versete din capitolul opt al
Evangheliei dupi loan. $i nu pot sd nu regret cX atilia dintre
drept-credinciogii mei prieteni, obignuili si cultive politicul
firi pic de filosofie, 9i filosofia fdr5 pic de metafizicd, sfirgesc
prin a profera o etic6 fdrd Dumnezeu.
Dar sd ldsdm argumentele. Sd privim lucrurile practic. Ce
agteptdm, in fond, de la cdldii secunzi, cei ce nu pot fi deferifi
Justifiei? Sd mdrturiseascd, si se cdiascX 9i sd ispdgeascd.
Uneori ne declardm dispugi sd irlocuim ispdgirea prin ier-
tare, dacd existi cdinld adevdratd. Dar este cdinla o procedurd
organizabild? Poate fi indusd prin vot public? Sintem atit de
naivi gi atit de pdgini incit sd credem cd noi, cu degetul nostru
acuzator, putem provoca ,,impunsdtura inimii"? Putem noi
sd intervenim in misterul care se consumd irrtre omul picdtos
gi harul dumnezeiesc? Degetul nostru acuzator nu va reugi
decit sd stirneascd o sumedenie de viclenii de adaptare: unii
i9i vor face sever autocritica (e doar un vechi exerciliu
,,purificator"...) $i i9i vor lua angajamente. Allii vor ldcrima
grandilocvent, cergind compasiune, allii nu vor pricepe ce
avem cu ei, a!ii, in sfirgit, ne vor ingropa in explicalii com-
plexe, care sX le legitimeze ,,erorile". Cu to,tii ne vor uri. Cifi
colaboralionigti francezi (din timpul ocupaliei germane), citi
nazisti, cili tortionari 9i ideologi comunigti au sfirgit n:l mn:td-
stire? Vor fi fost, poate, unii despre care insd nu gtim nimic.
Iar dacd asemenea oameni au existat, ei s-au mintuit nu pen-
tru cd un tribunal omenesc al intransigenlei i-a stigmatizat in
mijlocul Cetdfii, ci pentru cd au stirnit mila ingerilor 9i a lui
Dumnezeu. Mila aceasta se ddruiegte mai curi:rd celui care se
ocupd de vina proprie, decit celui care se ocupd de vina alto-
ra. Aceasta e etica vinoviliei. Restul e Justifie...
Dilema, nr. 6, 18 - 24 februarie 7993
 Experienla Damascului
in RomAnia de azi existd douX categorii de oameni: cei al
ciror trecut conteazd 9i cei al cdror trecut nu conteazX. Cri-
teriul acestei diviziuni e simplu: nu conteazd trecutul acelora
care, azi,,,sint cu noi"; conteazX i::rsd trecutul acelora care,
azi, ,,rDJ sint cu noi". Cutare jumalist ne-a otrdvit ani de-a rin-
dul cu proza lui slugamic5, alcituitd dintr-un amestec gro-
solan de minciuni 9i citate. Astdzi ir:rsd el injurd Guvernul. In
acest caz, trecutul lui nu conteazd. Cutare scriitor s-a dovedit,
sub dictaturd, neacomodant, vertical, curat. Astdzi insd el nu
injurd Guvemul. in acest caz, de asemenea, trecutul lui nu
conteazd. $i trecutul rdu 9i cel bun devin nesemnificative fald
cu ,,absolutul" prezentului. Ce faci azi iatd esenlialul: nu
trebuie sd abuzdm de memorie... Teoria - aceasta se poate
susline cu multe gi bune argumente, cu condilia sd fim
dispugi a o aplica pind la capdt cu consecvenfd. Dar, itr reali-
tate, nu sintem dispugi: vrem pedepsirea vinovafilor, vrem
punctul opt de la Timigoara, vrem procesul comunismului' $i
avem multe gi bune motive sd vrem toate astea: sX nu accep-
tdm a arvuni viitorul firainte de a fi limpezit trecutul sulfuros
pe care l-am mogtenIt, prezentul nostru de ieri. Fiecare din
cele doud atitudini fafd de trecut isi are, agadar, indreptdlirile
ei. Necazul e insi cX ele nu se pot practica simultan. Etic 9i
logic sint incompatibile. $i nici nu poli Propune schimbarea
criteriilor dela cazla caz, decit riscind sd tolerezi un nePer-
mis coeficient de arbitrar, de bun plac, de subiectivitate (sen-
timentald, politicd etc.).
Cunosc fursd oameni inteligenfi, cdrora arbitrarul 9i su-
biectivitatea li se par mai adecvate situaliei noastre de azi
decit logica. Justificarea lor sund, it mare, astfel: e normal ca,
38
in unele cazuri, sd linem seama de trecutul unor oameni gi, in
alte cazuri, nu. Pentru cd unii s-au schimbat, iar alfii continud
sd se poarte ca i:rainte. Pe cei care s-au schimbat ii putem
absolvi de trecutul lor, in vreme ce pe ,,recidivigti" avem
dreptul sd-i sancliondm ferm. Cei dintii au fdcut o ,,expe-
rienfd a Damascului", ceilalyi continui si aibd inima impie-
trit5. Degi pare echitabild, judecata aceasta camufleazd o
sumedenie de presupozilii vagi 9i de schematisme in9el5-
toare.
Mai intii, e foarte greu sd apreciezi din afard mdsura reald
in care cineva ,,s-a schimbat" sau nu. Faptul c6, dupd cdderea
dictaturii, domnul X, altddatd gazetar de partid, ir:rcepe sd se
exprime critic la adresa Puterii nu dovedegte neapdrat cd
domnul X s-a schimbat, ci, pur gi simplu, cd nu mai existX
dictaturd. Pentru a stabili dac5 domnul X s-a schimbat cu
adevdrat, ar trebui sd-l readucem, pentru un timp, in aechile
condilii de lucru gi sd vedem daci, in acele condi1li, i;i men-
fine sau nu panagul. in ce md privegte, md tem cd, dacd s-ar
reveni, peste noapte, Ia teroare/ arena curajului civic ar rd-
mine iardgi pustie: ar reapdrea, singuratici, Doina Comea, Dan
Petrescu, Mircea Dinescu, Radu Filipescu, Gabriel Andreescu,
Cei gase 9i incd doud-trei grupuri rdzlefe, ir vreme ce puzde-
ria de combatanli ai gazetelor gi piefelor noastre ar recupera
brusc inlelepciunea de a sta deoparte: in atelier, in bibliotecd,
i:r rugdciune, ascultind cu precaufie Europa Liberi 9i
bombdnind surd la cite -o coadd. Agadar,- sd nu ne grdbim a
lua citeva firegti schimbdri contextuale drept mutafii de ca-
racter. Unii se vor fi schimbat radical tocmai ca sd-gi acopere,
cit mai zgomotos cu putinli, abdicdrile de dinainte. Alfii, din
snobismul de a fi de data aceasta fdrd riscuri in tabdra
celor ,,puri". Altii, -pentru cd pot, in sfirgit, sd-gi exteriorizeze
-
un inn5scut ,,duh de ceartd". Altii, mul1i, pentru c5, umilili
de vinovatele lor consimtiri anterioare, vor sd-9i refacX, i:r
ochii proprii, un portret decent. Prin enumerarea unor
asemenea motivafii, nu vrem sd punem nici o clip[ la in-
doiald buna-credinld a celor treculi fulgurant de la
aproximalie la rigoare morald gi nici -sd excludem existenla
-
unor motivalii mai nobile. Siretem insd de pdrere cd - in
genere - ne-am schimbat mult mai pulin decit ne place sX cre-
dem gi - in orice caz - rnai pulin decit s-au schimbat impre-
39
 jurdrile. Sd adiugdm cd putem cere chiar 9i celor care ,,s-au
schimbat" in mod autentic sd ne dovedeascd, mdcar din ci:rd
i:r cind, cd nu sint cu totul amnezici. Cdci, dacd noi ii putem
absolvi de trecutul lor (pe baza noilor lor angajdri civice), ei
au obligalia sd nu se poarte ca gi cind acest trecut n-ar
exista...
Sd vedem acum ce inlelegem indeobgte prin ,,cei care nu
s-au schimbat". Si-rt ei, intotdeAuna, atit de imobili, atit de
impietrili pe cit par? Firegte, lingXii de ieri siirt lingdi gi azi gi
vor fi lingdii oricirei forme de Putere. Dar existX totugi citeva
nuanle; schimbarea imprejurXrilor a adus cu sine oarecare
noutdfi stilistice: s-a trecut de la licheaua infricogatd la li-
cheaua liberd, de la licheaua disciplinatd la licheaua noncon-
formistd, nonsalantd, impertinentd. $i e regretabil ci Puterea
nu are inlelepciunea de a evita vecindtatea lichelelor consa-
crate (9i recondilionate), fie 9i pentru a dovedi un minim dis-
cerndmirrt cosmetic. Pe de altX parte, nu tofi cei care sint, azi,
i:r acord cu Puterea pot fi culpabilizafi moralmente. Simpa-
tizantul de azi al Puterii face de bund aoie ceea ce inainte fXcea
doar dacd era constrtns. El poate fi slugamic (i:r mod liber!),
poate fi idiot, dar existd 9i cazuri de adeziune pornltd din
conoingere, gi in aceste cazuri tema vinovdfei nu mai e la locul
ei. Raportul cu Puterea pare acelagi, dar mobilurile lui sint
noi. Apoi, oricit am fi de tenebrogi (,,nu s-a schimbat nirnic"),
trebuie sX admitem cX nici Puterea nu mai e Ia fel ca cea
dinainte. Existd tenacitili reziduale, sechele greu vindecabile,
tendinfe de restaurare, oameni vechi, dar mecanismul totali-
tar e dezamorsat, simbolistica lui e moartd. incit cine e progu-
vemamental acum nu mai e, nu mai poate fi, psihologic, in
aceeagi categorie cu proguvernamentalul de ieri. Am identifi-
cat chiar, ffrtre proguvemamentali, o specie pateticd: e vorba
de cei care, sXtui de a fi urit decenii intregi, pe cei ,de sus",
cautX acum orice pretext pentru a-i asimila: au obosit, pur gi
simplu, sd demonizeze Puterea; ircearcd, din rdsputeri, s-o
domesticeasce, se o aducd la un nivel prizabrl. E o nevoie
i:rduiogdtoare de a recupera normalitatea imaginii Puterii,- o
-
nevoie pe care, din pdcate, Puterea insdgi nu o resimte. Mai
existd 9i cei care se manifestd in favoarea Puterii numai pen-
tru cd au apucat sd o facd Ia inceput 9i au orgoliul de a-9i con-
fuma opfiunea, fir ciuda tuturor dezamdgirilor. Cit despre cei
40
care nu se manifestd vehement impotriva Puterii, ei nu sint,
necesarmente, dubiogi: pot fi indiferenfi, apolitici sau, tempe-
ramental, neinflamabili. Nu orice cethlean e om de baricadX.
in plus, existd 9i unii, infinit respectabili, care, constienli de
compromisurile de care s-au fdcut vinovali inainte, gdsesc
necuviincios sd ias5 la rampi 9i sd-gi dea cu pdrerea, invocind
o tirzie, dar decisivd ,,experienfd a Damascului". Nu oricine
are destuld vlag5 9i destul aplomb sd treacd de la condilia
lasitdfii servile la aceea de inger exterminator.
In incheiere, un cuvirt despre Damasc. Se abuzeazd fur
chip frivol de sensul unui episod evanghelic bine definit pen-
tru a explica, grandilocvent, difuze modificdri de conjunc-
turX. Ideea cd o oarecare schimbare de ton, accelerarea gesti-
culafiei, trecerea de la o stare Ia alta 9i de la o conduitd poli-
ticd la alta si:rt fenomene de tipul Damascului nu se poate
nagte decit in mintea cuiva care n-a citit niciodatd atent pa-
sajul cu pricina din Faptele Apostolilor, g. Damascul nu este
o simpld schimbare de atitudine (fie ea oricit de spectacu-
loasd): e o rdsturnare de atitudine. Saul e prigonitorul siregeros
al cregtinilor inainte de a deveni, prin intervenlia suprafireas-
cd a lui lisus, apostolul Ior. Sincer gi angajat integral impotriva
Bisericii, el se preschimbd intr-un Ia fel de sincer si integral
angajat slujitor al ei. Care dintre gazetarii nogtri din anii'80
9i, in genere, care dintre noi a cunoscut o astfel de ,,schimbare
la fald"? Ceea ce am reugit, in cel mai bun caz, a fost sd iegim
din condi,tia lagitdlii 9i a duplicitdlii pentru a reintegra o sln-
ceritate demult sacrificatd. E, desigur, un progres, o notabilX
ameliorare interioari. Nici vorbi i:rsd de Damasc. Damascul
adeudrat e o experientd care n-a aaut loc tncd tn Romfrnin. La nici
un nivel. In nici o tabdrd. Strtem, deocamdatS, irtr-o lume
intermediard: nici cei ,,neschimbafi" nu mai sirrt ce-au fost,
nici cei ,,schimbali" nu strt i:rcd ceea ce igi irchipuie. De
aceea, atitudinea noastri fafd de trecut (fa!6 de al altora 9i
fald de al nostru) rdmine arbitrard gi subiectivd. Solzii nu
ne-au cdzut de pe ochi gi nici o lumini nu ne-a orbit incd in-
tr-atit, incit sd-l transforme pe prigonitorul dtnnoiin apostol.
Dilema, nr.7 , 25 februarie - 3 martie 1993
 Disparifia viefii interioare
Nu m-a iritat 9i nu m-a ingrijorat niciodatd cu adevdrat
contestarea marxistd a autonomiei spiritului. Era o perfor-
manlX sinucigagd 9i, de altfel, ratatd. Prnd la urm5, va trebui
sX ne indurdm de marxism tn ciuda ideologiei sale. Cu alte
cuvinte, tocmai autonomia spiritului ne va face sd-i acorddm
un loc in istoria ideilor, dincolo de dezastrul pragmatic pe
care l-a provocat. Nu valorile spiritului autonom au fost, in
ultimX instanlX, victimele reale ale ofensivei marxiste, o ofen-
sivd marcatd (9i datati) de scientismul secolului al XIX-lea, de
temperamentul resentimentar al unei generafii 9i de lipsa de
instinct metafizic a fondatorilor gi, mai ales, a urmagilor lor.
Ceea ce i:rsi i-a reugit marxismului, independent de conjunc-
tura obirgiei sale, e o uriagd subversiune impotriva ,,omului
interior". Nimic din ceea ce constituie prestigiul interioritdlii
n-a r5mas teafdr in perimetrul acestei doctrine, decisd a dis-
credita (cu virtuozitate) complexitatea ierarhicd a lumii, trep-
tele ei vddite sau ascunse, axa verticaliteli ei. Interioritatea,
cu toatd problematica pe care o presupune, dispare de indatd
ce lumea devine o simpli suprafafd.Iar marxismul instaurea-
z\,latoate nivelurile, planimetria. Universul e un imens pati-
noar fXrd dedesubturi (dedesubturile nu sint decit grosimea
omogend a suprafelei) 9i fdrd ineltimi (nrdlfimile nu sint decit
,,suprastructuri" deriaafe). Prnd 9i profunzimea (ea insdgi
exterioard) a istoriei e redusd la grafica luptei de clasd. Pe
scurt, avem de-a face cu o lume anihilatd de propria ei evi-
denfd, cu un organism a cdrui fiziologie se epuizeazd intr-o
oarbd fermentalie epidermicd. ,,Omul nou" nu e, la rindul
lui, decit o reformulare exteriorizantd a omului, o samavolni-
ci (si festivd) contextualizare a lui. Expresia caracteristicd a
42
,,omului nou" e actiaistul (cu varianta ,,romanticd" a agitato-
rului).Iar activistul nu e posibil decit pe socoteala unei interi-
oritdli anesteziate, diminuate 9i, in fond, extirpate, ca un
stingheritor atavism. Marxisrnul e cu totul lipsit de intuifia
omenescului. Dar a avut intotdeauna o perfectX intuilie a
adversarului. A gtiut cd valorile interioritiliiil fac inoperant 9i,
la limitd, il dislocd. $i e un fapt cd am supravietuit toxinei sale
ideologice numai in mdsura tr care ne-am putut refugia
inlduntru, acolo unde lumina sa razantd nu pdtrundea. Europa
de Est a iegit din istorie dupd al doilea rdzboimondial pentiu
a deveni un paradis (ignorat ca atare 9i astdzi) al vielii inte-
rioare, o spectaculoasd rezervalie a ,,omului l5untric". Nu e
vorba de abisul plin de capcane al vestitei Innerlichkeit ger-
mane, ci de o interioritate solard, tonicX, mintuitoare, func-
tionird ca depozit al ordinii gi al firescular, absente i:r lumea
din afar6.
Interioritatea aceasta, cu farmecul 9i cu vigoarea ei echili-
brante, pare a fi, in RomAnia de azi, pe cale de disparifie. E
cea mai perfidd victorie postumd a comunismului. Firegte,
dezlXnluirea noastrd public6, participarea noastrd la viala
cetdlii 9i la rdzboiul opiniilor sint explicabile dupd atilia ani
de frustrare. Dar riscdm si reinventdm agitatorul... Riscdm,
privind inddrdt, la ultimii nogtri trei ani de vialX, sd consta-
tdm cd am uitat cu totul de zeii interiori, cei ir numele cdrora
am rezistat impotriva pasiaitdlii colective impuse de dicta-
turd. In numele lor ar trebui si rezistim 9i impotriva actiuis-
mului gregar care ne ameninfd astdzi. Ar trebui sd coborim
i:rlduntrul nostru pentru a gdsi raliunea cotnuniunil cu ceilal;i,
distinctd de impulsul colectiaist al consensului de suprafali.
Evident, vom fi solidari in jurul valorilor proaspdt recuperate
ale societdlii romAnegti. Dar trebuie sd gXsim dozajul corect aI
solidaritdfii, hotarul dincolo de care ea nu mai e decit inregi-
mentare stupidd, fdrd aportul persoanei, al autonomiel noastre
mentale gi sufletegti. Trebuie, desigur, sd construim partide,
grupuri de influenfH, blocuri electorale. Dar trebuie, fir ace-
lagi timp, sd rdminem noi iragine, credinciogi identitdlii noas-
tre, singura care dd valoare opliunilor noastre exterioare.
brterioritatea e, in noi, spaliul absolutului. Ea addpostegte 9i
cultivd ceea ce e neconjunctural i:r alcXtuirea noastrd, ceea ce
nici o revolulie (oricit de ,,total6") nu poate 9i nu trebuie sd
43
modifice. Interioritatea e locul in care conviefuim cu ingerul
nostru, agadar cu cel ce privegte pururea Fala Tattrlui. In veci-
ntrtatea acestei priviri se configureaztr virtutea rarl a discernd-
mtnfului, capacitatea de a deosebi esenlialul de accidental,
lucrurile vtrzute, care nu sint, de cele nevtrzutem, care sint. in
vecintrtatea ingerului, prietenii sint mai importanli decit ,,ali-
afii", dragostea mai importanttr decit ,,coali!ia", perspectiva
]udecllii de Apoi mai importantX decit justilia tribunalelor.
Nici aliafii, nici coaliliile, nici tribunalele nu sint excluse.
Doar c[ sint agezate lalocul lor, in rumoarea relativit[fii lor, in
pustiul legitim, dar migcdtor al contingentului. Interioritatea
e strsa justei distanle fa!tr de lucruri: ea le percepe in perspec-
tivtr plonjanttr, de la inlllimea calmtr a propriei lor limite.
Interioritatea e latenla monahaltr a fiectrruia dintre noi 9i, ca
atare, corectivul orictrrui abuz de extravertire. Nu ne putem
permite sl reformtrm lara (economia, politica, institufiile),
fdrl str linem seama de criteriile atemporale ale ,,omului
vechi" din adincul nostru, cel care, format in aerul tare al sin-
gurtrttrlii, gtie str traverseze orice isterie intr-o tdcere destinsA,
ftrrtr tristefi, flrtr arogan;tr 9i ftrrtr iluzii.
Dilema, nr. 10, 18 - 24 martie l-993
invierea la Televiziune
N-am gtiut, frr noaptea de inviere, dacd, ascultind comen-
tariul Televiziunii noastre pe marginea slujbei de pe Dealul
Patriarhiei, sd md las i:rduiogat sau sd mX infurii. Totul suna
cunoscut: dacd s-ar fi irelocuit cuvintele ,,Sfintele Pasti" cu
,,insureclia arrnatd" sau cu ,,marea sirbdtoare a poporului",
ar fi rezultat un text ,,clasic", de tipul acelora pe care le-am
auzit, ani de-a rindul, la 23 august sau, mai demul! la 1 Mai,
Desigur, triumfalismul politic e inlocuit cu unul etic gi reli-
gios, iar tonul general are accente, oarecum noi, de sentimen-
talism pios 9i de reculegere festiv6. Esenlialul este i:rsd ace-
lagi: strirs unit in jurul unei valori axiale, poporul trdiegte
momente sublime, ducind pe noi 9i noi culmi virtufile inain-
tagilor: sdrbdtorim victoria luminii asupra trtunericului, re-
zistenla ,,de veacuri" a neamului impotriva istoriei ostile gi
atee. Despre brviere se vorbegte ca despre o mare ,,reaIizare",
omagierea Tovardgului e tilocuitd, cu modificdri minime, de
adoralia Domnului. Aveam de ce sd fiu induiosat. in defini-
tiv, responsabilul emisiunii n-o fi fiind, poate, decit un biet
om bine intenlionat, care irsd nu mai reugegte si iasd din cer-
cul vechilor sale deprinderi. El nu gtie sd comenteze un eve-
niment decit intr-un singur fel: aga a fdcut (sau a vdzut ci se
face) in lungi decenii de televiziune sdrbdtoreascS, a9a va face
gi de-acum inainte. Cum sd te superi pe un firnctionar md-
runt, fdrd imaginafie, care se cdznegte si scoatd din sdrdcia
i.r:rzestririi sale obositul sunet agitatoric al unei defildri
,,spontane"? Pe de altd parte, atita inerlie, atita necuviin-
cioasd rutind te pot scoate din minti. Nu are nimeni, in Tele-
viziunea RomAnd, o ureche normald? Nu aude nimeni tonul
fals, retorica inadecvatd a unui astfel de comentariu? Nu
45
simte nimeni cd o liturghie nu e materie de reportaj 9i cd o
mare sXrbitoare religioasd nu se poate omamenta cu debile
metafore lXutdregti? Te intrebi, inevitabil, dacX la mijloc e o
formd cronicX de nesimlire (pentru care nu existd diferenld
notabild intre Sfintele Pagti gi o chermezd patrioticd oarecare),
un nedisimulat cinism gazetdresc sau, pur 9i simplu, o pros-
tie uriagX, care poli pentru ca sd zici cX nu te-ai agtepta la o
naliune a9a de9teapti...
O slujbd 9i incd una foarte insemnaid
tui, in mod -legitim, pentru mass-media obiectul - poate consti-
unei infor-
mnlii (eventual copioase). E firesc, de asemenea, si reproduci
un fragment mai mult sau mai pulin intins din desfXgurarea
ei sau, i:r imprejurdri speciale, sd o transmili integral. Dar a o
comenta ca pe un spectacol (oricit de ,,nobil"), a o insoli cu
mici ohtdturi pilduitoare 9i cu platitudini lirice din inventarul
compozifiilor gcolare e o blasfemie 9i o subversiune (fie 9i
incongtientd); strepezegti sensibilitatea metafizicd a audito-
riului 9i ii amputezi emofia. Diferenla dintre sacru gi profan
dispare, credinla devine o solemnitate comemorativd, Bise-
recuzitd. Inaptd sX devind didacticd atunci cind
rica
- simpld
ar trebui (pentru a ne familiariza cu exerciliul liberthfii, al
civilitilii politice gi al instituliilor democratice), televiziunea
adopti stilul predicii ieftine cind nu e cazul. Incet-itrcet, ea va
reugi sd ne indepdrteze de Dumnezeu, invocirdu-L cotidian
gi propagandistic.
Simt ierarhiile noastre bisericegti acest pericol? $i intre-
prind ele ceva pentru a-gi conserva demnitatea 9i misterul?
Din pdcate, le simlim mai curind bucuroase de publicitate,
narcotizate de ispita unei ubicuit5li de suprafalX. La numai
trei ani de la revolulia din decembrie 1989, sintem inclinali si
spunem cu mihnire cd ii stdtea mai bine credinlei noastre sd
fie ndpdstuitd qi lucrdtoare decit sd fie, ca astdzi, rdzgfiatd gi
inofensiud.
Dilema, nr. 15, 23 -29 aprilie 1993
Cineva, altcineva, nimeni
Se spune tot mai des ultima oard am auzit-o intr-o sim-
btrttr seara, la Televiziune - cineoa ne vrea rtrul. Lucrurile
merg prost: cresc prelurile, - ctrcregte coruplia, se muncegte
pufin, integrarea lArii in structurile europene se amintr, ne
certtrm intre noi, partidele se fragmenteaz[ minate de zizanii
interne, mtr rog, totul sttr sub grimasa crizei (o criztr numitd
elegant, tranzifie). Motivul? Sabotaj, conspirafie,,,unele
cercuri" interesate. Cinwa. Cineva vrea str ne otrtrveasctr cu
zahir, cineva ne impinge str furtrm, cineva ne inva!tr s[ facem
lucrurile de mintuialtr, cineva ne vorbegte de rtru, cineva ne
ineactr in publicalii porno ca str ne loveasctr in caracter, cineva
ne vinde lara 9i cineva ne-o cumptrrtr. Dactr intrebi cine e, in
definitiv, dihania asta ubicutr gi hapsintr, rlspunsurile se co-
loreazl politic 9i, ca str zicem asa, cutumier: ovreii, masonii,
ungurii, rugii (KGB), americanii (CIA), Opozilia (,,agenturi"),
Guvernul (comuni gtii, securi gtii ), sociali gti i fr ancezi, catolicii
(papa!), dracii, intelectualii, moldovenii (cu votul lor bez-
metic!), !trranii (cu primitivismul lor politic). Pe scurt, mai
toattr lumea. Dar ,,toattr lumea" inleleastr ca ceila$i. Cineva e
intotdeauna altcircaa. De vintr nu sintem niciodattr noi. Nu
Nelu, Gheorghe 9i Marilena, nu btrcanul de la coll, nu func-
lionarul de la ghigeu, negustorul de la tejghea, magazinerul,
strungarul X care rebuteazl, publicistul Y care minte, politi-
cianul Z care, ateu 9i lingugitor sub comunigti, devine mistic
9i reformator in Parlamentul de azi, stricindu-ne viala cu
obrtrznicia lui ftrrtr fisurd. Nu existtr vinovali identificabili,
individualmente identificabili. ln consecin!tr, nu existtr vintr
amendabiltr, ci doar una generictr, misterioastr, categorialtr.
Cineva. $tim noi cine! Cineva, care va sd zic{, alful. Noi? Noi
47
sintem un popor extraordinar: sfirtem curafi, omenogi, buni
(prea buni, fraieri!), harnici gi degtepfi, consumafi mioritic de
doruri trace, doinitori, plini de jale istoricd, victime ale unui
mapamond de balauri, inocenli, cregtini de dinainte de Hris-
tos, incapabili sd gindim altfel decit mitologic 9i sublim, inca-
pabili si vorbim altfel decit ,,in poezii": o nalie de ciobinei
florali, inamorali de ,,sdrdcia" 9i ,,nevoile" lor. $i iatd cX, plu-
tind uleios prin lume, drapali ca nigte zine, surizdtori gi me-
lancolici, ambetali de irddrStnicia vremurilor, sintem acostali
de tot soiul de inamici provocatori 9i ispititori, care ne trag la
rele: iau miinile noastre dalbe gi le vird ire bugetul de stat,
sucesc minlile virginale ale ldrdnculelor noastre 9i le trimit pe
corso la Istanbul, ne intrerup din petrecerea noastrd cimpe-
neascd 9i ne obligd sd facem contrabandX, sd ne ticdlogim in
matrapazlicuri mari 9i mici 9i sd cerem pagaport de Argen-
tina. Ne invald sd dXm cu bita 9i cu cufitul pe noi, care nu
gtim sd minuim decit fluierul ne invald- sd ne batjocorim
unii pe allii, noi, care sintem-,tdculi ca pietrele, mindri 9i
demni, campioni ai cuviinlei 9i ai mdsurii. Haiducii devin
mineri, Mo9 Ion^Roatd devine activist, Badea CArlan, diplo-
mat de carierd. Lrcet-incet, ne-am transformat, s-ar zice, in
inversul propriei noastre imagini. Ieri lumind, azi intunericl
Sintem noi vinovali cu ceva? Firegte cd nu. De vind e nea-
pdrat altcineva, cineaa care ne-a pus gir:rd rdu, care gi-a ficut
un conlinut de viald din perseculia poporului romAn. Noi nu
sintem decit nigte blegi cosmici, plastilina tuturor veneticilor,
materia primd inertd, placidS, a unor rdufdcdtori intemalio-
nali. Inddrdtul schimonosirii noastre std farmazonul cu mis-
tria, ovreiul cu gisca, ungurul cu Marika lui cea sexy, care nu
se mdritd decit cu politicieni americani pentru a face amor
antiromAnesc.
Risc sd cad in acelagi pdcat 9i sX spun: cineas are interes sd
ne transforme intr-un popor de iresponsabili. S-a incercat asta
9i inainte: la orice neregulS, invdtaserdm sd ridicdm din umeri
gi sd ardtim i::r sus. Singur Ceaugescu ardta in jos, spre mas-
sele netrebnice, care nu-i inlelegeau misiunea. Era in firea
lucrurilor, sub comunism, sd descurajezi decizia individuald
9i sd oblii astfel naturi umane slabe, preluate de o tuteld
politicd dictatoriald. A nu-!i asuma rdspunderi devenise o
formd de supravieluire. Era insd de sperat ca, dupd 7989, sd
48
ne recuperdm maturitatea: sd ne deprindem iardgi cu asu-
marea lucidd a reugitelor 9i egecurilor noastre. Sd gtim ce
vrem 9i ce putem, sd ne confruntim necomplezent cu noi tr-
gine. Dar ,,cirteva" ne vrea/ in continuare, infantili: ne trateazd
ca pe o adundturd debild, care trebuie rdzgiiatd. ,,Cineva,,
vrea sd ne demobilizeze; cdc| daci pentru tot ce pdlim sint
mereu vinovali alfii, dacd noi subzistdm palid, manipulafi in
etemitate de sorli nemilogi, inseamnd cd, nu e nimic-de fdcut.
De la ,,vinovat e altcineva" la ,,Tlu e nimeni vinovat,,, nu-e de-
cit un pas. Transferul culpelor, delegarea rdspunderilor asu-
pra unor instanle vagi, vegnic exterioare comunitdfii noastre,
sint procedee de dezadaptare 9i semne de carenld vitald.
Numai dupd ce ne vom fi rdfuit bdrbdtegte cu nevrednicia
proprie, ne vom cigtiga dreptul sd semnaldm vina altora itr ce
ne privegte, atita citd e. Deocamdati insi preferdm inerlia
candorii, a impunitilii 9i, in consecinfd, a unei pasivitdli mi-
nerale: dacd v.inovali sint irtotdeauna altii, atu;ci allii sint si
cei de la care trebuie sd agteptdm solufii, dezlegdri, indurare.
Discursul despre ,,cineva" care ne catastrofeazl e, subiacent,
un. discurs despre lipsa noastrd de vigoare, despre vulnera-
bilitatea noastri: in final, ne trezim scutigi de orice vind, dar,
simultan, golili de virtute. Cdci ,,cineva" e eficient doar dacd
nimeryi nu-i opune rezistenfd. ,,Cirreva" e ipostazierea preca-
ritdlii noastre. Pentru a atenua aceastd precaritate, prima
urgenld e sd nu-l identificdm pe cineaa cu altcineaa, ci mai
curind cu noi ingine.
Dilema,nr.20,28 mai - 3 iunie 1993
 Restaurafia personajelor secundare
Existd, in viala publici romAneascX, citeva personalit5li
putemice. Nu multe. Nu neapdrat simpatice. Dar capabile sd
polarizeze atenfia obgtei 9i sd se apropie, uneori, de portretul-
robot al liderului. Cu toate acestea, nu personalitdfile dau
nota distinctivd a perioadei pe care o traversdm. Caracteris-
tice siet, mai curind, relevanla social-politicd 9i ecoul mediatic
dobir:rdite, peste noapte, de personaje secundare. Asistdm la o
invazie masivd a oamenilor de mina a doua gi a treia. Demo-
cratia ,,de tranzi,tie" a adus cu sine, in primul iind, aedetizarea
mediocritdfii,, gansa acordatd dotaliei precare de a se impune
cu insolen!5, inlocuind calificarea prin tupeu 9i legitirnitatea
morald printr-un mdrunt instinct al oportunitdtii. O crizd a
,,daimonicului", s-ar spune: nimeni nu pare posedat de du-
huri ir:ralte, fie ele bune sau rele. Binele e, de cele mai multe
ori, inexpresiv, iar rdul nu sare dincolo de zawa mahalalei: o
lume de firgeri anemici 9i de diavoli kitsch. Oameni care, in
mod normal, ar fi irnbdtrinit i:r papuci, moldind cu Scinteiain
mfird, au ajuns parlamentari: dau interviuri, conduc comisii
9i se afereazX pe la felurite festivitdli, cu un zel stingaci, de fi
guranfi. Cite un anonim, pe care, in cel mai burt caz, !i-l po .
imagina ca responsabil de bloc, conduce ziare 9i campar ri
electorale. Cite un funclionar palid, cu aerul unui notar de
provincie, ajunge demnitar. E plind scena de ingineri deviafi,
de avocali sc5pdtali, de contabili care poartd in ranild bas-
tonul de ministru. Nu lipsesc nici gospodinele in trans5 ideo-
logic5, nici scriitorii care se jertfesc pentru nalie pentru a
combate la Camerd, nici preofimea de partid 9i de stat. Dis-
proporlia ir:rtre calibrul omenesc 9i profesional al unora gi
pozilia publicd pe care 9i-au adjudecat-o e ametitoare. Ab-
50
senla oricdrei performanfe, semidoctismul 9i neruginarea par
singurele ,,inzestrdri" cu oarecare perspective de reusiti.
Exemple? Se pot da cu nemiluita. Cutare inginer, inapt a se
distinge ca inginer, ajunge editor (inapt a se distinge ca edi-
tor) 9i secretar de partid (comunist) al Centralei Editoriale
pind in decembrie '89. Bilanlul lui de meseriag? Strdveziu.
Bilanlul lui politic? Compromifdtor. Ce devine un asemenea
om dupd revolufie? $eful unei importante grupdri politice
din Senat, mare strateg, bdiat de comitet prin culisele pestrile
ale Puterii. A intrat in Parlament la grimadd, pe o lungd tistd
cigtigdtoare, 9i se comportd ca gi cum ar fi fost ales cu titlu
personal de populalia in delir... E cired leapin si agresiv ca
un activist, cind ghidug ca un corijent care joaci biza in toate
recreafiile. Pe scurt, nimic nu-l predispune la glorie cetdle-
neascd, in afard de mediocritatea lui tifnoas6 si de obedienta
lui de soldat fidel. in numele unor viitugi uru*enetoure, poli
ajunge si membru marcant al CNA-ului, si consiliet prezi-
denfial, si erou al Opozifiei. Peste tot oameni de mina
doua, supradimensionali. Putere de mi:ra - a doua, Opozifiea
de mina a doua. Orice zurbagiu se crede chemat sd injure
Guvernul, orice lichea se crede datoare s6-l apere. Sintem, la
toate nivelurile, asaltali de un batalion de plutonieri-majori
travestifi in uniforme de general. Rezultatul e, in acelagi timp,
catastrofal 9i plicticos.
Acelagi lucru ir presX. Gazetdria a devenit un teritoriu in-
flationar. Au apdrut, ca din pdmint, sute 9i sute de ziarigti:
tineri pripifi, care au incd stupori gramaticale, gi betrft:li frus-
trafi, care vor sd sfirgeascd in forfd. Te miri cine te inconde-
iazd drastic, te ia de sus, de cu tine de caldarim, te mustrd, te
claseazS, te desfiinleazdsau te iartd. Debutanfi somnambulici
i9i iau maniere de Pamfil $eicaru, duduile incerte te executd
scurt, cu un aplomb de moage comunale. Cutare literator
subfiratic, halucinat pe vremuri de fineluri textualiste, line
acurn o virild rubricX antiguvemamentale, tr vreme ce cutare
dramaturg netalentat, ipocrit, specializat in compromisuri
gmechere, ne trateazd sdptXmir:ral cu pilde de popX rispopit,
ars de grija !5rii.
Sintem pringi intre doud fronturi de mediocritate: medi-
ocritatea activX a politicienilor si mediocritatea ,,contempla-
tivd" a comentatorilor. Mi se va spune cX generalizez fdrd,
51
tgmei cd si:rt nedrept cu cei ciliva care totugi, de o parte gi de O secti:,,scenarigtii"
alta, fac figurd mai mult decit onorabild. Se poate. Dar sfirt
obosit gi exasperat. Vreau sE ir:rceapd mai repede o altX piesd:
o piesd ir care nu existd doar personaje secundare 9i in care
distributia nu e alcituitd numai din dubluri...

Dilnna,nr.2L,4- 10 iunie 1993

Existau gi inainte. Dar nu aveau elanul 9i justificdrile pe

care le au astdzi. Scenariul la care ne gindeam cu tolii era, ilr
fond, unul singur 9i ilustra nevoia noastrd legitimd de a su-
porta disperarea: incercam sd anticipdm disparilia lui Ceau-
gescu. ,,O sd-l dea jos Gorbaciov" suna acest scenariu in
varianta lui cea mai simpld. ,,Se-vor inlelege Reagan cu
Gorbaciov sd-l inldture// s11113 o altd variantX. Cei mai mulfi
-
insd mizau pe ,,subversiunea" biologicd: ,,arate prost", ,,are
cancer", ,,a slXbit enorm", ,,nu mai e el, e sosia lui", ,,ate o
paloare cadavericd" etc., etc. Nimeni nu-9i inchipuia cd lu-
crurile se vor intimpla chiar aga cum s-au intimplat. Reali-
tatea a fost mai intotdeauna dincolo de scenarii.
- cascenariile
DupX L989, - s-au diversificat
gi scenarigtii galo-
pant fie pentru cd ,,materia" evenimentelor a devenit mai
bogatd, mai stimulatoare, fie pentru cX libertatea proaspdt
recuperati s-a putut manifesta nestingherit pe latura ei fabu-
latorie. Specialistul fur scenarii e unul dintre personajele cele
mai active gi mai caracteristice ale perioadei posttotalitare.
Viziunea istoricd a acestui personaj e foarte aproape de misti-
c5: e un cult al ineoidenlei, un mod de a credita, necondilionat,
inargumentabilul. Evenimentele sint trdite i:r variantd rebu-
sistd, ceea ce se vede e socotit din principiu irselitor, con-
struit pe ,,dedesubturi" subtile. Pe scurt, istoria e o gmecherie
pe care numai progtii o iau in serios ca atare. Degteplii au
acces la resorturi ascunse, la subtexte, la infra- 9i suprastruc-
turi. Acest punct de vedere nu e lipsit de oarecare intemeieri
metafizice. Se 9tie, de la Platon la Goethe, cd aparenlele tre-
buie ,,salvate" prin cercetarea principiilor lor nevdzute, ci
,,tot ce se-ntimpld e doar simbol", cd existd trepte de profun-

53
zime ale realului, cdrora li se adreseazd trepte de perspicaci-
tate ale spiritului. Unii vid doar parterul lumii, allii citeva
caturi, alfii toatd clddirea. Dar amatorii de scenarii - nu pot
-
invoca o asemenea filosofie (9i, de altfel, nici nu Ie trece prin
cap sX o facd) din cel pulin trei motive:
1 Filosofia cu pricina e valabild la nivel cosmologic 9i, scu-
zafivorbamare, teleologic. Ea eunmodel explicativ al univer-
sului creat gi al rosturilor lui, in perspectiva armoniei finale,
garantatd prin ordinea creafiei. ,,Y6,zvtele" se bizuie pe ,,nev5-
zlJte", iar nev5zutele se exprimi in cele vdzute. Dar lumea nu
se imparte numai in ,,vdzute" gi ,,nev6zute". lJn alt criteriu
distinge intre ,,substanfial" 9i ,,accidental". Accidentalul nu
poate fi judecat dupd aceleagi reguli si cu aceeagi morgd
-
dupd care judeci ceea ce este substanlial. Nu contempli un-
taburet cum contempli stelele (cel dintii e un accident manu-
facturier, un artificiu, celelalte sint ,,substanfd" cosmicd). Nu
analizezi cdderea unui guvern dupd tipicul cu care sondezi
misterul morfii. Aici st5 marea inadecaare a amatorilor de sce-
narii. Ei confundX misterul cu enigma, contingenla sublunard
cu strategiile Duhului Sfint. Ei nu explicd vdzutul prin nev6-
zut, nici mdcar accidentalul prin substanlial tot ce fac e sX
ldmureascd un accident prin altul, o evidenld de primd in-
stanld printr-una fictivS, de a doua instanfd.
2 Din aceastd atitudine rezult6, ca un corolar, faptul cd
,,scenarigtii" nu au acces la ,,dedesubturile" realului: ei rdmin
mereu ?n acelagi plan.Nu deduc etajul patru din etajul trei sau
din desenul fundafiei, ci descriu ceea ce se intimpld intr-un
apartament prin referire la o probabild conspirafie din apar-
tamentul vecin. ,,Fenomenologia" scenariului e una a secliu-
nii orizontnle. Ea nu merge destul de adinc pentru a identifica
arhetipuri sau nuclee de ralionalitate 9i nici destul de sus
pentru a ajunge la Dumnezeu. Scenaristul e, de aceea, o spe-
cie hibridd, incertS, de nesituat. Pare sd combatd ,,intimplX-
torul" prin ,,coeren!d" logicd 9i nu reugegte decit inlocuirea
imediatului prin ficliune probabilistd. Pare, pe de altd parte,
sd intrevadi prin fapte ordinea lor tainicd gi nu reugegte decit
sd dubleze confuzia curentd printr-o confuzie secundd, ,,de
substrat".
3 Nu tot ce este ,,semnificativ" e, cu necesitate, misterios.
Altfel spus, explicalia unui fenomen nu trebuie sd fie obliga-
54
toriu mai complicattr decit fenomenul insugi. Cind cineva dtr
o palmtr aproapelui sdu, e mai plauzibilA motivalia unei iri-
tAri circumstanliale decit o construclie rafinattr, care implicl
,,manipultrri" abile,,,transferuri" psihanalizabile sau tele-
ghidajul unor asocialii secrete. Firegte, toate acestea rlmin
posibile cu condilia str poat[ fi dovedite. Dar scenaristul nu se
impiedictr, de regultr, in problema dovezii. El crede pur gi sim-
plu in scenariul sAu. E sectantul propriei sale convingeri. Ca
orice credincios, e de neinduplecat, de neconvertit. Dactr ii
ceri argumente, dacd intrebi .pe ce te bazezi?", rtrspunsul
vine prompt, ca un subinleles oarecare: ,,Gindegte-te 9i dum-
neata!" Duptr care urmeazX un egafodaj baroc de analogii in-
genioase, de coincidenle ,,concludente", de silogisme ,,irefu-
tabile", menite str transforme ,,convingerea" in dogmtr.
in efortul de a dovedi ctr totul e hJterit dinainte de un soi
de ,,comitet central" al planetei (masonic, evreiesc, extrate-
restru etc.), care misctr stegulele pe harta lumii dupd o strata-
geml geometrictr (9i neapdrat maligntr), ,,scenarigtii" se cred
mai ,,inspirati" si mai inteligenli decit toli semenii lor gi decit
ingerii in9i9i. Pentru ei, lumea e un roman poligist: tacticienii
istoriei sint geniali 9i infailibili, iar ei, ,,scenari9tii", interpreli
ai evenimentelor istorice, sint de o finele analitictr, de o vir-
tuozitate mentaltr amelitoare.
Amatorii de scenarii cred in eficacitatea absolutd a unor
institutii omenegti (secrete) 9i in inzestrarea absolutd a spiritu-
lui lor detectiv. Ei nu lastr loc pentru imaginalia oamenilor si
pentru libertatea lui Dumnezeu; marele organism universal
e, din punctul lor de vedere, o schemtr, o exemplificare
cuminte a citorva idiosincrasii, prejudecAli 9i idei fixe. Rezul-
tatul unei asemenea prezumlii e, inevitabil, nociv. Se creeaztr,
involuntar, diversiuni nebuloase, astfel incit proliferarea
,,scenariilor", mai mult sau mai pulin credibile, ingreuiazl
indefinit sarcina celui care cauttr scenariul corect. Cu cit apar
mai multe ,,variante" limpezitoare, cu atit faptele devin mai
opace. Psihologic, se obline o mahmurealtr paralizanttr: dactr
totul e decis la niveluri oculte, nu ne rtrmine decit str ne
resemndm sau str ne sinucidem. ExistA o contradiclie de prin-
cipiu intre hermeneutica totald a ,,scenarigtilor" 9i combativi-
tatea lor civico-politictr: la ce bun sA te lupfi, cind jocurile sint
fdcute dinainte?
55
 Scenarigtii sint o sectd care uzurpeazd pronia divind: ei se Critica Puterii, critica Opozifiei
substituie Providenlei cu o vinovatX nongalanld, ca 9i clun ar
participa nemijlocit la leserea sorfii. Irnbecilj,zali de propria
fantezie si de o sterilX ingeniozitate, ei creeazd lumi paralele,
care ne dezvald sd modelim lumea din care facem parte. Imi
cutremurdtor prin inocenld
amintesc de telefonul
- al
unui tindr publicist care,- cu vreo doi ani in urmd, voia si afle
rapid dacd l-am cunoscut pe Virgil Migureanu i:r rnicul meu
exil moldovenesc din lunile anterioare lui decembrie 1989.
,,Nu, nu l-am cunoscuf'r asl rispuns perplex. ,,Pdcatl"
exclamat interlocutorul- meu, ficindu-mi onoarea sd md
- a
creadd. ,,Dacl, I-a!i fi cunoscut, ag fi propus rm scenariu al Mi s-a reprogat, ir mai multe rirduri, cd n-am avut, fald
evenimentelor care si explice totul!" M-am simlit vinovat, ca de Putere, un spirit critic la fel de acut ca acela exercitat
gi cind ag fi distrus o capodoperd. Cum sd explic insX scena- asupra Opozifiei. Mdrturisesc cX n-am stat sd-mi numir
, ristului meu ci realitd!ile sint mai banale, mai plicticoase,
mai iritdrile punind pe o coloand obiecliunile adresate unora gi pe
firegti decit scenariile; 9i cd tocmai firescul lor inanalizabil le altd coloand obiecfiunile adresate celorlalli. $i nici n-am fdcut
face atit de misterioase 9i de palpitante. ce e, poate, o gregealS calcu^le de oportunitate cird
-amceeasimfit nevoia sd-mi spun -
pdrerea. Lr definitiv, dupd atilia
Dilema, nr. 23, 18 - 24 iunie 1993 ani i:r care 9i injuria 9i omagiul erau controlate de cenzurd 9i
de polifie, aga incit fiecare dintre noi gtia ce poate critica gi ce
nu gi, mai ales, ce trebuie sd laude, ar trebui si ne ludm, tr
sfirgit, Iibertatea de a avea opinii de orice fel fdrd sd cerem
voie cuiva, fdrd sd ne justificdm altfel decit prin buna noastrX
credinld 9i, i:r orice caz, fdrd. sd fim culpabilizali de o tabdr5
sau alta pentru ceea ce spunem. Unora insd le place sd con-
tabllizeze. $i sentimentul meu este cX obiecliunile la Putere
imi sint trecute cu vederea, in vreme ce obiecliunile referi-
toare la Opozilie mi se numdrd.
Admit insd cd sinl mai atent la migcdrile Opozifiei decit la
cele ale Puterii qi cd, md preocupd mai mult evolulia, gansele 9i
gafele primeia decit tribulafiile celei de a doua. Altfel spus,
mi se pare mai important ce se va intimpla la urmXtoarele
alegeri decit ce s-a intimplat la alegerile trecute. Febrilitatea
prospectivd e, cred, infinit mai utild decit indispozilia retro-
ipectiva gi mi nelinigtegte mai mult pulsul slab 9i neregulat
al celor chemali sX aducd ,,marea schimbare" decit hipertonia
ingelStoare a guvemanlilor de azi.
in legdturd cu actuala Putere nu mi-am f5cut niciodatd
iluzii. $tiam c5, in condiliile date, nu puteam avea alta, gtiam
care sfirt viciile ei constitutive, ,,continuitdfile" ei vinovate.

57
 $tiam, de asemenea, cd, in anii pe care ii traversim, a fi la
putere e a accepta sd devii un simbol al egecului. Intr-un anu-
mit sens, Opozllia se poate socoti norocoasd: postura ei o
scutegte de a-9i terfeli imaginea irtr-o cursd cri:rcend, aProa-
pe de necigtigat. Simplul fapt cd nu e implicatd in guvemare e
de naturi s5-i sporeascd masiv capitalul politic. Dar curind
acest capital politic va trebui onorat 9i e musai sX ne intrebdm
cine giin ce fel il va onora. Iatd de ce privesc spre Opozilie cu o
speranfd plind de ingrijorare. Cdci ,,restaurafia" de acum nu e
nimic fald de ce ar putea deveni restauralia de dupd falimen-
tul guvemamental al actualei Opozilii. Gregelile Puterii sint,
de reguld, gregeli inerfiale. Gregelile Opoziliei arvunesc insX
viitorul si, de aceea, a le analiza sever e o probd de responsa-
bilitate. Cei care imi reprogeazd exigenla diferenliatd cu care
. tratez Puterea 9i Opozilia se comportd eticist 9i sentimental.
Etic gi ralional e sd impui concurentului pe care ai pariat un
antrenament necrufdtor: mediocritatea performanlei lui e
inacceptabild 9i nu se corecteazd pedalind pe mediocritatea
adversarului.
,,Apologelii" Opoziliei pomesc de la citeva premise
copildregti:
1 Opozilia nu poate gregi, iar daci gregegte nu trebuie
s-o spunem, ,,ca sd nu ddm satisfaclie comunigtilor". Bund,
rea, e Opozilia ,,noastrd". Trebuie sd o oblojim, sd o menajdm,
sd mergem pe mirra ei (nesigurd), pentru cd alta n-avem.
Opozilia devine obiect de alintare, ca pentru unii,,Jdrigoara".
Cine nu o iubegte fdrX rezerve este vindut. Cine are unele
observalii e trdddtor. Despre ,,ai nogtri", numai de bine. Tot
aga, cu ,,spdlarea rufelor in familie", gi-a irrceput 9i gi-a con-
tinuat cariera Partidul Comunist. $i iatd cd ajungem sd com-
batem comunismul preluindu-i, somnambulic, reflexele ca
intr-un cogmar.
2 Cine critici Opozilia nu o face decit din unghiul Puterii,
ca om al Puterii, mandatat, mai mult sau mai putin fetig, de
Putere. Cine nu ne laudd necondifionat e cu ,,ei". Opinie in-
dependentd, rezervd onestd sau mdcar prostie bine intenfio-
nat5 nu existd. Criticul e, prin definilie, suspect (iardgi nimic
nou!). Ca atare, nici un discurs critic nu trebuie luat ire serios.
A9a sti:rd lucrurile, te firtrebi de cine ar accepta Opozilia sd se
lase totugi, din cind ire cind, amendatd gi sfdtuitd? De Putere?
58
Firegte cd nu, de vreme ce in privinla Opoziliei Puterea
-
nu poate fi decit rdu intenlionatS. -
De retorica monotond a
PUNR-ului? De mirldniile RomAniei Mari? Nu. Atunci de cine?
Cdci, dacd nu te socotesti infailibil, trebuie sd-!i corectezi une-
ori finuta, irrcercind sE vezi cum te oglindegti in alfii. Nein-
crezdtoare sau ,jignitd" IalS de orice criticd ,,din afard", Opo-
zitia devine victima unei riscante eroziuni interne (cu fracfiu-
ni, mofiuni, aripi, migrdri de cadre etc.) sau a unei devitali-
zante suficienle. Rezultatele sint departe de a fi incurajatoare:
Puterea, criticatd tot mai abundent, din tot mai multe pdrti,
face eforturi de adaptare gi autoreglare, sfirgind prin a se con-
solida, in vreme ce Opozifia, criticatX doar ,,pe nedrept",
grosolan, securistic, adoptd chipul tragic al victimei 9i se
destramd intr-o solemnd moldiald parlamentar5. (Cu mici
excepfii, mai degrabd g5l5gioase decit eficiente.)
3 Opozilia e un monument static, care, rdminind mereu
ceea ce este, impune din partea celor care o judecd o atitudine
constantS. Paranoia guverndrii eteme, de care e pfurditd Pute-
rea, i9i are echivalentul ir paranoia Opoziliei eteme. E a igno-
ra esenla i::rsdgi a politicului, fie 9i intr-o democralie incipien-
td. Opozilia e, ca 9i Puterea, o realitate dinamic5: e putere
latentS, e preluabil5 in complicate (9i uneori neagteptate)
blocuri de coali;ie. Unele formaliuni guvemamentale pot
produce fracliuni de opozifie (vezi PDIFSN). Unele vedete
ale Opoziliei intrd rapid in desuetudine sau incep sd coche-
teze cu Puterea. Cel de care nu te puteai atinge ieri fdrd a
trece drept criptocomunist poate fi lichidat, azi, in numele
celei mai intransigente Opozifii. Confruntat cu o realitate atit
de migcdtoare, n-ai dreptul sd ,,i:rghe!i" intr-o atitudine ,,de
principiu": sd rdmii un vegnic cirtitor sau un vegnic apologet.
Politica nu e un teritoriu al absolutului. $i md amuzd de pe
acum sd-mi inchipui ce ton gi ce moravuri vor adopta marii
bombXnitori de azi cind Opozilia va fi la putere...
Citeodatd mi se intimpld sd percep ir:r subtextul repro-
gurilor care mi se fac un soi de simpatie contrariatd: ,,Tocmai
dumneata, care ne-am fi agteptat, md-nfelegi, la o protecfie,
tocmai dumneata sd ne judeci!" Acestora le rdspund cd, la
drept vorbind, mai am un motiv sd nu md ireghesui la opera-
liunea de lapidare a Puterii: prea se inghesuie mulfi. Mai tot
publicistul romAn injurd Guvernul. Presa e plind de sarcasm
59
opozant, de aplomb bhgcXlios, de vervd ,,disidentd". Un arti-
col bun, indiferent pe ce temd, nu e bun cu adevXrat dacd nu
o aduce pind la urmd din condei in a9a fel, tncit sd facd aluzii
gfichiuitoare la putere sau la partidul de guvemdmint. ,,Ener-
varea" politicd a devenit o mondenitate. Se consume uriage
cantitdli de talent scriitoricesc 9i de fantezie polemicd pentru
a-i face praf pe ,,dumnealor"! La petrecere, Ia berdrie, la
redacfie, peste tot unde se adunX ,,lumea bund", Puterea e
materia primX a unei veselii masochiste: tot omul degtept o ia
peste picior. Iliescu e mascota oricdrei taclale, Vdciroiu un
Hopa-Miticd cu care dau toli de-a azvirlita. Cutare eseist, -
care pind ir:r '89 se irosea, prudent, in rafinamente literare de
provincie, vine acum ,,la centru" gi line rubricd ,,de opinie" la
o publicalie serioasd. De o previzibilitate lamentabild, afigind
un curaj de promenadd, omul spune, sdptdmi:ral, acelagi
lucru: cd, de pildd, Iliescu e un fel de Stalin 9i de Hitler.
Bravos! ili spui. Solid bdrbat 9i find observafie! Aga ajungi
sd-!i faci,- fie 9i in ceasul al treisprezecelea, un portret de fox-
terier, dupd ce, pind la ,,evenimente", afigai priviri galege de
cocker. Nu vreau sd spun ci mi-e milX de Putere. Alta e pro-
blema: hdrfuitd cotidian 9i, uneori, la intimplarg ea a ajuns
ir:rci mai nesimlitX decit tindea, oricum, sd fie. Nici cX-i mai
pasd! Inflafia critici obgine inversul efectului scontat: poten-
tafii i9i vdd de treabX, publicul seblazeazd, atacul serios gi
bine lintit nu se mai aude de prea multd rumoare de
suprafafd. Ei bine, nu simt nevoia sd mX adaug acestei
rumori. Altceva era pe vremea Odiosului ! Spiritul critic te
costa: dacd nu pugcdria, mXcar o anchetd, un transfer discipli-
nar in provincie, o magind cu poliligti zi 9i noapte la poarti.
Pe vremea aceea, majoritatea guralivilor de astdzi umbla in
virful picioarelor, se defula ascultind sub pemi Europa Liberi
9i, dacd te vedea pornit contra Puterii, te trdgea de minecd
nevricos, goptind printre dinli: ,,Tache, Tache, fii cuminte!"
A9a se si exptca agitatia lor compensatoare de astdzi. in ce md
privegte, n-am, la acest capitol, nimic de compensat. Cind
Puterea va deveni iarigi ameninlitoare fatd de cei care o con-
testi, vom mai vedea...
Dilema, nr. 33, 27 augusl - 2 septembrie,1993
Demisia
Democralia e o tehnictr a relatiuizdrii Puterii: ea se bizuie
pe o suittr deinstitulii 9i legi gindite, in a9a fel incit tendinla
naturaltr a conducXtorilor de a-9i perpetua condilia 9i de a
abuza de ea str fie, in mod rezonabil, limitatl. A relativiza
Puterea inseamnl a o obliga str funclioneze in regim de con-
stringere.Iar democralia e expresia, intrucitva paradoxaltr, a
presiunii corective exercitate, pe cdi legitime, asupra puterii
de ctrtre cei care nu o au.
Una dintre limitele pe care un sistem democratic le im-
pune intotdeauna ierarhiilor superioare ale Puterii este limita
de timp. Cel ales sau numit intr-o funclie de rang inalt trebuie
str 9tie, de la bun inceput, ctr funclia cu pricina nu-i revine pe
termen indefinit sau cu atit mai pulin pe via!tr. Prin
urmare, prestalia lui -administrativtr implicd: - (1) un anumit
ritm (nu se tolereazf, aminarea deciziilor 9i execulia lor ttr-
rtrglnattr, nu se tolereaztr absenla unui program clar, bine
incadrat, etaptr cu etaptr, intr-un timp dat), (2) o rdspundere
precistr, verificabiltr printr-un bilan! cu dattr fix[, B) reoenirea,
dupA incheierea mandatului, la condifiile vielii civile obig-
nuite (ceea ce inseamntr ctr nimtrnui nu ii este garantattr insta-
larea defnitiod intr-o categorie socialtr privilegiatd). Toate
acestea sint de naturtr str asigure celor ,,de sus" o mentalitate
democratictr, ftrrtr de care respectarea formah a :unor proce-
duri democratice e purl butaforie. Se pune intrebarea dactr
guvernanfii nogtri 9i-au insugit sau nu o astfel de mentalitate.
Ceea ce se vede ne pune pe ginduri: ei nu se comporttr ca nigte
ilelegali treciltori ai Puterii, nu inleleg str-9i asume consecvent
egecurile guvernXrii lor (preferind str culpabilizeze populafia,
Opozilia, imprejurtrrile internafionale) 9i nu par a socoti
6L
plauzibitd o eventuald reintegrare in starea ,,simplului cetd-
!ean".Partidul de guvemdmint nu are nici el aerul cX igi poate
reprezenta o situalie in care sd nu mai fie ,,de guvem5mi:rt".
De la Putere nu se pleacd. Puterea se'pdstreazX cu orice pre!.
Se pot schimba, in cel mai tdu caz, culoarele ei. De la un minis-
ter poli trece la o ambasadd, de la Prefecturd poli trece itr
Parlament (sau invers), de la un rol executiv poli trece la unul
de consilierat. Dar ,,sd iegi din circuit", sd redevii ce-ai fost:
inginer, profesor, avocat, contabil, pe scurt, ,,persoand parti-
cular6", iat5 ceva de neconceput. Firegte, unii trebuie sX rd-
rnlnd politicieni de carierd. Nu insd daci vor sd se eternizeze in
postura politicianului de guaerndmint.
Simptomul cel mai acut al maladiei pe care o semnalim e
palida funcfionare, la noi, a unei institulii care, in ldrile de-
mocratice, line de firescul insugi al vielii politice: demisia.In
aproape patru ani de istorie posttotalitarS, demisiile petre-
cute in zonele de virf ale Puterii se pot numdra, cred, pe o
parte a degetelor unei singure miini. E un spectacol diametral
opus celui oferit de Occident. Acolo bintuie excesul celdlalt:
simpla bdnuiald de corupfie, un discurs parlamentar gregit
irrfeles (ca cel al lui Philipp Ienninger in Bundestag, cu ocazia
comemordrii a cincizeci de ani de la Noaptea de Cristal), un
mdrunt scandal privat, o gafd oarecare, un gest deplasat, o
minime ambiguitate se transformX prompt ire demisie si, une-
ori, in pribugirea unei intregi structuri guvemamentale. Nu
pofi rdmine intr-o pozilie de forld daci asupra ta planeazd
cea mai micd suspiciune, cea mai micd neclaritate. La noi,
dimpotriv5, nimic nu e prea ,,tare" ca sd provoace o retrage-
re.. " Incdpdlinarea de a pdstra scaunul se travestegte abil in
grijd pentru stabilitatea !5rii sau in abnegalie civicd. Dar stabili-
tatea aceasta se percepe, din afard, ca un incomod (9i, pe ter-
men lung, ameninldtor) imobilism politic, dupd cum abne-
galia camufleaz6 adesea vanitdfile cele mai prozaice.
E de sperat, de aceea, ca in congtiinla tuturor celor pe care
conjuncturile, meritul sau norocul i-au adus irr fruntea ldrii sd
se trezeascX la timp vocea daimonului lor amorlit, care sd le
vorbeascd despre inconsistenla lumii gi despre ,,slava de-
garld" .,,Domnilor guvernanli daimonul nu vi
- ar spune
identificali orbegte cu rolul trecdtor pe care il aveli -,
de jucat.
Nu vd socotili indispensabili, nu luali faptul de a fi fost alegi
62
(sau numili) de oameni drept un semn cd ati fost alegi de
Dumnezeu. Invdlali sd vd despbrtili cu naturalele de postura
"cdpeteniei> si de prestigiul unei autoritdli exterioare.
lnadtati sd plecati nu numai dacd ali gregit, ci 9i dacd, fdrX
gregealX fiind, simtili in jurul vostru neincredere gi nemullu-
mire. Ali gustat din onorurile puterii. Nu intirziali sX gustali
9i din onoarea de a renunla. Demisia nu e o catastrofd ire-
parabild gi nici un gest ruginos ir urma cdruia veli rdmine
stigmatizati. E doar o formd de sportivitate, un fel de a
admite limitele aricdrei ?ncercdri si de a da o sansd echitabile
unei ircercdri noi.invdtali sH plecali. Va fi dovada supremd
cd n-a!i vrut un post, ci doar o ocazie de a pune umdrul.
Asemenea ocazii se vor mai gdsi, se gdsesc pretutindeni 9i la
toate nivelurile. Nu agteptali sd devenili insuportabili, se fi!
socotili oameni fdrd rugine, de vreme ce nici o incriminare
publicd nu vd clintegte din loc 9i nici un protest nu vX tul-
bur5. Nu vX considerali indrept5lili s5-i ameninlali pe cei
care protesteazd cu pedepse aspre, oricit de <acoperite>
juridic; existX, intotdeauna, in momentul crizei, 9i o altd so-
lufie, aceea la care refuzali si vX gindili: solulia onorabild
- rezolvarea
a demisiei. Plecali. Ldsafi-i 9i pe allii sd incerce
-
nerezolvabilului. In definitiv, dacd nu puteli fi nobili, fili
mdcar iscusili: la ce bun sd vi cheltuili intregul credit politic?
Ldsafi-i gi pe adversari s5-9i pund creditul in joc gi veli
intelege cd marginalitatea poate fi gi o strategie, nu doar o
infringere. Dar chiar 9i infringerea e de preferat unei inerlii
guvemamentale nefurduplecate, unei trcremeniri pe soclu...
Invdfafi, agadar, sX plecafi. Oferili-vd ocazia sd trdili patosul
civic gi din cealalt5 perspectivX, cea a guvernalilor. Nu spu-
neli cd <vreti si vd faceli treaba pini la capdt", cind nimeni
nu mai stie care e <capdtul> gi cind voi ingivd nu mai 9ti!i
exact ce <treabd> aveli de fdcut. Oricum, nu vd faceti iluzia c6,
lumea va fi dispusd si ia infepenirea voastrd in funclie drept
o formd de patriotism. Nu vd incdrcali cu sarcina "istoricS>
de a mintui !ara. Fili egoigti! Ginditi-ve la propria voastrd
mintuire. Faceli o curd de ,,normalitate> cet5leneascd: fXrX
secretard, fdri gofer, fdrd telefon cu circuit inchis. Veli re-
descoperi voluptdfi uitate. $i, la urma urmei, recunoagteli cd
ali obosit. Cd viala de sef e, in RomAnia de azr, mai chinu-
itoare decit igi firchipuie lumea sau ce, in orice caz, ea are si
63
foarte serioase dezavantaje. Optali pentru un jug mai ugor'
Revenili Ia deprinderile dumneavoastri, la familia dumnea-
voastre, h meseria dumneavoastrX. Nici o numire nu poate
echivala cu o aocafie.Iar daci simlul datoriei nu vX dd pace,
dacd vi se pare cd sinteli chemafi sX <rezistafi" in front pind la
ultima chpa, gindili-vd cd, dupd decenii iratregi de dictaturd,
noii ocirmuitori au 9i alte firdatoriri decit pe aceea a strictei
ocirmuiri. Ei trebuie sd-gi asume un oficiu pedagogic: sd fie
altfel decit cei dinainte, sd dovedeascd neircetat cd regulile
sint altele 9i cd lara e alta: o lar5 in care nimeni nu mai pdri-
segte Puterea la ordinul unui satrap sau prdbugindu-se o datd
cu el: o lar6 care, irtre libertdlile ei nou dobindite, o numdrd
9i pe aceea de a demisiona decent, atunci cind decenla guver-
nxrii e fisuratd'"
Dilema, nr.34,3 - 9 august 1993
RomAni verzi, maghiari verzi
Pentru a pune itr lumind zdddmicia politicului, ni se suge-
reaz6, indeobgte, sd-l privim de sus, din unghiul unor valori
sublime, netrecdtoare, libere de jocul conjuncturilor. Dar
politicul face o foarte proastd figurd 9i daci il privim de jos.
De jos, de la piafd, din strad6, din camera de spital, de pe
ogor 9i din circiumd, dezbaterile parlamentare, strategiile de
guvemare, platformele de partid sund futil, retoric, descum-
pdnitor. Privitd de sus, politica e meschin5. Privitd de jos, e
trufagd si nerealisti. Prin ,,realism" politic nu irleleg atit
simlul realitdfii, cit simlul realizabilului. Politicianul adevdrat
nu se angajeazdin proiecte fdrd gansd de intruchipare, fdrd o
masivd latenld de aplicabilitate. Iar cind o face, devine, privit
de jos, iritant, dac6 nu direct imoral. Existd alte indeletniciri
omenegti care au ca obiect irealizabilul, inefabilul gi, in ge-
nere, teritoriile aflate dincolo de limita reprezentSrilor curen-
te, dincolo de limita posibilului: artele, teologia, mistica.
Materia lor primd este de neginditul, de neformulatul, de ne-
inchipuitul. Politica, dimpotrivX, trebuie sX se mullumeascd a
stdrui ir zona posibilului. Morala vielii politice std in in-
flexibila corespondenld intre ceea ce se declard 9i ceea ce se
poate face. Cford aceastd corespondenld e lSsatd deoparte sau
e doar simulatd, tematica politicului se indepdrteazd periculos
de tematica imediatului: politica devine o dexteritate ir sine 9i
tpi inaenteazd problemele intr-r;n total dispre! falX de realitdfi.
Ni se intimplX frecvent sd privim in sus, cdtre guvernanli, cu
sentimentul cd ei vorbesc una 9i noi tr5im alta. Ni se i:rtimpld
frecvent sd vedem dezbdtindu-se in Parlament chestiuni
,,l)tgente", care noud ni se par marginale sau false, 9i si ve-
65
 dem marginalizindu-se la nesfirgit teme care noud ni se par
urgente (pentru cd existenla cotidianX le impune ca atare).
-O anumitX secliune a Parlamentului ne terotizeazd, de
pildd, din cind i::r cind, cu invocarea unor iminente dezastre:
va avea loc o loviturd de stat, Romdnia se va scoate poimiine
la licitafie, ungurii ne vor lua la noapte Ardealul. Existd des-
tui pe care friionul acestor ameninldri ii umple de o febrilX
volttptate: patosul gdldgios li se pare (qu din pdcat^e, elte une-
ori) mai ,,electoral" decit o minimd rezonabilitate.In chip ciu-
dat, vdicdreala panicardd e socotitd, in asemenea cazuri, mai
patrioticd decit congtiinla linigtitd a forlei proprii, sigurd pe
teritoriile ei legitime 9i pe capacitatea de a le apira.
Necazul e id, mai ales in vremea din urmE, tabdra cealalti
se aratd decisd sd concureze stilul agitatoric al ,,patriolilor",
' sporindu-le, fdrd sd vrea, credibilitatea: se nagte astfel un dis-
curs politic la fel de fantezist ca gi cel opus. Potrivit acestui
discurs, romAnii mdnincd minoritdli pe piine (preferind, e
drept, aroma maghiard, de vreme ce minorit5lile celelalte n-au
a se plinge), a9a incit, dintre statele Rdsdritului european (cu
Slovenia 9i Slovacia cu tot), singurd RomAnia trebuie linutd in
carantind ca o insuld de canibalitate intr-un ocean de tandrele
cosmopolitd. Ni se sugereazd 9i se sugereaz5 lumii intregi cd,
la noi, perseculia maghiarimii e un hobby nalional. Ne afldm
s-ai zice intr-o in care rom6nii o duc bine, iar
-ungurii o duc-rdu, o lardlard
i:r care romAnii si:rt tratali democra-
tic, iar ungurii sint tratali terorist, o |ard in care majoritarii ii
convertesc cu forfa pe minoritari la ortodoxie, ii romAnizeazd
samavolnic, ii obligd s6-9i uite limba si cultura. E adevdrat?
$i, de jos, lucrurile aratd intr-adevdr astfel ? Are Ianog din
Sovata insomnii din cauza primului articol din Constitulie?
Sint romAnii croifi cu tolii dupd calapodul lui Gheorghe
Funar? Sint ungurii croili cu tolii dupd calapodul lui Istv6n
Csurka? E realitatea cotidiand a convieluirii noastre atit de
grosolan5, de singeroasd, cum tind sd o prezinte unii pollti-
iieni maghiari? Grav e c6, in cele din urmd, discursurile poli-
ticieniloiprind corp. Ele pun i-n umbrd adevirul trdit 9i stir-
nesc un absurd rl,zboi de fantasme: fantasmele romAnilor se
irrcaierX cu fantasmele maghiarilor. La bazd, viala se desf5-
goard firesc (ceea ce nu presuPune neapdrat o coregrafie de
operet6), la virf, se distileazd otrdvuri. Taberele i:r conflict i9i
66
zginddresc una alteia memoria pentru a-gi menline incruntd-
tura 9i lanseazd petarde pentru a se alarma reciproc. Retorii
romAni par a le cere maghiarilor sd nu fie maghiari decit ,,la
ocazii" sau ir intimitate, dupd ce sting lumina, iar retorii
maghiari par a le cere romAnilor sd meargd pe lingd ei ir:r vir-
ful picioarelor, asa incit Covasna sd pard o suburbie a Debre-
jinului. ,,A fi maghiar ca 9i cind ai fi gorjean" iatd ce pre-
tinde maghiarului romAnul verde. ,,A trei in RomAnia - ca 9i
cirrd ai fi in Ungaria", iatd dezideratul maghiarului verde.
Confruntate, aceste doud metehne dau irnaginea jalnicd a
unei intoleranfe tribale, fdrd solulie. Asistdm la o luptd care,
vdzttd de sus, de la inXllimea ,,patriei celeste", e provinciald,
iar vdzutd de jos, din perspectiva traiului comun, a micii
istorii, e puri ficliune. Toatd lumea iese ire pierdere. Ma-
ghiarii igi pericliteaz6, toate alianlele politice 9i pierd simpatia
celor mai binevoitori dintre romAni. RomAnii capdtd, in ochii
lumii, un portret sumbru, de brute resentimentare, lara in-
treagd intirzie intr-o izolare la fel de nerentabild pentru popu-
lalia majoritard, ca 9i pentru minoritari. Dacd cineva cigtigd
totugi, e grupul extremei nalionaliste. El se vede confirmat ir
isteria lui demagogicd gi acumuleazd, fir ochii mullimii de-
zorientate, un nemeritat prestigiu. Domnul Frunda, pe care
l-am admirat in atitea rinduri pentru linuta lui parlamentarS,
ne dd pe mina RomAniei Mari: practicd o argumentafie fumi-
gend (,,Noi nu cerem ca RomAnia sd nu fie primitd ir:r
Comunitatea European5; spunem doar cd ea nu i:rdeplinegte
condiliile spre a fi primit5..."), vorbegte, neconvingdtor,
despre pacea 9i amorul din sufletul sdu gi, ferindu-se sd
treacd drept partizanul vreunei Mari Ungarii, se lasd sedus,
discret, de reveria unei Ungarii Mici, plasatd intre hotarele
RomAniei. O noud dilemd se inaljS la orizontul vielii noastre
publice pentru a ne umple de melancolie: avem de ales irrtre
romAni verzi gi maghiari verzi. Perplecgi intre aceste doud
extreme, ne simfim, deocamdat5, condamnati la amdrdciune.
Dilema, nr.36,17 -23 septembrie 1993
 Mircea Dinescu sr ,rnoua ordine"...
in RomAnia s-a restabilit ordinea. Comeliu Vadim Tudor
apare aproape in fiecare seard la televizor, fir prezidiul Parla-
mentului lerii. Mihai Ungheanu este secretar de stat la Minis-
terul Culturii. Mircea Dinescu, infierat public, i9i dd demisia
din funclia de pregedinte al Uniunii Scriitorilor. Iatd numai
citeva simptome ale ,,normalizdrii". Mai sint 9i altele: Ana
Blandiana 1 reugit sd blocheze candidatura la Pregedinlie a
lui Nicolae Manolescu, regele Mihai e dat in judecati (pentru
furt) de Guvernul legitim al RomAniei, Adrian Pdunescu ne-
gociazd la Strasbourg soarta neamului, Marian Munteanu
Jcruteazd, dezaprobator, intelectualitatea romAneascd, Vasile
VXcaru ne reprezintd in Europa, Iulian Neacgu il fursolegte pe
Ion Iliescu irrAmerica de Sud, Petre Mihai B5canu arbitreazd
(impotriva lui Ion lanogi) o chestiune legatd de traducerea unui
text kantian, Corneliu Coposu e sedus de Adrian Ndstase,
Ileana MdlXncioiu il infiereaz5 pe Andrei Plegu, Nicu Ceau-
gescu i9i ineacd ciroza in whiskyul libertdlii, Dumitru Po-
pescu devine un soi de Maxim Gorki, Postelnicu, Dincd 9i
bobu devin un soi de Florea, Clogca 9i Crigan, iar Odiosul re-
devine obiectul unui cult (nostalgic) al personalitdlii' Intrim
in normal. Vadim ne dX legi, Ungheanu ne di orizont spiri-
tual, Pdunescu gi VXcaru ne dau credibilitate europeand. Asta,
pe de o parte. Pe de altd parte, Bdcanule dX criteriile rigorii
intelectuale 9i ale stilului, Blandiana devine reperul nostru
etic, politic, simbolic gi mistic. Asistdm la o memorabild 9i
plind'de invdl5minte confuzie a speciilor: naturile diafane
construiesc baricade, activigtii devin lirici, poelii devin mili-
tanli. Tot mai mulli bdrbali vorbesc sublire 9i tot mairnulte
femei vorbesc gros. Politrucii pledeazd pentru apolitism,
68
estetizanlii se ,,Ntgajeazd" agitatoric. Caprele devin gorgone,
cdleii de mahala devin pisici de ras5, porcii devin boi, boii
devin vaci, goarecii tauri comunali. Toli adormitii ajung
-
insomniaci 9i toli nevroticii ne explicd ce e echilibrul sufle-
tesc. Fogti funcfionari comunigti luptX pentru victoria capita-
lismului, fogti gazetari de partid demascX fogti disidenfi.
Mult cdutatul consens se manifesti eclatant ci:rd te-agtepfi
mai pufin. To!i, de la PDSR (FDSN) pind la CDR" sint de
acord cd Guvemul Roman a dus lara de ripd; to!i, de la
Gabriel Andreescu la Eugen Simion, sint de acord cd Dilema e
suspectd; toli, de la Liiceanu La Romfrnia Mare, sint de acord cd
Mircea Dinescu e irespirabil. S-ar zice cd. avem de-a face cu
eoidenfe. Dar existd un mod de a credita grdbit evidenfele,
care nu e decit neribdarea noastrd de a-i judeca pe algii.
Confirm, ca unul care il cunosc bine, cX Mircea Dinescu e
o naturd dificil5. Am fost, ir mai multe rinduri, victima re-
semnati a impulsivitdlii sale. $tiu cd dialogul cu el e o aven-
turd riscantS, cind nu e direct imposibil, datoritd excesului
multiplu pe care ,,interlocutorul" Dinescu il furtruchipeazd:
excesul gesticulafiei, excesul emisiei sonore, excesul opiniei
proprii. Prea expeditiv tocmai cind s-ar impune rdgazul re-
flexiei, capricios cind ar trebui sd fie exact, inapt sX-9i dozeze
spontaneitatea, sd te asculte cu o minimd rdbdare 9i sd se
depdgeascd ir idiosincrasiile 9i complezenlele sale, Dinescu te
poate exaspera. $i o face, zilnic, cu toli cei din jurul siu: pri-
eteni, colaboratori, rude. Manierele lui sint eufemistic
vorbind -
cit se poate de ,,origirtale", temperamentul lui e o
-
stihie torturantd. Frust, mereu ofensiv, vital, poetul pare pre-
destinat sd ilustreze falimentul oricdrei pedagogii. Arbitrar ca
trn cutremur gi previzibil ca un anotimp, Dinescu e departe
de a avea inzestrarea optimd a unui .9ef". N-are calm insti-
tufional, pondere justifiard, subtilitate administrativd. Poate
fi ir1 chip genuin abuziv. Poate fi nedrept. Poate rdni.
Cind -
- e vorba de degustarea unor privilegii nevinovate in
-
genere nu se lasd intimidat de principii inflexibile sau de
exigenla- comportdrii modeste: gtie cit valoreazl, stie ce vrea
gi gtie sd ceard ce vrea.
Dar toate aceste metehne la un loc nu pot face din Mircea
Dinescu un infractor, un gtab perfid 9i corupt, desfigurat de
mirajul c5pdtuielii. El poate fi insuportabil gi rdutdcios, dar
69
nu poate ti rdu gi nu i se pot atribui motivalii murdare, cum Ar fi trebuit, poate, s-o facd mai devreme. Dar esenlial e cd a
nu ie pot atribui motivalii murdare meteorologiei. $i apoi ficut-o, ldstrdu-ne si ne intrebdm dacd gestul sdu o sd ne
existd. calitdtfle lui Dinescu, generozitatea lui mediteraneand, restituie fericirea pierdutd. DeocamdatS, Comeliu Vadim
farmecul autenticitdfii lui. Incapabil sd se bucure singur, feri- Tudor troneazd, ca mare legiuitor, pe ecranele Televiziunii
cit sd ddruiasci, sd gdzduiascX, sd mijloceascd prietenii 9i, mai nalionale, Mihai Ungheanu se impune ca demnitar de virf al
ales, incapabil de duplicitate, Dinescu e mereu transparent, culturii rom6negti. Pe acest fundal de purpurd se deseneazd,
curajos, direct, cum pulini gtiu sX fie in lumea noastri de azi pentru a intregi tabloul, gi demisia lui Mircea Dinescu. Putem
9i cum 9i mai pulini gtiau sd fie in lumea noastrd de ieri. In
fi linistiti. Am confeclionat o noud victorie a eticii si echitdtii
1989, cind mai toli ne trdiam disperarea intr-un fel de paro- autohtone. RomAnia reintrd in ordine.
xism al mufeniei, el a gdsit firescul revoltei 9i a dovedit cd
poate mobiliza uriage resurse de disciplind: el, sociabilul, a Dilema, nr. 40, 15 - 2l octombrie 1993
icceptat spectrul (gi realitatea) izol6rii^, el, vorbdreful, a inv6-
lat sd tacd. Ispitit sd cedeze, si cadi la invoialS, a rezistat
exemplar, fdrX paradd de vitejie, dar fdrd bilbiieli dubitative.
L-am vXzut amdrit 9i ingrijorat. La Tescani, am primit de la
el, pe cii ocolite, citeva ri::rduri crepusculare, fdrd patetisme,
dai 9i fird iluzii. Cei care acutn se grdbesc sd-l condamne nu
s-au grdbit atunci sd-l sprijine. $i, pe cit de ugoari e, azt, sem-
nitura pusd pe o injurie, pe o delafiune sau pe o demisie, pe
atit de grea a fost, ir.'89, semnXtura pusd pe un document de
solidaritate ! Cu toate acestea, nu l-am vizut niciodatl, atunci,
judecind reacfiile dezamdgitoare ale prietenilor 9i colegilor
de breasl6: inlelegea si ia totul pe cont propriu 9i nu privea in
jur cu ranchiunX, ca un simbol mustrXtor al demnitXlii scri-
itoricegti.
Cir:Id, in 1990,l-am ales pregedinte al Uniunii Scriitorilor
(cu o majoritate vecind cu unanimitatea), i-am delegat, fdrd si
ne manipuleze nimeni, speranlele 9i i::rcrederea noastrd, aga
cum, ir:r 1989, ii delegaserXm protestul nostru. Mircea Di-
nescu era starea noastr6 de spirit. $i n-avem voie sd uitdm
asta atit de u9or, iritafi de hachilele lui 9i preocupafi, cu o ine-
ficient5 morgd, de ,,destinele" Uniunii. Se va vedea acum dacd
plecarea indezirabilului pregedinte va repara lucrurile 9i dacd
nu cumvd am ficut din el mandatarul unui egec care revine
imprejurdrilor mai mult decit oamenilor. Oricum, Mircea
Dinesiu si-a dat demisia. intr-o vreme in care minigtrii stau
pe mormane de suspiciuni, scandaluri 9i erori fdrd s5-9i pund
problema retragerii, el, vanitosul, circarul, intratabilul, a
demonstrat cd se poate pleca din funclie cu linigte sufleteascd
gi cu un dram de plictiseal5 tristi fald de nebunia vremilor.

70
 Iarna romAneasci
Detest sd mi se spund cd in RomAnia de dup6 decembrie
1989 nu s-a schimbat nimic. Dar trebuie sd recunosc cd existd
irr viala noastrX de azi ceva care seamdnd nepermis de mult
cu viafa noastrd de ieri: experienla iernii.larna romAneascd, i:t
spe!6, iarna bucuregteand, tinde sd devind o emblemd a des-
tinului nafional. Ne comportdm irr toate cam cum se com-
portd administratorii nogtri fald cu efectele iernii preaizibilul
ne gXsegte nepregdtili. Rezultatul e un amestec inimitabil de
resernnare 9i furie, un soi de stupoare cosmicd a cdrei singurd
consecinld practicd e injurhtura. Ne-am deprins sd asociem,
cu o naturalele morbid5, frumuselea iemii cu mizeria ei: apa
care nu curge, caloriferele care nu se incXlzesc, piinea care nu
se mai gdsegte, zdpada care blocheazd drumurile inainte de a
se topi diluvian, transformind totul intr-o apoteozd a mocirlei
iatd cortegiul curent al Crdciunului nostru, marele, obig-
-nuitulnostru post de CrXciun. Din acest punct de vedere,
comunismul 9i convalescenla postcomunistd pot fi cuprinse
intr-o unicd definilie: un post generalizat, fdrd Dumnezeu.
Cineva un drac, un inger pedepsitor sau pur simplu
Guvemul - ne furd iernile, ne tulburd sdrbXtorile, 9ine trans-
- nalie prost dispusi, i::rclinatX sd ducd bom-
formd intr-o
bdneala pind la blasfemie. Proasta noastrd dispozilie se
cupleazd acum, ca 9i ir:rainte de '89, cu o inexplicabild bund
dispozifie a Puterii: Puterea a fdcut eforturi, Puterea a luat
mdsuri, ne di asigurdri, ne linigtegte; situalia e mai bund decit
anul trecut. De vind pentru unele inconvenienle silrt
-
mdrunte scdpiri gospoddregti, nesimlirea Europei gi -
lipsa de
patriotisrn a Opozifiei. De vind sir:rt, mai ales, intelectualii,
care ,,polemizeazd steril" fir emisiunile domnului Tatulici,
72
spre indignarea telespectatorilor doritori de consens. Dar sd
nu ne blocdm in istoria imediatd. In materie de mizerie pi-
toreasc5, de bucurie amdritd, de transfigurare a sordidului,
avem oarecare tradifii. Cezar Bolliac vorbea incd la 1858
despre Bucuregti ca despre un ,,orag de contrast": ,,civilizat in
barbarismul sdu, barbar in civilizarea sa (...), i:rcintat 9i incin-
t5tor (...), virtej perpetuu de pldceri in durere, de mulfumiri
in necazuri, de frumusefi in oribil: acest eden al musul-
manilor (ce profefie! r.fl., A.P.), paradis al moscovitului
(ce clarviziune! - A.P.), unde schimnicul i9i uitd pari-
n.m.,
manul (cartea de- inlelepciune n.m., A.P.) 9i diplomatul i9i
uitd misia cu care a venit". Cum - si citegti ri:rduri ca acestea
fdrd sd ai frisonul inalienabilei noastre identitdfi nafionale, al
,,specificului local" ?
$i totugi pinX gi in chestia etemei ierni romAnegti ceva s-a
schimbat: inghefdm de frig, dar nu mai i:rghefdm de fricd.
Din contra: injurim ndvah:ric, liber, injurdm, md-nfelegi, ,,cu
toate riscurile". Nu sintem ajutali si ne incdlzim, dar nimeni
nu ne opregte sd ne infierbintdm. Iatd progresul! Iatd zorii
propigirii noastre! Ghelurile dictaturii crapd 9i sub crdpdturi
se intrevede agitafiunea lichide a democrafiei, inundalia liber-
tdfii, fluviul ndvalnic al reformei. Implementdm tranzilia.
Adici acea situaliune enigmaticd ir care trenul se afld pe un
mal, iar ginele pe malul celdlalt. Va veni 9i vremea cind le
vom aduce laolaltd. Cind ? Cind dreapta gi stinga vor deveni
o singurd mirrd, cind Parlamentul va deveni o promenadd
pentru majoritarii iredrdgostili de minoritari, pe scurt, ci:rd ne
vom ierta 9i ne vom iubi intre noi ca rom6ni ,,mai mult sau
mai pulin one9ti". $i, sd nu uitdm, cind vom scdpa de pegra
intelectualilor care polueazX emisiunile domnului Tatulici. . .
O altd noutate adusd de iama posttotalitard este asezo-
narea necazului cu o mare serbare profanX: L Decembrie,
Ziua nafionald. Cftrd, inainte de 7989, frrjuram mizeriile iemii,
eram vag disidenfi: il injuram pe geful statului. Acum, cine
injurd e antinafional: e incapabil sd-9i jertfeascd micul sdu
confort pe altarul Marii Uniri. Cine se plinge cd n-are apd
caldd intrd in conflict cu eroii neamului gi contrariazd bdr-
bdlia strimogeascX. Comemorarea puterii de sacrificiu, a vite-
jiei 9i a solidaritdlii romAnegti nu se poate impdca defel cu
meschindria sanitard a cosmopolifilor care vor sd se spele sau
/J
cu lagitatea muieraticd a celor care dirdiie de frig. Cine nu
privegte cu o ,,rdceal6" dirzl. anemia gazelor, cine nu infruntd
iu o indiferenfd olelitd paralizia chiuvetelor nu-9i iubegte
lara, ba putem spune cd saboteaz6 festivit5lile oficiale. Cu
alte cuvinte, e un virrdut, un elitist, un intelectual dintre cei
care zdpXcesc minlile oamenilor ir emisiunile televizate ale
domnului Tatulici...
...Dar am putea lua lucrurile 9i viceversa. Am putea sd ne
intoarcem gi sd zicem: cei care au fixat ziua nalional5 in mie-
zul unui anotimp atit de compromis de administralia romA-
neascd au procedat, incongtient, firegte, ca nigte sabotori ai
prestigiului nalional. Si fi agteptat ptad la repararea conduc-
telor, pina la reglarea importului de gaz metan, pind la mo-
demiiarea instalatiilor de apd, pinX la irnblinzirea FMI-ului
9i pe urmd sd fi mutat sdrbdtoarea nalionald in plin5 1am5'
Aga, ne vedem obligali si stdm sub drapel lepeni 9i odorife-
ranfi ca,,pasagerii" vagoanelor frigorifice.
Nu pot vorbi de Ziua nalionald fdr5 si-mi amintesc de
speculaliunile astrologice ale dragului meu profesor 9i mista-
gog Ion Frunzetti. Fiecare lard imi spunea el odat5, mai in
glumd, mai in serios
-
std sub zodia zilei ei nalionale. RomA-
nia interbelicd avea ca - datd ,,intemeietoate" data de 10 mai.
Era, prin urmare, o RomAnie a constelaliei Taurului: venu-
siand, agrarX, conservatoare/ armonios inerliald gi latent ex-
plozivd. RomAnia republicand a ales, cu 30 decembrie (1947)'
iemnul Capricornului: un semn dominat de astringentul
Satum, de asceza hibernal5 a subzistenlei stricte, de inhibilie
gi intransigenld ,,revolufionard". Cu 1 decembrie ar trebui sd
fim mai norocogi. Cdci iarna SdgetXtorului e mai generoasd,
mai conciliantd 9i mai dinamicd decit iama Capricomului. Cu
condilia sd se aleag5 bine linta, sd se echilibreze corect sdgea-
ta, iar trdgdtorul, Centaurul-SXgetitor, sd-9i pund gesturile
sub controlul jumdtXlii sale de om, nu sub impulsul ndrdvag,
viguros, dar orb, al jumdtdlii sale de dobitoc. Deocamdatd,
Centaurul nalional e o vietate hibridi. Sd sperim c5, nu prea
tirziu, el igi va recupera coerenla organicd. PtnX atunci, iernile
vor fi triste, iemi uitate de Dumnezeu, ierni fdrX ap6., fArA
piine 9i fdrd foc.
Dilema, nr. 46,26 noiembrie - 2 decernbrie 1993
Dezintoxicare
RomAnia suferd de logoree. Volubilitatea noastrd latin5,
frustratd inainte de 1989, s-a dezl5nluit de la o vreme brutal,
in formele cele mai diverse: gazetele s-au multiplicat pind la
inflalie, gi-au inmullit numdrul de pagini, s-au diferenfiat
politic firX opreligte. Televiziunea emite cvasicontinuu, addu-
gind celor doui posturi ,,oficiale" un post independent, plus
nenumdrate posturi locale. Sd addugdm multiplele chipuri
ale Radioului, dezbaterile publice ale Parlamentului, confe-
rintele de presX ale partidelor. Prolifereazd colocviile, come-
mordrile, adundrile populare. A apdrut oratorul de miting,
agitatorul demonstraliilor stradale. De la discursul elaborat
pi:rd la lozinci gi huiduiald, totul se exprimd nei:rtirziat. Tri-
buna, microfonul, amplificatorul tip portavoce au devenit
,,locuri de muncd", instrumente cotidiene. Vorbim inconti-
nent 9i ristit cind la cafenea, cind pe stradS, cired la mesele
familiale sau la cele ale prietenilor (cili ne-au mai rdmas).
Dacd nu vorbim, scriem: la gazetd, pe garduri, pe ziduri, pe
asfalt. Facem declaralii, d5m comunicate, iniliem sau supor-
tdm anchete sociale. Avem mereu ceva de spus, ceva de
explicat, ceva de pus la punct. Genurile oralitdlii se diversi-
ficd: predica, interpelarea, rep\ica, negocierea au ajuns sd fie
profesiuni distincte. Pe de altd parte, granilele profesiunilor
tradilionale se gterg, absorbite in competenla generalizatd a
oratoriei. Toatd lumea se exerseaz6. in megtegugul rostirii
publice: inginerii, contabilii, magazinerii, ofilerii, pictorii, bi9-
nilarii toli dau tircoale virtuozitdlilor retorice. RomAnul e
ndscut -parlamentar: zice, ,,le zice bine" , ,,le-o zice" . Tot mai
mulli tineri vor sd se lanseze ca jurnaligti, sd scrie la ziar, sd o
intoarci din condei, sd te inghesuie cu ir:rtrebdri. Exigenlele
75
curente ale vielii civice se convertesc rapid ir:r specii ale ver-
balitdlii (gi verbiajului): dialogul, transparenla, consensul,
schimbul de idei, critica constructivd etc.
Prnd la un punct, aceastd explozie a cuvintelor e justifica-
bild. $oapta subversivd, miriiala precautd, injurXtura printre
din1i, pema pusd pe telefon 9i toate celelalte ,,reflexe" ale
viefii sub dictaturd nu puteau sd nu detoneze intr-un uriag
vacarm. Dupd atilia ani de gesticulalie mutd, era fatal sd
sfirgim intr-o apoteozd a rdgetului. Asta nu inseamnd ins6 cd
rdgetul e legitim la infinit. Sau cd vorba 1ung5, vorba goal6,
vorbirea in bobote sint expresiile firegti ale spiritului civic' In
condilii normale, locvacitatea torenlial5 e un simptom pato-
logic. O consemneazd pind 9i balada noastrd nalionald: ,,De
trei zile-ncoace/ Gura nu-!i mai tace/' observX baciul mio-
ritic, oarecum excedat de logosul oilei -sale. Urmeazd o expli-
cabild ingrijorare: ,,Ori egti bolnXvioard?" Aga gi noi! De
-
patru ani, gura nu ne mai tace. Ori sintem bolndviori?
Suferim, furtr-adevdr, de toate fenomenele secundare ale
vorbiriei. Mai intii, ne irosim vertiginos contemplativitatea.
Meseriile contemplative, dar 9i atitudinile contemplative sint
in declin. Am pierdut deprinderea (excelent6, daci e bine
dozatd) de a cddea pe ginduri, de a cirtdri, intr-o fertilX per-
plexitate, impestrifarea vremurilor. Nu ne mai acorddm
idgazrtlri, nu mai avem reverii. Nu mai avem puterea de-a fi
,,o ord pe zi singuri gi inactuali'- cum o cerea G. C5linescu.
Dimpotriv5. Trdim gregar, inregimentali in incdpSfi:eate
curente de opinie 9i sirtem desfiguragi de iocul, prea dinamic,
al conjuncturilor. Grav este cd, pdrdsind contemplatiaitatea, nu
devenim, cum ar fi de agteptat, campioni vajnici ai aiefii
actiae. Std iir firea perfidd a vorbdriei sd te sustragX reflexiei
fdrd a te livra faptei. Vorbdria e, prin definilie, suspendare a
actului, tergiversare. Ea incurajeazd narcisismul gongoric,
cultivd evaziunea intelectuald gi uzeazd, ireversibil, energiile
sufletului.
Avem nevoie de un moment de tdcere. De o reabilitare n
tdcerii. Numai aga vom redescoperi greutatea cuvintelor 9i
rdspunderea rostirii lor. Avem nevoie de parlamentari care
sd lucreze in afara sdlii de gedinfe, in linigtea arhivelor 9i a
bibliotecilor, cel pulin atit cit ,,lvcreazd" la microfon, mindri
de vocea, hazul 9i performanla lor avocXfeascd. Avem nevoie
76
de reporteri care sd vorbeascd mai pulin decit interlocutorii
lor gi de politicieni care sd convingd prin sobrietate. Avem
nevoie de o populalie care sd inlocuiascd pletora comentariu-
lui, taclaua enormi si ieremiada histrionicd prtn cultul efortu-
lui discret. Avem nevoie de o Bisericd mai pulin mediatici, de
un patriotism mii pufin fipdtor, de o gazetdrie mai pulin
pitoreascd. Am valorificat indeajuns tradiliile sporovdielii
balcanice. E timpul sd ne reamintim de traditii mai vechi: cele
ale ascetismului rdsdritean, de pildd, pentru care ,,tdcerea e
mai sldvitd decit teologia". Strunirea limbii spun pirinlii
degertului e mai prelioasd decit vorbdria - despre Dum-
- este taina lumii viitoays" iatd o propozilie
nezeu. ,,Tdcerea
(a lui Isaac de Ninive) pe care surescitarea- noastrX cotidiand
nu o mai poate infelege. Sintem degradali de ,,foiletonisticd",
batjocorili de limbaj. $i ludm impudica noastrd debitare de sine
drept exercitiu al comunicdrii. Un discurs valoreazX atit, cite
tdcere acumulatd se presimte sub pojghila lui. Discursurile
noastre nu sint decit zumzet epidermic, fdrd substrat. Tdcerea
dubiului, a mirdrii, a respectului, a reculegerii, tXcerea rurne-
gdtoare a minlii gi ticerea sacrificiald a pietdlii, nesfirgitul
spectru al tdcerii din care se nasc gi in care se dizolvd toate
textele lumii nu mai constituie materia primd a cuvintelor
noastre. Sirtem ceea ce spunem gi nimic mai mult. Si nu ne
vom regdsi in ceea ce avem proaspdt si inexprimabil decit
dac5 vom face, terapeutic, o cit de scurtd curd de tdcere. Ca in
noaptea de Anul Nou, cind, la ora dou5sprezece, stingem
toate luminile: agezdm un mic episod de intuneric fortifiant
intre noi gi noi ingine: ludm totul de la cap5t. Dacd ne gindim
bine, intre RomAnia dictaturii comuniste 9i cea a ,,tranzitiei"
nu ne-am luat rdgazul nici unei clipe de mulenie purifica-
toare. N-am stins nici o secundd lumina. De aceea perordm
somnambulic unii dinaintea celorlalli 9i ne privim cu ochi
injectali, de anirnale bobrave. Nimeni nu face mai rdu
RomAniei de azi decit retorul gi insomniacul.De nimic n-avem
mai multd nevoie decit de o experienld a dezintoxicdrii, cu
pleoapele ldsate, cu buzele lipite, fdrd idei 9i fdrX imaginalie.
Iar in loc de discurs, un moment de vid reparator, ir care sX
nu se audd decit suflul impersonal al respiratiei...
Dilema, nr. 50, 24 - 30 decembrie 1993
 Ce lari e asta ?!
Cind se ia cite-o mfisurd,
Lumea-njurd
Pe agentul sanitar
$ i-I intr e ab d fdr 11 noimd :
Ce-ai cu noi, md?
-Pentru ce sd d.dm cu asr? !...
G. ToPIRcEANU, Parodii originale
Toate revoluliile au cullul mdre\iei; toate valorificl senti-
mentul grandorii, agezind imprejurlrile 9i oamenii in per-
spectivtr monumentalA. Fapte mari, cuvinte mari, schimbtrri
mari, proiecte mari iattr inventarul cotidian al practicii
revolulionare. Pe un -asemenea fundal, emoliile curente, de-
taliile vielii zilnice, destinele anonime, criteriile bunului-sim!
apar drept simple accesorii, drept balast nesemnificativ. Nu e
timp pentru mlrunliguri, pentru performanla minufioastr,
pentru rutin[. Amtrnuntul e burghez. Omenescul-Prea-ome-
nesc e ignobil. Nu lucrXm la preluri mici, nu ne impie_dictrm
de scrupule ctrlii, nu sacrifictrm omleta de dragul outrlor. $i,
mai alei, nu pierdem vremea cu reforme in filigran sau cu
strategii rlbdltoare, care nu dau roade decit pe termen lung'
Cultul mdreliei e un cult al prezentului. Vrem rezultate spec-
taculoase, succese enorme, victorii rapide. $i le vrem acum.
Iar cine nu gindegte ca noi n-are anvergurtr, se pierde in ni-
micuri, e mediocru 9i plicticos.
Toate forlele noastre politice sint ameninlate de acrome-
galie. Nu vor efecte parfiale, solulii locale, adecvtrri de mo-
irent. Ele au numai programeglobale,idei uriage, leluri hima-
layene. Fiecare 9ef de partid se simte contemplat de ,,secolii"
78
viitori ca o virtuald statuie, ca o legendd. Fiecare ministru se
rdstignegte pe altarul interesului nalional. Pe scurt, nu existi
decit un singur !el: a salaa patria, a scoate lara din impas, a
pune bazele unei RomAnii noi (gi mari), a face totul. Asta ne
cerea 9i defunctul teoretician al ,,revoluliei permanente". A
face totul i:rseamnd a nu face nimic determinat.In plus, cind o
echipd de gefi iniliali, un ,,detagament de avangardd", isi
asumd corvoada de a face totul, individului statistic gi piper-
nicit nu-i mai rdmi:re sd facd nimic.
Firegte, nu pleddm pentru omul poiitic lipsit de aiziune,
pentru contabilitatea cenugie care se ia drept pragmatism ma-
nagerial. Dar ne nelinigtegte egecul in imediat, cind el nu e nici
mdcar compensat de generalitatea romanticd a unei utopii.
Ceea ce avem de digerat zilnic e un amestec de (1) ineficaci-
tate practici, (2) lipsd de imaginalie vizionard 9i (3) elefan-
tiazis retoric. Cu alte cuvinte, nu ni se Iivreazd. nici o tehnicd a
fericirii, nici o teorie a fericirii. Ni se livreaz6,, strict, un glagdr
grandilocvent, un erza! oratoric.
Dar nu se poate vorbi fdrd incetare despre ,,a deschide noi
cdi" sau despre ,,a merge pe drumul democraliei", cind dru-
murile concrete, din orage 9i dintre orage, au fizionomia unui
lesut lepros gi cind nimeni (partid, sponsor, minister etc.) nu
investegte, fie 9i demonstrativ, in repararea unei singure
strdzi. Nu se poate vorbi despre reconstruclia morald a naliei
citd vreme nalia nu i:rvafX sX-9i pdstreze closetele publice
intr-o oarecare curdfenie. (IQine Klokultur! observa exas-
perat un amic german, rezumind citeva triste - experienle din
gdri, trenuri 9i restaurante.) Nu se poate miza pe rigoarea
civicd a unei populafii care aplaudd intrarea minerilor in
Bucuregti (in iunie '90), tot astfel cum Opozilia a aplaudat-o
pe cea din septembrie'97. Nu poli conta pe cultura politicd a
unui votant care igi sufld nasul cu degetele gi scuipd pe jos la
berdrie. O lard in care unii cumsecade altfel ! il pot lua
in serios pe Corneliu Vadim- Tudor, o lard in care-allii ei
cumsecade in fond ! - 9i in
regreti Cintarea RomAniei, o !ard,
- sistematic, valorile, fdcindu-gi o glorie
sfirgit, care igi exileaze,
din a le recupera posturn, o astfel de larX nu e pregdtitd deloc
pentru curajoase scurtdturi reformiste. Cir:rd tot soiul de inqi
care par educafi! -
ili telefoneazl fdrd ezitare la ore imposi-
-
bile, in zile de odihnd sau de sdrbdtoare, pentru a-fi cere sd te
79
ocupi de ei, de interesele lor, de micile lor obsesii 9i vanitdfi, mdreliei noastre, sd nu ne mai desfrindm in proiecte obeze 9i
cind, aflat la volan, cetdleanul autohton devine rinocer, dupd in discursuri necuviincioase despre calitdlile noastre. Dirn-
cum la chefuri devine patriot 9i la inmormintdri mistic, ci:rd potrivi, sd ludm cu umilitate totul de la inceput, de jos, de la
proaspdtul particular se aratd tot atit de plictisit de clienli ca celula intim6, destrdmatd, a suJletelor noastre convalescente.
9i ,,tradifionalul" funclionar de stat, cind nenumdrali comPa- ,,Ce !ar6. e asta?!" ar putea fi formula instauratoare a
trioli cred sincer cd Opozilia ,,vinde tara", cd intelectualii si:at unei inocenfe regdsite -gi debutul realist al unei reconstrucfii.
pegra naliunii gi cd tot rdul vine de la jidani (daci nu de la E exasperarea de care avem nevoie pentru a nu dispdrea din
masoni), cfurd sumedenie de ,,romAnasi" mioritici reunesc in istorie intr-un nor de praf auriu, cu un alai de ldutari aldturi.
aceeagi clefdiald sentimentald Biserica, gpriful, geniul ,,sfint"
al lui Eminescu, sarmalele ,,sofiei", pdmintul Basarabiei 9i Dilema,nr.54,27 -27 ianuarie 1994
nurii vecinei de la parter, cir:rd orage intregi i9i teotgarizeazd
viala dupd ritualul Caritas, cind toate acestea 9i altele
asemenea si:rt ambianla i:r care ne migcdm zi -
de zi, e ridi-
col si ne -
irosim ftr mari platforme-program. Trebuie mai intii
sd facem multe, foarte multe lucruri mici, sd ne dedicXm
temeliilor, abecedarului, de-la-sine-infelesurilor care, la noi,
sint, din pdcate, departe de a fi de-la-sine-infelesuri.
Mi se va spune cX dramatizez in chip nedrept defectele
naliei. Cd nici alfii nu sint mai breji, cd glosez inechitabil pe
tema stupid people. Dar cum sd-!i iubesti lata, o !95d atit de
,dific7l6" ca a noastrS, fdr6 accese de exasperare? Imi amin-
tesc de o perioadX fut care Constantin Noica _. greu de sus-
pectat de anemia sentimentului patriotic se izbea, in cele
mai generoase intreprinderi, de cele mai -
grobiene obstacole
gi obnubildri. Voia, de pild5, sd-i invele englezegte pe chel-
nerii de la Snagov in ideea cd vor avea o mai bund prestalie
dinaintea clienlilor strdini. DupX citeva leclii, chelnerii au
inceput sd chiuleascA. Alte datd, I-am vdzut stupefiat sd con-
state cX un specialist in istorie romAneascd veche, c5ruia se
oferise s5-i dea gratis, la domiciliu, leclii de greacd, dispare
pur 9i simplu de-acasd la ora convenitX. Efortul de a convinge
savanli eminescologi, directori de editurd 9i felurite ,,perso-
nalitdfi" culturale sd stimuleze facsirnilarea caietelor lui
Eminescu s-a dovedit, de asemenea, inutil. Peste tot, un pe-
rete compact de nesimlire, inerlie fanariotd, incomprehen-
sir:ne. ,,Ce lard e asta?!" a rostit, la un moment dat, un
Noica eprtizat, contrariat- pind la deznddejde. ,,Ce latd e
asta?!" Dupd care a izbucnit in plins. Ne-ar prinde bine sd
regXsim tonul acestei disperdri. $i chiar lacrimile subsec-
vente. Sd nu mai stXm cu ochii pironili pe fresca imaginard a

80
 Sindromul drobului de sare
Nebunia e o tristele care nu etsolueazd.
E. M. Clonnrrl
Merita sd public o scrisoare deschisd cdtre preqedintele
!5rii*, fie gi numai pentru a face experienla reacliilor care i-au
urmat. Nu le pot ingirui 9i analiza pe toate deodatd. Md voi
opri la doud dintre ele, caracteristice pentru ,,starea naliunii",
p-entru neobosita ei ,,fermentafie" interioari. Cea dintii a fost
prompta mea convocare la citeva mitinguri 9i adundri de
protest. Rezulta, prin urmare, ci, de vreme ce am trecut
Rubiconul, de vreme ce am adresat Pregedintiei un mesaj
critic, sint copt pentru lozinca radicald 9i pentru discursul
mobilizator. Intram, cu alte cuvinte, i-n rindul oamenilor. Curd-
lit de pdcate, puteam iegi in stradi cu un chip nou, acceptat,
ire sfirgit, de furgerii justei opinii. Era un mod de a nu inlelege
una dintre componentele esenliale ale gestului meu' Ceea ce
voisem sd demonstrez, intre altele, se referea tocmai la posi-
bilitatea de a duce lupta politicd cu ceva mai multd ima-
ginalie decit cea consumate indeobgte. Voisem sd ardt cd, din-
iolo de interjeclie, sudalm5 si curai gregar (care s-au dovedit,
patru ani de-a rindul, ineficiente), se poate i::rcerca 9i dez-
baterea fermd, dar civilizat5, confruntarea adultd, suslinutd
cu un minim respect pentru limba romAnd 9i pentru instituli-
ile existente, bune-rele cum sirt. Nu cred, firegte, cd demon-
straliile de massd, pamfletul, temperamentul public trebuiesc
cenzurate. Sau ci nu au sens. Pretind insd cd protestul care
* Vezi in volumul de fald, pp.401404.
82
nu se diversifici si nu se nuanleazi e la fel de steril ca
guvemarea opac5, inaptd a se lSsa modelatd de Opozifie. in
plus, e limpede cd Puterea poate respinge mai ugor vehe-
menla de primd instan!5 decit argumentul tenace 9i calmul
neirrduplecat al atitudinii. In orice caz, o asemenea metodX
rnerita sd fie testatd la rind cu celelalte. Or, mie mi se cerea sd
reintru ira schemd, sd md conformez unei gesticulalii de ruti-
n5, si practic o contestafie fr-rncfionireascS, decorativd, mereu
previzibilS. Mi s-a reprogat, de altfel, cd scrisoarea mea fusese
mult prea politicoas5, ce ea nu respectase deci ritualul con-
venlional al atacului. Ti:rdra noastr5 democralie cupleazX
fdrd sd stea pe ginduri politelea cu anemia. Protestatarul ade-
vdrat e neapdrat rdgugit, spurcat la gurd, cu ochii injectali 9i
pumnii strfiegi. Sau, dacd e mai slab de virtute, mai feminin, e
musai sd cultive mdcar stilul tragic, inlXcrimat si imagistica
apocalipticd. Autentic nu e decit stilul Sviatoslav Richter.
Ecvanimitatea lui Arthur Rubinstein e neconvingdtoare.
A doua reaclie cu care am avut de-a face a cdpdtat expre-
sie scris5. Sub semndturd sau la rubrica Anonime, mi s-a
atras atenlia cd m-am trezit prea drziu, cd o scrisoare ca cea
pe care am publicat-o acum trebuia publicati cu ani ir urmd.
Faptul cX, ilr ceasul al doisprezecelea, m-am dezmeticit e,
desigur, pozitiv. Dar el nu scuzd totugi prelunga mea som-
nolenli, imbecilitatea cronicd de care am suferit pind mai ieri.
Biografia mea postrevolulionard se reduce, asadar, la un gra-
fic extrem de simplu: patru ani de conformism tenebros,
urmafi de un scurt spasm insurgent, de un fulgurant episod
de luciditate. Notez in treacdt cd unele dintre admonestdrile
de acest tip vin de la oameni care n-au iesit decis in arena
anticomunistd decit dupd 1989. A9 putea 9i eu si Ie spun: V-a!i
trezit tirziu, in vreme ce eu, de bine de rdu, am dat sefirne
publice de iritare incX de pe vremea lui Ceaugescu. Dar n-a9
putea rezista mult in aceastd posturd, pentru cX unii s-au
trezit inaintea mea 9i in forme mai radicale. DacX aceastd con-
tabilitate a prioritdtilor are vreun sens, atunci vom asista la
un maraton de incrimindri ridicole: pentru Dan Petrescu,
Mircea Dinescu s-a trezit tirziu, pentru Paul Goma, Doina
Cornea e 9i ea in mare intirziere, iar pentru muncitorii
bragoveni dlrr 7987, revolulia din decembne 7989 a fost, de
asemenea, o trezire tirzie. In realitate, fiecare are dreptul sd se
83
trezeascd dupd firea 9i dupd soarta proprie gi e meschin sd
umbli cu rigla in zone atit de delicate. Fiecare are ritmul sdu
lduntric, limitele sale 9i pragul sdu de reactivitate' Cine i9i va
lua dreptul prezumlios de a agita didactic propria mXsurd
dinaintea altora, iredemnaji a gi-o irsugi ca pe o reguld gene-
rald ? Intrim i:r migcare cird ne sund ceasul gi nu exist6 o lo-
gicd dupd care Gheorghe trebuie sd se trezeascd atunci cird
irede de cuviinld lon. Ca sd nu mai sPunem c6, din unghi
cregtin, recuperarea oii rdtdcite e un eveniment care se intim-
pin5, oricit de tirziu ar surveni, cu bucurie comunitard 9i nici-
decum cu o mohoritd mormdiald pedagogicd.
Pe de altX parte, nu pot accepta cd scrisoarea mea cdtre
Pregedinfie putea fi scrisd gi trebuia sd fie scrisd mai devreme'
O asemenea judecati trddeaz6., din punctul meu de vedere, o
gindire resentimentarX gi lipsa acuti a simlului istoric. RomA-
nia din 1990 nu e totuna cu Rom6nia dn 1'993. Spectrul po-
litic in perimetrul cdruia se migca Pregedinlia dupd alegerile
din mai '90 era altul decit acela din septembrie '92.Ttdim o
perioadi extrem de dinamicd gi, dacd trebuie sd ne reprogdm
ceva, e incapacitatea noastrd de a asimila elasticitatea impre-
juririlor. Se socotegte, ir genere, cd an de an lucrurile s-au
inrdutdfit, cd evoludm spre restaurafie, cd sicofanfii reziduali,
ircd timizi imediat dupd revolulie, au devenit din ce in ce
mai ofensivi. Dar, dacd este intr-adevdr a9a, atunci avem
toate motivele sd reacliondrn altfel acum decit am fdcut-o la
inceput.
Celui care vorbegte despre intuneric la miezul noplii nu i
se poate reproga cd n-a vorbit la fel in ceasul amiezii. Mai
mult decit atit: s-ar putea demonstra cd unul dintre motivele
involuliei noastre politice este isteria prematurd, scandalul
anticipativ, sindromul drobului de sare. Am fdcut atita tapaj
dinaintea unor primejdii inchipuite sau controlabile, incit
dinaintea primejdiei reale sintem vldguili, necreditabili, ezi-
tanfi. Ne-am grdbit sd ne ardtdm intransigenfi, verticali, puri,
intr-un moment care ar fi avut nevoie de angajarea noastrd
generoasd, de inteligenli supld 9i discemdmint conjunctural.
Iar acum, cind avem nevoie de rigoare, intransigenla noastrd
e sleitd, puritdfile se adumbresc, verticalitdfile se acomodea-
zd. E curios, de pildd, cd mi se reprogeazd o radicalizare prea
ttrzie,invreme ce nimeni nu semnaleazd timpuria domesticire
84
opozanlilor. Notorii vedete ale balconului de la Universitate
au devenit parlamentari cuminli, funclionari cumsecade sau
bursieri de profesie. $i-au pus cravatd, s-au pieptdnat cuviin-
cios gi dorm in post cu congtiinla impdcatd. Aljii au transfor-
mat contestalia i:rtr-un soi de mondenitate rentabild, intr-o
paradi cochetd. Allii, irr sfirgit, au gdsit mijlocul de a combina
ingrijorarea patrioticd cea mai sumbrd cu strdlucite succese
manageriale: sint tot mai disperali 9i tot mai bogafi: cu atit
mai zgomotos disperali, cu cit irnbogdlirea e mai temeinicd.
Iar din cind in cind nu se sfiesc sd ridice glasul: ,,Te-ai trezit
cam tirziu, stimate domn. Noi am fost degtepli de la bun
i-nceput, noi ne-am supirat la timp si am traversat ultimii trei
ani impietrili intr-o supdrare egald, principiald, exemplard.
Noi n-am sperat, ca dumneata, noi nu ne-am compromis, ca
dumneata, noi n-am consimlit sd evoludm. Ne-am supdrat
incd din ianuarie '90 gi supdrali am r6mas pin6 azi; slavX
Domnului, imprejurXrile au fost de partea noastrS: ne-au con-
firmat in negrele noastre premonilii, ne-au ajutat sd fim con-
secvenfi. Am aaut dreptate / Dumneata !i-ai fdcut iluzii, te-ai
agitat, te-ai indoit, ai intirziat. Noi am avut de la inceput 9i tot
timpul dreptate, aceeapi dreptate, indiferent de realitSfi. Noi
arn vdzut, din prima clipd, drobul de sare. Dumneata te-ai
trezTt firziu." Ce pot sX rdspund? Deocamdatd, numai atit:
Dacd va fi ca drobul de sare sd cadd peste noi, pulin importd
cine a lipat prea devreme 9i cine prea tirziu. Tipic romAnesc
rdmi:re, oricum, faptul c5, in plin pericol, noi nu gdsim alt-
ceva mai bun de fdcut decit sX ne urechem ir:rtre noi cu o
vervd funestd, demnX de o cauzd mai buni.
Dilema, nr. 56, 4 - 10 februarie 1994
a
 Adrian Piunescu, politica si literatura
La i:rceputul lui 1990, am primit, la Ministerul Culturii'
un telefon ,,mobilizator": voc& inconfundabild a domnului
Adrian Pdunescu imi cerea si intervin pe ling6 Televiziunea
RomAnd pentru a determina difuzatea unui film despre cena-
clul Flacira. Filmul fusese ,,optit" de cenzura comunistd' Era
vorba, prin urmare, de un acl reparator, de reintroducerea irr
circulalie a unei valori persecufate. I-am explicat, mai.intii,
interlocutorului meu cd Televiziunea nu e subordonat6 Mi-
nisterului Culturii gi cd eu nu sint Suzana GAdea: nu pot da,
agadar, indicalii 9i ordine in toate ogtdzile,,muncii" ideolo-
gice. Am addugat i:rsd cd, in contextul dat, a9 socoti,. oricum,
lifuru.u^ unui asemenea film drept inoportund' Din doud,
una: ori filmul includea omagiile apoplectice adresate lui
Ceaugescu de pe scena cenaclufui, 9i atunci nu putea decit sd
irite un publiicare, cu citeva s5ptdmini in urmd, asistase sa-
tisfdcut ia execulia omagiatuluil ori filmul era ,,curd!at" de
pasajele cu pricina, dar itunci era un film mincinos, din nou
(gi aitfet; cehzurat, a9a fircit si prezint-e spectatorilor o ima-
gin" p"ie cu privire la unul dintre cele mai echivoce feno-
i'tette ale perioadei totalitare. Domnul Pdunescu s-a supd-rat'
in publi-
$i n-a pierdut, de-atunci, nici o ocazie sd md scarmene
ialiile'dumisale. Cird n-o fdcea el, ii ldsa pe allii s-o facd, la
niveluri mdrunt resentimentare, dar, prin acumulare, semni-
ficative. $i totugi, judecind dupd manifestdrile sale publice. de
dupd revolulie, domnul Pduniscu nu e chiar aga de supdrd-
cio's: cdci, iath, cel care i-a suspendat uriagele chermeze iude-
!ene, cel care l-a pus ir postuia de rapsod rdtdcitor
-
un soi
de Avram Iancu bine hrdnit, aflat in siestd perpetui -, cel, in
sfirgit, care, ir loc sd-i mullumeascd pentru osanale, i-a luat
86
gazeta 9i l-a transformat i:r articlier de rangul doi la
Conternporanul a rimas pentru domnul Piunescu un reper
neuzurpat. Un -reper nobil, regretat, pe care a decis sd-l slu-
jeascd postum, invocind drept justificare un termen care
ir vocabularul -
dumisalenu poate decit- sd se sufoce: ter-
-menul ,,consecvenld".Dragi- i-au rdmas domnului Pdunescu
9i Nicugor (pe care il conjura, la pugcdrie, sd bea ceaiuri
hepatice), 9i membrii CPEX-ului (a cdror arestare l-a umplut
de amdrdciune), dragi i-au rimas, cu alte cuvinte, toli cei con-
tra cdrora pretinde, cirrd o cere situalia, cd a scris sute de
poeme interzise. Domnul Pdunescu pare singurul cregtin din
RomAnia: ii iubegte 9i pe ldranii ndpdstuili, 9i pe cei care i-au
ndpdstuit, iubegte 9i bisericile demolate, 9i pe demolatori,
iubegte, de-a valma, gi uliii, gi porumbeii, gi pe iepuri, 9i pe
vindtori. Ii (ne) iubegte pe to!i, militant, pe tunuri, cu lacrimi
in ochi gi cu degetul ridicat didactic sPre un cer perplex. Asta
nu inseamnd cX domnul Pdunescu nu e totugi un om ca gi noi.
Cd nu are gi dumnealui idiosincrasiile dumisale, micul durni-
sale discemdmin! totul are o limitd: Nicu Ceaugescu da, Petre
Roman nu, Ilie Verde! da, Comeliu Coposu nu. Comeliu
Coposu e un tumdtor oarecare. Partener politic nu poate fi
decit cineva din tabdra acelora care centralizau turndtoriile 9i
le intrelineau ca pe o institulie.
Cazul de care ne ocupim pare complex. S-ar zice cd dom-
nul Pdunescu e sfi9iat de sentimente contradictorii, cd luptX
pentru omogenizarea morald a vielii sale 9i cd, dintre toate
formele posibile de curaj, a ales-o Pe cea mai ,,dostoievskia-
nd": curajul de a-gi asutna mlagtina proprie. Dar complexi-
tatea aceasta e doar aparentX. [n universul sufletesc al dom-
nului Pdunescu e prea mult aplomb si prea pulind suferinld.
Omul se manifestd brutal, acaparator, linear pind gi in ambi-
guit5lile sale. Oricit ar pdrea de ciudat, ceea ce ii lipsegte cu
adev5rat e personalitatea. Domnul Pdunescu e o schemd: o
schemd robust6, pletoricX, dar o schemd: adicd expresia pre-
vizibilS a unei unice rnotivaliil. setea de a fi pe scend, de a trdi de
pe pozitii de forli. Fiecare fibrd a Domniei sale vrea un sin-
gur lucru, acelagi lucru: sd fie perceputi, si stea la rampd.
PlSminii domnului Pdunescu nu vor sd respire, vor sd fie
auzili respirind gi sd taie respiralia celorlalfi. Pintecele dom-
nului Pdunescu nu vrea sd digere, vrea sX facd din digestia sa
87
o ideologie gi un spectacol. Sudoare, lacrimi, plete, gesturi om care nu ne trebuie. ii lipsesc exact calitdlile de care avem
enorme, toate nu sir:rt decit recuzita unei infirmitSfi: obsesia mai multd nevoie: limpezimea, curdlenia inimii, sobrietatea
de sine, cuplatd cu o teribild neglijenld lduntricd. Iar aceastd judecdlii 9i rigoarea interioar5. Pe scurt, personalitatea ade-
neglijent5 lduntricd e un simptom al lipsei de personalitate. vdratS, alcdtuitd din ordine gi discrelie. RomAnia va reintra in
Ea sfirgegte prin a semnala o cantitate fdrd contur, o nebuloa- normal cirrd oamenii de genul domnului Adrian Pdunescu
sd de nesituat, o massd energeticd dezaxatd. Cum sd-i fixezi vor trece neobservali sau vor fi consumali frugal, ca nigte
chipul? ii pui dinainte probele exaltatei sale coprofagii, ili accidente pitoregti ale spiritului balcanic.
rdspunde cu inventarul abilelor sale subversiuni. Tot astfel,
dacd Securitatea l-ar fi speriat cu lista ,,neregulilor" sale disci- Aud tot felul de dispute in jurul calitdtii de poet a domnu-
plinare, e de presupus (probabil cd aga s-a 9i intimplat) 95 s-ar lui Pdunescu. Ba cd e genial, ba cd e minor, ba cd e egal cu
fi refugiat i:r perimetrul performanlelor sale omagiale. Ii spui zero. Evident, nu trebuie sX amestecdm lucrurile. Potj- fi un
cd demagogia sa face rdu cuviinfei nalionale 9i smintegte pe mare poet gi un caracter deplorabil, dupd cum poli fi o ves-
cei neprevenili, scoate din buzunar ,,eviden!a" celor pe care tald netalentatd. Eu unul cred cd domnul Pdunesiu e talentat.
i-a ajutat. Il faci ceaugist, ili aratd c-a fost victima lui Ceau- Dar problema nu e asta. Problema e cd pe domnul pdunescu
gescu. il tratezi ca pe o victimd a lui Ceaugescu, descoperi cX e nu-l intereseazd, dn cale-afard poezia, nici mdcar propria sa
ceaugist. E mereu acolo unde trebuie sd fie pentru a rdmine poezie. Pentru Domnia sa, talentul nu e decit un instrument
basma curatd. Pe scurt, nu e nicdieri, nu stii de unde sd-l iei' in plus de fdcut tapaj. Dacd ar avea de ales ftrtre a scrie capo-
O singurd nad5 funclioneazd: mirosul Puterii. Pentru a se dopere fdrd ecou garantat 9i a bate tirgurile ca tribun popu-
menline aproape de exerciliul ei, domnul Pdunescu poate lar, ar alege, cred, fdr6, ezitare, varianta a doua. in RomAnia,
pupa gi scuipa orice 9i, mai ales, poate pupa azi ce a scuipat Rimbaud nu sfirgegte exotic si radical, ca negustor de mdrfuri
ieri 9i viceversa. Iatd semnele tipice ale unui delir fdrd persona- asiatice. El se agit5, neruginat, prin piele, ca un simplu negus-
litate.$i ale unei grave neglijenle sufletegti. Mi-l pot imagina tor de vorbe.
la Judecata de Apoi, recitind poeme lingugitoare despre Sfin- Dilema, nr. 62, 1,8 - 24 martie 1994
tul Petru gi recomandindu-se ca militant criptocregtin. Firegte,
nici in Iad domnul Pdunescu n-ar fi lipsit de resurse de aco-
modare: ar avea o variantd credibild 9i pentru Marele Ad-
versar: doud-trei catrene blasfematoare, un discurs i:raripat
despre smoald sau vreun dosar bine pdstrat cu procese-ver-
bale ale isprdvilor sale ,,satanice". Domnul Pdunescu are Pre-
gXtite solulii pentru orice imprejurare. Sigur de calibrul sdu,
gata oricind sd-gi justifice (sau s5-9i versifice in cheie inge-
nu5) toate turpitudinile, incapabil, definitiv incapabil sd se
cdiascX, domnul Pdunescu are pentru vremurile pe care le
trdim -
toate trzestrdrile invingXtorului. Ii prevdd o remar-
-
cabild carierd politicd. Va pdcdli mulli oameni cumsecade. Va
fi votat. Va zginddri cu talent ,,punctele sensibile" ale nafiei:
sdricia ldranilor, nerecunogtinla copiilor, vitejia seculard a
ogtirii. Va 9ti sd facd, din cind in cind, gesturi mari, care sd
descumpdneascd opinia publicd. Victorios, el va rdmine, in
acelagi timp, un simbol perfect al tipului de politician gi de

88
 Stabilitate
Cum se poate vorbi cu atita ugurinld despre ,,destabi-
lizare", intr-o lard in care stabilitatea merge, adesea, pinl |a
paralizie ? in atitea privinle o gtim foarte bine Caragiale
- -
b actual. in atitea aitele sint actuale reflexele 9i mentalitdlile
anilor '60, '70 9i '80. Citegti memoriile marilor politicieni in-
terbelici gi te cutremuri si vezi in ce mdsurd scenariile de-a-
tunci se reiau astXzi, uneori in aceeagi formulare: ,,focul sacru
al revolufiel", ,,trdiascd Opozilia t.tnitd!", ,,cetdlenii indig-
na,ti", ,jos Guvemul", ,,aga nu mai merge!" etc. Pericolul apro-
pierii de Rusia? Actual Ia 7876, actual 9i azi. Nalionalismul
Lxcesiv? Iatd ce sPune Argetoianu: ,,Nalionalismul integral a
fost la noi, i:rcd din irrceputurile lui, puntea de salvare a
tuturor neputinciogilor". Lipsa culturii politice? Diletantis-
mul? Imorilitatea? IatX ce ipnnea Eminescu pe cind avea
numai douXzeci 9i gase de ani: ,,intr-o lard unde sint deputali
9i jurnaligti care au studiat atita pe cit s,e poate
invdla in aca-
demiile din cinstitul orag al Mizifului, aldturi cu al1ii, cari fdrd
o preparare serioasd au vizitat academiile strdine 9i s-au
iniors'ca sd realizeze idei noud de-o valoare foarte relativd
fird sd-gi cunoascd |ara 9i poporul, nu se poate agtepta decit o
cumpliii superficialitate in toate cestiunile, o ugurinld de care
sufdi toate partidele din RomAnia, cari nu vdd in stat decit
mecanismuf succesiunii la Putere. Las' cd lipsa de cultur5
adevdratd e egald cu lipsa de moralitate, in sens mai nalt al
cuvintului, cXii imoral este, i]x inleles mai nobil al vorbei,
fiecare ce se-nsercineazd c-o afacere pe care n-o pricepe
irrdestul de bine." Existd in acest text din Curienil de Iapi
vreun cuvint care sd-9i fi pierdut actualitatea? Daci lumea de
azi a aclus ceva nou, noutitea e de ordinul unui supliment de
90
mediocritate gi de ticdlogie. Mutilali de-a lungul a cincizeci
de ani printr-o falsificare organizatd a sufletelor, urilili de o
prea drasticl aservire fafd de o sumedenie de gefi inferiori 9i
de hipertrofia grijii de a subzista, prostili prin indoctrinare 9i
izolare de lume, pdrem a ne fi amplificat defectele in a9a fel,
incit ceea ce mai este calitate in noi sd nu se mai perceapd. A9
fi bucuros si mi se demonstreze cd exagerez, ci traversez un
episod acut de indispozilie. Dar cu ce m-as putea consola?
Iatd, de pild5, un gazetat notoriu care ,,modereazd," la Tele-
viziune dezbateri ,,echidistante": cu un an inainte era un
vehement opozant, cu trei ani ir:rainte slujea disciplinat
,,epoca de aur", cu doudzeci de ani inainte scria mobilizator
la Ttndrul leninist. Sau iatd-I pe unul dintre gefii Televiziunii
specializat subit tr -probleme spirituale", teolog amator,
livri:rd, la fiecare fum de pipd, probe de indigen!5 mentalX
vertiginoasd. Noudzeci la sutd dintre parlamentarii nogtri au
mari dificultSli de exprimare: patriotismul lor nu merge atit
de departe, incit si-i oblige la asimilarea funclionald a limbii
romAne. (Ar fi, de altfel, si prea tirziu!) Iatd-i pe demagogii
cei mai desfrirnali, capabili sd ucidX cu vorbe grele gi irespon-
sabile, dar grdbindu-se s5-9i omagieze victima de indatd ce a
ajuns pe catafalc. Iatd mari mistici de cartier, gata sd-gi urascd
prietenii 9i sd excomunice universul i:rtreg. Iatd reprezentanli
ai partidelor rrromdnegti t5ind fondurile Muzeului Jdranului
RomAn, iati puzderia de lichele care s-au aranjat sd rdmind la
Putere gi dupd '89 9i puzderia de lichele care s-au camuflat
iste! printre ,,cadrele" opozanlilor. Lichelele antebelice aveau
mdcar haz: hazul dimbovilean, de tip Lache si Mache, sau
hazul noroios, nocturn, al lui Gore Pirgu. Licheaua contem-
porand e lipsitd de anvergur5. In cel mai bun caz, e zgorr.o-
toasi 9i de o vulgaritate ,,convenlionald". De aceea, viala
noastrd politicd e plicticoas5, in ciuda unei perpetue sures-
citdri: lipseste spiritul, lipseste personalitatea. Totul pare a se
consuma pensionari, pregedinli de CAP 9i agitatori
raionali. ^intre
Inotdm intr-o sminteald generalX, lipsitd de orice
grdunte de nebunie superioard, mintuitoare. Strdzile sint des-
fundate, circulalia automobilelor e barbard, lumea e imbrd-
catd prost. In cafenele ;i fir restaurante sint prea multe figuri
dubioase, redacliile gazetelor curente sint pline de zevzeci
semidocli, mincinogi gi infatuali. Sir:rt prea mulli chiulangii,
97
prea mulgi gmecheri 9i prea mulli progti. Si:rtem in crizd de
imaginalie. Cirrd se anunld un concurs pentru reamenajarea
Parcului ,,Carol" nu se gisesc, in toatd !ara, decit noud arhi-
tecli doritori sd ofere proiecte. La fel, nu par sd se gdseascd
nici la stinga, nici la dreapta destui indivizi calificafi pentru
alcituirea unui guvem normal Vrei si deschizi mai multe
gantiere de restaurare, constali cd n-ai destui restauratori.
Vrei sd numegti ciliva buni directori de muzeu, constali cd
n-ai de unde alege. N-avem ircd o facultate de gtiinfe politice,
n-avem ambasadori reprezentativi (cei ai RomAniei interbe-
lice gtiau cel pulin franluzegte 9i stdpineau eticheta), avem
prea mulli financiari care seamdnd a chelneri 9i prea mulli
intelectuali care seamdnX a contabili. Pe scurt, am adus
,,RomAniei tradilionale" oarecare irnbundtdliri. Dincolo de
ele se intrevdd ir:rsd, din pdcate, anumite constante nafionale,
materia unei ,,stabilit6fi" istorice pe care nimic nu a reugit
pind acum sd o disloce. Strtem, pare-se, i::rtr-un prea bun
,,consens" cu noi ingine. Ne iubim. Aga stind lucrurile, ne-ar
prinde foarte bine un scurt acces de inconsecvenfd...
Dilema, nr. 70, 13 - 19 nai
Invazia derizoriului
Ultimul miting din Piafa Victoriei a oferit trecitorilor citeva
picante-scene_ de gen. A9a, de pildd, la un moment dat, pe o
pajiste l5turalnicd, grupuri pestrile de demonstranli friter-
nizau cu reprezentanli ai forlelor de ordine ir:r jurul unor sti-
cle cu virtuli euforizante. Convivii intonau viguros ,,C-aga
beu oamenii buni!", ldsind la o parte, pentru un-timp, strig6-
turile revendicative.gi suddlmile antiguvernamentale. Era
cald 9i era consens. in asemenea momlnte, mitingul cdpdta
ceva de serbare populari: sem5na cu defildrile ae f frAai ain
1994 anii '60, cind manifestanlii r6scumpdrau plictiseala unui
marg prin cdldurd oferindu-gi o haltd finalX cu bere, cren-
vurgti 9i Eugenia. Iati, mi-am spus, am mai inventat ceva:
protestul cordial, mitingul de omenie, nemulfumirea cu fald
umand. In definitiv, faptul ci lucrurile se desfigurau astfel nu
putea decit sd mX bucure: a trecut vremea cird demonstrantii
se comportau ameninfdtor, necontrolat brutal; ne-am civili-
zat, am intrat, cit de cit, itr Europa. $i totugi, dincolo de bene-
ficiul civilizaliei, stilistica noului tip de miting aducea o notd
fir plus, specific5 9i oarecum dezamdgitoare: banalizarea,
alunecarea imperceptibild spre derizoriu. Civilizarea nu se
f5cea curn ar fi fost cazul in sensul unui spor de sobrie-
- ce se oblinea
tate. Ceea - curind
era mai o toropeild pitoreasc5,
o bund dispozilie de iarmaroc.
AIt caz; o emisiune televizatd despre Securitate, informa-
tori, dosare secrete etc. Cineva aduce vorba despre scandalul
Berevoiegti. Urmeazi un interviu cu Petre Mihai Bdcanu, care
declard, cu zimbetul lui gugubd!, cX s-a dat prea mult5 impor-
tanld scandalului cu pricina: in fond, documentele dez-
gropate la Berevoiegti nu confineau nimic semnificativ. Cer-
93
cetarea lor nu dovedegte decit ci Securitatea pierdea vremea
cu fleacuri... Nu-mi vine sd cred. Am incd dinaintea ochilor
titlurile de-o gchioapd ale cotidienelor din perioada izbucnirii
scandalului: mii amintesc pe domnul Bdcanu fotografiat cu
sapa in mftri, ca un erou demascator, decis sd scoatd la lu-
*ind ,,ud"rrdrul" cu orice pre!' Toatd lumea construia scenarii
baroce, gazetarli ii cereau socoteald lui Virgil Migureanu,
primului-ministru, Pregedinliei 9i reproduceau, pe pagini-in-
tegi, fragmente sibilinice din prelioasa arhivd proaspdt des-
.op""rlta.!i iatd c6, dintr-o dJtd, reapare domnul Bdcanu 9i
agizX lucrurile la locul lor: tot tapajul a fost o exagerare/ o
inflalie de fleacuri. Mirturisesc cd, in epoci, nu pricepusem
nici eu care era marea revelalie a Berevoiegtilor, ir ce consta
poanta evenimentului. Securitatea aruncase intr-o groapd un
inatddr de rapoarte rutiniere privind convorbirile telefonice
9i activitifile turente ale unor-,,clienli" pugi sub
urmirire' Ei
giZ Cutu e noutatea? Unde e bomba? Firegte, nu indrdzneam,
in contextul atit de infierbintat de-atunci, s6-mi manifest
deschis perplexitatea. Toatd lumea bun6, toli bdielii deqtepli
gi vigilenli rn-ar fi tratat drept idiot sau drept colaborafiortist.
boninut ilacut o insd vine post festum sd md confirme 9i si md
linigteascd. Necazul e ci 9i atunci, 9i acum eu tot prost ies:
atunci, fiindcX n-am infeles cit de ,,complexd" era problema,
acum, fiindcd nu inleleg cit e de simpl6. Oricum, sint obligat
iar69i si constat cum o dramd nalionald, o dezvdluire nduci-
toare se dizolvd in derizoriu. Nu mi se explici nici patosul
inilial, nici destinderea amuzatd de azi. Sint pur { thpl}
b6iut pe um6r gi invitat la frivolitate: Nu te PolrlYi! Fleacuri!.
S-ir zice cX avem un adevdrat geniu al derizoriului'
Nimic nu e pentru noi destul de dramltic pentru a scXpa de
bagatelizare. Nimic, nici mdcar moartea' Greva foamei -
coisacratd de un mare spirit al Indiei ca mod de a impune
prin jertf5 un crez persorial, o voin!6 nalionali 9i o formi de
'ttut
a devenit, i::r spaliul dirnbovilean, un gantaj mdrunt la
-
indemina oricui: fac greva foamei elevii care au picat la exa-
menul de admitere, sindicaligtii nemullumili de lentoarea
cutdrei proceduri legislative, cineagtii care vor alt statut
g.a.m.d. lRu"rrrrot" ci a*, fald de acest subiect, alergii psi-
franalizabile: recursul facil la autoi:rfometare e - sd md ierte
Dumnezeu! o solufie adoptatd, in genere, de naturile
-
94
astenice, cu apetit mediocru. Greva foamei nu e, in asemenea
cazur| decit intensificarea retoricd a unei anorexii struc-
turale. Asta ar explica de ce gragii nu practicd niciodatd
aceastX formd de protest.)
Pi:rd gi asasinatul a cdpdtat la noi coloraturd de masca-
radd. Un senator foliculinic, devastat de grave dezordini com-
portamentale, lanseazd zvonul unui complot criminal im-
potriva pregedintelui ldrii. Ecourile se consumX intre catas-
trofic gi deriziune. Ziarele numXrd i:r bdgcdlie zilele care au
mai rdmas pind la comiterea actului ucigag, SRI-ul dezrninte
gtirea, addugind precaut cd ea nu e plauzibild ,,ir viitorul
apropiat", parlamentarii cer ldmuriri, propun mdsuri, iau ati-
tudine. Varialiuni ridicole pe teme grave sau lamentatii pom-
poase in jurul unor divagafi inconsistente
morbide ale viefii noastre publice. - iatd reflexele
Nici Ardealul, seriosul Ardeaf nu scapd de vertijul deri-
zoriului. DupX ce a trdit, halucinat butaforia Caritasului, el
se lasd batjocorit in ultima vreme de o ndtingd cearti a sta-
tuilor! Domnul Funar
- fird tenebrosului
adversari istorici pe mdsura
adversari i:r imediat
- igi caut6
sdu tempeiament:
se anunfd o ciocnire cu Matei Corvin sub privirea indecisd a
unui Avram Iancu devenit membru de partid. Prin tirg bintu-
ie, de asemenea, spectrele memorandigtilor, aldturi de cel al
lui Ion Antonescu. Pe fundalul acestei nervoase adun5ri, ro-
mAnii suspind 9i ungurii fierb. Domnul Funar hamletizeazd:
Cluj-Napoca sau Napoca-Cluj? Sau poate doar Napoca? in
nici un caz doar Cluj! E ceasul marilor hotdriri. Derizoriul de-
vine esenlial 9i esenlialul devine derizoriu. Mergem cu pagi
mari spre o ,,solietate" i:r care singurul personaj serios, do-
ritor si se comporte in chip responsabil, va fi, ca gi altddatd,
Cetdleanul turmentat.
Dilema, nr. 76, 24 - 30 iunie 1994
 Despre elite
Doud cititoare ne-au expediat, in vremea din urm6, scri-
sori pline de amXrdciune: c-ea dintii era dezamigitd de pres-
talia noastrd gazetdreascd pe tema ,,Intelectualitatea tehnicd",
cea de a douiincrimina un articol al subsemnatului, intitulat
Suedia gi socialismul real . Dincolo de diferenlele de subiect,
ton gi argumentalie, cele douX texte sfirgeau prin.a Pt*u T
lumind rin semni-ficativ punct de convergenfd: idiosincrasia
fald de elite 9i acuzaJla subiacentd cd Dilema, respectiv- direc-
torul ei, phcltuiegte prin elitism. Ne-am ocupat, lgldar,.fe
,,intelectualitatea tehnicX" in numele unei exclusiviste elite
,,tmaniste" gi am vorbit (vezi Suedia 9i socinlismul real) despre
,,ranguri, titiuri, palale" 9i tot felul de alte privilegii, legiti-
mind'u-le in chip cinic, irn timp ce ,,poporul rom6n se destra-
mi de foame". fittulul celei de-a doua scrisori e el insugi des-
trdmdtor gi md privegte direct: ,,Nu uitafi: curba Norocului,
steaua dvst. (sici) v-au propulsat acolo unde vd aflafi' E firesc
sd vedefi deformatX realitatea. .." MA intreb unde i9i imagi-
neazd intristata mea preopinentd cd m-ag afla. Unde am fost
,,propulsat"? Nu defin, in clipa de fald, un ,,titlu", un post
siu o pozilie ,,de ehte" gi nu md prenumdr - o asigur -
printre irnbogetifi zilei. Prin urmare, nu pot vedea realitatea
mai deforma*td'decit o vede toatd lumea, chit cd voi fi avi:rd
gi unele miopii specifice.
ca toatd lumea
- Ceea ce md tulburd- insd e rdfuiala de principiu cu elitele'
in ultimii patru ani am intil:rit-o - sub diferite forme -
supdrdtor de des. Asta inseamnd cd invdlEmintul de partid a
rodit peste agteptdri. Am asimilat, pe nesimlite, acea ideolo-
* Vezi in volumul de fafd, pp.253-255.
96
gie abrutizantd care exalta rnassele impotriva personalitililor
gi predica egalitarismul cel mai vulgar sub lozinca eticii gi
echitelii socialiste (pronunfate barbar ,,ieticd" gi ,,iechitate",
tot astfel cum ,,elitX" se pronunla ,,ielitd"). In genere, nu poli
pricepe cum se cade cuvintele pe care le pronunli prost. $i
trebuie sd constat cu regret cd o seamd de cuvinte sint incd,
pentru multd lume, enigmatice, in ciuda frecventei lor folo-
siri.
A disprelui elitele i:rseamnd a disprelui superlatioul. Cu
alte cuvinte, a avea o relafie deficientd cu universul valorilor.
Explicafiile unui asemenea amplasament vicios fafd de tot ce
e reugitd superioard pot fi multiple: de la indoctrinarea pro-
pagandisticd deja amintitX pini la resentiment, complex de
inferioritate, obtuzitate mentald sau micime sufleteascX.
Ideea cd massele prosperX numai dacd elitele sint decapitate,
asfixiate, linute sub control are, tr sine, ceva paranoic. In rea-
Iitate, o populalie care nu produce elite 9i care nu e capabilS
si 9i le intrelin6 devine rapid materie vidd a istoriei. Dacd
.poporul romAn se destramX de foame", nu elitele 9i elitis-
mul sint de vind. Dimpotrivd: absenla unor elite reale care sd
giseascd solulii 9i sd le aplice. Elitele ne lipsesc 9i e cu atit mai
ridicol si ne purtdm ca gi cied ne-ar prisosi.
Poate altceva vi supdrd, de fapt, stimate cititoare gi sti-
mate doamne. Poate cd luali drept ,,elitX" micile coterii lucra-
tive dintr-un domeniu sau altul, mafiile ,de virf" , care vor sd
administreze dominator segmente tot mai ample din viala
naliunii, sau cluburile exclusive ale snobimii de ultimb or5.
Astea da, astea ne pot supXra, dar nu au nimic de-a face cu
elitele adevdrate. Elita nu este comunitatea celor pulini, care
au reugit slujindu-gi propriile interese, ci solidaritatea celor
buni, care slujesc interesul public. Aristotel un autor de
elitd -
v-ar fi vorbit despre deosebirea esenliald intre oll-
garhie- gi aristocrafie. Dumneavoastrd, iritate de malversaliu-
nile primeia, intrali intr-un neproductiv conflict cu cea de-a
doua. Nu vd grdbili sX repetali ceea ce tot inv5ldmintul de
partid v-a inoculat drept adevdr necontroversabil: anume cd
9i aristocrafia e un lucru r6u, o adundturd de ,,exploatatori",
care trebuie supusd dictaturii proletariatului. Elita e alt fel de
aristocrafie: aristocralia competenfei, a inzestrdrii excepfio-
nale, a reprezentativit5fii. Etimologic, elita e comunitatea
97
celor alegi. Alegi fie,de jos" , prin vot, fie ,,de sus", prin har' $i Dosarele de cadre
irrtr-un caz 9i irtr-altul, ea este efectul unei delegdrl a puterii' in edifie revizuti 9i adiugitd
De aceea elita adeviratd e Ia antipodul suficienlei 9i al egola-
triei: ea este fie intensificarea exponenliald a mul;imii (demo-
cralia nu e decit o formd de organizare sociald care i9i obgine
elitele guvernante prin sufragiu universal), fie expresia indi-
rectd a mdrinimiei dumnezeiegti. A fi ,,aIes" inseamnd a avea
mandat public sau, cirrd egti ales ,,de sus", a avea mandat
divin.
Md intreb, in aceste condi;ii, stimate doamne, ce puteli
avea impotriva elitei, a elitei autentice? $i cum ali ajuns sd fiti
Pfi:rA h decembrie 1989, de dosarele noastre se ocupa o
e*asperite de o categorie care, la noi, deocamdatd nu se ma-
institulie specializatd , ajutat6,, de voie de nevoie, de o sume-
nifestd decit rar 9i timid? E ca 9i cind ali declara cX nu vi inte-
denie de colaboratori. Nu gtiu cit de departe mai merge astdzi
reseazd Eminescu pired nu scade prelul cotletului 9i cd a invo-
zelul instituliei cu pricina. E limpede insd cd, in ultimii patru
ca palatele, catedralele gi curlile nobiliare ale Europei -e a
ani, de dosarele noastre ne ocup6m, i:r mare mdsurd., noi
sfida foamea nafionald. Md tem cd un asemenea mod de a
ingine. Fiecare romAn e angajat, dupd puteri gi dupd caracter,
gindi vd va duce la disprelul valorilor-fdr5 sd rezolve prgble;
intr-o uriagd operaliune cosmeticS: reevaluarea gi reformula-
i'ra foamei. Mizeria nu se subliazd dacd anuldm prestigiul
rea biografiei proprii din perspectiva, nouX, a exigenlelor
averii, inechitatea socialS nu se atenueazd dacd torpildm far-
posttotalitare. Destinele se spald ca banii. Portretul naliunii
mecul unicatului 9i simlul ierarhiei. Acestea au fost ,,meto-
se reface vertiginos. Ea dd la iveald un aventuros pind
dele" comunismului victorios 9i nu se cade sd uitdm atit de
de curird, secret - 9i,expe-
trecut de luptd 9i o indelungatd
repede care au fost consecinlele. - Tot romAnul de dupd revolulie pretinde
rienld a ,,ilegalitdlii".
Lucrurile vor incepe sd meargd bine in RomAnia ci:rd tot
va a fi fost mai mult sau mai pulin disident, la fel cum tofi bdr-
romdnul inclusiv Domniile voastre, stimate doamne,
recupera -cultulsdndtos al elitelor, adicd alvalorilor -
alese.Cind balii de dupd andropauzd pretind a fi fost mai mult sau mai
pulin donjuani. (Imi amintesc de un text al lui Ortega y Gasset
vom'recdpdta rdgazul sd citim o pagini bine aleasd dintr-un
cu privire la aceastd tendinle recuperatoare a masculinitdfii:
autor bun, cind ne vom bucura de o masd cuviincioasi, cu
toli au practicat dezldnluit arta seducfiei; 9i, dacd n-au fdcut-o
vinuri alese gi cu minciri alese, cind vom impdrli aceast5 la vedere, au fbcut-o pe ascuns, fXrd s-o gtie nimeni; 9i, dacd
bucurie cu prieteni care sd fie, la rindul lot, oarneni alegi,
nici pe ascuns n-au fdcut-o, e pentru cd n-au arut s-o facd, in
capabili de o conversalie aleasd, ind alesele inimilor noastre
ciuda nenumdratelor ocazii pe care le-au avut: n-au vrut,
n" rrot obliga, cu manierelelot alese, sd redescoperim virtulile
fiindcd n-au fost genul sX se dea in spectacol, sd piardd timpul
curtoaziei !i cina alegii noqtri din Parlament nu ne vor mai
cu prostii etc.) A9a gi cu ogtirile noastre de haiduci anticomu-
face de ris. Abia dttpd ce toate aceste trepte vor fi parcurse,
nigti. Toli au de raportat fapte ndstrugnice, machiaverlicuri,
vom cigtiga , poate, dreptul de a ne ardta plictisili de exc-esele
temeritdli. Firegte, au fost si au rimas modegti. Nu ftrleleg sd
elitismului. Abia atunci vom proPune, eventual, elitelor o
se laude (ca algii...), nu vor recompense, dar, odati 9i odatd,
micd haltd de reimprospdtare, cu moravuri fruste 9i destin-
se vor decide, poate, si-gi povesteascd iliadele 9i odiseele:
deri plebee. Deocamdati insd, antielitismul seamdni cu ura
vreo privire rece aruncatd secretarului de partid, vreo ab-
primird fafd de pantof, a cuiva care n-a fost i:rcdlfat nici- senld neruginatd de la defilarea de 23 august, vreun banc
odatd.
Dilema, nr. 77, 7 - 7 iulie 7994
trintit cu insolenli in fala secretarei de la cadre 9i cite 9i mai

99
cite asemenea irtreprinderi riscante, uitate pe nedrept, dar
phstrate de istorie ftr marele depozit al curajului anonim.
ExistX multiple procedee de rearanjare a dosarului per-
sonal in genere, se recurge la o combinafie curioasi de am-
rezie, imiginalie gi vehemenfX retoricd: uili episoadele ne-
convenabile, inventezi (sau amplifici) citeva accese de indrdz-
neald disidenti 9i devii militant pind la apoplexie for rindurile
,,societdfii civile". Foarte utili chiar pentru fogti activigti
este aderenla la un partid de - opozifie' E o strategie care -te
scutegte de echivocurile trecutului; cu alte cuvinte, egti
amnistiat prin simpla angajare ,,de partea cealaltd" 9i poli
spera chiar la oarecare funclii ,,de rdspundere": primar s-au,
micur, viceprimar, purtitor de cuvilrt, gef de campanie elec-
torali 9.a.m.d.
Un excelent laborator de chimie purificatoare a fost, pen-
tru unii, Piala Universitdfii. Mi-a cdzut in mind la un moment
dat un curriculum vitae care, aldturi de enumerarea perfor-
manlelor profesionale ale semnatarului, confinea 9i infor-
mafia: ,,aciv itr Piala UniversitXfil" . Eta vorba, agadar, de o
,,cahficare", de un titlu ca doctoratul sau ca o decoralie mili-
tarX. Nu e de mirare, agadar, cd irt ,,zorta liberd de comu-
nism", printre revolulionarii dezamigifi, tinerimea curatd,
mitingijtii naivi, informatorii infiltrati, anarhigtii veseli,
opozinlii radicali 9i grupurile de gur6-casc6, se p_utea-vedea
un numdr insemnat de manipulatori ai propriilor dosare:
poltroni care i9i construiau imaginea de eroi, colaboralionigti
iare igi dddeau examenul de revolufionari, timizi care i9i
exersau aptitudinile de fiare, turndtori care i9i ,,fXceau" disi-
denfa, terfelili de tot soiul care i9i reabilitau virginitatea 9i
mulli oameni cuminli 9i cumsecade care irdrXzneau, in
sffrgit, la grdmadd, ceea ce, pind atunci, nu indrizniserd nici-
odatX pe cont propriu.
Toite acestea sfurt insd metodele sofisticate de reamenajare
a propriei imagini. Se practicd gi metode mai simple: de
exe*plu, plierea slugamicX pe ierarhiile Puterii. In loc sd-!i
camuhezi vinovXiia trecind in Opozifie, !i-o rdscumperi stind
la guvemare. Ai fost cu nomenclatura de ieri, vei fi 9i cu
nomenclatura de azi, mai ales cd, uneori, ea e una 9i aceeagi.
Procedeul e cit se poate de rentabil: e mai bine sd fii la Putere
azi decit era pe vremea Odiosului: disciplina de partid e mai
100
laxd, gansele de prosperitate economicd s-au iremu$it 9i s-au
diversificat. Poli fi mai govin decit !i-o ir:rgXduia, pe vremuri,
internafionalismul proletar, ai voie sd rnergi 9i la bisericd,
poli sd-i injuri pe rugi fird precauliuni diplomatice, sd-!i bafi
joc de intelectuali fXrd opreligti 9i sX te pupi cu Comeliu Va-
dim Tudor in vdzul lumii. Iar pentru faptul cd dupd o revo-
lulie violenti continui ca gi inainte de ea sd fii pe scend,
- - institulii in-
existd o explicalie onorabild, de care se slujesc
tregi: profesionalismul. Ai lucrat in Securitate? Da, dar nu !i-ai
fdcut decit datoria, !i-ai apdrat lara, ai fost un meseriag al
ordinii. Ai lucrat la exteme? Da, dar numai pentru cd ai fost
un bun tehnocrat, un diplomat de carierd, un mic Titulescu,
rafinat 9i independent. Prni 9i cel mai mdrunt activist i9i are,
in acest nou context, alibiurile lui: a fXcut gi lucruri bune, a
ajutat pe X sd-9i facd rost de casd 9i pe Y si nu ia vot de blam.
Admit ci au existat asemenea situalii gi asemenea oameni.
Dar, incet-incet, apare ideea cd armata de propagandigti, se-
cretari ai BOB, milifeni ,,superiori", funclionari de ambasadd,
securigti zelog| membri in CC sau in MAN, informatori
-
mX rog, toli cei de care am depins decenii intregi pind in deta-
liul vielii noastre zilnice erau un fel de elitd a nafiunii, ves-
- fdrd nici o leg6turd cu Partidul
tale fragile, bdieli de zahdr
Comunist cu'mincitrna generalizat5, cu mizer"ia ideologicd 9i
cu strangularea libertifilor fundamentale. Te intrebi de ce a
mai fost nevoie de o revolulie de vreme ce eram condugi de
.cei mai buni dintre noi, atit de buni, incit, fie ei i:rgigi, {ie sub-
alternii, ginerii sau elevii 1or, ne mai pot conduce 9i acum.
P"rnd la urmd, pentru cei mai mul1i, revolulia nu pare sd fi fost
decit un br:n prilej de reajustare a dosarelor de cadre. O gansd
providenfiald datd fiecdruia dintre noi ca sd ne putem spdla,
de-a valma, destinele, banii si congtiinfa...
Dilema,nr.78, B - 14 iulie 1994

O pagini din Tocqueville
Alexis de TocquevLlle, Despre democralie in America (vol. I,
Flumanitas, 1995, p.52): ,,Oare unde ne afldm? Oamenii reli
giogi combat libertatea, iar prietenii libertdiii atacd religiile;
spirite no-bile si generoase laudd sclavia gi suflete josnice 9i
senile preco nizeazd. independenfa; cetdleni cinstili 9i luminali
se impotrivesc oricdrui progres, in timp ce oameni lipsili de
patriotism 9i de moralitate devin apostolii civilizaliei 9i ai
luminilor! Oare toate secolele s-au aseminat cu al nostru?
Omul sd fi avut eI intotdeauna i.naintea ochilor, ca in zilele
noastre, o lume in care nimic nu se leagX, in care virtutea nu
are geniu 9i geniul nu are onoare, in care dragostea de ordine
se confundd cu atraclia pentru tirani, iar cultul sacru al liber-
tXlii cu disprelul pentru legi; o lume ir:r care congtiinia nu
aruncd decit o luminX incertd asupra acliunilor omenegti, i:r
care nimic nu mai pare sd fie nici interzis, nici permis, nici
cinstit, nici ruginos, nici adevdrat, nici fals?"
Textul acesta a apdrut in Franla, in 1835, dupd intoarcerea
lui Tocqueville din America. Trecuserd patruzeci si sase de
ani de la izbucnirea revoluliei franceze. Citit astdzi, textul nu
arati insd virsta pe care o are. Pentru noi, la cinci ani dupX
revolulia din decembrie 7989, el este incd de o acuitate care
sfideazd toate cronologiile. La o primd lecturd, descrierea lui
Tocqueville e, ir mod paradoxal, linigtitoare. Agadar, au tre-
cut gi allii prin mizeria postrevolufionard, au trebuit 9i alfii sd
afle cd, pentru a inlocui o lume cu alta, e inevitabil sX tra-
versezi un lung interval de dezordine, o ne-Iume cu fiziono-
mie apocaliptic5. Efectul acesta consolator al primei lecturi se
destramd totugi cu repeziciune. Mul intii, e dezesperant sd
constali ce greu se reagazd lucrurile. In 1835, Franla nu dige-
rase incd gocul lui 1789. Apoi, nu e mai pulin dezesperant si
T02
te vezi confruntat, iarigi 9i iardgi, cu un decalaj istoric, deve-
nit, s-ar zice, o a doua naturd a RomAniei. RomAnia se afl5
intr-o crizd care, in Franfa, era actualX cu o sutd gaizeci de ani
in urmd! Mai departe: nu d5m suficiente sernne cd sintem
dispugi 9i pregdtili sd congtientizdm criza; cu alte cuvinte,
avem boala, dar nu-l avem pe Tocqueville. Sd adiugdm cd
Tocqueville propunea un remediu: avea/ agadar, un model de
solulie pentru iegirea din criz5: modelul democrafiei ameri-
cane. In materie de modele, noi tatondm intr-o derutd totald
9i sfirgim, ca de obicei, prin a face haz de necaz, dizolvind,
intr-o bXgcSlie acidd, ideea insSgi de model.
Oricum, problema modelelor nu se mai poate pune ast5zi
in termenii in care se punea in secolul trecut. Lumea e,
vried-nevrted, mai betrine: a epuizat citeva solufii politice gi
economice care pXreau, la ?nceput, promildtoare, a evoluat,
cit de cit, cdtre o planetizare a structurilor 9i se afli acum in-
tr-o situalie a cdrei caracteristicd dominantd este, credem, lip-
sa de imaginalie. ,,Capitalismul" trdiegte nu doar o perioadd
de recesiune, ci un blocaj de sistem. Richard von Weiszdcker i9i
pune ir:rtrebdri cu privire la rolul pe care il mai au de jucat
partidele politice, economigtii identifici fisuri funclionale in
alcdtuirea economiei de piafd, protecfia socialX suedezd fali-
menteazf, statul 9.a.m.d. Sigur cd fald de ceea ce se intimpl5
in ldrile ,,in curs de dezvoltare" (un eufemism pentru ,,sub-
dezvoltare") blocajul resimlit de marile puteri economice e
floare la ureche; o vagd penumbrd ir:rtr-o grddind paradisiaci.
$i totugi avem ghinion: tocmai ci:rd ni s-a dat libertatea de a
opta pentru un model sau altul, modelele intrd tr deriv6, se
subrezesc, dau semne de oboseald. Cil:td sd ne agezdrrl,
agezdrile de pind acum ale lumii pdlesc. Ne e oare ingdduit sd
sperdm cd pentru a gdsi o cale vom avea mai multd ima-
ginalie decit insegi modelele noastre?
Diagnosticul lui Tocqueville impresioneazS, irtre altele,
prin accentul patetic pus asupra disoluliei civice 9i morale. E
un mod de a sugera de unde ar trebui sd inceapd terapia: din
interior, de la restaurarea virtulilor, a criteriilor, a discernd-
mi:rtului. Trebuie recuperatd coerenfa intre vorbS 9i faptX,
trebuie recuperate forla de persuasiune a valorilor, prestigiul
adevdrului, cenzura legitim5 a congtiinfei. Cine i9i va asuma
la noi o asemenea terapie? Cine simte nevoia s-o facd 9i, mai
cu seamd, cine are autoritatea s-o facd? GuuernulT E ocupat cu
103
probleme administrative: n-are timp de pedagogie, de fine- Micul (9i tristul) ecran
luri psihosociale gi, oricum, nu pare sd creadE in lucruri care
nu se pipdie gi nu se vdd. Biserica? Se irosegte irtr-o imaturd
ofensivd mediaticX, practicd o pioasd retoricd a locului co-
mun, se roagX pentru victoria echipei nalionale gi, in plus, e
atit de mulfumitd de poporul bun, credincios, omenos 9i
viteaz pe care 1I pdstoregte, incit nu vede necesitatea unor
retuguri fundamentale. Presa? E haoticd, diletantX, parizand.
Std prost tocmai la capitolul moralitate 9i responsabilitate, pe
care ar trebui si-l restaureze- Intelectualii? Dar au dat semne
spectaculoase de confuzie mentali, infantilism politic gi scle-
rozdmetafizic5. Atunci cine? Singurul discurs didactic pogo-
in Televiziunea RomAnd lucreazd o sumedenie de oameni
rit asupra mufimii este, i:r genere, un discurs despre muncd.
Trebuie sX muncim, sd punem umdrul la cregterea producfiei 9u gxperien!5 indelungatd gi cu o solidd calificare prof"rio"u_
gi apoi totul va merge de la sine. Aceastd mistici a muncii
li' $i totugi releviziunea Rom6nd e proastd. cu aite .""ir,i",
subtil vldstar marxist-leninist al ideologilor nogtri -
pune
pe.r/orlnanfa globatd a institufiei e sub nivelul
rrpriitnyiii iii_
irrtre ps"2nteze viala sufleteascd a muncitorului,- agadar, ,:!::!:"r?:"
1.o*p:t.gare e explicagia? Viciu a"
umanitaten lui. DacX nu se vorbegte de motivalia muncii, de
l'roasta coordonare? "o""upii"z
Dificultdli de adaptare la un stil noi, ut_
buna ei rirrduiald, de buna ei distribufie, de rlgazurile gi de tul decit.cel practicat inainte de 19g9? Nu avem datele
nece_
valorile pe carE ea trebuie si le producd, orice invocare a ilt-"-_,qi$5i 1{Sy$ - pentru a ircerca un rispuns analitic
,,efortului necesaf" sun6 a simplu i:rdemn pentru vite 9i pen- Ia aceste rntrebdri. $tim, pe de alti parte, mai iles
de cind
tru ocnagi. Trebuie sX muncim, firegte. Dar trebuie s-o facem put3m. programele de televiziii"u uf" altor
rymdri !iri,
peste tot s-a atins un nivel de platitudine gi de ieftinatate
cd mai
pe fundalul unei clarificdri interioare, al unui proiect de or-
din superior. Ca sd muncim bine, ar trebui se avem ircredere inimaginabil. Deosebirea este cd platitudinea gi
ieftinataiea
i:r cei care ne cer sd muncim 9i sd percepem, dincolo de me- altora au mdcar o anumitd acurate,te tehnic6, o strelucire
pTime instanfd, un fel de finisaj soporific. La noi,
ie
canica muncii, alt orizont decit acela al oboselii sau al diver- ele sint sdrd_
tismentului ieftin. Cu alte cuvinte, munca trebuie redefinitX cdcioase 9i gleampete. Totul s diiarmonic
ima€inea de ansamblu pini la detalii. 9i neglijent, de la
i:r termeni care si depXgeascd sfera economicului.
hrtr-o lume ca aceea descrisX de Tocqueville, intr-o lume Egecul cel mai evident gi cel.mai supdritor este
emisiunea
ftr care oamenii credinciogi combat libertatea, iar ,,liberalii" de Actualitdfi. Mai intii, e nepermis di lunga: se intimpli
si
dispreluiesc credin;a, intr-o lume in care progtii iau in pose- atingd patruzeci de minute, iumulind
.;;;_
sie teme nobile si minlile nobile proclamX insanitdli, intr-o -f""r-u;ii9i
tarii care gi-ar avea locul in alte emisiuni sau nicdieri.
Crite-
lume in care nevoia de ordine devine nostalgie a dictaturii, i:r riile de seleclie a gtirilor sint obscure. Eveniment"
care libertatea e frrleleasd ca nelegiuire, i:r care ,,nimic nu se a fi consemnate sint trecute cu vederea, pentru
*"rite
"ur"loc unor
a face
leagd", intr-o asemenea lume pedagogia muncii e insuficienti reportaje minore, provinciale si festiviste, interesante
gi, de altfel, inoperantX. ,,N-ar strica, tovardgi, se fili nilel mai
doar
propriii lor protagonigti. Se reinventeazd, incet_incet,
idealigti!" pare-se, odat5, intr-o gedinld de lucru, rylq"
- a spus, Incd
defunctul Ceaugescu. o probd cX, atunci ci:rd lucrurile sint
mltologia treierdtoarei 9i a furnalului, ca inventarul
al-instalatiilor stricate sau al cuptoareloi9iavariate. Respor,-
satiric
cu susul in jos, adevdrul poate vorbi 9i prin gura netreb- sabilii emisiunii nu reugesc sd tieaci peste conving"r"u
nicilor... lo,
inndscutd, potrivit cdreia ierarhia gtirilor se pliazd
Dilemn, nr. 80, 22 - 28 iulie 1994 ierarhia Puterii. Ei nu concep cd, la un moment'dat, gtiiea
p?;f;;;

105
zilei, ceacu care trebuie inceput, poate fi alta decit gedinfa de
C.rrr"t., sesiunea parlamentird siu protocoalele Pregedinliei'
Un convenlional iespect pentru foruri qi ,,gtgaye." provoacd
ui"r"u dozajul n"t"io.tubil al informaliei' Conferinle de pre-
sd rutiniere, declaralii politice lXbdrlate 9i gdunoase/
comu-
nigte
nicate guvemamentale pletorice, alcituite ca Procese-
verbale"solemn didactice (cu torente de ,,in principal"' "in
tn
ceea ce privegte", ,,!inem sd subliniem" 9'u'), sint relatate
subalternd' E curios cX
iitrnto,'..t o'penibile cuminlenie
nimeni dintre cei a cdror listd ne este prezentatd la sfirgitul
fie
emisiunii, agadar, nimeni dintre ,;ealiiatorl", nu-pare sd
Nimeni nu
oiuo.toui de posibile 9i necesare imbunXtXliri'
'pur" u fl vbzut hctualitilile ARD.sau ZDF, care ilcap ir cinci-
ipr"r".u minute sau Actualitdlile.colegilor de la Antena 1'
iingi, dar mai bine structurate, mai apropiate de tonul corect'
i. fi Uft" si reflecteze cineva 9i la-reforma Buletinului
*"Lo, gindit, deocamdatd, ca o micd prelegere de speciali-
tate, de6itatd cu un gtaif inutil de meseriagi onorablir' dar
,ret"tege"ici. Existd formule mai vioaie, mai cordiale' mai
la-allii'
destinXe. Totul e sd privegti in iur, sd vrei sd irveli de
O mare problemd este aceea a moderatorilor' Rolul lor e
determinanl pentru reugita unui tslk-shozu eficient jumalistic'
riguros, elegint, accesibil. Moderatorul trebuie sd fie politi-
.Ju fara onJtuozitate, comunicativ fdrd a deveni prea fami-
li*, irrt"lig"nt fdrd aroganld. El trebuie si gtie cind 9i cit sd
,ro.t"ur.alsX-9i dozezelntervenliile in aga fel, incit sd stimu-
t"r" oplttlit" interlocutorilor' E o meserie extrem de grea' in
care fir-ecul personal, spontaneitatea, calmul sint cahteli
a".irir,", de neinlocuit prin hdrnicie tenace, sau prin simpla
Uuna inienlie. Sintem i:rcd departe de performanle cu ade-
vdrat mernorabile in acest domeniu' Avem de-a face mai
curftrd cu o bogatd coleclie de incompetenle' Moderatorii
nogtri sint diletairli chiar .ittd put a fi dobindit oarecare dez-
involturd. Unii tind sd ocupe tot ecranul cu suficienla lor ego-
latrd, transformindu-9i invitalii in materia primd a.unui spec;
l".ti pttptiu. Obraznici, hXrluitori, cu atit mai siguri de ei
ingigi, cu cit sirt mai inconsistenli, ei se comportd ca. nigte
sairapi mdrunli, ca nigte vedele de suburbie' AUii' dimpg.
triva,'cultivd tonul mieros, i9i flateazd slugarnic conlocutorii
umed sPre camera de luat vederi' cu
9i telespectatorii, privesc
106
un aer de bdiefi buni 9i sinceri, gata sX impace pe toatd lumea.
Mai existd stilul gugubd!, stilul maitre d'h1tel, stilul pionieresc
(bazat, inainte de orice, pe tutuirea preopinenlilor, mai ales
dacd sint tineri) sau stilul ,,analiza muncii". De curind, am
avut surpriza sd descopdr un caz c1J totul neobignuit: era
vorba de un dialog intre Guvern gi Opozilie pe tema priva-
tizdrli. Nu relin, dintre participanli, decit pe domnul Florin
Ceorgescu, ministrul finanlelor, gi pe domnii Ciumara gi
Dinu Patriciu. Moderatorul era un personaj straniu, oarecum
inspdimfurtdtor, cu alurd gi maniere de plutonier. Corpolent,
asudat, nervos, vddit iritat de prestalia opozanlilor si, in chip
infantil, partizan al ministrului, individul avea ceva de
anchetator care irrcearcd disperat sd-9i domine instinctele. De
la bun inceput, moderatorul a proferat citeva ameninldri,
deopotrivd grosolane gi caraghioase, menite s5-i aducd pe
invitali la ordine: dacd nu se poartd cum trebuie, el, gazda,
are ciderea sX intrerupd emisiunea gi sd difwzeze, irr locul ei,
muzic5. Convins, din plecare, cd std de vorbd cu nigte loaze
nedisciplinate, moderatorul nostru n-a fdcut, de-a lungul ten-
sionatei discujii pe care a mediat-o, decit sd-9i confirme pre-
simlirile. La urmd, epuizat, excedat, dezam5git de toli si de
toate, dispus, e drept, sd-gi facd gi autocritica, el a avut aerul
cd-i lasd pe toli corijenli 9i cd se abline cu greu sd nu-i poc-
neasc5. Telespectatorul rdsufl5 ugurat, bucuros cd maratonul
isteric la care a fost martor s-a incheiat. Rdmine, fireste, intre-
barea: De unde a fost pescuit un asemenea ipochimen si prin
ce ironic malentendu i s-a putut incredinla un rol pentru care
nici el, nici urrnasii lui, nici urmagii urmagilor lui nu au cum
sX livreze stofa cuvenitd?
Multe 9i melancolice lucruri se pot spune inci despre
Televiziunea noastr5. Ea are toate motivele sd fie ingrijorati
de concurenta noilor posturi independente: n-ar fi exclus ca,
destul de curind, sd o vedem iegind din cursd, pentru a ajun-
ge o institutie desuetd, cu iradiere strict confidenfiaiX. Si
totugi nu toate gansele sint pierdute. Cu un consiliu de admi-
nistralie din care ar urma sX facd parte Lucian Pintilie,
Cabriel Liiceanu, Octavian Paler 9i N.C. Munteanu adici
- putea
cei propugi de sindicatele Televiziunii lucrurile s-ar
-, ii agteapti audie-
indrepta. Numai cd pe cei patru candidali
rile parlamentare. Cu alte cuvinte, atirni nitelus de domnul
707
Adrian Pdunescu ca totul sd mearg6 bine' De cine? De Adrian Bitrinete fdri tinerefe
Pdunescu? Da. Cum adicd? L.-ucian Pintilie 9i Gabriel
Liiceanu, Octavian Paler 9i N.C. Munteanu depind, au-aiuns
sX depindi de judecata lui Adrian Pdunescu? Da'
D9 judecata
lui Adrian Pdunescu. E o glumd? La nici cinci ani de la revo-
lulie, poetul de curte al dictatorului rdstumal judecat 9i im-
p.rg"ui, decide asupra Televiziunii nafionale? Nu, nu e o qlu-
irre. f o victorie a democraliei, a socialismului, a sufragiului'
a ,,plebicistuhtT", analiei noastre mindre, care nu inleleg^e sd
."r,'r,",1" la falilii ei! O, geniu al venitorelui Rrron'rAniei! Cfu:rd
out" ,ro* putea tr6i sirb aripa ta fdt6' sd murim de ris in
fiecare clipd? Peste tot unde se instaleazi cu oarecare fermitate, demo-
Dilema, nr. 86, 2 - 8 sePtembrie 7994 cralia combate discriminirile. Uneori abia tinem pasul cu exi-
gentele spiritului ei de echitate, prea radical p".rt..t unii ca
noi, crescufi 9i descresculi ,,la porfile Orientului". Fie cd ne
contrariazd deprinderi mentale strdvechi, fie cd, dirnpotrivE,
ne aduce aminte de retorica ,,noud" a ,,gtergerii diferentelor"
(dintre sat si ora9, dintre deal 9i cimpie etc.), echitatea demo-
cratic6, tratamentul nediferenliat al diferenlelor nu ne vin in-
totdeauna la irdemind. Ne e greu sd admitem cd intre femei
si bdrbali, homosexuali 9i heterosexuali, intelectuali gi anal-
fabeli nu existd, esenlialmente, nici o deosebire. Ceva fur adin-
cul nostru continud sX separe, sd ierarhizeze 9i si judece. E cu
atit mai ciudat sX constali ce succes 9i ce legitimitate are incd
o discrirninare cu temeiuri relativ arbitrare: discriminarea
i:rtre tineri si bdtril:li. Discriminarea aceasta e intretinutd mai
ales de tineri, sfisiali, de reguld, iretre tendinle opuse: pe de o
parte, dorinla de a fi tratali ca adulli, asimilali, agadar, in
comunitatea virstei coapte, pe de altd parte, orgoliul energiei
juvenile, uzurpatoare, delindtoare privilegiatd a unor puritag
gi adeviruri pe care rutina maturitXlii le oculteazd. Nu con-
test cd existd, intre virste, deosebiri semnificative (sistemati-
zate irr paginile celebre ale Retoricii lui Aristotel, marele cam-
pion al discrimindrilor de tot soiul. ). Mi se pare ir:rsd cd
exaltarea lingugitoare a ,,tineretului", neapdrat martir si pro-
fetic, line de o demagogie ieftin5 si, adesea, ipocritd: tineretul
e ldudat, dar ldsat la o parte. In plus, md iriti suficienla carac-
terizirilor globale: sint tineri 9i tineri. Unii formidabili, altii
cvasisenili, unii inlelepti gi detetori de speranle, altii tembeli
pfurd la degenerescenld. Tot astfel, existd adulti de mare cali-

t09
bru, dintre cei ctrutali de tineri ca indrumltori 9i modele,
duptr cum existA adulli inutilizabili, justificind orice minie
adolescentinl. Prin urmare, cezura dintre feluritele calitdyi
umane e mai elocventtr decit cezura dintre generafll. Iar dacl e
de luat in seaml un prag, atunci pragul majoratului e suficient.
Duptr optsprezece (sau, pentru alte tradifli, duptr doulzeci 9i
unu de ani), tinlrul inzestrat trebuie s[ aibtr gansa de a intra
in aceeagi curstr cu cei virstnici. in politicl instr, virstnicii au
inventat o subtill metodtr de blocaj: organizaliile de tineret.
in aceste organizalii, un fel de ghetouri sau de rezervalii ale
,,schimbului de miine", tinerilor li se ofertr o condilie de se-
cundariat festiv, fArA prizl directX cu viala politic[ propriu-
zistr. Pe scenl nu apar decit btrtrinii. Ei au ,,experien!d", ei au
apucat democralia antebelicf,, ei au trecut prin inchisori.
Tinerii sd mai agtepte, sA mai invele, str facd vocalize in spa-
liul vag butaforic al organizaliei de tineret. Dactr sint indisci-
plinafi, dactr vor sd-9i ia zborul prea devreme, ei devin ,,aripa
tintrrtr", adictr ceva eretic 9i aventurier. Mentalitatea aceasta
submineaztr structurile gi strategia partidelor ,,istorice" 9i e
una dintre cauzele anemiei de care sufertr, in genere, Opozi-
!ia. Succesul politic este, vrem, nu vrem, 9i o problemtr de
animalitate: acea bund animalitate, care se exprimX prin vi-
goare toracictr, voce sonortr, suplele 9i rapiditate a gestului 9i
a atitudinii. A exila asemenea calittrli in anticamera vielii de
partid, a lAsa tinerelea str se iroseasctr in exercilii marginale,
in mici parade de tip utecist e a te comporta sinucigag. Toli
oamenii politici ai !trrii, dup[ 1848, au fdcut cariere spectacu-
loase prin tocmai precocitatea lor. E deprimant str calculezi,
pentru contrast, media de virstA a politicienilor contempo-
rani de avansardtr.
intr-o de televiziune a lui Vartan Arachelian,
"*"iri,rn"
l-am auzit pe Marian Munteanu argumentind necesitatea
organizaliilor de tineret prin faptul ctr ele existtr in toatd
lumea. E lucru rar sd-l vezi pe Marian Munteanu intr-o pos-
turtr atit de ,,europeanl". in chiar emisiunea cu pricina, el se
declara ofensat intr-un interesant tandem cu domnul
Stoica de la PDSR- de discursul unui expert german de la
- care indrtrznea s[ ne dea lecFi. N-avem
Fundalia ,,Hans Seidel",
nevoie de,,Europa dumnealor!" in cazul tineretului ,,organi-
zat", modelul european e insd valabil. Pe de alttr parte, Marian
1L0
Munteanu line sd precizeze cX Miscarea pentru RomAnia, al
cdrei lider este, nu e o formaliune politicd rezervatd doar ti-
neretului. Asta se poate infelege. Tineretea trece mai repede
ca tranzllia 9i, dacd vrei sd rdmii lider, trebuie sd optezi pen-
tru criterii transtemporale. intr-adevdr, a pune bazele unui
partid al tinerilor nu e mai logic decit a pune bazele unui par-
tid al pensionarilor sau al cetdlenilor intre patruzeci ;i cinci-
zeci de ani. Un partid ,,de generafie" nu poate evita sd se-
mene cu o gard in care trenurile opresc scurt, pentru a porni
apoi spre alte destinalii, mai stabile.
Emisiunea domnului Arachelian se preteazd la o sumede-
nie de comentarii pline de invdldminte. Voi formula, in trea-
cdt, doud. Mai intii, extrema loialitate a tinerilor invitafi fafd
de partidele lor tutelare. Toli afigau un partizanat conven-
fional, tineresc numai prin inocenld. O a doua observalie
privegte finalul emisiunii: un adevirat happy-end, un cald
consens construit, in chip surprinzdtor, pe axa PDSR - Miq-
carea pentru Rom6nia (in spe!5, Stoica - Munteanu). De acord
in chestia ,,presei mincinoase", de acord in chestia strdinilor
care ne dddicesc cu aroganfX, cei doi tineri reprezentativi (gi
de altfel, destul de copfi) au fraternizat, in acordul tacit al
-celorlalli participanli
(cel de la RomAnia Mare categoric mai
simpatic decit proeminentul sdu 9ef, cel de la PD un soi de
Petre Roman mai rotofei gi mai inexpresiv 9i cel de la ldrbnigti
repetind mereu cd domnul Coposu nu l-a atras fizic, ci doctri-
nar). Cu o clipd inainte de stingerea reflectoarelor, s-a avzit
glasul lui Marian Munteanu care explica ,,civ7liza,tia" dezba-
terii proaspit incheiate prin aceea cd toli combatantii sitt, in
definitiv, romAni. Dar, dacd toli sintem romAni, de ce nu
facem un singur partid, al romAnilor de toate virstele, fdr5
deosebire de sex 9i opinie? $i de ce se tot ceartd romAnii din
Opozifie cu romAnii in Guvem, in loc sd dea ,,mini cu mfir5"
pentru a respinge in numelg
manevrele perfide ale - Europei, cututuror eroilor nalionali
FMI-ul ei cu tot? -
Dilema,nr.99,2 - 8 decembrie,7994
 Pentru o furie afirmativd
Pentru lucrurile care merg prost tn general e responsabild,
neindoielnic, ineficacitatea guvernamentald. Dar pentru lu-
crurile care merg prostin mod specific, pentru netegullelocale,
pentru egecul diferentiat, trebuie sd ajungi, dincolo de insti-
tulii 9i legi, la oameni gi la mentalitifi. Exist5, cu alte cuvinte,
o crizd globald. Dar existd, din pdcate, o diaersitate a chipurilor
ei, care e ,,contribu,tia" rmor nevrednicii circumstanfiale. Stra-
tegia privatizdrii in varianta Vicdroiu - Cogea poate fi
(9imie mi se pare- cd este, i:etr-adevdr) discutabild--Pe fondul
ei incert, se contureazd insd ,,valorificdri" individuale mul-
ticolore: unii obfin o variantd decentd a privatizdrii, al1ii, una
sordidd. Cu aceeagi legiferare proastd, unii reugesc sd se des-
curce onorabil, allii reugesc sd transforme defectul legislativ
in catastrofd. Firegte, e vina guvernanlilor cd fac posibild, prin
insuficienla cadrului general, o asemenea haotici proliferare
de solulii particulare. Dar, uneori, vina trebuie distribuitd 9i
,,la bazd", acolo unde legile prind corp, in materia uzatd a
moravurilor autohtone. Ci a9a stau lucrurile, o poate consta-
ta oricine umbl6 zilnic cu automobilul prin Bucuregti. E ade-
vdrat ci oragul trebuie sd facd fald unei aglomerdri de magini
pentru care n-a fost gindit, e adevdrat cX logica traficului e
arbitrarX 9i confuzd, cd, adesea, circulalia e prost diriiatd, cd,
in sfirgit, pavajul pare minat de virugi apocaliptici, benzina e
proastd 9i nervii tuturor (pietoni sau goferi) sint subliati Phe
la isterie. $i totugi, dincolo de toate aceste rnizerii obiectioe,
spectacolul rutier pe care il traversdm zilnic ar fi ceva mai
ulor de suportat dacd nu i s-ar adiuga, supraabundent,
dezmilul patologic al automobilistului dimbovilean. Felul i:r
care inleleg sd circule goferii romAni, profesionigti sau nu, e
112
deprimant 9i e semnificativ, cred, pentru ,,starea nafiunii,,. Se
conduce obrazntc, agresiv, nelegiuit si, la limit5, criminal. De
la noii imbogdtiti, nducili de luxul gi vigoarea vehiculelor
proprii, la camionagiii preistorici, la taximetrigtii cu aplomb
haiducesc gi la scdpdtalii care tirdsc pe gosele o puzderie de
hirburi desfigurate gi resentimentare, to;i ilustreizd o dezin-
volturd barbard, intemeiat5 pe dispreful regulilor, pe o
nepdsare sinucigagS 9i pe un soi de urd latentd fate de ceilatti
concetdleni, fie ei pedeitri sau motorizali.Tolise iescurc5, #
strecoard, se bagd, riscX sd mutileze sau sd se lase mutilafi,
toti lucreazd impotriva tuturor, mir:rali de o competitivitaie
morbidd. In mic, strada bucuregteand e o perfectd metaford a
RomAniei de azi: un context prost, agraaaf de dezechilibrul
celor care il populeazd. Incompetenta conducdtorilor e ampli-
ficati prin bicisnicia subaltemilor. Rezultatul este ci trdim'nu
sub rigoarea pacificatoare a normei, ci sub imprevizibilul
exceptieifericite. In mod exceptional, gbsesti mugaiirre plauzi-
bile, restaurante civilizate 9i benzindrii functionale. in rest,
egti pindit de nenumdrate surprize 9i precaritdli. pe de altd
parte, faptul cd existi exceplii fericite complicd problema
responsabilitdfii. Dacd exist6, trei cofetdrii 6une, -numdrul
mare al cofetdriilor proaste nu mai poate fi pus strict in
socoteala Guvemului: in joc intrd si netrebnicii individuale.
Fiecare lucru care merge bine culpabllizeazd, in mod legitim,
administralia tuturor lucrurilor care, in acelagi dorrieniu,
merg prost. Fiecare lucru care merge bine e o doaadd cd,, itt
ciuda legilor schioape, a birocraliei inerte, a ingdldrii politice,
se poate totugi incropi un succedaneu de normalitate, ie poate
progresa. Bragovul, unde efectele comertului privat atestd o
anumitd vitalitate a iniliativei si o anumitd acuratele a faptei,
dd de rugine Clujul sau Sibiul, unde atmosfera e somnolentd,
promiscud gi provinciald. Tirnigoara, care are un instinct
modem al democrafiei, dd de rugine Craiova, care a rdmas,
inadmisibil, ,,rosie". Particularul de la care pot cumpdra ori-
cind apd minerald il dd de rugine pe cef care se aprovi-
zioneazd. sporadic 9i care inchide prdvdlia mai prompf decit
vecinul ,,de la stat". La fel, cel care imi vinde, vira, bere rece
de- de_rugine pe cel care mi-o vinde caldd, puni:rdu-gi
ilfrigiderul
stricat, ineficienta manageriald sau pni 9i simplu
lenea i:r circa ministrului de finJnte. imprejurarea cd ne
113
migcim intre limite incomode, cX nu sfirtem ldsali sd facem
decit pulin nu e o scuzd pentru cei care nu fac nici mdcar
pulinul care se poate face. Pentru netrebnici, f1q1ul de a avea
,rrr-Gnrru* slab e un avantaj. Ei igi pot trece falimentul pro-
priu i:r contul falimentului general. DimpotrivX, pentru cei
vrednici, guvernul slab e o belea stimulatoare. $i RomAnia va
avea mai mult de cigtigat de la cei care vor 9ti sX intoarcd
spatele Guvernului pentru a face treabd decit de la volup-
tuogii ocdrii, decigi sE nu intreprindd nimic, pind cind nu vor
avea un guvern convenabil.
Nu s[a in intenlia mea sX dezvinov5lesc Puterea. Vreau
doar sX sugerez cd ea poate fi contestati 9i prin efortul de a
construi c{va trnpotriaa opreligtllor ei. Pledez pentru o furie
afirmatiad. Cea mai consistentX victorie impotriva cuiva care
tL impiedica sX alergi e tenacitatea de a alerga, iar nu sudalma
staticd, mfrrdri de propria ei anchilozd'
...Grav e cd gi Puteiea pare mindrd de propria ei incapaci-
tate. Mindrd, dar lipsit6 de un adevdrat orgoliu. Md irtreb,
uneori, cum de n-au guvemanlii orgoliul de a instauta dife-
renla fa!6. de guvemdrile anterioare (cele prerevolulionare
mai ales), tocmai acolo unde ele erau mai exasperante' De
pildd, cum de n-au guvernaniii orgoliul de a lichida criza
iombustibilului, cozil-e la benzind (sintem, se pare, in tot fos-
tul ,,lagdr" socialist, singurii care le mai avem) sau buna di-
fuzare"a apei potabile 9i menajere' La capitolul Apd, pot da
mdrturie cl, pbntru mine 9i Pentru vecinii mei de cartier, re-
volulia n-a avut loc. De peste zece ani mX spdl 9i md hidratez
dupX un orar impus: 6-10 a.m., 17 -22 p.m. Orice nevoie
suivenitd in afaraacestor intervale se rezolvb prin laborioase
manipuldri de ibrice 9i lighene atemporale 9i apolitice. Le
contehplu, uneori, ca pe nigte aliali esenliali 9i md intreb: Va
merge oare reforma aiit de departe, incit si ajung lX proiil
mdcir la bitrinele, de euforia apei curente, livrat6 fdrd nisi-
puri impure gi fXri intreruPere?
Dilema, nr. 100, 9 - 15 decembrie 1994
Liceul, reforma 9i ministrul
De cite ori spun cd performanla didacticd a liceelor noas-
tre e mediocrS, mi se rdspunde cd ele au pus totugi in circu-
lalie o puzderie de copii superdotali. E un sofism mirunt,
care transferd asupra programelor gcolare meritele lui Dum-
nezeu. O gcoald bun5 nu e o pepinierd de genii. O gcoald bund
produce o medie umand cultiaatd, o massi intelectuald decentd,
care nu ia cu asalt Academia Regald din Suedia, dar nici nu te
face de ris. Un liceu normal, cu profesori de elitd, program de
inv6ldmint bine dozat 9i bacalaureat riguros, gaianteazd nu
strilucirea citorva virfuri, ci minima civilizalie mentald a
celor mai mulli dintre absolvenlii sdi. Cind auzi cum pro-
nunld crainicii nogtri de radio si televiziune (mulfi dintie ei
tineri 9i foarte tineri) numele strdine care le cad sub ochi, cind
vezi tezele de adrnitere la Facultatea de Filosofie (pline de
gregeli de ortografie, confuzii monumentale si dehf metafi-
zic), cind asculli rdspunsurile oferite de pietonul curent la
anchetele domnului Gaifd (despre ,,comuna primitivd,, enu-
meratd alXturi de comuna Voluntari, despre muntele lui
Venus aflat undeva i_n Grecia 9i despre sensul cuvirrtului
,,efemet" pendulirrd amplu intre ,,homosexual" si ,,afemeiat',),
cir:rd, irr sfirgit, ai de-a face cu modul de a vorbi romAnegte al
patriolilor care ne reprezintd in Parlament sau cu stilistica
barbar5 a gazetarllor de toate culorile te umpli, fatalmente,
de acreald gi de amdrdciune. Nu gtiu- allii cum sint, dar eu,
cir:rd mX izbesc de atare simptome, md girrdesc de indatd la
liceu, la liceul prost fdcut, fdcut fdrd rost, fXcut degeaba.
Cum s-a ajuns aici e o poveste lungd. Ideea strict cantita-
tivX pe care a avut-o despre spirit comunismul a provocat un
generalizat colaps calitativ. Principiul terorist al celor unspre-
115
 descrescdtor: noud ore pe sXptdmfurd in cursul primar, patru
zece (sau doudsprezece) clase obligatorii'a lichidat analfabe-
9i a arun-
in clasele a V-a - a VIII-a 9i numai trei in clasele a IX-a - a
tismul, dar a fdcut sd triumfe lopirldnia sfertodocti
XII-a. Agadar, pe mdsurd ce curiozitatea literard a elevului gi
cat in aer toate criteriile unei promovdri selective' Doctrina
psihanalizabll sd pro- dexteritdlile lui analitice se maturizeazd, ministerul ii reduce
clasei muncitoare s-a invergunat -
ducd intelectuali cu de-a sila.
-
Ideologizarea crescindd a ma- orele de clas5, aducilrdu-le cam la nivelul educaliei fizice
(care dispune de doud ore sdptdminal). Tot doud ore sdp-
nualelor, sabotarea modemitdlii (nei-nsolitd mdcar de restau-
t5minal sirt rezervate din clasa a II-a pind intr-a XII-a ,,limbii
rarea tradiliilor), politizarea vielii gcolare, ruinarea nesdbuiti
modeme" oplionale. O singurd limbd, nu doud cum ar trebui
a umanioaielor'(in ciuda retoricii uzate a ,,obirgiilor traiane")
toate au dus ia degradarea atmosferei gimnaziale 9i a efi- 9i cum, de bine de rdu, este fircd regula. Latind nu se face
-cienlei pedagogice. Noite generafii de profesori gi-au pierdut decit ir clasele a IX-a 9i a X-a (douX ore pe siptdmind), iar Ia
autoritatea 9i compe- greacd nici nu putem visa, degi pdrinlii generafiei mele i:rcd
gi ele cu-unele, eroice, exceplii
ienla. -
Ei irgigi absolvenli de licee -
proaste, nu aveau cum sd stiu pe dinafard Paterikon-ul invdlat in liceu, dupd un ma-
nual care astdzi e folosit gi in facultdli. Religia e ingdduitd (cu
egaleze anvergura inaintagilor lor, dintre care unii mai puteau
o ord pe sdptdmind) numai pied in clasa a VIII-a, adicd atit cit
fi"intitnili in ilva;amintul secundar in anii '50 9i la incepqtul
anilor '6b. Profesorul de liceu avea - in RomAnia interbelicd
si rdmir:rd la nivel de basm gi superstifie. La virsta marilor
intrebdri, adolescentului i se refszd precaut contactul cu un
croiald universitard. Mari critici literari, mari scriitori, mari
-figuri ale ierarhiei academice gi-au ieceput cariera ca dascdli domeniu care, s-ar zice, e rezervat copiilor. Cu o grijulie mi-
surd sint dozate, in clasele a IX-a - a XII-a, ,,9tiin!ele spiritu-
dE hceu. in ultimele decenii, dimpotrivX, au apdrut profesori
universitari care abia atingeau nivelul gcolii generale' Nu
lui" (logica, psihologia, filosofia gi economia): elevului i se
administreazS. porlli mici, aga incit sd fie scutit de supraso-
contest circumstanlele lor atenuante: salarii mici, norme licitdri si indigestii. S-a hotdrit cd ideal5 pentru logicd e strict
epuizante, cumulind arbitrar discipline diverse, obligalii ob-
iar clasa a IX-a: doud ore pe sdptdmin5. Clasa a X-a e a psiholo-
9ie9ti inepte g.a.m.d. Fapt e cX rezultatele sint dramatice, giei, a XI-a, a economiei, iar a XII-a, incununarea, e filosofici.
ionsecinl-ele lor depdgesc, din nefericire, sfera oarecum ino-
Toate stau sub semnul fatal al lui ,,o datd-n viald", at intilnirii
centX a ,,culturii generale". Absenla unui liceu bun e o Pro-
exotice cu o problematici resimlitd in mod vddit de ,,refor-
blemi sociald: ne imbrecdm rudimentar, vorbim riu 9i votdm
matori" drept marginal5.
brambura pentru cd am fdcut un liceu prost' Avem dubld
Constantin Noica era de pdrere cd intre treizeci 9i cinci 9i
congtiin!5, hittgitt ugor 9i ne purtim grosolan-pentru cd am
patruzeci de ani ar trebui sd trecem incX o datX, cu tolii, prin
fdcut un liceu prost. Liceul prost a fXcut posibild populari-
citeva clase de liceu: sd invd!6m din nou, de data aceasta mai
tatea cenaclului Flacdra, liceul prost explicd ura pentru inte-
nobil si mai intens motivafi, lucrurile miraculoase parcurse
lectuali 9i, ir genere, disprelul pentru elite' Nimic nu e mai
sub constringere la virsta fragedd a gcolii: geografia, gramati-
urgent, prin u-rmare, deCit o reformd temeinici a fur'rdldmin-
ca, chirnia, logica g.c.l. E un fel de a spune cd liceul cu des-
tului liceal. - ci 9i o
chiderea lui enciclopedicd nu e doar un bun inceput,
Am fost cu atit mai surprins ci::rd, acum citeva sdptdmini, -
bund implinire, apogeul legitim al oricdrui proces formativ.
mi-a cdzut in mine un proiect de restructurare a invdfimi.ntu-
De la o asemenea viziune la programul de reformd evocat
lui secundar, seclia umanisticd' El reugea si imagineze-o adineaori e un abis de incomprehensiune: e distanla dintre
stricdturX i:rcd gi mai mare decit cea pe care am descris-o' Nu
educafie si mutilare. Vreau sd sper cd Ministerul invitdmin-
am datele necesare pentru o analizi de detaiiu a lucrurilor;
tului nu va lua asupr5-gi ruginea acestei distanfe. Domnul
imi e de-ajuns sd invoc gafele flagrante, evidenfele de primd
Liviu Maior mi-a pdrut, i:r citeva imprejurdri, drept un om
instan!5. Orele de limba 9i literatura romAnd (sintem, repet,-la
de bund intenfie gi de bund-cuviinlX. Pind mai ieri insX, cind
seclia umanisticd) se desfdgoard, fir timp, dupd un grafic

116 1.77
l-am vdzut acceptfird vecindtatea gi blagoslovenia grupului
RomAnia Mare. Grupului acestuia ii place sd-gi adjudece
minigtri, dacd nu reugegte (incd) sX-9i adjudece ministere.
Opiniile 9i tandrelurile private ale domnului Maior nu ne
intereseazd. Dar e ingrijordtor sd constatdm cd Domnia sa nu
are discern6miirtul de a proteja institulia Pe care o reprezintd
de asocieri 9i contamindri impure. Pe vremuri, orice institu-
tor gtia ci nici elevii, nici - cu atit mai Pulin - el insugi nu
avea voie sd frecventeze locuri rdu famate. Domnul Maior ar
fi trebuit, de asemenea, in bund tradilie ardeleneasci, sd gtie
cd un profesor universitar de istorie nu se lasd flatat de slugi
notorii ale istoriei, cd un patriot nu poate intinde mina unor
literatori de duzind, care schimonosesc sdptdminal limba
romAnd pentru a o cobori la nesfirgita lor vulgaritate, 9i cd un
ministru- mai ales un ministru al irevXlSmintului - nu se lasX
premiat de o bodegi.
Dilema, nr. 104, 6 -T2ianuarie 1995
O virtute in ctizd: solidaritatea
I
in materie de valori, fascismul gi comunismul se afl5 in-
tr-un raport de analogie inuersd. Fascismul monumentalizeazd
valori discutabile (,;as6",,,puritate etnicd" etc.), in vreme ce
comunismul compromite valori acceptate (,,dreptate sociald",
,,umanism", ,,libertate" g.a.). E greu de spus care dintre cele
doui procedee are consecinle mai grave. Prni la urmX, deose-
birea este intre derapaj mental 9i ipocrizie, ambele amplifi-
cate pind la crim6.
Una dintre valorile compromise cu un paradoxal suc-
de comunism este solidaritatea.- Spun ,,paradoxal",
fiindcd ar fi fost de asteptat ca o doctrine a ,,popo.ului", a
,,masselor care fac istoria", a ,,coeziunii proletare", a ,,colecti-
vului" 9i a ,,colectiviz1rii" sd se ilustreze prin consolidarea
energiilor comunitare. in realitate, comunidmul a fost o con-
secventd subminare a comunitarului, o subversiune bine intre-
finutX impotriva solidaritifii umane r eale. Str ategic, subversi-
unea aceasta e justificabitd. Ajuns la Putere de reguld
-
prin fraudd, lipsit, agadar, de o legitimitate electoral6 -
ampld,
comunismul a gtiut intotdear.rna cd dugmanul sdu cel mai de
temut e organizarea unui front social larg 9i bine structurat,
care sX-l conteste. Posibilitatea de asociere solidard trebuia
deci anulatd, iar in locul ei trebuiau create simulacre de solida-
ritate, false exigenfe colective, de naturd sd excludd simultan
emanciparea liberald a individului 9i agregarea politicd a
r.rnui bloc anticomunist eficace.
Patologia solidaritdlii in societdlile posttotalitare nu se
poate infelege fdrd un sondaj - fie 9i rapid - in perimetrul so-
lidaritdfii deuiate, instituite de comunism. Sd ne reamintim, de
pildd, de falsa solidaritate economicd, oblinutd prin exaltarea 9i
179
impunerea necondigionatX a proprietdlii colective. In acest
caz, exproprierea abuzivd e camuflatd deretorica interesului de
grup, descris ca superior moralmente interesului privat. Or,
in chestiunea proprietdfii, etica grupului e o contradiclie in
termeni. Ceea ce ili e propriu, proprietatea, nu poate fi, in
acelagi timp, propriu altora, decit incetind sd mai fre ,,pro'
priu". De fapt, proprietatea colectivd impusd prin metode
polilienegti dezamorseazd sentimentul proprietXlii 9i sus-
pendd mecanismele rdspunderii individuale. Proprietatea
colectivd il desolidarizeazl pe proprietar de ceea ce ii e pro-
priu. Ea invitd la utilizarea bunului colectiv fdrd nici o preocu-
pare pentru administrarea lui efectivd. L:rerfial, aceastd dis-
funclie greveazd 9i societatea posttotalitard, o societate in
care febra utilizdrii 9i urgenla consumului nu sint dublate de
rigoarea gestiunii. ,,Privatizatul" reugegte numai cu greu sd
intre in pielea ,,proprietarului": el vrea sX valorifice maximal
o administratie minimal5. incd infectat de tactica sabotajului
discret, prin care inlelegea - sub dictaturd - sd reaclioneze la
demagogia interesului colectiv, proprietarul ,de tranzTfie" e
neglijent 9i cu marfa, 9i cu clientul, 9i cu propriul beneficiu. E
inclinat spre aventura economicd solitard, neatentd la context,
insuficient,,socializatd" . in timpul dictaturii
Un alt chip al solidaritdlii deviate era, in regimul comu-
nist, falsa solidaritate ideologicd.,,Strirs unili in jurul partidu-
lui", togi cetilenii erau sfdtuili gi, ir fond, constringi sX gin-
deascd la fel, sd adopte aceleagi criterii existenliale, sd trdiascd
sub anonimatul unei teorii monolitice. Amputarea liberei cu-
getdri era camuflatX de retorica obiectiuitdlii gtiinfifice. Despre
o evidenld de tip gtiinfific (cum e evidenla materialismului
dialectic) nu poli avea opinii. Adeziunea trebuie sd fie ime-
diatd gi total6. Abaterile erau intelectualmente ilegitime 9i
politicegte vinovate. Cu alte cuvinte, totul se reducea la inre-
gimentare, consens, entropie ideologicX. Consecinfele - prin
ricogeu - ale acestei solidarizdri forjate sint, in perioada post-
totalitari, uriase. Mai intii, refuzul de principiu al angajdrii
de partid. Experienla solidarit5lii falsificate de dinaintea re-
voluliilor anticomuniste declangeazd, dupd revolufii, culpa-
bllizarea oricdrei solidariziri 9i, ir:r primul ri:rd, a celei politice.
Apolitismul 9i apartidismul devin garanlii de moralitate. A
organiza mitinguri impotriva Puterii, declarfurdu-te, totodatd,
t20
necontaminat de impuritatea politicului, devine o cochetdrie
obligatorie. Teama de aglutinare ideologici e, pe de altd parte,
una dintre cauzele atomizdrii Opozifiei 9i explicd, in acelagi
timp, precaritdlile ei doctrinare. Exasperatd de excesele sis-
tematice ale marxismului, Opozilia se dovedegte refractard la
orice sistem: e un amestec de insurgentd romantioasd, ideolo-
gie vagd 9i dezbinare lduntricd. Puterea, la rindul ei, trdieste
in nostalgia vechiului ,,consens", tot astfel cum Opozifia se
trcdpdfirreazd. in dizarmonie. Tendinla de conservare a fal-
selor solidarit5li de pe vremuri - iati maladia Puterii. Inca-
pacitatea de a obline o noud gi autenticd solidaritate - iatd
drama Opozifiei. Trdim intr-o lume a disoluliilor incomplete
gi a coaguldrilor intirziate. Individului massificat samavolnic
de totalitarism ii corespunde, acum, individul isterizat, scu-
turat de frisonul absolutei sale ,,neatimdri", nemobilizabll,
ireductibil izolat intr-o convalescentd euforie a sinelui. De la
cultul asfixiant al personalit5lii unice, s-a trecut la cultul
tuturor personalitdlilor, al eurilor inflafionare, devenite le-
giune. Un teren foarte impropriu pentru constituirea gi con-
solidarea solidaritdlii.
Falsei solidarit5li economice 9i ideologice i se mai adduga
solidaritqte ciaicd.Frica generali-
-zatd 9i paralizantd era-falsa
camuflatd, de retorica fericirii obgtegti,
intruchipatd in mari adundri populare, defildri fastuoase,
manifestdri ,,spontane" ale iubirii pentru partid 9i pentru con-
ducdtorul lui. Aceasta a fost diaersiunea festiad a solidaritdtii.
Oamenii se descopereau legali printr-o facultate negativi:
obedienfa. Dezastrul era ambalat camavalesc, nemultumirea
accepta deghizamentul sloganului triumfalist 9i al aplauzelor
furtunoase. Civismul entuziast trebuia si se manifeste zgo-
motos pe toate treptele evoluliei individuale: la pregcolari
(goimii patriei), la elevii ciclului elementar (pionierii), la
liceeni gi studenli (utecigtii) si la adulfi (membrii de partid).
Toate, spectre ingeldtoare ale unei solidaritdfi defuncte. Sd nu
ne facem. iluzia cd ceea ce viafa noastrd trecutd a stricat i:r noi
s-a reparat peste noapte. Continudm sd ne ldsdm vampirizali
de proastele deprinderi care ne-au fost inoculate ritmic,
decenii intregi. Abia dacd am reugit sd inlocuim solidaritdtile
false cu solidarititi autentice, dar rudimentare, solidaritdli
gregare/ superstilioase, hrdnite de o emotivitate parohiald.
127
Ubicuitatea facild a unei religiozitili mai curind profane, pro-
liferarea caragialeascd a adundrilor comemorative, primirile
prin judele ale pregedintelui gi ale guvernanfilor, idolatri-
zarea nafiei ,,eroice gi martire", sanctificdrile de doi bani ale
,,marilor figttri" autohtone 9i, vai, mitingurile de protest ale
tribunilor opozan\i, pendulind intre parastas gi cenaclu lite-
rar, sint tot atitea imagini ale unei lumi nesdndtoase 9i, din
pdcate, prea putin congtiente de boala sa. Nu gtiu cind 9i cum
va veni insdndtogirea. Dar restaurarea solidaritXtii adevdrate
intre oameni va fi unul dintre primele ei simptome certe'
II
Ce e de fdcut? Md tem cd nu mare lucru deocamdat5.
Solidaritatea nu poate fi legiferatd. Nici o exigenld consti-
tulionali 9i nici o hotlrire de guvem nu pot dicta reforma
mentahtelilor si terapia sufletelor. Si trebuie sd ne obignuim
cu ideea cd, in fostele fdri comuniste, lucrurile care trebuie sd
evolueze in mod esenlial sint tocmai cele care scapd unei
jurisdiclii exterioare. Ne afldm, cred, intr-un teritoriu inefabil,
in care rdbdarea binevoitoare dd rezultate mai bune decit
intervenlia durd gi stilul sermonizant. Solidaritatea e varianta
caldd a societdtii civile. Dar avem, in RomAnia, o societate
civili? $i - ca sX ircheiem cu o intrebare ir"r doi peri - avem
cdldurS?
Dilema, nr. 106, 20 -26 ianuarie 1995;
nr. \07 ,27 iawarie - 2 februarie 7995

...$i totugi, privind inapoi, nu putem sPune cX in uni-

versul totalitar solidaritatea lipsea cu clesdvirgire. Cel pulin
doud forme ale ei ne-au insolit in permanen!5 9i ne-au aiutat
sd supravieluim sufletegte 9i moralmente: solidaritatea - taci-
td, dar tenace - impotriva Puterii 9i a ideologiei comuniste 9i
solidaritatea mediului intim, incluzind familia 9i prietenii.
Numai cd 9i una gi cealaltd erau solidaritSli de tip defensia: ele
eludau contactul cu realitatea ostild, prin fortificarea -
uneori artificial5 unui refugiu protector de ordin privat.
Aga incit, degi mai- toatd lumea respingea autoritatea politicd
a guvernanfiior, pulini erau aceia care se gindeau sd intre-
prindd ceva articulat impotriva ei. Aceastd variant5 negatiud a
solidaritSfii, care gtie cu ce nlt e de acord, dar nu gtie exact ir
nuntele a ce nu e de acord gi nici care e solulia optim6 de ame-
liorare a situafiei, a supraviefuit, in genere, 9i dupd revolulia
anticornunistX: exerciliul lui ,,nu" se doveclegte mai la inde-
mind decit exerciliul lui ,da". Dugmanul e identificat mai
prompt decit aliatul, spiritul critic e lipsit de elan edificator.
in plus, cea de a doua formd de solidaritate, cea a mediului
intim, este serios gubrezitd, iar in unele cazuri, nul5. O efi-
cienti toxinX a adversitdlii bintuie epidemic in societatea
posttotalitard: un fel de spasm postum al r5ului dictatorial:
intre so!i, irrtre prieteni, intre generalii apar radicale fi'acturi
de opinie pe cit de ridicole in fond, pe atit de vehemente' R5-
ceala statului totalitar e irlocuitd cu fierbinleala tranzifiei,
fierbinteala unui univers in regim de fermentalie.
122
 Originalittrfi incurabile
La Bremen, cu ocazia unui simpozion despre Fundamen-
tele normatioe ale politicii de trarzifie, organizat de Universi-
tatea localA, Wiktor Osiatynski, un amic din Vargovia, care,
degi foarte competent in politologie, jurispruden!tr 9i econo-
mie, 9i-a ptrstrat simtul umorului, a povestit intregii asistenle
o intimplare caracteristictr, duptr ptrrerea lui, pentru o anu-
mitd laturtr a ,,civismului" polonez. Pe vremea legii marfiale,
s-a declangat, intre altele, o dramatictr criztr de combustibil.
Benzina a fost ,,ralionalizatl": cdpltai atit, cit ingtrduia nu-
mtrrul fix de bonuri distribuit ,,de la centru". De la aceastd
regulA fdcea exceplie motorina fie ctr legiuitorii uitasertr de
ea, fie ctr vehiculele cu motorintr aparlineau, in genere, statu-
lui 9i erau, astfel, mai ugor de controlat. SA ne imaginlm -
degi nu e ugor - ctr o asemenea situalie ar fi avut loc in Statele
Unite. Reaclia regulatoare a piefei i-ar fi determinat, probabil,
pe marii intreprinztrtori sd sporeascd oferta de automobile
alimentabile cu motorinA.In Europa Occidentalf,, unde statul
9i-a ptrstrat o anumittr arogan!tr institulionalh., gala str valori-
fice pentru sine orice accident, s-ar fi adoptat - presupunea
amicul Wiktor - altl solufie: s-ar fi mtrrit prelul motorinei,
a9a incit clientul str pltrteascX, in beneficiul statului, privi-
legiul de a nu fi limitat de bonuri. Ce s-a intimplat in Polo-
nia? Zeci de mii de cet[feni au scris ,,forurilor competente",
cerind sd se rafionalizeze gi motorina! In primul moment,
mi-am spus ctr relatarea lui Wiktor Osiatynski ne depose-
deazX de un monopol; nu sintem singura seminlie care crede
ctr necazul e suportabil, cu condifia str-i loveascl in mod
democratic pe to!i, nu sintem singuri in inclinalia noastrtr de
al iubi numai pe aproapele ctrruia i-a murit caPra. Foarte
L24
rapid mi-am dat totugi seama cd pierderea acestui monopol
nu ne gtirbea, pind la urmi, originalitatea. Noi n-am fi fdcut
ca polonezii! Nu-mi pot imagina zeci de mii de cetdfeni ro-
mAni scriind, iir mod spontan, unei institulii centrale pentru
a-9i imbundtdli situafia, fie gi prin generalizarea unei mXsuri
severe, dar discriminatorie in severitatea ei. RomAnii nu cred
ir asemenea heirupuri civice. E lene, e scepticism, e autosa-
botaj? Cite ceva din toate, probabil, dar gi ceva in plus: graba
pateticd de a improuiza o solulie circumstanfiald, independen-
td de legi 9i institulii. E inutil si solicifi intervenfii ,,legitime":
trebuie sd te descurcl pe cont propriu, sd ai imaginatie: sd
gdsegti, de pildd, pe cineva capabil sd readapteze printr-o
insdilare artizanald motorul pentru benzind la- utilizarea
motorinei. Sau sd intri - i:rtr-o relea de distribulie ,,la rregrv" a
bonurilor de benzind. La limitX, sd mergi cu motorind in loc
de benzind sau cu o combinalie intre ele, pin5 la surparea
totalS a vehiculului. Po[i, de asemenea, sd valorifici inven-
tarul tdu de privilegii pentru a obline privilegiul care ifi lip-
segte: poli da consultalii pe bonuri de benzin6, poli face rost
de came ire schimbul bonurilor de benzind, poli u9ura, pe
bonuri de benzind, accesul la un pagaport 9i pofi face amor
contra unei cantitili echitabile de bonuri de benzind. Fantezia
autohtond se dovedegte, in aceasti privinld, hiperemancipatd
9i inepuizabild. Ea garanteazd. supraviefuirea - dincolo de
vitregia vremurilor - si creeazd sentimentul narcotizant al
propriei istefimi... De fapt, supravieluirea se negociazX la
preluri mici, iar istefimea alunecd intr-o dexteritate derizorie,
cu performanfe ignobile.
A supraaielui pebazd de istelime este sau a devenit cea mai
echivocd virtute nalionald. Ea oferd spectacolul unei popu-
lalii cdreia nu-i reugegte sprintul, pentru cd ii reugegte prea
ugor fenta. Ea face posibili viala in afara instltutiilor, ircura-
jeazi sabotarea oricdrei idei de sistem 9i stimuleazd prolife-
rarea inzestrdrilor secunde pe socoteala calitdlilor prime, car-
dinale. intr-o ambianld a ingeniozitXlii individuile, in care
fiecare se aranjeaz6 sX eludeze principiile incomode gi crite-
riile inflexibile, categoriile reflexiei ca 9i cele ale acliunii se
relativizeazd ireversibil. Valorile devin o problemd de con-
juncturd. Sdracii si:rt culpabilizali pentru cd sint sdraci: se
cheamd cd sint lenegi sau progti. Bogalii sir:rt culpabilizali
125
pentru cd sint bogafi: se cheamd cd sint ho!i. Intelectualii ii Invifimintul politic
dispreluiesc pe muncitori, muncitorii nu dau nici doud para-
le pe intelectuali. Cregtinii cultivd ura, ateii practicd fanatis-
mul. O rdcoare cinicd pune stdpinire pe sufletele tinerilor, in
vreme ce bXtrinii devin cired arfdgo9i, cind servili. Pe scurt,
sirtem bolnavi. BoLravi cu o tenti cochetd de originalitate.
Nu siretem nici ca polonezii, nici ca ungurii, nici ca bulgarii.
Bolile lor nu sir:rt gi ale noastre, chiar dacd, de la distanfd,
seamdni. Ci:rd vom gdsi medicul care si trateze diferenla dtn
noi? $i ce leac e atit de subtil, incit sd vindece delirul malign
al unei nuanfe?
Dilema, nr. 108, 3 - 9 februarie 1995 Imi pare rXu cd n-am vXzut decit ultima parte a emisiunii
de luni seara, moderatd de Vartan Arachelian pe programul
doi al Televiziunii nationale. Am aflat insd 9i a9a destule lu-
cruri nemaipomenite, rostite cu glas mare de oameni nemai-
pomenifi. Nemaipomenit este, ire primul rind, moderatorul
insugi. Traiectoria lui ideologici degi frecventd in ireteleap-
ta larX romAneascd - sd. md umple de o incon-
nu inceteazd.
fortabild admiraliune:- rareori am vdzut un om atit de simplu,
capabil de furtruchipdri atit de diverse. Cindva a fost un gaze-
tar euforic laTlndrul leninist. Se spune cd in preziua revoluliei
avea pregdtit un reportaj demascator despre huliganii de la
Timigoara, reportaj de care nu ne-a scutit decit viteza de des-
fdgurare a evenimentelor. intre timp, omul se specializase in
intervenlii vigilente prin paginile gazetelor centrale. Mi-aduc
aminte ci la aparilia lui Heidegger in limba romAnd, domnul
Arachelian s-a intristat. Gabriel Liiceanu declarase intr-un
interviu cd o limbl care poate aduce in spafiul ei delica-
telurile heideggeriene trece un greu examen de excelenfd.
Cum aga? a tres6rit domnul Arachelian (intr-un articol din
-
Sctnteia), sufocat de patriotism: are nevoie limba strdmogeas-
cX (daco-armean5?) de asemenea confirmiri? Examenul nu il
are de trecut lirnba romAnd, ci Heidegger I O dovad5 irefu-
tabild cd e greu de ales i:rtre ,,minoritarul" antinational gi cel
hipernalional, mai catolic decit papa, mai majoritar ca majori-
tarii, mai romAn decit el insugi. Dupd revolufie, domnul Ara-
chelian a devenit brusc o stea a Opozifiei, un erou al tuturor
baricadelor, o victimd. A reugit si ne prosteasc5 pe tofi cu
privirea lui grea, de om necdjit gi viteaz. S-a gdsit chiar un
ndrdvas cabaretist mioritic, scuturat 9i el, dintr-o datX, de fri-

727
 gurile contestaliunii, care sd scrie ir fosta pres5, reamenajatd,
de partid gi de stat, un articol omagial despre ,,sentirnentul
arachelian al adevirului". Dar a trecut gi asta. Dupd 7992,
cind alegerile s-au dovedit nerentabile, domnul Arachelian
si-a fdcut iardgi socotelile 9i a inceput un mic antrenament de
dchidistanld. N-a trecut mult si iatd-l reconvertit grijuliu cu
,,conducerea" (mai ales a Televiziunii) gi mereu inconjurat de
musafiri ,,onorabili", gata sd corespundX la amoarea lui
neaogi. Ca luni seara, de pildd (dar ca in multe alte seri sau
dupd-amieze ,,de lucru"). Cine e domnul Arachelian de fapt,
noi nu vom gti-o, poate, niciodatd. Un om cumsecade 9i speri-
at? Un servitor mdrunt? Un indecis inocent? Un trigor? O
vietate dezosatd depXgitd de evenimente? Dar cite dintre
vedetele ultimului cincinal rezistd la ir-rtrebdri ca acestea?
Sd recapitulSm, mai bine, ce se putea invdla, luni seara, de
la invitalii domnului Arachelian (Agatha Nicolau, Mihai
Ungheanu 9i incd cineva, un tenor de (o anumit5) coloraturS,
locvace 9i mindru de sine, al cdrui nume imi scapd).
1 Cultura romAnd e in pericol. Cine o pericliteaz5?
(a) americanii, ft) nostalgicii Imperiului Habsburgic, (c) di-
sidenlii, (d) editura Humanitas.
Explicaliuni:
(a) America nu e ce cred naivii. E, din contrd, un fel de
bordel uria9, ndcliit in droguri 9i singe, un colos sumbru,
programat sd ne invadeze tentacular pentru a inlocui tradi-
liile noastre btinde (vezi Cdlugarii, Toma Alimog, Baltagul 9.c.1.)
cu subcultura nudului 9i a 9i9ului. America e perfidd. Degi
colcdie de pornografie si violenld (cum se vede 9i in filme), ea
reugegte sX aibd universitdli celebre, muzicieni celebri, muzee
celebre, savanli gi scriitori celebri. Peste Ocean nu trece insd
decit influenla ei rea. La ea acasd, pomografia americand nu
ashxrazd Princeton-ul, Metropolitan-ul, Guggenheim-ul. La noi
iresi pornografia americand face ravagii. I se opune, ici-colo,
);
cite un franc-tireur utopic, de genul lui Iosif Sava. In rest,
microbul e ubicuu 9i intratabil.
{ (b) Ci (c) au apdrut ir emisiunea domnului Arachelian,
coroborate. Nu e clar de ce motivaliile doctrinare ale disiden-
lei romAnegti, atita cite a fost, erau legate, dupd opinia unuia
dintre vorbitori, de tema Imperiului Habsburgic. Aci intrdm
128
in abisal 9i inanalizabil. Mircea Dinescu 9i Franz Joseph, paul
Goma 9i Maria Theresia. Aprige, misterioase asociafiil
(d) Editura Humanitas nu se ocupd de valorile romAnegti.
E o pepinierd de venetici, de uzurpatori (valorogi unii, nimic
de zis), de agenli ai Europei Libere (adici liberale, adaugd
sibilinic M.U.), adici antiromAne;ti. Noica, Cioran, Eliade,
Nae Ionescu publicali in extenso? Argetoianu, Gafencu, Sind-
tescu, Armand Cdlinescu? Eugen Ionescu? Elisabeta Rizea?
Monica Lovinescu gi Virgil Ierunca? Toli lifte? Toti vinzdtori
de !ard? A9a s-ar pdrea. Aga zicea, ir orice caz, tenorul al
cdrui nume imi scapd. (Tot el ne oferea o rapid5 bibliografie
,,de elitd" intemafionald: Keyserling - despre care credea cd a
scris o,,Psihanalizd a Europei" -, Spengler 9i Hannah Arendt.
Ce juxtapuneri fine, ce farmec hermeneuticl)
2 Televiziunea najional5 e in pericol. Vin ,,televiziunile
comerciale". Toate cintecele pier. Ni se ia Gabi Luncd 9i ni se
oferd jaz. Sintem smulgi de la Alexandru Mironov si livrati
mige1egte lui Spielberg. in loc sd ne imbogdlim cunogiingele la
emisiunile lui Radu George Serafim, ne uitdm ca mitocanii la
filme polifiste. Farmecul explicit al cite unui nud ne face
insensibili la farmecul imperceptibil al lui Cetelin JArlea. Am
putea sd ne uitdm la Actualitdlile postului national, cu holde,
furnale, rdmireri in urmd 9i festivit5fi, 9i ne ldsim sedugi de
gtirile de la televiziunile ,,comerciale", care incep sX miroasd
ingrijordtor a Occident.
3 In vreme ce Ministerul Culturii din RomAnia, pierzind
friiele centralizdrii, nu mai controleazd difuzarea cdrlilor
bune, Ministerul Culturii din Germania, neexistir-rd, vinde
cdrti bune in toat5 tara nemleascd, dupd un plan centralizat,
pe care ar trebui sd-l adopt5m gi noi!
4 O boald nalionald: dorinla de a te afirma ir-r strdinitate,
dispreluind masonic judelul natal (exemple: BrAncugi, Enes-
cu, Eliade, Cioran, Ionescu 9.a.).
5 RomAnii sint unici. Sintem un popor mare. Dar unii ro-
mAni trebuie urili (chiar dacd au unele calitdyi): e vorba de ro-
mdnii care nu se cred destul de mari, invatd limbi striine 9i
au prieteni neromAni (pentru nuanle suplimentare a se reciti
Cara giale : Rr omff ru.1l, Rr omhnca,,, Romfrnii a er zi" ) .
r29
 6 Se fim rnai educativi. Sd fim mai educali. S5-i educdm pe FatalitEti
toli. Sd ne educe to!i. Totul e sd alegem modele modelatoare,
nu modele demolatoare.
7 Stdm prost (nu ca japonezii). Dar am stat foarte bine gi o
sd stdm foarte bine. Dacd vom fi cu ochii-n patru.
Deocamdatd atit. Cum sPuneam, n-am vizut decit finalul
emisiunii domnului Arachelian. Dumnezeu nu dd nimdnui
mai mult decit poate sd ducd.

Dilema, nr. 109, 10 - 16 februarie 1995

Pentru unii dintre liderii partidului de guverntrmint, coa-

lilia cu gruparea nalionaltr are un ce fatal. Ei se declar| sotto
voce ,,condamnali" la aceastX mezalian!5 de imprejurlri obiec-
tive: nu pot guverna ftrr[ voturile laturii narodnice a Par-
lamentului, dat fiind ctr Opozitia a respins sistematic toate
propunerile de,,uniune na;ionald",9i nu pot organiza alegeri
anticipate, dat fiind cd asta ar incetini ritmul reformei tocmai
cind el trebuie suslinut mai abitir, ca str nu pierdem trenul
integrdrii europene. Agadar, sub ghimpele Opoziliei neco-
operante (auzi dumneata: Opozilie care str nu coopereze!) 9i
al jertfei patriotice (vom duce lara spre Europa cu orice pre!,
sprijinindu-ne, dactr e nevoie, pe urnerii vinjogi ai unor tir-
govefi neaogi, pentru care Europa e un moft), sub acesti doi
ghimpi deci, guvernanlii stau rtrzesegte la Putere, tristi, dar
inflexibili, plouali 9i bdtuli de vinturi, dar dirji in sdrlcia, in
nevoile 9i in neamul lor. Valorificind o tradifie veche, care
merge de la ,,Pe-aici nu se trece!" la ,,Noi de-aicea nu ple-
cdm...", cei lovifi de ghinionul puterii practicl o ,,infepenire
in post", fa!tr de care ,,incremenirea in proiect" a filosofului e
un exerciliu minor. Admit cd nu le e usor.Imi pot inchipui cd
domnul Nlstase are unele dificultlli de adaptare cind iese in
public cu domnul Funar 9i, mai ales, cind rXmine cu dinsul
intre patru ochi. Nici privirea blajinl a domnului Gherman
nu se va fi simlind in apele ei cind se incrucigeazA cu ochia-
dele analfabete ale domnului Gavra. $i asta incd nu e nimic.
Dar imaginafi-vtr cum e str negociezi politic, noaptea, in casa
lui Ceaugescu din Primtrverii, cu Ilie Verde!, Adrian P{u-
nescu 9i Vadim Tudor la masa tratativelor! Se sparie gindul!
Curat constitufional! Basic Instinct gi Balul aampirilor reunite!

131
Cum sd le fie ugor conduc5torilor nogtri? Nu se pot consola teaz6: e garantia marii schimbdri; gi, oricum, e altceua si
decit cu gindul cd nici noud nu ne e ugor. $i cd, la rindul ei, altcineoa decit celXlalt, decit ,,actualul". La fel cum domnul
Opozllia e, de asemenea, ameninlatd de astrul rece al fata- Iliescu e comparat, fatal, cu Ceaugescu, riscind sd se plafo-
htetii. nezein ideea cX e mai bun ca el, domnul Constantinescu e
'intr-adevdr,
9i Convenlia Democraticd are, de la o vreme, comparat, fatal, cu domnul Iliescu, riscind o plafonare ase-
un aliat dificil: Uniunea Democraticd a Maghiarilor din Ro- mdnitoare.
mAnia. Acest imprevizibil ,,cuibugor de nebunii" stirnegte dez- Una peste alta, oriincotro te intorci, dai de o fatalitate.
agreabile dileme. Si ie lepezi de ei? Dar ce-o sd zicd Europa, Fatalitatea e materia primd a fiinlei nalionale, sosul vietii
minoritologii, ecologigtii gi americanii? Sd nu te lepezi? Dar noastre cotidiene, emblema noastrd. Stdm sub fatalitatea
ce-o si zicd boborul? Te mai voteaz6, el? Te mai crede cd egti tdrilor mici, a vecinilor rXi, a conspiraliei iudeo-masonice
patriot? Cum sd fii, in acelagi timp, ,,nalional-unitar" 9i mondiale.
,,european-federal"? Nici experienla acumulatd in ultimii ani Clima e fatal6,, vechea nomenclaturd e fatald, cenaclul Fla-
- aceea de a fi, in acelagi timp, monarhist gi republican - nu cira e fatal. ,,N-avem ce-i face, oifi birsand, asta-i situatia!" -
ajutd prea mult. Situaliunea e, putem zice, critic6. Ne indrep- iati doctrina testamentard a pdstorului autohton, sfirgitul
tdm spre o funddturd falald,,la capdtul cdreia am putea desco- care nu se mai sfirseste al Mioritei.. .
peri c5, sfigiatd de lupte intestine, de disidenle mai mult sau
mai pulin discrete 9i de incompatibilitdli viscerale, Convenlia Dilema, nr.110,77 -25 februarie 1995
nu e decit o convenfie, o sumd de personalitdli putemice care
,,deconstruiesc" impreund speranla.
Lanful fatalit5lilor nu se opregte insd aici. Iatd, de pildd,
cazul domnului pregedinte Ion lliescu. Sint destui care se
declard nemullumili de limitele, stereotipiile, nostalgiile,
idiosincrasiile Domniei sale. Dar - se grdbesc ei si adauge -
altul mai burr n-avem. Trebuie sd recunoagtem cd e de me-
serie; ne place, nu ne place, are cap politic: nu ne vinde tara, o
line stabild si trage toate sforile. Pe scurt, n-ai ce-i face: pre-
zenta lui la virf este fatald.
in replicd, Opozilia inalld 9i ea, ,,cLin culite 9i pahard",
templul propriei ei, fatale, indigenle. Domnul Emil Constan-
tinescu - zic unii, chiar dintre antiguvernamentalii fideli,
chiar dintre contracotrocenigtii colerici - nu e o solulie ideald.
Nici prea arnuzarrt, nici prea viguros, contaminat prematur
de suficienla liderului salvator, afigfird un aer binevoitor, dar
cam provincial, domnul Constantinescu e simpatic intr-un
registru cehovian, dar nu e chiar genul sd te facd sd mergi pe
jdratic. Nu-!i vine s6-i incredinlezi toate grijile obgtei 9i sd te
culci apoi linigtit. O fi! - rdspund vestalele destinului orb. Dar
daci nu el, atunci cine? Aveli, md rog frumos, altul mai
acdtdrii? Asta-i situalia. Domnul Constantinescu e contracan-
didatul fatal. Omul nostru. Singurul. Bun-rdu, nu mai con-

t32
 in treacit...
I si indigest deopotriv5, ca un narcotic prost dozat. Asculti
Transparen!d
Md exaspereazd, am mai spus-o, ,,scenaristii": cei care
cred cd lumea - aga cum e-e o pdcdlealS 9i cd a fi degtept e a
imagina nenumdrate dedesubturi. Antidotul unei asemenea
(morbide) inclinalii ar trebui sd fie - in plan politic - transpa-
renla. $i nu se poate contesta cd, fald de epoca totalitard, exis-
td o mai vie preocupare a administraliei superioare pentru
lXmurirea puLhcului. in plus, ziarele scormonesc peste tot,
relateazd indiscret, amplificd, dezvdluie, demascd; din teama
de a nu spune prea pufin, ele nu ezitd si spund prea mult.
Fatd de aceasti evolulie a lucrurilor, profesionigtii camu-
flajului au gdsit ins5 ingenioase solulii de acomodare; cu sau
fXrd premeditare (cdci existd 9i un instinct al opacit5lii!), ei au
dibuit citeva metode eficiente de a mima transparenla; iat6,
de pildi, discursul tehnic, explicalia ,,de specialitate": un dem-
nitar sever gi obosit apare pe ecranul televizorului gi ne
explicd de ce a fost necesard scumpirea cutdror mdrfuri. Dis-
cursul e lung (nu se face economie de transparenld!) 9i
obscur. Nimeni, in afara colegilor de facultate sau de birou ai
demnitarului, nu pricepe nimic. Terminologia e ,,tehnocrati",
argumentalia e sibilinicd, motivaliunile sint,,complexe". Sin-
tem tratafi ca un popor de contabili euforici, de economigti
astulio9i. Care va sd zic6, e de neconceput sd fim atit de bar-
bari, irrcit sd nu gtim ce sint ,,accizele", ce e aia ,,valoare ad5u-
gat6" gi cum funclioneazd un sistem financiar ,,in lranzllie" '
Dacd sub comunism nu inlelegeam viala politicd fiindcd nu
exista transparenfd, acum nu o ir:rlelegem fiindcd sintem
134
progti. Guvernul ne tot explicd, ne aratd grafice, ne line pre-
legeri, dar noi sintem blocati intelectualmente, rudimentari,
impermeabili. Pe scurt, nu meritdm sd avem Guvernul pe
care il avem.
O altA tehnicd de camuflaj, infloritoare ca 9i discursul de
specialitate, este discursul fantomd. Guvernanlii au deprins cu
repeziciune releta vorbirii in bobote. Un inalt demnitar al
Camerei Deputalilor reuge9te, pe aceasti linie, performante
remarcabile. L-am auzit - mai ales cind e vorba de chestiuni
delicate sau de intrebdri incomode - combinind siruri fdrd
sfirgit de fraze vide, tdvilind cuvintele intr-un sos cleios, fad
nduc, in pragul infarctului mental, sd vind mesajul, atitudi-
nea, informatia. Si ele nu vin niciodatd: !i se oferd o gelatind
suspectd, o rumoare pdsdreascd indescifrabild, o logicd beatd,
care l-ar fi imbolnivit pe Aristotel. Programul oratorului e sX
tru spund ceea ce e de spus, sd rut se angqeze cu nimic, sd nu
clarifice nimic. Numai o aduniturd de spirite ignare, lipsite
de finele diplomaticd, de iscusinla politichiei poate pretinde
unui asemenea vorbitor transparenld reald. El are alte sco-
puri si altd strategie. Nu i se poate reproga ir-rsd cd nu iese in
arend, cd nu livreazd nimic casetofoanelor din jur. E deschis.
Dar e deschis ca o sursd de fum, ca un negustor smintit, care
vrea sd incaseze mereu si sd nu investeascd niciodat5.
$osete
RomAnia va intra intr-o altd erd, rnai norocoasS, de indatd
ce, de pe culoarele ministerelor noastre, va dispXrea un anu-
mit tip de gosetd: goseta scurtd, al cdrei cdlcii tinde sd iasd din
pantof, ir:r vreme ce partea de sus nu urcd niciodatd pini la
mangeta pantalonului, a9a incit epiderma neaerisitd (culoare
de sedinld) a purtdtorului sd fie mereu la vedere. $oseta
aceasta tristd (degi, de reguld, deschisd la culoare), cuplatd cu
un anumit model de pantofi, tinji"d spre culmile eleganfei,
dar eguind in amorful unui sac strimt pentru monturi 9i bdtd-
turi, nu e o simpld problemd de gust. Ea deconspird o ideolo-
gie gi un program. E emblema ,,omului nou", cu toate aspira-
liile 9i complexele lui, cu visele lui de distinclie gi cu balastul
135
lui frust, de fiu al gliei. Nu zic ctr trebuie eliminat sau dis-
prefuit. Dar cred ctr i se poate cere sA stea un timp deoparte.
Nu mult. Pind va inlelege cd trebuie str-si schimbe gosetele.
II
La captrtul orictrrei dictaturi, este de rigoare o aptrsdtoare
crizd moraltr 9i judiciarA. Victimele, cite mai trtriesc, au, in
sfirgit, ocazia str se confrunte liber cu galeria cdlAilor lor: str-i
judece 9i s[-i pedepseasctr. Dar este foarte greu sd stai fa!tr-n
fa!tr cu o fostd victimd 9i cu un/osf ctrlAu: mult mai greu decit
sl redactezi, in singurltate, texte principiale despre dreptate.
Ceea ce, in plan teoretic, pare evident 9i legitim, se dove-
de9te, in plan practic, complicat 9i destrtrmtrtor. Apar nenu-
mtrrate ,,capcane"; ctrldul, fostul ctrltru, tinde str-gi dezvdluie
,,chipul uman": are 9i calitdli, are tot felul de justificdri, moti-
valii ,,complexe", scuze, Victima, la rindul ei (fosta victimtr),
se trezegte in situalia de a deveni ctrlXu: trebuie str factr expe-
rienla neinduplectrrii 9i, eventual , a cruzimli. Pintr Ia un
punct, lucrurile au un soi de relevan!tr didactictr: victima
invald str ierte, cdldul inva!tr si sufere. La un moment dat
instr, realittrlile devin difuze, certitudinile se gubrezesc. Cufun-
datd in ,,mdrile calde ale vielii", culpa se relativizeazA: ctrltrul
pare a-9i fi pierdut identitatea, iar victima, oricit de indrep-
ttrfitA, devine prin obsesivitatea ei antipaticX... Cate-
goriile eticului-riscd sA cadtr in indistincfie.
- Conturele dintre
,,crimf, gi pedeapsd" se gterg, ca gi conturele dintre realitate 9i
himertr. Echivocul acesta e inctr un efect, cel din urmtr, al bolii
totalitare. Sechelele totalitarismului defunct se dovedesc la
fel de monstruoase ca 9i totalitarismul insugi. Trebuie, in con-
secinld, sl fim pregdtili pentru o convalescenfd lungtr 9i
amarA...
De cite ori am avut de fe..,t, in ultimii ani, observalii cri-
tice cu privire la Opozifie, mi s-a spus fie cd n-am dreptate,
fie cd am, dar nu trebuie s-o afirm public: Opozilia trebuie
menajattr, gregelile ei trebuie discutate in goaptd, ,,in familie",
136
a9a ircit ,,du9manii" sd nu aibd motiv sd se bucure. Nu gtiu ce
termen si-au dat adeplii menajamentelor: cu alte cuvinte, nu
gtiu cit timp urmeazd sd ne referim la Opozilie ca la o vietate
debild, care trebuie cocologitd drdgdstos pin5 gi-o mai veni ilr
fire. Fapt este cd ceea ce se vede irr tabdra ei nu seamdnd a
consolidare. E tot mai clar, pentru mine, cd de vind nu mai e
joculunfair al advelsarilor, ci o precaritate de fond s structurilor
gi n oamenilor. De la o vreme, pind 9i apologelii cei mai sticlogi
ai Convenliei au inceput sd afigeze priviri obosite 9i sd admitd
cd ceva nu e in reguld. Nu era mai bine sd se treacd prin
aceastd crizd acum trei-patru ani? Dar cine ir:rdrdznea sd
propund atunci asumarea crizei era taxat drastic drept cripto-
comunist, vindut puterii neocomuniste. Declangatd acum, cu
numai doi ani irraintea alegerilor, criza este infinit mai peri-
culoasd. Cine o va diagnostica riguros 9i cine va gdsi trata-
mentul optim? Dacd lucrurile merg in continuare aga, ne vom
vedea confruntali cu mari surprize. ,,Yerticala" noastrX Opo-
zilie, cea care n-a vrut ,,sd cautioneze" nici un reprezentant al
Puterii postrevolufionare, cea care nu negociazd., nu face
comprornisuri, nu std de vorbd cu nomenclaturigtii, va sfirgi
in interminabile sesiuni de tratative amabile cu PSM... Iar
atunci, ea se va lupta nu ca si invingd, ci ca sd fie toleratd.
Presentimente ale acestei posturi existd deja. Vorba amicului
Adam Michnik, trecut de curind prin RomAnia: Opozilia se
strdduiegte si adopte o gesticulalie vultureascX; dar poli 16sa
toate ferestrele deschise. Nu zboard!
III
Existd, it mare, doud tipuri de ,,erori sufletegti" in com-
portamentul oamenilor de culturi romAni fald de Republica
Moldova: indiferenla si sentimentalismul. Ambele sint rezulta-
tul unei drame istorice. inv5fdmintul comunist a amputat,
intr-o prim6. faz6, sentimentul nalional (mai ales dacd era
antirusesc), asa ir:rcit, pentru generaliile formate dupd \948,
problema Basarabiei n-a mai existat decit ir"r forme vagi sau
deloc. Intr-o a doua fazd. (dupd 1977), tot comunismul a fost
acela care a inventat o demagogie nalionald istericd, de na-
turd sd inhibe iubirea de lard a acelora care nu inlelegeau sd
137
9i-o exprime prin zbierete. Agadar, aceeagi cauzX pentru
douX manifestdri diferite: indiferenfa iresponsabild gi senti-
mentalismul g5unos. Ca romAn, poli fi, i:r legdturd cu Basara-
bia, disperat, dar nu indiferent. Pe de altd parte, am mai multl
irrcredere in cei care reflecteazl cu luciditate si rdbdare
asupra Basarabiei (cintdrind binele gi rdul, analizi-red realitdli
gi nu himere) decit fur cei care dau mari spectacole retorice ir
Parlament, in presd 9i la diverse chefuri patriotice. Duiogia de
pahar si pagoptismul desuet nu sint instrumentele optime ale
unei solufii reale. Grav este cA, din cite mi-am dat seama,
basarabenii ingigi, iritati (pe bund dreptate) de indiferenla
unora, cedeazd prea ugor sentimentalismului^celorlalli, ris-
cind astfel alianle suspecte 9i neproductive. Ii inleleg; e o
reaclie a candorii lor, a nevoii lor de a fi iubili, de a Ii se spune
ci sint iubiti. Ar trebui totugi sd-9i aminteascd, din cind in
cind, cd indrdgostitul cel mai autentic nu e neapdrat cel care
face declaratii zgomotoase gi care plinge ugor...
Cu privire la justa p.oporgil intre rigoare 9i imaginalie,
intre ,,specializare" 9i accesibilitate, intre ce e inndscut 9i ce e
,,metodic" in performanla stilisticd a scriitorului, s-ar putea
da un rdspuns global, valabil - cu oarecare aproximalie - pen-
tru toate variantele intrebdrii: ir toate, problema e de dozaj,
iar dozajul e o chestie de ureche: trebuie sd simli cind are ne-
voie linearitatea unui discurs de o apogiatur5 pitoreascd, tre-
buie sd simti in ce moment rigoarea profesionalS are de ficut
o concesie publicului larg gi in ce moment spontaneitatea ta-
lentului trebuie sd colaboreze cu elaborarea megtegugdreascd.
in ge.,ere, oamenii netalentali igi fac o doctrinX din i dispre-
lui talentul, iar oamenii incapabili de acribie glogiaz6, in mod
interesat, virtulile,,inspiraliei" netruditoare. In realitate, stilul
e tocmai capacitatea de a combina cu gralie toate darurile de
care dispui: el amendeazd, cu egald severitate, delirul verbal,
metaforica somnambulicd, dar 9i uscdciunea senild, exacti-
tatea flascX a arhivarilor...
* experienfe au devenit pentru redacfia noastrd materie curen-
in efortul de a funcliona normal pe un fond confuz, nu
existd relete. Exist5 doar buna-credinld, simlul oportunitdlii,
respectul propriei demnitdti 9i asistenla divind. Trebuie,
138
firegte, sd faci tot ce poti pentru a supravietui, dar, pe de altd
parte, sd nu vrei si supraviefuie;ti cu orice pre!. Orice numir
de revisti nou apdrut este o victorie. Dar, dacd e ultimul,
lucrurile nu trebuie dramatizate: a scoate o revistd e numai
unul dintre modurile de a fi util culturalmente comunitdlii
tale. Mai sint gi altele. De aceea e bine sX proceddm taoist: sd
infdptuim, fdrd sd ne lisdm halucinati de {apta noastrd, sd
implinim ceea ce avem de indeplinit fdrd crisparea desdair;irii,
sd evitdm a ne imagina scopul intr-un singur fel. Sd fim dina-
mici, maleabili, imprevizibili. Sd ne p5strdm independenja,
onoarea gi umorul. Sd nu negociem cu autenticitatea noastr5:
sd nu lSudXm Puterea in speranla cd vom fi, astfel, mai bine
tolerafi (e un calcul trtotdeauna gregit), dar nici sd nu ir"r-
furdm Puterea in chip artificial pentru a face pldcere Opozi-
tiei. Sd nu avem consecvenfa proastd a inregimentalilor
inflexibili. Inflexibilitatea nu e respirabild decit in absolut. in
lumea sublunari, e suficientd sinceritatea fatd de sine, grija
de a nu fi duplicitar. Dar, repet, nu existd refete: nici mdcar
cele citeva fraze de mai sus nu sint valabile dacd devin retetd.
IV
in numdrul trecu! Dilema a publicat la rubrica Opinii un
text al domnului Adrian Niculescu despre problema mo-
narhiei in RomAnia de azi (5i dacd ei rur se temT ). ,,lncd o dova-
dd cd la Dilemn s-a cuibdrit un grup perfid, care face, pe banii
Republicii, propagandi regalistd" intirziat sd procla-
me, cu voci mari, mijlocii gi mici, ciliva guvernamentali vigi-
lenli. ,,IncX o dovadd cd Dilema e criptocotrocenistd"
grXbit sd declare in replicd monarhigtii pursinge, iritali
de ironiile domnului- - la adresa sloganurilor
Niculescu lor
naive 9i a strategiilor lor primare. S-ar zice cX am publicat doui
texte diferite sau cd acelagi text tinde sd capete, in imaginafia
cititorului romAn de tranzilie, inflamatiuni contradictorii,
dupd chipul gi asemdnarea fantasmelor proprii. Asemenea
td. Numdrul dedicat lui Iuliu Maniu a fost citit de manigti ca
o abild manevrX demolatoare 9i de antimanigti, ca un acces de
idolatrie. S-ar putea si fim vinovali noi ingine pentru acest
739
balans vertiginos al opiniilor: n-avem radicalitate, n-avem
exerciliul juJecllilor inalb-negru, cultivdm penumbra. ingtr-
duim, astfel, interprettrri infinite, dupd bunul-plac al fiecdrui
cititor. Calmul reflexiv 9i rlbdarea analiticd apar, uneori,
drept simptome ale indeciziei. E un risc pe care consecvent
dilematici ni l-am asumat de la bun inceput, -exasperindu-i
- unor principii de beton si ai unor tempera-
pe proprietarii
mente focoase. Nu putem instr oricit am fi de autocritici
-
str lutrm totul asupra noastrd. Ceva s-a strimbat 9i in mintea
- palpitalii, lacrimi, exaltdri gi mitinguri. Baricada insdgi sfir-
unora dintre cititori. Lectura orictrrui text e compromisd de
partizanat. Ochii sint imptrienjenili de suspiciuni 9i precon-
ceplii, atenlia se dizolvd sub bruiajul unor opliuni pf,tima9e,
nevoia de a cduta sensul real al lucrurilor e anulatl de con-
vingerea paranoiacd a fiectrruia ctr nu e nirnic de cdutat, cd
totul e clar, clar intr-o unicl varianttr: varianta proprie. Nu
citim (9i, de altfel, nu privim de jur-imprejur) decit pentru a
ne confirma toate ipotezele. Nu ctrdem de acord decit cu cei
cu care sintem deja de acord. Nu inregistrtrm decit adevtr-
rurile care ne justificd. Iar intre injuria crastr 9i lingugirea ne-
demnd nu mai percepem nici un interval.
...S-ar putea ca inceputul optim al unei reforme a men-
talitltilor sd fie, la noi, recuperarea artei de a citi, a respec-
tului pentru textele altora.
O doamnl imbujoratd a" fi*i antiguvernamentali, cum-
secade 9i aprigtr cum e, adesea, romd-nca civicl, mtr intreabl
,,de ce partb a-baricadei" sint de fapt. intrebarea mascheaztr o
dezamlgire: cum se poate ca eu, care, mtr rog, a9a 9i pe din-
colo, sI mtr dedau la unele observaliuni critice la adresa
Opozifiei? Ea gtie ctr am dreptate, dar e plcat sA nu fim soli-
dari, sX ne spf,ldm rufele in public. Nu vtrd cd fedesenigtii nu
se ceart?l niciodattr intre ei? Dactr am obiecliuni, n-am decit str
i le spun pe goptite domnului Coposu, duptr ce, mai intii, ne
vom fi incuiat undeva, in buctrtAria sau in baia Domniei sale.
Dar str vorbesc in gura mare? Str destabilizez Opozilia? Ce
urmdresc, de fapt? De ce parte a baricadei sint?
Preopinenta mea cumuleazl, in chip inocent, intreaga
buntr intenfie, intreaga imaturitate politictr 9i intreaga inefi-
cienll a opozantului autohton. El luptl impotriva comunis-
140
mului, dar vrea sd aplice unul dintre principiile lui de bazS:
despre partid, numai de bine! Cine nu e cu noi e impotriva
noastrd, de cealaltd parte a baricadei. Opozantul autohton nu
se supird pe egecurile Opoziliei, ci pe cei care le semnaleazd.
Dacd Opozilia se face bucXli, nu o ajuli crede opozantul
autohton amendindu-i fragmentarismul, - ci prefdcindu-te
- Politica pentru el nu e o chestie de calcul
cd el nu existS.
-
lucid gi de tacticd ievingitoare. -
E o chestie de iubire si urX, de
9e9te in scenografie. Preopinenta mea crede cd, dacd bom-
bdne Guvernul, dacd injurd la birou, la piald sau acasd 9i dacd
iubegte monarhia, e pe baricadel Ea crede c5, de cite ori i9i
varsd ndduful, e in plind luptd. In realitate, lupta se di in altd
parte, cu alte mijloace, in ignorarea cvasitotalS a micului ei
militantism. Avern de-a face cu o combativitate orald, strict
gesticulatorie, ca aceea a lui Crdcdnel in cdutarea lui Pampon
(,,Cu dintii, cu dinlii am sd-l rup!"). Ferocitatea de suprafald a
volintirului ambetat.
E curios, pe de altd parte, ce vitejie poate dezvolta ro-
mAnul, ce poft5 de baricadi il poate cuprinde, dupd ce, de-
cenii intregi, a practicat resemnarea mioriticd, gtiinla de a
incasa! Au existat totugi 9i ciliva combatanli adevdrati pe vre-
mea cind mai toli eram pacifigti gi lirici. $i imi vine sd o in-
treb, cu oarecare am5riciune, pe bdtXioasa mea preopinent5:
Unde erali cind Paul Goma, Doina Cornea, Mircea Dinescu,
Dan Petrescu, Radu Filipescu, Mihai Botez 9i alli ciliva
oameni curajogi se aflau in rdzboi? Ali fdcut atunci vreun gest
de solidaritate? Ati ridicat glasul? Ali gtiut sd riscafi? $i, la
urma urmelor, de care parte a baricadei ali fost?
Nu agtept un rdspuns gi nu vd judec pentru placiditatea
dumneavostrd de-atr.rnci. Dar nu md mai hdrtuiti cu sabia
dumneavostrd de lemn, ca gi cum tocmai v-ali intors de la
Termopile!
Dilema, nr. 63,25 - 37 martie 1994
nr.91.,7 - 13 octombrie 7994
nr. 101, 76 -22 decembrie 1994
nr. 111, 24 februarie - 2 martie 1995
 Cdpitanul Soare
A reapdrut
- cu modificdri
Nu comit o indiscrelie
minimale
pronunlhrdu-i numele,
cipitanul
- mai intiiSoare.
pen-
tru ci e pulin probabil si fie numele lui real gi apoi pentru cd
dumnealui nu e un individ, ci o specie. O functie. Am putea
chiar sX spunem Ltn organ. Cu ce se ocupd acest organ? Pri-
me;te ordine si le executi. Ce fel de ordine? Aci, intrebirile
noastre se izbesc de p5durea tenebroas5 a supozifiilor. Sd
rezumdm faptele. intrlo bund zi, cdpitanul Soare se prezinti
(cu legitimalie) dinaintea unui apartament invecinat cu
apartamentul domnului H.-R. Patapievici. Pentru lumea cul-
tivat5 din RomAnia, numele acesta e deja un nurne cunoscut.
Eseurile lui, apdrute in Contraltutrct,22 gi Dilemn,l-au consa-
crat ca pe un intelectual impetuos, capabil sX acopere, cu
rigoare si imaginalie, domeniile cele mai diverse: de la fizici
9i filosofia gtiinlei la teologie, sociologie 9i analizi politicd.
Un caz rar de curiozitate ubicud, de intelectualitate responsa-
bild, de vervd tinereascd; pe scurt, o speranld in plind expan-
siune a contemporaneitdtii romAnepti, un perfect exponent al
,,culturii de performanfd". De citeva luni, domnul Patapievici
e beneficiarul unei burse oferite de Institutul ,,Goethe": prin
urmare e in Germania, la studii. Acasd au rimas doar solia gi
fiul lui. Sd nu uitdm i:rsd de cdpitanul Soare, cdruia putin ii
pasi de inzestrdrile si meritele ,,obiectivului" sdu (admitind
ci le-ar cunoagte). Cdpitanul Soare bate la u9a unor vecini
(cumsecade si speriafi), le spune cE ancheteaz6 nereguli cu
arabi (in contextul ,,eradicdrii" corupliei) 9i cd vecinul lor,
domnul Patapievici, a fost vdzut in compania unor insi sus-
pecli. Pentru cine il cunoagte indeaproape pe domnul Pata,
pievici, ideea cX intre hobbyurile Domniei sale s-ar afla ma-
142
*.c:iF,*:l.li#-
trapazlicurile de gang, ,,bursa neagrS" si ,,banii albiti" e ame-
litoare. Dar sd admitem aceastd ipotezi paranoiac5, aceasti
varialiune de prost gust pe tema lelryll nnd Hydc. Ce ilrtreblri
va pune, irr acest caz, anchetatorul aflat pe urmele nele-
giuirii? Ei bine, intreb5rile cdpitanului Soare sint urmdtoa-
rele: ,,Cam cum gindegte vecinul dumneavoastr5, donrlul
Patapievici?", ,,Ce opinii politice are?", ,,Cine il frecverrtea-
zA?" , ,$tiali cd pe 27 decembrie 1989 a fost inchis la Jila.,,a?"
(notez cd, pentru cdpitanul Soare, acesta este, ca 9i pentru
Polilia lui Ceaugescu, rln detaliu infamantl). Indiferent care
ar fi rhspunsul la astfel de intrebdri, e greu de presupus cd el
poate aduce vreo lumind intr-o afacere ,,cu arabi". E limpede,
in schimb, cd tema corupliei nu e, pentru subtilul cdpitan
Soare, decit o ,,ttftrare" (pentru el plauzibil5) in subiect" Pro-
blema, adevdrata problemd, e cum std domnul Patapievici
din punct de vedere politic.
Sint dintre cei care suslin cu incdpdlinare cd Securitatea nu
rnai e ce-a fost, c5, incet-incet, disfunctiile 9i abuzurile iner-
tiale se vor resorbi, atit cit se poate intr-o fard balcanicd, emi-
namente agricold 9i marcatS, de peste cincizeci de ani, de dic-
taturS. Dar o intimplare ca cea de mai sus e de naturd sX
topeascd orice incdpitinare 9i sd surpe orice incredere. A9a-
dar, dupd cinci ani, dupi atilia morfi, dupi atitea declarafii gi
lupte paietice, dup5 atitea defiIdri pe la Strasbourg gi Bruxelles
gi dupd disparitia violentd a Fiilrer-ului autohton, cdpitanul
Soare e la locul lui, cu perfidia lui rudimentari, cu ticurile lui
de slugd decerebrat5, cu jignitoarea lui indiscrelie. $i e ldsnt sd
stea la locul lui, gi sd opereze in singurul mod in care a fost
furvdfat s-o fac5. Cdpitanul Soare e stilpul stabilit5tii noastre.
Nici el, nici superiorii lui nu par si fi luat prea in serios
puzderia de ,,principii" ale noii dernagogii: democralie, drep-
turile omului, demnitatea individului si celelalte. Alibiul mo-
ral al cdpitanului Soare (in m5sura in care vede necesitatea de
a-si inventa unul) e disciplina fald cle gefi si datoria patrioticd.
Hdrluirea dugmanului" Cine e dugmanul? Asta nu e treaba
lui, asta i se comunicd ,,de sus", de la patriolii superiori. El e
cu execulia, cu munca de teren, cu vecinii...
Ca sd existe ins5, cipitanul Soare nu are nevoie doar de
ordinele comandantilor sdi si de sldbiciunea lor pentru
farmecul continuit5fii. El mai are nevoie si de frica noastrd
143
ir:rdelung exersatd, de masochismul nostru, de trista usurinfd triotarde, pisicherii de provincie, gtabii cu priviri cleioase 9i
cu care ne ldsdm intimidali. Cici, iati, membrii familiei ,,vizi- filci zoologice, semidoclii asudali 9i lacrimogeni, manga-
tate" de organul anchetator au intrat in panicd la ideea cd ar falele, volintirii, misticii de cramd, ,,noi 9i-ai nogtri", romAnii
putea fi invocali drept martori ai penibilului incident. Nu vor verzi, romAnii progti, romAnii desfigurali de o falsd, indemo-
ie gtie de nimic, au copii de crescut, vor sX fie ldsati ir:r pace. ii labild cuminlenie. Acegtia, domnule cipitan Soare, sii:rt dus-
inteleg. Starea lor sufleteascd e produsul artizanal al citorva manii tdrii si ai neamului! Nu domnul Patapievici! $i nici
generalii de cdpitani Soare specializati in mica teroare. mdcar dumneata, care execuli prea ugor ordinele, orice fel de
Simbioza intre cildu 9i victirnd este perfectd. Dar insuficientd ordine. Dugmanii si.r:rt cei care dau asemenea ordine, cei care,
9i ea. CXpitanul Soare mai are nevoie de ceva ca se supra- din anii '50 pind mai ieri, au schingiuit fizic 9i sufletegte
vieftriascX: are nevoie de senthnentul impunitdfii. Sint dintre ldrani romAni nevinovali, inteiectuali romAni strdlucili, poli-
cei care suslin inc5pdtinare care mie mi se pare strict ticieni romAni venerabili. $i care sint gata oricind sd ia totul
reolism politic 9i social cd r5fuielile nu pot continua la nes- de la inceput. Fd un pas inainte, domnule cdpitan, 9i vorbegte
- fdrd nuanld institulii intregi, fie ele
firsit, cd nu poti demoniza in numele dumitale, dacd mai ai unul. Renun!5 sd mai execuli
oricit de impure. Convingerile mele imi spun ci rdul e imper- comenzi barbare 9i s-ar putea, astfel, ca schimbarea de care
fect. Cind insd md vdd confruntat cu tribulaliile cdpitanului avem nevoie sd vind de la dumneata, nu de la superiorii
Soare, cind vid la televizor vechi torfionari cu congtiinla im- dumitale, de la care ne-am invitat sd nu mai agteptdm nimic.
pdcatS, incep sd cred cd mult dorita pace sociald, fdrd asuma-
rea culpelor individuale trecute si prezente, va fi o pace strim- Dilema, nr. 172, 3 - 9 martie 1995
bi: o pace a arbitrarului, a injustiliei, a nerugindrii.
Nu gtiu cum vor evolua lucrurile in cazul Patapievici. Md
intreb, de altfel, cum a devenit el un caz? A indispus cu arti-
colele sale critice (din care lipsea orice urmd de agresivitate
vulgard)? Dar exist5, in RomAnia, nenumirafi opozanli mai
activi 9i mai fiorogi. De ce atunci el? S-au gindit oare gardi-
enii nogtri cX domnul Patapievici e mai ugor de neutralizat
intrucit e mai pulin cunoscut? Dar atunci stau prost cu figele.
S-ar fi cuvenit si gtie ci ,,infractorul" nu e un fitecine, ch e ma-
siv asimilat de intelectualitatea romAneascd gi cd a inceput sd
fie cunoscut si in strXindtate. Ce vor avea de spus totugi
,,inventatorii" cazulul? Vor recurge la o inscenare care si jus-
tifice, eventual, investigalia polilieneasci? Vor gdsi un acar
Pdun? Vor vorbi de un accident nesemnificativ, de un malen-
tendtl igi vor cere scuze? intr-un stat de drept, asemenea
abuzuri fac sd cadd capete. La noi, lucrurile intri repede in
(a)normal. $i intr-o echivocd ticere. Iar vecina inoportunatd
de Politie nu se supdrd pe c5pitanul Soare, care ii schimo-
nosegte congtiinfa, ci pe doamna Patapievici, care ii complicd
viafa. Ratim, in chip sistematic, identificarea dugmanului.
Cdci RomAnia are, intr-adevdr, dugmani: sint cei care o fac de
ris cu discursurile, moravurile 9i infdtisarea lclr, leprele pa-

144
 Trahanache sl interesul nafional
Existtr oameni a cAror singurtr competen!tr pare sA fie
interesul nafional. Nu e clar ce sint in stare str factr, nu-i poli
identifica profesional sau, dactr po!i, e greu str afli in ce consttr
performanla lor specifictr; dar un lucru iese mereu la
suprafafd: toli gtiu care sint nevoile !trrii, toli luptd (oratoric)
pentru oblojirea, propdgirea 9i aptrrarea ei. Dacd te uili de
aproape, dai peste tot soiul de deghizamente stingace ale
neantului: ingineragi reciclafi, publicigti paranoiaci 9i triviali,
actori scdptrtati, jurigti de provincie sau, pur 9i simplu, acti-
vigti fdrtr chip, campioni ai ,,angajamentelor" de rutinX 9i ai
locului comun. Dar, in toate aceste forme ale lui, neantul vor-
be9te. Despre ce? Despre patrie. Cu cit oratorul e mai lipsit de
contur, cu atit mai des il vedem identificindu-se cu insegi
conturele llrii 9i ale,,poporului".,,lnteresul nalional" devine
erzalul cel mai comod al oricdrei motivalii autentice, al ori-
ctrrui argument. $i nu e vorba intotdeauna de puglamale care
triseazh., de demagogi ftrrl scrupule. Uneori, ai impresia cX
oratorul crede sincer in propria sa ingrijorare. Dactr il iei
repede, nu inlelege ce ai cu ell El doregte dezinteresat binele
neamului. Nu e direct rtru; e doar smintit: i9i inchipuie cA gtie
care este binele acesta 9i cd e chemat str-l administreze.
Contemplu, de mai mulli ani, manifesttrrile unei doamne din
Parlamentul ldrii, care nu pierde nici o ocazie sX ne dddd-
ceasc5. Ea inlelege str-9i incheie cariera de actrill jucind rolul
femeii de nldejde, care se ocuptr de trebile ftrrii 9i, mai ales,
de trebile culturale. $i-a compus un ton de diriginttr inflexi-
bild, de institutoare sobrd, dintre cele care terorizeazd cite un
internat sau cite o 9coaltr de fete, Are opinii principiale, idei
luminoase, indicatii infelepte. Dar ceva nu e in regultr. Nu
1.46
poli sd nu intrebi i-n numele cdrei autoritdli vorbegte doamna
aceasta. A fost ea m5car o mare actrild? O Aura Buzescu, o
Maria Filotti, o Bulandra? A scris vreo capodoperd? S-a ilus-
trat vreodatd ca mare profet sau animator, sau avocat credibil
al culturii romAnesti? Care sint isprdvile dumisale intelec-
tuale? Ce lasd in urmd, dincolo de mica ei carierd politicX,
datoritX cdreia a iegit din anonimatul unei prestalii culturale
rnodeste pentru a intra in anonimatul unei liste electorale? pe
scurt, nu i-ar sedea mai bine sd stea la locul dumisale si si ne
scuteascd de platitudinile fanlose ale mediocrei dumisale
gindiri? Ei bine, nu! Doamna deputat are insomnii din cauza
culturii nalionale, pe care e hotdritd s-o slujeascd neobosit,
indiferent dacd i-o cerem sau nu. Cind iti lipsegte aocalin, tre-
buie sd-!i inventezi o misiune. De altfel, interesul nalional nu
e numai marota parlamentarilor sau a guvernantilor. Sint si
in Opozifia neparlamentard mari apostoli si apostolile ale lui.
E plind lara de oameni-simbol, de intrupdri garantate ale
,,interesului nafional", ale neamului nevoiag, cdruia trebuie
sd-i facem 9i sd-i dregem...
Toate acestea lin inci de teritoriul ridicolului. Dar sintem
adeseori confruntati cu manipuldri mai dramatice ale temei
patriotice, dinaintea cdrora umorul se vegtejegte. Cine a avut
de-a face, inainte de 7989, cu Politia politicd gtie ce repede
intra in joc formulistica ,,interesului national". Orice judecat5
negativd asupra comunismului, a partidului sdu 9i a repre-
zentanlilor sdi era ,,du9mdnoasd": ea favoriza in mod ires-
ponsabil interese ,,strdine", punea in pericol suveranitatea gi
integritatea nafionald, sporea primejdia invaziei rusegti. Tre-
buia sd ne spdldm rufele iir familie, sd practicdm neincetat
,,cerlzura patrioticd". Evident, acest ,,contract" se bizuia pe
obligalii rmilaterale. Cdldul putea sd spunS: ,,Taci, nu gipa, fii
patriotl", dar victima nu putea si spund: ,,Nu md chinui, sint
romAn ca gi dumneata, fii si dumneata patriot!" intreaga
cruzime, intregul arbitrar al terorii politice s-a justificat gi
se mai justificd irecd -
prin recurs la tema ,,datoriei patrio-
-
tice", a ,,interesului nafional". Securitatea a apdrat lara. De
dragul RomAniei, ea a hdrtuit masse largi de romAni, uneori
pe cei mai buni dintre ei. Jara gi poporul au impus arestarea
9i moartea lui Iuliu Maniu, a lui Gheorghe Brdtianu 9i a lui
Ion Mihalache. Jara si poporul au cerut intemnilarea lui
147
Mircea Vulclnescu, a lui Vasile Voiculescu 9i a lui Constantin poporului nostru martir birfa, cu cealalttr extirpau nemilos
Noica. Pentru a sluji interesul nalional a trebuit str fie ucigi, in memoria Cuviogiei tale. Dar nu egti dumneata omul s{ te
,,obsedantul deceniu", nenumdrali ldrani, muncitori 9i stu- intristezi dintr-atit ! Dactr ,,interesul nafional" o cere, n-o sd
denli romAni; din amor pentru cultura noastrtr a trebuit sd fie ne impiedictrm in doud-trei versuri ptrguboase ale poetului
interzigi, ani de-a rindul, Blaga, Ion Barbu, Nicolae Iorga 9i nalional. Mai ales ctr, intre noi fie vorba, s-a cam dat cu Viena,
atilia allii. ,,Interesul nalional" ne cere str interzicem ultimu- cu Berlinul, ba chiar Doamne, iartd-ne! cu Buddha
lui rege al RomAniei str-9i viziteze la bdtrinele !ara. $i tot Sakyamunil - -
interesul nalional ne cere str rattrm eventuala noastrtr inte- Dilemn, nr. 114, L7 - 23 martie 1995
grare europeand 9i, prin aceasta, supravietuirea noastrtr eco-
nomictr 9i politictr, pentru a cocologi isteriile xenofobe ale
citorva foape. Cind domnul Funar agitd spiritele, incittr la
conflict civil 9i dI apl la moartr echivalenlilor sli din tabdra
maghiartr, el crede ctr slujegte ,,interesul nalional". Toli insufi-
cienfii, toli papugiii, tofi agitalii se cred un amestec de $tefan
cel Mare 9i Ioana d'Arc. Tofi, ca 9i Brinzovenescu 9i Farfuridi,
se tem de trXdare. Toli fac comer! cu noliunea de ,,bun ro-
mAn". ,,Cine nu e cu Puterea nu e bun romAn" zic unii
(flancali, tot mai vizibil, de o ,,anumittr parte a- Polifiei").
,,Cine nu e cu PNJCD nu e bun romAn"
dupl lupte seculare, la vorba lui Trahanache: - zic allii. Am ajuns,
,,De la binele
partidului atirntr binele ldrii 9i de la binele ldrii atirntr binele
nostru". Cum se vede, binele lXrii nu e decit o aerigd interme-
diard, un loc de pasaj intre victoria politicii proprii 9i in-
florirea averii proprii.lara e ,,eu, dumneata, noi 9i-ai no9tri".
,,Interesul nalional" e interesul celor de la Putere sau al celor
care vor Puterea. Niciodattr al naliei insegi. Nalia asisttr per-
plexA la bdtaia generaltr care se dtr in numele intereselor ei 9i,
turmentattr de atita zel patriotic, nu mai gtie cu cine str voteze.
Str sprijine partidul de guvern{mint? E inutil. Partidul de gu-
vernXmint se sprijind singur. Str sprijine Opozilia? Care Opo-
zilie? Care fracliune a Opozifiei? Str lase grijile lumii gi str se
linl aproape de Biserictr? Dar dactr dtr peste vreun Simeon
Tatu care ii ztrptrcegte minlile cu tot felul de drtrcovenii, din
cele rostite deuntrzi la Tele 7 abc? in mare formtr era, intr-ade-
vtrr, ptrrintele Tatu! intrebat despre comunigti, zicea ctr au
fost ortodocgi, intrebat despre corupfie, zicea ctr e doar o in-
ventie a birfitorilor si ctr obiceiul de a birfi ne-a venit de la
occi'dentali. intrebat, in sfirgit, cum incepe Luceafdrul lui
Eminescu, zicea cL nu-9i mai amintegte. Aferim, Cuviogia ta!
Se vede c[ occidentalii, in timp ce cu o mind inoculau

t48
 Orzul pe gigte
Am multiple motive sd fiu impotriva sinuciderii ca in-
strument de negociere politicd. Omenegte, filosoficegte 9i
cregtinegte, acord faptului de a fi viu un prestigiu miraculos
gi inatacabil. Nu poli pune ir-r joc un asemenea prestigiu decit
in citeaa situalii-limit5, ci::rd prelul vielii ajunge sd fie de
nepldtit. Sint acele situalii in care valorile supravieluirii ima-
nente intrX in conflict cu valorile judecdtii finale: realizezi, cu
alte cuvinte, c6' dacd nu mori pulin (in veac), rigti sd mori de
tot (in eternitate). Aceasta e miza jertfei adevdrate: lumea
de-aici contra lumii de dincolo. A9a stind lucrurile, nu orice
temeritate e spirit de sacrificiu gi nu orice tenacitate e t5rie
morald. Mi se va spune cd fiecare dintre noi are dreptul sd
hotdrascd singur pentru ce meritd sd moard 9i pentru ce nu.
Fiecare are propriile lui reprezentdri despre ,,situaliile-limi-
t5" 9i despre oportunitatea jertfei. Se poate. Dar orice jertfitor
i9i asumd rdspunderea de a participa la demnitatea mistic5 a
jertfei sau, dimpotriv5, de a o trivializa. De aceea, riscul e
mare 9i trebuie considerat cu grijd, dincolo de impulsivitate,
orgoliu 9i patimd circumstanliald.
$i totugi. Oricite rezerve ag avea fa!5 de justificarea in
absolut a unui gest sinucigag, vecinXtatea in sine a morlii mX
amufegte. Misterul morlii e cel pulin la fel de impundtor ca
misterul jertfei si, ca atare, nu poate l5sa indiferentd decit o
seminlie de degeuri... De aceea, de cind domnul Dumitru
Iuga a intrat in greva foamei, nu incetez sX md minunez: toli
cei implicali direct in desfdgurarea litigiului se abandoneazd
cu naturalefe unor complicate exercilii de nesimfire. Cu o sin-
gurd excepfie, dacd sint bine informat: e vorba de domnul
Gabriel Liiceanu, care s-a simlit obligat sX facd o vizitd dom-
150
nului Iuga pentru a-l determina sX renunle. Domnul Liiceanu
socoteste, pe bund dreptate, cd intrarea intr-un consiliu de
administratie oblinute prin martiraj e o povar5 de nesupor-
tat. Nu-!i poli asuma o victorie personald pl5titd cu viala
altuia. Ca sd nu mai spunem cd, in definitiv, cu sau fdrX
Liiceanu, consiliul de administralie al Televiziunii ilustreazd
o comodd majoritate proguvemamentalS. $i atunci, nu e jert-
fa domnului Iuga disproporfionat6 fatd de rezultatul ei real?
Iar daci rostul acestei jertfe e nu impunerea unui nume, ci
apirarea unui principiu, vom spune cd domnul Iuga 9i-a ales
gregit momentul, alialii si !ara.I,Iomentul e confuz, alialii
sperjuri gi tara ,,turcitX". in afara domnului Liiceanu, -
-
nimeni dintre ceilalli candidali nu pare sd aibd insomnii din
cauza sdndtdlii compromise a domnului Iuga. Ar fi fost de
agteptat totugi citeva gesturi. Ar fi fost cuviincios ca si dom-
nul $oloc, cel pe care comisiile parlamentare l-au preferat
domnului Liiceanu, sd inceapd sd se simtd prost: sd se scuze,
sd refuze, sh se recuze. Dar domnul $oloc tace milc: respecti
soldXleste decizia superiorilor sdi 9i std in post, gata sd se
instaleze pe un soclu de carne omeneascd. Ce fac insi ceilalti?
Ar fi fost cuviincios ca toli ceilalli membri ai noului consiiiu
de administralie sd intoarcX spatele impurei demnitdli care li
se ofer5. ,,Nu vrem sd facem parte dintr-un organism ndscut
gmecheregte, irr marginea legii!" ar fi putut spune tofi,
inlelegind sb saboteze astfel deciziile- arbitrare ale unor parla-
mentari inepli. Cu toate acestea, tofi agteaptd, fdrd sX cli-
peascd, deznoddmintul unei istorii care, s-ar zice, nu-i pri-
ve;te pe ei, ci numai pe Cabriel Liiceanu 9i pe Dumitru Iuga.
Incdpdfinarea Puterii este, gi ea, pe cit de grobiand, pe atit
de semnificativd. Ea gtie cd, statistic vorbind, prezenla lui
Liiceanu ir-r organismul diriguitor al Televiziunii e ugor de
neutralizat. $i totugi nu vrea si cedeze, nu vrea si accepte
nici cel mai mic risc. Televiziunea trebuie linutd sub control,
ca o armd secreti de mare pre!. Trebuie sE se cheme ,,nalio-
nald" 9i sd fie ,,de partid". Consiliul ei de administralie tre-
buie sd penduleze intre blegeald 9i anonimat. Dacd la orizont
apare Liiceanu, i-l opui pe $oloc. Daci e vrelln zvon de Cara-
mitru, il contracarezi cu Arachelian. Dacd alegerile sindicale
ies neconvenabil, propui alegeri noi. Alegerile care nu pro-
duc refeta scontatd sint gregite. Ca si faci o asemenea politicd
151
 nu trebuie sd fii nici cine gtie ce inteligent, nici cine gtie ce
principial. Trebuie doar sd ai o indXritnicie zoologicd 9i sd-ti
iubesti mai mult gefii decit !ara. L-am auzit vorbind pe unul
dintre membrii comisiei parlamentare responsabile de toatd
dandanaua: un oarecare Botig, dacd nu md insel. ,,Audierile
au intirziat spune Domnia-sa fiindcd unii candidati
pudibondici -(sic!) nu s-au prezentat- la timp." Cam incultic 9i
neruginatic domnul Botig! El gtie prost romAnegte, dar decide
asupra calitdlilor lui Liiceanu 9i face pe apdrdtorul legilor 9i
pe alesul naliunii. Meritd sd mori dinaintea unei asemenea
caricaturi?
Nu mai pulin dezamdgitoare este Opozifia. $eful comisiei
care blocheazd, norrr.alizarea Televiziunii este domnul Gabriel
Jepelea. Iar in comisie mai sint 9i alli opozanli. Ei consimt
rutinier la moartea lentd a unui sindicalist radical, afigind
morga marilor sfetnici obiectivi. Atita au stat laolalti opo-
zanfii nogtri cu guvernamentalii prin ungherele Camerei 9i
ale Senatului, pe la bufet, prin avioane cdtre 9i dinspre Euro-
pa, incit, pir:ri la urm5, au cdpdtat cu tolii acelagi aer, aceeagi
somnolenld suficientX, aceeagi retoricd de gtabi cenugii. Si
pentru o asemenea adundturh vrei dumneata sd mori, dorn-
nule Iuga? Sau poate ili faci iluzia cd ,,massele largi" urmd-
resc cu sufletul la gurl tragicul dumitale pariu? Nu te potrivi:
massele largi sint sastisite: ,,Mai dd-o pdcatelor de Televi-
ziune gi de grevd a foamei; nu vezi cum s-au scumpit toate?"
Crede-md, domnule Iuga: !i-ai ales gregit 9i momentul, gi
!ara. Lasd-ne se ne mai rinocerizdm un pic, iar dacd vrei sd te
sacrifici, vinde-ti mdcar pielea mai scump!
P.S. Dupi redactarea acestui articol, au survenit citeva
noutdfi, ca, de pildd, demisia onorabild a domnului Gabriel
Jepelea. Am fi bucurogi dacd in zilele urmdtoare s-ar pro-
duce 9i alte asemenea noutXfi de naturd sd infirme bilantul
melancolic al interventiei noastre.
q Dilema, nr. 116, 31 martie - 6 aprilie 1995
!.*:
Mocioi contra BrAncusi
La Tirgu Jiu, cifiva dintre copacii monumentali agezali de-a
lungul aleii care constituie axa faimosului ansamblu brAncu-
sian au fost doborili sub motiv cd incepuseri sd putrezeasci.
In cddere, ei au spart doud sau trei scaune de piatrd dintre
cele amplasate de sculptor i:rtre Masa Tlcerii 9i Poarta Sdru-
tului. S-au distrus astfel conturul global 9i detaliile unei capo-
dopere. E ca gi cum am afla cd un localnic ndting gi irespon-
sabil a zgfuiat, in trecere, frescele de la Voronet, tirind spre
casd o cdruld de lemne. Autorul acestei aberalii e un oarecare
Mocioi, ajuns director al Complexului Nalional ,,Constantin
BrAncugi" din Tirgu Jiu, la propunerea Partidului RomAnia
Mare. Prima intrebare ar fi cine e Mocioi? N-am auzit de nici
un brAncugolog cu acest nume si nu pricep cum poate fi invi-
tat un anonirn s5-gi asume rdspunderea si prestigiul unei
asemenea funclii. A doua intrebare e cum se poate ca, dupd o
astfel de isprav6, tristul personaj si nu fie deja obiectul unei
incrimindri penale? Cum de mai e liber? A treia intrebare e
pind unde poate fi toleratd incompetenla demolatoare a
patriolilor asociali la guvernare? Cind, in 1990, au fost
expuse pentru prima datd, la New York, capodoperele romA-
negti ale lui BrAncugi, parlamentarii neaogi de atunci mi-au
ficut un portret de borfag grdbit sd instrdineze mari valori
nationale. Lucrurile scoase din lard erau, chipurile, sortite
unor tranzacfii murdare, iar cele care au revenit la Bucuregti
erau falsuri (executate cu laser, ca in filmele SF pentru sub-
dezvoltati). Ani de-a rindul, aceiagi derbedei grijulii mi-au
pus in circd toate scurgerile de patrirnoniu postrevolufionare:
nu dddusem o lege a patrimoniului si o anulasem pe cea
veche. La aproape patru ani dupi plecarea mea, o nouh lege a
153
patrimoniului lipsegte inc5. in plus, au fost desfiinfate, prin
ordin ministerial, Comisia Monumentelor Istorice 9i aceea a
Muzeelor si Colectiilor. Retorica iubirii de tari e dublatd de
practica tenace a spolierii ei. Ajungi la Putere, patriofii
dovedesc o eficien!5 funestX. Cei care se temeau ca BrAncugi
sd nu ne fie furat de strdini il distrug, impenitenfi, la noi
acasd, cu bita. Cei care depling trecerea peste granild a biju-
teriilor bunicii lasd sd putrezeascd in sittt valori patrimoniale
unice. S-ar zice cd n-o sd scdpim niciodatX de aceastd aduni-
turS de loape obraznice, care vorbesc birjdre;te, gindesc
intunecos gi se spald rar. Din cauza lor, in loc de o singurd
RomAnie, normalS, avem cel pulin doud: una a bunei-cuvi-
inle, a hirniciei discrete, a inteligenlei deschise spre lume, gi
alta a vorbelor goale si proaste, a netrebniciei zgomotoase, a
prostiei fudule ;i resentirnentare. De o parte BrAncugi, de cea-
laltd Mocioi. Necazul e cd, deocamdatX, IlomAnia lui Mocioi e
RomAnia Mnre , iar cea a lui Br6nct.lsi e RomAnia minoritard,
micd, hdrluitd ca un vinat nobil de haitele unor ciini de mai-
dan. Necazul e cd RomAnia lui BrAncusi e administrati de
RomAnia lui Mocioi.
Dilema,nr.721,5 - 11mai 1995
Imaculata tranzitie
Acum citeva sitpt2lmini, Televiziunea RomAnd a difuzat
un interviu cu Lech Watesa. Circul2l o sumedenie de poncife
despre semelia polonezilor si despre temperamentul plebeu
al presedintelui lor de azi. Dar, in interviul cu pricina, nu se-
mefia 9i nu temperamentul iegeau la ivealtr, ci mai curind
realismul politic 9i un strntrtos spirit critic. Nimic euforic,
nimic triumfal in comportamentul lui Walesa: la anumite
?ntrebdri, pregedintele Poloniei intelegea str rtrspund[ vor-
bind rdu despre Polonia: fdrA complezenll, ftrrtr fetigisme
solemne, fIrA obsesia retugtrrii perpetue a ,,imaginii lArii".
Inutil sI o spun, imaginea !trrii iegea, la captrtul interviului, in
cigtig, tocmai pentru ctr era rreridicll 9i pentru ctr Walesa avea
nindrin de a spune adevtrrul netrucat. ,,Ce progrese a inregis-
trat Polonia, in ultimii ani, pe calea democraliei?"
- suna una
dintre intrebXri (evident, citez totul cu oarecare aproximafie).
,,Care progrss?, Walesa. ,,Abia am fAcut ciliva
pagi, lucrurile merg- r2lspundea
greu, nu se pot indrepta peste noapte!
Polonia nu e inctr o !arll democraticd." In acest spirit a vorbit
presedintele polonez de-a lungul intregului interviu.
In acelasi spirit am auzit vorbind nenumtrrati dernnitari
din Occident despre ldrile lor 9i, adesea, despre ei in9i9i. L-am
vtrzut pe FranEois Mitterrand reevaluindu-si discutabiie opti-
uni de tinerefe, separind partea lor de bun5-credinft de par-
tea lor de eroare. Am auzit minigtri germani vorbind despre
catastrofa economictr 9i socialtr care insofe9te, Iatent sau la
vedere, efortul asimiltrrii Germaniei de Est. Am auzit guver-
nanli din Statele Unite, din Franfa, din Suedia vorbind despre
,,crizA", ,,dificulteil", ,,proasttr administralie" etc. Peste tot
unde noi sintem inclinati sX percepem paradisuri terestre,
155
,,modele", solulii optime, voci oficiale locale vorbesc de peri-
cole irninente, de boli cronice, de dezechilibru.
Cit de luminoase apar, prin contrast, greutdtile tranziliei
noastre dacd e sE lu5m in serios discursul autoritdlilor autoh-
tone. Suferim de un optimism infatigabil. De la pregedinte la
prim-ministru, de la minigtri la senatorii gi deputatii majo-
ritari, toli adoptd, fdrd sfial5, retorica progresului continuu 9i
a victoriei finale. Avem, firegte, unele ,,probleme" (toate ine-
vitabile), mai sint gi lipsuri, dar, in genere, e bine. $i va fi din
ce in ce mai bine. Avem resurse pentru a iegi la liman din
toate necazurile, cu conditia si fim uniti.
Domnul VScdroiu, luat din scurt de ciliva disperali care
nu se descurcX financiar cu noudzeci de mii de lei pe lund si
cu ridicolele alocalii pentru copii, r6spunde, intr-o emisiune
a Televiziunii, c5, intr-adev5r, e greu, dar cd se lucreazdla o
lege reparatoare (e deja depusd la Parlament!) 9i ch totugi,
dacd adundm toate alocaliiie pentru copii distribuite la nivel
nafional, iese o sumd bunicicd. Adicd ele in sine sint mici,
insuficiente pentru administrarea unui copil concret, dar, puse
cap la cap, aratd hmpede grija statului pentru ideea de copil.
Domnul prim-ministru putea sX spund o mie de alte lucruri
mai firegti, mai omenegti, mai cinstite. Cd stdm rdu, cd n-a gd-
sit incd solutii potrivite pentru toate dramele ldrii, cd, uneori,
ca fiecare dintre noi, e depdsit, cd socoteala de-acasd nu se
potrivegte cu cea din tirg, cd s-a gregit, pe ici, pe colo, md rog,
cd nu conduce o echipd de vrdjitori, ci una de funclionari
obignuili, a cdror gindire nu e infailibil5. Un asemenea limbaj
e strdin insd domnului prim-ministru. El a decis sd arboreze
mereu un aer competent 9i eficace: acfiturea sa nu poate avea
fisuri, egecul e ceva de care n-a auzit decit din (citeva) cirli.
Dar Domnia sa nu e un caz izolat. N-am intihit pind acum
nici un ministru care sd-gi declare, intr-o imprejurare datd,
gregeala, inadecvarea, incompetenfa. Cind se fac remanieri,
totul se impacheteazd festiv: nu schimbdm pe nimeni pentru
cd nu e bun, facem simple ,,rocade", migcdri coregrafice
nesemnificative. Nimeni nu se simte responsabil si vinovat
de nimic. Surprins cu pantalonii in dezordine, cutare demni-
tar se considerd victima unei inscendri: i s-a umblat, cu per-
fidie, la finutd, i s-a montat o farsX compromifdtoare. Cind se
vorbegte totugi despre unele ,,aspecte negative", ele imbracd
156
fie haina citorva gogorife abstracte, impersonale, incontrola-
bile (corupfia, contextul intemafional etc.), fie pe aceea a
c el uil aI t : Op ozilia, sindicatele abuziv e, masoneria.
Cum se explicX mentalitatea aceasta, potrivit cdreia ceea
ce mai toatd lumea resimte ca tranzilie amari, greu digera-
bild, fdrd orizont previzibil, e resimlit de guvernanli ca tran-
zilie imaculatS, executatd de un comando de sfinti? O expli-
calie inocentd ar fi optimismul de care vorbeam mai sus.
I'oate cd cei de la Putere sint ndsculi cu tolii in zodii solare 9i
jupiteriene: neinfricali 9i veseli, ei traverseazd istoria in chip
suveran, f5rd sd se lase contaminali de indispozilii prostegti.
O alti explicalie ar fi virila lor incredere in sine: convingi cd
nu pot gre9i, cd tot ce gfurdesc gi tot ce fac participd la insdgi
economia Providentei, demnitarii nogtri n-au insomnii, neli-
nisti, dubii. Nemullumirea din jur nu poate fi decit bruiajul
vulgar al unei masse inferioare, care nu munceste, nu price-
pe/ nu se (mai) supune. O a treia plauzibili explicalie ar
fi cd politicienii de la Guvem nu -se pot desprinde- de obiceiul
curent in regimurile comuniste (in care, pe trepte mai dis-
-crete, au slujit aproape to!i) de a eluda adevdrul, de a se-
creta la nesfirgit voaluri roz-pentru narcotizarea populaliei.
Populalia trebuie deprinsS cu ideea ci nu ceea ce trXiegte e
adevirat, ci ceea ce i se spune. Iar ceea ce i se spune trebuie sE
fie intotdeauna mobilizator, constructiv, orientat spre un
viitor irnpecabil. Conducbtorii nu pot gregi. Tara merge
inainte, in ciuda tuturor morocdnogilor, defetigtilor, provoca-
iori lor, revansarzilor. . .
,,Yez1? zice in partea stingd a cleierului meu daimonul
clemocrafiei?- De-aia e bine sd mai treacd la guvernare 9i
Opozilia: sd se mai schimbe stiiul, sd apard oameni noi, care
sd nu ne mai oblojeascd irr minciuni statistice." ,,Aga o fi
rdspunde fdrl urmd de congtiinlX civicd daimonul Dilemei. -
Dar ai vdzut dumneata pe cineva din Opozitie vorbind o
dat5, o singuri dat5, de gregelile proprll?" Mindri de sine sint
si liberalii ,,conservatori", si cei furiogi. Fiecare aripd, fiecare
fracliune e bine plasat6, sigurd de dreptatea 9i de succesul ei.
CAmpeanu are dreptate, Quintus are dreptate, Patriciu are
dreptate, Cerveni are dreptate, Manolescu are dreptate. Dar
si cei noud navefigti, despringi de ici, de colo, au dreptate.
Coposu are toatd dreptatea posibilS. Ratiu are insd gi el drep-
757
tatea lui. Or, poate credeli cd Emil Constantinescu n-are
dreptate? Are. Convenlia s-a spart? E o victorie! UDMR-ul?
Avea dreptate citi vreme era in Convenfie. De cind a iesit, nu
mai are dreptate. Dar, luat in sine, are 9i el dreptate. N-are
Europa atita dreptate citi are UDMR-u1! Pe scurt, cine pre-
tinde ci Opozilia a ficut unii pasi gresiti se ingald, face jocul
Puterii, s-a dat cu 5ia. Ca gi Guvernul, Opozilia romAnd e in-
failibili. Merge spre noi si noi victorii: o caleagcd de zine gica-
nate 9i calornniate din cind in cind de zmeii guvernamentali.
Cit despre cetdleanul de rind, el trebuie sd se invele sd
gindeascd antjrromic: sd admitd cd viala pdcXtoasX pe care o
duce e rezultatul colabordrii irrtre doud feluri de puritate: a
Puterii si a Opoziliei" Puterea 9i Opozifia ,,nu puteau reugi
decit impreund" sd aducd pe iume o nouA dogmd: dognta
imaculatei tranzilii.
Dilemn, nr. 722, 72 - 1,8 mai 1995
Competenfa parlamentari
Cind implineau doudzeci de ani, tinerii Greciei vechi de-
veneau majori si puteau aspira la demnitdli publice. Daci
crau, ca Alcibiade, de familie bunX gi plini de daruri alese,
aveau dreptul sd intre in adunarea poporului si si participe
astfel, nemijlocit, la rezolvarea trebi.lor cetdtii. Cit de compe-
tcnli puteau fi ; in ciuda oricdrei, exceplionale, inzestrdri
tinerii acegtia? In numele cdrei ,,gtiin!e" puteau ei indrdzni -sd
intre in dezbaterea ,,parlamentar5" a Atenei? Firegte, cei mai
multi nu-gi puneau asemenea intrebdri si mizau totul pe
jtrvenila lor arogan!5, pe talentele lor de ,,hiperdotati". Dar se
gdsea cite un infelept, Socrate, de pildd, care s5-i ia peste
picior 9i s5-i puni pe ginduri. Intr-un dialog de tinerele al lui
Irlaton, Alcibiade insugi e victima unei asemenea ,,decon-
struclii" menite sd-i tempereze elanul gi si-i trezeascd senti-
mentul rdspunderii.
Recunosc cX md sin-rt oareculn stingherit sd constat cit sint
de intoxicat de politicd, de vreme ce am ajuns si-l recitesc pe
Platon cu gindul la belelele parlamentare ale RomAniei de
azi.Dar nu mi pot abline. Majoritatea parlamentarilor nogtri,
departe de a avea scuza tinerelii gi departe de a arrea o zestre
trupeasci 9i intelectuali comparabili cu a lui Alcibiade, au,
in plus, ghinionul de a nu fi intilnit la timp trn Socrate potoli-
tor 9i modelator. Aga stind lucrurile, ar face bine sb rdsfoiascd
mdcar dialogul platonician si sd-gi imagineze o clipd cd tre-
buie sX treacd prin ciurul necrutitor al interogaliei socratice.
Ce-ar putea rdspunde, daci ar fi intrebati, ca Alcibiade, pe ce
se sprijin5 indrXzneala lor de a cuvinta in adunarea poporu-
lui despre rinduielile tirii, despre legi, institutii 9i oameni?
159
 in fond, ce gtili sd faceli, domnilor parlamentari? Cired ali
dobindit, pind la virsta dumneavoastrd mai mult sau mai
pu;in coapti, experienja disputei democratice? Si unde? in
gedinlele de partid? In fabricile 9i uzinele socialiste? In
barourile prafuite ale tribunalelor de cartier? in inchisori? in
oficiile contabile ale intreprinderilor falimentare? in presa
comunistI? La restaurantul scriitorilor? Cind ali invilat atita
jurisprudenld incit sX legiferali neobosili, siguri de opinia
dumneavoastrd? Nu putefi sd nu fili de acord cd, pentru a fi
un bun sfXtuitor, trebuie sd te pronunli numai asuPra acelor
lucruri la care te pricepi. $i cd nu te pricepi decit la acele
lucruri pe care le-ai trvilat fie de unul singur, fie cu ajutorul
unui invdfdtor expert. Iar pentru a fi invXlat ceva, trebuie sd fi
avut, Ia un moment dat, congtiinla propriei ignoranfe. Dar
dumneavoastrd vd purtali ca 9i cum gtifi meseria de parla-
mentar dintotdeauna. Vd pricepeli la tot: la agriculturX, poli-
ticd extemd, calcul bugetar, petrochimie, pedagogie, istorie,
drept 9i, in genere, la tot ce vd cade sub ochi. Dumneavoastri
avefi privilegiul misterios de a gti fdri a vi fi instruit vreo-
datd. Iar ceea ce acumulali ir timpul mandatului dumnea-
voastri nu sfurt cunogtinfe, ci rutind: tehnica de a gesticula la
tribund gi de a exploata maximal resursele simlului comun.
Socrate il obliga pe Alcibiade sd recunoascd cinstit cd nu gtie
cu adeadrat decit sd scrie 9i sX citeascd, sd cinte la chitard 9i sd
lupte. MX tem cd, degi ali trecut demult de doudzeci de ani,
dumneavoastrd nu gnli cu adeodrat nici mXcar atit: sir:rt destui
printre dumneavoastrd care scriu incorect, citesc asudirrd 9i
vorbesc la limita articulSrii. in materie de muzicd, nu pXreli a
fi depdgit voluptdlile chefului ldcrdmos, iar pentru a fi lupt5-
tori veritabili, vd lipsesc convingerile 9i curajul fizic. Le i:r-
locuili, de reguld, prin temeritate verbald 9i demagogie. Ca 9i
Alcibiade (degi comparalia cu el vX avantaieazd peste m5-
surd), nu gtili nici mdcar sd discutali cum trebuie. Ca 9i
Alcibiade, nu si:rteli nigte negtiutori inocenfi. Ilustrali specia
jalnicd 9i periculoasd a negtiutorilor care se cred gtiutori. De
aici gi interminabilele dezbindri dintre voi. Cei gtiutori
spune Socrate
-
se trleleg irrtre ei, cad de acord asupra ade-
-
v5rului. Cei negtiutori confundd adevdrul cu interesele 9i
umorile proprii, astfel incit nici un argument, nici o logicd nu
au putere asupra lor. Ei separd ,dreptatea" de ,,folos", aler-
gi:rd mereu dupd cel din urmd. Aceasta este
lui Socrate ,,nestiinta de cea mai joasi spel|',- ,dupd pdrerea
tocmai aceea
-
care te indeamnX ,,sd te avinli in politicd,,. politica astfel prac_
ticatd e o scenografie a competentei vide, aflarea in treibX a
omului neisprdait, adicd neimplinit prin instrucfie.
A9-:l cd existd printre voi 9i unii mai buni. Ei se legiti-
\:1?du din pdcate, mai ales prin indigenla celor din jur. C"a si
Alcibiade, ei sint tentali s6 gindeascd istfel: ,,Dacd."ilul1t u, ii
mai acdtdrii, ar trebui sd ne pregdtim pentru a-i infrunta; a9a
hr.?..d" vreme ce pind 9i nechemafii acegtia s-au apucat je
politicd, la^ce bun sd mai exersezi si sd deprinii rostul
lucrurilor? inzestrafi din fire cum sintem, tot ii vom ir:rtrece
cu mult." Ugoard 9i neinsemnatd victoriel Victoria minimei
rezistenfe, din care nimeni nu iese, de fapt, in cigtig.
Mi se va spune cd, datd fiind istoria ultimilor c-incizeci de
ani, nu putem pretinde nimdnui competenle democratice
reale 9i performanle politice consistente. Cu alte cuvinte, nu
putem avea decit parlamentarii pe care ii avem. Foarte bine.
Dar atunci s-ar cuveni sd deslusim i:r faptele 9i i:r discursurile
lor ceva mai multi umilitate. Ar trebuiid-i vedem mai pu,tin
agresivi, mai pulin zgomotogi, mai ingXduitori unii cu altii si
mai grijulii cu rdbdarea alegdtorilor. Farlamenta rIi nostri pot
fi rnai bnni, dacd aor intr-adevdr sd fie mai buni. Socrate era
insd de pdrere cd nici micar buna lor vointd nu e de-ajuns: cd
ea trebuie sd fie i:rtdritd de vrerea Zeuluiri du u.""u atetdtii.
Uneori insX Zeul pare sd fie adormit, iar Cetatea, iste.izaU.
Dilema,nr.726,9 - 15 iunie 1995

160
 Cine a adus minerii?
E incd prea devreme sX rdspundem corect la aceastd in-
trebare ndscutd cu cinci ani ir urmd ,la 74 iunie' Avem prea
multe pasiuni politice 9i prea pulin calm analitic' Avem prea
multe convingeri 9i prea puline dovezi' Avem, in sfirsit, prea
multe rdspuniuri gaia fdcute ca sd gdsim rdspunsul adevdrat'
Dintre rhspunsuri'ie gata fdcute doui mi se par cu deosebire
demobilizatoa.e penttu reflexia lucidi: amindoud au parti-
zani intratabili, imindoud cultivd reduclionismul conton-
dent. Pentru Opozifie, singurul rdspuns acceptabil, rdspunsul
univoc 9i total Lste cel antiprezidenlial: minerii au fost adugi
de Ion iliur.rr. Drept argumente esenliale se invoci apelul
televizat citre populatie din seara zilei de 13 iunie 9i mullu-
mirile finale. Luciurile au avut deci simplitatea unui contract
banal: comandd - execulie - plat5. Nu mai pulin simplificator
e rXspunsul gata fdcut al Puterii, in spefi, al Presedinliei:
mlneiii au niiralit in Bucuregti minali de un instinct arhaic al
dreptdfii, de o spontani ingrijorare pentru soarta tinerei
.rouitr" democralii. Cine incerca si ripund in fagd democralia
printr-o ioviturd de stat legionari? Opozilia' Prin urmare'
minerii au fost adugi in Capitald de un impuls justitiar, pe
care insd, indirect, l-a provocat felonia opozanlilort E de
addugat cd ambele tabere acceptd pini 1a un punct ideea ci
mineiii erau infiltrali, cd printre ei se aflau agenli de Securi-
tate care gtiau adrese 9i oameni 9i puteau manipula mylllmi]9
dupX bunul lor plac- Opozitia pretinde insd cX ,,infiltralii"
erau ,,mandatalit de Pulere, in vreme ce puterea ii taxeazX
drept reziduuri rebele ale fostei Securitdli animate de porniri
conirarevolufionare. Oricum, el sint vinovali cu adevdrat de
huliganismul mineriadei.
162
Din punctul nostru de vedere, existd totugi nenumirate
c/fe elemente de naturd si nuanteze, sX complice 9i, deocam-
datA, sd suspende rdspunsul.
Sd ne reamintim, mai intii, cd o buni parte a populatiei
bucurestene i-a primit pe mineri cu o stranie euforie, cu
aceeagi unanim5 euforie cu care mersese la ume la sfirgitul
lui mai. Faptul cd strada (in accepliunea ei de sumd a ,,sim-
plilor cetdteni") a intimpinat cu aplauze camioanele limpa-
;ilor conferd o anumitX, crudd legitimitate invaziei si totodatd
spune ceva despre unele efecte, rar comentate, ale Pielei
Universit5tii. Fidelii Pielei Universititii au comis cel pufin
doud erori de apreciere: in primul rind, gi-au imaginat cd sint
expresia unei ideologii de massi, cd se pot bizui, agadar, pe
rnilioane de suporteri in toatd !ara. In al doilea rind, au
manevrat in permanenlX un set de lozinci maniheiste (amba-
late dupd relete pop nu prea irrdepdrtate, uneori de cenaclul
I.'lacdra), care, in loc sd stirneasc6, simpatin populard, stirneau
iritare, culpabilitdti dTfuze, disconfort, pe scurt, o senzalie de
excedantX insecuritate. Oamenii se solidarizeazd greu dacS
sint somafi sd se solidarizeze. Prost plasati in spatiu (intr-un
nod urbanistic care aspiri in mod natural la decongestie 9i
iluenfd) 9i prost dozatd in timp (astfel incit purigtii Pietei nu
se mai identificau cu ea de la o anumitd datd inainte), demon-
stralia de la Universitate a sfirgit intr-un derapaj cu con-
secinle paradoxale din unghi electoral. Evident, rimine sd ne
intrebdm cum se face cd o populalie care a suportat cu oare-
care ,,inlelepciune" Iungi decenii de dictaturd comunistd s-a
enervat brusc cind a fost confmntatd cu o luni de miting anti-
cornunist. E, aci, un mister al sufletului nalional, un spasm al
,,RomAniei profunde", pe care uitdm adeseori sil ludm in
calcul; s-ar zice cA e ceva in noi, in miruntaiele noastre
mioritice, care ,,cheamd minerii" si ii aplaud5... Miticd vrea
,,o tiranie ca-n Rusia", vrea ,,mini de fier", ,,disciplind", sd se
termine, mX-ntelegi, cu papugiii, cu ,,scirla-scirfa pe hirtie",
cu goldnimea. Daci e un reprezentant al ,,boborului", Mitici
face apel fdrd ezitare la mineri. Iar dacd e miner, Mtticd, aine,
rdspunde apelului cu promptitudine (ar fi intr-adevir util sd
ciubl5m intrebarea ,,cine i-a chemat pe mineri?" cu intrebarea
,,de ce s-au conformat minerii chemXrii cu pricina?" ,,ce-i
rnina pe ei in luptd?" Au fost manipulati, desigur. Dar de ce
t63
se lase ei, de ce ne ldsdm noi atit de ugor manipulafi? Sintem Bine mi se va spune dar dumneata creezi confuzie.
progti? Sintem naivi? Sintem prea obedienfi, prea speriafi?). - pe
invinovblegti -, gi diminuezi astfel
toati lumea culpa vino-
Lucrurile sint irrtr-adevdr complicate. De aceea, rdspun- valilor reali. Nu diminuez nimic. incerc insd sd pricep, sd nu
surile gata fdcute nu md conving, iar dernonizarea unei sin- md spil pe miini cu nongalanfd cind e vorba sd judec o dramd
gure categorii sociale sau profesionale 9i a unui singur om mi care mX privegte. $i a9 mai avea un rdspuns. Citre tofi aceia
se par solulii faciIe,lenege, prin care fugi^ de noi ingine 9i de care, de cinci ani incoace, trdiesc furtr-omonoliticd edificare;
betegugurile noastre nalionale. Pregedintele Iliescu a gregit, parafrazind o lozincd nefericitd a prim5verii lui ,90, le-ag
neinfelegind simbolica Pielei Universit5lii, mecanismul ei spune: Noi, cei de la Dilema, gindim, nu muncim pe tdrim
psihologic, relevanla ei politicd. A gregit refuzind de la bun ideologic, gi:rdim, nu activdm electoral, gindim, nu distri_
inceput dialogul cu strada gi baricadindu-se in nervozitate 9i buim anateme si indulgenle.
incomprehensiune. A gregit, de asemenea, mullumind mine-
rllor dupd dezastru, pentru a-i determina sd plece, in loc sd le Dilema, nr.'J,27, 1,6 - z2iunie 1995
mullumeascd inainte, pentru a-i determina si renunle la
furioasele lor manevre. Puterea in itrtregul ei a gregit i:rtir-
ziind sd se desolidarizezepublic de ororile petrecute in inima
Bucuregtilor sau, mai rdu, pretinzind cd nu se intimplase, de
fapt, nimic. Au mai existat 9i anchetele Televiziunii nafionale,
care difuzau, la ore de virf, chiotele de revoltd ale precupe-
lelor impotriva intelectualilor, a mai existat si campania de o
iresponsabild vulgaritate a ziarului Azi impotriva tuturor
,,antiguvemamentalilor" 9i chiar impotriva acelor, pulini,
guvemamentali care nu se ,,solidarizau" cu strategiile de
camuflaj ale colegilor lor. Vor fi existat, in sfirgit, o serie de
fesenigti zelogi, de la centru sau de prin judele, care s-au gin-
dit sd se ,,evidenlieze" dinaintea ,,conducerii", organizind
migcdri,,spontane" de trupe.
Sirt de pdrere totugi cd toate acestea la un loc n-ar fi fost
de-ajuns dacd fibra autohtond ar fi fost mai sdndtoasd, mai
pulin subliatd de nenoroace 9i slSbiciuni, mai pulin disponi-
bil5 faln de spiritul agresiv primar. Nu gtiu deci dacd minerii
au venit chemali sau din proprie inifiativd, dar gtiu cd mulli
dintre noi ar fi putut 9i ar fi vrut sd-i cheme 9i cd mulli dintre
noi i-au primit ca pe nigte eroi agteptati. Cil:Id au revenit i;r
septembrie 1991., a fost rindul Opoziliei sd-i cocologeascd, sd
jubileze dinaintea vandalismului lor, sd-i justifice. O dovadd
iir plus cd nu ,,mineriadele" ire sine sint privite la noi ca bar-
bare 9i nedemocratice. Ceea ce conteazd e orientarea lor
politicd. Cind bita e de partea ,,alor nogtri", ea simbolizeazd.
sfinta minie a naliei. Cind e de partea ,dlora", e i:rcdlcare
criminal5 a drepturilor omului.

164
 gmecheri, venali, de rea-credinld, numai domnul Iliescu e om
Virtuli prost Plasate cuviincios, la locul lui, plin de bund-credinfi si de bune in-
tentii. Defectul lui e cd e prea bun. Ci nu lichideazd odatd,
scurt, cu toli detractorii, istericii 9i vindutii.
Allii sint indrdgostiti de domnul Coposu. Orice rezervd
cu privire la persoana sa, la strategiile sale politice, la retorica
sa le provoacd convulsii. Domnul Coposu e chintesenfa vir-
tufilor nafionale, exponentul absolut, farul, martirul, profe-
tul. Un gazetar de la Romfrnia liberd a avut chiar ideea sd intro-
duci pentru verificarea simlului civic Coposu":
I - la auzul numelui sdu !i se aprinde
deci, dacd - ,,testul
in ochi un luciu
amoros, egti mintuit, dacd nu esti agentul Securitdfii.
Am constatat adesea cd, pentru o mullime de..oa191iachizi- Iliescu gi Coposu au reugit,- e drept, si intrelind in inimile
.rr*ru.udu, performanla -otile constd intr-o strictd virtufi- partizanilor lor sentimente constante, durabile. Dar, ir cei
gonu." giteiaurizare ie virtuli' Or, virtulllein sine'
cinci ani de dupd revolulie, caracteristice au fost mai curind
De la a
ie-obieci de coleclie n-au decit o valoare omamentalX' sentimentele aprinse gi trecitoare. Pe cit de trecdtoare, pe atit
potrivit o mare distan-
i; J;6; pind la a le practica in chip e
loc' de reguli' de aprinse gi neinduplecate. Mi-aduc aminte ce de lumebund
au
F, ;.;i t"ttgttt
acea distanfa a"-u careia
in era indrXgostitd, in 7990, de Marian Munteanu. Unii il com-
b*"" de paicurs' Probiema e cum aratd virtufile parau cu lisus, altii il agezau la temelia lumilor ca pe o stihie.
'it, ru^sint dozate intensitatea lor, dinamismul
^".ia""te lor intim' cit
Un ilustru poet scria in Dreptatea: ,,Marian de la <<rr?r€>)z
J"',Jecrrute e administrarea lor. Uneori, viciile
nu sirnt decit
Munteanu de la <munte>! Ne aflam, prin -urmare, in plind
virtuli deviate' rebuturi - intre timp, impresiile s-atr-mai diluat. Domnul
"O*lt
prost practicate, "t" "i1::: cosmogonie.
pentiu u trei \rirtrtos e nevoie, cu alte cuvinte, de oarecare v.rr- Munteanu s-a dovedit o figurd de mina a treia, evoluind stin-
oarbi' cumin-
tuozitate: de talent si de inteligenld' Obedienla gaci intre umbra Cdpitanului 9i aceea a lui Petre Jufea: un
tenia decerebratd nu sint de ajuns' mic semidoct fudul. Dar cine-ar fi indrdznit sd-l taxeze astfel
''^-R";il;fi romanii de azis_au obignuit sd creadd cd toate pe vremea Pielei Universitdlii?
vremurilor:
necar.rrile vin de la metehnele neamului 9i ale Dar Zilele trecute, un amic mi-a vorbit cu un viu spirit critic
altele asemenea'
.;;;F" i""e, demagogie, susp.iciune 9i
prin dis- despre Petre Mihai Bdcanu. Dar in '90 9i in '91, acelagi amic ii
criza prin care treceil"r"'-"*piita in egal6 mdsuri era devotat trup 9i suflet: il iubea. Privind i:rdirdt, te con-
functia unora dintre calitdtile ioastre, prin dellrul
unor virtuli'
noastre: ratdm si prin frunti inevitabil cu o pddure de ,,pohte", ,,ohtituri", amoruri
d;;;;,";;;;;;;" doa,'pri" tipsurite nebune, ,,traduceri" gi mezalianfe. Un popor iubdret fat5-n
" *R;ffi
citeva prlsosuri prost investite'
fatd cu democrafia! Rind pe rind, electoratul s-a vizut (9i se
; ;; p'ilda, printr-o p
roastd investilie,a ir brr'!
^2Y vede) scuturat de felurite amoruri (irsotite de urile adia-
U","r"" plfi,u-u fi"'.at"i t"1ott t'ty t". Pt"t",31-tli?":i::: cente): amorul de rege, amorul de Petre Roman, amorul de
*ul, perittu ci nu argumentele, judecati i"PilTTi'-T:t:1: Radu CAmpeanu, amorul de GDS, amorul de mitropoligi gi
F"re n f-ala;.'i {*t"1"- 11i*i1t::l:
;;;;;;;t1"' "l'.,d.#;'t'rl'
;;Jl;ffi A ',"" uI'il sint indrd gostili de. d.omnul patriarhi, amorul de Guvem gi amorul de Opozilie. Pind 9i
Adrian Pdunescu igi are indrigostifii lui. Pind 9i Corneliu
Iliescu 9i ,,cristalize url;'-i^p"nltent ir jurul lersonaltjtil ,t^* Vadim Tudor. Ca sd nu mai vorbim de cei indrdgostili nostal-
ii u.o.da tot creditul lor, il compdtimesc' il justthca', rl rarta gic de Ceaugescu insugi. ,,Vd iubesc!" striga de la balconul
orice. Toli sirrt vinova!i de ,,starea nafiunii"' Guvemul' Parla- - lirici notorie, care se
Universitdtii, in primivara lui'90, o voce
*"t tutli, Opozllia,tofi - numai domnul Iliescu nu' Toli sint
767
166
 recomande de obicei poporului drept un ,,simbol nafional".
,,$i noi te iubim!" rdspundeau massele. Nu-!i rdmine decit
-
sd te miri cd, pe un fundal atit de roz, situaliunea e atit de
albastrd!
Dar situaliunea nu se va schimba citd vreme nu vom fu:t-
lelege cX ir:r politicd iubirea e o virtute prost plasat6. Iubirea
nu ie poate distribui pe linie de partid, nu incurajeazd dis-
cemdmintul electoral 9i nu are ce cduta i:r evaluarea unui act
9i a unui agent politic. Nu te poli indrigosti de o platformd-
program decit dacd suferi de incontinenld afectivd.Ili iubegti
copiii, ifi iubegti iubitele sau nevasta. Cind insd iubegti
pregedinli, lideri de partid, ONG-uri, facliuni parlamentare
sau societatea civild in genere, ceva nu e in reguld. In politicd
trebuie sd vii cu criterii pragmatice, cu o bund ci:rtdrire a
oamenilor 9i oportr.rnitdlilor, cu calculul eficient al ganselor 9i
cu un simf acut al electoratului. Opfiunile trebuie sX se bizuie
pe ralionament 9i informalie, nu Pe surescitare 9i parapon.
Evident, sintem fiinle de came gi de singe: addugdm un nimb
de cdldurd tuturor intreprinderilor noastre. Grav e ci:rd nim-
bul nu ircununeazd nimic, cind toate disputele noastre
egueazX in purd febrilitate.
imi dau seama cd discursul meu e antipatic 9i cd ii va irita
pe toli indrdgostilii de pe scena politicd 9i din jurul ei.
(Remarc, in treacdt, cd nici unul dintre politicienii ,,iubili" nu
incearcd sd tempereze frisonul pasional al ,,frtIot" lor, sd-i
invite la raliune 9i moderafie. ,,Iubi1i-ne oricit 9i oricum,
numai iubili-ne!" par ei sd spund.) Parcd-l aud pe domnul
-
Paleologu mustrindu-md rdbddtor cu I Corinteni 13, cu idila
dintre Conul Leonida 9i Efimila gi cu alte minunate golticdrii,
lacrimi, risete 9i paradoxuri. Iubirea e totugi lucru mare: oricit
de multd 9i oricit de prost situatd nu stricdl Eu insi cred cd
stric5. $i cX ne-ar prinde bine -
citeva mici exercilii de neutrali-
tate binevoitoare, citeva duguri reci, nilicd etichetd colocviali.
Ne-ar prinde bine un pic de buni-cregtere fdr5 zeam{, un pic
de glacialitate afabili. Altfel, vom sfirgi apoplectici, in abur 9i
ffi fermentafie, furindu-ne singuri gi urma de revolulie care ne-a
mai rdmas.
168
II
O altX virtute prost plasatd este, adeseori, spiritul de con-
struclie. De fapt, avem de-a face cu o boald mai veche, al cdrei
episod acut s-a consumat ir anii ,,victoriei socialismului,,. O
lard iretreagX, cu oragele, satele, bisericile, instituliile 9i su_
fletele ei, a fost adusd fir stare de ruind prin excesul ,,spiri-
tului de construcfie". Spiritul de construcfle (construcfia unui
,,om nou", a unor ,,cartiere noi", a unui ,,viitor luminos,,
g.a.m.d.) a fost principalul agent demolator al ultimelor
decenii. De aceea, mai tot ce s-a indltat de la pdmint in acest
avi:rt arhitectural are un subton piranesian, o componentd de
dXrimdturd. Sint multe de spus despre patologia jonstrucfiei
in socialism. Unul dintre produsele ei derivite este teoria
criticii ,,constructive": ir:r ;5rile comuniste, numai partidul si
staful au voie sd practice critica ,,negativistd,' , cea i.are merge
pin5 la arestare si execulie. Ceilalgi, ,,du9manii,,, sint invitili
sd critice pentru a consolida 9i, ir:r definitiv, pentru a flata ceea
ce critic5. A critica cu drag, a critica in mod complice iatd
59
s€ agteaptd de la cei neirregimentati, de la ,,Opozilie,'.-
Misionarismul ,,edificator" al marxisrn-leninismuluie 9i el o
boald a spiritului de constructie: de data aceasta e vorba,
firegte, de construcfia congtiinlelor, de rectitudine ideologicd
gi politicX.^Individul,,egoisI", nealiniat, recalcitrant trebuie
desfiin;at. in locul lui va-fi promovat individul ,,colectivizat',
,,omul de incredere", ,,edlficatul" (= cel care a fost,,ldmurit,,).
Toate aceste devialii gi-au pierdut din actualitate, dar sint
departe de a fi displrut. ,,Critica constructivd,, e incd un ter-
men la modd, iar populalia trebuie sd fie dXscdlitd in conti-
nuare (ca-s5 inJeleagd spiritul reformei). A diminuat, e drept,
furor-ul demoldrilor (degi au fost cazuri, dupd decembrie
7989,in care el a reapdrut fantomatic, asumat db bundvoie de
cite o comunitate srnintitd: cutare sat maramuregean dorea,
de pildd, in primdvaralui'90, sd-gi construiascd o mare bise-
rici din beton tr locul celei din lemn, veche de o sutd de ani.
Cind li s-a interzis sd demoleze, au ameninfat cd vor incen-
dia...). Dar, chiar cind demoldrile au ircetat, obsesia ,,con-
strucfiei" a pdstrat ceva din degucherea stahanovistd a epocii
anterioare.
r69
 Las de-o parte iniliativele private care s-au dezl5nfuit pre-
tutjndeni cu sau fird sprijinul unor constructori speciali-
-
zali. Au apdrut tot soiul de chisnoveli, cle improvizalii sus-
pecte, de grandomanii barbare. S-au stricat deja profilele
multor sate, malurile multor lacuri, calmul cuviincios al mul-
tor popasuri. Prinde contur o opliune stilisticd de tip turco-
american, pe care nimeni gi nimic n-o mai poate opri...
Dar mai mult decit toate acestea, imi dd de gindit explozia
spiritului de construclie ir perimetrul Bisericii. Ceva se putea
presimfi incd din 1990, cind mai mulli ierarhi incepuserd si
vorbeasci neribddtor despre necesitatea unei ,,catedrale a
neamului": ceva enorrn gi risundtor, care sd facd pandant
Casei Poporului: o Polivalenti a ortodoxiei, un stadion (aco-
perit) al smereniei. Desigur, aceasti fascinalie a cantitifii se
putea explica: era o reacfie compensatoare fa!5 de distru-
gerile ateiste, un mod de a rizbuna zidurile surpate ale atitor
rnonumente de cult dispirutc. $i totusi ceva era nelinigtitor:
renuntarea pripitd la tot ceea ce, pind de curind, trecea drept
,,traditie milenarX": justa mdsurd, ,,scara uman5", discrelia
arhaic5, farmecul cordial al proportiilor. Dintr-o datd eliberali
de orice cenzurd confesionald, ierarhii nogtri visau ceva
hipercatolic 9i ultraprotestant: o hali, un mausoleu, un pom-
pos ,,centru mistic", in concurenld cu ,,centrul civic" al dicta-
torului. Modestia pravoslavnicd, simplitatea, cuminlenia
lirdneasci nu mai fXceau, brusc, doui parale. Ne emanci-
pam. Deveneam irnperiali, conciliari, metropolitani. Bizan!
duqd Bizant 9i mai mult decit atit...
Intre timp, am mai umblat prin tard, am vdzut mindstiri,
arn discutat cu reprezentanti de toate calibrele ai clerului. Am
putut constata o mullime de h-rcruri imbucurdtoare: in
primul rind, o mullime de cilugdri tineri, hamici 9i inteli-
genli, care dau incintelor mindstiregti alt aer gi alti iradiere
decit pini mai ieri. Am constatat, de asemenea, in citeva
locuri, existenla unui duh aI ctitoriei sdndtos 9i echilibrat. Dar
am constatat, cu o frecvenfi neconvenabili si euforii exce-
sive, orgolii uleioase, de ,,intemeietor", pasiuni profane, de
potentat raional. Acolo unde ciutam uneori o ir-rtilnire du-
hovniceascd, dddeam peste o discutabild atmosferd de gan-
tier; acolo unde cdutam un monah, dideam prea des peste un
administrator mindru de sine, care igi exhiba impudic isprd-
770
vile de constructor. Comunismul incerca sd distrugd Biserica
in felul lui obisnuit, prin demolare. in citeva rinduii, am avut
senzatia cd Biserica risci si se gubrezeascd astxzi prin abuzul
spiritului de constructie.
Dar de ce-ar fi rdu, in definitiv, acest elan ,,tectonic,, (cici
rareori e vorba de ,,arhitectur5,, adevdratd)? E riu, mai intii,
p.entru cd deplaseazd accentul pe o crizd a exterioritdlli. Dupi
cincizeci de ani de propagandd ateisti cle subordor-,a.J a
9i
Bisericii fatd de o autoritate nelegitimd, marile urgenle tin de
reconstructia sufletelor, de reasezarea credinlei "in vadul ei
firesc, de regdsirea prestigiului 9i a suveranitd'fii ei reale. Nu
cu clSdirile stdm riu (chiar dacd nici bine nu stdm), ci cu
obrazul, cu creativitatea doctrinari si cu rigoarea ir-rsiitulio_
nal6'- Prezenfa Bisericii nu se va intensifica piin multiplicarea
zidurilor ei noi. E nevoie de alte zidiri, nevdzute,^de alte
vrednicii.gi alte- exigente. Cind esti ispitit spun pirintii _.
nu te grdbi sd dai vina pe chilie. Or, noi ne - oiupim de chilii.
Pe un fond de sdricie generald, noi nu inmuillm piinea gi
pegtele, ci cdrxmizile 9i decorul. Iar Cuvintul cel Viu il fdri-
mifim in cuvinte multe si proaste despre isprdvi pdmintesti
gi despre noi ingine. Am putea, inainte dL a construl, sa
reparim, cu aceiasi bani, ldcagurile muribunde rispindite in
toatd !ara. Am putea sd intrelinem spitale, azlluri, orfelinate.
Dar intirziem sh o facem, pentru cd noi sintem contemplativi,
nu ne amestecdm in trivialitdlile veacului, nu cdd-em in
activism misionar. Cind e vorba insd de a construi
,,localuri,,
noi, ne acorddm toate ,,pogordmintele,,: deveni'r intreprin_
zdtorr, istefi, dinamici ca nigte gospodari de duzin5. 'Con_
struim, ctitorim, ne imbogitim. N-i fdcut asa gi
$tefan cel
Mare? N-a zidit el zeci de biserici? Ba da, dar'fiecare bisericb
se inilta dupd o batelie cigtigatd. in numele ciror brtdlii
cigtigate in ultimii ani construiegte Biserica .oastrd cu atita
sirg?
Dilema, nr. 728, 23 - 29 iunie 1995;
nr.729,30 iunie - 6 iulie 1995
 era demolat sever intr-o ,,principiali" ambiantd de partid, iar
Un personai atiPic: Mihai Botez nevasta conducdtorului era ridiculizatd in aceeagi ambiantX,
printr-un perfid omagiu. imi imaginam cu delicii zizania
concurenliald ndscuti, inevitabil, in familia Ceausescu de
i:rdatd ce i s-a raportat incidentul. in plus, autorul incidentu-
lui i9i asigurase abil impunitatea: cum sX te atingi de cineva
care, degi a spus lucruri necugetate despre presedinte, are
cuvinte atit de calde despre inefabila lui consoartd?
Asta despre umorul lui Mihai Bolez. Un umor care n-avea
nimic histrionic 9i care se impica perfect cu o masculinS,
nesentimentald gravitate. Cind mai tirziu, in plin conflict cu
autoritdfile, a fost lovit ca din intimplare de un camion, a
Dactr n-ar fi fost discret pintr la suavitate' Mihai Botez ar fi avut, de asemenea, ,,umorul" de a nu se lamenta peste md-
avut motive sd ocupe scena in ultimii ani cu un
aplomb
atipicd., greu surd. Nu-i plScea postura de victimd si incerca sX asimileze
neconcurabil. Clci in toate privin! ele, figurd
o
".i, doutr decenii de istorie episodul cu linigtea maturi pe care 9i-o pierduseri agresorii.
;;;I"*il" l""dul"l ultimelor $i-a asumat intotdeauna convingerile pini la capdt, indife-
--efostmaiintii,inaintedelg8g'undisidentatipic:a
romAneascd. rent de riscuri si calcule circumstanliale. Si, ceea ce e intr-ade-
fdrd str re- vdr atipic, nu i-a culpabilizat niciodatd pe cei care aveau alte
uaootul utit.rdir,i radicale, de un curaj exemplar' convingeri decit el. Imi amintesc de o cind in casa unei prie-
o clipd la expresia calmd si.la.complicitatea umo- tene comune 9i de disculia in bontradictoriu pe care am anga-
"ili
"""i" $;""a licruri teribile cu ecvanimitatea constatativd a
;l; ci.de jat-o cu el pe tema acliunii disidente. Era de fa!5 si Gabriel
:;i"i;" nu vorbegte constrins de umori neptuniene' disidenla Liiceanu. Amindoi, in bund tradilie nicasianS, ne strddtriam
simple evidente. A inventat, ca sd zicem a9a, ,,gtiin-
sd-i demonstrdm (incercind mai curind si ne justificdm pe
,lii{n:;,r"i",-.o"t,."itd pe rigoare.analitictr mai mult decit
pe
la raliune' noi ir:rgine) ci lupta deschisd e fird ganse 9i cleci fdri sens. Ci
iuri". Rrr"a aerul cd nu prov-oaca la luptd'-ci invittr datoria noastri e sd facem cultur5, sd intrelinem ralia de oxi-
O"-i."uu, discursul stru critic, livrat cu afabilitate' fdrl sen-
scrig-
formulXri excesive' dtrdea o gen intr-o lume organizatd spre a sufoca. Ar fi putut, de la
')^fi" ai"iif o r, f\r6 gesturi 9i
"ii* va fi creat indlfimea ternerit5lii lui, si ne dispre]uiascd. Ar fi putut si
a. trirti, de birnA-credintl subinfeleasl' care pledeze legitirn gi patetic pentru solulia lui. Dar n-a ficut-o,
mari probleme tactice organelor de represiune'
iar rezerva lui nu era nici ipocriti, nici condescendent.l:
N! epitetul contondJnt era specialitatea luifaimoastr
Mihai Botez'
Opo- inlelegea si-9i trdiascd adevdrul propriu fird si dirninueze
ci mai dJgrab[ metoda reducerii^la absurd' E adev5rul celuilalt; ne-a ascultat ribclitor, ne-a dat toatd drep-
gedinll partid.' la
zitia publictr pe care a fdcut-o, intr-o d-e
tatea pe care putea sX ne-o dea 9i ne-a lisat cu sentimentul ci
td;^".;;1";.ii l,ri c"urrgescu in funclia de pregedin::
i]]::i] trebuie sd ne vedem irr continuare de treabi. La rindtrl lui, gi-a
Dinaintea inui ,,prezidiu" amulit 9i a unei asistenle Paran- vdzut gi el de treabi, de pariul lui cu sine, de miza pe
a vorbit d""p," incapacitatea "marelui erou"' despre -
"iii, muche de cutit a angajdrii sale.
"t lui vetustl, despre ,,necesitatea rotirii cadrelor"'
mentalitatea
a formulat' o alter- DupX 1989, -Mihai Botez a rimas un personaj atipic: n-a
9i, pentru a incununa totul, "constructiv"'
de renume' infinit luat poza ,,eroului nerecunoscut", n-a tinut sX sc impuni ca
nativ[: Elena Ceaugescu, savant modern' rdzvrdtit profesionist, nlr s-a acrit. N-a asteptat jnvitatii so-
up-ope de condilia unui conductrtor eficace' Un exce-
^ui de retoricl, mi-am spus am auzit istoria lemne, n-a cerut compensafii retroactive. A rXmas atent, dis-
ilii
"l"t.iflu
u.uurtu,
-cind
caie ftrcea turul Bucuregtilor. Conductrtorul suprem
ponibil, incercind sd inteleagA nepirtinitor ceea ce se intim-

t72 173
pltr 9i, dactr e nevoie, str ajute. A acceptat in cele din urmtr un
post incomod, luind asuprtr-gi imaginea destul de uzatA a
: -o:o!:".f
trgurd
impestrifare, o singurtr exceplie: Mihai Botez. O
.atipicA, intr-adevdr; numai cineva-ca el ar putea str ne
RomAniei. $i e sigur cA, acolo unde el era prezent, RomAnia reprezinte cuviincios intr-o adunare croittr a"fe *oa"i"i
nu se fdcea de ris. Geremek. De aceea nici nu-l preluim cu adevliat: ceci
ei e
Decizia iui Mihai Botez de aface ceva, de a se inscrie prag- Partea noastrtr bunll, in care nu vrem sr ne recunoastem de
nntic in labirintul tranziliei l-a costat timp, sAndtate 9i citeva teamtr.:tr..r ne pierdem farmecul picant, ,,latin,,
,,'arhaic,;,
prietenii. Oameni care il cunogteau de mult l-au taxat dintr-o ,,tracic,,,devenitdelaoVremeuneriatdeidentitate
datd de,,colaborator".Iar acum, pe mormintul lui inctr neage-
. Mi se spune cd in presa polonezd a aplrut de curirrd, in
zat, se gilsesc destui nesimfifi, destui nemernici care sl agite
labarl antiprezidentiaiA, tema: ,,Lech Walesa _ fost ug",-,i oi
calomnii de duzintr: ctr a fost securist, comunist, ceaugist Securittrtii". Mihai Botez este, asadar, intr_o U""e .o.n"pu"i".
9.a.m.d. Publicisti splldcili din exii, informatori de mina a Nu putea sA scape de o asemenea etichettr intr-o tard ca a
treia din fartr, fogti disiden;i frustrafi, netrebnici de toate caii- noastrS, in care toli sint securigti in afartr de cei care
chiar sint.
brele, care, pe vremea cind Mihai Botez stXtea singur in
prima linie, igi oblojeau grijulii poltroneria, s-au trezit acum Dilenta, nr. 133, 28 iulie - 3 august 1995
s[-l judece, str-l declare suspect in numele principiilor lor de
carton.
De data aceasta, avem de-a face cu un sindrom tipic al
locului: celui mai bun trebuie str-i dai la cap; trebuie str-l ineci
in invidie, in prostie, in bdgctrlie de maidan. Trebuie str te
plingi mereu ctr lucrurile merg prost, dar sl nu-ti rigti obrazul
in efortul de a le face sl meargd bine. Trebuie str te plingi cI
diplomalii romAni sint nereprezentativi, dar str interzici in
acelagi timp unor figuri reprezentative str intre in joc sub
pedeapsa discreditdrii politice 9i morale. Trebuie, in sfirgit,
sd-i socotegti onorabili pe numerogii parlamentari de toate
culorile, care, de cinci ani, nu fac decit sA cltrmpdne demn sau
str tactr boieregte in gedinle interminabile, 9i sX il acoperi de
oprobriu pe cel care consimte str asude, intrucit socotegte ctr
lara nu e un subiect de frurnoase compuneri patriotice, ci o
slujbl grea, o nertrspltrtitoare corvoadd.
Cu citeva sdpttrmini in urmd, a fdcut o vizitl in RomAnia
Bronislaw Geremek. Mi-am dat seama duptr doutr intilniri cA
el reprezintd un tip de intelectual 9i de politician care la noi
nu s-a ntrscut incl: echilibrat, nepripit, plin de amenitate, for-
mat in respectul dialogului, al reflexiei limpezi, al etichetei
fXrtr 9taif. Nu ridicA vocea, nu e tenebros sau euforic, nu dtr
mocdnegte cu cdciula de ptrmint. $i, mai ales, nu se ia in serios
peste mtrsur[ cind se mi9ctr printre realitlli promiscue 9i
trectrtoare. La noi, dimpotrivd, se cultive _tirada stridenttr,
ieremiada sumbrtr, gestiiulafia, istericalele. in acest peisaj de

L74
 Exercitii de optimism
Din cind in cind raliuni igienice, nu ,,din mo-
tive obiective" - din sd faci un minimdacd
trebuie efort de invese-
-, greu. Mai intii, pentru cd e teribil de cald
lire. E greu. E foarte
si ti-e lehamite sd te opui toropelii zilnice. Apoi, pentru cd te
uiti la televizor si citesti ziare: ura peste alt.-r, o enormd pro-
ductie de plictisealS 9i de prost gust. Guvemul moare, dar nu
se predi, Opozitia se predd, dar nu moare. Presa de scandal
trcearci sX se reanimeze mdrind doza de vulgaritate pini la a
pingiri morminte, metafizicieni de a doua mini scriu articole
pletorice impotriva liberalismului pentru a ne preveni ci alu-
necdm pe nesimlite de la Fiara cornunisti la Tirfa capitalisti,
diletantismul e, in toate domeniile, tot mai autoritar. Pre-
turile cresc, apa se stricS. Ungurii luptl pentru dreptul de a
nu invila romAneste, romAnii luptd pentrr-r redobindirea
Ardealului ir-rci nepierrlut. Numirul partidelor cregte in loc
si scadi, ca 9i nutnirul candidatilor lar Presedinlie. Pr-rtine
lucruri au, intr-adevir, darul de a ne inveseli. Iarr cind ne
inveselesc, ne strecoari in fesuturi, o clatd cu hazul, 9i un
incomod gramaj cle amirdciune. Ca emisiunile domnului
Cait5, de pild5, cele dirr ciclul Miticd. Privesti gi inlelegi cum
poate fi romAnul simultan ignar gi competent, gmechcr gi
crrmsecade, s.irac 9i damic (deunizi, un ,,sin-rplu cetXlean",
intrebat ce ar face dacd ar dispune de o mai buni erectie, a
rXspuns cd ar folosi o parte pentru sine gi ar prme restul la
dispozilia celor necijiti. Omul credea sincer cd termenul
,,erecfie" desemneazd cresterea... nivelului de trai). E de ris,
firegie, dar nu din cale-afar5. Pentru a ne inveseli cu acle-
vdrat, avem nevoie de metode mai sigure.
17(t
in ce md privegte, am recurs luna trecuti la o metodd
aproape mecanici: m-am urcat in magind 9i am pomit pentru
o sdptdmi:rd spre sud, de-a lungul Bulgariei 9i Turciei. M-am
intors obosit, dar mai tonic decit fusesem la plecare. Re-
comand, prin urmare, dezamdgifilor, scepticilor, disperalilor,
un drum prin Balcani pind pe coasta egeeand. Se vor ir:rtoarce
remontati, cu vestea cea bund cd existd 9i finuturi mai triste.
Vorba lui Ion Codru Drdguganu, la 1836: ,,Nici dracul nu e
asa drac, cit negru. Nici Jara RomAneasci aga rea cum o vede
ochiul in nefericire!" In Bulgaria, cu exceplia litoralului, oare-
cum inviorat de exigenlele turismului sezonier, totul pare
degradat 9i pustiu. Traversezi un teritoriu amorlit, cu oameni
pulini gi perplecgi, binevoitori, dar rareori capabili sd comu-
nice in vreo limbd convenabili cu cel care, dezorientat de
lipsa marcajelor minimale, cautd drumul. $oselele, mai ales
cele ale Bulgariei Centrale (intre Sumen gi Iambal, de pild5)
sint catastrofale. Economia de piald nu are la vedere
-
manifestXri convingdtoare, de naturd sd mijloceascd -
o evi-
denli a schimbdrii. Nu simli, privind in dreapta 9i in stinga,
c5, dupd 1989, s-a intimplat ceva decisiv, fie 9i numai la
suprafald. DupH o promildtoare ,,relansare" politicd (victoria
ir-r alegeri a Opozitiei), n-a mai urmat nimic. Vrei sd intil,r:regti
fie 9i dughene sau sernne
semne de dinamism comercial
de efervescenfd comunitard - 9i haoticd.
fie Nu e cazul. Ce
- Ne putem laf5i in Schaden-
mai irrcoace si-ncolo, stXm bine!
freude, in satisfaclia de a contempla paguba vecinului, capra
lui muribundi. Nu gtiu altii cum sirt, dar eu, cind am reintrat
in lard prin Cdldrasi, pe soseaua nationald care, traversind
uriaga incinti a unui complex siderurgic negru, lZrbdrlat,
puturos, te duce spre Lehliu, printre bdlti si circiumi animate,
mi-am zis: Uite, domnule! Viaji! Agitaliune! Simfi la tot pa-
sul descurcdreala, frauda constructivd, aranjamentul, cheful,
,,ce-am avut 9i ce-am pierdutl" Un pieton pe care il ietreb pe
unde s-o iau spre Bucuregti imi rdspunde cd tocmai il citegte
pe Petre Jufea. Si, daci nu toli citesc, fiecare invirte cite ceva,
card o roatd, o ladd, o damigeand. Sau discutS, md-nlelegi, cu
un preopinent. Fiecare e Machele unui Lache sau Lachele
unui Mache. Progresdm, ne migcdml Prin noi insine!
Ci le-am luat-o inainte bulgarilor, mai treacd-meargX.
Dar, ir:r ciuda a ceea ce s-ar putea crede, ne putem mdsura
177
avantajos 9i cu turcii. Degi turcii sint mai avansali decit bul-
garii. N-au avut comunism, au profitat de insemnate ajutoare
europene 9i americane. E cu atit mai curios cd, dupd cincizeci
de ani de relativd normalitate, ei par a fi ilecX ,,in ttaxtzllie",
neagezali, neomogeni, inerlial asiatici 9i impropriu occiden-
talizali, aga incit te vezi fdrd ircetare irconjurat de o mahala
hipertroficd, pitoreascd, picantd, dar tulbure. Nu vorbesc de
Istanbul 9i, mai ales, de Ankara, vorbesc de oragele secunde,
de tirguri si sate aflate economic gi cultural sub nivelul echi-
valentelor lor de Ia noi. Chiogcurile din Otopeni au o ofertd
mai divers5 9i mai pulin suspectd decit cele din Grizelyali,
Bragovul e mai asortat decit Edime (fostul Adrianopol),
rninus mdrfurile specifice, debazar. Dupd pustiul bulgdresc,
Turcia te istovegte cu aglomerafiile. Se intrevede ir:r adirrc
incapacitatea nomadului de a locui. El nu se distribuie rafio-
nal irr spaliu, ci aglutineazd, trdiegte prin ingrXmddire, dupd
modelul bulucului, toptanului 9i calabalicului. Accentul cade
pe addpost, nu pe deambulafie: strada e ceea ce rezultd irltim-
pldtor din gruparea arbitrarX a caselor. De aici, incomoditdli,
irrgustimi si miasme, care trebuie compensate prin parfumuri
dulcege, inecdcioase, exasperate in efectul lor, de o cildurd
necrufdtoare. intre doud gi opt dupX-amiazd,nu se poate face
nimic. Toli zac la umbri, ." bchi i:rchis, pentiu a filtra,
mdcar in parte, soarele radical. "l in cafenelele tradilionale, cu
perelii imbibali de tabac, ciliva bXrbali afanisili, numai bdt-
baji, joacd table pe scaune de lemn, citesc ziarul sau beau
abstragi pdhdrele de ceai. Iatd fundalul pe care Bucuregtiul
capdtd profilul rafinat, aseptic, utopic, al ,,micului Paris"! Iatd
contrastul de care avem nevoie pentru a ne simJi europeni.
Agadar, incd o datd: dacd vreli sd vX recdpdtali ffrcrederea in
viitor, sd vd bine dispuneli atit cit trebuie pentru a supravie-
!ui, faceli asa incit sd regdsifi RomAnia venind din sud. Invers,
dacd sinteli euforici, cupringi de speranle obscene, de belia
,,realizdrilor" 9i ,,victoriilor" autohtone, pornili spre nord!
Veli infelege repede cX occidentalul care vine la noi pe ruta
Miirrchen-Viena-Budapesta are cam aceleagi ,,ttdir7" Pe care
le avem noi cind ne aventurdm Pe ruta Cdliragi-$umen-Flar-
manli-Izmir. in rest, putem fi linigtifi: stdm bine!
Dilemn, nr. 134,4 - 10 august 7995
Tranzifie 9i bragi
Una dintre bucuriile copilXriei mele era paharul cu bragd
de patruzeci de bani. Cilrd economiseam mai cu spor, puteam
aspira la o Eugenie, care costa gaptezeci 9i cinci de bani. Dar
9i atunci md i:rtrebam dacd nu e preferabil sd fac rost de incd
cinci bani ca sd-mi iau doud pahare cu brag6. Aspectul oare-
cum suspect al bduturii mele preferate nu md impresiona:
percepeam, firegte, culoarea 9i consistenla ei vag noroioase,
discreta ei mireasmd de borhot, urma prifoasd care riminea
pe fundul paharului. Dar, dacd era suficient de rece 9i dacX
fermentase irdeajuns ca sd fie acidulatd, braga mi se pirea
perfectd. De dragul conlinutului, ii acceptam 9i infSfigarea, o
savuram chiar, nu fdrd o mic5 perversitate anticipativd...
Incet-incet, braga a dispdrut. A fost inlocuitd de citeva
lamentabile artefacte, de la tropicalul Cico la indescifrabilele
Frucade, Rocola sau Quick. Cunoscdtorii gtiau insd cX mai
existd in lard doud sau trei bragagerii, ultimele redute ale le-
jerului nostru Orient: una a mai funclionat un timp Ia Tulcea,
alta in faimoasa simigerie din Piala ,,Ovidiu" de la Con-
- gi alta, cea mai eroicd, supravieluind miraculos, pind
stanla
prin 1990-1991, la Bugteni: bragageria doamnei Bairamovici
(care vindea, de asemenea, alvild 9i inghelatd la comet).
Dupd revolufie, am sperat ca braga sd reaparX. La urma
urmei, ea valorifica o materie primd nepretenfioasd 9i o
,,manoperd" simplisimd. [r plus, era, ca sX zicem a9a, o bdu-
turd ,,tradilionald". Ieftin 9i autohton! Ce poate fi mai ren-
tabil? Ei bine, braga n-a reapdrut. Acum citeva zlle, arn trecut
prrn Bugteni in cdutarea doamnei Bairamovici. Am gXsit in
spafiul bragageriei un chiogc ,,modemizat", ct) cea mai ba-
nald ofertd ,de tranzifie": figdri, bduturi, bomboane. Iar in
179
locul doamnei Bairamovici, un tildr care mi-a explicat cd s-a
renunlat la bragd penku ci nu se mai poate procura materia
primd necesare. Iatd, intr-adevdr, un serios motiv de nostal-
gie. Ceea ce se putea sub Dej 9i sub Ceaugescu, nu se mai
poate sub Iliescu. In RomAnia postrevolulionar5 a dispdrut
materia primd pentru bragd! E ca 9i curn am afla cd nu mai
existi materie primX pentru borg. Cd a dispdrut zerul, oletul
9i rachiul! Cd nu mai avem ceapd!
Motivele ,,ctizel" trebuie cdutate, cred, in altd parte. Nu
lipsa materiei prime e problema, ci, vorba Opozifiei, lipsa
aoinlei politice de a produce bragd! Mai intii, ,,electoratul"
insugi nu vrea bragd cu destuld intensitate. Altele are el actrm
in sufletul lui! $i, oricum, nu poate admite cd s-a fdcut revo-
lulie ca si ne intoarcem la o asemenea licoare vulgard. Am
fdcut revolufie pentru progres, pentru integrare europeand,
penku capitalism, asadar, pentru valori care n-au nimic in
comun cu,braga. Prnd 9i turcii, care tind sd ne colonizeze
comercial, au inleles asta gi nu vin cu rahat, sugiuc, gerbet 9i
iaurt. Vin cu piine albd, napolitane gi aspiratoare. Ca sd in-
trdm in r?ndul lumii e rnusai s5 mincdm 9i sd bem ce mdnincd
gi bea toatd lumea. Specificul, culoarea locald astea sint
pentru turigti. Iar ndvala turistilor nu e iminentS.- Apoi mai e
9i demnitatea noului negustor romAn: cir:rd poate vinde atitea
minunXlii, cum sd se coboare la lipsa de ambit a unui simplu
,,vinzdtar debrag6"? De ce sd ofere un lucru atit de gros, cind
poate oferi lucruri atit de subfiri?... A9a imi explic gi faptul cd
n-au reapdrut, i:r RomAnia tranziliei, citeva dintre comodi-
tdlile pitoregti (9i gustoase) ale RomAniei interbelice: bodega
decentd, in care sX poli lua un aperitiv accesibil, din reperto-
riul culinar al lui Miticd: o icrd (cu luica aferentd), salatd de
liri cu mdrar, slSnind diafand cu boia, telemea 9i burduf,
cirndciori iuli de oaie, pastram5, citeva murdturi 9i atit.
AgteptatE se lasd 9i cafeneaua pagnicd, amenaiatX pentru
taclale (agadar, fdrd muzici), cu canapele comode, ,svarfuri,
rnarghilomane, fisticuri gi gnapsuri. De ce lipsegte? E vid de
imaginalie? E parvenitismul economic al tranzifiei? Com-
plexul periferiei care adoptd pripit rnoravurile ,,centrului"
pentru a fi luatd in seamd? MitocXnia de a nu te mai re-
cunoagte in rddicinile tale patriarhale? Sau e, pur 9i simplu,
fudulia sXracului? Cdci una dintre lecliile cele mai iritante ale
tranziliei este cd nu gtim sd fim sdraci. Nu gtim sd identificdm
180
soluJiile unei subzistenfe onorabile, nu gtim sd agteptdm in
mod convenabil prosperitatea gi si ne pregdtim pentru ea. E
drept, nimeni nu ne ajutd. De aceea ne epuizdm i:r tatonarea
unor irnbogdliri aventuroase sau ne ldsdm coplegili de pro-
miscuitate. Intre apa chioard (gi poluatd) a n5pdstuitului 9i
paradisul oranj al Fantei, ne-am qutea odihni in voluptatea
modestd a unui pahar cu bragd. Intre infometare 9i iaviar,
intre cartofi 9i fleicX, ar trebui sd ni se ofere deliciul abordabil
al bdcdniei 9i birtului de cartier. Nimdnui insd nu-i dd prin
cap cX, ir vremuri precare, te poli imbogdfi vi:rzind mdrfuri
bune (dar nesofisticate) 9i ieftine (dar nu de proastd calitate).
\-a9 vrea sd trec drept ceea ce nu si:rt. Beau cu pldcere Fanta,
Cola sau gin tonic, imi place pizza, nu md dauindXrdt de la
Camembert, morun, ficat de giscd gi alte asemenea tulbu-
rdtoare materii. Dar nu ir:rfeleg de ce existenta lor trebuie s6
inhibe ingeniozitilile locale 9i sd eclipseze trufandalele
autohtone. Nu trleleg de ce n-am dreptul sd poftesc la ,,rea-
Iizdri" notabile, cum ar fi iahnia de fasole, ciorba de lobodi,
ghiveciul cdlugdresc sau mircarea de gtevie. Mai ales cd si:rt
in tranzilie, n-am destui bani sd md dau parizian sau new-
yorkez 9i nici nu sint dispus sd-mi investesi toate fondurile ir:r
ulcerante reverii alimentare. krsisl nu propun vreo noud ra-
lionalizare a hranei, nu fac propagande pentru bucdtdria
strdmogeascd, nu cer sd se itrchidi MacDonald's 9i sd se des-
chidd centre de livrare a pilafului de post. Dar vreau sd am gi
variante de consum agreabil pentru buzunarul meu 9i cred cd
s_9 poate. Vreau sd fiu un sirac plezirist. Dacd nu-mi puteli da
Chateaubriand ieftin, dafi-mi o porlie bund de cHtite cu spa-
nac sau de urzici cu mdm61ig5. DacX nu-mi puteli da la-un
pre! omenesc nectar de mango, dafi-mi bragd! Pe un fond
cinstit de bragd cotidiand, s-ar putea s5-mi permit la rdstim-
puri 9i cite un nectar de mango. In altl ordine de idei, nu pri-
cep cum pot exista indivizi care au nostalgia lui Ceaugescu gi
nu existd nimeni care sd aibd nostalgia bragageriilor. Tran-
zllia e, fdrd itrdoiali, o perioadd a nostalgiilor prost orientate.
$i, ir:r orice caz, e trn fel de bragd pe dos. Braga irdta neatrdgd-
tor, dar la gust-era bun5. Tranzilia are un ambalaj plin de
promisiuni, dar lasd un gust acru, de sampanie rdsuflitd.
Dilema, nr. 136, L8 -z4august 1995
 intre contemplativ 9i Executiv
Cu citeva luni in urm[, am primit prin amabilitatea
o carte a ctrrei lecturtr m-a -instruit peste agtep-
autorului
- lurnal tn traruifie, ea e semnatX de domnul
ttrri. Intitulald,
Mircea Co9ea. Faptul ctr un ministru secretar de stat publictr
intr-o editur[ mai curind marginaltr (Expert) o lucrare nu
numai semnattr de dinsul, dar in mod v{dit scrisl cu mina
proprie, arattr ctr ceva s-a schimbat totugi in aceasttr lartr in
lare, dupe spusa unora, nu s-a schimbat nimic. in plus,,,scrii-
tura" e remarcabiltr: textul se susline clipX de cliptr printr-o
buntr proporlie intre rlcealtr tehnictr 9i participare afectivtr,
intre specialitate 9i ,,foiletonism". Chiar cind nu egti de acord
cu autorul trebuie str admili cA perimetrul dezbaterii 9i
termenii ei esenliali beneficiazl de un decupaj corect 9i sti-
mulator.
Din mulfmea de ,,provoctrri" pe care le conline discursul
domnului Cogea mtr voi opri, deocamdatd, la doutr.
L De la bun inceput 9i apoi in repetate rinduri, se face
observalia cA ,,tranzilia" e un drum ftrrtr destinalie limpede,
un drum greu previzibil in etapele sale succesive. Ca me-
tafortr tutelartr, e invocattr aventura lui Columb: ,,Mi-e teamtr
domnul ministru ctr, la fel ca marele descoperi-
-tor,spune
tranzilia noastrA nu va -ajunge la !trrmul dorit, ci la unul
pe care numai soarta il va aduce in fala caravelelor. Va fi, fdrd
indoialtr, o descoperire, poate chiar o mare descoperire, dar
peisajul pe care il vom contempla nu va semAna deloc cu cel
pe care ne agteptdm sd-l gtrsim. Nu gtiu dacl va fi mai frumos
sau mai pulin frumos, dar va fi, oricum, diferit de cel pe care
ni l-am imaginat pe tot parcursul clltrtoriei. Dactr vom fi feri-
cili sau nefericifi este greu de spus" (p. 9). Tema aceasta a
182
lelului nebulos apare gi in alte locuri, sub chipuri diferite. Ce
fel de economie de piafd vom avea? se intreabS, de pildd,
autorul: ,,Capitalismul liberal de tip -american, varianta ger-
mand a economiei sociale de piafd, economia scandinavd cu
stat tutelar, economia ldrilor latino-americane? Nu gtim
nimic" (p.12). Domnul Cogea e perfect congtient de prostul
efect psihologic aI acestei situalii. ,,Lipsa de claritate in expri-
marea scopurilor 9i obiectivelor tranziliei a amplificat
spune Domnia sa sentimentul de suspiciune gi nein- -
-
ciedere" al populaliei (p. 23). imp5rtdgim in mare mdsurd
incertitudiniie 9i temerile domnului ministru. in calitate de
analist politic 9i de expert in economie, Domnia sa poate cin-
tdri cu oarecare calm contemplativ ,,situatiunea" prin care
trecem. Componenta delicatd a discursului s5u vine insd din
aceea ci Domnia sa este ministru, ba chiar un fel de viceprim-
ministru. Un membru (gi incd marcant) al Executiaului e pre-
supus a gti cu oarecare precizie ce proiect vrea ,,sd execute",
incotro vrea sd meargd, pe ce cale 9i in cit timp. Din acest
punct de vedere, metafora Columb nu mai e valabil5. Columb
a ajuns, firtr-adevXr, in altd parte decit voise, dar la plecare
gtiuse bine ce vrea, iar pe drum gregise cu sisteme... CeH-
toria flotei iberice s-a desfdgurat sub semnul tenacitdtii si al
speranlei. Ca sd semene cu ,,flota" romAneascd, ea ar fi tre-
buit, dimpotriv5, sd b?jbiie la intimplare, sd nu creadd in nici
o direcfie gi sd nu fie sigurd dacd vrea Indiile, vreun arhipelag
paradisiac sau Iadul.
N-a9 vrea sd fiu in pielea domnului Cogea. Sd trdiesc sfi-
giat intre tezele conternplatiaitdlii mele 9i exigenlele Executiau-
Iui din care fac parte, Sd gtiu cd singura strategie posibild e
aceea a riscului asumat, pe un fundal care nu oferd nici cea
mai micd garanfie. Pe de altd parte, mi se pare mai omeneas-
cd o atare dilemd decit suficienla axiomaticd a altor ,,execu-
1
tivi". Domnul Cogea e mdcar sincer. $i lucid. Unii dintre co-
legii sdi afigeazd insd radicalititi 9i triumfalisme stranii. Ei se
ii
comportd ca 9i cind gtiw exnct incotro: n-au dubii, nu cred cd
I
pot gregi 9i iau orice observalie criticd drept manevrd du;mi-
noasd, ,,neconstructiv5", trdddtoare de neam 9i de lard. Dom-
nul Cogea e cit de cit nelinigtit de deriva posibild a cara-
velelor... ,,Navigatorii" ceilalli se comportd ca 9i cind n-ar
avea de pilotat decit o banald cursd Galali-Sulina. Dar chiar
183
gi aga, la cit de nesigur e drumul, ar trebui sd aibd vocea mai bili: cei din PUN& PRM 9i PSM. El se trezeste, astfel, in si-
micd gi privirea mai tristtr. tualia paradoxald de a avansa mdsuri reformiste, i:rconjurat
2 Domnul Mircea Cogea spune uneori lucruri care, venite de frazeologia unei coalilii care e structural antireformistd,
de la un exponent al gtiinlelor economice, au o relevanlA apar- retardatar5, nereformabild. O coali;ie care gindegte 9i se
te, In ce mtr privegte, nu pot intimpina decit cu mare satis- exprimi rudimentar tinde spre extremism 9i nu di doi bani
faclie opinia Domniei sale potrivit ctrreia reforma nu e cu pe Europa. Daci domnul Cogea crede ir:r ce scrie, dacd simte
putinll cittr vreme se mdrginegte la a fi strict economictr cu adevdrat cd nu vom evolua normal fdrd ,,cregterea calitdlii
(pp. 183-184). Abordattr numai in laturile ei ,,monetariste", factorului uman" (p. 185), atunci stie foarte bine, chiar dacd
limitattr la adoptarea unor mtrsuri de moment care sA ,,ges- n-o spune, cd Vadim Tudor si Gavra, Verde! 9i Funar, Pdu-
tioneze dezechilibrele", neatenttr la ,,identitatea culturaltr a nescu, Megca gi Cosmincd, Vdcaru, popa Tatu 9i altii ca ei n-au
natiunii" ce urmeazl a fi reformattr, la ,,elemente strategice" nimic de-a face cu reforma, cu irrroirile gi deschiderile ei, cu
esenliale, cum sint invdttrmintul, cultura, sAndtatea, reforma inteligenfa ei supld 9i cinstitd. A colabora cu asemenea per-
autohtontr lasA o impresie de ,,provizorat 9i improvizatie". in sonaje reziduale poate fi o formd primard de joc politic.
sprijinul acestei opinii, domnul Cogea citeaz| 9i un document -
Dar de ,,i.ndltime" 9i de ,,profesionalism" - nu poate fi
nici
al Comisiei Economice ONU pentru Europa. Iattr textul: vorba.
,,...in conceperea 9i implementarea unui program credibil de Dilema,nr.737,25 -37 august 1995
reformd nu este suficient sd existe doar expertiza 9i clarifi-
carea economicX, ci gi un inalt profesionalisrn politic. A devenit
clar cl tranzifia nu a beneficiat pinX in prezent de o indeajuns
de elaborattr ideologie politic5. (...) Reforma economictr in
absenla obiectivelor politice nu are nici o gansl de reugittr"
(p.ei).
Ajuns aici, domnul Cogea nu poate str nu-9i punX anumite
intrebAri. Eu, in orice caz,mi le pun. Care sint marii vizionari
ai Guvernului, ideologii lui, reperele unui ,,inalt profesiona-
lism politic"? N-am cum str evaluez in cunogtinld de cauzd
aptitudinile contabile gi administrative ale unor ,,tehnocrali"
ca Nicolae Vtrctrroiu sau Florin Georgescu. Sint gata str le
acord creditul meu in alb. Dar pot evalua virtutile lor
extraprofesionale: nu-i vdd abuzind de imaginalie teoretic[,
nu-i vAd construind ample edificii ideologice. Cred, de altfel,
ctr nici ei in9i9i nu sint dispugi sd se identifice cu asemenea
roluri. $i atunci, pe ce armtrtur[ de idei se construieste refor-
ma? Ce virtuozitate intelectualtr e dincolo de ,,programul
concret de acfiuni" elaborat de Executiv? 9i unde str ctruttrm
mari pgliticieni? Poate in Parlament? in partidul de guverntr-
mint? In partidele aliate? Dar e limpede ctr, dincolo de mi-
nore dexterittrli demagogice, de citeva abilitlli de duzintr,
recolta e cit se poate de precartr. Ocupat cu trebile zilnice, Gu-
vernul lastr ,,ideologia" pe seama partenerilor stri mai volu-

t84
 Opozilie constructivi, Guvern constructiv
Mircea Dinescu mi-a povestit odatd cd, dupd revolufie, a
rdsfoit in arhivele Uniunii Scriitorilor dosarele cu scrisori de
protest adresate stipinirii, sub dictaturd. Impresia finald fu-
sese jalnic6: cele mai multe ldsau protestului un loc discret,
spre final, la capdtul unei lungi serii de fraze omagiale. Se
incepea cu o declaralie de loialitate, urma un elogiu al desti-
natarului gi al ,,realizdrilor" sale 9i se semnala, in incheiere, o
nereguld accidentalX, ce trebuia corijatd. Semnatarul i9i expri-
ma increderea in inlelepciunea ,,organului" cdruia i se adresa
gi ferma convingere cX rdul va fi remediat. A9a erau vre-
murile, asa erau oamenii, asa eram mai to!i...
Dar, in bun5 mdsurX, mai sintem irrcd aga. Deprinderile
proaste se gterg lent 9i uneori doar pentru a supravietui sub
altd retoricd . Scrisosrea omagiald de protest definegte, cred, pen-
tru mulli romAni mai des pentru cei de la guvemare
stilistica optimd a-spiritului critic. Opinia criticd e acceptatd-
citd vreme e ,,constructiv5". Ce inseamnd ,,constructive"?
InseamnS ,,deferenti", ,,laudativ6", ,,iubitoare". Si, mai ales,
,,r ard.",,,sporadic5",,,p asagerd", nu permanent5, sistematicS,
gicanier5. Teoria (9i exigenla) criticii constructive isi are, pind
la un punct, justificdrile ei. E adevdrat cd, dupd 1989, presa,
politicienii gi oamenii de rind au simlit nevoia sd se purifice
de frustrdrile anterioare printr-un veritabil dezmX! al spiri-
tului critic. Divergenla a alunecat curent spre ireconciliabil,
amendamentul, spre vituperare. Calomnia, injuria grosolan5,
furia demolatoare au umplut gazetele, piefele, strdzile, insti-
tuliile si casele noastre pin6 intr-atit, incit ne-am pierdut
chipul: un amestec otrdvit de resentiment, proastd crestere,
vulgaritate si rea-credin!6 a devenit machiajul nostru cotidi-
186
an, schimonoseala noastrtr cronictr. Dezamdgili 9i neincreztr-
tori, am ftrcut pind gi din adeziunile noastre nigte fenomene
secundare ale adversittrfii, moduri de a detesta adeziunile
altora. Pe acest fundal, abuzul spiritului critic poate fi in-
timpinat cu oarecare exasperare. E adevtrrat, de asemenea,
ctr Opozilia, incapabil[ din nefericire sl func]ioneze
eficace, a adoptat prea des
-
- refuzul de principiu 9i bomb[-
neala de circumstan!tr. Politica antiguvernamentaltr s-a rezu-
mat frecvent la un mecanic joc de ping-pong, la replica acrA,
exprimind nu o contraofensivtr doctrinard, ci stricta indis-
pozifie. Toate acestea fac parte din inventarul amar, dar
inevitabil, al tranziliei. O guvernare inleleapttr ar fi trebuit sI
fie pregltitl pentru aceastll desftrgurare a lucrurilor 9i s[-9i
asume cu un minim stoicism inconvenientul de a fi prima
guaerruue care poate fi injuratd, dup[ cinci decenii de cuminle-
nie festivtr. Oricum, ea trebuie str aibtr congtiinla ctr e mai bine
sd tolereze critica nedreaptd decit str incurajeze iar[gi lauda
nemeritattr, minciuna lingugitoare, ftr!trrnicia.
...$i totugi, Puterea se aratd mereu iritatA, ori de cite ori i
se fac reproguri. Strtuld de atacuri arbitrare, ea nu mai are
urechi nici pentru cele legitime. pi-a luat un aer de zeitate
ultragiat[, de instan!tr infailibill, neinfeleasA 9i neiubittr a9a
cum s-ar cuveni. $i, pentru ctr nu poate pretinde cu voce tare
incetarea oricdrei critici, recurge la eufemismul criticii ,,con-
structive". Mentalitatea aceasta s-a rlspindit gi printre aleg[-
tori: nu le place cX Opozilia e ,,mereu contra", ctr ,,impiedictr
Guvernul str lucreze".Ideea e cA, odattr ales, Guvernul trebuie
lf,sat in pace pe intreaga perioadtr a mandatului s{u, urmind
str fie evaluat abia la sffr9it.
Tipul acesta de gindire se explicd prin varii imprejurtrri'
Mai intii, prin lipsa obignuinlei de a cintlri critic activitatea
guvernamentaltr. Reflexul obedienlei sau al resemnlrii e inctr
surprinzdtor de viu. Apoi, prin grava carenld a educafiei
noastre politice. Nu plrem a fi inleles inctr modul de func-
lionare al democrafiei, respectiv principiul controlului Perftut'
nent exercitat asupra Puterii prin testul (periodic) al votului 9i
prin veghea (constantl) a Opoziliei. Uneori, arn impresia ctr
se pot invoca 9i motivalii de ordinul psihologiei colective.
Prestigiul de care se bucurtr fotbalul in massa electoraltr, la
Guvern 9i in Opozilie ingtrduie ipoteza ctr sintem marcali in
L87
 profunzime de modelul suporterului. Suporterul e, prin defi- 3 Guvernul isi va cere scuze sdptdminal pentru faptul cd
nifie, fidel. Din clipa in care s-a legat de o anumitd echip5, el nu e in Opozi,tie, i9i va declara zilnic incompetenla 9i va
i:rlelege sd-i stea aldturi gi la bine 9i la riu, cu un fel de pateti- cddea ori de cite ori i se va aplica o moliune de cenzurS.
cd solidaritate. Cuvernul gi Opozilia se poartd de obicei ca 9i 4 NimXnui nu i se va permite si exprime public observafii
cum n-ar vrea sX aibl un electorst matur gi lucid, ci o galerie critice la adresa partidelor gi liderilor din Opozilie. Cine o va
agitatd de ,,suporteri" decerebrafi. Ne putem imagina cu face totugi va fi decretat oportunist, comunist, cotrocenist,
ugurinfd cum ar trebui sX arate viala noastrd politicd din prost sau nebun. Cind gregegte Guvernul, e vina Guvemului.
punctul de vedere al diverselor tabere pentru a fi- ,,con- Cind gregegte Opozifia, e, de asemenea, vina Guvemului, a
structivd". - Securit5tii si a celor care semnaleazd gregeala.
Din punctul de vedere al Puterii: 5 Presa va tipdri ziL:ric lungi poeme antiguvemamentale,
1. Opozi,tia se va abline sX fie opozantS. Rolul ei e sd scoatd din care sd reiasd cd Opozitia e gubredd, dar viguroasd, cd va
in relief ut obiectiaitafe calitdtile guverndrii. cigtiga, cd a cigtigat.
2 Cind are obiecfiuni, Opozllia le va comunica guvernan- Cu respectarea acestor citorva reguli elementare, recon-
lilor firtr-un cadru restrins, sub forrnd de recomandiri amicale. cilierea nalionald s-ar putea transforma peste noapte din vis
3 Ori de cite ori va avea solutii concrete la problemele !5rii, i:r realitate. Cu alte cuvinte, nu ne trebuie decit un mic efort
Opozilia le va livra dezinteresat echipei guvemamentale, ,,constructiv" pentru ca RomAnia sd fie bine gi tot romAnul sX
contribuind astfel, cu modestele ei mijloace, la menlinerea ProsPere.
acesteia la putere. Dilema, nr. 138, 1 - 7 sepiembrie 1995
4 Pentru a nu impiedica prin inutile dezbateri mersul
irainte al reformei, se anuleazd ca neavenitd procedura mo!i-
unii de cenzurE.
5 Toate instituliile care trdiesc din banii publici (care, de
fapt, sint ai Guvernului gi, in ultimd instanld, ai partidelor de
guvernXmint) sint obligate sX laude Guvernul, indiferent de
prestafia lui reald.
6 O datd pe an se va organiza o sesiune a celor doud Ca-
mere reunite. Ea se va numi sesiunea consensului si va crea
atmosfera sbrbXtoreascd necesar5 pentru ca reprezentanlii
Opoziliei sd recunoascd deschis succesele Guvernului, in vre-
me ce reprezentantii Guvernului proclamd necesitatea unei
Opozilii strins unite in jurul ,,arcului guvernamental".
Din punctul de vedere al Opozifiei:
1 Guvernul se va abline sd guverneze. El nu va emite
ordonanfe gi va mustra majoritatea parlamentard ori de cite
ori ea igi va pune in migcare ,,ma9ina de vot".
2 Guvernul va organiza campania electorald in a9a fel,
rffi ftrcit alegerile s5 fie cistigate de Opozilie. La nevoie, el va
propune chiar un candidat credibil la Pregedinlie, cu mai
iiJIT'
multe ganse de victorie decit propriul siu candidat.

188

i
t
 Instincte sinucigase
Un medic francez venit in RomAnia pentru a-9i da cu pd-
rerea irr problema orfelinatelor s-a declarat uimit de numdrul
mare 9i in continud cregtere! al copiilor abandonali, cu
- noastrd dinamiteazd statisticile.
care lara - In tdri mult mai
sdrace decit noi, fenomenul acesta e necunoscut sau nesemni-
ficativ. ,,Nu infeleg!" stingherit francezul, intr-un
- spunealucrul
interviu televizat. Intr-adevir, e de neinleles, dacd rd-
mirem in perimetrul bunului-sim!, al firescului 9i al portre-
tului-robot rezervat, de reguld, ,,romAnului etem": omenos,
ospitalier, iubitor de prunci 9i temdtor de Dumnezeu. Cum sd
impaci frisoanele metafizice ale specialistilor ir-r ,,liturghie
cosmicd", ,dc)r", ,jale" 9i,,sim! strdmogesc al mdsurii" cu mi-
zeria sufleteascd a unor pdrinli care i9i refac viala pe soco-
teala unui copil pdrdsit? Cum sd te rdsfeti in drdgdldgenii folc-
lorice ,,tradilionale", ci-nd realitatea scoate la lumind mizeria
in expansiune a infanticidului? Cine sintem? Ce fel de schizo-
frenie ne-a lovit ca sd trecem de la ,,Culcd-te, puiu!, rnicuf,/
Scoald-te mdrisoru!" la nou-ndscutul uitat cu copaie cu tot pe
sub vreo scar5, la gunoi, pe peronul cite unei gdri? Degeaba
ni se pun dinainte cinticele ancestrale despre mireasa care
devine ,,o grddinX de copii" sau despre pruncugori care
doinesc incd din scutece (,,Doina din ce s-o fdcut?/ Dintr-o
gurd de mic prunc;/ L-o ldsat maica dormind,/ L-o aflat
doind zicind"). Degeaba. in orfelinate nu doinegte nimeni:
nici copiii, nici ingrijitoarele. Dar sd spunem cd vremea senti-
mentalismelor a trecut. Cd pitorescul placid al ogrdzii rurale
e depdgit. Si ne amintim atunci de pragmatismul ei. Inain-
tagii nogtri nu se sfiau sd anticipeze in fecunditatea conju-
gald -
proliferarea utild a miinii de lucru. Cintecul de leagdn
-
190
invitd nu o datd la mobilizare gospoddreasci, somnul prun-
cului fiind un soi de cantonament itr vederea muncilor
viitoare: ,,Doar5-i cregte mdrigor,/ Sd fii mamii de-ajutor/(...)
Doar5-i cregte mai de grabd,/ Sd fii tatii bun de treabd". E,
cum se vede, o liricd ,,funclionald", ir care afecliunea se
cupleazd, fird prejudec5li, cu calculul. Cired nici afecfiunea,
nici calculul nu se mai revarsd protector peste progenitura
unei colectivitdfi, echilibrul ei intim e compromis. Ea e
cuprinsd de un instinct sinucigag care, nesesizat, evolueazd
imprevizibil.
Un instinct asemdndtor, o inclinalie morbidd spre auto-
distrugere se citegte 9i in alte semne ale momentului: in
pierderea respectului pentru limb5, de pildd. De la variantele
ei lemnoase, atinse de rigiditate cadaveric5, pind la vulgari-
tatea fetidX a publicisticii de duzind, limba romAnd trece prin
grele pdtimiri, intr-o generald indiferenfX. Iar drama deca-
dentei ei intre hotarele tdrii e dublatd de aceea a anemierii ei
in diasporS. in ultima rri"*", am vdzut o mullime de reporta-
je despre minoritatea romAnd din Ungaria. Toate incercau sd
construiascd imaginea unei populalii impinse samavolnic
spre deznafionalizare, retezatd in elanurile ei culturale, ata-
catd perfid in aspiralia ei legitimd spre identitate. Se prea
poate ca politica statului maghiar sd nu abuzeze de tandrete
in chestiunea minoritdlii romAnegti. Ceea ce insl e ingrijor5-
tor e cd minoritatea romAneascd are, dincolo de vrdjmdgiile
care o pindesc din afard, propriile ei resurse de destrdmare.
Un reporter se plirrgea cd la o petrecere organizatd de romAni
pentru romAni, intr-o localitate ungureascd, convivii vorbeau
intre ei unguregte. Renunlarea la limba matemd avea loc cu o
descumpdnitoare naturalele, fdrd nici o presiune exterioard. E
o specie de ,,acomodare", de,,cosmopolitism" prompt, pen-
tru care nimeni nu poate fi fdcut vinovat. Am intilnit cu tolii
romAni care, plecafi de ciliva ani din !ard, revin cu afectate
dificultdli de pronunlie 9i vocabular. RomAna vorbiti de
romAni -
cu accent strdin pare sX fie una dintre marile
ambilii -ale emigraliei romAnegti. E semnul reugitei, al
deplinei integrdri dincolo, al desprinderii de provincia auto-
htond. Evreii, armenii, sagii care pdrdsesc lara continud sd
vorbeascd romAnegte chiar 9i cfurd nu au de gind sX se mai
i-ntoarc5, RomAnii, dimpotrivd, par obsedali de voinla de a se
t97
asimila: i9i luguiazd buzele, igi increlesc frunlile ir cdutarea
cite unui cuvint uitat gi cintd fraza dupd o partiturd incert5,
pe care gi-o inchipuie mai nobild. Un caz aparte este cel, dra-
matic, al Basarabiei, ir care avem de-a face fie cu romAni
romAnofobi, fie cu romAnofili rusofoni, ale cdror discursuri
unioniste se fac intr-o limbd hibridS, dupd note scrise in alfa-
bet chirilic, dacX nu direct in rusegte. $tiu cd acesta este efec-
tul barbarei colonizdri sovietice 9i cd, datd fiind felonia vre-
milor, e un miracol cd s-a pdstrat si ce s-a pdstrat. Dar gtiu 9i
cd existd seminlii mai incdp5finate, mai rezistente la context,
mai pulin pregdtite sX dispard. Aga imi explic cd se mai vor-
begte incd limba macedoneand 9i cd ungurii din Ardeal nu
vorbesc unguregte cu accent romAnesc, degi, de cind au po-
posit pe meleagurile transilvane, au stat nrrmai printre
romAni.
Mi se va spune cd avem scuzele si, poate, gansele noastre
intr-o lume a viitorului, care merge spre globalizare. C5, pe
de o parte, ne-o fi obosit efortul de a vorbi latinegte intr-un
ambient slav (ceea ce explicd oarecare accese de sldbiciune) 9i
ci, pe de altd parte, disponibilitatea noastrd spre alter-are e
simptomul unei vesele vocajii de a convielui fratem cu
oricine, cu toatd lumea, fie si cu prelul unor concesii masive.
Dar o asemenea veselie a convieluirii nu e calitatea distinc-
tivd a discursului nostru: sintem mai degrabd lanlogi gi tene-
brogi, mereu ingrijorali de soartd, hXituili de ameninlarea
unor comploturi viclene 9i a unor dugmdnii milenare, pe
care, evident, le vom spulbera. Instinctul sinucigag e dublat
de o neodihnd retoricd a victoriei. Nu ne pune pe ginduri
cregterea numdrului de copii abandonali 9i nici faptul cd vor-
bim tot mai prost romAnegte. Ne pun pe ginduri ghinionul
nostru istoric, elitismul elitelor, ungureasca ungurilor, cripto-
comunismul pseudocomunigtilor 9i marile dezvdluiri ale
ziarului Ziua. Privind incordali spre linia orizontului, nu
catadicsim sd IuAm seama la mina de sub talpd. S-ar zice cd.
ne-am pregdtit indelung spre a fi luali prrn surprindere...
Dilema,nr.\39,8 - 14 septembrie 1995
intre Berkeley gi Dudesti
Aflu cd de curind a apdrut in Statele Unite o versiune a
Bibliei politically correct: textul e rescris cu grija de a menaja
toate susceptibilitXtile imaginabile ale cititorului modem: nu
se mai spune Our Father, ci Our Father/NIother, ca sd. se elimi-
ne excesul ,,macho" al unui Dumnezeu (strict) masculin; nu
se mai spune ,,dreapta Tat5lui" ca sd nu se complexeze stin-
gacii; nu se mai pomenesc numele feluritelor seminlii acolo
unde contextul e pejorativ ca se nu se incurajeze discrimi-
ndrile nafionaliste. N-am avut cartea in mind, dar binuiesc cd
sunetul ei e de o ,,noutate" radicald: imi irechipui cX tot ce se
referX la tema pdcatului a trebuit, de pild5, sd fie reformulat
sau suspendat, aga incit nimeni si nu se simtd vizat, incrimi-
nat, diminuat in demnitatea sa. Probabil cd la sfirgitul lecturii
nu se mai itrlelege foarte bine ce rost are Legea, de ce e agtep-
tat Mesia, care e misiunea lui Iisus. O lume politically correct e
o lume mintuitd: totul e in regulS, nu rhai e nevoie de nici o
intervenlie salvatoare. Dincolo de hazul involuntar al acestui
efort de a reambala Biblia in a9a fel ir:rcit ea sd nu mai pard
necesard, dincolo de logica guie a precauliilor pe care le cul-
tivd campionii neocorectitudinii, existd insl un fond drama-
tic: o irnagine apocalipticd a Celuilalt, un chip impulinat,
debil al semenilor, de naturd s5-i oblige pe cei (incd) Iucizi gi
omenogi la un comportament clinic. Intr-adevdr, dacd orice
vorbire e ,,vorbire despre funie in casa spinzuratului", dacd
stingacii si:rt neurastenici din cauza faptului cd sint sti:rgaci,
dacd trebuie si te prefaci tot timpul cX nu existd nici o deose-
bire intre gragi 9i slabi, albi 9i negri, inal1i 9i scurli, de teamd
sX nu provoci ireversibile catastrofe sufletegti, inseamnd cd
umanitatea e bolindd, anemicd, ir:r prag de colaps. Trebuie sd
1.93
adoptlm, prin urmare, manierele unei ipocrizii vegnic suriztr- Pe cine str preferi? Pe universitarul californian, cu uma-
toare, ca intr-un pavilion al cancerogilor in care nimeni nu nismul lui iacobin, cu retorica lui stingisttr, cu teama lui de a
trebuie str gtie ctr are cancer. Ornul e un animal hipersensibil, nu-!i jigni ,,canoanele", de a nu ptrrea nici condescendent,
il vom inconjura deci cu un mediu aseptic: il vom cocologi, il nici fals cordial, cu ezitarea lui de a flata o femeie 9i de a
vom feri de orice l-ar putea contraria, il vom ingropa de viu trece, astfel, drept,,sexist", cu vorbirea lui artificialtr, care ii
in antibioticul grijii noastre. interzice sl spuntr ,,btn" , ca sl nu crezi ctr sugereaztr culpabi-
In ce mtr privegte, cred cA regulile (asumate) ale bunei-cu- lizarea ,,rtrului", sau ii interzice str spund ,,dulce", ca sd nu
viinle sint suficiente pentru a ne asigura o viald comunitartr crezi ctr propune marginalizarea ,,acrului", pe scurt, cu ne-
decentd: orice hiperreguld sfirgegte in istericaltr 9i dambla. Pe vroza lui justiliartr, cu toleranla lui de beton, nefireasctr, plicti-
de alttr parte, contemplind ,,corectitudinea politictr" ameri- coasl, vag paranoiactr? Sau pe vigurosul cettrlean neaos, care
cdneasctr de-aici, din micul nostru Paris, cad, vrind-nevrind, te nlcltriegte in octrri, ili umbll in buzunare, te ia de guler, ili
ride in nas, ifi dtr peste nas, ifi sufltr-n gurtr, te batjocoregte, te
la grele dileme. Nici ca ei
- imi dar
in puful unei totale amortiztrri,
spun dar nici ca noi! Nici
-, pe
nici coji de nuci, sub desfiinfeaztr, dX cu tine de ptrmint 9i, la o adicX, te puptr?
tirul tuturora. Pendulez intre aceste doutr modele, intre Berkeley 9i Dudegti,
Fapt e cX, de indatl ce ne cufundtrm in moravurile auto- ca un navigator debusolat intre fioroasele 9i inevitabilele
htone, imaginea lumii se reechilibreazl. La cittr correctness in scylla 9i Caribda ' ' '
Statele Unite, a6ta harassement (htuluiall) pe Dimbovifa. Dilernn, nr . L40, ts - zLseptembrie 1,995
Toate disputele publice de la noi igi propun sd nu cumua sd
umble cu menajamente. Ele valorifictr grandios toate metehnele
reale sau inchipuite ale combatanlilor, toate semnele lor par-
ticulare, toate zvonurile aflate in circulalie pe socoteala lor.
Btrtrinilor li se scoate pe nas btrtrinelea, ntrsogilor li se vor-
begte de nas, burtogilor, de burt[. Ridem de ticurile unora 9i
de tunsoarea altora. Cutare se biliie, cutare are barbd de !ap,
cutare aratl a beliv sau a homosexual. Sintem scuturali cu
tolii de febra caricaturii, de voluptatea grotescului. Avem
ochi rlu: cultivlm grimasa, reinventtrm expresionismul. Duptr
decenii de rozuri mincinoase, ,,s-a dat drumul" la scabrosul
autentic. Adevtrrul e musai str miroastr urit, reforma trebuie
sd vintr asupra noastrtr pe un val de grea!tr. Oricum, ,,aproa-
pele" trebuie tratat ca o clztrturtr: pentru ,,corectitudinea po-
litictr" americantr, el e un perpetuu prilej de inhibilie; in jurul
lui se merge pe virfuri; pentru noi, dimpotrivA, ,,aproapele" e
instrumentul unei neintrerupte expectorafii, materia primtr a
unui rtrzboi nemilos, purtat cu toate mijloacele. ,,Iugoslavi-
zarea" noastrtr consttr in generalizarea injuriei, a calomniei, a
indiscreliei. Ne place s[ zgindXrim rtrni deschise, s[ linem
cicatricele proaspete. A9a arattr, in tranzilie, inclinaliile noas-
tre, comportamentele, pornirile noastre de popor blind 9i
oropsit.

L94
 Glissando...
La cit de principiale gi de ttrioase sint manifestdrile pu-
blice ale politicienilor nogtri, la cit de incAptrlinate 9i de plti-
mage sint opliunile politice ale electoratului, ar fi de agteptat
str plutim intr-un ocean^ de rigoare moraltr, de exaltare a
onoarei, de consecven!5.In realitate, cu cit mai spectaculoase
sint declaraliile de intransigen!tr ale unora, cu atit mai aco-
modante sint acliunile lor. Adeziunile ,,sincere" se reajus-
teaztr cu ugurin!tr, ftrrtr prejudecXti stinjenitoare. Ce gindeam
ieri contesttrm azi, ce ltruddm azi ctrlcam in picioare ieri. E
caracteristic, de pildX, obiceiul migra!iilor parlamentare.
Alegi pe listele unui anumit partid, o seamtr de ,,reprezen-
tanfi ai poporului" socotesc normal str treacX
in timpul
aceluiagi mandat -
la un alt partid sau str devintr ,,inde-
pendenfi". Traficul -PAC
Liberali 9i apoi Liberali extra{on-
venlie -
Liberali intra-Convenfie (9i viceversa)- e destul de
-
aglomerat. La fel, fogtii fesenigti devenili pedeserigti nu ezitd
sX se angajeze ca vrXjmagi intratabili ai fogtilor fesenigti
devenili pedigti. Fogti lideri sindicali (agadar, oameni instrrci-
nali str protejeze salarialii impotriva eventualelor abuzuri
guvernamentale) trec cu o nongalan!tr amelitoare in structu-
rile partidului de guverndmint. Aceasta pe un fond general,
in care fogti comunigti ajung luptdtori anticomunigti, fogti
informatori combat SRI-ul gi fogti disidenli trec drept colabo-
rafioni9ti. Cei care, in 1990, susfineau candidatura lui Radu
CAmpeanu 9i dactr te gdseau ezitant
azvirle in Iadul- ,,vindufilor" - erau
sint de pdrere
gata se te
asttrzi ctr Radu
CAmpeanu insugi e vindut. Mulli dintre suslintrtorii de-a-
tunci ai lui Ion Raliu il amendeazA drastic acum, ca pe un
1l
195
oponent neloial al lui Emil Constantinescu. Alianla Patriciu-Ca-
taramtr a devenit rapid un ireductibil conflict. Treptrdugi de
duzinl, care, in L990, se zbenguiau galeg in ograda lui Petre
Roman, il acoper[ astdzi de furibunde injurii. Nu e mai pulin
adevf,rat ctr l-am vdzut 9i pe Petre Roman transferind ftrrd
farafasticuri cite un ,,amic politic" din categoria ,,sublimului"
in aceea a ,,detestabilului". Am trtrit strl vedem pe Doru
Viorel Ursu stind la o emisiune televizatA altrturi de
Corneliu Coposu 9i- incepindu-gi intervenfiile cu - ,,Noi, Opo-
zilia..." Am trtrit strl vedem 9i pe domnul Coposu ltrudin-
du-l pe Adrian Ndstase sau pe Ion Iliescu zimbind altrturi de
Alteta sa, Principesa Margareta. Fogti lXutari ai cultului per-
sonalitAlii se zbat, mai nou, pentru democralie, fogti gazetari
,,omagiali" i9i exerseazl incheieturile inlepenite in tardive
piruete de opozitie. La L Decembrie 1993, cineva care md cer-
tase cu trei ani in urmtr pentru ceea ce i se pdruse
- atunci -
o demisie coloratl monarhist infiera aspru refuzul Guvernu-
lui Vdctrroiu de a permite regelui sA ia parte la strrbtrtorirea
Zilei nationale. Un antimonarhist de gang, vegnic suptrrat pe
,,cettrteanul Mihai de Hohenzollern", se infoiaztr ca un plu-
tonier proasptrt ,,promovat" cind dX mina cu regele Spaniei.
Un antifesenist de la inceputul lui '90 devine fesenist la
sfirgitul lui '90, candidat Ia Pregedintie in '92 (din partea PD),
liberal duptr egec 9i ambasador cvasipedeserist in '94. Exem-
plele se pot inmulli pintr Ia depresie: fanatici ai lui Marian
Munteanu ajungi antimuntenigti, proiliescigti din ianuarie '90
devenili monarhigti, agitatori de baricadA in Piata Universi-
tdlii devenifi parlamentari infelepli 9i negociatori cinici.
Din ptrcate, versatilitatea aceasta nu e o noutate in lumea
romAneasctr: e mai curind o boaltr cronictr, specific nalionald.
Str ne amintim de,,schimbilrile la fal6" ale unor mari intelec-
tuaii in anii '50 9i '50 9i de ciliva ,,clasici" interbelici in frunte
cu infatigabilul Constantin Argetoianu, care a avut vreme
intr-o viaftr de om, str fie conservator/ averescan, carlist,
agrarian 9i liberal. Dar incd in a doua jumdtate a secolului al
XIXJea, Titu Maiorescu era exasperat str constate ce rol
insemnat au avut de jucat, la noi, ,,micile criterii personale"
in evolulia opiniilor 9i a carierelor publice, Hasdeu, antidi-
nastic la 1868, devine la 1895 stipendiatul lui Carol I pentru
197
Etymologicum Magnum Romaniae 9i, ir:r consecinld, un fervent
monarhist. Iar faimosul Candiano Popescu, cel cu ,,republica
de la Ploiegti", a sfirgit in slujba Palatului ca adiutant regal.
Unii se vor grdbi sX spund cd aceste vesele tumbe ideolo-
gice dovedesc o dati mai mult cit sirtem de degtepfi. N-avem
dificultXgi de adaptare, nu ,,incremenim ir:r proiect", nu cre-
dem i:r virtutea convalescenfei. Convalescenfa e ,,viciul" na-
turilor greoaie, incapabile de mobilitate intelectuald, opace la
rafinamentele relativismului. O adfirc i:rrXddcinati convin-
gere autohtond e cd degteptdciunea se poate dispensa de ca-
racter, respectiv ci ,,excesul" de caracter e o probd de prostie.
Cu o asemenea convingere, pdrem a fi materia prirnd ideald a
nnei ,,tranzifr|" fdrd sfirgit. Cdci nimic nu se poate ageza trtr-o
lume i:r care neagezarea, schimbarea de macaz, ,,malea-
bilitatea" conjuncturald sint regula comportamentului indi-
vidual.
in RomAnia contemporan5, versatilitatea nu e insd numai
o carenli de caracter: e, deopotriv5, un efect al lipsei de
convingeri, al adeziunilor superficiale, nereflectate, al derutei
politice. Cir:rd nu egti situat nicdieri, poli fi oriunde. Nu ne
rdmine decit sd sperdm cd, incet-incet, vom reinventa loiali-
tatea, conduita articulatd, suita in idei 9i in atitudini. Pine
atunci, chiar 9i emblematicul Miticd riscd a se degrada: el
cade la nivel de Hopa-Miticd gi se intreabX pigicher: Care e
idolul nostru de miine, pe care il vom ndrui poimiine? Care e
,,alesul" urm5toarei noastre trXddri?
Dilema, nr. 1.41., 22 - 28 septembrie 1995
Partea noastri de umbri
Pentru orice minte sdndtoasi, ezitdrile partidului de gu-
vernimint 9i ale Pregedinliei de a rupe compromildtoarea
alianld cu RomAnia Mare au un ce enigmatic. Ce poate avea
atit de prelios o asemenea alianld incit sX merite a fi salvatd,
oricitd dezonoare ar aduce cu sine? Atimd cele citeva pro-
cente, utile, e drept, in lupta electorald 9i parlamentarS, pe
care o adundturd de zurbagii le pot livra Puterii, atimi aceste
procente mai mult in balanld decit obrazul Executivului, al
instituliei prezidenliale gi al !5rii? E preferabil sd ardtdm
lumii un chip contaminat de vulgaritate 9i xenofobie, sd ne
ldsdm certafi de toate catedrele europene decit sX punem ca-
pdt unei coalilii zinatice, sub care pulseazd exploziv negus-
toria 9i gantajul? Pind 9i cel mai candid analist politic gtie cd
argumentele curente pe care le invocd PDSR-ul (,,Nu putem
guverna dacd pierdem majoritatea Le gislativ ulu|",,,Op ozTlia
ne-a zvirlit ir:r bralele extremigtilor refuzind sd participe la
guvemare" etc.) nu strt serioase. $tim cu tolii c5 se poate
guvema cu un cabinet minoritar sau cu unul de tehnocrafi,
gtim cu tojii cd, intre timp, Opozilia a fdcut oferte de coguver-
nare (cu condilia denunJdrii alianlei cu PRM-ul), gtim, in
sfirgit, cX, in timpul scurt rdmas pind la alegeri, echipa
Vic6roiu nu mai are nevoie de sprijin parlamentar specta-
culos: legile care ii trebuiesc pentru a bdlmiji reforma existd
deja, iar migcdrile de culise in vederea unei campanii elec-
torale ,,reugite" se pot face direct de la centru, fdrd camuflaj
democratic. Agadar, trebuie sd cdutdm in altd parte temeiul
ocult al mezaliant:i. Am sperat cd, dupd intoarcerea din
Statele Unite, donmul Iliescu va reacliona trangant la obrdz-
nicia de slugd a liderului peremist. E adevdrat, Domnia sa a
199
auzit multe in anii din urmd. Dar toatd ,,Opozilia vnite,',
toatd presa ,,anumitd" a ultimilor cinci ani n-au reugit, punind
mind de la min5, s5-i batjocoreascd portretul atit cit a fdcut-o
intr-o de jeg din RomLnia Mare. $i apoi,
-injurdturaclipitd - eruplia
dusmanilor e previzibill gi, pind la un punct, legi-
timd. Dar sd te injure un ,,tovards de drum,,? Ci sd nu mai
vorbim cd la atacuri mai palide pregedinlia a dat semne
- mai categorice. Nu- mai tirziu decit
de nervozitate deundzi,
domnul Brucan a fost pus la punct cu severitate de biroul de
presd al Cotrocenilor pentru o declarafie care, comparat5 cu
dejecliile ,,marelui a\iat", e o micd arie de divertism-ent. gi, in
vreme ce Puterea la toate nivelele ei reculeazd, ate-
rrueazd, divagheazS, - senatorul - obscen la ram-
,,disident" std
pd, igi dd poalele peste cap, ameninld, retracteazd, atacd din
nou, rostogolindu-se dizgralios peste nervii nogtri istoviti,
peste greu incercata noastr5 pudoare. Cu masivitatea lui
flascd, de bleg agitat, C.V. Tudor ocupd scena impenitent, in
amorleala generald. Domnul pregedinte ,,se explici,,, ,,nu se
coboard", domnul NSstase vorbegte in bobote, domnul
Vdcdroiu tace milc. Singur domnul Gherman dd oarecare
de cuviinld ardeleneasc5 9i bombdne pe cont propriu.
T-le
Perplexitatea noastrd rdmine intreagd: cum poate un perjonay
atit de ridicol, un insuficient veleitar, o micX hchea de peri-
ferie sX lin5 in gah institufiile cele mai importante ale siatu,
lui? Presa ne comunicd o veste mai curir:rd comicX: parchetul
General s-a sesizat din oficiu si a inceput sX ancheteze cazul.
Ce sd ancheteze? Aberalia e la vedere, scandalul e evident. in
orice lari normalS, comportamentul 9i afirmatiile celui in-
criminat ar fi dus la suspendarea promptd a imunititii parla-
mentare. Ce mai e de anchetat, cind ai surprins puglamiua in
{lagrant delict? Atita precaulie proceduiald e^de neinfeles.
Una dintre explicaliile posibile este gantajul. Senatorul pere-
mist i-o fi avind la mind pe cei de sus cu cine gtie ce docu-
mente infamante. ,,Victimele" ir-rcaseazi de aceea, icnind mi-
nimal, ca sd nu stirneascd fiara. in ce md priveste, nu cred in
acest scenariu: nu cred cd C.V. Tudor stie esentialmente mai
mult despre cei pe care ii hdrluiegte decit gtim (sau banuim)
cu tolii.Insul nu e decit un banal bluffeur, cel putin la fel de
gantajabil, de altfel, ca gi adversarii lui de circumstantd.
200
Explicalia mea e alta: o ,,anumitd parte" a Puterii actuale
se afl5 intr-o consonanld de adincime cu firea, metehnele 9i
apucdturile PRM-ului. Fie 9i ?n chip incongtient, mulli dintre
parlamentarii, prefeclii 9i activigtii majoritari se raporteazd la
C.V. Tudor prin afinitate: omul li se pare hazos, pitoresc, ta-
lentat; le confirmd pornirile ciobdnegti, le flateazd semidoc-
tismul, le inveselegte gpriful.E bdiat de comitet, e ,,bd Cornele",
e ,,romAn de-al nostru". Are si el, de, unele pXcate, iar acuma
a cam fdcut-o de oaie, dar una peste alta e ,,fratele" nostru,
patriot care va sd zicd, mi:rcitor cinstit de jidani 9i de bozgori,
alunecos, zburdah:ric, dar fdlos ;i sentimental. Cum sd te
superi pe el, cum sd dai cu el de pdmi:rt? in fond, nu e om
rdu: nu se compard cu intelectualii sclivisiti gi morocinogi,
trdddtori de !ard, ciripitori in lirnbi strdine, pugi mereu ,,pe
corttra", nesimtitori la virtulile neamului nostru get, trac,
daco-roman, vlah gi cregtin incd de pe vremea pdginilor. Pre-
supun cd sint destui printre alesii nostri care, in strdfundurile
micii lor bucdtdrii interioare, aud adesea un glas flaubertian
zicirrd: ,,C.V. Tudor c'est moi!" C.Y. Tudor e subcongtientul
stir"rgaci refulat al coalifiei noastre cvadripartite: nu e un om,
e o funclie psihicd, o fantasmd, micul sediment paranoiac al
,,partidei nalionale".
Indrdznesc sd merg mai departe si sd zic: C.V. Tudor nu e
doar intruchiparea subcongtientului guvernamental. E parten
de umbrd a intregii nafiuni. Asemenea fiecdrui individ care igi
are dupd spusa psihoterapeulilor zona sa crepusculard,
-
negativi, inavuabild, fiecare popor i9i- are noaptea sa, balastul
sdu tenebros, latenfa sa suspectd. Ele ies la ivealS irr ceasuri
funeste ale istoriei, cind irnprejurdrile sau surescitarea cite
unui descreierat deschid, iresponsabil, Cutia Pandorei. Nu
facem nici noi exceplie de la aceastd regulX. La felurite
rdscruci ale vremurilor am gtiut sd d5m, ffr chip exemplar, tot
ce era mai bun ir noi. Am trecut ins5 si prin incerciri care au
scos din noi tot ce era mai rdu. Iar cind aritdm rdu, cind ies la
suprafatd rezervele noastre de mitocdnie, de provincialism
resentimentar, de lichelism, suficientd gi indignitate, chipul
nostru imprumuti, pentru o clip5, trds5turile vicios infantile
ale cite unui politician neaog. Sd scuipdm in sin 9i sd ne
tragem ceargaful mai la soare.
Dilemn, nr. 745, 20 - 26 octombrie 1995
 Vadim cel riu si Funar (Verde!) cel bun
Una dintre manevrele curente a1e politicianismului este
camuflarea calculului util in chestiune de principiu. Vrei, de
pildX, sd-!i schimbi pantofii gi declari cd te-ai hotirit si spri-
jini produclia de incdlldminte. Vrei sd te lepezi de un aliat in-
comod gi declari cd ai decis ruptura irr numele unor exigenle
democratice.
Raliunile despdrlirii coaliliei guvemamentale de Partidul
RomAnia Mare sint vddite 9i elementare: liderul partidului cu
pricina s-a obrdznicit peste mdsurd, introducind in rudimen-
tara sa baie sulfuroasi citeva din tabuurile absolute ale gu-
verndrii pe care se angajase si o suslind: Pregedinfia, SPP-ul,
SRI-ul, armata. N-a fdcut-o din rigoare moral5 sau din eroism
politic. A fdcut-o spasmodic, decerebrat, sub un soi de fier-
binleali fudulS 9i perdantd. Omul s-a luat o zi-doud drept
Avram Iancu 9i a ircercat, in vdzul lumii, se oblinA rdgetul
haiducesc din materia primd a unui simplu scheldldit. Vitejia
lui panicatd, de poltron ldsat pe intuneric, a indispus. In plus,
diverse foruri, oficine 9i agenturi au dat de infeles cd nu se
poate 9i cu Vadim Tudor la Putere 9i cu sufletu-n cer, c5, prin
urmare, trebuie sd alegem intre masca de oxigen (Consiliul
Europei, NATO sau FMI) si teava de egapament a RomAniei
Mari. Pe scurt, divorlul a devenit fatal. El a fost insd ambalat
intr-o demagogie a civilizaliei europene, a democraliei victo-
rioase 9i a statului de drept, de naturd sX ne amdrascd o datd
mai mult. Cdci nu asistdm la o purificare de fond a PDSR-ului,
la un Damasc transfigurator. Asistdm la o micd parodie a vir-
ginitdlii, la o tentativd pripitd de reamenajare a portretului
electoral pedeserist, aflat ir:r dezordine dupd trei ani de gu-
vemare grea.
202
De ce nu cred in sinceritatea acestei spectaculoase rupturi
la virf? Mai intii, pentru cd ea nu ajunge nici mdcar la echi-
vocul ,,jumitdlii de mdsurX": se rezumd Iaunminim posibil,
la afigarea unei rigori de suprafald, mai curind simbolici.
Degi Partidul RomAnia Mare se declard solidar cu prege-
dintele sdu, el nu urmeaze a fi afectat, ir fapt, de penalizarea
acestuia. Toli cei care au ajuns in posturi de decizie prin
negolul politic impus de Vadim Tudor rXmin in funcfie. Nu
dispare nici una dintre nulitXlile pe care PRM-ul le-a atirnat
de pomul guvemamental dupd ce abia s-a tirit i:r Parlament,
la limita pragului de admisibilitate. Domnul Megca rdmine
secretar de stat la culturd, in ciuda tristei sale inanitSfi, doam-
na Mitzura Arghezi i9i pdstreazd titlul fantomatic intr-o orga-
nizalie fantomaticd, dXruitd insi cu peste douX miliarde de lei
reali. $i mai sint 9i alfii, care mai de care mai anonirni, mai
inepli, mai nedemni, strecurali in mecanismul Puterii pentru
a parazTta nestingherili pe osinza ei. Cum sE cred atunci cd
PDSR-ul vrea cu adevirat si-gi regdseasce onorabilitatea? Ce
efect terapeutic poate avea incizarea unui furuncul, dacd ai
grijd ca puroiul sd rdmin5 neatins in matca lui dulceagd? Dar
nici mdcar C.V. Tudor nu e constrirs sd tragd toate conse-
cinlele sordidelor sale bufonerii. Nu i se ridicd imunitatea
parlamentard, nu se dd curs zecilor de procese pe care aceaste
ilicitd imunitate le-a inghefat sau le-a trangat arbitrar in bene-
ficiul agresorului.
$i apoi, nu e de mirare cd partidul de guverndmint a des-
coperit viciile partenerului sdu abia la capdtul a trei ani de
coabitare? Vadim Tudor face publicisticd antisemitX furcX de
dinainte de 1989. Asiduu antimaghiar 9i antiromAn (cdci a
injurat fdrd ezitare trei sferturi din elita intelectuald a !drii), el
nu 9i-a ascuns niciodatd idiosincrasiile, vulgaritatea, dege-
nerescenla sufleteascd. N-a fost mai breaz la nuntd decit la
divor!. Prin urmare, alianla cu un asemenea exemplar nu
putea avea decit o singurX, grav condamnabilX, justificare:
dorinla de a sta la Putere cu orice pre!, fdrd urmX de scrupul
moral gi civic. In ultimii cinci ani, C.V. Tudor a colportat zvo-
nurile cele mai absurde, calomniile cele mai grotegti, insultele
cele mai scabroase cu privire la mari scriitori, minigtri, parla-
mentari 9i generali, la institulii prestigioase (nalionale gi
intemalionale) 9i la seminlii intregi. A trebuit si-l injure bir-
203
jdregte pe Ion Iliescu pentru ca gefii arcului guvemamental
sd-i descopere siderali grosoldnia gi antisemitismul. S-ar zice
cd pregedintele RomAniei e primul ,,evreu" ofensat de Vadirn,
dupd ani lungi de surisuri cosmopolite. Pentru cine 9i-a pds-
trat simlul ridicolului, inocenla cu care liderii PDSR-ului
semnalau zilele trecute pdcatele colegului lor era jenantd gi
descumpdnitoare. Care va sd. zicd,, stai trei ani intr-r.rn bordel
gi irrtr-o bund zi anunfi obgtea cd egti ir:rconjurat de prostitu-
ate, de care inlelegi sd te delimitezi... Cum sd credem deci
intr-o nevoie autenticd de purificare? $i incd ceva: a te dis-
pensa solemn de Vadim Tudor, rXminind aldturi de Verde!,
Funar, Gavra 9i Pdunescu, e o comEdie amufitoare. i9i ima-
gineazd oare domnii Ndstase gi Gherman cd in capul aliafilor
care le-au rXmas ,,fideli" e altd muzici decit ir:r capul ,,trdd6-
torului"? Adicd, avem, pe de o parte, in persoana lui C.V.
Tudor un xenofob irespirabil, nedemocrat, neeuropean, iar,
pe de alt5 parte, o coronild de spirite generoase, iu6itoare de
oameni (mai ales de unguri gi de evrei), visfird internafiona-
list la Maastricht, Bruxelles 9i Strasbourg, ca nigte faruri ale
democrafiei planetare. Numele acestor serafi, de la care atir-
ni ,,venitorele RomAniei", ne umplu auzul cu agreabila lor
melodie: Verde!, Funar, Gavra, Suian, Pdunescu. Ling; ei, da!
Linge ei poli rXmfire nepdtat, lingd ei poli sta drepl pind-n
pi:rzele albe, pind la victoria finalS. Nu se compard cu gdlX-
giosul de Vadim. Vadim e o boald de copilirie a tranzlgiei.
Alialii credinciogi, cei rdmagi in triunghiul de dupd patru-
later, au altd anvergurd: ei sint patologia noastrh de miine,
bolile de maturitate 9i de bdtrinele ale capitalismului romA-
nesc multilateral dezvoltat.
Dilema, nr . \46,27 octombrie - 2 noiembrie 1995
Moartea 9i viala lui Corneliu Coposu
Prima sdrbdtorire postrevolufionard a Zilei nalionale (1 De-
cembrie L990) mi-a lisat o amintire penibilX. Era foarte frig
ceea ce a imprimat intregii ceremonii un ritm precipitat gi- o
psihologie zgribulitd iar organizatorii locali, timoragi de
-,
prezenla ,,in pdr" a ocirmuirii, erau vizibil depdgili. Totul se
desfigura ca o perpetud alergare dupi ,,nucleul prezidenlial"
pentru o parte a guvemantilor de-atunci incheiat
9i
- s-a
cu-un ultim sprint spre un elicopter militar, care ne-a trecut
rnunlii destul de aventuros/ cu zgomot mare si ,,confort" de
rdzboi. Momentul axial al evenimentului fusese ,,marea
adunare popularl", cu discursurile citorva politicieni de virf
dinaintea unei mulgimi care, la nici un an de la fircheierea
violentd a dictaturii comuniste, hotdrise cX inamicul public
cel mai detestabil era Opozilia anticomuniste. Oficialit5.tile
dintre care fdceam parte la acea datX stdteau ir spatele -
-
vorbitorilor, pe un podium improvizat, in oarecare devdl-
mdgie (imi amintesc cd parlamentarii erau iritali de plasarea
lor inddrdtul Guvemului: domnul Vdcaru fdcea, impreund cu
ttrt ,,coleg", mici glume dubioase, categoria ,,bdiefii din fun-
dul clasei"). In aceastd atmosferd a luat cuvintul domnul
Comeliu Coposu. A fost huiduit fdrd trtrerupere, cu o gro-
soldnie oarbd, grosoldnia multiseculard a ,,boborului" tr de-
lir. Pentru oricine i9i pdstrase in ciuda climatului o
urmi de bund-cuviinfd, jaLricul- episod era stingheritor - la
culme. Indiferent de adeziunea politicd gi de felurite umori
conjuncturale, nu puteai decit sd rogegti asistind la dezmdtul
gregar al auditoriului impotriva cuiva care, fie si numai prin
virstX gi prin biografie, ar fi trebuit sd impund decenlX.
Lucrul insd cu adevdrat uimitor in aceastd imprejurare a fost,
205
pentru mine, performanla domnului Coposu. $i-a citit cuvin-
tarea pind la capdt, cu o tenacitate imperturbabili, imun la
vitregia contextului, recules fdrd ostentalie in hotarele me-
sajului propriu. Discursul sXu aparlinea, fir mod vddit, cuiva
care era invdlat si-gi indeplineascX lucrarea dincolo de orice
calcul al oportunit5filor: fructificind situaliile favorabile,
daci ele existi, sau ignorind situalule nefavorabile, dacd ele
apar. In asemenea cazuri, intre vorbitor gi vorbirea sa, irrtre
fdptuitor 9i fapta sa nu existd interstifii, spalii de negociere 9i
de cintdrire a riscurilor. Existi doar curgerea fireascd a des-
tinului, asurnarea lui calmd gi singuraticd. In istoria RomAniei
modeme, tipul acesta uman a fost, pind la un Punct, rePre-
zentativ. DupX rdzboi insd, el s-a vdzut virat cu o consec-
venli 9i cu o eficacitate care dovedesc vigurosul instinct de
conservare al comunismului: era limpede cd omogenitatea ca-
racterului, lesutul etic compact, nefisurabil, constituiau vir-
tulile cardinale ale rezistenfei, piedicile cele mai dure de care
se izbea fabricarea ,,omului nou": ca atare, trebuiau lichidate'
Mai fiecare dintre noi cei din generalia mea ir orice caz
-
arn avut in familie exponenfi
-
ai ,,speciei" Coposu; nu vorbesc
neapirat de anverguri, ci de croial6: oameni ,direcli", adic6'
drepli gi simpli, oameni care nu gtiau sd suridd ironic cind
auzeau de ,,principii" gi care nu sucombau in semitonuri cind
se punea problema unei opliuni. hr genere, au murit prin
inchisori sau au revenit intre ai lor surpali trupegte 9i sufle-
tegte de experienle inomabile. Disparilia lui Comeliu Coposu
aduce intre noi 9i lumea acestor iraintagi o distanli in plus,
un spor de abstracfiune. in el se sting urrchii 9i bunicii nogtri,
amintirile ,,din alte timpuri", figurile ,,obsedantului dece-
niu", farmecul imprecis al povegtilor de familie despre
Maniu si Brdtieni, despre tinirul rege Mihai, despre Romdnia
Mare, despre magazinele de pe Calea Victoriei 9i despre Pro-
menadele de la $osea. (O lume pe care n-o vom putea pdstra
vie in memoria noastrd decit incetired s-o idolatrizdm...)
Cei care igi amintesc de furia vulgari cu care era intimpi-
nat domnul Coposu imediat dupd revolulie vor contempla
cu oarecare stupoare pietatea cvasiunanimd care il inconjoard
acurn. E un semn cX mullimea e totugi educabild: prestigiul
adevdrat sfirgegte prin a impune, fierbinlelile ideologice se
domesticesc. Moartea lui Comeliu Coposu iradiazd, agadar,
206
potrivit unei logici neprogramabile
-reprezentanlii - o subtilX
establishment-ului au simlit
pedagogie:
nevoia sd vor-
beascd deferent, ,,concurenta" politicd si-a fdcut o onoare din
a comenta omagial virtufile fostului ei inamic. Pentru prima
oard, cred, ,,du9manul" politic a cdpdtat in mod public
- omul de pe stra-
onorabilitatea adaersarului. Pentru prima oard, -
dd a putut constata cd pregedintele fdrii, pregedinlii Came-
relor, primul-ministru, directorul SRI-ului gi liderii stingii pot
vorbi cu respect, uneori cu afecfiune, despre cineva ,,din
Opozlfre". Care va sd zicd e posibil. Injuria puturoasd, ura
bezmetic5, i:rfruntarea istericd nu sftrt obligatorii. Pind si
Televiziunea nalionald a regdsit, pe alocuri, un ton omenesc,
ceea ce i se intimpld rarisim. Domnului Coposu i-a reugit, o
dati mai mult, imposibilul in jurul suferinlei gi al sfirgitului
sdu s-a conturat o arvund a reconcilierii nalionale. De aceea, nu
sfurt de acord cu purigtii ,,luptei", cu cei care vorbesc de ipo-
crizia discursurilor Puterii gi vor sd se rdfuiascd mineregte cu
domnul Gherman la cdpdtiiul defunctului. N-au priceput
nimic din spiritul ftr care a aclionat mentorul lor in anii din
urmd. In ce md privegte, prefer sd acord oricui, intr-o primd
instanfi, prezumlia de sinceritate 9i ador ipocrizia care md
feregte de bit5. Nu md intereseazd dacd domnul Vdc6roiu
suferX pinX in strdfunduri la rnoartea domnului Coposu.
Esenlial este cd Domnia sa socotegte de rigoare sd declare cX
sufer6. Esenlial este ch Domnia sa i.nfelege sd se integreze
irrtr-un ,,scenariu" civllizat, irrtr-un raport normal cu o reali-
tate dramaticd. E un progres sau mdcar o promisiune de pro-
gres. Imi convine in mult mai mare misurd acest protocol
decit spontaneitatea mirldneasci a confruntirilor din anii '90.
Va trebui, cindva, sd reflectdm analitic asupra delimi-
tdrilor posibile (gi necesare) intre prezenla simbolicd a lui
Comeliu Coposu pe scena politicd romAneascX de dupd 1989
(rolul lui de reper, de punte intre democralia interbelicd 9i cea
postrevolufionard, efectul coagulant al personalitdfii sale in
interiorul Opozifiei) 9i strategia sa politicd propriu-zisd. Pro-
babil cd accentul pus pe reactie mai mult decit pe ofensiv5,
un anumit imobilism gi o, inevitabild, componentd ,,retro" a
orientdrii sale au fost salutare in perioada nebuloasd de pind
acum. De-aici i:rainte vom asista, cu siguranfd, la schimbdri.
Disparilia unui om de mare calibru provoaci irtotdeauna, in
207
 metabolismul comunittrlii sale, o rupturtr de continuitate. Se A spune lucrurilor pe nume
pune intrebarea cine va fi capabil str administreze aceasttr
rupturd. Ctrci prestigiul n-a fost * in cazul domnului Coposu
doar ndsctrtor de emulafie. A fost 9i nAsctrtor de- vid.
-Vegetalia, se gtie, evolueaztr precar in jurul marilor arbori. Cu
unele exceplii. O exceptie a fost domnul Coposu insugi, care
a vorbit adesea despre importanla formativtr a celor zece ani
petreculi altrturi de Iuliu Maniu. Rtrmine str vedem, in lunile
urmdtoare, cine a profitat intelectualmente 9i politicegte de pe
urma celor cinci ani petreculi allturi de Corneliu Coposu...

Dilema, nr. L49, 17 - 23 noiembrie 1995 Sdptdmir:ra trecutd, Guvernul RomAniei a gdsit rdgazul sd
se ocupe de finefuri. El a decis cd un .orrrir., adev"drat nu
poate fi botezat oricum: in orice caz, rru poate fi botezat cu
nume obscene sau ridicole. Cine s-ar fi agfeptat ca, in puzde_
ria de necazuri cu care se vede confruntit, ^Guvernul ia ulUa
timp si chef de asemenea inefabile griji. O primd concluzie se
impune: Guvemul are nervi buni. A doujconcluzie: Guver_
nul are simf metafizic.-Alegerea numelui pune rafinate pro_
bleme speculative; a da nume, nume poirivit, lucrurildr
9i
vieluitoarelor e o competenld gi un priviiegiu pe care omul fe
^Cind
9"1itr" prin delegalie de la Dumnez-eu insrigi. cineva i_a
luat numele tr ris recurgind la un ieftin joc de cuvinte, Goethe
s-a simfit lezat ca de o blasfemie: era afirrs in esenla, adicd in
misterul lui. Aga ceva nu se face! Ei bine, la rind cu Dum_
nezeu gi cu Goethe, minigtrii nogtri s-au vdzut indemnati sd
umble la ,,mume", la arhetipuri.infuror-ullor reformator, nu
puteau lSsa de izbeligie onomastica nalionalX, parte inte_
granti a imaginii 1ful| a demnitdtii gi europenitd^.tii noastre.
Cum ne vom simli pe la feluritele vdmi ale lumii'dacd vom
ardta grdnicerilor pasapoarte cu nume pocite, scirnave, ilare?
Sd facem ordine! Sd ne numirn cu totii Ibn
9i Maria, Nicolae si
Elena, Costel gi Gheorghifd ca in abecedare! $i, ir:r orice caz,
sd nu riscim nimic pe acest- tdrim fdrd a consulta Guvernul.
Cdci a treia concluzie! Guvemul gtie. $tie ce e acela un
nume- obscen 9i, mai ales, -ce e acela ,rr-r rrrrnu ridicol. Noi am
putea avea inc5 unele ezitdri: sX te cheme ,,Scuturd_lance,,
(engl. Shakespeare) nu e nilel obscen? Sau sd te cheme
,,Creangd" nu e nitel ridicol? (imi dau seama cd astea si:rt
nume de familie, dar, ir definitiv, n,ar trebui sX ,,reglemen_

209
ttrm" 9i in privinla lor?) A patra concluzie: Guvernul are realizdrile sale, ba chiar de complicitatea lui Dumnezeu (l_am
umor. Dac[ primul-ministru ar fi avut un nume oarecare/ auzit odatd pe unul dintre minigtri declarind autoreferential
tapajul acesta estetic in materie de apelative n-ar fi avut nici cd Cel de Sus ii ajutd pe cei care muncesc), Guvemul ar trebui
un haz. Dar str te cheme intr-un mod atit de... particular 9i sd sd-gi vadi linigtit de treabd, savurind postura de a fi deja cu
ceri poporului ameliorAri stilistice e sublim' E o minunatA un picior in-posteritate. Se apropie ziua a gaptea, ziua bine_
orobi de uitare de sine. A cincea concluzie: Guvernul e sensi- meritatei odihne de dupd creale. Totul e ,, U,rrre ordine.
fit. i" fond, totul a inceput de la ideea ntrstrugnictr a unui Doar ici colo mai sint de schimbat citeva nume de corijat
9i
alegtrtor de a-9i boteza fata ,,Nicoleta Vf,ctrroiu", in speranla citeva detalii. Cit despre numele cu care Guvemul acesta va fi
unei ntr9ii solvabile. Dactr unui cetdlean obignuit i se ,,ma- chemat la Judecata de Apoi iati o taind care ne depdgegte.
nipuleazA" in felul acesta numele, n-are ce face, trebuie sA se E sigur insd cd va fi chemat- cu numele Iui adeadrat. Nirr'r-,"
resemnuze. Dactr instr o pdle9te primul-ministru, el se poate rdmine decit sd sperdm cd el nu va fi nici obscen, nici ridicol.
aptrra cu un decret. $i chiar o face, pentru ctr sensibilitatea lui
nu-i ingtrduie sd tolereze bancuri atit de proaste' Concluzia a Dilema, nr. 150, 24 - 30 noiembrie 1995
gasea: Guvernul e pudic. El nu suporttr cuvintele ,,tari" in nici
o imprejurare. (Subconcluzie: Guvernul e consecvent.) De
pildI, in loc de ,,slr[cle", ,,vial[ grea" 9i alli asemenea ter-
meni obsceni, se prefertr ,,dificulttr1ile inevitabile ale tranzi-
!iei" sau ,,criza mondiald", in loc de ,,economie falimentartr",
se recomandtr expresii de tipul ,,ingerinlele FMI-ului", ,,spe-
culalii bancare", ,,indisciplina agenlilor economici"' Pe scurt
9i ca str simplificlm lucrurile -, in loc de ,,catastrofl" , se
-spune ,,unele greut[!i", in loc de ,,corupfe", se sPune ,,exa-
g-erdrile presei;' sau ,,afirmafii calomnioase", in loc de ,,egec",
Je spnne ,,succes". Aceasttr virtuozitate a eufemismului e instr
un falent mogtenit. Unii dintre noi i9i mai amintesc, poate, de
scumpirile care se numeau pe vremuri ,,reagezdri de prefuri",
de concedierile care se numeau ,,reotganiz1ti", de mitingul
obligatoriu care se numea ,,manifestafie spontand" 9i de toate
celelalte abilitlti retorice care fdceau sarea 9i piperul vietii
sub dictaturtr.
Pe baza consideraliunilor de mai sus, vom spune totugi
ctr, in ciuda calitllilor sale enunlate in cele gase concluzii
precedente, Guvernul (concluzia a gaptea!) are inctr unele lip-
suri. Degi din toate afirmaliile sale rezultX in chip limpede cA
e infailibil, ctr nu i se poate imputa nimic, cX se mi9ctr glorios
9i exact duptr un traieu Pe care nu-l pericliteaztr decit gre-
gelile altora, Guvernul continul, flrtr nici o motivalie rezona-
bil[, sd stea de vorbd cu unii gazetari sau chiar cu unii politi-
cieni din Opozilie. E o amabilitate inutiltr, o pierdere de
vreme, dat fiind rolul strict ornamental al acestora' Sigur de

2L0

ffififfii;, ,,.,,;,
 intimidare etc.). Domnul Mdgureanu a repetat atunci, in mod
Neagteptata reaparilie a cipitanului Soare
apisat, cd misteriosul personaj care punea intrebdri ,,ne-
principiale" colocatarilor domnului Patapievici nu putea sd
apartind serviciilor sale pentru simplul motiv cd acele ser-
vicii nu-9i mai ingdduie asemenea ,,activitd!i". Domnul
Mdgureanu a lisat sd se inleleagd, cu tactul cuvenit, cd, dacd
penibila i::rtimplare e totugi reald, ea e, cu siguranld, isprava
altor servicii secrete. Cu acest prilej, opinia publicd a aflat,
mulfumitd unei lSudabile acliuni gazetdregti, cd i,n RomAnia
existX mai multe institulii indrdgostite de investigaliile clan-
destine. StXm sub mai multe lentile deodatd si pldtim din
buzunarul propriu glefuirea gi buna lor funclionare. Numai
Dupd ce in Senat s-a votat legea caselor nafionalizate' cd celelalte ,,lentile" au exclus cu aceeagi fermitate ca gi dom-
cineva a observat ci numdrul voturilor irnregistrate electronic nul Migureanu posibilitatea implicdrii lor in vreo cercetare
era mai mare decit num6rul senatorilor prezenli
in sali' S-au
de tip polifienesc. Pregedinlia, prin purtdtorul ei de cuvftrt, a
fdcut cercetdri 9i s-a aiuns la concluzia
-cd
se defectaserX
calificat tapajul ndscut in jurul cazului Patapievici drept o
aoaratele. Votul fusese deci, ,,din motive obiective"' incorect'
constatare? provocare (?). Opozilia incerca din nou, trrditd in manevre
a'";;;1;;a, in mod normal, {upe o asemenea
impure, sd strice imaginea fdrii. S-au gdsit, e drept, gi o sume-
S"ieuttt, suspendarea votului fah $i repetarea procedurii' Ce denie de ,,particulari" care sd bagatelizeze sau sd psihana-
;;;;;i de flptz Acceptarea votului cl valabil 9i promulga; lizeze iste! iritarea celor zece intelectuali fafd de spectrul
rea legii. Cum e ..t pntit ga aga ceva? - seintreabX cetdleanul reanimat -
al Securitifii. intre ei, s-a distins domnul Cristian
ilut.ut inci de reflexe comportamentale vetuste' Ei' uite -
Tudor Popescu, de obicei mai inspirat, pentru care cazul
"ui",
.t ;" poate! Conducdtorii de gedinldpolitici' nu au insomnii'
magistralii Patapievici era fdcitura interesatd a unor intelectuali frus-
mor de git cu adversarii lor tra;i, in goand dupd notorietate. in loc sd se ocupe de criza
"poraniii""
ttl itttta i:r colaps moral 9i profesional' Am patentat:,u"1.loY'
hirtiei (acutd la momentul respectiv), ei inventau false pro-
amulitor de nou: legiuitoriile$fereazdin mod ilegal ilegittmr- bleme. Cum o sd existe un cipitan Soare atit de neprofesio-
Li"u, dev"ine obiect"de promulgare' Si:rtem dincolo nist? Numai nigte caraghiogi de intelectuali doritori si facd
""tugula
J" Uaq.afi*i de indignare: sitrtem intr-o suprarealitate para- senzafie pot cdldri iepe atit de gubrede. Allii au gdsit expli-
lizanti, de necomentit. Devierea e consacrati ca normX' ne- calii 9i mai simple pentru a demonta parada de civism a
'-'p;.;p;a
ruginarea e integratd bunelor maniere' protestatarilor: ei nu voiau, de fapt, decit sd-i facd reclamX lui
girelul cu care instituliile noastre imtrelin cul- Horia Patapievici, colegul lor mai tindr, care, ir:rtimpldtor
tul ,,de i-recrezutului" nu cunoagte margini' De curind' am (halal irtimplare!), tocmai urma sd scoatd o carte la editura
avul ocazia sd md sufoc de stupoare citind ultimul raport al Nemira 9i apoi alta, la Humanitas. Pe scurt, din aproape in
SRI-ului. Se spunea acolo, cu un calm ministiresc' cX'
in acti-
scdpiri'C6' de aproape gi din toate direcfiile, cei care au infeles sd facd pu-
vitatea celebrli organizalti, au existat 9i unele
blic un incident compromildtor pentru orice stat de drept din
piia;; ,,cu"ul Pata"pievici" , ,pazul ,lJngureanu" 9i 'afacerea lume au primit un vot de neincredere generalizat; s-ar f.i zis
ig13s,s"*And3'" a^u fost regretabile ,,iccidente de muncd"' ci zece ingi cunoscufi iredeobgte ca rezonabili gi relativ inte-
Cititorii nogtri i9i mai amint6sc, poate, de,,c-Spitanul Soare" 9i ligenli s-au ficnit peste noapte si au inventat o istorioard ridi-
J" ptot"tt"f mai multor intelectuali scandalizall acum citeva col5 9i rdutdcioasd, fdrd alti motivafie in afara vanitdtii lor
lurii, de perspectiva unei reactivdri a Poliliei politice' cu toate paranoiace 9i a unor suspecte strategii negustoregti.
.r".nit" q'i ilrf'uttt"t" ei tehnici de lucru (anchetd printre vecini'
212 213
 Or, iatd cd, pe neagteptate, i:rtr-un inexplicabil puseu de
,,glasnost", SRI-ul i9i asumd ,,viciile procedurale" ale cazrt'
rilor incriminate! Care va sd zicd n-am fost nebuni! Care va sd
zicd domnul cdpitan Soare existd 9i se line impenitent de
prostiil (Am aflat, itrtre timp, cd e destul de cunoscut fir car-
iier, ir:rtrucit a mai fdcut vizite de gopirld 9i prin alte blocuri,
pe la vecinii unor gazetari din aceeasi zoni.-.) $i atunci,ce sX
ginaim despre garanliile oferite la inceput de domnul MlSu- m
ieanu? $i despie verdictul trangant aI instituliei preziden-
fiale, cum cd ,"agitator7i" cant'Iui Patapievici n-ar fi fost decit SPRE EUROPA, CU SPATELE...
nigte vulgari provocatori? Noi ceream, fir momentul izbuc-
nirii scandalului, asumarea vinovXliilor 9i numele vino-
vafilor. Ceream ca responsabilii gafei sd tragd consecinlele
iresponsabilitdlii lor. Nu s-a intimplat nimic' Iar acum, totul
se rezolvd discret, cu o rapidd autocritici. Dar, irr definitiv, ce
inseamnd, firtr-un asemenea domeniu, ,,accident de mr:nc6"?
Unde e eroarea? in faptul cd asemenea anchete cu caracter
politic se mai fac incd sau in faptul cd din nebdgare de seamd
iau neprofesionalism ele au iegit la iveald? ,,Accident de
munc6'7 se potrivegte mai bine cu varianta din urmd. Iar dacd
tot ceea ce iegretd domnul Mdgureanu e cX ,,s-a aflat" despre
nezbitiile subordonalilor sdi, sfirtem pierduli. Nu ne mai
rdmfure decit sd urim cdpitanului Soare spor la lucru!

Dilema,nr. 151, L - 7 decernbrie 1995

 Rigorile ideii nafionale
sl legitimitatea universalului

^i:::;'::!*y:tr:;i,r;1,::.v"rffii:,T,*,,#
marginile adevdrului. Mai concret: Ceea ce-i ne-
adevdrat nu deoine adevdrat prin imprejurarea
cll-i nalional,
ceea ce-i injust nu deaine just prin
aceeacd-i nafional, ceea ce-i urit nu dezrine frumos
prin cll-i nalional; ceea ce-i rllu nu derine
aceea
bun prin aceea cll-i rafional.
M. Evrvescu, Opere, vol. IX, p. 457
Ca orice specie a succesului, saltul in universalitate al cultu-
rilor nalionale poate fi dorit cu ardoare, dar niciodattr progra-
mat contabilicegte. El e o speranld legitim[, a cdrei implinire
nu poate face instr obiectul unor manevre strategice decit
pinl la un anumit punct. Trecerea de la anonimat provincial
la notorietate planetard seamtrnd, in aceastl privin;I, cu un
pr-oceg de insXnXtogire organictr; o minimd intelepciune a
bolii demonstreaztr cd vindecarea ultimtr e dincolo de cumin-
tenia pacientului 9i de competenfa medicilor: ea line de o lege
incl misterioastr pe care in lipsa unui cuvint mai geometr:ic
-
numim destin. Tratamentul trebuie urmat fXrtr abatere si
-nicio un detaliu nu trebuie neglijat pentru a iegi in intimpina-
rea soluliei optime; dar, ftrcind tot ce depinde de noi, vorn
accepta cu luciditate ctr tuga finaltr, redobindirea strntrttrfii,
tine de un determinism care nu respecttr neaptrrat calculele
internationalitAlii noastre. Prin aceasta, nu acordtrm nimic
fatalitdlii gi nici nu facem mistagogie; conlucrtrm doar
modul cel mai realist cu putin!tr - in
iu dialectica imprevizibiltr
a lumii si cu limitele naturale ale -liberttrlii noastre.
Formulatl in chip adecvat, intrebarea cu care urmeaztr str
ne confrunttrm nu va suna/ agadar: ,,Prin ce metode ne este

2L7
 asigurat accesul la universalitate?", ci, mai curind: ,,Ce avem
de fdcut pentru ca faptul (ipotetic, firegte) de a rata universa-
litatea sd nu ne poati fi reprogat noud, ci unui blamabil ca-
priciu al istoriei?" Sau mai limpede itcd: ,,Ce avem de fdcut
pentru ca eventualul nostru egec sd constituie o nedreptate?" E
de presupus ci, asumatd fdrd ezitare, intrebarea aceasta ne va
ajuta sI evitXm la timp orice regretabild gre9eal5.
in iretrebarea ,,ce avem de fdcut?" stdruie o impreciziune
care ne-ar putea angaja intr-o investigalie lateralS. Pentru cei
mai mulli dintre noi, ,,a face" a ajuns sd desemneze stricta-
mente ceva de ordinul agitafiei exterioare, al acliunii eficace,
orientate numai in afarX. Fapta e o enormd gesticulalie publi-
ci sau nu e nimic. infdptuirea interioard, travaliul discret a
cdrui materie primd e congtiinfa, e luat drept ,,pasivitate"
contemplativd, drept o nonfaptd cu rost privat, lipsit5, a9a-
dar, de orice funclionalitate sociald. Aceast5 injumdtilire a
sensului lui ,,a face" poate duce, fur lumea contemporand, la
un dezechilibru comportamental cu consecinle incalculabile:
oamenii veacului nostru sint tot mai dinamici, dar, in acelagi
timp, tot rnaiimpersonali.Cu alte cuvinte, acfiunile lor tind sd
nu-i mai exprime, sd nu mai fie manifestdri ale unui metabo-
lism autentic, ci doar febrilitatea mecanicd a unor congtiinle
vide, care au renunlat la puterea de a lua decizii pentru con-
fortul de a primi comenzi. ,,Conceptul central" al faptei exte-
rioare este organizarea. ,,Conceptul central" al faptei lduntrice
este ordinea. Diferenla dintre ele e experimental demonstra-
bild: in trebile spiritului, abuzul organizlrii poate stimi o
rigid5, greu dizolvabild dezordine. Organizarea se adaugd
lucrurilor, ordinea e conlinutd in ele 9i trebuie doar descope-
ritd. Ordinea implicd, cu necesitate, organizarea. Reciproca
insX e valabild numai in parte.
Aga stind lucrurile, socotim ci, in primul rind, nu asupra
unei mai bune organizdri alansdrii noastre ir lume trebuie sd
* meditdm, ci asupra ordinii interioare in numele cdreia pretin-
dem o asemenea lansare. inainte de a fi intreprinzdlori, e
nevoie de staza fecund5 a introspecliei. De altfel, numai aga
$ rdminem irrtre hotarele puterii noastre reale. Cdci, in genere,
problemele de management sau de politicd culturald nu sint
decit intr-o mdsurd restrinsd la indemina creatorului de artd.
278
Nici scriitorul, nici muzicianul, nici plasticianul nu pot
decide asupra bunei administrdri a talentului lor. Impresa-
riatul e o profesie distinctd, ca gi speculalia teoreticd in jurul
creativitdfii. Pe de altd parte, nici un artist adevdrat nu-gi
incepe lucrul stabilind cit specific gi citi universalitate va
amesteca in aluatul operei sale. Premeditdrile de acest tip
sint, deseori, catastrofale, ilustri::rd o datX mai mult precari-
tatea organizdrii excesive intr-un domeniu care e patronat, de
obicei, de o inefabild, dar incoruptibilS ordine.
Vom ldsa, prin urmare, deoparte tot ce am putea spune
(sau au spus alfii) cu privire la piedicile concrete pe care le are
de depXgit uneori efortul nostru de a iegi in arena mare a cul-
turii europene. Vom pune intre paranteze lacunele activitdfii
noastre de propagandd sau unele stingdcii ale serviciilor
noastre diplomatice, care acordd prea pufind atenlie circula-
jiei valorilor noastre pe piala mondialS 9i a valorilor mondiale
pe piala noastri. Ne vom opri, deocamdatd, la temelia ches-
tiunii, la limurirea noastrd cu noi ingine. Odatd consumatd
aceastd etapd, ldmurirea celorlalfi cu noi va cdpdta, citrd va
veni momentul, o desfdgurare fireascd. Care e deci ordinea
specificd pe care vrem sX o propunem ordinii globale a lumii?
$i, dacd vrem sd devenim universali in numele fiintei noastre
nalionale, care sint conturele ei exacte 9i care e agezarea noas-
trd onestd in raport cu ea?
Orgoliul (benefic) de a fi,,reprezentativi" pe plan univer-
sal, de a lXsa sX se audi un sunet romAnesc dincolo de hota-
rele RomAniei e, evident, o formd de patriotism. Iar patriotis-
mul capdtd o tonalitate sau alta, ir:r funclie de configurafiile
variabile ale ideii nafionale. Convingerea cd avem ceva de
spus celorlalte popoare se bizue pe o viziune prealabild asu-
pra ,,romAnescului", pe care nu o putem aduce irrtotdeauna
sub controlul ratiunii.
Pentru o anumitd categorie de romAni
triotism e de dominantd retrospectivd - cei al e,cXror
RomAnia
pa-
inainte
-, a evoca la tot pasul
de toate, trecutul ei. A fi patriot inseamni
istoria si a face din istorie principalul nostru ,,mesaj" cdtre
lume. in aceastd accepgiunel sa, patriotismul are un anumit
farmec sentimental, pe care toli il simfim la un moment dat. E
farmecul pomenirii strXmosilor gi a tradi;iilor, e nostalgia
279
 ,,vremurilor de altddat5", dublati, de reguld, de un amirui
conservatorism. Patriotismul acesta tinde spre inchidere in
sine: e funciarmente pdstrdtor, inclinat spre solemne come-
mordri 9i spre retorica exemplaritdlii inegalabile a eroilor na-
fionali. Despre justificarea gi respectabilitatea lui nu e nevoie,
credem, sd mai vorbim. S5-i catalogdm insd pericolele' CXci el
risci adesea sd ageze trecutul nu ilrtr-un spaliu al emulafiei, ci
intr-unul alaanitdfii. in toc sd hetnmodel al prezentului, tre-
cutul se instituie uneori intr-o scuzd a lui, intr-o blindd in-
dreptilire a oric6rei ratXri. Ispita de a ne explica insuficien-
lele prin inventarierea greutdlilor de care ne-am izbit e una
dintie consecinlele amendabile ale acestei confuzii. Discuta-
bil6 moralmente ar putea fi 9i hipertrofia patosului nalional,
argumentatX doar prin anvergura ,,gloriei stribune". !'egen'
daiizarea istoriei (a cdrei variantd curentd e eroismul de ma-
nual gcolar prost) poate deveni astfel substanla unui nesi-
n5tos sofism, potrivit cdruia virtulile inaintagilor nogtri se
mogtenesc fdrd efort, ca ochii albagtri, de la o generalie la alta'
Or, pentru a semdna cu eroii nogtri, nu e suficient s6-i invo-
cem^zgomotos sau sd Ie multiplicdm portretele. in realitate, o
inlelegere igienicd a trecutului trebuie sX ne avertizeze cd se
pot mogteni 9i viciile, nu doar virtulile, 9i cd, pentru a ne
bnora istoria, trebuie si o refacem fur noi clipi de clipX, mai
mult decit si o risipim in disculii cotidiene.
La antipodul patriotismului retrospectiv se afl5 patrio-
tismul profetic, pentru care RomAnia e un proiect inainte de a
fi o realitate. Romdnia e un rezervor de disponibilit5fi, un
,,posibil" aflat in plini desf5gurare. A fi patriot - in aceastd
pbrspectivd inseamni a profesa o maximb deschidere spte
viitor, a
-
inlocui ritualurile memoriei cu perpetua competilie a
inventivitifii. La limit5, o asemenea ideologie adoptd radica-
litatea excesivd a devizei lui Vintild Britianu: ,,Trebuie o pri-
vire curajoasi trainte. Rom6nia mare, ca 9i cea micX, de la
1859, nu are traditiil" Cind ideea nalionald are un profil de
acest tip, ,,specificul" cu care ea vrea si intre in marele coloc-
w viu al universalului nu mai e un ,,trecut nobil", ci, dimpotri-
vd, o sumd de resurse nefolosite incd, un energetism juvenil,
ugor de i:rregimentat in orice ispravd a contemporaneitdlii.
Patriotismul nostalgic se adresa lumii cu autoritatea meritelor
220
treptat acumulate. Patriotismul profetic renunld la orice pedi-
griu, dar are curajul de a-gi asurna, cu un fel de sportivitate,
felurite sarcini 9i de a face promisiuni. In perimetrul acestei
din urmi mentalitef intrd ideea, mai veche, a misiunii na-
lionale, o idee in care sublimul 9i diformitatea se imbind in
proporlii egale. Sublimul e acela aI jertfei altruiste, pe care
gindul de a fi util altor naliuni o presupune. Diformitatea e a
complexului de superioritate implicat in orice mesianism. De
alternanla aceasta de plusuri 9i minusuri pe care ideea misiu-
nii nationale o pqle in joc s-a ocupat Max Scheler intr-un text
al sdu dln1.919 (Uber die Nationalideen der grossen Nationen).E
vorba acolo de elitarismul englez, de vocalia pedagogicd pe
care 9i-o atribuie Franla gi de soteriologia pe care voia sX o
intruchipeze Rusia laristd, intr-un neobignuit amestec de ma-
sochism gi agresivitate. Singurd Germania spune Scheler
cu stupefianti candoare -
nu crede in supremalia misiunii
sale. Singurd ea are simlul - echitdlii internafionale... Cum
vedem, patriotismul poate juca drastice feste chiar 9i celor
mai prevenite inteligenfe.
Scheler vorbegte insd numai despre ,,ideile nalionale ale
naliunilor mari". Sd insemne asta cd natiunile mici nu sint,
sub acest raport, interesante? Poate cd nu sint 9i poate cd
acesta e marele lor privilegiu. Ele i9i pot permite sd ocoleascd
firfricogdtoarea capcand a ,,misiunii", punindu-gi cu sobrie-
tate problema mai adincd a ,,rostulul" lor. Misiunea nalionall
e, de obicei, ceea ce o naliune crede despre sine tr contextul
istoriei, in vreme ce rostul acestei nafiuni e dupd cuvir:rtul
unui ginditor rus -
,,ceea ce zeii cred despre ea in pragul
eternitilii". Dincolo- de litera acestei definifii, stX o intuifie de
care orice patriotism trebuie mereu sX lind seama: exist6 in
ideea misiunii nalionale 9i in aceea a rostului unei natiuni - i:r
concertul lumii un temei supraindiaidual, care face imposi-
bil sd se dicteze,- de la nivelul congtiinlei indiaiduale, drumul
pe care congtiinla colectivd a unui intreg popor il are de
urmat.
Nu putem hotdri nimic asupra mijloacelor prin care ne
vom face cunosculi altora, inainte de a ne fi cunoscut bine
noi i:rgine. Prima datorie a unui patriot adevirat este, agadar,
efortul de a obfine o cit mai exactd reprezentare despre
221
 ,,sufletul nafional". $i primul obstacol care se opune acestui
efort este rumoarea patriotardd a acelora care pretind a-l fi
fdcut deja. Materie predilect5 a tuturor dezmXlurilor retorice,
patriotismul igi pierde consistenla ori de cite ori devine de-
claralie conjuncturald. Semnul dintii al alunecdrii lui spre
inautentic e tocmai o stridentd intransigenld. Pentru falsul
patriot, orice reflexie despre patriotism, orice intirziere i:r
preajma marginilor sale ideale e o vinovatd tergiversare, o
lipsd de zel, o erezie. Pentru falsul patriot, luciditatea e, prin-
cipial, nepatrioticS, tScerea o trddare, discrelia o fd!5rni-
-
cie. El face din cel care nu- reacfioneaz1, Ia ofensiva dema-
gogiei sale obiect de incriminare public5. Iar discerndmir:rtul
cind e vorba a pomeni nu doar de calitdlile naliunii, dar 9i
-de inerentele ei defecte e discreditat ca ,,dusmdnos",
- Societatea romAneascd
agadar, iardgi, ca nepatriotic. a trecut
printr-o asemenea crizd morald in a doua jumdtate a secolu-
lui al XIX-lea, pe mdsurd ce revolulionarii de la 1848 erau dis-
locali de politicieni insalubri, in deghizament revolulionar.
Imprejurarea e abundent consemnatd de Ion Ghica intr-una
dintre scrisorile sale (de prin 1880) cdtre Vasile Alecsandri:
,,...a fost un timp cind trebuia mare ir"rdrdzneald 9i abnega-
liune unui romAn ca sd cugete la nalionalitate gi libertate;
pentru aceasta ii trebuia mai irrtii si renunle Ia orice favoare,
la orice solicitudine, la orice dreptate chiar din partea Guver-
nului, sd incheie pact cu perseculiunile, cu exilul gi cu pro-
scripliunea, sd lase orice speranl5 (. .). Noi arn apucat tim-
puri grele, pe cind CAmpineanu, Miticd Filipescu, Nicolae
Bilcescu se pocdiau la Plumbuita, la Snagov, la Mirgineni 9i
in ocnele de la Telega, topindu-gi sdndtatea gi averea... Acum
lucrurile s-au schimbat. A striga pe toate tonurile, cu vreme 9i
fdrd vreme, din gurd 9i din condei: patrie, libertate, egalitate,
independenlX; a incrimina gi a batjocori pe cei cari nu trec
peste marginile moderaliunii, a bunei-cuviinle gi a modestiei,
a acuza de trddXtori pe oamenii cei mai devotali binelui fdrii,
a-i trata in mod ireverenfios, a-i lovi 9i a-i insulta, nu numai
cd nu este periculos, dar este glorios gi chiar bdnos (...). Peste
doudzeci, cincizeci, o sutd de ani poate cd s-or gXsi publicisti
9i istorici cari sd arate generaliilor viitoare in ce parte a fost
mai multd 9i mai adevdratd iubire de tard 9i sE le indice dru-
mul cel adevdrat ce trebuie sd-l urmeze; pine atunci insd,
222
meritul gi gloria vor fi partea sbierdtorilor 9i dibacilor 9i
primejdia este mare."
,,Sbieritorii" 9i ,,dibacii" manipuleazd ideea patrioticd in
aga fel, i::rcit exaltarea ei sd devind rentnbild. $i, pentru a-9i ca-
rnufla cupiditatea, gi unii 9i ceilalti mjrneazd fanltismul iubirii
oarbe, care nu vede in fiinla nalionald decit mirabile calitdti.
Cit despre defecte, ele sint fie contestate cu o contrafdcutd pa-
timd, fie oblojite tandru in discursuri caragialegti din cite-
goria ,,statutelor" Societdlii RomAnIi Yerzi; ,,Un neam nu
poate avea vrdjmagi in propriile sale defecte; vrljmagii lui
sint numai gi numai calitdgile altor neamuri..." Fatd de ase-
menea posibile schimonosiri ale ideii nafionale, patriotismul
real gtie sd p5streze aceeagi distanld ca 9i fatd de cinismul
autodesfiinldrii. Patriotismul real e un cult al virtufilor neamu-
lui, dublat de o acutd congtiinld a limitelor lui. Iubirea de lard
care, glorificind aspiraliile !5rii, nu se simte rdspunzdtoare gi
de c5derile ei nu e decit un chip al suficientei, o formi de co-
moditate. Or, patriotismul, cind e trdit pin5 la capdt, e strdin
de orice variantd a confortului. El savureazd, f{rd firdoiald,
splendorile sufletului national 9i crede tenace depigind
toate dezamdgirile in forla gi in norocul ferii.- pe de altd
parte, tocmai firtrucit - e, simultan, o neinduplecatd congtiintd
a limitelor nafionale, patriotismul poate avea la rdstimpuri
dimensiune tragicd. Dinaintea precarit5lilor temporare sau
mai durabile ale stirpei proprii, dinaintea malformaliilor de
caracter sau a alunecdrilor morale de care ea pare, cind 9i cind,
arne-ninlatd, patriotismul poate parcurge un nesfirsit spectru
al sfisierii lduntrice. in momenie de ciizA, el poate imbrdca
vegmintul paradoxal al disperdrii. Pentru a-l percepe ir-rtr-o
astfel de ipostazd, ne putem opri la Eminescu insuii. Iatd o
insemnare a sa din manuscrise (Opere, vol. IX, pp.459460):
,,RomAn care vrea a-si fi insugit monopolul, privilegiul patrio-
tismului 9i-a nalionalitdlei a9a romAn de mi,e rugine
sd fiu. (...) Ceea ce se simte - gi se respecta paradd
adinc spune in
continuare Eminescu se pronunld arareoril (.. ).- Iubesc po-
porul romAnesc fdrd a- iubi pe semidoctii gi superficialitdlile
.
sale." Patriotismul nu e, prin urmare, neapdrat, osana ldutd-
reascd sau o rozd coregrafie parlamentarS; el poate fi un senti-
ment bdrbdtesc, aspru, o formd de ingrijorare: pe scurt, o teri-
bilS iubire, dar, cir"rd e cazul, o iubire fdri iluzii. Ca iubirea lui
223
Dimitrie Cantemir pentru moldoveni: ,,...dragostea ce avem
pentru patria noastrA ne indeamnd, pe de o parte, sd lduddm
neamul din care ne-am ndscut gi sd infdligdm pe locuitorii
lXrii din care ne tragem, iar pe de alte part'e, dragostea de ade-
vdr ne impiedici, intr-aceeagi mdsurd, sd lduddm ceea ce ar fi,
dupd dreptate, de osindit. Le va fi lor mai folositor dacX le
vom arita limpede in fald cusururile care-i slufesc, decit dacd
i-am i:rgela cu lingugiri blajine 9i cu dezvinovdfiri dibace,
ir:rcit sd creadd cd ir asemenea lucruri ei se conduc dupd
dreptate, in vreme ce toatd lumea mai luminatd, vdzindu-le,
le osindegte..."
E de la sine inleles cd escamotarea cusururilor nalionale
face imposibild orice ircercare de a le inldtura. Mai mult decit
atit: preferind adevirului o mdsluire abild, ea este o foarte
proastd propagandi chiar 9i pentru valorile noastre reale, care,
trirnbilate ca paradigme ale imaculSrii, pot apdrea drept un
oarecare trucaj comercial, drept necreditabild reclamS.
Din pdcate, felul cum inlelegem sd ne ardt5m in ochii lu-
rnii suferd incd 9i astdzi de pe urma unui anumit naiv decla-
rativism. Socotim, s-ar zice, cd, pentru a ne impune fir compe-
tifia universalului, rnetoda cea mai sigur5 nu e sd facem treabd
cot la cot cu ceilalli, ci sX le spunem tuturor cd sintem competi-
tivi. Trimigii nogtri la felurite congrese nu se inscriu, de obi-
cei, in problematica strictd a acelor congrese, ci comunici mai
curirrd asistentei intemalionale care e ,,contribulia romA-
neascd" la evolutia domeniului impricinat. La un colocviu de
limbd gi literaturd sanscrit5, de pildd, participanlii romAni, in
loc sd facd filologie sanscritS, dovedindu-se la fel de calificali
pe acest teren ca si colegii lor strdini, vorbesc despre ,,studiile
sanscrite in RomAnia". La o conferinld despre problemele
barocului, ei enumerX teoriile bucuregtene despre baroc sau
vorbesc, i-lr cel mai bvtt caz, despre barocul romAnesc, carac-
terizat, eventual, ca infinit mai interesant decit barocul altor
!dri. Candoarea aceasta enunfiativd, obiceiul de a vorbi despre
noi gi nu in numele nostru, gregeala de ordin tactic de a ne
prezenta lumii nu ca nigte autoritdli capabile sd participe la
problemele tuturora, ci ca nigte indi4iti ai problemelor noas-
tre locale, toate acestea ne costd scump din punctul de vedere
al relevanfei noastre culturale. Ceea ce ne preocupi con-
224
secvent in orizontul politicii noastre exteme nu rdzbate in-
deajuns in orizontul afirmdrii noastre spirituale. Si aceasta,
pentru cd refuzXm sd intelegem un principiu elementar al
propagandei cuiturale internafionale: pentru a avea audientd
universalS, trebuie sd incepi prin a face proba bunei tale in-
stal5ri in universal. Trebuie, cu alte cuvinte, sd putem vorbi
ca nigte europeni despre probleme europene, pentru a ne ci9-
Iiga apoi dreptul de a vorbi ca nigte europeni despre proble-
rne romAnegti gi pentru a dobindi astfei investirea supremd:
aceea de a vorbi ca romAni despre problemele europene. Stra-
tegia noastrd incepe ins5, adesea, de la un nivel mult mai
rudimentar: ea ingroagd perspectiva autohtond asupra pro-
blemelor romAnegti, ceea ce, in absenla unei prealabile ates-
tdri europene, nu poate fi, i:r cazul cel mai fericit, decit o per-
formanld a pitorescului. Un articol din 1936 alluiWolfflin(2um
Thema: Nationale Ktmst) ne previne in modul cel mai lim-
pede impotriva unei atare devieri.- El zdboveste in preajma
-
unei aparente platitudini: valorile culturale cele mai inalte i9i
afld confirmarea numai intrucit trimit Ia sfera ,,general-uma-
nului". Specificul nafional e deci valabil numai in mdsura in
care aruncd o lumind specifici asupra priveligtii fdr5 hotare a
universalului. Dacd ar fi altfel, Rafael n-ar putea sd placd
decit italienilor, Dtirer n-ar avea ceva de spus decit nemtilor,
iar Poussin nu i-ar putea interesa decit pe francezi. Faptul cd
nu aga stau lucrurile dovedegte neta aderentd a celor trei la
preocupdriie globale ale umanitdlii. iar recompensa acestei
generoase deschideri spre universal e tocmai sporul de glorie
nn!-ionnld de care, prin asemenea artisti, beneficiazd c-opios
italia, Germania gi Franfa.
Putem spune, in consecinfd, ci e atita sans5 de reusiti
intr-un program cultural nalional citX prezenld a universalu-
Iui se strdvede in el. Parafrazind o teml augustiniand, vom
ir-rtelege, o datd mai rnult, cd lara de bastind e iubitd cum tre-
buie, cind e simtitd ca loc in care ne e dat sd agteptdm judeca-
ta din urrni a tiniversaltLlui. Tara de bastind e unghiul din
care contempldm dezmdrginirea, e culoarea specificd a nevoii
noastre de colaborare planetar5. Aceastd colaborare nu poate
avea drept combustibil decit stdruitorul respect pentiu un
adev5r in care tot ce e ton local intrd intr,o laigX oidine inte-
gratoare. De aceea, dacd nu vrea sd fie un trist fanatism pro,
225
 vincial, patriotismul nostru se va stridui si ofere lumii ade- Un fleac utopic: integrarea europeand
vdrul nostru si nu prezumlia noastrd; el va restitui, agadar,
universalitdtii acea parte din noi care ii aparline.
Atenta considerare i:rcercati mai sus a rigorilor ideii
- poate, intrarea promptd
nalionale nu ne va garanta, - 9i defini-
tivi in circuitul internalional al valorii. Ea va face insd ca do-
rinla noastrd de a intra in acest circuit sd he legitimd. Ea ne va
ajuta, totodatd, sd gisim conturul ideal al culturii noastre, sin-
gurul pe care merit5 s5-l aducem in disculia lumii. Bineinfeles,
rigorile ideii nafionale vor consacra cultura romAneascd
drept o culturd a adeodrului, predestinate in numele ade-
vdrului ei -
sd-gi proclame mesajul in amfiteatrul universa-
- moral al acestui mesaj std scris intr-o memo-
htelii. Codul
Integrarea european5 a devenit, ca mai toate problemele
noastre curente, o temd pateticd: ne sperie si ne atrage, ne im-
rablld. frazd a lui Titu Maiorescu, fafd de care textul nostru se
parte in patrioli (cdrora nu le pasd de ,,Europa dumnealor,,)
poate declara un simplu comentariu de subsol ,,...fdrd culturi
si trdditori (care vor sd ne vindi unor subtile mafii ,,fede-
spune Maiorescu (1868) poate incd trdi un popor cu
-nddejdea c5 la momentul firesc - al dezvoltirii sale se va ivi 9i raliste"). Prima operaliune care se impune e deplasarea
subiectului in afara conotatiilor lui dramatice. Integrarea
aceasti formd binefdcdtoare a vielii omenegti; dar cu o cul-
europeand nu e cine gtie ce. E o problemd strict tehnicX. lntg+5,
turd fals5 nu poate trdi un popor 9i, dacd stdruiegte in ea, printr-o decizie la care n-am fost phrtagi, ne-am trezit extra-
atunci dd un exemplu mai mult pentru vechea lege a istoriei:
europeni, europeni injectali experimental cu un extras de dic-
cd in lupta intre civilizarea adevdratd 9i intre o naliune rezis-
taturd asiaticd. Am fost ,,decuplafi" de la refeaua lumii civi-
tent5, se nimicegte najiunea, dar niciodatd adevdrul".
lizate. Ceea ce avem de fdcut acum e sd ne recupldm, sd rein-
trdm in circuit, sd ne realiniem unui stil, unui mecanism fald
Secolul 20, nr.7 - 2 - 3, 7981.
de care, in ultimii cincizeci de ani, am fost siliti sd ne com-
portdm ,,exotic". Trebuie sX ne realiniem nu din mimetism
provincial, nu din romantism internafionalist, ci datoritd unei
firesti exigenle de funclionalitate. Pentru a participa la istorie,
pentru a supravielui decent, e musai sd consimti spiritului
vremii. Iar spiritul vremii se numegte astdzi Europa. Se poate,
desigur, trii 9i dupd alte rinduieli: te poli decide sX vorbesti
turcegte cind tofi in jurul tdu vorbesc latina 9i poti opta pen-
tru gacgiri 9i giubea intr-o lume de pantaloni si redingote. Dar
rigti sd pnfegti ca Dinicu Golescu la Viena, cind i s-a reftrzat
accesul la un spital de nebuni ca si nu-i sminteascd de tot pe
pacienli cu vestmintele sale orientale. in orice caz, a contes^ta
calculatorul in numele abacului strdmogesc nu e neapirat
expresia iubirii de !ard. Si, de altfel, n-ai decit sd-!i pditrezi
abacul, cu condilia sd te deprinzi a lucra gi pe caliulator.
Oricum, fondatorii RomAniei moderne asa au fdcul n-au fost
scutifi de nostalgii, au inleles foarte bine cd achizilia,,moder-

227
nitefii" se pl5tegte cu pierderea fermecXtoarei clironomii
pdrintegti, dar s-au conformat duhului celui nou, cu o tdioasi
luciditate (,,ideea noud a ndvdlit in lard o dat5 cu pantalonii,
mai stragnici decit ndvdlirile tdtdregti" spunea Alecu
Russo). E haina evropeneascd mai frumoasd - gi mai comodd
decit giubeaua? Poate cd nu. Dar lucrurile nu se pun in felul
acesta. Nu alegem intre mai br.rn 9i mai rdu. Alegem intre a
intra in joc sau a rdmine in afara lui. La urma urmelor, nu ni
se cere prea mult. In Evul de Mijloc, ,,integrarea" europeand
presupunea o metamorfozd care, pentru unii, suna a jertfd:
trebuia sd te conaertegti, s5. devii cregtin, de vreme ce Europa
era, inainte de toate, supremalia cregtindtSlii: !i se cerea, prin
urmare, sd aderi la r;n simbol; sX accepli o determinare spiri-
tual5 drasticX, transfiguratoare. Europa de azi e infinit mai
modest6. Ea nu mai are de propus un mit, ci o monedd. Nu
mai are de difuzat o dogmd, ci un simplu mod de organizare,
o refetd sociali 9i economicX comodd. Pe scurt, Europa nu
mai e decit coerenla unei administralii, o formd, numele incd
nobil al unei proceduri reugite. Ca atare, ea a devenit un mo-
del 9i pentru neeuropeni. $i indienii se integreazd, in fond, in
Europa, 9i chinezii, ca se nu mai vorbim de japonezi. Putem
noi sd rdminem ire afard? Avem dreptul si ne comportdm ca
gi cum am fi strdini de noi ingine? Nu ni se cere sd ne pierdem
identitatea, sd negociem ceea ce nu e negociabil in fiinla noas-
trd. $i, dacd ni s-ar cere asta, am gti sd rdspundem cd unitatea
europeand e altceva decit o simpld unifurmitate gi cd o Europd
a concordanlelor nu are sens, dacd nu e dublatd de o Europd a
diferenlelor.Iar Europa diferenlelor e, i:r primul rind, Europa
culturii. Cind e vorba de culturS, cuvintul ,,integrare" i9i
pierde, dupd pdrerea mea, orice inleles. Faptul de culturd nu
se poate ,,europeniza" prin decreU ecoul european al creativi-
t5!ii nu poate fi rezultatul unei strategii voluntare. BrAncugi
n-a devenit european la ordinul Guvernului; si nici prin zel
patriotic dublat de ambilii oltenegti. Ca tot romdnul, BrAncugi
s-o ndscut european. Ca tot romAnul? Ar fi bine sd fie aga. in
cazul acesta, integrarea europeani ar fi, ir-rtr-adevdr, un fleac,
o performantd fireascS, la indemind, lirnpede gi nepre-
tenlioasd. Din p5cate ins5, ,,fleacul" cu pricina e mult mai
greu accesibil decit pare: e aproape utopic. De ce? Fiindcd
avern formaliuni politice extremiste? Dar ce fard nu le are?
228
Atita doar cd, la noi, Puterea se bizuie pe asemenea formafi-
uni gi le protejeazS. Avem prea multi activigti vechi gi tumdtori
etemi pe scena publicd? S-au mai vdzut 9i la al9ii. Atita doar
cd, la noi, ei sirt trimigi sd ne reprezinte la Strasbourg. Avem
calomniatori mdrunfi, gazete de scandal 9i alcdtuitori de liste
negre? Nu sirrtem singurii. Atita doar cd, la noi, ei se bucurd
de imunitate parlamentard 9i sint aplaudali de partidul de
guverndmi::rt: li se ingdduie orice, cigtigd toate procesele, cul-
tivd impenitent asasinatul (deocamdatd) moral sub privirea
placidd a Procuraturii. Altfel, integrarea europeanX e un
fleac. E un fleac europenegte vorbind sX ajungi sd te
simfi irr siguranld-ire lara ta, apdrat de legi -drepte 9i de insti-
tulii oneste. E un fleac sd te bucuri de o televiziune indepen-
dent5, feritd de bunul plac sermonizant al unui Tartuffe care
se ia drept Montaigne. E un fleac sX nu-!i mai fie frici de
Polifie, ba, dimpotrivd, sd o percepi ca pe o instanld coopera-
toare, slujitoare, cordiald. Toate acestea ginimic mai mult
inseamni integrare european5. Dar avem - de-a face -
cu un
,,nimic mai mult" utopic, pentru cd ludm firescul drept o sub-
versiune: cine pomenegte de Europa e ,,vindut" (tot astfel
cum cine nu o idolatrizeazd. e un ,,retrograd"). Solulia acestui
impas ar putea fi totugi extrem de simplS: sd ddm Europei ce
e al Europei gi tdrii ce e al ldrii. Un fleac aizice. Dar un
fleac utopic, citd vreme Europa gi lara sint- luate drept doud
Biserici vrdjmage, fdrd alt Dumnezeu decit insXgi vrajba care
le separi in minlile 9i in inimile noastre incdpdfinate.
Dilema, nr . 22, 71 - 17 iunie 1993
 Geopolitictr
in iunie L99L, un demnitar romAn a avut onoarea str deju-
neze la Bonn cu Hans Dietrich Genscher, pe atunci minisku
de externe al Germaniei. ,,DupA ce criterii inlelege lumea
apuseanl str-9i manifeste disponibilitatea politictr 9i economi-
ctr fa!tr de fostele !trri comuniste?'t a intrebat, la un moment
dat, musafirul din Romdnia. Rdspunsul - a fost prompt 9i cit se
poate de limpede; nu existtr, in fond, decit doutr criterii:
garanlii clare de eaolulie democraticd gi stabilitate internd.
Validitatea unor asemenea criterii era, firegte, de necontestat.
Ceea ce se putea totugi pune in disculie era modalitatea, mai
curind aproximativd, a aplictrrii lor. I se puteau da domnului
9i i s-au dat
Genscher
- trei exemple care sA demonstreze
caracterul-slricl teoretic al criteriilor amintite: (1) sprijinul (9i
creditul) acordat Cehoslovaciei intr-un moment in care per-
sonalitatea lui Havel constituia intr-adevtrr o garanlie de evo-
lulie democraticA, dar in care, pe de alttr parte, stabilitatea
interntr se fisura galopant (urmind str ductr la ruperea !trrii in
doutr state distincte), (2) sprijinul acordat Chinei, o larA cu o
stabilitate interntr infricogtrtoare (tipicd regimurilor totali-
tare), dar departe de a oferi garanlii democratice, 9i, in sfirgit,
(3) sprijinul acordat conglomeratului rus, pe teritoriul ctrruia
nu se putea vorbi nici de stabilitate, nici de democratie. Hans
Dietrich Genscher a zimbit, a acceptat ctr mai existtr ;i alte cri-
terii, de ordin ,,strategic",9i a schimbat subiectul.
Ca toate criteriile lumii politice, 9i cele enunlate de minis-
trul german se dovedeau circumstanliale. Asemenea criterii se
pot proclama 9i, eventual, pune in practictr, dacdimprejur5lile
o ingAduie. Ele pot fi insl Ia fel de bine puse intre paranteze,
230
de ir:rdati ce calcule mai subtile (sau pur 9i simplu mai
obscure) o cer.
Este, prin urmare, o naivitate sX ne imagindm ci geopoli-
tica este o subdiviziune a eticii gi cd intervenliile corective ale
Apusului au motivalii duhorrnicegti. FdrX indoiald, ne bucu-
rdm cir:rd asemenea iniervenfii au loc, indiferent care e mobilul
Ior de substrat. Dar nu ne facem iluzii asupra coerenlei mo-
rale a unor acliuni gindite dupd alte legi decit cele ale strictei
moralitd,ti. Coerenla politicX, fdrX sd fie neapdrat imorald, e
moralmente incolori: e o coerenld de interese 9i de oportuni-
tdfi,nu una a virtulii in ofensivd.
A9a se face, de pildi, cX, dintr-odatd, RomAnia capdti aviz
favorabil pentru intrarea ire Comunitatea Europeand gi spri-
jinul pregedintelui Clinton pentru acordarea clauzei naliunii
celei mai favorizate. Avem dreptul sd ne intrebdm: E RomA-
nia de azi rnai solidd din unghi democratic decit
anului trecut? E Guvemul - - decitcea
actual mai ,,european"
a
cele
anterioare? Diferenla politicd dintre RomAnia anului 1991
sau 7992 9i RomAnia anului 1993 e atit de substanliald, de
radicalX, ir:rcit sd justifice, brusc, ,,gtafia" zeilor comunitari?
Logica experienlei noastre autohtone nu ne furnizeazd argu-
mente suficiente pentru aceastd rapidd schimbare de destin.
Sirtem inclinaji sd spunem cd, dacd n-am meritat credit euro-
pean ir:r ultimii trei ani, nu avem motive speciale sd-l meritdm
acum; sau, invers, cd, daci am sirit pirleazul acum/ puteam
foarte bine sd-l sdrim 9i ir:r anii trecufi. Iatd insd cd socoteala
noastri nu se potrivegte cu cea a birocratiei ,,de la centru". E
evident cX ,,ne-a venit rindul". De ce tocmai acum? Nu 9tim,
chiar dacd putem face o sumedenie de presupuneri. $i e bine
cX ne-a venit ri-ndul, cu condilia sd nu ludm implinirea aces-
tui soroc drept o aictorie nalionald 9i internafionalX. Nu de
,,tnerite" ,.progrese" sau performanle diplomatice e vorba aci,
ci de judecdli conjuncturale, dozaj tactic 9i ,,potriveli" de or-
dinul artizanatului politic.
Doud teme se impun, credem, reflecliei noastre, pomind
de la aceastd situafie.
1 Nimic nu e mai ridicol gi mai ineficient decit romantis-
mul politic. Frazeologia patetici, stilul amar, eticismele 9i
estetismele de tot soiul, mitolo gizarea,,americanilor", retori-
ca integrdrii europene (sau, invers/ aceea a neaogismului
237
sumbru) sft1t, toate, chipuri ale unei juvenile inadecvdri. A le
practica echivaleazd cu a juca tenis in frac. Un politician ade-
vdrat nu sperd sd-gi convingX partenerii. El nu mizeazA pe
magnanimitatea sau pe obiectivitatea lor, ci se strdduiegte sE
le anticipeze migcdrile, sd le deslugeascd intenfiile, sX le valo-
rifice, in beneficiul propriu, manevrele. Un politician adevd-
rat nu Iucreazd. cu idoli (fie ei oameni, state, idei sau idealuri),
ci cu ralionarnente reci, pliate pe aritmetica faptelor. Fier-
binte, in cazul lui, nu e decit obsesivitatea fintei. Orice altd
fierbinleald e suspectd de demagogie sau e semnul unei vo-
calii deviate, de literator. Desigur, afirmalii ca aceasta sint de
naturd sd contrarieze firile candide, pentru care tot ce nu e
roz e cinic. Dar e mai cinic incd sX induci celor care te ascultd
sentimentul cd lumea e un Cigmigiu placid, presirat cu citate
nobile.
2 Rafinamentul 9i anvergura edificiului geopolitic nu ex-
clude tema singurdtdlii naliunilor. Bineinleles, totul e geopo-
litic. Totul, in afard de ceea ce fiecare naliune poate 9i trebuie
sd facd pentru ea ins5gi. Ajutorul extem vine sau nu: vine
uneori cind nu-l merili (sau cind nu-l mai agtepli) gi nu vine
cind !i s-ar cuveni, 9i cftrd promptitudinea lui ar fi salvatoare.
RomAnia lui Ceaugescu poate fi creditatd, iar cea de dup5 Ceau-
gescu nu. RomAnia din 1993 e prizatd. ca integrabilS Europei,
cea din 1991 nu. Toate acestea depind de noi ire mai micX
mdsuri decit am dori-o. Doamna Doina Cornea putea spune
in 1990 ci RomAnia n-a trecut incd proba democraliei 9i spusa
ei conta. Cum insb astdzi decizia preluirii noastre in cursa
europeand e luati, o afirmalie echivalentd a aceleiagi Doina
Cornea n-ar mai avea nici tln ecou. Agadar, ,,jocurile" mari,
calculul ,,geopolitic" se hotdrdsc pe deasupra capetelor noas-
tre. Si profitdm de ele ori de cite ori ne sint favorabile 9i sX
fircercdm sd le diminudm efectul ori de cite ori ne dezavanta-
leazd.Dar mai ales sd ne administrdm cu acribie singurdtatea.
Sd ne punem singuri la incercare, sX ne judecim singuri per-
formanlele, sd ne cintdrim singuri virtulile 9i netrebnicia. Sd
facem bine pulrnul care depinde de noi. Iar tot ce se va addu-
ga din afard, ca o confirmare generoas6 a acestui bine, sX fie
primit cu jovialitate, ca un dar dumnezeiesc, ca un semn al
norocului cu atit mai rdspldtitor, cu cit am contat mai pulin
pe bunivoinla lui.
Dilema, nr . 26,9 - 15 iulie
Noua si vechea Europi
Pentru cei care au trdit citeva decenii sub tirul propagan-
dei comuniste, cuvfurtul ,,rtou" este un cuvirt compromis.
Am fost educali in ideea contrastului fatal dintre ,,vechi" si
,rrou" cu adaosul subinleles cX tot ce e vechi e rdu tot ce e
- Prin reacfie, am devenit mefienli fald de9io ,,nou-
nou e bun.
tate" care se dovedea tot mai dizolvantd gi mai autoritarS.
,,Noul" devenise materia tuturor demagogiilor, numele neli-
nistitor al tuturor schimb6rilor nefaste cu care eram confrun-
ta1i. in numele ,,noului" ne era interzis accesul la marile
repere ale traditiilor noastre intelectuale, in numele ,,noului"
ne erau arestali pdrinlii, in numele ,,noului" ni se dirimau
casele si ni se ,,sistematizau" satele. Deasupra tuturor se
in6lla, spectral, un model pedagogic despre care se mai vor-
bise ir Europa, dar care, acum, cdpdta o realitate brutal5, in
ciuda schematismului lui: modelul omului nott, vrr amestec de
utopie festivd 9i supunere decerebratd. Omul acesta 9i-a
inventat rapid un limbaj specific, limbajul ,,de lemn" (analig-
tii englezi ii spun, nu intimpldtor, newspeak ,,limbaj nou"), un
limbaj desfigurat, neinsuflelit, sufocat de neantul formulelor
gata fdcute gi al lozincilor. Preluat in retorica triumfalisti a
,,progresului", ,,r.oltl" era epitetul stereotip al revoluliei vic-
torioase, antologat ca atare in sottisier-ul socialist al shakes-
pearienilor Ilf 9i Petrov (vezi cronica ordgelului Vasiuki, care
,,s-a dezvoltat" intr-atit, incit meritd numele de ,,New Mos-
cova", urmfurd ca, prin contrast, Moscova sd devind ,,Old
Vasiuki"). Pretutindeni unde se instala irr lumea comunistS,
noul echivala cu faisul, cu batjocorirea trecutului, cu dimi-
nuarea autenticit5lii. Era de agteptat, prin urmare, ca tot ce ni
se recomanda ca ,,nou", chiar dacd venea de pe meleaguri
1993
ZJJ
 ,,normale", se ni se pare suspect. Ne obosea gi ne obosegte
i:rcd sd vedem atitea lucruri omamentate cu calificativul
,,rtou": ,,noul val" in filosofia francezS, ,,noua ordine eco-
nomicd" intemalionald, ,,noua dreaptd" , religiozitatea de tip
,,rrew age" etc. Ubicud 9i de o legitimitate niciodatd pusd la
indoiald, ,,noutatea" pare sd fi devenit o superstifie. Simful
degertdciunii (,,nimic nou...") e cu totul inactual.
...In ultimul timp, se vorbegte tot mai des de o,,noud
Europd". Pentru noi, cei din Est, ,,integrarea" europeand nu e
insd simlitd ca dobindire a unui statut nou, cit ca recuperare a
celui vechi. Iar Europa care urmeazd sd renascd dupd dispa-
rijia zidului berlinez e cea aeche.,,Noud" 9i provizorie a fbst
Europa de dupd 1945. Desigur, nirnic nu poate renagte dupd
o jumdtate de secol in perfectd identitate cu sine: spiritul
vremii e altul, contextul e modificat, perspectivele se cal-
culeazd in funclie de o altd linie a orizontului. Ne vom pune
totugi irrtrebarea: Care e dozajul optim de ,,noutate" pe care o
realitate datd il poate suporta pentru a rdmine ea insigi? Cit
de noud i9i poate ingddui sd fie Europa pentru a nu deveni
altceaa decit Europa? $i mai departe: ce anume ar trebui sd
rdmind neschimbat in structura sociald, politicd gi culturald a
Europei, pentru ca Europa sX rdmini ceea ce gtim cu totii cd
este?
Iatd o sumedenie de teme care pentru !5rile din estul con-
tinentului au o relevanfl, aparte, tocmai pentru ci ldrile aces-
t9a n-au avut parte de euforia unei dezvoltdri fXrX rd,gaz, tdrd
feed-back, fdrd complexe. Noi am pdstrat, i:r Rdsdrit, cu o evla-
vie alimentatd de disperare, o imagine a Europei care, azi,rru
pare sd mai aibX un corespondent real. Cind un praghez, un
budapestan sau un bucuregtean spune ,,Europa", el are in
minte cu totul altceva decit berlinezul sau decit parizianul
care ar rosti acelagi nume: un soi de merry old Europe, foarte
diferitd, in spirit, de ,,noua Europd". Cu cit am fost, in fapt,
mai izolali de inima continentului, cu atit mai purd a fost
imaginea mentald pe care, cu maximd fidelitate, i-am pdstrat-o.
Stntem trecutul Europei cu ceea ce are el nobil (gi deci tezauri-
zabll), dar si cu balastul lui, cu inerliile 9i prejudecitile lui. in
ldrile din Rdsdrit, congtiinla ,,cea burt6" a Europei se ames-
tecd cu congtiinla ei vinovat5, memoria se amestecd imper-
ceptibil, cu decrepitudinea. Cu alte cuvinte, sintem, ir:r egald
234
mtrsurtr, depozitarii unui eventual elixir intineritor, ca 9i ai
unei toxine primejdioase. Problema e str valorifictrm elixirul
9i str transsubstanliem toxina.
Ar merita str facem, odattr, inventarul acelor lucruri din
,,vechea Europtr", care nu trebuie str dispartr. O anumitd spe-
cie a cercettrrii, de pildd si, laolaltl cu ea, un anumit tip de
intelectual: intelectualul ncrentabil, cel care lucreaztr sub sem-
nul gratuitdlii. El nu i9i delimiteazA vocalia in funclie de prio-
ritdtile momentului, nu i9i regleazd efortul sub presiunea
unor termene fixe 9i nu i9i formuleaz[ intrebf,rile in a9a fel,
incit ele str ii garanteze o sponsorizare generoasd. Halucinat
de o problematic[ neconjuncturaltr, eliberat de obsesia com-
petitivittrtii, de ritmul mecanic al prestaliei sale, aceasttr spe-
cie de intelectual se integreazd cu greu viefii institulionale. El
i9i e propria lui institulie. E drept, in varianta lui negativtr, el
se pierde in strtrlucire oraltr 9i, la limit{, egueaze in pitorescul
rattrrii. Dar cind reugegte, reugita lui e una a investigaliei
libere, a demersului neconvenlional, a imprevizibilului. Inte-
lectualul din aceasttr categorie nu are crisparea frontierelor
dintre domenii: intrucit s-a invdlat str supraviefuiasctr ftrrtr
sprijin oficial, nu se simte rtrspunztrtor dinaintea unor in-
stanle exterioare: nu se justifictr decit prin inzestrarea 9i efi-
cienla sa, nu dtr socotealtr de ,,originalitatea"sa: e economist,
dar se pasioneazl de Husserl 9i Wittgenstein, e elenist, dar
aprofundeaztr problematica economiei de pia![ in fostele !trri
comuniste, e fizician 9i se ocupA intens de misticX. Are un sin-
gur criteriu 9i un singur mobil: curiozitatea, acea curiositas in
care Cicero vedea sursa cunoagterii dezinteresate: nulla utili-
tate objecta. Destinul european al curiozittrlii e accidentat.
Cregtinismul a sfirgit prin a condamna excesele curiozitf,fii,
curiozitatea-viciu, cupiditas rascendi, care surptr temeiurile
credinfei, altrturi de superbia gi concupiscentia. Ctriozitatea
poate fi indiscrelie 9i blasfemie. $i totugi, exercifiul liber al
curiozittrlii * cu toate riscurile lui e axa spiritului grec
(Graecas morbus ii spunea Seneca), - iar Europa, veche 9i
-
noutr, e de negindit fdrd fenomenul originar al Greciei. Uitind
de ,,vechimea" greceascl a Europei, savantul de azi riscd str
fie doct, ftrrtr a mai fi curios: o injumAttrlire vecintr cu
extinclia.
235
 O noud EuropS, in care sd se vad5, prin transparenfX, pres- Europa intre doui infirmitifi
tigiul Europei vechi gi eterne, iatd un proiect asupra cdruia
meritd sd reflectdm. O noud Europd, care sd se comporte fa!5
de sine cum se comportd misteriosul angelus noaus al lui
Walter Benjamin fald de istorie: el avanseazd spre viitor ver-
tiginos, dar zburtnd cu spatele, astfel incii privirea lui si im-
br5;figeze, recuperator, clipd de clipd, intregul trecut al uma-
nitdfii: un trecut mereu 9i integral actual, un trecut seminal,
singura substanld vitald a oricdrei irnoiri.

Dilema, r:l.. M, 72 - 18 noiembrie 1993

Traversdm, ca europeni, un episod de schizofrenie. Cdci,
pe de o parte, ni se vorbegte tot timpul de ,,casa europeanE",
de o ,,Europd unitd", de comunit5li supranalionale, iar pe de
altd parte, asistdm la o explozie fdrd precedent a patriotismu-
lui local, a nevoii de autonomie, de potenlare a specificului
nafional. Aspiraliile federative din unele zone sint contraba-
lansate de surparea federaliilor existente in altele. Este revol-
ta nalionalitdlilor un ecou cornpensatoriu al abuzului de reto-
ricd internafionalisti? Este incd prea devreme sd vorbim
despre Europa? Inclin sd cred cd da. Pentru cd Europa nu e
atit de bdtrind cum socotea Ortega y Gasse!. Iar Europa con-
temporanX e abia in curs de constituire. In anii dinaintea
primului rd,zboi mondial se ndscuse, e drept, un anumit cos-
mopolitism european, cel pe care Ortega il numea ,,bancar",
cdci era unul al unei minoritdti, al celor care populau hotelul
Ritz 9i cdldtoreau in sleepingcar. O Europd ceva mai omogend
a ,,funclionat" intre cele doud rdzbaaie. Dar, in 1945, Europa
a sucombat; au apdrut in locul ei doud lumi din ce in ce mai
strdine una de cealaltd: lumea Europei Occidentale, tot mai
solidX economic, tot mai industrializatd 9i mai urbanizatd, o
lume democraticd atit cit se poate, confortabilS atit cit se
poate, dispusS, - caz, a se identifica pe sine-cu Europa,
ir orice
cu adev5rata Europ5. Cealaltd lume, lumea Europei RXsd-
ritene, cea a ,,lagerului socialist" , s-aizolal tot mai mult furtr-o
crescindi mizerie economicX gi politicd. Intre cele doud lumi,
ziduri, ,,cortina de her", ,,rdzboi rece". Dat, ir vreme ce jum5-
tatea apuseanX a Europei avea congfiinfa propriei euro-
penitdli, jumdtatea de rdsXrit se gtia exclusd, marginalizatd,
ruptd de trunchiul europenitSfii. O Europd alcdtuitd din ju-

L3/
 mdtdii care nu comunice nu e cu adevdrat europeand: o jumd_ mXcar, sau latent, intreagd in ultimii patruzeci 9i cinci de ani,
tate a creierului nu se poate da drept creierul intreg, chiar este pentru cd nici un zid,nici o ,,cortind de fier" n-a reugit sd
daci cealaltd jumdtate eite bolnavd. - anuleze circulalia valorilor spirituale dintr-o zonX intr-alta.
Abia acum, cir:rd zidurile au cdzut, corpul Europei incepe Cultura a fost marea 9i fericita subversiune a spiritului euro-
sd se reanime, sd respire normal, sd regisbascd o armonie fi_ pean impotriva propriei sale atomizdri. Ea e emblema insdsi
ziologicX global5. Nu asistdm deci la rJintra.ea unei lumi in_ a supravieluirii noastre.
firme in circuitul unei lurni sdndtoase. Asistdm la efortul a Dilema, nr.45, 79 -25 noiembrie 1993
doud infirmitdfi de a se completa reciproc, in vederea obgi_
nerii sdndtdfii.
. "lq y fie
definitiv,
ingdduitd o analogie. La obirgiile Europei st5, in
tot o ircrucigare de universuri distincte ,i, i'f"l.rl
lor, infirme: universul Antichitdtii tirzii, al unui Imperiu Ro_
man universul vital, dar irtrucitva rudirirentar, al
-vlXguit, 9i
ndvdlitorilor barbari. La interseclia dintre civirizalia rafinatd,
dar obositS, a Romei 9i energia frustd a migratiilor, s-a nescui
ceea ce avea s5 devini Europa. Nu trdim cumva un proces
asemdndtor? Firegte, simetria nu este perfectd. Caii nici
lurnea occidentald nu e o lume crepuscuiard, curn era cea a
Romei vechi, nici lumea Europei de RXsarit nu e o lume a bar_
baritdfii. Dar avem de-a face totugi cu impactul pe care il
sperdm fertil intre doud universuri cu destine -,p".ifi.", ,rr,
-
*i""...?. ul4pusului, care a cunoscut i:r ultimii patruzeci de
ani rdsfdlul istoriei 9i altul, al nostru, peste care A trecut bar_
baria istoriei, intruchipatd in totalitarismul de tip comunist.
Incit,.dacd Europa trebuie sd se nasci din nou, ea se va naste
neapdrat ca un spaliu al dialogului pe hotarul dintre rXsfii si
barbarie. $i trebuie spus cd risfa;ui isi are capcanele dia_
;i
mele lui, dupd cum barbaria totalitaristi igi are straniile ei
avantaje.
Dialogul intre noi poate egua, din pdcate, oricind. Apusul
poate gregi comportir:rdu-se absorbant gi patemalist, noi
putem gregi dezvoltind o psihologie resentirnentard, ilr care
orgoliul suferinfei 9i complexe provinciale de tot soiul si se
impleteascd nefast, mutilant. Am putea, cu alte cuvinte _ si
pentru a rdmine in limitele analogiei amintite mai sus _, se
ne trezim confiscali de un sentiment asemdndtor cu cel numit
de Romano Guardini das anti-rijmische Affekt; de data aceasta,
ar fi un anti-westliches Affekt, cu rezultatJregretabile. Tirimui
pe care asemenea impulsive ,,afecte,,pot fi anesteziate e, cate_
goric, acela al culturii. CXci, dacX Europa a rdmas, teoretic,

238
 Modelul norvegian rtrgaz atemporal, o allturare reugitA de Hamburg 9i Fdlticeni,
Vrei delicatese pariziene si computere sciencefction? Le aila
indemind, ca pe nigte anexe placide, cotidiene, umile. Vrei
fundAtura inzlpezitd, colina romanticd, intunericul rural? Le
ai, de asemenea, in acelagi spafiu cu delicatesele si cu com-
puterul. ComoditAtile veacului se adaugl ,,eternului zilnic"
ftrrA s[-i atenueze firescul. ,,Progresul" e prezent fdrtr osten-
tatie, ca o slugtr care a intrat in familie si isi indeplineste inda-
toririle trecind neobservatd. E curat peste tot, dar nu e nici-
odatd curat nebuneste, ca intr-un pustiu aseptic. Z|pada
supraabundenttr e inltrturattr, dar nu anulattr maniacal, hAi-
D on mr ilui Magruts B r onder tuittr birocratic, sistematizati gospodtrregte. Oragul refuzd sI
fie o constanttr excomunicare a stihialului. E mereu loc pen-
Stdm prost cu Nordul. Privim extatic spre Vest, triirn sub tru inserlia accidentului natural, pentru aproximalie gi inad-
complexul Sudului european (cind excedili de balcanismul vertenld. Poli fi citadin, ftrrtr str devii imbecil biologic, depen-
nostru, cind mindri de resursele noastre mediteraneene), iar dent de aparaturil, injumdtdlit sufletegte. Aceasta ar fi, in
cu Estul avem o lungd experienli de ,,iubire-urd,,: Rdsdritul rezumat, ,,reteta Oslo" a secolului urmtrtor. O recomand cu
asiatic al Rusiei ne-a preluat ir singeroasa lui derivi istoricd, toatd convingerea.
Orientul Apropiat ne-a injectat metafizica tabieturilor, iar cu 2 Norvegia a glsit metoda de a fi europeand fdrd sd vor-
Orientul Mijlociu 9i Extrem ne simfim, de la Nicolae Milescu- beasctr tot timpul despre Europa. Cu alte cuvinte, ea soco-
Spdtarul la Mircea Eliade, intr-o discreti, dar privilegiati tegte cd se poate participa la destinul Europei, dincolo de
consonan!5. Cu Nordul insd stdm prost, degi s-au gasit s,rUtitl schemele contabile ale unor organisme ,,centrale". Tema inte-
abstractori de chintesenld care id vorbeasci d6 o ,,I)acie grlrii europene e, astfel, in chip infelept, de-dramatizatd. Ea
hiperboreanX". A fost invocat la un moment dat (pentru a se nu stirneste nici burzuluite discursuri autohtoniste, dar nici
dizolva curind in bdscdlie), ,,modelul suedez,,. nai in genere, leginuri snoabe, de tirgovet internationalist, halucinat de
in
- ciuda scandinavizirii crescinde a apartamenteloi noas-
tre fur timpul iernii rettlitntea Norduluine-a rdmas strdind.
mirajul capitalei. Fald de marile tabuuri ale momentului
(Maastricht, Consiliul Europei etc.), Norvegia ptrstreazA o dis-
-
Ne-am dezvilat sd iubirn zdpezlle, sd luirn irr serios rigoarea tanlllbineaoitoare.Evident, si-o poate permite. pi nu m-as grdbi
sintetici a peisajului septentrional. str recomand RomAniei de azi acelasi suris ,,rece" pe care il
^ .Se m-am intors prin
va intelege, urmare, de ce, dupd o sdptdmind la adoptX Norvegia fald de Bruxelles. Dar RomAnia de miine
Oslo, intr-o dispozitie propagandisticd repara- 9i nu numai ea
-
va trebui sl reflecteze la un dialog mai des-
toare: vreau si mX aliniez inventatorilor de ,,modele,^, din -
tins cu Comunitatea EuropeanX, la o procedurtr mai supltr a
ultimii ani, propunind lumii romAnegti un model nou.. mode- ,,conlucrdrii". Nu Europa prog'annticd va trebui str cistige, ci
Iul nor.uegian Invoc, itr apirarea acestui model, patru cate- Europa deJa-sine-infelensd. Nu teroarea unor ,,jurii" fatale,
gorii de argumente: instalate infailibil in axa lumii, ci emulalia exprimtrrii diverse
- 1 Norvegia a gdsit un ndrnirabil dozaj intre confortul mo-
dern si tihna traditional5. Civilizatia a rdmas in limitele scdrii
a unei unice exigenle.
3 Norvegia reugegte sd vorbeasctr mult despre Norvegia,
umane/ prestigiul metropolitan a pistrat o fermecdtoare gra- fdrd str alunece in prostie fuduld sau in xenofobie. Un soi de
jie provinciald. Acesta va fi, cred, in varianta lui bene*ficA mindrie inocent{ e perceptibiltr la tot pasul. E inevitabil str te
- de
viitorui planetei: o combinafie caimX tehnologie ritild si intrebi de ce o asemenea dragoste de sine suntr/ la ei, atit de
-
244 247
normal, in orice caz alit de nesupdrdtor, in vreme ce la noi
sund atit de prost. Mai intii, e vorba de stil 9i de recuzitd.
Patriotismul norvegian e ferm, dar fdrd emfazd. Pieptul nu se
gmfld, pumnul nu cade ciobdnegte sub nasul preopinentului.
Ochii bulbucali, n5rile dilatate, rdgetul apopleciic nu trec
drept deghizamentul obligatoriu al iubirii de fard. ,,yabra
strdmogeascd" nu e invocatd printre sughipri, contemplarea
trecutului nu se cupleazd, neapdrat cu cdutdtura crunti 9i cu
sentimentul abisal al nenorocului. Norvegianul vorbegte
despre patrie cu o tinereascd bund dispozifie: e luminos 9i
Umpede, e bucuros cd poate ardta celorlalfi un obraz agreabil.
S-ar spune cd, pentru el, patriotismul e o formd de spor-
tivitate, satisfactia cuviincioasd a atletului fatd de propria
performantd. $i mai e ceva: accentul cade intotdeanni pe
prezent, pe virtufile gi reusitele de azi ale fdrii: legisla lia de azi,
presa de azi (,,sintem lara cu cel mai mare numdr de gazete
pe cap de locuitor"), acliunea politicd de azi, construcliile de
azi etc. Ceea ce nu inseamnd cd, pentru norvegianul contem-
poran/ nu existd cordbiile vikingilor, Harald I9i Olav al ll-lea,
Nansen 9i Munch, Ibsen 9i Grieg. Dar, a fi la indllimea inain-
tagilor e, pentru el, infinit mai important decit a sporovii fes-
tiv in umbra lor. Norvegianul contemporan inlelege sd con-
firme prin faptd proprie gloria strimogeascd. El nu se simte
legitim pentru ci are un trecut, ci se simte obligat sd-si legiti-
meze trecutul clipd de clipd prin virtufile sale de azi. Sintem
departe de o astfel de mentalitate. Legitimitatea noastrd e
nostalgicd, retroactivd, muzealX. Ne purtdm complezent cu
noi ingine ir numele unor arnintiri m5gulitoaie. Sintem
mereu ceea ce nu mai sintem: daci, romani, rdzegi, pldiegi,
martiri cregtini etc. Nimeni nu pare sd se mai intrebe cum gi
dacd aceste straturi istorice trdiesc trcd in noi sau dacd nu
cumva noi trdim parazltar ir:r nimbul lor, ca niste deseuri vo-
lubile...
4 in Norvegia, legile sint invocate adesea ca fiind temeiul
insugi al democrafiei. Dar, pe mdsurd ce intri in aminunte 9i
ceri explicalii suplimentare, descoperi uluit cd, dincolo de
rigoarea formald a legilor, existd o sumedenie de convenien-
fe, o relea a ,,dreptului" cutumiar mult mai eficace irr planul
vietii comunitare decit jurisprudenla insdgi. Comportlmen-
tul cetdleanului norvegian e dictat tr mai mare mdsurd de
242
instinctul social, de cuviinfa patriarhald decit de legislafia
curentd. Lucrurile se fac intr-un anumit fel, pentru cd asa tre-
buie fdcute, nu pentru cd o ordine exterioard impune modul
desfdgurdrii lor. Mobilul oricdrei acliuni e de gdsit in lesutul
intim al congtiinlei individuale, dincolo de interdiclii 9i table
de legi. Legile par destinate sd vegheze numai abaterile (excep-
fionale) de la cutumd. La limitd, Norvegia poate funcliona
perfect fdrd cod penal sau cu un cod penal minimal, rezervat
unei patologii sociale restrirse.
,,N-avem destule legi" adesea la noi. Sau:
- se spune
,,Legile nu sint destul de aspre". E semnul indepdrtdrii noas-
tre de ,,modelul norvegian". S-ar cuveni sd spunem mai
degrabd cd nu mai avern lege 9i cd aceasti ,,fdrE-de-lege" a
noastrd e explicalia nevoii noastre de proliferare legislativd.
Cind nu mai ai nici o lege, trebuie sd te acoperi de /egl. Cind
nici o instan!5 lduntricd validd nu i9i mai poate exercita auto-
ritatea asupra ta, te adresezi, in numele anemiei tale morale,
instanlei publice. Acesta pare sX fie, deocamdatd, ,,modelul
romAnesc". Cu specificarea cd instanla publicd insdgi e gubre-
zitd, dislocatd din legea ei, de nelegiurile ultimelor decenii.
Unii spun cd Norvegia e, pe termen lung, plicticoasd: fri-
gurile gi noptile sint lungi, oamenii sint lipsili de imaginatie,
incapabili de spontaneitate 9i expansiune. Un ziarist polonez,
la capdtul a paisprezece ani de experien!5 norvegiani, mi-a
vorbit un sfert de ord despre lara lui de adopfiune ca despre
un cosmar (dominanta acestui cogmar fiind, h mod v5dit,
pentru el, prelul foarte ridicat al bduturilor spirtoase). S-ar
putea, nu contest, sd existe irr ,,modelul norvegian" si un anu-
mit coeficient de plictiseald. Dar eu am inceput sd md plicti-
sesc gi acas5, in aparenta zarvd. a Bucuregtilor. M-am plictisit
destul ca un dac la marginea imperiilor. De ce nu m-a9 plictisi
nitel si ca un viking, intr-un fiord linigtit, cu api curentd,
incdlzire ieftine 9i populalie ferninind majoritard?
Dilema, nr.48, 10
- 16 decembrie 1993
 Europa gi cllitoriile
in limba greacd, Europa pomeniti de Hesiod drept una
dintre fiicele lui Okeanos 9i Tethys inseamni ,,cea cu ochi
mari" sau ,,cu fa!6 ampld", rotundd (prin analogie cu ,,fa!a
Lunii"). Pomind de aici, putem divaga indefinit: ,,cea cu ochi
mari" poate fi 9i ,,cea cu ochi larg deschigi", ,,cupiirre cuprin-
zdtoare" 9i, de ce nu, ,,cu vederi largi". Dar e suficient sensul
literal al cuvintului pentru a semnala componenta de ,,expan-
siune",,dilatare",,,deschidere" subzistentX in,,depozitul"
sdu etimologic. Europa apare, in zorii propriei ei istorii, ca o
fecioard seducdtoare, care se lasd purtatd de un furor divin,
dincolo de orizontul ei domestic. ,,Ochii mari" exprim6, si-
multan, frumusefe, curiozitate, uimire, voluptate gi spaimd.
Iar destinul cuiva care pdr5segte de bundvoie, pe spinarea
unui taur, Fenicia natali pentru a traversa marea spre Creta
este ar fi spus grecii un tipic destin apodenric: destinul
-
cdl5torului, -
al celui care pleacd de-acasd, fascinat de ,,strdini-
tate". Tema depdrtdrii absorbante, a alteritdlii ispititoare este
pentru lumea europeand o temd definitorie, un reper - Se pot face multe presupuneri cu privire la motivele care
structurant. De la navigatorii - greci la Cristofor Columb, de la
Magellan la Thor Heyerdahl, asistdm la o ofensivd perpetud a
unui continent asupra tuturor celorlalte. Cazul e unic. ExistX,
desigur, ndvdlirile nomazilor asiatici asupra Europei auro-
rale, existi,,japonizdri" si,,americanizdrT" contemporane,
existd fenomenul dramatic al imigraliei, care face din Europa
de azi linta unei lente invazii extraeuropene. Dar toate aces-
tea sint imprejurdri de reguld tirzii a cdror relevanlX
fatd de linuturile lor- de obirgie nu poate
- concura relevanla
apodemiei fald de fizionomia eterni a Europei. Ele fac parte,
de altfel, mai curind din istoria Europei, decit din aceea a
244
continentelor-sursl. Nu ne sint cunoscute ,,campanii" civi-
lizatoare ale Asiei sau Africii asupra Lumii Vechi. Nu gtim str
existe catedre de ,,europenistictr" la Benares sau Calcutta,
duptr cum existA catedre de indologie in metropolele euro-
pene. Nu existtr un misionarism buddhist sau islamic compa-
rabil cu misionarismul cregtin (in spell catolic) in teritoriile
necrestine, in acelagi timp ,,descoperite" 9i ,,cucerite". ,,Con-
vertirile" la formele de spiritualitate transeuropene sint, mai
intotdeauna, iniliative ale europenilor in9i9i: nimeni nu l-a
constrins pe Albert-Eugbne Puyou de Pouvourville sA se inte-
greze taoismului sub numele de Matgioi, nimeni nu l-a obli-
gat pe Ren6 Gu6non s[ treacA la islamism, devenind Abdel
Wahid Yahia, nimeni n-a dirijat propagandistic transfor-
marea unui cercetltor german in lama Anagarika Govinda.
Setea de alteritate gine de identitatea Europei. Cu alte
cuvinte, pierderea de sine e una dintre rnodalittrlile fidelitltii
noastre fall de noi ingine. Emblema acestui paradox este
,,linia orizontului". Pe traseul subfire al acestei linii se con-
frunttr, dintotdeauna, marea 9anstr a Europei 9i riscul ei
suprem. Linia orizontului e, pentru european, experienla
Iimitei: ispittr, experiment, probtr iniliatictr. $i, dacd unul din-
tre numele demonului este,,cel care ili verifictr limita" (peird-
zon), atunci orizontul, ca limittr a aspiraliilor noastre, e locul
satanic prin excelen!tr, hotarul dintre salvare si rtrtlcire.
Curiositas
i-au determinat pe regii spanioli str suporte financiar proiec-
tul lui Cristofor Columb: dorinla de expansiune coloniald, spe-
ranla imbogllirii spectaculoase, mirajul mirodeniilor in-
diene, concurenla cu portughezii 9i, nu in ultimul rind, o se-
mea![ congtiin!tr misionartr, vizind cregtinarea marilor spalii
islamice din Asia 9i Africa. Columb insugi incepuse str-9i ia
foarte in serios numele de botez, de vreme ce, duptr 1493, i9i
semneazl scrisorile ,,Columb, purtdtorul de Hristos". Mai
mult decit descoperitor de noi teritorii, genovezul se doregte
profet 9i nu ezittr s-o spunA: ,,Dumnezeu m-a ftrcut mesagerul
noului cer 9i al noului pdmint de care se vorbegte in Apo-
245
 calipsa Sfintului loan". Dar, dincolo de toate acestea, si regii
ginavigatorul trebuie sd fi fost minali de un impuls pe cit de
gratuit, pe atit de puternic: curiozitntea. La orizont se aflau,
desigur, bogdtia 9i gloria. Ele puteau fi imaginate si dorite ca
atare. Mult mai atr5gdtoare erau insd inimaginabilul, noutatea
absolutS, misterul pe care nebuloasele depdrtdrii le promiteau.
Pentru Seneca, viciul curiozitilii e un viciu grecesc (Graecus
morbus). Si nu e Grecia ,,fenomenul originar" al Europei ? A
privi spre orizont liber de gindul utilitdtii, a combina fapta
cea mai aventuroasd cu apetitul purei contemplativitdli
iatd un mod de a fi care gterge diferenlele dintre Ulise -si
Columb, pentru a pune in lumind una dintre notele distinc-
tive ale europenismului: plScerea dezinteresatd de a iscodi in
afara orizontului propriu. Cdldtoria intreprins5 din strictd
curiozitate e, pentru locuitorii Orientului Mijlociu si indepdr-
tat, o ciuddlenie. Existd documente care atestd stupoarea asi-
aticilor fatd de obiceiul european de a umbla fdid un scop
determinat. Drumetul care nu fdcea negustorie, rdzboi sau b
meserie lucrativd oarecare era evaluat adesea drept spion. in
orice caz, era suspect. De altfel, Europa insXgi a slirsit prin a
se ingrijora de excesul disponibilitdlii sale cognitive. Curiozi-
tatea e o virtute cu doud tdiguri. Tradifia crestind, intr-o cam-
panie masivd mergftrd de la Sfintul Augustin pini Ia Mon-
taigne, isi ia distanle fati de efectele ei negative: indiscretia,
ldcomia de informatie nefolositoare, gustul pentru excentric
9i ocult. Curiozitatea poate deveni, prin urmare, sacrilegd,
ilicitd, la rind cu conctrltiscentia si sttpirbia. Ea e la antipoJul
credin;ei, in imediata vecinitate a pdcatului originar. Si totusi,
energia ei insidioasd e mai tare decit scrupulul teologic.
Curiozitatea rdmine erezia europeand prin excelentd. Suisi
vitalS a instinctului de a cdldtori, neastimpdr constitutiv al
.Occidentului" , ea isi inventeazd mereu alte orizonturi. Dupd
9up.."l -Bunei Speranfe, India, America (de Nord si apoi he
Sud), dupi Canada (atinsd de francezi in secolul al XVI{ea),
dupd Australia (preluatd de olandezi) 9i dupd isprdvile
rusegti din Oceanul Arctic, Europa se abandoneaZi unei insa-
liabile redescoperiri de sile. Secolul al XVIII-lea vede insti,
tuindu-se moda ,,marelui tur", a cirui vedetd e Italia. Nordul
gurgpean e fascinat de Sud, tot astfel cum tirziu, dupd al
doilea rdzboi mondial, Europa de Est va trdi fascinatia Vestu-
lui. Pe de alttr parte, Anglia secolului al XVIII-lea traverseaz[
un intens episod de sinofilie (cu consecinte asupra artei
grAdin6ritului), iar Franla sfirgitului de secol al XIX-lea valo-
rifictr stilistic un puternic acces de ,,japonism". Artigtii mo-
derni recupereazd, creativitatea Africii 9i insolitul morfologic
al celor mai indeptrrtate arhipelaguri. Europa a devenit plane-
tartr si planeta a devenit europeantr. Depllrtarea ca zeu ne-
uzurpat al cultului nostru pentru itineranld - niciodatd
pf,strat[ in spaliul unei aspirafii abstracte. Ea stirnegte
asemenea pesterii descoperite in copil[rie de Leonardo da -
Vinci impletitA cu spaima. Absoarbe 9i inhibl
- o curiozitate
deopotriv2t. Din substanta ei se nasc lumile imaginare, uto-
piiie, iluzia. A obtine pe o suprafa!tr planl senzalia adincimii
spatiale devine performanta supremtr a picturii renascentiste.
,,Setea de spaliu a fost lucrul dintii spune undeva Max J.
-
Friedliinder; descoperirea legilor perspectivei a venit abia in
al doilea rind." Intregui prestigiu al operei de arttr a putut fi
definit in secolul trecut de Adolf von Hildebrandt ca
rezultat- al ,,distanfei" pe -care ea o intruchipeaz| (Ein Stiick
-
Niihe nls Fernbild behandelt). Datordm, de asemenea, distantei
modul in care inlelegem transcendenta. ,,Acolo" devine un
presentiment al lui ,,dincolo". Privirea devine devotiune. Ctrltr-
toria se converteste in cruciadtr sau in procesiune. Bilanlul
dialogului european cu linia orizontului nu se opregte insl
aici. Pe acelagi traseu apare tema exoticului, intuitia abisalu-
lui 9i intregul spectru al lumilor posibile. Depf,rtarea sur-
dineaz2l realul imediat, adlugindu-i totodatd nenumtrrate
realitdti paralele (virtuale, fantastice, halucinatorii). Curiozi-
tatea stimulatd de depf,rtare e, in acelagi timp, surstr de
cunoagtere 9i de delir. Str adtrugtrm c[ din experienla contem-
pltrrii orizontului s-a ntrscut nu numai ,,cupiditatea" gtiinli-
ficd, dar 9i,,aparatul" ei tehnic. Metoda nu e altceva decit un
mod de a acoperi egalonat, din aproape in aproape, intervalul
dintre spiritul investigator gi obiectul investigat, inteies ca
orizont ce trebuie atins. Felul european de a inlelege timpul,
mijloacele de mdsurare a lui, ca 9i cele de orientare in spafiu,
sint epifenomene ale cllltoriei. Faust inconjurat de htrrli,
tomuri groase 9i instrumente mecanice 9i navigatorul care
privegte in zare sub cerul plin de stele gi pAslri sint ipostaze
ale aceluiasi personaj, chipuri specifice ale europenittrlii.
247
 Chipuri nu i::rtotdeauna simpatice. Curiozitatea poate fi
lucifericd, descoperirile intrelin adesea euforia descoperito-
rilor pe socoteala celor ,,descopefi.tl" . Nu o datd europeanul a
- in smintit,
fost teritoriile pe care le-a anexat meiager al
orgoliului al unei barbare lipse de mdsurd. Georg
Christoph Lichtenberg avea dreptate sd spund: ,,Cel dintil
american care l-a descoperit pe Columb a fdcut o foarte proastd
descoperire".
Apodemia
Cum am vdzut, linia orizontului promite cdldtorului un
beneficiu de ordin cognitiv. Pentru mul1i, ea poate cipdta
insd gi chipul unei solutii existenliale. pleci spre uir ,,mai bhe,,
presupus, pleci pentru a realiza un program de vialX pe care
ambianta imediatd pare sd-l blochbze. E motivalia iuturor
emigrdrilor. In genealogia lor existd, fireste, si un oarecare
procent de ,,curiozttate", dupd cum existd ca la Robinson
Crusoe - mediul domes-
reflexul unei anumite alergii fafd de
tic. Dar -decisive si:et pentru emigrant speranfa, creditul
acordat ,,lumii largi",-perceperea ,,strdindtXgii"
- ca promisiune.
Acestora li se adaugd un secret orgoliu: orgoliul realizdrii de
fne ge un plan mai vast decit cel oferit de provincia natall.
Paradigma unui asemenea orgoliu ne este oferitd de Kier-
kegaard intr-un comentariu de text evanghelic (Matei 6,24-
93),
* crin ,,de la lard" afld prin mijlocirea unei pisiri per-
fidg
-
in trecere prin districtul sdu despre existenga aitor
meleaguri, - Crinul rural
populate de crini imperiali. i9i pierde
dintr-o datd linigtea: vrea sd ,,viaa lumea,,, sI se emandipeze,
sd impdrtdgeascd destinul semenilor lui ,,metropolitani,t. po-
t".rtu.1 se terminS prost: pasdrea indeplinegte dorinla ,,apode-
mici" a crinului: il smulge din rdddiind pentru a-l duce sub
aripd spre tdrimul visat. Pe drum, crinuf se usucd gi moare.
Multe dintre ,,proiectele" stimulate de utopia strdindtdfii se
dovedesc nerealiste. Dar lipsa instinctului apodemic, incre-
menirea in regional nu e mai pulin deformatoare. phaidros il
avertizeazl asupra acestei ,,maladii" pe ir:rsugi Socrate: ,,E
limpede cX din cetate nu fi se prea intimpld sd pleci vreodatX
pentru a cdldtori dincolo de zidurile ei,'. ,,Apodemia,, e ter-
248
menul folosit in text pentru a desemna impulsul de a trece
dincolo de frontierd, dincolo de obstacolul arbitrar al zidu-
rilor ,,oficiale". Socrate, ca mai tirziu Kant, e un sedentar, un
,,epidemic" (pentru a recurge din nou la terminologia gre-
ceascd): el preferd oricdrei aventuri confortul de a rdmine pe
loc, intre zeii locali. Apodemicul insi opteazd pentru zeii
ubicuitdfii. Din punctul lui de vedere, ,,centrul" e intotdea-
nna altundeva, iar patria e pretutindeni unde il poartd pasii.
Mentalitatea aceasta ,,cosmopolitX" e cu mult anterioarX ma-
rilor descoperiri geografice. Dar ea se exprimd cu o vervd
unicd in Renastere, la un Leon Battista Alberti, de pildd:
,,Oamenii spun: iubegte-fi patria 9i rudele, fdcindu-le tot binele
pe care gi-l doresc. Dar ei mai spun cd lumea intreagd e patria
omului gi ireleleptul igi face casa oriunde se intimpli s5 se
afle- Fdcind asta, eI nu fuge de lara sa, ci adoptd o alta."
in Europa de Est, de-a lungul celor patiuzeci de ani in
care ,,internafionalismul proletar" nu ezita sd conteste drep-
tul individului la pagaport, apodemia a luat proporliile unei
obsesii. Dorinla de a fugi dincolo de ,,cortina de fier" din
raliuni economice, politice gi spirituale a modelat - nu
numai destinele fugarilor, ci 9i pe ale celor - rdmagi acasd,
sfigiali irrtre teama de risc, prudenla dinaintea necunoscutu-
lui gi visul de a cdl5tori nestingherili in paradisul ,,tdrilor
civllizate". Pind la urmd, apodemia estici (9i cea a ,,lumii a
treia") a sfirgit prin a modifica 9i destinul ,,gazdelor" . Tdrile
civilizate au trebuit si se confrunte cu prezenla greu asi-
milabilS a ,,strdinului", sd suporte convieluirea - cu ,,dife-
- asuma pe ,,cel5lalt" a devenit tema cea mai dra-
rerrla" . A-l
maticd a veacului 9i testul adeviratului liberalism. Din
pdcate, europeanul, care si-a fdcut un obicei, o doctrind gi o
mirrdrie din a se sirnli ncasdin orice parte a globului, are difi-
cultdli neagteptate cirrd e vorba sd-9i amenajeze ograda ca pe
vrr ,,acasl" pentru al1ii. S-ar zice c6. ii vine mult mai ugor sd
contemple sau sd ia cu asalt linia orizontului, decit se se com-
placd a fi el insugi ,,linie de orizorrt", spaliu rivnit, lintd. Euro-
pa suferd de ceea ce s-ar putea numi ,,sindrornul apodemiei
unilaterale". Ea trdiegte simultan euforia expansiunii 9i com-
plexul inchiderii in sine. lar criza acestei disimetrii e abia la
inceput.
249
 Acedia (Taedium cordis) sau cdldtoriafiri orizont
Nu toate cdldtoriile sirt inocente. Ele pot avea un chip
nocturn, o componenti demonicd, de naturi s5_l desfigure/e
pe cdlitor. Existd, cu alte cuvinte, o patologie a cdldtoiiei de
care Europa n-a fost scutitd. in varianta ,.roibi.ld, cdldtoria
cheamd rdtdcire. Motivalia ei nu e fascinatia depirtarii, mira_
se
jul orizontului, ci refuzul proximitdlii,
fatd de
""urp"ru."a
Sgbianta imediatS, sagietatei de sine gi de universul familiar.
Nu pleci absorbit deo lintd seducdtoare, ci pleci e*cedat Je
locul in care te afli. E efectul unui ,,p6cat,,'pe care traJllia
Eur.opel cregtine l-a experimentat l-a descris sub numele
9i he
qcedie. Cei care ii cad victimd
pierd gustul fericirii gi ,p";;il;
de a se miltui Vliguili sufleiegte,
iaralizali de sentimentul
egecului, plictisili 9i trigti, ei i;i transferd culpa asupra spari;-
lui care ii gdzduieste. C5luglrul e dezgustit de cfiiha'r"_i"
comunitatea sa, iar laicul nu-9i mai sup"ortd casa, oragul, tara.
S.tnryya.rgl.tfj" pare sd fie, in ur"*"n"u imprejurdri, cdidto_
ria. Pleci in iluzia cd lagi in urmi rXul, pleii fdrd destinatie
precisd si fdri o motivalie limpede. pleci ca sd te vindeci.'in
realitate, devii vehiculul maladiei tale: o porji pretutindeni
cu tine, transformind criza initiald intr-o'suferi.rta c.ot-rici.
Acedia e combustibilul incert ai cdldtoriei melancolice. Dru_
melul nu e, in asemenea cazuri, un cdutXtor, ci un hdituit.
Linia orizontului inceteazd, sE mai fie, pentru el, o ispitd sti_
mulatoare, o provocare tonicd; ea devine mai curird graficul
unei nevroze, expresia terorizantd a unei insomnii.
, E de- la -sine inleles cd, in forma ei extremd, acedia _ si
,,dorul de duc5" de care e, de obicei, insolitd _ nu se intii_
negte la fiecare pas. Dar, in forme diluate si sub diferite
tipuri
de camuflaj, ea apare drept una dintre dramele caracteristice
ale omulur european. O specie a acediei este, in fond,
febra
contemporand a cildtorului. personajul instabil care popu_
leazi marile aeroporturi 9i hoteluri, comis-voiajorul neobo'sit,
omul de aJaceri hiperactiv, mobil pind la disoll;ie, siret, aclel
sea, tot atitea chipuri ale evaziunii. A fi mereu ocupat,
a nu
avea timp 9i a nu avea ,,stare,, nu si.t numai sernne
ul" di.ru_
mismului vital gi ale unei ,,cariere,, i:r ofensiv5: sint, deopo
triv5, modaiitdli ale amindrii de sine, simptome ale vidului
interior. Agitate de ,,viteza,,veacului, sufletele s" urre-iurl,
250
reflexiunea devine strict funcfional5, simful transcendenfei
adoarme. R5gazurile ajung sd fie plicticoase, singuritXlile
de nesuportat. Abisului propriu ii sint preferate, prin reflex-
de apdrare, ,,agenda incdrcatd", ,,alergdtura", ,,deplasdrile de
serviciu". Avem de-a face cu un tip de cdldtorie ,,original":
cdldtoria fdrd orizont, cXlStoria care nu intrd in dialog cu
depdrt5rile, ci le anuleazd birocratic, ca pe nigte metafore
superflue.
Existd tratament pentru o asemenea derivd? Textele pa-
tristice recomandd celor pe care acedia ii indeamnd s5-9i
pdrdseascd precipitat chilia o rezistenld incdpdlinatd intre
zidurile ei. A nu pleca devtne modul optim de a evita cdldtoria
fdrd orizont. ,,Cum cd nu trebuie sd te grdbegti sd-ti schimbi
agezarea sau sd-!i pdrdsegti casa" se intituleazd o coleclie de
sentinfe vechi pe teme ascetice. ,,Psihoza de recluziune" se
combate, asadar, prin intensificarea paroxisticd a recluziunii:
linia halucinatorie a orizontului e inlocuitX cu punctul ombi-
lical, in jurul c5ruia dispersia browniand a fiinlei se poate
reorganiza.
O altd solulie ar fi asumarea in absolut a bolii, recupera-
r e a r d t d cir ii din perspec tiv a p eI er innj uI ui. P oli umbla f 5rd lintd
exterioard, dacd prin asta inlelegi sd intruchipezi condilia
provizorie a oricdrui atagament pdmintesc. Adopfi o ,,viald
de strdin" (xenitein), pentru a proclama tranzitivitatea oricdrei
,jnstal6ri" , relativitatea oricdrui sXlag in raport cu ,,patria ce-
reascd". Rdtdcirea e un accident existenlial intre altele. Peleri-
najul insi e coextensiv naturii umane, e consecinla 9i emble-
ma ,,cdderii in timp". Nu intimpldtor, inceputul unui celebru
document al spiritualitdlii rusegti sund astfel: ,,Prin harul lui
Dumnezeu sint om 9i cregtin, prin fapte mare p5cdtos, prin
- din loc in loc".
stare pelerin fdrd addpost, rdtdcitor umil
-
RezultS, dacd e sd ne gindim la imprejurdrile de azi, cd
pentru a tempera ceea ce e nelinigte in noi, pentru a corecta
tendinlele destrdmdtoare ale agitaliei moderne,,,neasezarea"
noastrd paroxistici, avem de ales intre doud mari solulii:
regdsirea imobilitdlii contemplative sau experimentarea unei
noi stilistici a c5ldtoriei. Prima solulie echivaleazi cu redesco-
perirea rrirtulilor Iui ,,acasd". Fdrd a cidea in suficienld paro-
hial5 9i in comoditate inertS, va trebui sd oblinem un dozaj
echitabil (9i igienic) i:rtre congtiinla planetard gi savoarea
25'l
regionalului. Va trebui sd redescoperim partea bund a viefii
sedentare, bucuriile convieluirii-inlduntrul micilor .ornrr_
nitdfi. Fdrd ele, satisfacfiile oferite de comunitdtile largi
eoenimentul cildtoriei in afara orizontului famiiiar
retoric 9i rutinier. Solulia a doua e mai delicatd "u[
9i, deocam_
datd, mai pulin plauzibilX. pentru a identifica o noud stilisticd
a cdl5toriei, Europa- are nevoie de o noud mitologie sau, in
orice caz, de reevaluarea valorilor ei traditionale"
9i u ,i-_
bolurilor ei constitutive. Nu poti obline pelerinalj ir.t_;
spaliu care gi-a pierdut articulipia.
Cfird-nici solulia monahului, nici aceea a pelerinului nu
^ posibile, cel
sint plecat la drum sub ghimpele acediei mai are
o ultimd 9ans5: retntoarcerea. Orice calatorie se termind cum
se
cuvine, dacd reintegreazd punctul de pomire. Expansiunea
europeand beneficd uneori, devaslatoare alteori, toni_
fiantX, dar 9i- risipitoare, generoasd, dar sufocantd sau schi_
9i
monositoare ._ are nevoie de corectivul unei migcxri inverse,
c-entripetale. Cu alte cuvinte, Europa trebuie sd se decidd ca,
dintre toate drumurile posibile, sd-l aleagA intr-un tirziu, nu
prea.tirziu, gi pe acela care duce spre pipriul orizont:
,,Let
sea-discoaers to new worlds haue gone,/- Le^t Maps to
others,
worlds on worlds have showne,/ Let us possesie our world,
each hath one, and is one,, (John Donn e, the Good_morrow).
Am valorificat pi::r5 acum cu o admirabild vervd inzes_
,tT"u. a spiritului european. E poate timpul sd
_odiseand
reflectdm la europenitatea penelopei...
Dilema, nr. 65, 8 - 14 aprilie 7994;
nr. 66, 15 - 27 aprilie 1994;
nr. 67, 22 - 28 aprilie 1994
Suedia si socialismul real
9i
i,,,
Autohtoni sau ,,europeni", candizi sau cinici, veritabili
sau oportunigti, socialigtii de toate soiurile nu contenesc se ne
spunX cd ideea socialistd, dincolo de egecurile ei istorice, e, in
sine, o idee bunX. Bun in sine e gi comunismul inleles ca
socialism de extremd sau socialism culminant. E bun egali-
tarismul, e bund proprietatea colectivd, e bund decizia ,,celor
mul1i". Si numai devierile fatale ale citorva dictatori pot fi fd-
cute vinovate de catastrofa comunismului real. Comunismul
a fost stricat de Stalin sau de Ceaugescu. A fost compromis,
curn spun occidentalii, de experimentarea lui in Europa de
Est. Ia sb fi avut un comunism victorios in Anglia (cum ar fi
trebuit sX se intimple, dacd teoria marxistd a istoriei ar fi fost
respectatd de istoria insdgi)l Altfel ar fi stat lucrurile! Noi, cei
din Occident, avem cu totul altceva in minte cind spunem
,,socialism" sau ,,comunism": ceva mai apropiat de ideea
purd, de acel ,,in sine'i.bun, ratat de primitivismul politic
,,oriental". In rezumat, situatia pare sd fie aceasta: ca sd fie
bun, comunismul trebuie sd rdmtrd un ,,in sine", sI nu se
intrupeze, s5 planeze utopic deautpra realitdlilor. De indatd ce
avem de-a face cu un comunism materializat, cu o practicd
propriu-zis comunisti, fie cd e vorba de Estul european, de
Cuba sau de cutare fard asiaticS, ideea cea bund se deterio-
reaz6;9i nu se deterioreazd coborind citeva trepte in ierarhia
perfecfiunii: se deterioreazd rdstumi:rdu-se, demonizindu-se,
alunecind spre dezastru.
Alfli spun cd, de vreme ce in Europa Apuseand ,,cei mul1i"
o duc bine, mult mai bine, in orice caz, decit semenii lor
,,mintuili" de marxism, se cheame cd adevdratul comunism
sau mecar socialismul autentic s-a realizat tocmai acolo, mai
253
 curi:rd acolo decit in teritoriile suprematiei lui doctrinare.
Dar de ce sd nurnim ,,socialism" efeitul unei administralii ale
c5rei proceduri gi strategii se bizuie pe un sistem de valori
aflat in opozilie cu socialismul? (proprietate privatd, spirit
competitiv, economie de piatd).
$i totugi, existd in Europa un loc in care socialismui liber
c-onsimtit, neimportat, ferit de abuzuri dogmatice gi de isterii
dictatoriale a pdrut sd se impund de-a lungul a doud-trei
decenii, ca un model reusit: Suedia. iati insd cX cel care
viziteazd Suedia astdzi descoperd o lari in crizd. nu e vorba
$i
de recesiunea globalS (si trecltoare) a lurnii apusene. Dincolo
de ea, se percepe criza insdgi a ,,modelului iued.ez,,, adicd a
unui socialism care, pentru a rata, n-are nevoie de Stalin si
Ceaugescu sau de piecaritdlile Europei Rdsiritene. Suedia
gi-a asumat, s-ar zice, sarcina de a demonstra lumii intregi cd
ceva nu e in reguld cu socialismul ,,in sine,,, cd ideea com*rrr"ri_
tarl si egalitaristd nu e bund, ba, dirnpotrivd, e vicioasd in
sine, stricdtoare de lucruri 9i de oameni.
Am avut, de pildd, senzalia cd dupd mai mulli ani de sub_
.
minare programatici a diferenfelor dintre bogati 9i sdraci,
ceea ce s-a deteriorat in realitate a fost ideea -de rang si d.e
merit.De tearna privilegiilor arbitrare, s-a ajuns prea tsor la
anularea privilegiuiui legitim. De teama ,"co-p-e.rrei neme_
ritate, s-a instituit evitarea recompensei indreptdtite gi stimu_
latoare. Aristocratul isi lasd casa hogtenitd si se muii smerit
,,la.bloc". Regele abandoneazX palatul regal (e prea mare!),
epis.copul renun!5 la palatul episcopal. lar ac'este gestuii
nobile, care denotd intr-o primi instant5 modestie, .Xrprr.r-
dere civicd 9i bunS-cuviin18, devin, incei-incet, simptoml ale
unei crescinde anestezii fald de conceptul (si realititea) iernr-
hiei si diferenlei. Efortwl de a reduce ixtremele are uri efect
paradoxal: dispare media. Media e lovitd de indigent.l onto-
logicS. Ce mai poate insemna sX fii la mijloc, daci",,mijlocul,,
e intre doud neanturi? Bogatului i se amputeazd pr"itigi.rl,
siracului i se amputeazd motivalia: se nagte astfei o peTuri
sociald cvasiomogen5, funclionald 9i anostd; pura subzistentd
(asezonatd cu o ornamenticd de suprafatd) se impune ca
modalitate supremd a vietii. Tot ce line de stilistica (9i de exl_
gentele) aerticttlei se estompeazd pind la disparitie.. adlncimen
trecutului e sacrificati , indllimea transcendentei cade in deri-
ziune. Oragele suedeze sintnoi.,,Vechiul,, trece rareori dinco_
254
lo de secolul aI XVII-Iea. Mi se spune, de altfel, cd in anii'60
s-au operat demoldri masive, azi regretate. Si daci pofi apre-
cia pragmatismul, lipsa de prejudecdli sentimentale ale aces-
tei costisitoare politici, nu poli sd nu inregistrezi fenomenul
ccrlateral al unei memorii paralizate, incapabile sd mai depo-
ziteze istoria. Socialismul se poate dispensa de trecut. Fl tine
rninte, in cel mai burt caz, doar ceea ce il anticipeazd. In rest,
totul e proiect, privire inainte, materie a unei utopii in marg.
Socialismul se dispenseaz5, de asemenea, de sacru. Toli inter-
locutorii mei suedezi imi confirmd atrofierea generalizatd a
simlului religios. Se practicd ,,luciditatea", relativismul, ex-
perimentalismul sincretic. E mult mai important si girdesti
Iiber, decit sd gindegti corect pare sd creadi mai toatd
-
lumea, r5stumind inscriplia ,,depdgit5" de pe frontispiciul
Universitilii din Uppsala. Indiferenla fa!6 de trecut 9i fatd de
I)urnnezeu se cupleaz5 cu demobilizarea elitelor. Un inalt
fr-rncfionar din Ministerul Culturii imi explic5 plin de convin-
gere cd, in problemele vielii culturale, nu trebuie sI decid5
decit poporul...
Suedia a devenit celebrd prin foarte generoasele sale solufii
de ,,protecfie sociald". Intregul mecanism economic e dirijat
cdtre intrelinerea,dezavantajalilor". Rezultatul: taxele sint
tot mai mari, iar numdrul dezavantajalilor subvenlionali
cregte. De la o vreme, populalia activd nu mai poate face fatd
propriei ei generozit5li. Exploatarea de clasd a dispirut, dar
numai pentru a face loc unei exploatiri a celor activi de cdtre
felurite specii parazitare. Se combate pauperizarea cetdteni-
lor prin pauperizarea cetXlii. Criz,a e inevitabild. Socialismul
real devine victima nemisuratei sale idealitdll. Si ceea ce pdrea
sd fie gindit in stil mare, ,,pentru oameni", se dovedegte pin5
la urmd inc5pdfinare ideologicd 9i cult al dezadaptdrii
sociale. Combaterea sdrdciei sfirsegte in idolntriznre a sdrdciei.
Ca in pasajul acela evanghelic (Ioan, 12, 4-6) in care Iuda,
asistind la ungerea picioarelor lui Iisus cu mir ,,de mare pre!",
deplinge risipa financiard a episodului: mai bine sX se fi vin-
dut mirul si si se fi dat banii siracilor. Socialismul real e un
mod de a vinde Raiul ca sd-!i iei tenisi. Iar Iuda e socialistul
arhetipal. Cu el incepe istoria glorioasi a stingii europene...
Dilemn, nr . 68, 29 aprilie - 5 mai 1994
 Trecutul ca toxini: cazul german
Era firesc ca, duptr febra nazisttr care a adus cu sine
-
supralicitarea barbartr a identittrtii nalionale
-, spiritul
man str trtriasctr alunecarea nevroticX pe celtrlalt
ger-
versani al
istoriei sale: identitatea incerttr, criza de identitate. Un mare
teritoriu al culturii europene risctr str-9i piardtr astfel iradierea
specifictr, printr-un fel de autosabotaj rezultat din proasta
digerare a trecutului. Modul in care un popor se rapbrteazA
la trecutul stru e un simptom decisiv al sinitdtii sale.trecutul
ascuns, trecutul mtrsluit, trecutul idealizat sau trecutul slutit
prin hipertrofia culpei sint tot atitea forme de patologie a
memoriei care, mai devreme sau mai 6rziu, sfirsesc piin a
schimonosi congtiinlele. in Estul european avem cu to'tii ex-
perienta unei asemenea schimonosiri. O experien!tr asemtrntr-
toare, in,variantd apuseantr, e aceea a Germaniei. Ea trtriegte
de la rdzboi incoace intr-o morbidd disjunclie cu sine, de care
mtr tem la fel de mult, pe cit de mult m-as teme de o prea se-
nintr imptrcare cu sine. E ugor de inleles ctr balastul anilor
7939-7945 apastr greu asupra unei naliuni care, mai mult ca
oricare aita, poarttr_ rdspunderea unui delir. DupA Nrirnberg,
istoria germand a devenit dintr-o dattr un spaliu al schizofrE-
niei: cum str conciliezi ,,!ara poelilor gi a ginditorilor,, cu lara
national-socialismului 9i a lagtrrelor de cbncentrare? Singele
uneia compromite harul celeilalte. pe de altA parte, ctringa
adevtrratd nu e doar exaltare a rtrului comis/ ci, deopotrivi,
recurs la binele pe care il poli mobiliza pentru a rAscumplra
rtrul. O cdin!tr care nu crede in iertare e la fel de vinovaid ca
absenla ctrinlei. Or, in multe dintre manifesttrrile sale, po-
porul german pare decis str-9i asume o cAinld ferd termen final,
ftrrd orizontul mintuirii, o cdinlA devenitl reflex cotidian. O
256
asemenea cdinld alunecd ugor fie in ipocrizie, fie in maso-
chism. Existd, se 9tie, un masochism tradilional al germa-
nilor: cel care il determini pe Friedrich al Il-lea sd voibeascd
despre barbaria limbii germane 9i despre decadenla literelor
germane la o datd (1780) cfird Klopstock 9i Lessing i9i
incheiaserd practic opera, iar Goethe scrisese Werther si Giitz
aon Berlichingen. Acelagi masochism explicd naivul complex
german fajd de umanitatea meridionald sau teribilele pagini
ale lui Nietzsche despre defectele naliei sale. Evident, nu
recomanddm sub nici un chip suspendarea spirih:lui auto-
critic 9i, mai ales, nu propunem generafiilor de azi sd uite cri-
mele de care se fac vinovafi inaintagii lor. Lumea contempo-
rand nu mai are nevoie de o Germanie surescitatd, inclinatd
s5-9i transforme frustrdrile intr-un complex de superioritate
9i sd ia de la capdt seria de insanitXfi ale rdzboiului. Dar
lumea contemporand are nevoie tot atit de pulin de o Germa-
nie somnolentd, ruginatd de sine, gata sd se identifice global
cu un singur episod al istoriei sale, fie el oricit de cumplit.
Nici un popor nu poate fi redus la netrebniciile sale. Rugii nu
par a se simJi vinovafi nici de Stalin, nici de colonizarea
Europei de Est, nici de victimele nenum6rate ale Gulap;ului,
ale Ucrainei infometate sau ale proceselor politice. Probabil
cX nu acesta este exemplul cel mai bun de urmat. $i totugi,
fird capacitatea unei regenerdri vitale, fdri increderein air-
tulile sale, ire onorabilitatea sa, nici un popor nu poate conlu-
cra echitabil cu celelalte. Un popor adumbrit de vinovdtie nu
poate fi un mare model de culturX 9i nici un partener respon-
iabil pe scena politicd mondiald. it .i,tau aparentelor, .ulpu-
bilitatea inhibe sau, in orice caz, atenueazd responsabilitatea.
Cine e oricum vinovat, vinovat dinprincipiu,, se poate dispensa
de a mai reflecta lucid asupra rostului propriu in comuni-
tatea planetard. Timiditatea reacJiei, glasul scdzut, dezimpli-
carea precautd riscX sd devind pentru vinovatul .profesio-
nist" o a doua naturi. El nu-gi mai pune problema unei repa-
ralli actiue a gregelilor sale, ci preferd sd stea in penumbra
unei melancolice ablineri de la faptd. Aceastd automargi-
nalizare este, psihologic, foarte periculoasd. La un moment
dat, ea poate produce tocmai efectul pe care il evit5. Tinut
sub presiunea unei vinov5lii perpetue, cel vinovat acu-
muleazd resentimente, dezvoltd lent un complex de victimd
257
 si, la limitd, explodeazd rtrzbuntrtor, repetind eroriie pe care apologet al Sovietelor. La fel, credem cd Wagner se poate
ar fi trebuit str le expieze. mintui prin muzica lui, chiar dacd ideologia lui a putut fi
Pentru a-9i regtrsi statutul de model cultural (de9i s-ar blamabild. Din pdcate, omul e construit ir a9a fel incit sd-gi
putea ca lumea de miine str nu mai fie o lume a ,,modelelor" poatd pierde sufletul fdrd sd-9i piardi talentul. $i ar fi
regionale), Germania trebuie, prin urmare, str inceteze a mai prezumlios din partea noastre sd manevrdm prea transant
rechiziliona in ,,beneficiu" propriu ,,ptrcatul originar" in va- Iitigii atit de delicate. Germania si nu numai ea trebuie
rianta lui moderntr: crima de rtrzboi 9i discriminarea rasialtr. -
sI recupereze linigtea necesard pentru -
a distinge nep5timag
Ea trebuie str se raporteze mereu la ptrcatele sale, dar nu ca la intre calitatea unui om gi calitatea performantei sale. Numai
materia unei condamntrri ireversibile, ci ca la o cddere care de la inillimea unui asemenea calm disociativ ea isi va
trebuie, cliptr de cliptr, rXscumpArattr. Ceea ce ii cerem, in de- recdpdta demnitatea si farmecul, asumildu-gi, deopotrivd,
finitiv, e sd gtrseasctr, in intervalul dintre vinovtrlie nevroticd, valorile limpezi gi pe cele crepusculare, sublimititile si trage-
nesimlire 9i aroganfA, postura salvatoare dia, candorile gi demonismele.
O a doua problemtr a crizei- germane depinde - a normalitdlii.
de rezolva- In ldeen zu einer allgemeinen Geschichte in weltbirgeilicher
rea primeia: e vorba de reasezarea unei distanle convernbile intre Absicht (7784), Kant deosebegte semnificativ intre doud con-
politicd pi culturd. Aceasttr distanttr 9i-a pierdut mtrsura corectd cepte care vor face carierd in veacurile urmdtoare: Kultur qi
tocmai datorittr intelegerii gregite a sensului culpabilita;ii. De Ziailisiertheit. Kultur se refer; la valorile de adincime, nefal-
teama unei opliuni intelectuale care str poatd fi taxattr drept sificate de conjuncturi gi convenfii, de precaulii si prejude-
,,recidivA" ideologicl vinovattr, mediile universitare germane c6li. Ziailisiertheit circumscrie, dimpotrivd, rigoarea (9i sal-
prefertr opliuni cosmetice ,,garantate" politic si moral, chiar varea) aparenfelor, onorabilitatea exterioard, eticheta. Kant se
dacd nu intotdeauna autentice. Apar, astfel, alternative gata pronunla categoric pentru Kultur. Ar fi pdcat ca Germania de
ftrcute, cu solulie previzibiltr. E recomandattr frecventirea azi, in dorinla de a face proba unei cuminlenii de circum-
$colii de la Frankfurt, dar e nlai pulin recornandattr frecven- stanfd, sd opteze, sinucigag, pentru Ziailisiertheit.
tarea lui Heidegger. E valabil Freud, e mult mai pulin valabil
Jung. Cutare scriitor e repede iertat pentru excesele sale stin- Dilema, nr. 87, 9 - 15 septembrle 1994
giste, cutare altul captrtd pentru alunectrrile sale de dreapta
un permanent vot de neincredere. Despre Hans Sedlmayr
simpatizant al dreptei -
e bine sX nu prea vorbegti, in ciuda
excelentei sale prestalii-de istoric de artd. Exemplele pot con-
tinua la nesfir9it. Eroarea politictr e in mod curent convertittr
in caren!tr profesionaltr. Germania se simte stingheritA de
citeva dintre figurile ei cele mai impozante, asa incit se naste
situatia paradoxald a unei mai calde receptii a acestora in
strdintrtate decit in lara lor. Dorim sA fim bine infelesi: nu
socotim ctr derapajele existenliale 9i poiitice ale unui om de
culturd trebuie trecute cu vederea, Credem insl ctr orice om
de cuitur[ are dreptul s[-9i vadtr opera plasattr la locul ei,
indiferent de contextul impur care a insofit-o
- eventualpoe-
in irnediatul istoric. Credem ctr nu putem excomunica -
mele de dragoste ale lui Aragon in numele mizeriei interioare
care l-a f[cut sA prelungeascl pind la absurd conditia de

258
 O scrisoare (care trebuia) pierduti
Avem rareori ocazia sX ldudXm Guvernul. De aceea, cird
o asemenea ocazie se prezintd, cred cd trebuie sd reaclionim
fdrd echivoc, cu bund-credingd, a9a cum o facem 9i cind opi-
nia noastrd e negativd. In scandalul iscat de numirea noului
ambasador american la Bucuregti, Guvernul a gtiut sd se
poarte normal 9i consement; gi-a confirmat declaraliile ficute
Statelor Unite cu privire la noul lor reprezentant in RomAnia
9i a dezavuat iegirea istericd a citorva parlamentari, al cdror
zel nalional a mers pind la caricaturi. Costul politic al acestei
acliuni guvernamentale e foarte ridicat. in consecintd, ea tre-
buie cu atit mai mult sd fie semnalati ca lXudabilX. E, poate,
pentru prima oard cind Guvemul Vdcdroiu ia o decizie de
dragul strictei corectitudini, sfidi:rd calculul politic de con-
juncturS. Sigur cX nici un guvem inteligent nu s-ar putea
situa de partea lui Simeon Tatu (despre care mi se tot spune
cd ar fi preot) impotriva Statelor Unite ale Americii. Dar am
vd.zut, din pdcate, destule migcdri neinteligente ale Execu-
tivului nostru, ca sd md bucur sincer la primul semn de
,,!eryhe!" . O consecinld a strategiei politice deficitare a par-
tidului de guverndmint este, de altfel, chiar actuala ciizd.
PDSR-ul nu face acum decit sd repare, a6t cit se poate, un
viciu anterior de gindire politicd. Cind faci alianld Cu un par-
tid care a dat, in timp, nenumdrate probe de nalionaiism
l1ti.g, de moralitate dubioasd , de abuz demagogic, un par-
tid pe care atita lume, in fard gi in strdindtate, il cilificX diept
,,extremist", e bine sd gtii la ce sd te agtepli. Domnul preg-e-
dinte Ion Iliescu va trebui, probabil, sd ieevalueze formula
,,excese verbale" (adicd doar verbale) cu care a ircercat sd
atenueze gafele de comportament ale noului aliat la guver-
260
nare. ln fond, ce poate fi o scrisoare, chiar 9i una adresatd
Senatului american? Ce altceva decit, in cel mai rdrr caz, ,,vrr
exces verbal"? Dar cu ce pre!? Cu ce consecinfe? in politicd
nu existd ,,excese verbale" scuzabile. Discursul politic, chiar
cind e pur verbiaj, e un act politic si, in orice caz, urr simptom
politic. Sub el se ascrmde fie agresivitatea reald, fie tupeul, fie
gdunogenia. In aceste condifii, a spune ,,sX nu ne luXm dupX
vorbe" e o impruden!6. Trebuie sd te iei dupd orice, dupd
orice expresie a derapajului ideologic, moral gi retoric. Toate
sfirt semnificative. Considerind cu atenlie penibilul incident
de sdptdmina trecutS, Pregedinlia gi Guvemul vor reflecta,
sper, mai riguros 9i asupra altor posibile alianle viitoare cu
formaliuni politice ale cdror manifestdri la nivelul limbajului
gi al atitudinii lin de suburbie, cind nu direct de psihopatie.
Evident, stiu cu ce argurnente se apir5, la limitS, Guvemul
de infamantele sale complicitSfi: n-a avut de ales, a fost
,,impins" sd gi le asume pentru a-9i asigura majoritatea parla-
mentard. Admit cd Opozilia, blocati in postura de tradi,tie
-
lir5nistd - a rezervei critice, n-a apelat prea mult ir ultimii
ani la imaginatie: ea nu gi-a pus problema de a valorifica in
beneficiul propriu precaritdlile coaliliei guvernamentale. Pe
de altd parte, imaginafia nu e nici pentru reprezentanfii Pu-
terii o irzestrare caracteristicX. Ei se grdbesc si ia drept fata-
litate un pact politic prost negociat gi, ceea ce e mai grav, nu
reugesc sd-9i ascundd o anumitX simpatie de substrat fa!5 de
sudoarea neaogd a patriolilor de operetd.
Scrisoarea parlamentarilor mioritici, care a dat atita bdtaie
de cap ministrului nostru de externe 9i intregului Guvern, ar
trebui cercetatd ca un sindrom morbid plin de invdfdminte.
Iatd trei dintre ele:
1 intrucit semnatarii scrisorii aparlin unor formaliuni
politice cu ideologii divergente, rezultd cd platforma nervozi-
tdlii govine poate incuraja o aglutinare politicd pe care nici o
altd platformd nu o ingdduie. Dacd existX un ,,consens" (latent),
un germen de reconciliere pe scena noastrd politicd, acesta
pare sd fie nalionalismul rudimentar, xenofobia crasd, aflate
la pindd chiar 9i ,,in ctle mai bune familii". Dacd un ,,liberal
'93" (cu trecut PAC), un fXrdnist, un pedeserist 9i un peunerist
pot sd treacX peste tensiunile dintre ei (ceea ce n-au fdcut cind
erau in joc cauze mai inalte) de ir:rdatd ce trebuie dat la cap
261
 unui ambasador american de origine evreiascd inseamnd cd P.S. Guvemul pare foarte mullumit ci pned 9i acei mem-
in aceast5 zond trebuie sd cdutdm eventualele motivatii ale bri ai sdi care aparlin PUNR-ului s-au dezis de propriul par-
unei eventuale pupdturi generale. Aici e romAnul sensibil! tid. Pe mine, aceastd ,,fermitate" a atitudinii nu md convinge.
Aici se face el frate cu toff ceilalfi romAni, mai mult sau mai Ea aratd doar cd unii lin mai mult la calitatea de ,,ministru"
pulin onegti. Sd nu ne ldsdm ingelali: nu avem de_a face cu un decit la aceea de ,,membru de partid".
consens al iubirii de !ar6,, ci cu unul al urii, al inamicului
comun, al ,,strdinului" rdu, care atenteazd la strdvechea noas_ Dilema, nr. 90, 30 septembrie - 6 octombrie 7994
trd virginitate.
2 Cine cintdregte consecintele pe care scrisoarea parla_
mentarilor le-ar fi putut avea pentru RomAnia, pentru iesti_
nul. ei politic 9i economic, pent.u gubreda ei imagine inter_
nalional5 realizeazd neintirziat cd nafionalismul" gregar e
nepatriotic. in definitiv, singura mesurd dreaptd a iiUiiii ae
lard e binele pe care ea il poate stimi, contravaloarea ei i:r
cigtig nafional. Dacd, dimpotriv5, animati de un sovinism vis_
ceral, confiscali de voluptatea zbieretelor patriotice, nu reu_
gim decit sX ne facem lara de ris, sd o condamndm la izolare si
sdrdcie fuduld, atunci ne comportdm ca nigte dugmani, ca
nirste scandalagii iresponsabili, de care
fara are a se lepdda.
(Vezi Caragiale, teribilul, enciclopedicul, inevitabilul:,,... govi_
nismul este caricatura patriotismului,,.)
:3
A fi om politic, membru activ al unui partid si al unui
parlament iatd titluri care presupun (sau ar trebui sd pre_
-
supund) oarecare dibdcie, oarecare li^1 at realului. Faptul ca
semnatarii scrisorii buclucage nu gi-au dat seama de enormi-
tate,a gestului lor e o dovadd de diletantism, de incapacitate
civile, peste care cu greu se poate trece. pini gi cea din urmd
dintre gospodine ar fi refleciat mai mult inainte de a-si da in
petec. Cu atit mai mult un adevdrat ,,om de stat,,. in'greaca
veche, cel aflat la antipodul ,,personajului public,,, h #tipo_
dul celui care are simtul comunitdlii 9i i"g"teg" sd o slujeaicd,
se chema idi1tes. Idi6tes e ,,particula rul" , cel cire std deoparte,
care nu se amestecd ir treburile Statului. Nu putem contem_
pla tragicomedia ,,epistolarilor,, dimbovifeni f5rd a constata
cd existd o repartilie echitabild a ,,idiotilor,, in toate partidele.
Si cd nici unul dintre ei nu-si onoreazd numele. Dicd si l-ar
onora, daci ar fi ,idioli" autentici, ar sta la o parte, ,-rr.r ,_u.
mai amesteca i:e trebile publice 9i ne-ar scuti de nevricalele
lor de provincie.

262
 |urnal american
Berkeley, 10 octombrie 1g94
. Sint de o sdptdmind la Berkeley 9i nu md simt deloc in_
demnat sd fac comentarii ,,"rr.oper-re;, despre America. prin
,,comentarii europene" inteleg un fel de blgcdlie blazat6., in
care inlelepciunea bdtri:reascd se combind cu obtuzitatea. in
general, vizildm America a^doptind un stil ironic, de funcfio_
nari superiori in inspeclie. $tim, firegte, ci vom htihri luciuri
rnirabile, c5 vom avea de-a face cu o,,altd lume,,, dar gtim tot
atit de bine cd americanii sint cam ,,naivi',, cd modul de viatd
american e cam frust, cd ,,ne-au furat creierele", c6. irr anu_
rnite cartiere e bine sd nu umbli noaptea g.a.m.d. Europa se
teme de americanizare ca de o noud fbrmi de barbarie, ia de
o specie a regresiei mentale. in felul acesta, ea rateazd simul_
tan doud tinte: nu pricepe nimic din anvergura simbolicd a
prezenlei americane in-istoria contemporanl pierde din ve_
!i
dere propriile sale barbarii gi regresii. RAul e ,rr".", dincolo
de Ocean- La noi, pe vechiul cdntinent, totul e i,.,"tH...
Am reusit, cu alte cuvinte, sd facem din Statele UnitZ sub_
stanla unui complex de superioritate, deopotrivd
inelegant;i nerentabil.-european
Am cigtiga maimult dacd ne_arn strd_
dui sd citim in actualitatea americani intruchiparea anti;t;,
tivd a ceea ce, in lumea noastri, e incd pird airtualithte.
America e, deocamdatX, cel mai consistent proiect al umani_
tdfii. Pe teritoriul ei se desfdgoarX un formidabil ,,rdzboi ne_
vdzut", al c5rui rezuhat imprevizibil ne privegte pe toli in cel
mai inalt grad. A eluda cu un soi de suficiengi turisticd acest
rdzboi e a fi insensibil la semnele timpului, a irdi istoria ca pe
un joc fdrd rr.lizd. Care e miza in caz,ri de fatd? Nici mai muit,
nici mai pufin decit reintemeierea metafizicd a libertdtii uma_
264
ne gi corelativ o noui formulare a problemei rdului.
-
Neindoielnic, - sint
acestea 9i marile teme ale civilizaliei euro-
pene. Dar ceea ce pentru europeni a devenit temd, dezbatere
speculativd, virtuozitate culturald, pentru americani e reali-
tate imediatd. Ei duc un rdzboi pe care noi nu mai putem de-
cit s5{ comentdm. $i asta tocmai pentru cd ei sirrt ,,naivi" , pen-
tru cd modul lor de viald e ,,fr17st", pentru cd ,,n-au istorie".
Americanii au recuperat pentru noi inocenla luptei. Pind qi
,,adversarul" e inocent. S-ar spune, aproape, cd. aceastq este
noua lui strategie. in America se vedehai limpede decit ori-
unde ci noua mitologie a veacului nu se mai bizuie pe con-
fruntarea geometricd intre binele ingeresc 9i rdul perfid, ci pe o
disputX i:r care binele 9i rdul folosesc aceeagi arm5: inocenla.
lntrucit 9i binele 9i rdul practicd inocenfa, aceleagi lucruri
pot apdrea, irr ambianla americand, drept simultan bune 9i
rele. Riscul inocenlei e de a se dispensa prea lesne de exerci-
liul discerndmir:rtului. Congtienli de acest risc, americanii au
din ci:rd fur cind accese compensatorii de rigoare: prohibilia,
interdiclia fumatului, dramatizarea,,sicanei sexuale" (sexual
Itarassment), exigentele,,corectitudinii" politice (politicat cor-
rectness) etc. In toate aceste cazuri ies la iveald mai curind re-
guli stricte, decit criterii reale. Cind inocenla recurge prea
ap5sat la spiritul critic, rezultatul e o formd sau alta de fana-
tism. Caracteristic insd pentru fanatismul care insole9te une-
ori conflictul de idei din mediile universitare americane e cd
el nu se hrinegte atit din separalia draconici a binelui de rdu,
cit din relativizarea acestei separalii. Pind la urmd, nu se mai
discuti despre bine 9i rdu, ci despre legitim gi nelegitim. Ceea
ce ir mod tradilional e socotit drept rdu poate fi legitim, dupd
cum ceea ce in mod traditional trece drept bun poate fi lipsit
de legitimitate. A9a, de pildd, a fi homosexual (lucru ,,rdu" din
unghi ,,conservator") e o ,,opfiune legitimd". A fi curtenitor
cu femeile (lucru ,,bun" pentru ,,eticheta" curentd) e un com-
portament nelegitim, care poate leza demnitatea ,,victimei".
Substratul acestor eforturi de a elabora o altd geografie a
culpei morale 9i sociale e, evident, pasiunea egalitard: homo-
sexualul trebuie tratat la fel ca heterosexualul, femeia trebuie
tratatd la fel ca bdrbatul. Pe de altX parte, noua etic5 exaltd
pind la demagogie prestigiul diferentei: diferenta trebuie nu
265
pur gi simplu toleratS, ci respectatd, confirmatd in unicitatea
sa. A vorbi in acest context de unifurmizare rasiald, sau etnicd,
a nu incuraja autonomia minorit5lilor (de orice fel), dreptul
lor la specificitate inconfundabild iati atitudini blama^bile
- e buni si egalitatea,
ln chip necondilionat. Prin urmare, e destinului tdu, cum sA evili nafionalismul, refuzul oricdrei
bund 9i diferenla. Mai exact, egalitatea poate fi 9i bund (ca
,,stergere a diferenfelor" de tip discriminatoriu), si rea (ca
-stergere a diferenlelor ,,legitime"). La fel, diferenla poate fi 9i
bund (ca afirmare a dreptului de a fi ,,altfel"), si rej (ca sursd
a diferitelor forme de exclusivism). Teoretic, asemenea nuanfe
sint plauzibile 9i nevinovate. Practic irsd, ele sfirgesc prin a
provoca perplexitate si haos. in vreme ce principiul egalitar
ili interzice sd fii curtenitor cu femeile, principiul difelenlei
legitime ingdduie 9i chiar recomandd ornagierea curtenitoare
a diferenlei cu pricina. Si cum sd respecli un homosexual atit
pentru ci e ca tine, cit gi pentru cd nu e ca tine? il tratezi ca si
cum n-ar fi homosexual? Iti va reproga cd nu egti cuviincios
cu opliunea lui. il tratezi firesc, drept ceea ce este? Te va
acuza de subtexte discrirninatorii.
intr-o ambianld in care toatd lurnea e inocentd si e gata sd
- fii japonez. Totul culmineazd intr-un soi de babilonie veselS,
cultive ,,corectitudinea politicA", raporturile umane riscd si
se blocheze sau sd devind ipocrite. $i trebuie sX mullumim
americanilor pentru acest reincepuf de irelelepciune. ..
Berkeley, 17 octombrie 1994
Pasiunea egalitard care a contribuit la un intens cr:/rt al dife-
renlei provoacd o strmedenie de confuzii si dileme nu numai
in teritoriul minoritXlilor sexuale, ci gi in acela al minoritililor
ebrice. Pentru profelii,,multiculturalismului,', componenta
cea mai semnificativd a individului e ,,subgrupul,, dincare fac
parte: o anumitd nalie, o anutnitd rasd sau clasd, un anumit sex,
dacd nu chiar un anttmit mod de a practica sexul. A fi negru
sau ,,latino" (adici hispanizant), sau evreu sir-rt determi-
ndri decisiae, care trebuie considerate cu maximd - solicitudine.
John Searle, profesor de filosofie la Universitatea din Berkeley,
vorbegte de o galopantd depreciere a ,,universalului,, in uni-
versitdlile americane: cultura ,,liberald" a generaliilor ante-
rioare incuraja o solidaritate intelectuald extinsd la nivelul
lntregii comunitdti umane. Acum, fiecare e incurajat sd-9i va-
lorifice diferenta, si se defineascd in primul rir:rd prin afi-
266
lierea sa la un ,,subgrup". E insd foarte greu sd gdsegti justa
proporlie dintre dreptul legitim de a fi altfel 9i orgoliul iden-
tit5lii-unicat. Daci ,,subgrupul" t5u etnic e atit de important,
deci ,,specificul nafional" e nota esenliald a discursului 9i a
,,integrdri", mindria de a fi ,,intraductibil"? Cultivarea pro-
priei specificitdli nu poate duce la excese nationaliste mi se
va spune
-
citX vreme admite specificitatea altora. De acord:
dar asta se- intimpld numai ir cazurile fericite. In genere insd
amorul fa!5 de tribul propriu nu e pasul cel mai direct cdtre
deschidere cosmopolitS. Exaltarea,,diferenfei specifice" tinde
mai curind sX irrtunece autoritatea ,,genului proxim". Care va
sd zicd' dilemd! Mexicanului din Califomia i se cere sd fie
foartemexician, dar nuprea mexican. I se mai cere sd creadd cX
cel mai grozav lucru din lume e si fii mexican (Searle citeazd.
declaralia unei profesoare de la altd universitate californiand,
potrivit cdreia ,,evenimentul cel mai insemnat al viefii ei e
acela cd s-a ndscut femeie"), dar sd creadd totodatd, cind std
de vorbd cu un japonez, cd cel mai grozav lucru din lume e sd
in care autenticitatea a ceea ce simli e demolat5 in numele
corectitudinii a ceea ce trebuie sd simli. Numai c5, ir dome-
niile in care nu existd reguli de tip aritmetic sau gramatical,
corectitudinea nu e mdsurabild. Asta e marea problemd a
,,corectitudinii politice": ea incearcd sd gdseascd criterii canti-
tative pentru realitXli diafane. $i devine, astfel, o ,,birocralie a
binelui", cum o numegte Richard Bernstein irrtr-o carte pole-
micd apirutd de curind, sub titlul Dictqtura airtufii, a multicul-
turalismului si bdtdlia pentru aiitorul Americii. Bernstein se
ingald: in joc e viitorul iretregii planete.
Daci md gindescbine, problerna ,,afitmiclaolaltd cu altii"
(unici gi ei) e veche: e problema vielii religioase. Cregtinis-
mul, de pildd, afirmd simultan unicitatea persoanei si eficaci-
tqtea duhului comunitar. Dar ezlt, aici, sd discut in termeni ca
acegtia. Mi s-ar sugera cd gubreda mea ,,corectitudine poli-
tic5" e mai subredd decit e cazul. Cdci, iatX o noud dilemS!
-
degi in lumea americanX egti inconjurat de o nducitoare
-diversitate de ,,solu!ii" religioase (care mai de care mai exo-
tice 9i mai heterodoxe), in mediile universitare (la Berkeley
LO/
 mai cu seame) sund.prost sd fii religios. Mi se explicd de fii in acelagi timp destins 9i crispat, mereu gata sd te relaxezi,
la
b.un ilceput cd la Berlieley nu exisrd rln dar mereu pindit de rigorile unui cod imprevizibil.
,,departar"6"t J"lrt"_
ria religiilor". E o mindiie local5, legaia de i:rsusi u.t.rf Incercuit de atitea finefuri ,,ecologice", simt uneori, in
constituire a Universitdtii (in a doua jirmdtate a secolului
L
tre_ collul buzelor, o grimasd de fanariot...
cut). Berkeley s-a ndscut intr-o atmosferd secularl, liberald,
,,ateniand" (cum imi spune unut dintre profesori). So.rut" pur" Chicago, 24 octombrie 1.994
sd fi fost in acest c az prima victime a ,,corectituiinii
- vremea Ar fi la fel de neintemeiat sd se creadd cd ,,dictatura"
politice",,pe ci:rd-,,fantoma,, ei btntuiu ,,a"ro..aiu corectitudinii politice domin5 America, pe cit ar fi de neinte-
greacd" . Probabil ci vorbea prea mult despre zei...
meiat sd se creadX cd regulile stricte irnpuse fumdtorilor ame-
ricani au suspendat pretutindeni fumatul. In America, fumi-
Berkeley, mai mult decit in alte universitdli americane,
.La. torii continud sd fumeze. Mai putin confortabil, mai acrobatic,
staiful vestimentar nu e bine vd,zut. Cu exceplia'unor impre_
juriri iesite din comun (vreo conferinU publiid, rrrurl. dil-,"r, mai crispat, dar, in acelagi timp, cu obstinafia suplimentard
pe care o stimuleazd sentimentul perseculiei. La fel, etica sus-
simandicos), profesorul. va adopta deghizameni;d"*
"n delSc ae stuaenli,-u ceptibilitdlii extreme propusd de partizanii,,corectitudinii
,,irrformal", care sd nu-l deosebeascd
alte cuvinte, obligatorie e contraunifurmn.La fel trebuie's6 politice" e o ,,modX intelectuald" foarte vie, dar departe de a
fie fi unanimi. Exemplard, in America, este tocmai diversitatea
gr comportamentul curent: nonsalant, fdrd protocol,
valori_ resld a opiniei, dinamismul disputei. Ceea ce la Berkeley pare
ficind la maxim tutuiala. politelea iti impune sd_!i ceri
tot timpul, in orice caz-2r! de
scuze sd se fi impus cu oarecare autoritate ii poate lXsa indiferenli
_cite
ori preienga ta se detageazd pe cei de la Chicago. Dar nici la Berkeley nu existd ,,consens".
de rest (vrei sd schimbi locul, sd te strecori spre un
.uft J" John Searle gindegte altfel decit Tom Laqueur, Bemard Williams
c5rti, sd pui o i:rtrebare etc.). pe de altd parte, brice gest
care nu e neapdrat de acord cu David Cohen. Pe lingd lucrarea lui
ar putea trdda un sim! excesiv al ierarhiilor sau o ;u";;t
curtenitoare fald de ,,celdlalt sex,, e taxat prompt drept Bernstein deja pomenltd (Dictatura airtufii), alte doud cdrli
vetusi reugesc sd ,,destabilizeze" eficient tabdra utopicd a ,,specialig-
sau-,,sexist". Ji se atrage atenlia cd ,,egti Ia nerteley,i.
S" rr_,b_ tilor in echitate". inlelepciunea dogmaticd a lui Russell Jacoby 9i
Ti9l9g" cd egti intr-un-loc unde stilul'burghez nu'tine: nu ie Cultura lamentaliei (Culture of Complnint) a lui Robert Hughes.
ridici in picioare cired intrd in camerd o dtamna sau cind
se Ambele contestd ,,pioasele stupiditSfi" ale noilor comisari
ridicd ea insdgi in picioare, nu ceri voie sd rdmii in .arnu9a
nu-fi permili sd faci.complimente, mai ales in p".i*"trrii,i culturali 9i demonstreaze c5' cel mai adesea, remediile pro-
unor relalii de serviciu. Eiti ta Berkeley. De curind, puse de terapeulii corectitudinii politice sint mai rele decit
sorul Long de la clasice a fost admonesiat pentru cd gi_a t;r;;: boala insdgi pe care vor se o curariseascS.
ca_
racterizat o colegX de catedrd ca fiind o persoand Uneori ai impresia cd excesele ideologiilor de ultim5 ord
fermecd_
toare. (c.ha-rming). Caracterizarea a pdrui unora (mai nici nu sint invenlii autohtone, chiar dacd nicdieri in lume ele
ales
fempi...) de un erotism intolerabil. nu se exprimd cu o asemenea intensitate: un gazetar dela San
Intr-un anumit sens, ne izbim iardsi de exigenle contra_ Francisco Examiner (Gary Kamiya) e de pdrere si nu e sin-
dictorii: gesticulalia cuviinlei tradilionale e destituitd gurul -
cX temele ,,corectitudinii politice" s-au ndscut prin
reacfionard, discriminatorie in stil ,,macho,'
ca - filosofiei ,,deconstrucliei", venitd de peste C)cean.
politizarea
amabil cu o femeie, o tratezi de pe pozitii de
f.ina pr"u
Michel Foucault 9i Derrida se bucurd intr-adevdr, cel pulin la
"9ii
,,putere,,'.;;:
j:_r;.:t"l?, dar, pe.de.altd parie, egti invadai d" ;g;i_ Berkeley, de un succes neverosimil. Ei sint aceia care, secon-
turd secundi de interdicfii de naturd sd_fi inducd o pruientd clali de vedete locale (ca Rorty, de pildd), au pus in crizd con-
perpetud gi sd inhibe orice impuls al imaginatiei. Trebuie ceptul,,obiectivitdlii" (i:rtotdeauna,,interesatd"), deschiztrd
id
268 269
 calea unui ,,multiculturalism" tn care nimic nu e de fapt
,,mai
bun" decit restul lucrurilor, nimic nu poate constitui un cri-
teriu valid pentru ierarhii morale si intelectuale definitive.
...IatX incX o dovadd cd Statele Unite isi asumd rdzboaiele
lumii europene 9i ale lumii, in genere, cu un patos care dd de
rugine toate blazdrile noastre. Americanii au curajul candid
de a irrcerca sd trdiascd, sX transforme in experientd ceea ce
pentru metafizicienii europeni e simpli jongierie mentald.
$i
dacd, aplicate, ideile ,,noastre" produc mailurind confuzie,
cu atit mai rdu pentru ele.
intr-o librdrie rdsfoiesc un album de fotografii interbelice.
E vorba de mediile artistice pariziene iles de trn model
9i mai
celebru, Alice Ernestine prin, zisX Kiki, iubitd
9i desenati de
mai toate geniile epocii. in nenum5rate imagini de cafenea
9i
de atelier, Kiki isi expune farmecele fdrd economie si fdrd
prejudecdli. Neindoielnic, era o femeie ,,emancipatd,,, gata sd.
practice sexual harassment gi ca ,,victim d', , gi ca,,ig."soi,. Mui
poate exista, in lumea de azi, un asemenea personaj?
Mai existd Kiki? Bineinfeles. $i se poarti la fel, chiar dacd
invocd alte motivalii, chiar daci e feministi gi ,,deconstruiegte,,
tot ce atinge. Kiki e degteaptd. Nu e upo.uiipti.d, nu ia in
serios gilceava intelectualilor. Iar dacd, din cind in cind,
adoptX o posturd doctrinarl e numai de dragul amuzamentul
lui: ea gtie cX, asezonati cu un dram deldeologie, grafia
nativd capdtd un ce fatal, cdruia nici un teoreticiarinuloate
pentru ca sd-i reziste...
Los Angeles, 31 octombrie i.994
,,Cind existd, calitate, singr:r:a problemd e cnntitatea,' _
obignuia sd spund Constantin Noici pentru a stimula hdmicia
cite unui discipol lipsit de zel. Ci::rd insd existd, ca in America,
9i calitate 9i cantitate, problema e proporfia lor, mdsura. Canti_
tatea poate asfixia calitatea, o poate f.ace sdfioasd, indigerabild.
Splendoarea unei orhidee devine, prin amplificare, te"rifiantd.
Cantitatea provgacd o ,,iegire din scarX,, a ca[ta1ii, o mon_
struoasd dilntatio care, in loc sd incurajeze consumul, il inhibd.
Calitatea americand e erodatd de inflatia cantitdtii. Ceri
un pahar de lapte 9i capeli o jumdtate cie liiru. Curi
,u"a-
""
27A
vi9 9i capefi un bloc alimentar compact, ftrrl legdturd cu
dimensiunile unei mugctrturi normale. O pizza ,,medie" e
giganticd, una mic[ e medie, iar una ,,mare" e cit spinarea lui
Sylvester Stallone. Orice ,,por!ie" e o desfrinare; in plus, e ine-
cattr de anexe obligatorii, combinind fdrtr prejudectrli miro-
denii 9i sosuri nu neaptrrat congruente. Tacit, predomintr
moalele: piinea e afinatd pinl la inconsistenfl, sandvigul tinde
str aibX omogenitatea suspecttr a unei substanle gata meste-
cate. Se bea mult lapte, bere ferX alcool, cafea slabd. Se abu-
zeazA de gheala pisatd, care transforml lichidele intr-un soi
de lavtr rece, paralizanttr pentru tot traiectul deglutitiei. Sint
la modA alimentele castrate: outrle fdrtr colesterol, alcoolurile
ftrrd alcool, dulcele dezaharat, cafeaua decofeinizattr, lactatele
ftrr[ grdsimi. Calitatea in aceste cazuri strdlucegte prin
- a deveni ino-
- a insuficienfei. Pentru
negativitate: e o valoare
fensiv, alimentul e transformat in propria lui aparen!tr, intr-o
iluzie. Se intreline astfel o noutr subversiune a cantitelii: dace
ceea ce mtrninci e ,,cur[!it" de orice componentl ddundtoare,
atunci egti liber sd mXninci orictt, f5lr} riscuri. Am putut con-
stata, rnai ales la femei, o varianttr insolittr a obezitdlii: o obe-
zitate ob;inutd prin diettr, abundenttr 9i flasctr, masivtr 9i ato-
nic[: apogeul gonflaliei fdrtr calorii. Corpul pare alctrtuit din
doutr conuri cu bazele unite: un titirez atins de steatopigie, o
reactualizare a Venus-urilor preistorice, de la Lespugne gi de
la Willendorf. Morfologic, nu pot str nu evoc siluetele du-
hurilor numite de tradilia hindustr preta: intruchiplri pos-
tume ale ltrcomiei, cu trupul enorm 9i gura micd, a9a incit
nutrilia s[ rXminl mereu sub nivelul apetitului 9i al capaci-
ttrlii abdominale.
...Dar orice ai spune rXuttrcios, despre America este ne-
drept. Recitesc rindurile de mai sus 9i imi dau seama cit de
nedrept am fost cu pesctrria de la San Francisco sau cu vinu-
rile californiene, cu sucurile proaspete de piersici, struguri 9i
ananas, cu steak-urile roz, cotletele de miel 9i omletele cu
brinzA olandeztr.
Ca sX nu mai vorbim de gralia ,,multiculturalX" a femi-
nitdlii americane, supravieluind neatinsI, dincolo de toate
dietele.
Nu poli contempla Downtown-ul marilor aqezlri ameri-
cane (la New York, Chicago, Los Angeles sau San Francisco)
z',VL
 tnfiorare escatologicd. Aglomerarea de zgirie-nori trans_
!fud o
lucizi, jocul indriznet al volumelor, cristalinitltea ansamblu-
lui sint de o frumusele infiordtoare. S-ar zice cd ai dinainte o
arvund a Ierusalimului ceresc, o anticipare terestrd a cetdlii
fi.ale: splendoare minerald, verticalitate, strdlucire. pe de alid
parte, simji in chiar tentalia acestei analogii un risc al diver_
siunii, o posibild capcand a spiritului: in almirabilele prisme
diamantine ale Downtown-ului nu locuiegte ninrcni: oiasul e
rezervat muncii, existenfei mecanice, rutinei. E frumos si
inspiimintitor ca o Apocalipsi...
Dilema, nr. 92, 74
- 20 octombrie 1994;
nr.93,27 -27 octombrie 1944;
nr.94,28 octombrie - 3 noiembrie 7994;
nr. 95, 4 - 10 noiembrie 7994
Citeva specii de imbecili
Ca 9i moartea, imbecilitatea e democraticd: nu distinge
intre siraci si bogati, intre prostime si aristocratie, intre est-
ctrropeni, vest-europeni si americani. Cu alte cuvinte, intil-
ncgti imbecili peste tot 9i la toate nivelurile. Imbecilitatea are
ir.rraginatie: ea val<trifici in chip diferenfiat resursele de
intrmecime alc fiecirui incJivid si ale fiecirei nafii, aga incit
rr:zultatul si fie sau sd par5 multicolor.
in latura ei cinici, nocturn5, orice cdlStorie este o explo-
rare a imbecilit5lii universale: clescoperi neincetat noi vari-
.rnte 9i le percepi mai limpede pe cele de-acas5. Din America,
de pild5, imbecilul ronfin rneditt se vede foarte bine decupat, ca
ri umbri chinezeasci perfectS, ca o efigie. El strdluceste prin
citeva inclemolabile certitudini: e sigur cd e destept, e sigur cd
vreme de cinci sute de ani a apdrat Occidentul de turci ;i e
sigr-rr cd e -"'ictima unei conspiratii mondiale. Imbecilul romAn
nrediu se iclentifici intim cu toate gloriile neamului. E/ a
cistigat la Cilugireni, el a murit la Mirisesti, e/ i-a bitut pe
;rrnericani la fotbal. Ca atare, pretinde un respect nnanim,
necondilionat. Are aerul ci e credincios; in realitate, mai mult
rlecit sd creadi in Durr, rezeu, el e ocllpat si dernonstreze ci
Dumnezeu crede in el, in el mai mrrlt decit in altii. Cum altfel
l-ar explica virtutile exceplionale cu care a fost cliruit? E un
irnicat prefios, intr-o lume de moftangii. Asta ntr inseamnd cb
irnbecilul romAn mediu nu are si oarecare insatisfactii: in
perioada de tranzijie mai cu seam5, el percepe dezghelrrl ca
pc o disolufie. E trist cd nu se conservi ,,realizirile" ante-
rioare (,,rod al muncii si suferinlei noastre") si reuseste si
intclneze un ce ironic ori de cite ciri se referi la,,privatizare"
(si ,,privatizati"), ,,democrafie", ,,economie de piati" sau
273
,,FMI" .Imbecilul romAn mediu declari frecvent ci ,,orice s-ar
zice, Ceaugescu a fost un patriot" 9i cd Vadim Tudor ,,o fi
cum o fi, dar in chestia ungureascd are dreptate". in aceeasi
suiti de convingeri se mai pot cita fraze de genul: ,,Casa
Poporului e o dovadl a creativitdlii nationale", ,,Iliescu e prea
moale" sau: ,,Eram gef de serviciu si am ajuns taximetrist".
Evident, citind aceste rinduri, imbecilul romAn mediu nu
intelege de ce e socotit imbecil.
Existd, se subinlelege, gi infuecilul superior: el se recolteazd,
in genere, dintre ir"rtelectuali si preferi demagogiei patrio-
tarde delirul egolatru. Imbecilul superior se simte un erou al
eticului, un inspirat, un om al misiunii. El confundi subtili-
tatea mentalS cu acliunea politicd gi isi ia reveriile drept
solulii constitulionale. Cind constatd ci utopia sa nu e
impirtSgiti de masse, cd Montaigne n-are succes la Pagcani, e
dezamdgit si acuzd de imbecilitate massele 9i Pagcanii.
Imbecilul superior crede sincer ci toti cei care-l contestd sau
au alte pdreri decit el sint imbecili. El mai crede ci intransi-
genfa opozanti postrevolulionari e suficientd ca si ne facd sd
uitdrn dizgrafioasa lui cuminlenie prerevolufionari. Imbe-
cilul superior e un campion al nesincroniz.lrli, al inadecvdrii,
al suficienlei lunatice. Adeseori, sub aparenta sa fragil5 ;i
romanlioasd se ascunde o dezniSlatd poftd de putere, pofta
de putere a imbecilului de rind...
Dar si nu fim vanitogi. Si vorbim si de imbecilii altora.
Exist5, de exemplu, imbeciltLl ntediu nmerican; se declard liber-
cugetitor si crede in fantome, consacri chifteaua fdrd miro-
denii drept virf al artei culinare, bea lapte Ia fripturX, crede cd
tot ce se spune la televizor e ,,gtiinfific" 9i cd nu America a
fost desci-rperitb de europeni, ci viceversa.
Mult mai interesanli sint insd imbecilii ffinericani superiori.
Am cunoscut cifiva, intruchipati in profesori univerr,itari, de
preferinld politologi. Ei au o sumedenie de pireri r-rluitoare:
calificd dezastrul comunist drept un ,,experiment istoric inte-
resant", descalifici drept rduvoitoare invocarea Gulagului in
contextul trnei analize ,,obiective" a stalinismului, refuz5 si
admitd cI tirile est-europene au trdit sub sisteme politice
totalitare. La urma urmelor, comunismul nici n-a fost a;a riu
(dovadi cI in fostele ldri comuniste comunigtii sint realegi de
,,popor" drept cirmuitori legitimi si credibili). Stalin, la rilr-
274
clul lui, a fost un personaj extrem de ,,complex": e ruginos,
intelectualmente, sd-l compari cu Hitler. Nici Ceaugescu nu
irebuie demonizat abuziv: in unele privinle, Ronald Reagan
s-a dovedit mai diundtor. Imbecilul american superior nu ci-
tegte decit Derrida gi crede cd ii flateazd pe muzicantii poli-
nezieni daci ii compard cu Mozart- De altfel, modul ir care
Lrn asemenea imbecil inlelege sd-gi manifeste ,,deschiderea"
intelectuali, lipsa nobild de prejudecdti e mai curind jignitor
pentru cei cu deprinderi ,,conventionale": malrierele curte-
nitoare sint suspectate de ,,condescendent1", declaralia de
amor e un act terorist, de ,,macho" discrirninator. ApartinS-
torii ,,pieilor ro9ii" trebuie numili nqtiae ameticans dacd nu
vrei si treci drept rasist, negrii trebuie numili african-ameri-
cans (ceea ce creeazd senzalia cd a pomeni de culoarea pielii e
a pomeni un detaliu infamant). DacX vrei si invoci r-rn gras, il
vei defini ca horizontally challenged (greu de tradus: ,,solicitat
pe orizontall" , ,,pus la incercare pe orizontald"?). Cineva
prea inalt e dupd acelagi tipic aertically challenged'Tea-
-
ma (psihanalizabild) de a nu leza- susceptibilitetile minoriti-
lilor a creat - pe lingi asemenea forme de pdsdreasci - noi
si paradoxale minoritdfi, net dezavantaiate: minoritatea fu-
mdtorilor,,,minoritatea" heterosexualilor, rninoritatea albilor
s.a.m.d.
Din fericire, America depinde in mai micd misurd de
imbecilii ei decit depindem noi, deocamdatd, de imbecilii
nogtri. E insd un fapt cd existd o intemalionald a imbecilitSlii,
in care riscdm sd intrXm mai repede decit in Europa...
Dilema, nr.96, 1.7 - 17 noiembrie 1994
 Spre Europa, cu spatele...
In conceptia statului comunist, politica extern5 e o (mai
mult sau mai putin) complicatd manevri de camuflaj: trebuie
sd faci in asa fel incit sd nu transpard in afari ceea ce se
petrece iniuntru. Diplomatia e echivalentd,, asadar, cu ingel5-
toria, iar patriotismul profesionist, cu talentul de a difuza in
strdinitate o imagine mincinoqsd a patriei, un fnls propagan-
di.stic, Ia adipostul cdrora Puterea s5-si ingdduie cele mai sor-
dide abuzuri interne. Nu sintem naivi: gi tirile necomuniste
cultivi viclenia diplomatici. Dintotdeauna politica externd
s-a bizuit pe o relea de abilititi, a cdror lintd a fost manipu-
larea imprejurdrilor in beneficiul tdrii proprii. Jdrile neco-
muniste au sfirgit ins5 prin a inlelege c5, pe termen mediu si
lung, e mai rentabil si nu oferi strdindtitii o irnagine pentru
care n-ai acoperire interni. In plus, ele nu confurndd benefi-
ciul ldrii cu beneficiul unui regim, al unui partid unic sau al
unui grupuscul prepotent.
La noi supraviefuie;te insd, din pdcate, o strategie dupli-
citar5, la limita schizofreniei. Nr-r realizim ci spectacolul
coerenlei intre afacerile diniuntrr,r 9i cele din afard e infinit
mai convingitor decit acela al gmecheriei agresive. Nu reali-
zdm cd, cea mai bttnd hnagine a ldri o dd buna (si transpa-
renta) ei asezare interioard- Pe acest blocaj se intemeiazi unul
dintre cele mai stupide poncife ale n.istalgicilor: Ceau;escu a
gresit in politica interni, dar a dus o politici extcrnd remarca-
bil5. E ca si cum ai lduda pe cineva ci, in timp ce i9i otriveste
farnilia, face o buni impresie in societate. Performanta lui
Ceausescu n-a fost, in ccl nrai bun caz, decit aceea de a fi
pdcdlit lumea (o performantii care nu i-ar fi reugit, de altfel,
dacd ,,lumea" n-ar fi fost sX mi ierte cXtrdnitul meu amic,
marele european S. Damian- atit de ugor de p5cilit...).
-
276
.i
II
Ce se intimpl5 cu noi astdzl? Indiscutabil, politica noastri
cxtemd are opfiuni rezonabile. De voie, de nevoie, ne decla-
liim dornici de iltegrare european5 9i, oricit ar agita circo-
lagii chestia pielelor noastre din Orientul Apropiat sau de-
suetr-rl tratat cu rugii, trebuie sd admitem cd strugurii la care
poftegte Cuvemul sint Consiiiul Europei si NATO. Problema
c alta: guvernanfii intirzie sd priceapd ce b;t5lia pentru inte-
srare nu se dd la Strasbourg sau la Bruxelles, ci in !ard, in
spaliul uzat al intreprinderilor, ogoareior gi institutiilor de-
rrrocratice din RomAnia. In spafiul acesta trebuie sd se intimple
ceva decisia, in spajiul qcasta ni se hotdrigte soarta. $i, daci
Itrcrurile demareazd convenabil iniuntru, integrarea noastrd
in toate tipurile de asociere europeand va surveni de la sine,
ca o consecin!5 fireasc5. Noi insd vrem sd incepem cu sfir-
situl, sub blestemul traditional al formelor fird fond. Noi cul-
tivSrn, in trebile interne, vagul, ezitarea, arbitrarul gi inerlia,
iar dinaintea tejghelelor din afard defildrn !anlo9i, cu mugchi
,le parafind gi ocheade aprige.
Care sd fie explicalia? Neocomunismul? Pdcatele restau-
ratiei? Eu unul m-am cam plictisit de ,,gata-fdcutul" acestor
formule, a ciror repetare maniacald a devenit pentru mul]i
ciintre opozanlii nogtri silgura formi de combativitate poli-
ticd. Nu cred cd egecul nostru e efectul direct al wnei ideologii
vicioase. Cred cd e vorba mai curind de psiltologie, de un egec
;rle clrui motivafii sint, care va sd zicd, dacd putem pentru ca
si ne exprimdm astfel, abissle: se pierd in negura subconstien-
trrlui. In algi terrneni, am putea vorbi de o problemd de cndre.
lntegrare europeand, democratizare, privatizare, liberalizare,
toate sint minunate 9i stau pe buzele tuturor. Dar se pune
irrtrebarea cine le face, pe mina cui a irrcdput ,,implementa-
raa" lor? Or, e limpede cd evolulia noastrd politici e de a9a
naturi, incit, ,,agen!ii" europenizdrii sint, prin structuri, prin
cducafie, prin deprindere, personaje care nu dau doi bani pe
Liuropa. Sintem condugi de oameni pe care imprejurXrile,
ct'rntextul, spiritul vremii, geopolitica, interesul financiar gi alte
lsemenea belele ii obligi sd lucreze impotriva convingerilor
lor intime. Ei iubesc cirnatul si trebuie sX pledeze pentru spa-
ranghel, le place mirosul de bodegd si trebuie sd se declare
admiratori ai Luvrului. In fibra lor cea mai adincd, ei detestd
exigenlele democratice apusene, cosmopolitismul, valorile
277
 intelighenliei universale. Cind aud de ,,strdini,,, ceea ce le in-
floregte spontan pe limbl e injurtrtura. pe scurt, ei trtriesc o
desiranttr, schizoidtr criz{ comportamentaltr. Fac prost ceea ce
fac-pentru 2dofacfdrll conztingere: o fac cu inimd rea, ipocrit, de
ochii lumii, ftrrA vigoarea unei angaj[ri autentice. Nu sint
neapirat rAu intenlionati. Sint deptr9iti, pusi sd joace un rol
care le repugnA. Firi statice si retrograde, ei trebuie str mime-
ze dinamismul, elasticitatea, orientarea reformatoare. Firi
provinciale, ei trebuie sd factr elogiul metropolei. Dansatori
pasionafi de Perinila, ei trebuie str se prefacd, hotegte, cX ado-
rd menuelul. Revolufia a fost, intr-un fel, marea lor 9anstr, dar
9i supremul lor ghinion. Iar noi participtrm la ghinionul lor,
condarnnali, cum sintem, str fim condugi rpre Eu.opa de un
comando mai curind ,,siberian", descumplnit, frusirat, cos-
tumat duptr o modtr indigestd. Avind de Jles intre faliment si
reinviorare, Guvernul inciinl, evident, spre oxigenul capita-
list, dar o face cu mari reticente 9i cu psihanaliza-bile nelinisti:
,,mai nu vrea 9i mai se lastr". Retorica lui europeantr e chinu-
ittr, contrafAcuttr. Chiar 9i eventuala lui buntr inientie e submi-
natd de o limitd constitutivd greu de inlAturat. Un vechi proto-
cronist nu poate chiar dactr vrea politici cul-
turald sincronictr.-Un vechi sef de cadre - sXnufactr
poite chiar
dacd vrea str gindeasctr in spirit democratic.^O veche - slugtr
nu poate avea- chiar dactr vrea mtrsura realtr a libertdtii.
In asemenea - situatii, - salva decit
nu te poti prin onestitate:
iesi din rind, recunogti cd nu poli acliona eficient impotriva
propriei tale naturi si ii lagi si pe altii str incerce. Dai, dacd
poti face dovada unei atare onestittrti, aproape cA ili cigtigi
dreptul de a incerca tu insuti inctr o aatf. Si nu ne faceir
totugi iluzii: deocamdatd avansdm spre Europa somnambu-
lic, cu spatele, incapabili sd ne dezlipim ochii de imaginea
incll nevindecatei noastre scleroze.
Dilema, nr. 702, 23 - 29 decembrie 1994
L
intre tigru si vinitor
Impreund cu o echipd de jurnaligti (din care nu inleleg
curn am ajuns sd fac parte), am intilnit slptimina trecutd trei
reprezentanli ai Pactului Nord-Atlantic. Era o intilnire ,,de
Iucru", una dintre multele, de toate felurile, pe care cei trei le
avuseserd sau urmau sd le aibd in doud zile de program com-
pact, la sfirgitul cdruia trebuia sd-9i facd o idee despre reac-
tiile diferitelor categorii de romAni fald de perspectiva ade-
ririi la NATO. Liudabil scop, gubrede mijloace! O parte din-
tre noi a tdcut milc, cite unul a vorbit in bobote, abia dacd
vreo doi sau trei au putut spune ceva articulat. De fapt, nu
eram pregitili pentru o disculie serioasS. $i nu-mi fac iluzia
cd celelalte intilniri ale distinsilor oaspeli (cu reprezentanli ai
Opoziliei, ai guvernirii, ai Bisericii etc.) au fost mai reugite.
Am plecat cu sentimentul inconfortabil cir probleme esenliale
ale trebilor !5rii, angajamente decisive ale statului se dezbat
intr-o atmosferi de protocol diletant. Lucrurile se expediazd
mecanic, funcfiondregte, aga incit totul depinde de vagi direc-
tive de cabinet 9i de ,,inspiralia" intimpldtoare a cite unui
interlocutor mai vioi. In plus, cel maj vioi nu e intotdeauna
nici cel mai inteligent, nici cel mai plin de tact. E limpede, pe
de altd parte, ci pini 9i reprezentantii elitelor politice sau ai
personalitililor publice (ca sd nu mai vorbim de ,,RomAnia
profundX" cu care ne intristeazd mereu domnul GaifX) sint
rareori informali temeinic asupra subiectelor pe care le dis-
cut5. Ei se bizuie, mai curind, pe simlul cornun si pe infor-
malia de primd instanfd, livrati de titlurile marilor cotidiene.
Pentru un schimb de pdreri consistent si eficace e cam putin.
Md simt insd obligat sd adaug ci 9i reprezentanlii Pactului
Nord-Atlantic mi-au lXsat o impresie stranie. Ei erau, desi-
279
 gur/ mai bine instalali in pielea lor decit noi. Rutina lor era
mai bine distilatd, ,,lemnul,, lirnbajului lor era mai aromat,
dexteritatea lor comportamentald, mai bine exersati. Dar ceva
in discursul lor suna fals sau, fir orice caz, co',fuz. Si asta nu
pentru cd practicau in nrod voit esci-riva diplomatici, ambigu-
itatea-prudentd a politichiei subtiri, ci pentru cd vorbeau in
numele unei institutii aflate in crizi" problema convorbi_
torilor nogtri era si combine in rnod plauzibil argurnentele
ului proiect militar cu o retoricd a pdcii universale."Ei se strd_
duiau sd construiasci o pragmatic & a organizdrii armate pe o
teorie a absenlei dusmanului. NATO vica sd asigure securi_
tatea mutual5 a rnembriior sdi impotriva unui inairic pe
care,
din motive tactice, dipromatice, piihologice, democrat'ice etc.,
il descrie ca pe un prieten. Rysi1, ,"rp"itiv tSI, r-r, p""_
^ui "
tru noi ceea ce era inainte de Gorbjciov _ spun rdzboinlcii
apuseni. Vedem in ea mai curind un aliat, un partener, un
colaborator la menlinerea echilibrului mondial. ir.lr-,rlr*u.",
NATO nu mai poate fi o alianld bdt5ioasd, legitimatd de ag.e_
si'nea latentd a adversarului. Trebuie sd "fie altceva. te?
$111 in acest punct, discursul nord-atlantic capdti u.."rli"
de lirism meridional. Wagner devine Rossini. inurmareu r-ru
mai e o.ecesitate strategicd, ci un soi de coregrafie comemo-
rativd. Fxerciliile de luptd, manevrele irr teren, migcdrile de
trupe sint un joc, o estetic5 a musculaturii inutile, o gratui_
tate.^Nu s1y1 trage nici un glonf, nu va curge nici o pi'cdturi
de singe. Cititorii nogtri igi imintesc, desigur, cd unl dintre
formulele scutirii de serviciul militar sunX astfel:
,,inapt in
tlmg d9 p1.9t necombatantlar6zboi,, .Cam a9a ."*ru iL,.l"
1p_t
si devini NATO, daci persistd in ,,abilitatea,, retoricd de_a_
culn Intre timp, rusii nu se irosesc in gesturi ipocrite: minis_
trul apirdrii il inainteazd in grad pe ]irinovski, care de_abia
agteaptd sd mdnince Europa pe pi1ne, Kozirev negociazd in
Iugoslavia de pe pozifii autoritare, de mare putere] ostile lui
Eltin devasteazS Cecenia, Armata a I4-a ocupd Transnistria,
ambasadorii rugi pledeazd vehement, ori de cite ori au prite_
jul, impotriva intrdrii in NATO a fostelor
,,surori,, de la Var_
govia. Pe scurt, noii ,,prieteni,, ai pactului Nord-Atlantic
nu
fac eforturi speciale si pard prietenogi. Ca de obicei, democra_
tiile occidentale fac piruete galante dinaintea unei stihii bru-
tale, fdrd prejudec5li ,,umaniste,,. E induios5tor si ridicol. Cei
280
care au putere se poartd ca 9i cind n-ar avea-o, iar cei care nu
rnai au putere se poartd ca 9i cind o au. America si Europa de
Vest au trdit decenii intregi sub forla de intimidare a struc-
ttLrilor totalitnre din URSS. Acum, ele se pregdtesc sd trdiascd
sub teroarea l'Lnosului ltosttotalitar din CSI. Un bloc monolitic e
inlocuit de un vid exploziv. Dar efectul pare sd fie acelasi. in
anii '80, Soljenitin a incercat cu rezultate modeste sI
destrame ,,confortul euforic" i-n- care ciormita politologia -occi-
dentalX. El cerea marilor puteri un spor de intransigentX falir
de comunism, dublat de un spor de simpatie pentru poporul
rus. In anli '90, Soljenilin e depdgit: comunismul s-a fisurat,
iar el, marele scriitor disident, s-a putut intoarce acas5. in mod
ciudat, vocea lui se aude insd tot mai rar. I\4inunata, gran-
dioasa, teribila ,,maicd Rusie" pare sd-l fi reabsorbit in meta-
bolismul ei geros, in etemul ei vlscol istoric. impotriva lui Sol-
jenitin se afirmd mai curind dreptatea lui Berdiaev, care, in
Ideea rusd, deosebea comunismul internafional, de tip mar-
xist, de comunismul leninist si stalinist, care e un fenomen
tipic rusesc. Iar ceea ce a dat comunismului tenta inconfun-
dabili a mesianisrnului rus nu va dispdrea o datd cu comu-
nismul, ci va subzista irr forme insolite in anticomunism, in
neocomunism, in nalionalismul ateu sau in cel ortodox. Fa!5
de misterul acestei proteice vitalit5li, bunele maniere occi-
dentale pdcXtuiesc printr-o deprimatd paloare. Cit despre
noi, cei agezali de Dumnezeu sub nara chitului, nu putem
decit sX ne infricogSm de calmul, de incetineala, de politetea
,,rnaturd" cu care sintem consultali asupra dorinlei noastre
de a fi sau nu protejali de NATO. Rumegdm mioritic intre
tigru 9i vinitor. Preferdm, firegte, vinitorul. Cu condifia sd
nu ne explice ci tigrul e un pisoi cumsecade, de care trebuie
sd ne apdrim prin ,,parteneriat". Din punctul nostru de ve-
dere, intre a pieri irr rizboi sau a fi devorali in timp de pace,
rliferenla e neglijabilS
Dilentr, nr. 1r g, 14 - zlaprilie 1995
 De la ,,Europa liberi,, la ,,Europa uniti,,
_ Aici, ire Rds5rit, am tr5it citeva decenii sub fascinatia
,,Europ9i libere". Lumea era-imphrtitd in doub: a" o purt",,oi,
lipsili de libertate, ocupafi ae o tai; si de o ideologi! ,t"X"u,
desfigurafi de abuzul capacitdlilor noastre de suiravieluir-e
(p-rin evaziune, acomodure sa, schizofrenie), de partea'cea_
lalt5,,lumea liberd", normali, clestinsi, ,,perfectt,', tdrim al
tuturor utopiilor. Ne obisnuiserdm cu aceastd rupturd pir-ri
intr-atit, incit ea nu. mai insemna pentru noi o realitate
istoric5, ci una naturald: era destin, era substanla insdsi a viebii
noastre.
Dupd 1989, toate reflexele, toate achizitiile noastre defen_
sive s-au dereglat. Lumea din jur s-a realc!tuit dupd alte
cri_
terii, au apbrut alte concepte-cheie, s-a niscut o nond retoricd.
.E"lgp: liberX" pare.a.fi devenit un spatiu omogen in care
existS, fire;te, r'eterani- si nou-venifi, dai in care nJ mai
incap
clecit diferenle dc gracl, nu si diferenle cle naturi. Libertatea
clevenit plati, ba uneori, i:r efectele ei colaterale, dubioasi.
a capital de energie ol'ensiv5.
Massa umand a Estului eLlropean descoperi cX, irr definitiv,
nu,e mare chilipir sd fii liber: si poti injur a nepedepsit
Guver_
rd poli cdlXtori, sd poli tipiii orice sau se faci greve. aite
"u.1,
valori, alte fantasme au devenit infinit mai iiteresante:
averea/ cariera politicl, lumea largi cr-l toate ispitele
ei.
Iar exigenta cu care ne intirnpini Occidentul nu se mai
nllmeste Etropn liberli, ci Ewapa rririfd. Nu mai stdm clt Lrre_
chea lipiti de Radio l\,liinchen, ci cu ochii afindfi pe Strasbourg
gi Maastricht. Ascuncle aceastd exigenti, aceastd
reorientare a
aspiraliilor noastre o noud segre[afie? Recuperati ca fiinfe
libere, vom fi iar5gi scdpa;i dirimlni clin cauia inaptitudinii
noastre de a ne integra, cle a participa la comunitatea
clemo,
craliilor apusene? Neindoielnic, riscul unei noi marginalizdri
existd. S-ar putea sd fim victimele unei proaste investitii a li-
bertdfii, sd ne trezirn fdrd cdpdtii, la indemina oricdrui nefast
accident istoric. Libertatea este, incd din Paradis, o virtute cu
doud tdiguri: poate duce spre bine si spre rXu, deopotrivd.
.Administrarea ei corecti presupune o armonie stabil5 intre
noroc 9i inlelepciune. Iar inlelepciunea, in toate variantele ei,
e o doctrind a unitdfii. Prin urrnare, ne vom sluji cum se
cuvine de libertate, dacd ne vom angaja de partea spiritului
comunitar, dacd vom opta pentru participare la coerenla
organicd a Europei.
Existi o diferen!5 esenliald intre libertate gi unitate. Cea
dintii /i se dd (sau !i se ia), cea de-a doua trebuie dobtnditd.
Faptul cd la sfirgitul celui cle-al doilea rdzboi mondial ne-am
vaizut privali de libertate printr-o decizie nelegitimd nu ne
poate fi pus in sarcinS. Am fost materie de negociere, spaliu
de manevrS, aluat al cclnjuncturilor. Dar, daci, dupd cdderea
cortinei de fier, dupd destrXmarea dictaturii, ne vom vedea
exclugi din confreria naliunilor civilizate, refuzali de cei care
intruchipeazl principiul unititii europene, vina va fi a noas-
ti'd. Nu vom mai fi lovili de soart6, ci de propria noastrd ne-
demnitate. Din oropsili ai vremurilor, vom ajunge ,,progtii
tirgului", predestinali sX dispari lent sub ridicola lor fudulie.
Dinaintea libertdtii pierdute, nu poli mobiliza decit intregul
tdu capital de sperantd. Dar dinaintea unitdtii la care egti invi-
tat, trebuie si mobilizezi o tenace aoinld de, unitate, un masiv
Partea curioasd a crizei noastre de azi e cd ceea ce ne im-
piedicd sd ne orientdm mai clecis spre integrarea european5,
spre unitate, e tocmai orgoliul libertdlii noastre proaspdt re-
cucerite. Cu alte cuvinte, resimlim Europa unitd ca pe o ame-
ninlare, ca pe o subversiule la adresa Europei libere in care,
de bine de rdu, am irrceput si ne recunoagtem. Ni se suge-
reazd adesea iar noi sintem gata sd preluim fir5 ezitare
-
asemenea sugestii -- cE prelul pe care il avem de pldtit pen-
tru a fi asirnilafi ,,ia centru" e autonornia noastrd, originalita-
tea noastri, sarea 9i piperul nafiutrii noastre. A intra in comu-
nitatea europeani e a intra la stipin, a te lXsa ,,manipulat" de
Fondul Monetar Intemafional, de telurite n-rafii transnalio-
nale, federaliste si neoprotestante. Cu o ascmenea psihologie
de tirgove! care se teme sd nu fie tras pe sfoard nu
e de mirare Beratzhausen
cd ne migcdm stingaci, neconvingdtor, provincial. Nu e
mai
pulin adevXrat cd gi Europa cominitarj trebuie,A
,*e;;;;;
$acd.e maturd 9i voitoare de bine, de traumele 9i,"ripfiilil
litdlile noastre: sd ne ia mai cu binigorul, si nu ne taie elanul
gi cheful, sd nu ne asupreascd belferegte
cu relete prefabricate.
Europa unitd trebuie totugi sd nu fie altceva decit
incunu-
narea Europei libere. La rir:rdul nostru, avem de
d"tdgrt t;;
deria de prejudecdfi, crispdri gi idiosincrasii pe
caie ,ri ti_uu
inoculat obsedantele decbnii iotalitare. Trebuie sd batem
ra
porljle Europei unite cu indrdzneald cordialitate.
9i Numai
unui inotitor nevrotic ii poate trece prin cap cd,aruncindu_se
ir:r valurile mdrii, riscd si-se transforine
Beratzhausen este un sat bavarez de cinci mii de suflete,
i" #a... agezat intre Regensburg 9i Ntirnberg, intr-un splendid peisaj,
la fel de ,,mioritic" ca orice peisaj mioritic de la noi 9i de
Dilema, nr. 724, 26 mai 1 iunie 1995
- aiurea. LocaL:ricii au trimis in RomAnia, dupd revolulie, mai
multe convoaie de ajutor si au propus unor artigti romAni de
prima mird sd lucreze pentru un timp in satul lor, ca invitati
ai PrimHriei 9i ai unui Kuratorium local pentru culturd euro-
peand. Rezultatul: ir.7991, a avut loc la Beratzhausen o sdp-
iamina artisticd germano-romAnd. in 1992 un simpozion
de sculpturd romAneascd. Din 7993 gi pind.-azi funclioneazd
vara, sub acelagi patronaj, o Academie de PicturX cu profesori
romAni (Ion Stendl 9i Constantin Flondor) gi cu studenli din
toatd Germania. Anul acesta, in iulie, comunitatea bavarezS, a
organizat un simpozion internalional de artX concretS, cu
participanli din Olanda, Belgia, Germania, Franla, Elvetia,
Italia, Polonia, Cehia, Austria, Ungaria 9i RomAnia ($tefan
Sevastre). Pentru un romAn trsd, descoperirea cea mai neag-
teptatd e puzderia de opere de arti romAnegti existente in
curfi, case gi institufii. In mijlocul satului, pe malul unui fir de
apd, te poli plimba printr-un parc de statui semnate de Mihai
Buculei, Napoleon Tiron, Liviu Russu, Dumitru $erban,
Aurel Vlad. O clXdire veche de patru sute de ani e decoratd
cu uleiuri de Stendl gi Flondor. ln Iala gcolii comunale, un
Pantocrator de Buculei, la cimitir in amintirea soldalilor
germani cdzuli in rdzboi (!) o- cruce comemorativd de
Buculei gi Aurel Vlad, pe zidul - Bisericii ,,Maria Hilf", un
firsemn votiv pe care stau gase nume de sculptori romAni. in
grddinile lui Hans Beer gi Karl Mosner lucrdri de Napo-
leon Tiron. Acasd la Peter Schaaf si la- Thomas Reindl
-
285
 lucrdri de Dumitru Serban. Walter Flick are o lucrare de
Nu cred cX s-a vorbit vreodatd, pe coclaurii de pe valea
I-iviu Russu, Reinhard Rauner una de Aurel Vlad. Buculei
- L,aaber-ului, despre necesitatea de a salvgarda ,,imaginea
e prezent, de asemenea, 9i i:r gospoddria lui Wiihelm Menzel Beratzhausen-ului", nu cred cd existd un lobby beratzhause-
si a lui Max Hackel. Aceasti itrgiruire de nume sund, poate,
nian la Strasbourg sau la Bruxelles 9i nu cred cd membrii con-
fastidios. Dar n,am scurtat-o din doud motive: intii pentru a
siliului local gi-au trin'iis peste tot iscoade gi ambasadori care
savura, o dati mai mult, amestecul exotic de apelative romA_
negti si nemlegti reunite cordial in aceeasi ogrud5 si apoi pen-
sI laude realizdrile satului 9i si camufleze ruginile lui. Nu
cred nici cd jumdtate din populalia din Beratzhausen injurd
tru cd miracolul ir:rtimpldrii pe care o relatez nu e al unor cealaltX jumdtate, cd fiecare incearci sd se descurce pe cont
institutii solemne, al unor comisii, asociatii, fundatii gi comi_
propriu 9i pe socoteala celorlalli. Mi se spune cd nu existS, in
tete, ci al unor oameni concreti, cu individualitatea lor dis_
comunS, nici un post de polilie. Cel mai apropiat e la doui-
tinctS, cu initiativa lor liberd, cu sensibiiitatea lor, cu banii lor.
zeci de kilometri gi gomeazd... Dar nici toate acestea n-ar fi de
Cind spun ,,rniracol" , nu mi simt vinovat de exaltare. inlo_ ajr-rns dacX oamenii s-ar simli cu rniinile legate. E nevoie de
cuili Beratzhausen cu un nume de mici alezare romAneascX autonomie loca16, de o gestiune descentralizatl. a avutului
gi veti vedea cd am dreptate. Gindifi-vi ci s-ar putea vorbi de
obgtesc. Existd un impozit comunal pe care organele locale il
un- Kuratorium pentru culturd europeani la Bbtogani sau la
distribuie dupX buna lor chibzuiald: igi pot permite sd fie dar-
Lehliu, sau la Pipirig. Ghdili-ve cd in sate ca acestea ati des-
nici, igi pot permite sd aibd imaginafie. Releta succesului e
coperi,scu-lpturi moderne subvenlionate de tdrani, cd scoala
incd gi mai complicat5: mai e nevoie si de o sumedenie de
generald din Potigrafu ar achiziliona pentru decoi o
- Or, oameni de ispravi, capabili de entuziasm, de efort voluntar,
lucrare a unui celebru artist de la Berlin. -
-_ proportional de hdrnicie tonicX. pi iardgi imi vine sd dau nume, pentru cX
vorbind tocmai asta se intimpld la Beratzhausen. p'entru
aselnenea - nizdrXvdnii, purtitorii lor sint sarea nutritivd, lutul formativ al perfor-
gi pentru altele, Consiliul Europei a manlei de care vorbim. Mai intii Josef Betzold, pregedintele
conferit comunei t:avareze Diploma Europeand si Steagul
I(uratorium-ului pentru culturd europeand, omul cheie, vital,
European, E o formd de integrare, de cola6orare a
cu centrul, a mindriei locale cu deschiderea spre lume -urgilii cald, plin de idei si de mindrie autohtond, gata sd-9i utilizeze
iare timpul, banii, familia gi prietenii, pentru un proiect izbutit.
trebuie sd ne dea de gindit.
Apoi echipa sa: Georg Thaler, Ernst Schmidt, josef F{auser,
Experienta Beratzhausen-ului dovedeste cd o comunitate
Michael Eibl, Margret Schmeidel, Christa gi Georg Rappl,
restrfi:rsd poate dobindi profil european girecunoagtere euro-
Alois si Resi Diirr, Anton Seitz, Xaver Lehner. Nici allii, de la
peani fdri mari mijloace, cu condi;ia sd aibd idei expresive si
prirnarul cooperant (Hermann Lassleben) la pastorul catolic
generoase si energia de a le intruchipa. Evident, pentru a se
(Muhlbaner) gi cel protestant (Lehner) ambii pre-numili
dedica unor proiecte umanitare sau cllturale, cornunitatea cu
Max, de la simpaticul Franz Padberg (cu - mustili chesaro-
pricina trebuie sd fie instdritd, sd nu aibi grija subzistenfei.
crdiegti), care livreazd fructe, la Siegfried Frauenknecht, care
Beratzhausen era sdrac in anii '50 9i prospeila-mijlocul aniior
d5 de mincare, de la Maria Gabler ia Renate Bdumer. La cei
'60. inf975 a putut incepe sA se comport" .u ,rr-, parte_ner al
vii, se adaug6, firegte, 9i aroma citorva lepere vechi, de na-
lumii. Dar pentru asta bunistarea n-ui fi fost de ajuns. Locui_
torii satului trebuiau, in plus, sb poatb privi dincolo de ori_
turi sX ilustreze o (stimulatoare) tradifie. In secolul al XVI-lea
a trdit, la Beratzhausen, Argula, Freifrau von Stauff, care avea
zontul bunistdrii, sd iie disponibili si oigoliogi. Disponibili, in vremuri tulburi despre necesi-
curajul sd vorbeascA
adicd atenti la sunetul veacului si la ofeita circumstantelor. -
tatea toleranlei religioase.
-
Paracelsus a trecut 9i el pe aici,
Orgoliosi, adicd domici sd facd isiorie, sd dubleze b;;i;;;;
gdsind rdgaz,ul si atmosfera necesari pentru a scrie o carte.
prin prestigiu. Mai trebuiau sd fie cuviincioagi gi inteligenfi.
Asa se alc5tuiegte destilul unui loc. $i panagul lui. Aga se
Sd nu incerce a se impune prin propagandi, ci prin t-apti.
asigurd continuitatea fertili a unei comunitlti. Artistii ro-
286 287
mAni au profitat de virtutile acestei comuniti!i in chip exem-
plar. Au ldsat o buni amintirc, ceea ce iardgi md pune pe gin-
duri apropo de integrarea europeani. Trebuie si reflectim
nu cloar la integrarea institutional5, administrativS, dictatd
de interese gi termc.ne impuse ,,de sus", de la centru. Trebtrie
si ne gindim si la o integrare ,,de jos", de la om la om, prin
subversiunea superioarai a calitdlilor personale. Cind cutare
,,simplrr cetSlean" clin Beratzhausen imi vorbegte cu lacrirni in
ochi de Napo sau de Buculei, cind Richard 9i Rosemarie IV
Schwarz irni aratd nostalgic camera de oaspeli in care e gd,z-
duiti de obicei familia Stendl, cind mi se vorbeste de nobila PATOLOGIE PRE _
salahorie a sculptorilor romAni care lucrau zi-lumin5, in SI POSTREVOTUTIONARA
argili, sub ochii gazdelor lor (,,asemenea lucritori a9 vrea si
am", imi spune un fermier ciruia nu i-a vorbit inci nimeni de
lenea romAneasci...), imi spun cd prestatia prietenilor mei
plasticieni e clr zece clase peste aceea a delegatiilor noastre
parlamentare care voiajeazd afon prin capitalele Europei.
Pe scurt: modelul suedez? Modelui japonez, arnerican,
elvelian? A se sldbil Propr-rn unul n-rai la indeminS: rnodelul
Beratzhausen...
Dilemn, nr. 135, 77 - \7 august 1995
 ,,Era mai bine inainte..."

Au inceput sd se audd voci nostalgice. La nici doi ani

lui Ceaugescu, le e dor, unora, de o stare de
clupd disparilia
lucruri care nu s-a putut curma decit cu singe. ,,Era mai bine
inairrte..." se grdbesc sd spund oameni care ,,inainte" nu
spuneau cd- e bine decit dacd li se ordona, resemnirrdu-se si
spund cd e r5u doar dup5 ce acopereau telefonul cu perna.
,,Era mai bine firainte..." Faptul insugi cd putem gindi asta
arat5 cit sintem de pulin preg5tili pentru aerul tare al nor-
rnalizdrii. Ne e dor de aburul sulfuros al disciplinei de partid,
cle cele doud ore de televiziune omagiald, de ordinea polilie-
neasci care nu amnistia decit criminali de drept comun, de
Scinteia, de stadioane fur care oamenii scriau lozinci cu
trupurile lor, de aplauzele comandate, de sistematiz5rile care
ne impulinau trecutul, de ogoarele pe care fdceau agriculturd
copiii nogtri. Ne e dor de delirul acela in care elevii trebuiau
si devind fdrani, l5ranii proletari, proletarii activigti,
activigtii -
intelectuali, pentru -
ca intelectualii, la rindul lor,
-
sd inchidd cercul, devenind copii, tutelali ideologic, ,,lolerall"
ca pitoregti (sub jurdmintul cuminleniei), cind nu erau con-
vingi si intoxice lumea cu imnuri despre fericire.
Cum e cu putintX o astfel de anamorfozl, o asemenea
schimonosire a memoriei? Cdci am ajuns sd spunem nu doar
cX brinza era mai ieftinX (degi pentru a o avea o pldteam la
rlegru, la pre! de speculd), dar cd era plin de brinz5, cd se g5-
seau de toate, peste tot, de la chiloli pind la cartofi. Cum e cu
putin!5? Firegte, nu md pot abandona acum unor analize in-
delungi gi subtile; inventariez, in fugi, doar trei explicalii
posibile:

297

tu
 1 Prostia. Sfinta prostie ,,prostia omeneasci" pentru tocmai acesta e lucrul cel mai furtristitor. Cici sub imperiul
-
care lucrul cunoscut, chiar daci riu, e mai confortabil decit l(dului gXseam cu tolii argumente ale solidaritdtii, ale efortu-
aventlrra de a reincepe. Prostia omeneasci pentru care lui gratuit, ale speranfei... In vreme ce acum sintem divizali,
,,obisnuin!a", oricit de sordid5, e ozon pur, in vreme ce nou- ,,ideologizali", sceptici, indirjiti, infectali de un virus riz-
tatea e asfixianti. Prostia omeneasce care preferi si fie diri- lroinic. Ci nu era mai bine irainte sint sigur. Dar md intreb
jati, decit sd aibh rispunderi riscante. Prostia omeneasce dis- trneori daci noi, fiecare in parte 9i toli laolaltd, nu eram mai
pusi sd trdiascd in cultul salamului, chiar daci asta se pld- lruni decit sintem acum'
tegte cu pierderea identitdtii. Prostia omeneasce, in sfirgit, Literatonil,nr.7,7gg7
care se mir5, zoologic, cX trecerea din Infern in Purgatoriu nu
se obline printr-o scamatorie de-o clipi.
2 Reaua-credinfi. Pofta dezmdtatd de a aduna capital
politic mdsluind faptele 9i congtiinlele, pofta de a recupera
privilegii pierdute, cinismul de a-l gdsi mai vinovat pe cel
care nu reugegte sd repare, decit pe cel care a stricat.
3 Demonul nostalgiei. Instinctul general uman de a recu-
pera trecutul, orice trecut, ca pe o valoare tezaurizabild. Riul
devine in amintire vag euforizant. Dramatic citd vreme e
actual, eI devine pentru memorie epic gi liric. Spitalizalii i9i
povestesc cu un fel de tandrele masochisti spitalizarea, sol-
dafii in termen cei mai nevrotici i9i povestesc cu delicii arma-
ta, pugcdriasii vorbesc de pugcdrie ca de o culminalie a per-
formanlei lor existenliale. In sfirgit, ,,a fi ficut rdzboiul" e,
pentrtr veterani, dup5 decenii, o zoni de rtn tineresc, o rnin-
giiere prepostumi. A xferi e un cosmar, dar a fi suferit e un
capital de duiogie... Pini la un punct, evolulia aceasta e sini-
toasd. Ea face trecutul suportabil, inchide rdnile. Dar, dacd
efectul e monumentalizarea trecutului, legitimarea lui, sin-
tem in plini deriv5...
Vreau sd spun prin aceasta cI astizi totul e in regulS? Nu.
Multe nu sint in reguli. Dar asta nu insearnnd cd, aflali in
convalescenfi, trebuie sd jinduim dupi boald 9i cd, printr-un
abuz al nerdbddrii, avem dreptul sd parcurgem cu o vitezd
iralional5 intervalul dintre speran!5 gi dezamdgire. Acttrn,
lumea romAneascd e plind de rele. Dar inainte era o lume a
Rdului. Iar Rdul e viclean: viclenia lui esenliald e sd te
convingi cd moartea e o formd de ordine, cd somnul e o
garanlie de securitate, ci orizontala oferd stabilititi pe care
i r::.:,x
verticalitatea nici nu le viseazd. A spune acum cd ,,era mai
!w
i
r.a
:
r'*&

:.ta
bine inainte" e a prefera unitatea de monolit a Riului relelor
multiplicate cu cire ne confruntdm. inseamnd a te ticilosi. Si

292

li
 Fatriotismul gcolar
in materie de patriotism, nu existtr pe btrnciie nici unei
gcoli elevi buni 9i elevi progti. Pinh si corijentii la istorie trd-
tesc istorisirea trecutrrlLri nafional cu patosul inoceni cu care
orice copil reactioneaz1 la legendS. Cine n-a pllit incl din
cursul prirnar auzind despre sinuciderea lui Decebal? Cine
n-a trdit momente de identificare pioasX cu indrAznelile cle
F5t-Frurnos ale lui Mihai Viteazul (detestindu-i, firegte, pe
felonii sii asasini), cine n-a r.rrrndrit cu o candoare parti-
-
zan6.- luptele dintre ,,ai nostri" 9i ,,cotropitori", isprdvile lui
$tefan cel Mare (cu drarrra Rdzboieniior), iscusinla militaril 9i
politicd a lui Mircea cel Btrtrin (de sfatul cdruia ,,n-au ascul-
tat" ostirile apusene adunate ia Nicopole), cine, irr sfirgit,
poate pretinde c5, in fibra trui intimtr, nu subzistl incd, rn'us-
tind de emotivitate,,,Pe o stinctr neagr[....",,,De din vale de
Rovine",,,Plecat-am nouA din Vaslui...",,,Ce-!i doresc eu tie,
dulce RornAnie..." si atitea alte sintagme inimoaseo in care
Posada, Rovine, Penes Curcanul, Plevna, Iv{trrA9e9ti, pr:1onii,
muscalii, nemlii si turcii, rnai ales turcii, stau iaolaltS, Sata sit
refacd oricind, la cel rnai mic semn al rnemoriei, vi-
vant" al gloriei autohtone. in acest univers ne-arn".tablou1
format cu
totii gi in uni.rersuri de acelagi tip se formeaz{ toti copiii
trurnii, PinX la o anumittr virstl, tcitul e bine. Vine insd o vreme
in care a rtmine blocai la acest nivel al iubirii rlc tartr e totuna
cu a dori str te joci pind la adinci bttrineti de-a uliii gi porum-
beii. Vine o vreme cind *;r"notivittrfii copilAresti trebuie sd i se
adauge sentimentul niatur, cultura terneinicl, dragostea de
adevAr. incet-incet, descoperi in Erninescu pagini mai pufin
fesfive si mai pufin compiezente decit cele din Ce-fi dorcsc
eu !ie..." Descoperi, de pildd, in publicistica lui ul text ca
acesta: ,,Dar domnilor! mi-e rusine sd fiu romAn! Dar ce fel de
romAn? RomAn care vrea a-si fi insusit monopolul, privilegiul
patriotismului si-a nalionalitdtii aga romAn de paradd mi-e
rusine sd fiu. Nalionalitatea trebuie- si fie simtitd cu inima si
nu vorbitd nuffrai cu gura. Ceea ce se simte 9i se respectd
ardfurc se pronuntX arareori !" Tot astfel, poli descoperi (dacd
ai obiceiul cititului, desigur) pasajele indurerate ale lui
Cantemir despre moldoveni, gariele lui Caragiaie despre,,ro-
mAnii verzi", spi.ritul critic al lui Tiiu Maiorescu, amdrdciu-
nrle lui Enlil Ciolan. Te intihresii, apoi, cu isteriile legionare 9i
cu clcnragogia cornunisti, ambele abuzind de ideea nalionali
ca de o monedS ieftinX, c!1 succes electcral garantat. Pe acest
firndal, nu-!i rdrnirre, dacX eSti om cuminte, decii si te gin-
desti c1e zece ori inainte de a vorbi clespre ,,patrie" . Si asta nu
pentru a nrr te compromite pe tine, ci tocrrrai pentru a nu o
injosi pe dilrsa. O a:;tfel d-e precar-rfie nu semnifici dicni-
nuarea sentirrentultii patriotic, ci sporirea rdspunderii nalio-
naie. irrcepi sd-ti iubegii tara ca t,n adult;i ca uir partener dez-
irrteresat. Cdci a-!i iirbi lara riumai pe bazd, de argumente
colcsale, a-i acorda arnorul tiu zgomotos nurnai dacti ea iti
Ilreazlt, in schirnb, o cantitate suficientS de ,,errli", de
,,nr;iretie", de ,,pagini giorioase", e a face negustorie. Iubireie
aclevi.ratd nn r:ecornpenseazii pertormarrte. Se bucuri de etre,
dar r.lmine nealteratd iir absenta lor. Irrbirea ar-levirath nu e
scutitX de dezamSgiri, de neputi-n!e, de nevroze. Irnportant e
ci nu se lasd niciodati clisiocaid cle aglomerarea 1or. Iubirea
de !ar,i e o inzestrare Jireascd a sufletului, atagat cie mediul
nasterii sale, aga c1ll1l 6] atagat cle trup. Tapajul patriotard e
altceva: un (discutabii) gen literar in cel mai Lrun caz, a
r;rnecherie politici alteuri sau" 9i mai r5u.. un afect ruclimen-
iar, su{icienta tirnpd, provinciaiA, a ilitocanului fudui. Avern
ne\/oie de a9a cer,'a? Are Rom6ni;r nevoie ctre tagrrra ,,zblerito-
ritrlr 9i dibacilor" de care era excedat ion Ghica inc5 din zrtrii
istoriei ei moderne? Ne puten permite, oarneni in toatS firea
curn sintem, si gihdim si si ne rnanifestim ca niste scolari
intirziati? I{Ssfiiiesc din cirLcl in cind unel.: publicatii neaose si
,r:rivesc --- tclt rnai rar -- ilc:zbaterile parlamentare. Sint roo-
mente cincl ;:r;i cuprinde o speimi tragicoilicS: imi inchipui
?(){
 cd, i:rtr-9 zi, s-ar putea sd vedem pe Dealul patriarhiei gru-
puri rdzlefe de deputali 9i senatori fugirindu-se furfierbintati, )ohnny Riducanu la saizeci de ani
ca in recrealia mare, pentru a decide o datd pentru totdeauna
care pe care: legii sau moldovenii, turcii sau pldiegii, dacii sau
romanii? Ulii sau porumbeii?

Expres, 1991 (reluat in Dilema,

nr.158,19 -25 ianuarie 1996)

Johnny Rhducanu face parte dintre putinele personaje ale

jurnalului meu de la Tescani. Ne gtiam dinainte, dar am fost
miscat s5-l vdd apdrir-ld, pentru o scurti vacanti, intr-un loc
oarecum minat, cum era Tescaniul atunci. Nu fdcea nici pe
curajosul, nici pe subversivul, nici pe amicul compdtimitor.
Era destins, firesc, volubil, avea un fel tonic de a simplifica
lucrurile gi juca perfect rolul unui guru bulevardier, histrionic
9i cordial, sigur pe judecSlile 9i afectele lui: un om policrom
pind la impestrilare, dar nu mai pulin un om ,,dintr-o bucati",
ca acei demoni extrem-orientali care ascund sub grimasele
lor complicate citeva virtuli elementare 9i o inimd bund...
In fiecare zi Johrrny voia sd-mi dea cite ceva din avutul
lui: o pereche de baschefi, o cutie cu zaharind, un deodorant,
o sticlX cu vin gi tot felul de alte lucruri pe care le oferea cu
aerul cd a glsit in sfirgit ocazia de a scdpa de ele. Acest lan! de
generozitdli a culminat cu un dar suprem: o scurtd introdu-
cere in istoria jazului, pe care Johnny se angaja sd o ilustreze,
la pian, de-a lungul citorva ,,prelegeri". La prima leclie m-am
prezentat cuminte, inarmat cu hirtie 9i creion, gata s5-mi iau
notife. Mai intii, postura aceasta gcolari l-a incurcat pulin pe
profesor: era in acelagi timp consternat de atita seriozitate gi
mindru cd a trezit in mine ,,elevul". A avut, de aceea, un
demaraj ugor crispat. E greu sd !i-l imaginezi pe Johnny prac-
ticind istoria academic5. A fdcut totugi un scurt efort, dar a
trecut destul de rapid spre fantezie muzicalS gi poantd, a
improvizat, gi-a valorificat toate resursele de farmec personal
9i a sfirgit prin a cir-rta pur 9i simplu, mulfumindu-se cu Lln
comentariu mut sau semiarticulat: se acompania singur, cu
un fel de zumzet ai respiraliei care anticipa/ plrnea accente,
$
297
insolea ca un murmur de satisfactie discursul sonor. La
-
rdstimpuri, cind fraza rrruzicali atingea- un punct nodal, un
episod ,,de fineluri", un pasaj memorabil, Johrury imi azvir-
lea complice o privire exoftalmicd, uirnitS, tandrd si hoafd;
omul de lume gi de chef colabora perfect cu profesionisiul.
Socotesc 9i azi cI arn avut noroc sX pot beneficia in acele
zile, irrtr-ci lume care se destrXma spasmodic, de o asemenea
nobild el'aziune. Lucrurile au mers foarte departe: Johnny a
linut la un moment clat si-mi testeze aptitudinile vocale 9i
plnd la urrni am petrecut doud nopjti compacte cintind (cu el
ca pianisi) rornanle antebelice. Johnny s-a comportat ca un
tehnician plin cie scrupule: ;r gin<1it suita optirnd a reperto-
riului (care ir"rcepea, iner.-itabil, cu ,,La Bacdu, la Bac5u irrtr-o
mahala. .."), arn fdcut repetilii, m-a inviilat mici trucuri, mi-a
uns gitlejul cu ,,ajifii" etilice ;i a imprirnat apoi rezr,rltatul pe
o casetS. t) copie a ajuns in dorniciliul fclitat al lui Dilrescu,
care -- din cite am af,lat ulterior -- o asculta cu regularitate,
tirrjitor si trist, crr dricui Poliliei la poartd... Mai tirztw, a
handi de rnici spbrgitori i-au intrat in casa cea nou;i din
Bulevardul Aviatorilor si i-atr furat, intre altele, 9i caseta cu
prrcirra. ll'ilharji beneficiazS astfel de o irnagine insolitd a
ii-ornriniei prerevolulionare: totul se prXbugea, veneau zile
sirrgleroase gi tulbrrri, in vreme ce, itrtr-un sat din Moldova,
un ja::ist profesionist 9i un exilat rle ocazie c'lntau, mai in
glrrnr5 mai in serios, Atn iubit doi oclri albn;tri gi I'a wnbrn nucu'
lui bdtrin" Delcopeream astfel, datoritd lui Johnny, aspectui
{ulnesc si rninor al istoriei. Si nu gtir-r dac;i arn cigtigat cu ade-
vdrat ceva cind, dupd dccernl-.rie 1989, am clevenit crr tofii
solenni gi gravi, lu?nc1 istclria foarte i'n serios, mai in serios
r-lecit ne-ar fi inglciuit-o sufietele noastre o}:osite.
22, nr . 47 , 29 noiernbrie - 6 decernbrie 1991
Eminescu 9i recitatorii
Lui Geo Bogza
G. Cdlinescu povestegte (dupii Amintirile lui $tefaneili)
cum foarte tir-r5rul Eminescu, la sfir;itul unei reprezentafii a
trupei de teatru T'ardini, ,,se opri intr-o prrzitie melodrama-
tici in fala unui prieten 9i cu glas declamator ?i zise: <Ah, esti
un las gi te voi pdlmui!>". Frietenului fisticit i-au trebuit citer.a
secunde pind s5 inleleag5, in risul gener;rl, cd e vorba de o
glumd. Dincolo insd de gluma amicalS, putem bdnui gi cr
oarecare intenfie paroclic5 a poetului fati de sur-rcLtrl gran-
dilocvent al Lextuhli clrami,rtic si al joculwi actoricesc. ()r'icum,
pornind de Ia aceasti anecdotd, avem drr:ptui sh ne ?trlrebdm
cum s-ar fi manifestat Eminescu dac;i gi-ar fi arrzit versttrjle
in ,jnterpretarea" tmpelor de airi.
In ce mi privegte, rnXrturisesc cai, de rnai uruLli ani, sint
chintrit pilri la clepresie cie aproap:c tot ce aucl si vdri in fehi-
ritele spectacole comemcrrative. Am parcurs toaLe treptele
iritdrii: stupoare, ris isteric, furic, sudoare recLl, stinjeneali,
miid, dezgrist, tinjalS, apostazie, md rog, tr:t ce se poaie hr-
chipui ca reacfie fald cle o rncnstruoasd inaclecvare, Sint ten-
tat sri construiesc o adevirati tipologie a acestei itradecv.lri.
Iat5, mai inlit, recitsrett lincedd, convaiescent.l. Actorul (in
acest caz, rnai clegrabi acirifa) vine la rarrrpl clr p':9i debi{l"
privegte compitirnitor spre prlblic si i se adrestl;tz;i umt--rl, c"t
.I'onul
o sori de cariiate ingrijoraiS. e neurastenic: lirisrnui e
inteles ca i1n arnestec de lucilspozi.fie, infelepcir.rne ','irlinalX
si rnen-iorie tulbure. E ccr 9i cttnr Emincscu ar fi irers;ificat
r..relancoiia ,,'rotici a mai r;rrrltor gen.:rafii cle mitugi, ciaca .nu
a nrit,.rgii arhetipale. Atmrtsfera e, firegte, visiitoare si amari.
,oo
Privirea e celoase, hcrima lucegte indecis in coltul ochilor. Ceea ce au in comun toate speciile de recitatori invocate
Totul respird un aer de azil, de neconsolare intratabild, cu este, in ciuda aparenfelor, indiferenla fald de Eminescu. Pentru
complicalii biliare. ei, ca 9i pentru mulfi dintre noi, el nu e decit un pretext gras
La antipodul acestei performanle std recitarea atleticd, al exhibdrii de sine. De aceea, felul in care il sdrbitorim pe
glasul viril, virtuozltatea pulmonard. Eminescu devine o Eminescu nu diferd deloc de felul in care il recitdm: gdldgios
fiard, un mascul decis, capabil de sonoritdli acute, ofiferegti, 9i retoric, dupd modelul unei chermeze promiscue, in al cdrei
9i de morm5ieli senzuale, toate zvirlite printre dinli vigurogi abur fiecare igi dd in petic. Toli il sdrbdtorim ca pe un pre-
gi cinici. Desigur, procedeul se potrivegte mai ales versurilor cursor al micilor noastre obsesii si al firavelor noastre ideo-
rdzboinice, dar poate fi adaptat gi celor satirice; la limitd, el e logii. il sdrbdtorim apdsat in ianuarie, ca- sd-l batjocorim prin
utilizabil si pentru declamarea unor personaje mai arldgoase tof ce facem zi de zi, in lunile celelalte. il serbetorim inti-un
din proza politic5. soi de falsd unanimitate, ca 9i cind toli il iubim la fel 9i pentru
$i lirismul bolind 9i cel de campanie au irc5 scuza de a aceleagi motive. il sdrbetoresc mai ales cei pe care el i-Jdetes-
rdmine i:r limitele unei inocente impulsivitSfi. Dar mai existd tat: rdii gi famenii, panglicarii in ale !5rii, cei cu evlavie de
gi recitarea de tip filosofic, cu cel pulin doud variante: una sfd- vulpe, fonfii 9i flecarii. Il sdrbdtorim toti, cu un zel idolatru,
toas5, academicd, cealaltd maniaco-depresivd, intensd, de o ne oblojim mizeriile lingd templul lui 9i ii stricdm linistea cu
anxietate pirjolitoare. Amindoud aduc in disculie virtulile festivit5lile noastre dulcege. Nu ne mai e msine de Emi-
actorului Care gindeste... ln cazul dintii, gindirea e solemnd, nescu! Iar neruginarea aceasta nu se va vindeca decit dupd ce
solid bdtrineasc5. Textul eminescian e partitura unei ddscdleli vom avea cuviinla unui L5 ianuarie tdcut, rece, purificator.
baritonale, cu un bra! de ochelar dus spre buze 9i cu o carte
pe genunchi. Dramatic e irsd celdlalt stil, cel al reflexiei Dilema, nr.2,21 27 ianuarie 1993
galopante, al unei febrile indigestiuni mentale. Am vdzut, in -
aceasti privintd, lucruri ametitoare: actorul apare pe scend
hdituit de concepte, vorbegte precipitat, respird greu 9i scuipX
abundent. Are aerul cd nu reproduce un text, ci il fabricd pe
loc, iirtr-o agitaliune care macind nervii intregii asistenle:
cuvintele nu-i vin sau, dimpotrivS, il ndpidesc torenlial, urle-
tul altemeazd inexplicabil cu goapta, ochii se inchid comatos
sau se holbeazd ca de dambla. Nu po!i, privind, decit sd te
simli indiscret: ai nimerit peste cineva care tocmai i9i pierde
minfile; timpul cregte in urma lui, se intunecd. FalX de un
asemenea spectacol, orice alt tip de recitare devine acceptabil.
Recitarea exegeticd, de pildd, aparlinind, de reguld, cuivl care
are o aiziune despre Eminescu. Misiunea actorului-exeget e
tocmai aceea de a ne impdrtdsi aceastd viziune: el trebuie sd
ne invele ceva, sX ne explice cd Eminescu nu e ce credem noi.
De fapt, nu ni se mai spune un text, ci un subtext: logica ver-
surilor e mereu alta decit cea prozodicX. Se fac pauZe abile,
pline de infelesuri (un fel de note de subsol mute), se pun
accente misterioase si se sugereazi nuanfe sibilinice la care
in platitudinea noastr5 gcolarX -
ne-am fi gir:rdit nici-
odatd...

300

L
 Cum citim ziatele
Existd conuingeri politice 91 opinii politice. Convingerile
politice aparlin oamenilor cu vocalie politicd 9i cu biografie
politicd. Mai pulin numerogi decit ne inchipuim, oamenii
acegtia au ajuns la consecvenla 9i fermitatea conaingerii
printr-o preocupare pentru politic implici:rd, deopotrivd,
studiu, reflexie 9i acfiune. Opinia politicd e o realitate mult
mai largd gi mult mai pulin pretenfioasS. Toli (sau aproape
to!i) avem opinii politice 9i, in genere, ni le formdm citind
ziarele, reaclionind, agadar, la ceva care ni se dd.Din picate,
intre ,,convingere" 9i ,,opinie" se fac fretvente confuzii. De
reguld, purtdtorii de opinie se iau (9i sint luafi) nu o datd
drept oameni de convingere. Ei afigeaz5', in dezbatere, com-
petenle, pasiuni gi experienle care, in realitate, le sint str6ine.
Opinia poate fi autentici sau nu, poate fi ingenioasd sau
timpd, temeinicd sau superficiald, dar e intotdeauna aftM-
torism politic, recoltd mai mult sau mai pulin intimpld-
toare - rumegate ir:r funcfie de inzestrarea
de ,,ide|" politice,
- echivoc suprarealist, incununat, de obicei, printr-o scurtd
gi de amplasamentul social al fiecdruia. Nu vrem si spunem
cd din lectura ziarelor nu se pot recolta decit opini| simple
opinii. Profesionistul gtie sd extragi din ele substanla de care
are nevoie pentru a-gi nutri convingerile gi pentru a-9i revizui
strategiile. Problerna e cutn citim ziarele. Or, cei mai mulli
dintre nc.ri nu le citim profesionist; nu le citim nici mdcar
atent; le citim in aga fel, incit rezultatul lecturii nu poate fi
decit inconsistent 9i mdrunt conjunctural. Si facem, in loc de
demonstrafie, un rapid inventar al momentelor pe care le de-
dicdm indeobgte lecturii. Cdci, inevitabll, atm citim depinde
de cind citim ziarele.
intii le citim ir"r drum spre slujbS" Le pescuim de pe prima
tarabX iegiti in cale gi le r5sfoirn rnahmur, sub impulsul unei
342
curiozitdli difuze, dar, mai ales, din dorinla de a ,,scurta"
timpul petrecut in metrou, tramvai sau autobuz. Lectura e,
de fapt, un semisomn, in care se amestece indispozilia provo-
cati de perspectiva unei ,,noi zile de muncd", inconfortul
transportului 9i cumulul citorva mici iritdri de parcurs (indi-
vidul care ili citegte peste um5r, bdtri::ra cdreia ar trebui sd-i
cedezi locul etc.). Aceeagi tipologie a lecturii se reface pe dru-
mul de intoarcere de la slujb5, cu unele nuanle distinctive:
Iehamitea de dupd rutina zilnicd, foamea, perspectiva neca-
zurilor domestice sau, dimpotrivd, satisfaclia zilei de lucru
incheiate. intre cele doud drumuri, mai existd lectura furtivd,
in orele de program, un mod, intre altele, de a-!i arnlna sau
suspenda obligafiile. Rezumfird, e limpede cd cititul juma-
lelor in prima parte a zilei e marcat de fragmentarism 9i
umoralitate. Citim pe apucate/ pe sdrite, 9i proiectdm asupra
lecturii hazardul unor crize psihofiziologice trecXtoare.
Urmeaz6, acum, marea orgie de presd a siestei! Ziarul e
un corelativ al papucului 9i cafelei, un camuflaj nobil al di-
gestiei. Cu pleoapele grele, impregnate de reverii calorice
(eventual cu o scobitoare in collul gurii), capul familiei ,,se
documenteaze". Cititul se intrepdtrunde misterios cu inson-
dabile procese organice. ,,Bolrtl" informalional se prelucreazi
la nivel de intestin, creierul distinge cu greu irrtre nedumerire
politicd 9i crampd abdominal5. Fulgurantele intreruperi ale
stdrii de veghe, demnitatea aparentd pe care o dX stupoarea
postludicd gi relaxarea subitd a tututor funcliunilor mentale
gi trupegti conferd lecturilor de dupd masi un ce oniric, un
irrjurdturi recuperatoare (adresati lor, politicienilor gi ziarig-
tilor), urmatd de o adormire ostdgeascd. O imbinare caracte-
risticd de zel cetdlenesc si euforie fiziologicd se exprimd gi in
cititul ziarelor tr timpul mesei sau la closet. Nu e clar ce este
esenlial 9i ce este accidental, ce este anexa cui, dar ?n ambele
cazuri survin subtile transferuri furtre realitdli disparate, cu
consecinle imprevizibile asupra obiectivitdlii informaliei. . .
Cum citim, prin urmare, ziarele? Mai intotdeauna irr in-
tervalele secundsre ale zilei, in acel registru al vielii care se
cupleazS. cu loisir-ul, cu destinderea, cu atenuarea vigilenlei
intelectuale. Le citim ca 9i cind nu le-am lua prea in serios, le
acorddm mai putin5 atenlie decit hobbyurilor noastre gi le
1n?
tratdm cu mai pulind rigoare decit cea irevestitd ir:r partidele
noastre sdptdminale de bridge sau de table. Constatarea
aceasta n-a intirziat sd-i nelinigteascd pe politologi. Cdci din
opinii formate la capdtul unui asemenea mod de frecventare a
ziarelor se constituie opinia publicd, reactivitatea politicd a
massei si, in ultimd instanfS, aotul terii.
Discutiile noastre in contradictoriu, opfiunile noastre
ideologice, participarea noastrd la tot ce se intimpl6, felul
cum inJelegem manevrele guvernamentale, Pe scurt, intregul
nostru comportament civic gi electoral se nagte ca efect al
snui loisir rudimentar: cititul infraralional al ziarelor. Cu cit
le citim mai ,,destins", ct atit sir-rtem mai manipulabili. De
aceea, maturitatea politicd a unei ldri 9i rispunderea politicd
a oricdrui locuitor al ldrii ar trebui sd inceapd de aici: de la
cum citim ziarele. E drept, asta nu e cum s-ar pdrea
-
numai treaba cititorului. Cdci citim ziarele -
si in funclie de
feLul in care sint scrise. Dar asta e altd problemd, la care e
preferabil sd rdspunzi nu comentind ispr5vilor altora, ci
riscind o ispravd proprie.
P.S. Ecourile provocate de aparilia primelor doud numere
din Dilema sint de naturd sd contrazicd, intrucitva, tezele
enunlate mai sus. Revista pare a fi fost cititX mai ales de
confrafi - spirit de
o acribie mindstireascd, intr-un
neadormitd exigenfi. Rezultatele s-ar rezuma astfel: a fost
odatX o lard in care apdreau sute 9i sute de publicafii, care de
care mai imbirligate si mai rdzboiete: frumoase la chip,
cuviincioase la vorbd, iubitoare de adevdr 9i nepdrtinitoare;
toate slujind dreptatea, pe banii nimdnui sau ai unor arhan-
gheli. Si iatd cd dintr-o dat5, in aceastd gridind inmiresmati
apdru o schimodie, o stirpiturd, un avorton de revistd pe
nurne Dilema. Toatd intunecimea Iadului s-a adunat sub
ridurile ei: infdligarea cea mai uriti, motivaliile cele mai
dubioase, finanlele cele mai puturoase 9i politichia cea mai
hoa!5. FDSN-ul simte in Dilema otrava perfidd a Opoziliei.
Cutare literat vede ir ea organul camuflat al PAC-ului" FSN-ului
9i monarhiei. Din contrd, PAC-ul, FSN-ul, monarhia zimbesc
sibilinic: ei gtiu cX sintem ai FDSN-ului 9i ai lui lliescu. $i ai
lui Mdgureanu. S-ar zice cd am creat o ,,dilem5" din care nu
putem iegi... nevdt5mafi.
Dilema, nr.3,28 ianuarie - 3 februarie 1993
Despre mitocanul
care nu e totuna cu toaPa
Confunddm mitocanul cu toapa.'loapa e o categorie for-
malX, Jine mai curind de i:rfd;igare, de ambalaj. Joapa ,,igi
pune !opi", adicd abuzeazd de omamenticd, 9i fopdie, adicX
se migci strident gi discontinuu, cdlcind convenliile nu din
nonconformism, ci din proastd cregtere. loapa e carentd la
nivelul bunului gust 9i al educafiei. Nu gtie sd se poarte gi nu
gtie ci nu gtie sd se poarte. La limitX ftrsd, loapa poate fi
,,diminuatX", ,,salvatd" printr-o pedagogie asidud 9i rdbdd-
toare. Eliza Doolittle poate deveni Mrs. Higgins. Existd o can-
doare a foapei, o anumitd naturalele a prezenlei ei, care
amuzd mai mult decit irit5. Mitocanul e altceva: e un tip
uman elaborat, coerent 9i stabil. loapa nu e decit un fel de a
fi. Mitocanul e expresia uneiWeltanschauung, a unei ideologii
care aspirX, adesea, la demnitatea sistematicd a filosofiei. In
felul lui, mitocanul e un ginditor: are, m5-n!elegi, filosofia
dumisale, ,,are o teorie" despre orice imprejurare; cultivd
sentinla, cumpdrd (9i citegte) culegeri de maxime 9i e defini-
tor de cirli (lucru pe care il proclamd cu mindrie, specifictrd,
de reguld, numdrul lor). Mitocanul e om serios. El are convin-
geri, principii, certitudini. Ii place sd peroreze, sd-!i impdrtS-
geascd din inlelepciunea spre care l-a condus ,,gcoala vie!ii".
E, prin definifie, adult: nu-l poli pdcdli, n-ai ce s5-l inveli, nu
mai are iluzii copildregti.
Metafizic vorbind, mitocanul e imanentist. Nu crede in
lucruri care nu se vdd, nu poate fi amelit cu baliverne. Trans-
cendenla lui e imediatul. Doar din cind in cind, in momente
de transport liric, admite cd ,,trebuie si existe ceva, o {orfd"
care a produs universul. ,,Forfa" aceasta insd e atitudine
tipic filosoficd -
o sirnpld problemd de cunoagtere: nu obligd
-
305
la nimic in plan existenfial. Evident, mitocanui merge la bise-
ric5. Dar o face pentru a-si disciplina familia 9i pentru a-i
or-rora pe strdmogi. Cu alte cuvinte, mitocanul merge la bise-
rici din simt civic si din patriotism...
in viala'de toate zilele, mitocanul ne apare ca un ?ntre-
prinzdtor vivace, dublat, in profunzime, de un sceptic indemo-
labil. E intreprinzitor pentru cd e sceptic: nu se impiedici in
criterii absolute, in coduri preexistente, in rigori addugate
realului. Scepticisrnul acesta pragmatic nu intri in contra-
diclie cu ,,principiile" 9i ,,certitudinile" mitocanului. El are
principii de moment 9i certitudini flexibile: oricind reformula-
bile, adaptate la necesitili ferme 9i suple deopotrivS. Prin-
cipiile sint, pentru mitocan, mai mult o chestiune de esteticd
decit una de eticX. Principiile sint bune, dar viala e altceva
iatX un solid principiu mitocdnesc. Certitudinile metafizice -
ale mitocanului sint gi ele distincte de regulile comportamen-
tului sdu. Ceea ce nu inseamni ci mitocanul e un schizo-
frenic. El e duplicitar, dar nedilenntic. E o fiintd armonioasd,
un agregat bine sudat, egal cu el insugi, de la ghiul pind la
idei, de la emolii pini la gosete.
Mitocanul e nesimlit 9i sentimenttrl. Nesimfit: toate afectele
ii sint paralizate de instinctul supravieluirii. Nu e in pericol
sd vazd. enorm 9i sd simti monstruos: vede mirunt si simte
strictul necesar. Singurele hri senzatii puternice sint pe
lingi apetiturile ancestrale - sughiful, degonflalia (sub-toate
formele ei) 9i mincirimile de tot soiul. Mitocanul e insi senti-
mental. Sub desenul cubic al filosofiei sale, sub solemnitatea
lui ,,maturd", zace un suflet cald. Duios cu sine, intoxicat de
propria lui ,,ornenie", mitocanul arboreazi frecvent privirea
lichidd, iar la chefuri 9i inrnormintdri se zguduie de plins.
Mitocanul are siftttul onoarei: ,,nu permite", ,,fru e el omul
care", ,,nu se coboar5". E ugor de otensat, gtie sd-l ,,ignore"
ostentativ pe preopinent, cere si isi di cu protocol cuvintul de
onoare.
Mitocanul are uiltul frtunostLlui, practicat insi ca o obsesie
astilizdrii. Nimic din ce e dat ia't chip nemijlocit, nimic spontan
nu e acceptat ca atare. Totul trebuie ,,aranjat", ajutat, camtLflnt
printr-o puzderie de adaosuri. Dintre gtiinfe, mitocanul
preferi istorin.Istoria e o adevdrati sintezd a pasiunilor sale:
precizie (cifre!), patos nalional (eroi!) competen!5 militarS
306
(luBt9!), jubilatiune sportivd (,,ai nogtri,,
,,ai lor,') gi zel
politic (conspiratii, tralate, jocuri de particl -etc.j.
Una dintre calitdtile mitocanului'e cd are girsttrl ierarhiei.ii
plac gefii, respecti Puterea, ,,nu lupti contra Guvemului,,. De
bombrnit insi bombdne. pentru za si*t,t lti critic e ves.,ic
treaz, Dentru ci nu acceptd sd se lase prostit, pentru .a,
s-ar zice,,,asa nu mai merge,,. Gindirea politici a mitocanu_ ";i."
lui se concerrtreazd, toatd, in acest paradox: potentatul e, fir
acelagi timp, ales 9i injurat, puterea e, in aceiasi timp, susli_
nutd 9i-sabotatd. Fatd. de.asemenea conrplexitdti, cit de'frusi;,
de inofensiv5, de solard ne apare foapa. in plus, ."- ,p"_
neam-la inceput, ea e educabili. Mitbcanul, dimpotrivj, e
imun la orice manevri didacticd: e rezistent, inamovibil, sta_
tuar. O fatalitate.
...Subiectul e, firegte, inepuizabil. Dar existi si solutii
mai eficiente decit frugalul nostru efort analitic. in
fpide,
Cam tirzfu..., Caragiale rezolvi totul prin cele trei formule
rrgrnate stereotip de Costicd panaite: Ei, ag! (scepticism,
stupoare- dispreluitoare dinaintea opiniei divergentej poroli
,
(incredulitate, invocarea-promptd a cuvintului a" or,ou.";,
C-egt'. copilT (fudulie adulid, invitalie subiacentd la
,,seiozi_
tate").
Meritd sd vorbim atita despre mitocan?
- Merit;r,
cdci e ubicuu si victorios-
- Ei,
- Daras!in fiecare dintre noi
- de mitocan. dormiteazd. o oarecare
sdminld
Parol?
- Ca si nu mai vorbim cd, mdrturisit
- sau nu, mitocanul
rre e, uneori, simpatic.
Dilema, nr.16,30 aprilie
- 6 rnai 1993
 Patologie totalitari
I Mtr delectam, impreuntr cu ci;iva prieteni, pinl li nevroztr.
Aud cd, sub auspiciile Academiei RomAne, a luat nagtere
un institut pentru cercetarea perioadei totalitare. Un aseme-
nea institut nu poate fi decit arhiva unei traume. Dar pro-
iectele lui ar putea include gi o temd ceva mai tonicd: inven-
tarul 9i artaliza tehnicilor de supraaielulre ndscute prin reaclie,
de-a lungul a peste patru decenii de i:ncarcerare.
Sd ne aducem aminte. Ani de-a rindul ne-am salvat citind
gi recitind Ilf 9i Petrov: gtiam pe dinafard pasaje irtregi 9i
suportam mai ugor aberalia zilnicd identifici:rd in ea modelul
sovietic dtn Vilelul de aur sau din Doudsprezece scaune. O
euforizanti lecturd comPensatoare
- uitatd, din pdcate -
ne-au oferit, la un moment da! textele lui Monciu-Sudinski,
un soi de reportaje inventate, pline de mizeria 9i de poncifele
cotidiene, in a9a fel incit, parcurgindu-le, ni se pSrea cd irntil-
nirn o variantd contemporan5 a lui Caragiale: un Caragiale
trsX emaciat, expresionist, inapt sd se mai arr'rlJze ptrX la
capdt. Ne-am salvat, alteori, prin filme rusegti, prin cite un
spectacol ,,riscat" , ffr care se inflneau, complice, ,gopirlele"
scenariului, jocul aluziv al actorilor gi ,,toleranfa" perfidd a
cenzorilor, prin cite un roman ,,cwrajos", prin cite o tabletX de
Geo Bogza, prin banc, prin irrjuriturd, prin gedinle de
invdldmint politic vag subversive, mX rog, prin tot soiul de
subterfugii, supape 9i ocoliguri care sd dea, i:r plin6 catas-
trofd, senzalia unei minime normalitdfi, a rezistenlei posibile,
a respirabilului.
Uneori irsi ajungeam sd gdsim voluptdfi in confruntarea
direct6, neprelucratd, cu anomalia. Lrvdlaserdm si savurim
308
enormitatea, sd degusttrm oroarea cu un rafinament obosit,
alexandrin. Mi-aduc aminte, de pildtr, ctr o buntr bucattr de
vreme am reugit s{-mi intrelin buna dispozitie rtrsfoind lu-
crtrrile ,,filosofice" ale cuiva despre care nu stiam decit ctr era
9ef de catedrl la Academia ,,Stefan Gheorghiu". Mi-au picat
in mintr intimpltrtor (se intitulau Rdgazul gfndirii, Lurnea tn
gindire, Replici etc.) 9i str zic a9a
nitiv,-duptr numai citeva - ca
pagini. Nu ml
m-au subjugat defi-
- mai puteam sustrage
abisului lor, nu-mi puteam lua ochii de li monumentala,
inimitabila, formidabila lor stupiditate. Frizau capodopera.
Fiecare noutr, masochist{ lecturtr revela comori mereu
proaspete, culmi de mitoctrnie pioastr, de haos intelectual, de
patologie stilistictr. Erau, de-a lungul a sute de pagini, afo-
risme, citate comentate, cugettrri fabuloase, pe toate temele cu
putinll. Am avut, in citeva rinduri, ispita de a parodia. Am
organizat un concurs (impreuntr cu Gabriel Liiceanu, cu Sorel
Vieru 9i cu Thomas Kleininger), incercind s[ imittrm cit mai
bine ,,aroma" autorului, codul lui. Ne-am dovedit cu tolii
inepfi,lipsiti de har, incapabili sd ne apropiem, fie 9i timid,
de performan-ta maestrului. Capacitatei lui de a ne stupefia,
de a ne umili cu metabolismul delirant al gindirii fui se
dovedea infinittr. Fenomenul era intr-adevIr unic. Ctrrlile cu
pricina aptrreau in edituri de prestigiu, cu prefele omagiale,
semnate de publicigti notorii. Blnuiesc ctr tirajele erau consis-
tente 9i ctr se gtrseau destui cumptrrtrtori pentru a le epuiza.
Imi era limpede atunci, cum imi este 9i acum, c[ nici o edi-
turtr din lume nu gi-ar fi ingtrduit str publice asemenea texte
deopotrivtr subculturale 9i necomerciale, c[ mtr aflam, prin
urmare, dinaintea unui accident specific al universului totali-
tar. Aveam de-a face cu un succes al ,,omului nou", cu insta-
larea pletorictr 9i intr-un fel inocentd
- a unei viet{ti
intre rafturile -bibliotecii. Prezumlia parvenitului,
fruste
sechelele
limbajului de partid 9i tupeul strident il semidoctului colabo-
rl
rau spectaculos pentru a da nagtere unui discurs care, anali-
zat cu atenfie, dtr mlsura exacttr a drdcoveniei prin care arn
trecut cu tofii 9i de care n-am sctrpat, din nefericire, nici as-
tdzi. Ctrci ,,intelectualii" de tip nou sint legiune: vitali, adap-
tabili 9i agresivi, ei populeaztr impenitent Parlamentul, felu-
ritele formaliuni politice, gazeteli de toate culorile 9i ne in-
309
tofcd solemn cu verva lor zoologic5. De aceea, ar putea fi util
sd aruncdm o privire inddrdt, spre prototip. Descrierea hilarei
lui monstruozitdti rdmine, irecd, o tehnicd de supravieluire'
Deschidem, agadar, o figd clinicd sumard pentru a consernna
simptomele unei maladii culturale insidioase, cdreia totali-
tarismul i-a dat dimensiuni impozante: e ceea ce s-ar putea
numi spiritualizarea prostiei. Ea se nagte ir punctul de intilnire
al unei naturi primare cu fascinalia inadecvatd a ideii 9i cu
stereotipiile unei ideologii. Bouvard 9i P6cuchet devin mem-
bri de partid gi dascdli ai naliunii. Miticd citegte ;i comen-
teazd pe Kant in lumina materialismului dialectic. L5sali sd
se zbenguie printre cdrfi, pacienlii nogtri igi slibesc cureaua/
isi dau pdldria pe spate 9i pdgesc in ciorapi pe cimpiile
metafizicii. Se simt bine. Se simt mai buni. Se simt datori sd-i
invele 9i pe al1ii. $i atunci,-materia lor cenugie in ebuliliune
secretd apoplectic cugetdri. in cazul omului meu de la ,,$tefan
Gheorghiu", ele sunX astfel: ,,I-a unele popoare, amorul umple
un go1, la altele, o vdgdund". Sau: ,,Cineva asemuia cerul cu o
oald intoarsd; depinde nu de cer, ci de oald". Sau incd: ,,Un
om de culturd este mai refinut, un prost, mai delinut". Sau:
,,Viciul e o buruiand ce consumd ilicit oxigenul viefii". Sau, it'r
sfir9it: ,,Cit de frumos 9i gingag se exprimb profundul cugeti-
tor romAn Al. Vlahuld, zicindu-le confralilor sdi: <Cea dintii
gi cea mai de cipetenie datorie a unui om cinstit e si ne
spund adevdrul inimii lui". Dar cili s-au aplecat asuPra aces-
tei probe? Cili giau ficut <electroiubiriograma, lor de ade-
vdr?" Dar sd nu anticipXm. Pentru a alcitui o figd clinici, tre-
buie sd proceddm ceva mai sistematic.
II
Intelectualul de tip nou abordeazd' faptul de culturb cu o
solemnitate superstifioas5. El citegte ca la cincisprezece ani
pentru a culege citate gi se simte obligat sd decoreze numele
tututor autorilor invocali cu epitete tandre, resPectuoase sau
triumfale, dupd cum i se pare cd este cazul. Asa se face cd,
rdsfoind Lumea in g?ndire (sursa simptomatologiei pe care
incercim sX o schildm), i:rtilnim nu pur 9i simplu mari figuri
literare 9i filosofice, ci o galerie de bibelouri fardate gros,
310
ndcldite intr-o retoricX servild, cind nu e vertiginos elucubran-
td. Unele ,,ornamente" au aerul sfios gi ndting al amabilitdlii
de circumstan!5: La Fontaine devine ,,elevatul La Fontaine",
Arghezi ,,neobositul Arghezi", Sofocle ,,unicul Sofocle".
O solulie- frecvent adoptati e platitudinea - indicativd,: ,,ita-
lianul C. Papini", ,,iluministul Diderot", ,,renascentistul Ma-
chiavelli", ,,originalul american Mark Twain". La limit5, se
recurge la stupori gcolare (,,vestitul B. Pascal") sau la coloc-
vialitSti duioase (,,bdtri:rul Eschil"). Mai existd 9i varianta
relinut patrioticd (,,Cala Galaction al nostru"), cea sentimen-
tald (,,neuitatul Ibsen") sau aceea a admiraliei analitice:
,,scdpdritorul Cdlinescu",,,savurosul Caragiale". Toate aces-
tea insd si:rt incd digerabile la nivelul banalitSlii ceremoni-
oase. Dar, incet-ir:rcet, lucrurile aluneci spre nelinistitoare
originalitdfi. Nu pricepi, de pild5, pe ce se bazeaz6, califica-
tive de tipul: ,,meticulosul R. Martin du Gard", ,,sarcasticul
Romain Rolland", ,,mult prea certatul cu fericirea T. Arghezi"
sau ,,cumpitatul Horatius". Iar cind dai peste ,,nederanja-
bilul Caragiale", imaginea tradilionald a lumii fircepe sd se
tulbure... Fald de asemenea nducitoare asocieri, formule ca
,,subtilul 9i inteligentul La Bruydre" sau chiar ,,scrupulosul La
Bruyrdre" (e drept, undeva se vorbegte si de ,,scrupulosul
Ldncrlnjan") par culmi ale bunei-cuviinfe. Cind e vorba de
femei, intelectualul,,nostru" devine galant:,,fermecdtoarea
George Sand", ,,ultrasensibila George Sand". Emotionante
prin inocentd -
sint, pe de alt5 parte, unele descoperiri co-
-
municate cititorului pompos 9i totugi confidenfial ca niste ,,se-
crete de breasld": ,,marele jurist grec, autor de cunoscute legi,
Solon", ,,originalul poet 9i filosof T.Lucretius Carus", ,,proza-
torul de real talent Tacitus" (se remarcd tonul protector, as-
pectul de incurajare didacticX al formulei), ,,scriitorul de pro-
bat talent George BeIeitrA", ,,criticul de inaltd talie G. Ibrdi-
leanu",,,cunoscutul cugetdtor grec Democrit",,,talentatul
scriitor rornAn Ion Ghica". Survin, firegte, gi unele crize de
inspirafie. La un moment dat, Romain Rolland pare recalci-
trant la orice caracterizare. Nu-!i rdmine decit s5-l semnalezi
ca pe ,,compatriotul lui Robespierre", lSsindu-l pe cititor si
gdseascd sensul acestei apropieri. Michel de Montaigne este
,,ctitorul atitor cugetdri", Th. Dreiser este ,,unul dintre marii
maegtri ai Cetdtii talentului", Delavrancea e ,,marele bdrbat al
311
condeielor romAne", iar Bertrand Russel stejar al
- ,,marele
fiiosofiei engleze". Printre atitea celebritili i9i face loc 9i
Nicolae Ceaugescu, recomandat ca ,,11n distins bdrbat al
fdrii". Entuziasmul provoacd adesea hiperbole amelitoare'
H. Sienkiewicz e cineva ,,care avea sd rdscoleascd lumea cu
lucrdri de geniu". Ion Dodu BXlan ,,cautd totdeauna lama
adevirului (!) ir:r nevdzutul lucrurilor". Dumitru Popescu, ,,in
maniera sa sobrd 9i refinutd", merge 9i el pind la ,,lama ade-
vdrului". Mai rezervat se comportd autorul Lumii in gtndire
cu N. Iorga: ,,Cu toatX afecliunea pentru tot ce ne-a ldsat
N. Iorga,iru pot si-i subscriu (sicl)^pdrerii cd..." in alt loc,
Iorga e obiectul unor fine disjunclii ierarhice: el e ,,decan al
cuget5rilor 9i aforismelor romAneqtT", dat ,,rector al celor
istorice". G. Cdlinescu beneficiazi de apelative irnpenetra-
bile: e ,,maurul literaturii noastre" sau ,,mare chirurg ir:r cul-
tura romAneasci", Dar e mai mult decit atit: e ,,un suflet in-
finit, intr-un corp delimitat". Voltaire e ,,demiurgul ironiei
iluministe". Secretul lui constd in faptul cd ,,din filosofie s-a
ndscut, cu ironie s-a hrinit 9i cu persiflare s-a impus". Portre-
tistica practicat5 de ingeniosul nostru pacient atinge pe
alocuri demnitatea enigmei: cine e ,,profesoara pe spatii largi
ale cetdlii literelor"? Zoe Dumitrescu-Bugulenga. Cine e ,,dis-
cretul om de sim! adinc prelungit in spalii 9i psihologii mito-
logice"? Octavian Paler. $i, mai ales, cine e ,,filosoful pe care
nu gtiu ce resort mX indeamnd a-l asemui atit cu Descartes,
din cultura mondiald, cit 9i cu D.D. Rogca, din cea romA-
neascd"? Cine altul decit Dumitru Ghige?
inconjurat de atitea fantoge in deghizament de paradd,
intelectualul de tip nou e, in sfirgit, pregdtit s5-9i etaleze dex-
teritdlile: va selec,tiona citate edificatoare, le va comenta ilu-
minat (9i nu o datd sibilinic) 9i, in cele din urmd, va elabora el
insugi arnple cugetXri memorabile, hrani spiritual5 Pentru
cei fldminzi, din prea plinul obnubil5rii sale.
III
Pentru autorul Lumii in gtndire, a fi intelectual insearnnd a
frecventa marile spirite cu un resPect subaltem sau cu_tupeul
incongtienfei. inainte de a extrage un citat memorabil, omul
372
L
nostru igi impune un protocol mieros in jurul sursei. Cel citat
e firgropat in epitete nistrugnice, pendulind cum am vdzut
- Caracteristicd
intre platitudine crasd 9i mister suprarealist.
-e irrsX 9i formula care introduce citatul. Ea i9i propune, in
genere, sd adauge ircd un strat de vopsea festivd peste por-
tretul celui invocat gi, eventual, sd anticipeze asupra calitSlii
(= justelii) filosofice a textului ce urmeazd a fi oferit cititoru-
lui. Vrei, de pildd, s6-l citezi pe Mihai Beniuc? Formula intro-
ductivd va suna astfel: ,,Din interiorul unui focar de inte-
ligenfd, Mihai Beniuc, disociind gi asociind, ne aaertizeazd
cd...". Desigur, existd 9i variante mai sobre: ,,A.P. Cehov ne
aaertizeazd 9i cu dibdcie 9i cu ironie cX..." (E semnificativi
tema ,,avertismentului": din alte pasaje, afldm cX 9i Stendhal
avertizeazd, 9i Seneca, 9i Taine. Pentru intelectualul de tip
nou, lumea spiritului e plind de pericole preponderent ideo-
logice: trebuie, prin urmare, sd o parcurgt ,,avertizat", cu con-
stiinla ,,votului de blam" oricind posibil.) De altfel, punind
laolalt6 ,,manierele" atribuite de pacientul nostru ginditorilor
lui preferali, oblinem o atmosferd de gedinl5 principiald gi un
ton de proces-verbal: ,,Cehov aprecinzd cu justele 9i opti-
mism", ,,G. Enescu ne in;tiin[eazd", ,,Morrtaigre opineazd",
,,F{. Spencer precizeazd" (,,9i spune textual"), ,,G. Cilinescu
declsrd" (alteori ,,apreciazd"), ,,R. Martin du Gard este de
pdrere c6",,,J.W. Goethe ne asigurd" (9i ,,V.G. Belinski ne asi-
gurd"), ,,Aristotel considerd c6..." (O. Wilde, mai degtept,
,,considerd perspicace"), ,,V. Hugo ne incredinleazd Cd...",
,,Cezar Petrescu afirmd cu justele", ,,Alexandru (sic!) Dumas
atenfioneazd" (ca gi J. Renard, care ,,ne atenfioneazd cu acoPe-
rire"), d'Holbach relead,,,La Rochefoucauld sesizeazd",
,,Flelv6tius spune cu toatd franchefen", ,,Lessing e pdtruns de
ideea cd...." , Diderot 9i A. de Saint-Exup6ry ,,sint conaingi cd..." ,
,,G. Ibr5ileanu ne poadluiegte" 9i ,,se ir:rcumetd sX conchid5",
,,M. Ralea conchide sintetic", dupd ce Esop ,,afirmd limpede
c6..." , iar N. Ceaugescu ,,cheamd" .Invariabil, apar 9i accente
de triumfalism pionieresc: ,,Ioan Grigorescu exclamd cu min-
drie gi adevdt",,,I.D. Bdlan relevd cu mindrie", -A.N.Tolstoi
constate cu mindrie", ,,R. Tagore rostegte cu mindrie", ,,Petru
Groza exprimd cu entuziasm". Alteori insd, tonul e rezervat
(,,Racine cautd a ne convinge c5...") sau chiar mustrdtor
(,,Camil Petrescu se cam grdbea afirmind c6...").Nu este
JIJ
 exclusl nici o anumittr, demnA neutraiitate (,,shakespeare
zice",,,N. iorga gl5suiegte",,,J. Renard generalizeazd",,,Du-
tnitru Popescu rationeazA", ,,C. Cf,linescu postuleazf,"). Acci-
dental, intiinim reflexe de comentator sportiv: ,,Cugetarea de
zile mari a neintrecutului Shakespeare", ,,Sextus Empiricus
ajunge la o cotA inaltd a adevArului sesizind cll...'" Cu ce inca
se mai ocupd ,,corifeli"? Ei bine, H. Taine ,,ne calmeaz|",
Dante Alighieri ,,ne vestegte pilduitor", Euripide ,,mediteazd
sugestiv", La tsruyOre ,,e petruns c|..:' , G. E. Lessing ,,sc de-
confiazf, in fala semenilor lui", Hacob Paronian ,,opineaztr
original", ,,G. Ibrdileanu noteazd cu justele tristd". Despre
M.P. Musorgski afltrm ctr ,,gindea corect" (,,Corect gindea
M.P. Musorgski zicind cA..."), despre Lessing, doar cd
",gin-
dea". Unii autori cultivl precaufia: ,,Lui O. Wilde i se pdrea
c5...". Altii sint strict obiectivi (,,H. Avakian noteaze cu jus-
tele cd...", ,,Montesquieu avea sd observe c6-.."), altii fermi
(,,J. Renard declard sentenlios"), al;ii vag hotomani (G. Cdli-
nescu ,,spune perspicace"), altli, in sfirgit, necrulAtori: ,,Gin-
ditorul rus Herzen formula gindui tdios ctr"..", ,,Chamfort
spune stragnic". Din cind in cind, sub abia suportabile tensi-
uni lirice, citatul e introdus cu o imensA cheltuial2t de gingtrsie:
,,R. Tagore picteaztr iubirea pe tavanul dorului zicind..." O
performan!5 de imprevizibil e, la un moment dat, ,,pregtrtirea
terenuiui" pentru un fragment din Rebreanu: ,,Nu stiu cit de
bine va fi inteies marele romancier Liviu Rebreanu arta mili-
tartr (...), dar nu mtr indoiesc de arta romAneascA".
Ar fi interesant sd sistematizdm cit de cit si moduiatiilc
infinite ale relatiei dintre autorul nostru 9i citatele pe care le
propune. Deseori, aceste citate sint simple ready-made objects,
obiecte gdsite 9i livrate ca atare, fdrd comentarii. Alegerea e
insl de a9a naturtr, incit cel citat se contamineaztr de aura
ineptA a ,,citatorului" (un exemplu, intre altele: ,,shakespeare
zice: "Po[i zimbi si iar zimbi 9i totusi fi misel>"). Cind apare,
comentariul capltd forme dintre cele mai neagteptate: de la
exaltare orgiasticit (dupX un pasaj despre m5mXligA al lui
G. Cllinescu: ,,Citd diversitate in armonie, cith arrnonie in
diversitate. Citd poezie a poeziei, citd poezie a durerii. Cit
optimism, ce chemare!") pine ia divaga!ia inexplicabill
(,,Pentru F{eine: <Progtii cred cI pentru a cuceri Capitoliul
trebuie str ataci n'rai intii gigtele>. O formd mai originaltr de a
31,4
sufla in iaurt"). Comentariul ezitX adesea intre exclamativ gi
interogativ. Exemple: ,,Eugen Simion crede ctr <viata e o
cucerire incertl>. De ce sd nu-i dtrm noi pulind certitudine?".
Sau: ,,Dactr Dante Alighieri in a sa Diaira Comedie consider{
cX... (urmeazd un citat oarecare), de ce unii lin mortig str-l
contrazice?" Ciuda falA de cei care l-ar putea contrazice pe
marele autor citat face loc, alteori, unei vagi iritdri fatd de
autorul insugi: ,,Vrem sau nu, Petrarca are dreptate" (urmeaztr
citatul). Nu o datd comentariul are onestitatea de a semnala
nedumeriri, stupori sau chiar scurte episoade de colaps men-
tal: ,,Nu gtiu exact ce a vrut str exprime Marcus Aurelius prin
cuvintele...", ,,Nu gtiu exact ce-l fdcea pe Arghczi sd consi-
dere ctr...",,,Ce-a vrut sd inleleagtr Anaxagora prin aforismul
<Omul e inteligent pentru ctr are o mintr> (sicl) e greu de gtiut
exact", ,,Nu gtiu dacd chiar (peste tot stdpinegte aparenta>,
cum este convins Xenofon din Colofon (sic!), dar ea, oricum,
ocuptr un prea larg spaliu sub soare". ExistA si comentariul
,,de adeziune", dispus chiar s5 amplifice textul citat: ,,<Nu
cunosc nici o operd mare nAscutd din pruden!tr> ne mtrr-
-
turisegte Octavian Paler. ($i acum cornentariul): $i nici n-o sI
cunoastcm." Adeziunea poate avea accente amar pedagogice:
,,<<Numai nebunii isi a9aztr fericirea mai presus de puteriie
lop era convins Anatole France. $i cili nu 9i-o agazl 9r
ast6,zi7" Spectaculoase sint 9i comentariile sugubete, dez-
amorsind prezumtive procese de intenfie: ,,Nul De pllcdlit n-a
vrut, gindesc, str ptrctrleascd pe nimeni V. Hugo zicind... (ur-
meaztr citatul). De dezamdgit ins6, da!" O serie aparte o con-
stituie malentendu-ttrile (uneori monumentale). Versui cele-
bru al lui Horafiu:,,Nu voi muri pe de-a-ntregul..." e inter-
pretat, de pildd, ca expresie a unei ,,incf,pdlindri bdrbtrtesti" 9i
a ,,perseverentei".
Str rezistdm totugi ispitei de a ne cufunda pin21 la reverie in
vidul aglomerat, inepuizabil, al autorului nostru. Str incheiem
in apoteoztr, cu citeva panseuri originale, simple grdunle in
oceanul fanteziei sale. Le vom prefera, din motive de spafiu,
pe cele concepute in varianttr laconicd:
1 Enunfuri absolute: ,,Salpetrul nu se gtrsegte pe toate
drurnurile", ,,Fericirea e totdeauna relativtr", ,,Nu tot ce flu-
turl e steag".
2 Anal6gii amuftoare: ,,in rouA, floarea se simte ca mier-
minl
la in griu", ,,O floare in o idee mai mult in cap".
-
315
 3 Mistere: ,,lJnele femei se fac cd nu inleleg ceva, altele nu
se fac",',,A citi ce-!i cade in mi:rX e una. A citi numai ce-!i cade,
altceva."
4 focuri muzicale: ,,Stilul e omul, trilul e pasdrea",,,LJnele
vdi au lei, altele zei" .
5 Figuri ale inversirii: ,,Cultura moartd e una, moartea
culturii e alta" ,,,Nu fericirea il cautd pe om, ci invers".
6 Taxinomii insolite: ,,Rdzboaiele sint de doud feluri:
intelese gi declarate".
7 lnanalizabile: ,,Savantul e fericit cind se simte copil,
copilul e savant cind nu se simte fericit".
...$i cite gi mai cite, care de care mai teribile infuror-ullor
speculativ. Si:etem dinaintea unui autor neantologibil: nimic
nu poate inlocui mersul direct la textul integral, operatiune
fald de care rapida noastrd ,,figd clinic5" nu e decit o palidd
arvund. La sfirgit, dupd ceasuri irtregi petrecute cu ,,mdiastra
carle" pe genunchi, te vezi cuprins, fatalmente, de un soi de
,,ur6-amor": egti exasperat 9i molegit, astenic 9i iertitor. Pa-
cientul e, in definitiv, cineva care trdiegte impur si inadecvat
o aspiraliune benignS. in plus, e cit se poate de amuzant. Dar
te uili in jur 9i vezi cd tipul acesta uman prolifereazd; e victo-
rios: il identifici in CNA (la virf), in Parlament, ir:r presd, fue
felurite asocialii, fundafii, consilii, comisii; te chinuie la cite o
gedingd, ili stricd cheful la cite un chef, te face sd detegti
cirfile, ideile, i::rfelepciunea. Ji-l poli i:rchipui prezidir:rd
duminica prinzul familial 9i otrivind totul cu aforisme, in
admiratia (fie gi trucatd) a comesenilor.
...Iar dacd te indeletnicegti cu scrisul, ai dintr-o dat5, ffr
preajma acestui personaj, intuilia iadului: vei scrie o carte,
doud, 9i, post-mortem, vei fi mestecat, inghitit 9i digerat i:r
pintecul placid, dar tenace al unui monstru binevoitor, Un
singur lucru te-ar putea salva: intelectualul de tip nou sd
adopte obiceiurile intelectualului de tip vechi: sd intre, adicd,
in politicd gi, ca urmare, si citeascd mai pulin, sd vorbeascd
mai mult 9i sd nu mai scrie deloc.
Dilema, nr. 17, 7 - 73 rrtai 7993;
nr.18,14-20rnai7993;
nr.79,21, -27 rnai1993
Patologie pre- gi postrevolulionari
Dacd ni s-ar ingddui un pasager acces de cinism, am
spune cA, ir:r decembrie 1989, poporul romAn a reugit sd
schimbe o nevrozi prin alta. Dupd patruzecigicinci de ani de
neurastenie, am fXcut cunogtinld, la capdtul unui scurt episod
euforic, crt isteria. Am fost, firtr-adev6r, neurastenici, clinic
neurastenici: trdiam zi de zi in penumbra unei anxietdli
drh:ze, eram depresivi, penduli:nd intre abrutizare 9i deznd-
dejde. Frustrali i:r permanenld trupegte 9i sufletegte, insom-
niaci, in disjunclie cu noi insine, ne simleam, pe toate planu-
rile, epuizaJi, devitaminizali, neoxigenali. Subzistam molatic
intr-o ambianld in acelagi timp rigid5 9i arbitrard: o oaste
costelivd de cavaleri ai palorii, scuturali din cird in cind de
orgoliul singurdtdlii sau de cite un puseu de speranld. Pe
acest fundal s-a auzit deodatd, o neagteptatd explozie:
neurastenia s-a risipit ca prin farmec 9i am devenit pe nepusX
masd isterici. Eram palizi 9i ne-am trezit stacojii, apoplectici.
Simptomele tradilionale ale isteriei ne-au invadat in cascadX,
mutind centrul de greutate aI maladiei noastre de la cap la
viscere. Ne-am vdzut cupringi de o surescitare pubertard, de
agresivitdli necontrolate, de lipete si grimase expresioniste.
Trdim spasmodic, alternind ipohondria cu resentimentul
extins la nivel planetar. Am irelocuit oboseala prin neodihnd,
excesul prudenlei printr-un exces al dezinhibdrii. Neuras-
tenici, exprimam mai pulin decit se formula tacit inlduntrul
nostru. Isterici, exprimim mai mult decit putem acoperi prin
articulare mental5, prin conlinut interior. Patologia tdcerii a
fdcut loc jubilaliei de a vocifera. ,,Dar era normal sd fie aga"
se va spune. Eram prea bolnavi ca sd recuperdm sdndtatea
-
intr-o singurd clipd. Firegte. Orice boald e, ir definitiv, ,,nor-
Jt/
 mall", adicd explicabiltr ca ilustrare a unei,,norme" biologice
infailibile. Intrebarea este insd cind 9i cum ,,norma" aceasta se
va autoregla; cind 9i cum ne vom insAntrtogi? Nu sintem
pringi cumva intr-o relea de nuclee infectioase care se stirnesc
9i se potenteaztr reciproc? Nu risclm sA sucombtrm intr-un
proces degenerescent fdrd solufie? Cu ce scenarii de evolutie
posibiltr ne-am putea confrunta?
Mai intii, am putea recddeainneurastenie. $ubreziti de prea
multX agitatie, mtrcinali de dezamlgiri, rlgugifi de prea
multe injurii si interjecfii, am putea reintra pe nesimlite in
metabolismul, indelung exersat, al resemnArii. Deja am invl-
lat sd organiztrm semigreve, greve ornamentale, care au aerul
unui protest 9i eficacitatea (nuld) a unei promenade. Guver-
nantii dau deja semne de indiferenlI fale de bombtrnelile pre-
sei, duptr cum jurnaligtii dau semne de complezen!tr fall de
bilbiielile Puterii. Ceea ce sub Guvernul Roman provoca un
miting, sub Guvernul VAclroiu abia dacd provoactr un pam-
flet btrgcdlios, dacd nu o simpltr caricaturA. Cu un minim
tratament, cu o injecfie bine plasatX, conlinind un extras de
fricd, dezabuzare 9i neincredere, isteria se poate reconverti in
neurastenie, vacarmul se poate transforma iartr9i in som-
nolenlA.
O alta variant[ ar fi acomodmea Ia isteric. Cu alte cuvinte,
am putea deveni sud-americani. Ne-am instala voluptuos
intr-un soi de nelinigte carnavalescX, ne-am deprinde str
savurtrm dezastrul 9i sA valorificlm haosul. Scandalul ar
putea deveni un sport, surescitarea, un erzat de vitalitate.
Existtr deja romAni pentru care tranzi!ia cu impestrifarea ei
e rentabiltr. Nebulosul 9i spasmodicul- captrttr uneori statut
-de ,,normalitate". inlelepciunea e, adesea, iispreluitl in nu-
rnele temperamentului, dupd cum deliberarea e subminattr
de radicalisme agitatorice.
A treia varianttr: neurastenia poate fi dislocatd 9i isteria
poate fi disciplinattr prin solulia unui regim de ntind forte.Pe
scurt (9i pe urmele lui Caragiale),,,o tiranie ca-n Rusia". O
asemenea solulie nu ne-ar insAntrtogi, dar ne-ar transforma
din bolnavi inutilizabili, in bolnazti funcfionali. Am intra in
dezordinea eficace a organiztrrii. Am fi silili sX ne comportdm
ca nigte ,,neurastenici isterizafi". Si, pentru o asemenea evo-
lufie, avem indicii favorizante: popula!ia, exasperattr de nere-
318
guli, confuzii legislative gi demagogie politicianisti, a ir:r-
ceput sX doreasc5 intervenlia durd a ,,organelor competente"
gi sd evoce nostalgic ,,disciplina" ceaugistd. Unii isi imagi-
neazd salvarea sub chipul unei dictaturi militare, altii reabi-
liteazd, drasticele sublimititi ale frazeologiei legionare. Mul;i
dintre cei tineri gi foarte tineri rdspund la felurite anchete
prin discursuri ferme despre ordine gi intransigentd.
Ce alte solutii ne mai putem imagina? Cum se vede, n-am
reugit sd aproximdm, pine acum, decit variante negative. $i
ne temem cd ele nu epuizeazd. irnaginalia rdului. Ne temem,
agadar, de acele variante negative la care nu r.e-arr. gindit, pe
care nu le-am anticipat, dar care nu sint, prin aceasta, mai
pufin plauzibile. Ne temem de acele variante negative fatd de
care neurastenia, isteria gi regimul autoritar sd apari drept
convenabile, preferabile deci, prin previzibilitatea lor.
Cit despre solufiile bune, care sA garanteze dep5girea
multicolorei noastre morbiditdli gi sd induc5 o stare de sdnd-
tate reald, ele mi se par deocamdati mai degrabd de compe-
tenla proniei ceregti decit de aceea a specialigtilor in prognozd.
Pentru ca asemenea solutii sX capete corp, ar fi nevoie, cred,
de colaborarea a doud specii de oameni: politicieni suficient
de inocenfi gi de tonici ca sd aib5 furcredere in posibilittrtea
solufiei, pe de o parte, gi, pe de altd parte, o populalie care sd
aibd incredere in Dumnezeu si sd se lase mobilizatd de aceastd
ir:rcredere. in rezumat: politicieni curajogi gi un popor activ 9i
cucemic! Sint prea vag? Pdcdtuiesc prin metaford diafand gi
abuz pravoslavnic? Se prea poate. Tocmai de aceea md
grdbesc sd declar cd cine va veni cu o viziune mai geometricd
9i cu un pragmatism mai elaborat 9i mai productiv are de pe
acum votul meu la viitoarele alegeri.
Dilema, nr. 25, 2 - 8 iulie 1993
 Idolatrie
Nu demult, la o emisiune literard a Televiziunii, un filosof
9i un pictor au discutat in contradictoriu despre Petre
- -
Jufea. Disputa rezulta din imprejurarea cd, pentru filosof,
Julea apdrea ca o mare figurd a oralitdlii romAnegti, cu rezul-
tate neinteresante in planul operei scrise, i.n vreme ce, pentru
pictor, scrierile lui lufea egalau chiar dacd in altX tonali-
indllimea orahtAtii lui. O- chestiune de gust
tate
spune - la prima vedere. Dar e, nilelus, o chestiune s-ar
- de
9i
autoritate: se presupune ce un filosof 9i un om al scrisului are
instrumente mai adecvate decit un pictor pentru a judeca
performanla unui text filosofic. De altfel, pictorul insugi a
admis, la ir:rceput, cd i se pare ,,ridicol" sd contrazicd un pro-
fesionist. DupX care l-a contrazis. Mai mult: a calificat pdrerea
preopinentului s5u drept ,,vexantd". Ceva din sminteala
RomAniei de azi se exprimd foarte ldmurit ir:r aceastd disputd.
Mai intii, o nepermisd confuzie a competentelor: ceea ce, ca
simpld opinie, poate avea o anumitd legitimitate se dilati fa-
bulos, pini la a se impune celorlalfi cu aroganla unei dogme.
Priceperea fiecdruia devine universald: politic5, economicd,
rnetahzicd,, artisticX. Democralia pare a nu fi altceva decit
dreptul egal al tuturora de a se pronunla despre orice: un
,,ascultd-md pe mine" practicat la scard nalionald. Tot romd-
nul intrd in pielea Conului Leonida gi agteaptd de la con-
cetdfenii sdi replica Efimilei: ,,Ei, bobocule, apdi cum le gtii
dumneata toate, mai rar cineva!" Lr al doilea rind, se constat5
cd deriva aceasta a competenlelor are drept corolar o crestere
a irascibilitdtil: cine nu-mi recunoagte priceperea md jignegte;
opinia celui care md contrazice e ,,vexantd" (competenta ade-
vXratd acceptd mult mai usor contestalia decit cea improvi-
320
t
zatE, care. defileaztr bAlos pe scena publicl, sigurtr 9i mindrtr
de sine). in al treilea rind, existtr o tLndinld gJneralizattr de a
transforma oamenii si ideile in idoli. Dactr ne place Jufea,
atunci el ne place in chip absolut: marile lui calittrti ii anuieaztr
toate fisurile, verva formultrrilor lui ne determinA str-i oma-
giem sfortritul: cum poate un personaj atit de irnpresionant str
nu fie perfect si cind doarme?!
Ca unul care l-am cunoscut si l-am admirat pe petre Jufea
simt, de mai multf, vreme, nevoia sd-l apAr de o posteritate
tot mai inadecvattr, isterictr, grav deformatoare. petre Tutea
era cu mult pesfe portretul idolatru pe care i-l confectioneaztr
unii: era un om uiu,llber, asadar, de orice schematism mili-
tant, era un om delicat (sub aparenla unei radicalitdti rurale),
era un om plin de untor, atent la nuanle 9i, in adinc, tumul-
lurnit de sine 9i de destinul sdu: histrionismul sdu era, intre
altele, nevoie de confirmare publicd, de ,,ecou,, justificator.
$tia foarte bine c{ scrisul nu e vocalia lui: ,,vocatia mea e de
legiuitor"
care nu m-au - spunea adesea. ,,Scriu din cauza comunigtilor,
l[sat str-mi implinesc vocalia reald.,, Viata
-
atit de nenorocoastr a acestui om minunant a culminat cu
-
douA ghinioane lamentabile, pline de consecinle nefaste: i-a
fost hlrdzit str ajungtr un personaj ,,mediatic', in faza crepu6-
,a evolutiei sale, pe un fond de uzurtr fizictr gi psihicl
culsrd
greu de compensat fie 9i printr-o exceplionalX inzestrire na-
tivl. $i ceea ce e inctr 9i mai grav a fost preluat, monu-
mentalizat- 9i popularizat de semidocfi, - de spiiite mediocre
9i
ancilare, scuzabile, in cel mai bun caz, prin bine intenfionata
lor ,,candoare". Jufea uimea prin ,,cit de multe,, 9tia, mai ales
pe cei care gtiau foarte pufin.I-n realitate, nu intinderea infor-
maliei e.r3 part-ea lui tare, ci asumarea ei, experienta vigu-
roastr a ideiior bine digerate si organizate in jurul unei ofiyi-
urti.Ca 9i Cioran, ca gi Nae Ionescu, Julea trata ideile ca pe
nigte aietdfi: le infrunta curajos sau le invoca tandru, curteni-
tor, duptr un protocol care combina ironia cu gralia. pinl 9i
angajarea lui cregtin[, pe care o trf,ia in afarl orictrrei ne-
gocieri, evita soiemnitatea geometricl, tonul previzibil al
predicii. Era limpede cA spiritul insemna pentru el mai mult
decit spiritualitatea: mai exact, cd il plictisea convenlia
de duh a stilului ,,duhovnicesct'. ,,Am un mare plcat - fArtr
mi-a spus - pe un pat de spital, ultima oartr cind l-am intilnit -
-
321
imi place inteligenfa. Cind vdd un om inteligent, mX simt de
parcd ag face o baie...t"
Nimic mai grosolan, mai imoral, mai lipsit de pietate decit
sd reduci splendoarea unei asemenea minli la o frazeologie
monotonX, de propagandisi. Nimic mai ucigdtor decit s5-i
inalti o statuie injumbtdfit5. Sd consemnezi declarafiile lui
despre ,,romAnul absolut" gi sd treci sub ticere uriagele lui
dezamdgiri: ,,futseamnd cd am stat treisprezece ani in temnild
pentru un popor de cretini" sau ,,nu md consoleazd de faptul
cd sint romAn decit Eminescu, Blaga, Nae 9i ricoarea citorva
biserici", sau, explicit pini la apostazie, ,,Balcanii sint curul
Europei". il adora pe Eminescu, desigur (,,sumd liricd de
voievozi"), dar existd o casetX video pe care iI auzirn 9i il
vedem spunind: ,,Nu Eminescu a f5cut RomAnia, ci Brdtienii."
Cit despre credin;a lui Julea irr Dumnezeu, ea avea mdrelia
unei lupte de fiecare clipd, intelitX dramatic in preajma
morfii. Ar fi multe de spus despre asta, dupi cum ar fi multe
de spus gi despre spectaculoasele enorn'Litdfi ale lui !u!ea: de
la bunele cuvinte scrise, cindva, (daci nu mi fir9al5 memoria)
despre Aurel Baranga, pind la elogierea lui Ceaugescu ca
,,palriot" . Petre Julea avea o personalitate prea puternicd
pentru a ceda consecvenlelor de duzind: putea fi nedrept,
excesiv (uneori doar de dragul efectului) sau, dimpotriv5,
neagteptat de acomodant. Cine il iubegte cu adevdrat nu are
trebuinti de un chip idealizat, nu-9i explicd iubirea printr-un
obelisc de superlative. Ca orice om intreg 9i exemplar, Petre
Julea nrr e ,,cel mai", e unic. A-l inchide intr-o ideologie 9i a-l
ineca intr-un cult e a transforma o icoand intr-un idol. Pic-
tortrl de care vorbeam la inceput 9tia, cindva, sd explice cu o
miraculoasli subtilitate deosebirea dintre cele doud tipuri de
imagini. Dar s-a lSsat furat, o clip5, de spiritul timpului,
riscind s5-i pregdteasci lui Petre Julea a doua moarte...
Dilema, nr. 27, 76 - 22 iulie 1993
Petre Tutea - un firan imperial
Constantin Noica mi-a povestit cA in inchisoare, la un in-
terogatoriu care se prelungea peste mtrsurd, anchetatorul a
sfirgit prin a proclama rtrstit, cu titlu de avertisment: ,,Ascul-
t[, eu l-am anchetat si pe Jutea!" Era pentru el o dovadd de
extremtr competent{, o incununare profesionaltr de tipul doc-
toratului, o probd supremtr. CIlAul se legitirna prin invergu-
ra victimei.
in anii care au urmat, anvergura victimei a continuat sA
stimuleze vigilenta ctrltrului. Petre Jutea continua str fie
supravegheat, anchetat 9i perchezitionat periodic, degi recu-
perase statutul de ,,om liber". Ce putea sA-l facX atit de peri-
culos? Cum reugea bdtrinul acesta sd nelinigteascd in aseme-
nea mtrsurd structurile
Se temeau de inteiigenta - atit de stabile totugi ale Puterii?
lui? De umorul lui?-De populari-
tatea lui? Probabil. Dar mai trebuie str fi fost cevi. Cu un
instinct care nu le lipsea, anchetatorii simleau ctr Petre Tufea
este dusmanul absolut, dugmanul in ipostaztr chintesenlialtr:
el intruchipa intr-un dozaj unic credinla in Dumnezeu, fi-
rescul ideilor, hazul enorm al formul{rii, pe scurt, tot ce era
mai greu de clintit din sufletul nalional.
De o parte Puterea, nelegitimtr, schimonosittr 9i schimono-
sitoare, de cealalttr, un gentilom valah, un Chesterton cimpu-
lungean, un !trran imperial, fdrtr frictr 9i flr{ finefuri psihana-
litice.
Nu se poate spune c[ Petre !u!ea a dus cu Puterea unrlz-
boi din care a iegit invingtrtor. Clci el a inceput prin a fi invin-
gtrtor 9i a dus rdzboiul cu gralia suverantr a celui ce nu poate
pierde.
Cum str piardA o victimd, pe care clltrul insugi o admirtr?
Romknia liberd,21. ianuarie 1990
 Limbaje de lemn
Se numegte ,,Iimbaj de lemn" o specie a limbajului din
care vorbitorul e absent. Intrucit gi mesajul gi formularea lui
sint integral previzibile, ,,emi!5torul" nu mai e decit un loc de
pasaj, un instrument acefal, care nu participd la ceea ce emite.
Proliferarea limbajului de lemn semnaleazd o multiplS 9i ire-
versibilX necrozd: cuvintele se usucd, ideile inghea!5, oamenii
impietresc. Faptul de a comunica isi pierde sensul, exerciiiul
gindirii e suspendat. Efectul e, simultan, comic gi infiordtor:
viala cade in stereotipie, microfonul il devoreazd pe orator,
scena i9i inghite actorii. Limbajul de lemn e expresia ,,obiec-
tului" din noi, discursul acelei pirli din alcdtuirea noastri in
care s-a instalat moartea. Campionii limbajului de lernn nu
mai trdiesc in fiinla limbii, ci in spectrul ei: strecurali furtiv in
corpul neinsuflelit al cuvintelor, ei adoptX parodic o gesticu-
lalie pentru care nu au substanld; cuvintul, aceastd apoteozd
a persoanei, devine impersonal.
Ydzut astfel, limbajul de lemn nu se reduce la accidentul
istoric al jargonului de gedinld. El nu e doar produsul
,,lingvistic" alideologiilor totalitare. Limbajul de lenrn - ca
indepdrtare de metabolismul viu al Cuvintului e, nici mai
-
mult, nici mai pulin decit emblerna omului cdzut, chipul vor-
bit al p5catului originar. Limbajul de lemn e la antipodul lim-
bii care se aude in Paradis, e opusul a ceea ce anumite tradilii
numesc ,,limba pdsirilor". Prin urmare, ,,fenomenul originar",
,,modelul" limbajului de lemn e, probabil, discursul garpelui
la urechea Evei. Discursul acesta a inventat pdcatul ca limbaj
de lemn al simlurilor, conceptul ca limbaj de lemn al spiritului
giremupcarett ca limbaj de lemn al iubirii. $i ce altceva inseam-
nd pasiunea christicd decit efortul de a recupera vitalitatea
324
cuvirrtului, energia lui primordiald. Cuatntul inaiat iatl
sfirgitul limbajului de lemn gi al aielii de lemn la care- ne-au
condamnat strdmosii.
Spun toate astea pentru cd md plictisegte suficienfa noas-
trd cotidiand, cea care ne determind s5-i judecdm prea ugor pe
allii 9i sd incheiem prin disjunclii rudimentare orice dezba-
tere adevdratS. Spiritul Dilemei se definegte, in fond, printr-o
perpetud insureclie impotriva limbajului de lemn, a gindirii
de lemn, a moralei de lemn. Limbajul de lemn e, curn am
vdzut, o problemX metafizicd, o drami a condiliei umane,
inainte de a fi un oarecare semn politic: semnul criptocomu-
nismului victorios. A9a se si explicd de ce opunindu-ne ,,lem-
nului" de la putere inventim somnambulic noi 9i noi forme
de monotonie, reaclii de lemn la o guvernare de lemn. Existd,
firegte, o terminologie repetitivd a Puterii 9i a alialilor ei:
,,consens" (adicd o Opozilie care se nu se mai opund), ,,nu tot
ce-a fost irrainte e rdtu", ,,nici capitalismul nu e o solutie",
,,nici asasinarea lui Kerrredy nu e elucidatd", ,,gi in America
agricultura se face pebazd de asociere", ,,conform Constitu-
liei fdri", ,,privaltzarea nu e un scop in sine", ,,mulli securigti
au fost patrio!7", ,,istoria grea a-poporului romAn", ,,rru ne
vindem tara" etc. Existi insd gi o tematici repetitivd a Opozi-
!iei: ,,totul e manevrat de Securitate", ,,nu s-a schimbat nimic",
,,e mina KCB-ului", ,,verticalitate morald", ,,traditiile RomA-
niei interbelice", ,,alegeri manipulate", ,jos comunismul !",
,,jos Iliescu !" etc. Existd, de asemenea/ un inventar comun, la
care recurge gi Puterea, si Opozitia: ,,reformd", ,,protecfie
sociali", ,,deasupra intereselor de partid", ,,programul de
guvernare", ,,si scoatem lara din impas", ,,eradicarea corup-
liel", ,,irr lirile cu vechi traditii democratice", ,,hnet7i care s-au
jertfit" g. a. m. d.
Dar si nu ne inchipuim cX limbajul de lemn tine doar de
patologia fostelor !5ri comuniste. Existd un limbaj de lemn al
Comunitdlii Europene: ,,casa noastri comund", ,,gansa ldrilor
rnici",,,la o ord de zbor de noi are loc un mdcel", ,,soarta mino-
ritdfilor",,,protec!ia mediului",,,beneficiile democratiei",
,,dreptul la diferentS", ,,dialog",,,umanism" etc. Nu vrem sd
spunem c5, ir sine, problemele minoritSlilor, ale ecologiei 9i
ale institufiilor democratice sint caduce. Avertizdm insd
asupra riscului care le pindegte datoritd unor abuzuri de
325
 ,,formulisticd". Inflafia,,meselor rotunde", a,,colocviilor"
zonale sau europerre, a ,,dezbaterilor" televizate sfirgegte
prin a castra totul. Evenimentul devine rutinS, schimbul de
idei devine protocol pur, soluliile rdmin strict decorative.
Cuvinte-cheie, cuvinte prelioase sfirgesc prin a nu mai insem-
na nimic. Spectacolul lumii devine agasant, festiv, retoric.
Limbajul de lemn se instaleazd pretutindeni, curSlind terenul
de orice urmd de autenticitate.
Limbaje de lemn in sfera politicului, limbaje de lemn
neaogist, limbaje de lemn europene. Dar nu numai atit: lim-
baje de lemn ,,general-umane", eterne, fatale: limbajul de
lemn al generaliilor bdtrir:re fafd de cele tinere, dar 9i al tine-
rilor cu privire la betrini; limbajul de lemn al soacrei, al
nurorii, al solilor 9i al burlacilor, limbajul de lemn al feminis-
mului, al homosexualilor si al heterosexualilor, limbajul de
lemn al Bisericii, al boemei, al apoliticilor, al indrdgostifilor,
al vigilenfei, al toleranfei... Limbajul de lemn cel de toate
zilele, al mizeriei la care e supus neirrcetat Cuvintul din noi,
al lipsei noastre de imaginalie.
La stop, doi copii vor sd spele parbrizul unui automobil.
,,Clientul" ii opregte. Copiii insistS, clientul ii repede.
Comunistule! strigd spXlStorii de parbriz supdrafi,
ci:rd- magina se pune in migcare.
Copii de securigti! rdspr"rnde peste um5r clientul recal-
-
citrant.
$i injuria 9i replica siret rapide 9i definitive. Sdbiile de
lemn se minuiesc mai ugor decit sdbiile adevdrate.
Dilema, nr. 28, 23 - 29 iulie 1993
August '68
CONSENS. La moartea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, toatd
lurnea agtepta cu o fireascd nerdbdare profilarea urmagului.
Se gtia cd principalul vorbitor al ceremoniei funebre are toate
gansele sd devind geful statului. Si, intr-adevir, cel care s-a
apropiat de microfon 9i a rostit cu un accent fatidic (devenit
apoi proverbial) ,,iubite tovardg si pretin" s-a instalat curind,
cu un aer ndting 9i mai curi:rd benign, ftr scaunul vacant. A
fost nevoie de ciliva ani ca si ne ddm seama cd oratorul gin-
gav, despre care pinX la preluarea puterii nu se gtiau
-
prea multe, era, din fire, departe de a fi ndting-
9i irecd gi mai
pulin benign.ln 7968, cfi:rd armatele Pactului de la Vargovia
(minus cele romAnegti) au intrat in Praga, inci proaspdtul se-
cretar general a atins performanla supremi a carierei sale po-
litice. Intr-o adunare populard simetricd prin amplasament 9i
amploare cu cea care avea sd-i fie fatald doudzeci gi unu de
ani mai tirziu, Ceaugescu a reugit si zginddreascX la nivel de
massd un afect de negindit cu o zi mai devreme: solidaritatea
cu puterea comunistd. A fost discursul lui de-atunci purd
incongtienfd? A fost un prim semn de delir mesianic? Sau o
ultimd urmd de bun-sim! patriotic? Fapt e cd, speculind ruso-
fobia autohtond, instinctul nalional de conservare 9i speranla
unei schimbdri in bine (chiar dacd tntutntrul sistemului),
Ceaugescu a izbutr| pentru citdva vreme, sd adoarmd resenti-
mentele anticomuniste ale populafiei si sd-gi creeze portretul
unui conducXtor iubitor de lari gi neconvenlional ideologic.
S-au g5sit naivi unii dintre ei fogti deflnufi politici care
- -
sd ceari intrarea in partid! Retorica momentului era de tipul:
,,o fi el comunist, dnr.,." (pe dos decit astizi).
3L,/
 Ca orice ispravd ndscutd pe un fundal confuz si impur,
isprava romAneascd din august '68 a stirnit pini la urmi o
sumedenie de neinlelegeri si distorsfuni. Ceaugescu n-a gtiut
sd valorifice consimldmirtul popular oblinut; i:r loc sd perse-
vereze in spiritul de radicalitate gi de reformX al ,,marelui"
sdu gest, el l-a transformat intr-un capital politic perfid, la
addpostul cdruia sd irceapX organizarea unei dictaturi perso-
nale. Tot ce s-a intimplat in larX dupd 7977 a fost, in definitiv,
un mod de a adumbri 9i de a submina ,,iesitea" euforicd din
1968. (Nu intimpldtor discursul ,,de-atunci" al lui Ceaugescu
se putea consulta chiar pe vremea lui numai la fondul
-
de presd secret.) ,,Poporul" n-a inleles nici-el mare lucru, $i-a
ficut iluzia cd, la o adic5, ,,interesele partidului" pot coincide
cu ale ldrii gi cu ale omului obignuit. Comunismul a pdrut, o
clipX, respirabil, iar Ceaugescu a putut fi ,,asimilat" de jar-
gonul strdzii sub numele de neq Nicu, un apelativ nepermis
de acomodant. Cit despre Occident, el a inceput sd confec-
lioneze pripit mica legendi a ,,abIlei" politici externe romA-
negti, cu un Ceaugescu ,,independent" de rugi gi ca atare pri-
zabilpe la ceremoniile curlilor europene.
LJn consens de malentendu-uri. $i, in timp ce pe scena in-
ternalionalS pregedintele Rorn6niei se lansa ca ,,mediator"
eficace gi ca soldat util al flancului sud-est european, ir:r tard
el desdvirgea fdrd sprijin rusesc o operaliune de desfigurare,
care lui Husak nu-i reugea pe deplin in Cehoslovacia ocu-
patd. RomAnia incepea sd paralizeze lent, sub impactul unei
,,originale" autoinvazii.
INTELECTUALII. Cehoslovacia lui 1968 s-a identificat, pen-
tru mine, incet-incet, cuproza lui Milan Kundera. Datoriti ei,
tragedia a cdpdtat un farmec inavuabil: farmecul Pragdi
pingXrite, al convalescenfei care se alimenteazd din uitare, al
supravieluirii firesti 9i insuportabile. Si, mai ales, farmecul
acelor personaje care igi gdsbsc rostul in marginalitafe; oameni
liberi pentru ci au devenit marginali, bucurogi de viald pen-
tru cd au devenit marginali, recuperi:rd prestigiul ,,centrului"
prin asumarea intensi a periferiei. ,,Egti ceea ce rdmine din
tine cind lumea te-a desfiinfat." Mii de scriitori, medici, pro-
fesori universitari, gazetari pe scurt, mii de intelectuali
cehi 9i slovaci devin goferi, -spildtori de vitrine, agricultori,
transfugi sau gomeri. E imposibil sX nu te gindesti cb aceste
328
citeva mii de ,,declasafi" au devenit destinul firsugi al Ceho-
slovaciei. Diferenla de azi dintre Cehoslovacia 9i RomAnia,
dintre Europa Centrald 9i cea Sud-esticd, dintre Charta'77 qi
episodul Goma, dintre Havel 9i Iliescu, dintre ,,revolutia de
catifea" gi ,,asa-zi.sa revolufie" nu e, in ultimd analizd, decit
diferenla dintre citeva mii de intelectuali care rezist5 mdtu-
rirrd strada 9i alte citeva mii care ,,rezistd. prin culturi". Ra-
dicalitatea celor dintii produce tranzilii de catifea, in vreme
ce adaptirile de catifea ale celorlalfi sfirgesc in rdzmerild sin-
geroas5. Avantaje, dezavantaje, compensatii, deniveldri...
IMAGINEA ROMANIEI. S-a intimplat sd md aflu in Praga la
exact un sn de la invazie. Am asistat la mari demonstratii
comemorativ^e 9i la reprimarea lor cu tancuri, bombe lacrimo-
gene 9i ciini. In mijlocul acestui peisaj devastat, faptul de a fi
romAn era perceput ca o garanlie de noblefe: erarn singurii
nealiniali la agresiune. Doar in primele zile ale lui ianuarie
1990 arn trdit, in alt plan, ceva isemXndtor- in patruzeci si
cinci de ani am resimfit, agadat, mindria plenard de a fi
romAn de dou5 ori; 9i de fiecare datX pentru ratiuni care nu
fineau nici de vreo performanld intelectuald, nici de cine gtie
ce lobby,,diplomatic", insidios gi costisitor.
MAI '68 - AUGUST'68. Parisul si Praga. Doi poli ai unei
lumi rdsturnate gi, in fond, dou5 victorii ale lui Brejnev:
Franta fir5 de Gaulle 9i Cehoslovacia fdrd Dubcek. in primul
caz, procedeul a fost ,,baricada democraticd", in cel de-al
doilea frdfesc". Studenli manipulafi (fie 9i numai
- ,ajutorul
de propria lor retoricd, de rdzg?iul lor ideologic) 9i soldali
manipulali (fie 9i numai de propria lor ignoranld sau de bar-
baria politicd a ,,superiorilor"). $i unii gi altii exersind in
beneficiul generafiilor viitoare tehnica asasinatului inocent.
Dilerna, nr . 32, 20 - 26 august 1993
 Tiistelea de a avea dreptate
Mizantropul in variantd pur5 e, bineirleles, o abstrac-
- -
fiune. Nimeni nu detestd intr-atit specia umand, incit sd nu se
prefere mdcar pe sine. $i rareori cei care practic6 retorica
mizantropiei sirt, in fapt,la,,indlfimea" retoricii lor. Pentru a
fi un mizantrop adevdrat, fdrd fisur6, trebuie mai curind sd fii
plasat ?n afara umanitilii: ca ingerul cdzut, de pildd, al cdrui
nume ebraic (Satan) inseamnd ,,adversaru1", ,,dugmanul"; nu
al Demiurgului (cdruia ii e subordonat), ci al omului. Numai
Demonul e, agadar, mizantrop. Oamenii au doar accese de
mizantropie, rezultind fie din hazard umoral, fie din proasta
digerare a unor crize existenliale, fie dintr-un mod gregit de a
inlelege natura i:rsdgi a omului.
Alceste, personajul lui Molibre, ilustreazd cea de a treia
variantd: mizantropia lui nu e urX, ci iubire prost agezatd, exi-
genld care se intensificd pind la incomprehensiune. E forma
cea mai nocivd (gi foarte frecventi) a mizantropiei: ratezi
intilnirea cu aproapele tdu, cu fiinla lui concretd, particulard,
in numele unei teorii a omului generic. Te intereseazd concep-
tul de om sau gloria vagX a ,,umanitdlii" 9i intorci spatele
omului viu, celui cu care conviefuiegti zilnic. Mizantropul e,
in acest caz, urr utopic. Pentru el, omul nu e un partener, ci o
categorie. $i, de dragul categoriei, el sacrificd partenerul.
Mizantropi sint toli cei care iaupersoana umani drept materie
primX a unor proiecte abstracte, toli cei care combind un fa-
natic meliorism de principiu cu un total dispre! pentru valo-
rile imediate, toli cei care, in sfirgit, inalld paradisuri viitoare
pe infemul prezentului. Mizantropia e o demagogie a ,,uma-
nitdlii" 9i a ,,generafiilor de m.ai l.irziu", nbscutd pe socoteala
omului individual gi a generaliilor de azi. Mizantropia e
330
transformarea omului individual in instrumenf sau fir etalon
statistic al unui program transindividual, care trebuie rea-
lizat cu orice pre!: cu prelul insugi al omului...
Evident, Alceste nu merge atit de departe. Iegirile sale
mizantropice pot fi legate gi de firea lui bilioasd (incriminatd
ca atare de flegmaticul Philinte), 9i de lipsa de mdsurd a juve-
nilit5lii. El nu gtie sd fie ,,i:etelept cu sobrietate". Sinceritatea
lui e un abuz al sinceritdfii, intransigenla lui e un exces al
intransigenfei: ii judec5 pe to!i, nu iartd pe nimeni. (A fi ne-
iertdtor i se pare definigia insdgi a iubirii: ,,or.r.'a vu jamais un
amour si grondeur" spune, excedatd, C6limdne.) Didactic
mereu, indignat mereu, -va Alceste ar trebui sd le fie tuturor
antipatic. $i totugi le e drag multora: lui Philinte ir primul
rind, dar 9i femeilor: C6limbne, Eliante, Arsino6. Le e drag
pentru cd, in definitiv, are mereu dreptate.Dar o dreptate bar-
bard, mohoritd, minerald, itr care nu e loc nici pentru mili, nici
pentru urnor. Mizantropia e tristelea de a aaea dreptate cu
privire la omul generic, fdrd a inlelege nimic din omul indi-
vidual. Nu prin Philinte, a cdrui toleranld e uneori vecind cu
indiferenfa, trebuie corectat Alceste, ci prin Montaigne:
,,J'airne une sagesse gaye et civile, et fuys I'aspret6 des
moeurs et l'aust6rit6, ayant pour suspecte toute mine r6bar-
bative... La vertu est qualit6 plaisante et gaye..." Bucuria vir-
tulii iatd ceea ce scapd sermonizantului Alceste 9i tuturor
- care asemenea lui vdd
acelora in desdvirgire o disciplind acr6,
fdcutd sd usuce si sd geometrizeze unicitatea miraculoasd a
fiecdrui om. Pentru a nu aluneca in mizantropie, exigenta tre-
buie sd inveJe sd ierte gi sd suridd. Cum pare sd suridd
Molidre in culisele teatrului siu si Demiurgul in spatele
nianevrelor pdguboase ale Adversarului...
Dilema,nr.39,8 - 14 octombrie 1993
(scris inainte de 1989)
 Lecturi, exegezi, demascare
Am, cu privire la Mircea Eliade, o sumedenie de rezerve.
L-am intilnit in !976, la Paris, 9i am fost mai curind dez-
amdgit: i9i cita prea des propriile lucrtrri, era preocupat de
amploarea notorietdlii sale 9i, in genere, ingtrduise ,,carierei"
academice 9i prestigiului profesoral str submineze autentici-
tatea cdutdrii spirituale la care se angajase in tinerele. Avea
precaulii conjuncturale, imi explica de ce trebuie sA citegti
anumiti autori, avind insd grije dactr vrei str fii asimilat de
-
sI nu-i pomenegti,
cercurile savante 9i se mindrea juvenil
-
c[ e tradus in optsprezece limbi. Constantin Noica ne citea
uneori scrisorile primite de la prietenul sdu din Chicago 9i
eram intotdeauna contrariali de platitudinea lor fudultr: ceva
despre ultimele succese 9i ceva despre starea sdntrt2lfii, totul
pe un ton de proces-verbal egolatru. Maitreyi, r,enittr in Ro-
mAnia la sfirgitul anilor '70, dupd ce i9i reintiinise in America,
duptr cincizeci de ani, ,,romancierul", declarase 9i ea ctr intre
tintrrul indianist pe care il cunoscuse la Calcutta si personajul
inrportant (trothing but a VlP...) de la Chicago nu mai era nici
o legtrturtr. Un destin mare, dar ,,mare" in altA cheie decit cea
sub semnul cf,reia incepuse concluzia. Regretam sin-
- iatd sfir9e9te
cer cA un ,,mitolog" de anvergurd cu un rnanual de
istorie 9i cu contribulii de dictionar ;i constatarn cu tristele
ctr, intr-un film al lui Paul BarbAneagrd dedicat maestrului,
maestrul nu avea de spus nimic percutant, dincolo de un vag
umanism ,,luminist". In momente de iritare criticd, imi spu,
neam cA, in definitiv, Mircea Eliade va fi clasat, mai devreme
sau mai tirziu, ca un Max Miiller al secolului al XX-lea. Nici
mai pufin, dar nici mai mult. Cit despre literatura sa, nu mi-am
332
putut retine niciodatd senzalia cd am de-a face cu ambitia,
farmecul genuin gi stingiciile unui perpetuu debutant.
Dincolo de toate aceste rezerve, rezumabile in sintagma
cioraniand a ,,istoricului religiilor fdrd religie", am gtiut intot-
deauna ci Mircea Eliade e o aparilie fenomenal5 a veacului,
ci enciclopedismul sdu coplegitor impune cel pufin respectul
gi cd la temelia efortului siu neobosit de a sistematiza lumea
sacrului st6. o transparentd bund intentie: aceea de a aduce
transcendenta in dezbatere cotidiand. in bund misurX, lucrul
i-a reusit, chiar dacd reugita s-a dovedit a fi cu doui t5isuri si
pentru el, 9i pentru obiectul sdu de studiu.
Pe acest funclal, doud texte tipirite de curind in Fr.anla imi
apar ca inacceptabile: nu pentrur c5 ofenseazd imaginea iui
Eliade (sint, cum am ardtat, departe de idolatrie), ci pentru ci
ofenseazd buna-cuviinli a oricdrei exegeze rtormole si tulburd
in chip grosolan ceremonialul minimal la care lumea culturii
obligd. Cele doud texte sint semnate de lsac Chiva (A propos
de Mirces Eliade. L[n tdmoignage) ;i de f)aniel Dubuisson (Mtts-
physique et politique . L' ontologie antis1ntite de Mirceq Elinde) . N,am
sd fac aici analizd aplicat5, n-am si rdspund punct cu punct
incrimindrilor proferate de cei doi autori" Lucrul se poate face
ctr trgurinld. Ceea ce md intereseazi e o problemd de atitudine.
Grav, din punctul rneu de vedere, nu e ce se scot la lumind
pdrlile umbroase ale unei vieti 9i ale unei opere. Socotesc,
dimpotriv5, cd admirafia nu e sdnitoasi dac.l se sprijind pe o
diminuare a adevSmlui, cd, prin urmare, nimeni nu trebuie
scutit de privirea necomplezenti a spiritului critic, mai ales
dac5, intr-un moment sau altul, a cochetat cu lnfernul^ Grav
este ins5 si transformi exigenta moralS si politicd intr-un des-
friu resentirnentar, sI incurci criteriile, sd iei umori si {rus-
triyi private drept luciditate analiticS, sd te la9i, pe scurt, orbit
de intuneric, tot astfel cum se lasi admiratorii fan;'rtici or-
biti de lumin5. ,,Quel est le droit d'nbrrc de l'6crivain, fart-il
c6ldbre" se ir:rtreabi in textui siu Isac Chiva. Dar ne putem
intreba, ia- rindr.rl nostru, ,,quel est le droit d'abus de l'ex6gbte,
fflt-il justifid dans ses idiosprcrasies". De ce, conclamnind
episodul gardist al lui Eliade, trebuie sd-l declari ,,un poligraf
mediocru"? Si cum si treci de la relatarea deviatiei ideologice
a tinirtilui Eliade Ia concluzia cd scrierile sale, in ansamblul
lor, nu sint decit ,,un concentrat de efecte schizoide ale
.1.1.-)
 ultimei jumXtdti de secol"? Cu ce acoperire ili ingddui sd pui
intre ghilimele cuvintul ,,savant" ori de cite ori el se referh la
Eliade, ca gi cind din imprejurarea cd omul e amendabil
moralmente rezulti in chip logic c5, profesional vorbind, e
un amator? $i cum sd fii credibil cind declari cu o sinceritate
deconcertantX ci scopul articolului tiu e ,,sd demistifici ima-
ginea" unui fals ,,savant"?
La rindul lui, Daniel Dubuisson se complace intr-un rudi-
mentar reduclionism. A vorbi de ,,ontologie" in cazul lui
Eliade e un exces. Cu atit mai mult e un exces a vorbi de o
,,ontologie antisemitd". Iar a lua ,,reprogurile" eruditului fald
de ,,tradilia iudeo-cregtin5" drept antisemitism e la fel de
indreptdlit cit este a le lua drept anticregtinisrn. Trebuie sdl
citegti pe Eliade tn transd, in prizonieratul unei ranchiune
nevindecabile, pentru a vedea in toate temele sale dezvoltdri
criptofasciste. $i trebuie sX ai o imagine ,,realist-socialistd"
despre om ca sd-l percepi atit de ,,monolitic", sd-l comprimi
cu dezinvolturd sub semnul unui si-ngur defect, sd lichidezi
bogdlia unei vieli 9i gansa fiecdruia de a se modifica, in
numele unei scheme. Se vede de la o pogtd cX nu de exegezX e
vorba aici, ci de rdzboi. Un rdzboi care, vai, se poate legitima
istoric si psihologic, un rizboi pe care il putem tnlelege in
motivaliile sale. Dar nu mai puJin un rdzboi, adicd o schi-
monosire a firescului. Simli bucuria ,,demascdrii", iminenla
anatemei, nerdbdarea de a legifera interdictii. Pe scurt, simfi
atmosfera, din pdcate incd fan'Liliard, in care !i-ai fdcut liceul
fie anii'50 9i'60. N-aveai voie sE citegti Iorga,Blaga, Octavian
Goga, Ion Barbu, Eliade, Cioran, ca si nu mai vorbim de Nae
Ionescu, de Crainic, Mircea Vulcdnescu, V. Voiculescu gi Noica
(aflali in inchisoare). $i de atilia alfii. Lecturii i se interzicea si
fie o bucurie. Trebuia sd fie vigilenli, separare a griului de
neghin5. indispozilie justifiarS. Nimeni nu socotea de cuvi-
inld sd spunX deschis cd Goga a fost politicegte o catastrofd,
dar cd e un poet inzestrat. Se prefera anularea poetului in
numele erorilor lui civile. E ca gi cum !i s-ar refuza dreptul de
a clti Odd tn metru nntic din cauza articolelor nafionaliste de la
Titrryul. Nu e de mirare ci a apdrut un alt tip de cititor gi un
alt set de valori. Cind ai argumente sd-l interzici pe V. Voi-
culescu, devii, inevitabil, frecventatorul lui A. Toma. Cind il
cenzurezi pe Eliade sau pe Noica, te desfeti cu C. I. Gulian.
JJI+
Prin reacfie, 9i ,,tabdra cealalte" a cdzut rapid intr-o pa-
ranoia simetricd. (Nu scdpdm, nu mai scXpdm odatd de sime-
trii...) MXrturisesc, de pildd, ci am transferat asupra litera-
turii si filosofiei lui Sartre toate nemultumirile pe care mi le,a
provocat imbecilitatea lui politicS. Ani de-a rindul nu m-am
putut atilge de Dobrogeanu-Gherea sali am privit de sus
$coala de la Frankfurt.
Dar cit timp vom persista intratabili in aceast5 rnutu;:l.,i
intoleranld, in aceastd inadecvare? Cit timp ne vom ldsa pros-
tili de ideologii? $i, mai ales, cit timp vom continua sX ne
ambalSm partizanatul in ,,obiectivitate"? Cdci, iat5, intilnesc
tot mai des oameni care, cu bune argumente, combat ideea
unui ,,proces al comunismului", dar nu se nelinistesc dina-
intea procesului neincetat care se face celor marcati de tribu-
laliile dreptei. De aceea asistim la un,,proces" Heidegger, la
un ,,proces" Eliade, la o harnic5 ,,despuiere" de dosare in
zona devierilor dextrogire, dar nirneni nu se gindeste serios
la un ,,proces" Marcuse, la un ,,proces" Althusser sau la des-
chiderea dosarelor,,delicate" ale proletcultului convertit.
Jean-Franqois Revel are dreptate: a fi fost la stinga e scuzabil,
a fi fost Ia dreapta e de neiertat" Mi se va spune (mi s-a spus)
cd e o gafi si vezi identitate intre comunism gi nazism. De
acord. Nu e identitale.Dar si se admitd cd e o tragicd, meta-
fizicd' fatald, corelalie . $i cd numai cei care se vor putea ridica
deasupra acestui sordid motor in doi timpi al istoriei contem-
porane vor putea trece mintuiti in mileniul urmdtor. Din feri-
cire, unii au 9i fdcut-o. In chestiunea Eliade, nu avem doar
,,mdrturia" grimasantd a lui Isac Chiva. O avem si pe aceea
nobil-recuperatoare a lui Gershom Scholem. Pentru a pune
vremurilor un inceput t1ou, e mai mult decit irrdestulitor...
Dilenn, nr. 42,29 octombrie - 4 noiembrie 1993
 Efectul usturoiului
Zilele trecute a avut loc la l3udapesta un colocviu despre
statutul culturii in societitile aflate in curs de schimbare. Era
vorba, fire;te, despre ldrile Estului european, in mod special
afectate in ultimii ani de transformdri radicale, cu consecinle
imprevizibile astrpra ttttttror institufiilor' De schimbat, se
r.hl-ba in permanenJd toott: tipurile de,societate' Iar cultura
e pretutindeni gi dintotdeauna un mod de a oblir-re stabili-
taiea spiritului pe fondul migcdtor al contingenfelor' Schim-
bXrile'de-acr^, d" la noi, sint insi rapide 9i intense' Ele
erodeazd in chip dramatic calmul ideilor 9i impun nu u1^sim-
plu efort de adaptare, ci o preocupare .de reformi adinci'
bolocviul budapestan ar fi trebuit sd se intituleze, mai bine,
,,Cultura in vre'muri tulburi" sau, inci 9i rnai potrivit, ,,Cul-
tura in perioadele in care cultura nu conteazS"'
Prima sansi a ctrlturii in asemenea perioade derivi din
decalajul subtil instalat in genere intre migcarea ei 9i cea a
istoriei. Cultura nu e decit rareori strict contempclrani cu
ambianla care o insofegte. Ea e fie profetici, anticipativi, fic:
conservatoare, recuPeratorie, rezistentS. Prin urmare/ pentru
culturS, crizeie istoiice sint fie intuitii prospective, fie expe-
rienle dep59ite, salvate prin comentariu. Criza imecliati, pre--
zeniul efervescent nu iniri in cimpul ei optic decit accidental,
in forme minore, gazetiregti.
Pe de altd parte, e recomandabil sd renunlim cit rnai
repede ta cleclaialii globale 9i la termeni generici' Cultura nu
e o vietate omogend 9i previzibild' Nu despre ,,cttlturd" tre-
buie si vorbim,'ci despie diversitatea reacliilor specifice ale
oanrcnilor de urltrLrd. Printre ei sint unii care i9i vdd de treabi
indiferent de imprejurXri 9i allii pe care impreiuririle ii
336
marcheazi energic, deformator. Primii sir:lt campionii solitari
ai propriei lor vocafii, ceilalfi sint naturile agitate, participa-
tive, caracteristice ,,exponenlilor" angajaf. Kant la o extremd,
Marx la extrema opusd. Dupd cum este imun la schimbare
sau agent al schimbdrii, omul de culturd resimte diferentiat
vacarmul epocii. A fi sau nu sensibil la acest vacarm e, pind la
urmX, o problemd de temperament. Dar, dincolo de varialiu-
nile individuale, existd citeva constante. Le perioadele cu ritm
de transformare accelerat, anumite lucruri se schimbd pentru
fol1. Pentru intelectualii din Rdslritul Europei intri, de pildd,
intr-un inevitabil regim de schimbare: situalia lor financiard
(de reguld in declin), nimbul lor public (estompare a presti-
giului, mutarea centrului de interes spre alt tip de ,,vedete"),
funclia sociald a indeletnicirii lor (supapi de supravieluire in
trecutul apropiat, anexd de lux in economia de pia!d), rapor-
turile cu mecenatul (trecerea de la cenzura ideologicl la cea
economicd) 9.a. Existd insi gi date care rimir:r pentru toti ne-
schimbate: nevoia de succes (cu vanitdlile ei aferente), bloca-
jul dinaintea foii albe sau a pinzei incd neatinse, capriciile gi
truda creativitdfii, ,,firea artistd", panica fafd de eventuala
suspendare a harului, tensiunea vocaliei, privirea alintitd
halucinatoriu spre steaua proprie. La prima vedere, ceea ce
se schimbd sint accesoriile, iar ceea ce ddinuie e esenlialul . Dar
accesoriile pot fi vitale, dupd cum esenlialul poate fi desuet.
Cind trdiegti lucrurile in nemijlocirea crudd a vielii zilnice,
discemdmirtul sec al intelectului nu e de foarte mare ajutor.
Una dintre schimb5rile spectaculoase (si insuficient cerce-
tate) ale perioadei posttotalitare se referi, din punctul meu
de vedere, la destinul proiectelor culttrnle. Inainte vreme, se
cheltuia o enormd energie mentald in organizarea posibilului:
fdceam planuri 9i giseam puterea gi voluptatea de a le face in
insXgi congtiinla improbabilititii lor. Era o bucurie vag maso-
chistd sd-!i inchipui ce cdrli ai putea scrie intr-o lume liberi,
ce programe editoriaie ai putea infdptui, ce cursuri ai putea
fine. Certitudinea nerealizabilului funcliona euforizant, ca o
toxini stirnulatoare. Isprdvile reale se puteau i-nlocui prin
construclii fantasmagorice, prin superfetalia proiectelor. Iar
culpa proiectelor neimplinite revenea integral altora: cenzo-
rilor, comunigtilor, Poliliei... O asemenea aventurd lSuntricd
a devenit azi imposibild. Nu mai are nici un haz sd faci pla-
3J/
 nud dacd realizarea lor intrd in sfera plauzibilului. $i, rnai pini la mortificare, curn era societatea socialisti. Era mai
ales, dacd un eventual egec rdmine in contul tiu. Cind sdndtoasi stabilitatea aceea? Era bund? poate.
proiectele isi pierd iradierea utopicd, ele cad in planificare: 'rai cu primejdiilei;-;"',,';
privegte, prefer ,,mai rdul', cle_acum,
devin plicticoase sau nevrotice. farmecul lui destabilizator, cu nevoia lul acutX
lui, cu
de usturoi...
Se pune frecvent intrebarea dac5, in perioadele de schim-
bdri radicale, omul de culturi are sau nu responsabilitdti. Dilenn, nr. 64, 1 - 7 aprilie 1994
Dacd trebuie si suporte absent imprejurdrile sau sd iltervind.
Problema acerasta nu e decit un aspect particular al problemei
de principiu privind ,,rolul social al intelectualului". Solutiile
sint, de obicei, monotone, contaminate de siricia lozincii.
Existi solulia ,,turnului de fildes" (intelectualul atemporal),
solulia,,activistului" (intelectualul angajat) si solutia,,agita-
torului" (intelectualul rdzvritit, profesionist al negativitSlii,
bombi perpetud anti-establishnrcnt). Proprrn o teorie mai fle-
xibili, valorificind prin transfer efectul usturohLlui. Cei care au
de suferit de pe urma tensiunii arteriale stiu ce miraculos
efect regulator poate avea administrarea unei cantiti!i conve-
nabile de usturoi: dacd tensiunea e mare, usturoiul o scacle;
dacd tensiunea e scdzuti, rrsturoiul o amplifici. O funclie
analoagi ar trebui sd-gi asume in orice tip de societate cul-
tura. In societdlile somnolente, inertiale, cu institulii para-
lizate 9i guvernanli corupfi, cultura trebuie si aclioneze trezi-
tor, si provoace dinamismul congtiinlelor, pe scurt, sd fie
insurgentd. Invers, in societ5liie isterizate, insornniace, scutu-
rate de frisonul ,,revolufiei. permanente", gubrezite prin
atomizare politicd gi dezordini civile, cultura trebuie si
aducd echilibrul, armonia tonicd, buna-cuviin|5 pacificatoare.
Omul de culturd trebuie sX gtie si aleagl oportun intre ceasui
,d
smintelii 9i ceasul cuminteniei. El trebuie si adopte de la caz.
q la caz postura corectiuului optim: s.l dir-ramiteze rutina prin
prospelime ;i sd dezarmeze clelirul prin bun-simt. t{u cie o
relet5 universald are nevoie, ci de imaginalie si de curajul de
a fi diferit, de a rimine viu impotriva instinctului gregar.
Orice alt program sucombi in ideologie.

,ll; Vorbirn despre ,,societdfile in schirnbare" ca dcspre nigte

ii;i
t1,t
,{",
societdli bolnave, care creeazi dificultili de tot soiul mem-
s
I.
brilor lor. Dar sd ne amintim pulin cum ardta viala noastrd
! irrtr-o ambianlX sociali neschimbdtoare,,,stablld,", organizatd

338

n

O dilemi: fotbalul
Am fost demascat. Sportul romnnesc din 9 iulie isi infor-
meazl cititorii, cu litere de-o gchioapd, cd ,,Andrei Plegu nu
gtie numele seleclionerului". Tot necazul vine de la un inter-
viu din Eaenimentul zilei,in care George Pruteanu a avut cru-
zimea sX reproducd o bilbiial5 fatali a subsemnatului apropo
de simpaticul domn Iorddnescu: in goana formuldrii, i-am zis
Iordd...cheanu, apoi... chescu, expunindu-m5 astfel stigma-
tului public. Cu o chestie ca asta sint perfect congtient
-
nu se glumegte: poli sd nu gtii tabla- inmulfirii, data bitdliei de
la Rovine, categoriile lui Aristotel, distanla dintre Soare 9i
Jupiter. Sau, din contrX: n-ai decit sX le 9tii. DacX insX nu gtii
,,numele seleclionerului", nimeni nu te mai poate salva: egti o
cdzdjnxi.,un vi:rdu! un fandosit. Merili sd !i se spund ,,m6, ani-
malule!", sX fii dat pe mfira poporului suveran cu care nu vrei
sX compdtimegti, sE fii t6sat fXri galoane, fdri charismd, fXrd
electorat, fird dreptul de a mai apela la drepturile omului.
Egti in situalia lui Costdchel GudurXu 9i poli clama, o datd cu
dinsul: ,,Yia!a, onorul nesigure", ,,Tremur viala me, nu mai
putem merge cafine". A9a cd md grdbesc sX-mi cer scuze. De
lapt, gtiu numele selecfionerului. Cum sX nu-l gtiu? Cine nu-l
gtie? Mai mult: seleclionerul mi-e drag. Povestea cu numele a
fost o scdpare, un lapsus, o dandana' Merg 9i mai departe 9i
spun: nu numai selecflonerul imi e aproaPe, ci 9i fotbalul
lpina h un punct). Vorba lui Kant: ,,Sentimentul umanitdlii
j$
E nu m-a pdrXsit pini-ntr-atit!" Am urmXrit foafe meciurile
til
*;t RomAniei, ba chiar 9i bucdlele din alte meciuri: m-au bucurat,
m-am i:rtristat, am avut emofii. Recunosc: nu sirt ceea ce se
cheamd un microbist. Dar am totugi curiozitdli, tempera-
ment, afecte. Sirt recuperabil. Sint gata se urmez exemplul
340
maestrului meu, domnul Constantin Noica, 9i sX iau mai in
serios jocul _pe care specialigtii il numesc, atit de inspirat,
,,jocul cu balonql rotund". Dar domnul Noica nu e singurul
model posibil. imi amintesc de un interviu luat lui"Emil
Cioran, la Paris, de Gabriel Liiceanu. Cioran povestea cum, in
copildrie, se imprietenise cu groparul din Rdsinari, care ii
ddruia din cind in cind cite un craniu in loc de minge.
,,Agadar, aveali de mic o oarecare propensiune spre morbid,,
- sorida,
Cioran.
analitic, amicul Gabriel. ,,Da' de undit
Pur 9i simplu imi pldcea fotbalul!" Nu md pot
replica
- a6;ine
sd nu suspin admirativ gi nostalgic: ,,Ce generafie!,t
Md simt atit de stingherit de insuficienla angajdrii mele
lportive (degi in adolescenld am practicat ir:rotul-gi, pardon,
boxul), incit ag vrea sX ofer o minimd compensafie, sd con-
tribui 9i eu, dupi puterile rnele gi cu modiste instrumente
livregti, la consolidarea imaginii fotbalului tn lumea de azi.
Ag incepe prin a spune cd momentul de culminatie al
acestui spoit e legat de Florenla clanului Medici. Sub numele
de Calcio Fiorentino, fotbalul s-a impus, atunci, ca joc de
Curte, ca serbare aulicd. Prin urmare, prima lui conotalie
istoricd estenoblelea. intre secolele al XV-lLa 9i al XV[I-lea i se
dedici ?oeme, i se fabricd legende, i se elaboreazd reguli
stricte. Documentele spun apdsat cd nu oricine poate fi spec-
tator al unui astfel de joc 9i cd, mai ales, nu oricine poate si-l
joace. Jucdtorii legitimi trebuie sX fie ,,non servi, non ignobili,
non infami, ma soldati onorati, gentil'huomini, silnori e
principi". Calcio e, prin definifie, aristocratic. Cei mli buni
maestri di carnpo primesc prernii din miinile unor cardinali. Ca
tuturor marilor indeletniciri renascentiste, jocului florentin i
se gdsegte o impozant5 ereditate: el ar proveni din latinul
harpastum gi din greces cul sphaeromnchia. Simbolurile cele mai
alese sint mobilizate pentru a consacra prestigiul acestui
sport. Mingea, devenitd element de blazon al familiei Medici, e
manevratd ca atribut solar, agadar, ca simbol al autoritdtii
supreme. Perfecfiunea sfericd unegte i:rtr-o semnificativd
coerenld
Thggu, mdrul 9i cosmosul. Jocul mingilor e un joc
planetar. Pe de altd parte, rostogolirea lor impreviztbila,
instabilitatea echilibrului lor evocd tema hazaidului 9i a
degertdciunii. Fortuna 9i Vanitas sint zeitdlile tutelare ale fot-
balului. Thomas Morus nu se sfieste sd defineascX lumescul
341,
drept c footeball. Aspectul solar, masculin al mingii rdmine cistigitoare vor sd-i.suprime pe suporterii echipei invinse
insd preclominant. Fotbalul cap2iti virtuli civilizatoare si tera- (sau viceversa!), daci popuialii victorioasd ia
cu isalt, in stil
peutice. O baiadd englez5 din secolul al XVIIlea il reco- bananier, ambasadele ,,di,s-n.re,,, daca ispr.ivrf" fri
fi"li'""
mandi ca remediu al melancoliei. O fantezie a aceluiasi secol incleamni si url.irn atletic ,,noi sintern romAni!,, gi cffa e
ii atribuie lui Amerigo Vespucci ideea de a-si fi pus echipajul p".1:9J si firn luati clrept altceva), claci toate 1ca
acestea sint
sh joace fotbal, c{emonstrativ, dinaintea regelui Angolei. posibile, atunci nu numii ,,numele selectioncrului,,poate
ii
Incet-incet, o ugoard clerivi isi face loc insi in fastul baroc titat, ci ngm9le insusi al fotbalului, cu toate vecletele,'gloriile
al acesttri to1tos. Dkttr-o competilie desfisuratd conform si nemerniciile sale.
trnei definilii din secolul al XVI-lea -
,,senza arrne, piacevol-
-
rnente, a fine d'onorc", fotbalul ajtinge sd valorifice tot mai
des virtulile rizboinice. El oferX de la o vrc.mc ,,quasi una
, P. S. Bibljogurfia minimali pentru adincirea informatiilor
dc rnar srrs: Ftrncis P. I\lagorrn, Hi>!ortt of Fo,,lbnll, Front
llrt,
imagine di vera battaglia". Publicul devine supraabundent gi Begilmings to 1871, Bo.-htrrn, 1938, si Fiorit Brectekamp,
F/o_
barbar. Mdrturii seicentiste vorbesc despre ,,una infinit) di rentiner Fussltsll: die llensissance cler Spiele, Campus
\t;.i;;,
spettatori", care privesc de pe acoperiguri 9i abuzeazi de 7993.
tobe, trompete 9i fluiere. Devin necesare liste de interdictii Dilemn, nr. 81, 29 itrlie 4 arrgust 1994
disciplinare pentru cei care joacd, dar mai ales pentru cei care
-
privesc. Lucrurile trebuie si fi aritat destul de rlu citre
finalul veacului al XVII-lea, cind cjneva gdsegte de cr-rviinti sd
noteze ci virtutea cea mai utild in materie de cslcio este pacea
interioari, controlul de sine al tuturor celor care participd la
spectacol" Fird aceastd virtute spune textul competilia
seamdnd cu ,,turbarea unor animale - smintite", dezonorindu-i
-,
pe competitori si pe spectatori deopotrivi.
Inevitabile latenle de haos 9i de vulgaritate (uneori amu-
zantd., ca aceea a unor cintece de carnaval care supraliciteazi
joctrl de cuvinte pnlle ,,mingi" gi ptnlle,,testicule") vor fi existat
de la bun inceput in practica fotbalului florentin, condamnat
sever de Savonarola. Latenlele acestea s-au dezlirntr,rit insd in
timp pini la a provoca o totali ,,proletarizare" a jocultii. Contex-
tul nobiliar inilial e tritat. Cnlcio devine, in secolul al XIX-lea,
soccer. Fotbalul pare condanrnat la involufie, datoritd , poate,
unui ,,picat originar", pe care istoricii n-au intirziat si-l
dezvdluie. O sursi de la inceputul secolului al XIVJea pre-
tinde ci primii ,,fotbali9ti" au fost o gleaht5 de ucigagi, care se
distrau lovind cu piciorul (cam ca Emil Cioran in copilirie...)
capetele desprinse de trup ale victimelor lor.
Ori de cite ori fotbalul pdstreazd miesmele acestei obirsii,
ori de cite ori plScerea e inlocuiti prilr indirjire, omul de cul-
turi are dreptul sd intoarci spatele. Dac5, la capitul unui
meci, un jucitor poate fi irnpuscat, daci suporterii echipei

342
 Paradisuri artificiale
,,$tii ceva? Eram mai fericit iraints!// - pi-a spus de cudnd
un bun prieten, poet insemnat 9i curajos, afIat, in 1989, prin-
tre pulinii nogtri disidenli radicali. Oarecum stingherit, oa-re-
cum temXtor, eI avea aerul cd se recunoa9te infri::rt, laolaltd,
de altfel, cu mulli alli romAni care in ultimii cinci ani
cdpdtat altceva decit au sperat.
- -
- priu-zise ale cdrlii. Jocul cu controlorii ideologici era pilpi-
Am incercat si recomp nu fdrd iritare anatomia
aproximativi a acelei fericiri pe care o evoca nostalgic - prie-
t6nul meu. Cum ardta, inainte de 1989, fericirea scriitorului
romAn? Ea decurgea, mai intii, dintr-o anumitd constantd
financiard. Din drepturi de autor, imprumuturi regulat-e 9i
ajutoare sporadice ie putea incropi o existenli decentd, dacd
nu chiar ir:r unele cazuri confortabild. Restaurantul
-
Uniunii oferea - casele de creafie agijderea.
solufii accesibile,
Evident, nimeni nu huzurea. Dar un (mediocru) sentiment de
proteclie (interesatd) din partea statului exista totugi: se
putea trdi din scris sau in contul scrisului, ceea ce, astdzi, e
mai pulin probabil. Uniunea Scriitorilor e in colaps,_ editurile
nu-gi mai permit sd rigte tipdrituri nerentabile, publicul s-a
ricit 9i cautd prilejuri de evaziune in alte direciii decit cele
tolerate de opreligtile totalitare.
O alta sursd de ,,fericire" - Pe lingd amintita medie
financiar6 era claritstea statutului. Profesiunea de scriitor
- Puterii, gi ir:r ochii cititorilor conture limpezi.
avea 9i in ochii
Fie ci erau recalcitranfi, neutri sau acomodanli, scriitorii
gtiau de la cine la ce sd se agtepte. Acomodanfii, comprornigi
fir lumea culturii, erau despdgubili de risfdlurile Puterii,
recalcitranfii, gicanali de Putere, erau despdgubili prin adezi-
unea breslei, a publicului cultivat pi, eventual, a strdindtXfii.
Iar neutrii erau, oricum, onorabili. In genere, scriitorul era un
344
personaj mai curind simpatic, prizat pe linia pitorescului si
ldsat din ci::rd in cind sd fac6. uz de ,,libertatea bufonului". in
mediile intelectuale, el putea aspira chiar la un statut de
vedetd. Ei bjne,_toatd aceastd configuratie sociald s-a surpat.
In locul scriitorilor au trecut la rampd politicienii, gazetarii 9i
intreprinzdtorii. Taberele bine delimitate pind mai ieri se
irtrepXtrund dupd criterii imprevizibile: vechi recalcitranti
au devenit acomodanti, vechi acomodanli au devenit recalci-
!ran!i, iar profesionigti neutri nu prea mai existi. Cit despre
Putere degi continud sX fie flatatd de colaborarea cite unui
- notoriu
-, ed nu se mai ocupX cu persecufia: se
condeier
multumegte sd ignore.
Mai existau i:rsd 9i alte ,,fericiri": fericirea de a strecura un
text prin furcile caudine ale cenzurii (uneori, cu echivoca ei
consimlire), fericirea de a vorbi in doi peri, lovind furtr-un loc
ca sd crape fu1tr-altul, fericirea scrisului ,,cu cheie" si fericirea
au
de. a spune printre rtnduri mai mult decit in rindurile pro-
t3nj;i continea o provocare stilisticd nu lipsitd de o pbrfidd
dulceafi. Din toate acestea n-a mai rdmas nimic: br^easla e
stupefiatd, incapabild de a inventa un alt tip de ingeniozitate
decit cea a subin;elesului 9i a aluziei abile.
Sd nu uitXm fericirea de a obline cu greu un pagaport gi de
a cdldtori in transd, cu senzalia cd beneficiezi,-poate pentru
ultima oard, de un dar providenfial. $i aceastd-fericire ne-a
fost amputatd: a devenit plauzibild 9i deci banalX.
In sfirgit, la limitX, se putea experimenta pentru cine
gtia sd indrdzneascd 9i sd-9i asume un trai periculos -
- cu feri-
cireq de a fi uictimd: interdiclia semndturii, ,,interviurile;,
Securitatea_ 9i cu oamenii de partid, excomunicarea publicd,
ameninfXrile, paza la domiciliu 9.c.1. Neir:rdoieL:ric, cine a tre-
cut prin asemenea incercdri nu le poate bagateliza: erau dure,
otrdvitoare 9i fdrd final anticipabil. Dar gtiai, mXcar, cd te
bucuri de compasiunea (fie gi tacith) a multora, de ecoul in-
ternalional al gestului tdu: erai preluat, incredinlat grijii pu-
blice, apirat de energia diafand a eticului. Iatd o sumedenie
de privilegii defuncte. Astdzi, nu mai putem fi decit victime
fdrd glorie. Rdzvrdtirile noastre rdmin fdrd riposti 9i fdrd con-
secinle; in jurul lor nu mai simfim solidaritatea comunitdfii,
ci mai curind lehamitea ei: ,,Mai scutegte-ne, ne-am plictisit
de hachilele dumitale!"
345
 Dacd le recapitul5m cu atenlie, toate fericirile de mai sr'rs Sofismele congtiinlei vinovate
sint fericiri aie strictultri necesar, ale indigenfei, ale negativi-
t5!ii. Fericiri minirnale, irtr-un context in care normalitatea
trece drept utopie, iar absurdul drept normalitate. Comr-rnismul
a reugit !5 ne-educe in aga fcl, incit supravieluirea toleratit,
sirnpln supravieluire sd ni se par5 totuna cu fericirea supremd'
Pe acr:st funrlal, prietenul meu putea si spund: ,,Eram mai
fericit'inainte", tot astfel cum, dupb o prea lungd detenfie,
ocnagul arnefit de aerul tare al libertXfii poate, de asemenea
sii spuni, ,,Eram mai fericit in pugcdrie". Mai fericit, adicdmai
aclalttat, mai integrnt unei ordini care nu angaieazl responsa- I
bititatea inciividualir. Dupd decenii intregi de somn colectiv,
in dorrnitoare cu tavanul jos si cu ferestre inguste, o noapte Multi dintre cei care par sd aibi nost;ilgia {r{rii.:rr,:,::,ri,LrIui
petrecutd sub cerul liber te poate face nefericit sau, in orice nu au, in realitate, decit nostalgia propriei tinerefi si a unei
iaz, anxios: egti singur 9i fdri ad5post, egti abandonat, l5sat in optiuni inaugurale. Nu atit o ideologie au ei de apdrat sau L1n
seama ursitei tale li care n-ai reflectat niciodatd 9i pe care, de sistem politic, cit un conlinut de via!5, un pariu propriu, o
fapt, nici n-ai gtiut ci o ai. f)ar, in definitiv, l-as intreba pe
- amintire. Rezultd un tip de discurs in care sentimentalismtil
prietenul mell brusc preocupat de problema f'eri-
- de ce egti
ciriiZ it-r perioada pe care o regreli nu erai fericit 9i erai gata s.l
juvenil, o anumiti candoare retardatarS, obstinalia neLlras-
tenicd si virtuozitatea mental5 a sofigtilor colaboreazX cind
te mullumegti cu putin. Faptul cd acum vorbegti despre feri- induiogdtor, cind iritant (cel mai adesea iritantl), in cdutarea
cire la trecut e rnii curind sirnptomul unei nevoi de fericire unei explicatii atotjustificatoare. E cazul lui Emrnanuel Terray,
prezente decit descrierea corecti a vremurilor ,,de dinainte",
care a publicat la Paris, in 7992, o carte de o sutd de pagini,
cind problema fericirii nici nu se punea. Las la o Parte faptul
intitulatd L,e troisiDme iotr dtt cornmttnisrne. De la bun inceput,
cd, din punct de vedere al rezultatului literar, ,,fericirea" scri-
el i9i cleclard, onest, motivaliile: dupi ,,faticlicul" an 1b89,
itoruiui este o temd irelevantd...
fogtii tineri angajali la stinga au de rispuns unor intrebiri
Noutatea, nlarea noutate a vielii artistice de dupd revo-
lulie, acea notitate pe care cei mai mulli o resimt inci.cirept ,,directe" gi ,,crude": ,,Ne-am pierdut viafa?",,,Ne-am risipit
inteligenla gi energia pentru a apira pozitii de neaplrat?"
,,nefericire" , este experienia singurdtd! li' Oricit ar pirea de ciu-
dat, sub dictaturd comunitatea scriitoriceasca era mai omo- Domnul Terray a fost unul dintre acei tineri si, ca atare, nu se
geni. Se vorbea 9i se tXcea despre aceleagi lucruri, se trXia sub poate eschiva de la a da un rdspuns. E lesne de inleles ci nu-i
vine nirndnui la indemind si-gi anuleze, printr-o retrospectie
fh*rpele unui destin istoric impirtdgit de to!i, se convie]uia nemiloasi, intreaga biografie. Ar fi frumos, firegte, ca un
sub tin consemn acceptat de fiecare, irrtr-o relativX transpa-
ren!5 reciproci. Acum, coeziunea breslei e cvasinuld. Sintem asernenea gest curajos 9i responsabil sd se producd totusi; la
trimisi cr- totii la noi ingine, la absolutul nostru, la miza ire- urma urmelor, a deveni congtient, in amurg, cd !i-ai irosit
petabil5 a vocaliei noastre. E dramatic, dar e grandios. Na- viala e un mod de a o rdscumpdra, rn presentirneni a[ sensu-
iura creatoare nu poate conternpla singuritatea decit ca pe un lui ei real. $i apoi viala fiecdruia e mai mult decit r.rn parti-
mare dar. Pini mii ieri, am fost ceea ce istoria ne-a ingdduit zanat politic, oricit de consecvent ar fi fost el. Sint sigur deci
si fim. De-aici inainte, vom fi ceea ce vom sti sd, facem cu cd domnul Terray a fXcut multe lucruri bune ca om de inimd
singurdtatea noastrS, proaspdt recuperati. Cit despre fericire, printre camarazli sdi, ca antropolog la universitate, ca publi-
s-o Lisdm, deocamdat5, in socoteala lui Dumnezeu. cist in diferite gazete. De ce sd rr.izeze totul pe accidentul an-
gajdrii lui in tabdra procomunisti? Dacd insd o face inseamn6
Dilema, nr.82,5 - 11 augusl1994
347
cl se identificd intens cu aceasttr angajare, ctr nu e dispus sA o
inventarieze printre,,ptrcatele tinerefilor". Domnul Terray
crede, agadar, ctr la Judecata de Apoi nu va avea de livrat tri-
bunalului suprem decit sufletul dumisale de comunist devo-
tat. Ce indllltoare radicalitate! Si ce inepfie! Cazul meritf,
aorofundat.
' intotduauna mi s-a plrut ctr alunecarea prematurl la stin-
ga nu corespunde unei operaliuni de discerntrmint, ci unei
inumite tipologii sufletegti. Inclinali spre militantism justiliar
sint, de pildtr, mai ales tinerii care, in loc str-9i inceaptr drumul
cu intreblrile mari solemne 9i naive
-, dar esenliale pen-
tru un bun demaraj-al vielii spirituale (,,De ce triim?", ,,Ce e
adevtrrul, rtrul, iubirea 9i moartea?" etc.), se lastr inflamali de
intrebtrri secunde. Grave, dar secunde: ,,La ce bun colonialis-
mul?",,,Cum str suprimf,m nedrepttrfile sociale?",,,Cu ce drept
intrtr americanii in Vietnam?" Asemenea intrebtrri sint mai
potrivite cu virsta adulte, a cdrei experien!tr civictr 9i a ctrrei
iutoritate publictr promit un rtrspuns articulat 9i cit de cit
eficace. Altfel, avem de-a face cu o combativitate romanlioasd,
subminattr de inconsistenla gesticulaliei pure. Un tintrr ne-is-
prtrvit se afereaztr cu privire la ne-isprtrvirea lumii. O nebu-
ioastr incandescenttr bate cu pumnul in mastr 9i vrea ordine!
- in care incolle9te agitatorul -
Adolescentul agitat igi
inventeaztr insomnii din cauza ,,ipocriziei burgheze" (intru-
chipatl, evident, in propriii sli plrinli) sau din cauza salari-
iloi mici din Maroc. Labaza unei astfel de ,,fermentalii" sttr
rareori sentimentul autentic. E vorba mai curind de misiona-
risme livregti sau de intilniri ,,mobilizatoare" cu activigti de
profesie.
Mtrrturisirile autobiografice ale lui Emmanuel Terray con-
firmd intru totul ipotezele mele. Impulsul ,,origSnar" al afilierii
sale la grupurile marxiste din Parisul anilor '50 esle minia
reuendicitiad. Suptrrat pe lara sa (,,chipul hidos al Franlei din
anll pe aPartenenta
Iy51F-ly6Z- l), Pe
anii 195&-1952"!), apartenenla sooala ptrrinlilor sal,
socialtr a ParrnFror sAi, pe
Pe
agresorii din Indochina 9i Algeria sau Pe neregulile din Tuni-
sia 9i de la Casablanca, tintrrul participtr la o priml reuniune
politicl. Subiectul: amnistierea condamnalilor politici mal-
ga9i. Dar ce putea fi drama malgagtr Pentru un adolescent
protestatar din Paris? Ce altceva decit materia priml a unei
exigenle abstracte, a unei candide proieclii a eului juvenil pe
348
cerul eroismului civic. in etapa urmdtoare, minia isi afld
debugeul in irnperativul luptei 9i al ,,solidaritdfii frdgesti"
firtre combatanfi. Cum avem de-a face cu un intelectual, tem-
peramentul nu furtirzie sd se justifice prin lecturi: pulin Mal-
raux, dar mai ales cifiva ,,corifei" ai marxismului (,,oferta cea
mai masivd a pielei ideologice in epocd").
Tindrul Terray este cuprins imeraeillement qi de passion
cind il descoperd pe Trolki (Reaolufia trddatd, lstoria reaoluliei
ruse), din care citeazd 9i acum, la bdtri:re1e, pasaje ample, greu
de dasat pentru neinifiali la rubrica ,,minuni" pasionante
(,,Partidul are intotdeauna dreptate. Nu poli avea dreptate
decit cu Partidul 9i prin Partid" etc.). O lecturi formativi este
Anti-Dilhring (9i iarigi, ca neinifiat, egti stingherit sd constali
cd n-ai cizut niciodati rdpus de farmecul acestei cdrfi). E
interesant cd ftr aceastX acumulare de texte edificatoare s-au
strecurat de timpuriu (194U7949) 9i citeva pagini riscante:
relatdri ale proceselor mdsluite din Uniunea Sovieticd 9i ale
ororilor din lagirele GulagulFi. Tireirul Terray nu e incd
,,pregdtrt" sd le ia ir serios. Il impresioneazd tofugi cazul
Margaretei Buber Neumann, nevasta unui lider comunist
german, refugiati in URSS pentru a scdpa de Gestapo, ares-
tatd apoi cu ocazia epurdrilor dn 7937 9i, in cele din urmd,
dupd acordul sovieto-german din 1940, restituitd de NKVD
Gestapoului. Minia justiliar5 a tir:rdrului nostru pare sd fi
intrat insd, i::r ciuda acestor scandaloase informafii, in stare de
narcozS. Enervantd cu adevdrat rdmine tot problema de!i-
nufilor politici malga9i... Cit despre nememiciile moscovite,
ele il umplu de admiralie pentru... militanlii comunigti fran-
cezi, care au l'ffieux courage de a gi le asuma 9i chiar de a le
justifica. Prin urmare, a digera partinic crimele Sovietelor e o
virtute, un act de bravuri 9i nu cum tinde si creadd
bunul-sim! - aga
o cruzime strategici, o mirgivie impardona-
bild. Emmanuel - Terray manifestd primele simptomelle acelei
maladii pe care TonyJudt o numegte ,,bilingvismul moral" al
sti:rgii: aplici unor fenomene similare criterii de valorizare
diferite, dupd cum ele afecteazd sau nu opfiunile tale politice:
,,ir:rfierezi" abuzurile capitaliste 9i le ,,explici" pe cele comu-
niste. La aceeagi marfd, doui mdsuri.
Deocamdatd ins5, dezgustat de ,,hidoasa" Franfd 9i oare,
cum descumpdnit de ,,realismul machiavelic" al Partidului
349
Comunist Francez, tindrul antropolog va lua drumul Africii'
Se va ocupa acolo de societ5lile tribale, proiectind asupra lor
luminile marxismului. Abia in 1968 @ineirleles!) Franla i se
va pdrea din nou respirabilS. Va reveni deci pentru_a a_ctiva
ca flervent parlizan al revoluliei culturale maoiste. ,,O abeta-
lie mentald'/? - se intreabd retrospectiv domnul Terray.
Nicidecum. China acelor ani nu trebuie cintdritd dupd criteri-
ile vulgare ale realitdlii istorice. Ea era un sirnbol, iar revo-
lulia ei culturalX un mit. ,,Miturile nu se contestd"
-
citeazd domnul Terray din scrierile sapienfiale ale lui Ceorges
- deosebire intre cura de sldbire si post, intre mincare gi impdr-
Sorel. Ca om de stinga, poli sX-l contegti totugi pe Dumnezeu.
Pe Mao insX nu-l poli contesta dacd egti... de bund-credinlX 9i
dac5 nu vrei sd cazi in ipocrizie burghezd.
II
incd din titlul ei, cartea lui Emmanuel Terray aduce in
disculie o analogie pe cit de precard, pe atit de frecvent invo-
catd irr comentariile politice contemporane: analogia comu-
nism-cregtinism. ,,A treia zi a comunismului" e, evident, ziua
invierii sale, anticipatd dupi modelul invierii christice (vezi
pasajul ales drept moto din Evanghelia dupd Matei: ,,Ei
-
il vor omori, -
dar a treia zi vainvia")'
Amprenta cre;tind e responsabile in conceplia dom-
nului Terray de ce e bun, gi de ce
- rdu in comunism. Cu
e sudAlmile oricdrei buc2it[rese nevricoase, toate rtrzmeri]ele
- 9i de-a face cu o dubld strategie justificativd:
alte cuvinte, avem
pe de o parte, ni se atrage atenlia ci noblelea comunismului e
inatacabili de vreme ce rezultd din valorificarea unor virtuli
cregtinegti (refuzul nedreptdfii 9i al ipocriziei), pe de altd
parte, ni se explicd egecul comunismului prin clericalizarea
doctrinei sale: ideologia marxisti s-a l5sat invadatd si ero-
datd
-
de spiritul religios, dogmatic 9i intolerant, pe care la
- gtiuie s5-l evite 9i chiar s5-l condamne. Partidul de-
inceput
vine o bisericd, aderenlii sdi devin ,,credinciogi" cu pericu-
loase it-rclinafii sectante. Domnul Terray nu se sfieqte sd fac5,
irr aceasti privinlX, declaralii aiuritoare: comunismul nu e, pird
la urmd, decit o ,,reincarnare" atee (l) a religiei, o manevrd
gmecherd, de proporlii enorme, prin care spiritul religios reu-
9e9te sd revind in avanscend in plind epocd modem6. Intr-o
350
asemenea viziune, Marx ;i Lenin sint un fel de agenli secreli
ai papalittrtii, trimigi in misiune in tabtrra dugmand. Cregti-
nismul 9i comunismul sint legate prin fire numeroase 9i trai-
nice: unul e imaginea in oglindb a celuilalt. Cultul sfinlilor e
totuna cu ritualurile festive inchinate eroiior revolufionari,
procesiunile sint totuna cu defilArile de I Mai; spovedania
-
totuna cu autocritica, vindtoarea de vrdjitoare practicatd de
Inchizilie
menea mod - totuna cu procesele montate de NKVD. Un ase-
de gindire sfirsegte prin a nu mai face nici o
tXganie, intre icoantr si afigul electoral. A pune pe doutr co-
loane fenomene atit de diferite prin firea 9i prin anvergura lor
e fie o probl de rea-credint[, fie efectul rnai curind ridicol al
unei inteligente de buldozer, care nu poate comenta decit
gtergind orice relief gi orice nuan!tr. Domnul Terray simte, de
altfel, cd o ideologie care a mutilat citeva decenii de istorie
contemporand nu poate fi comparattr cu o institulie care.a
modelat intreaga planettr vreme de aproape doutr milenii. in
consecinttr, se grtrbeste si fabrice comunismului un trecut 9i
proclamd cu emfazl gcolarX cd el vine ,,din noaptea vremu-
rilor", de undeva de ia Spartacus 9i de la profefii veterotes-
tamentari. Comunismul e o ,,aspiralie milenartr dupl drep-
tate, care ii impinge dintotdeauna pe cei oprimali str ia cu
asalt ordinea stabilitA de exploatatori". E o definitie foarte
rudimentartr in ldcomia ei de a-si adjudeca totul. S-ar zice cX
lumii 9i resentimentele orictrrui clochard sint preliminarii ale
Manifestului Partidului Comunist. in orice caz, ele sint pen-
tru domnul Terray mult mai aproape de spiritul- comu-
-
nismului decit stalinismul 9i tribulatiunile cominterniste.
Acestea nu sint decit ,,incarndri temporare", ,,dezastruoase, e
drept, dar efemere" ale adevdratului comunism, ale chrui
obirgii se pierd in noaptea timpului.,.
Dar domnul Terray are o imagine rudimentartr si despre
cregtinism. Domnia sa confundtr candid esenfa cu accesoriile.
Domnia sa crede c{ doctrina cregtinX e mai cu searntr o eticA 9i
o sociologie si ctr ,,refuzul injustiliei si al ipocriziei" constituie
gloria definitorie a crestinismului. Domnul Terray se ingald:
comunismul putea prelua asemenea exigenle din multe alte
iocuri. Ele nu sint lotul privilegiat al mentalittrtii cregtine 9i
351
 (,,aga-zise excese" spune cinic Marx) nu trebuie sd indig-
nici mdcar al filosofiei comuniste' Cregtinismul este' esen- neze pe nimeni, cind - libertatea politicd e declarati ,,mai rea
iiut*"ttt", o teorie (asumati existenlial) a intrupbrii lui Dum- decit sclavia cea rnai rea" gi cind cei doi amici admit cb odatd
,r"r"., 9i a invierii din morli' Ce are in. comun o asemenea ajunsi la putere con'runigtii trebuie si se poarte in a9a fel incit
de pro-
t""ti" ." teoria plusvalorii 9i cu mecanica relaliilor axd sd treaci cirept ,,mon9tri" (ceea ce adaugi textr-rl
ducfie? Ce poate avea in comun o doctrind a cirei
este - ,,tre-
buie sd-i lase indiferenti"), cind, in- sfirgit, Lenin declari ci
i.rpiu a" claid ctt o teorie a cdrei axd este iubirea vrdjmagului?
,,teroarea innoiegte fara" *- cincl toate acestea gi altele aseme-
sub impactul unui infarct
ii."* ta sugerezi - altfel decit intre prdbugirea comunis-
nea prolifereazi canceros in textelc ,,clasicilor"
-,
ne afl5m
hental 9i sufi'etesc - echivalenla dinaintea unui intreg in care vorbele gi faptele, programul 9i
;;l;i 9i rdstignirea lui Iisus, ambele urmate' in mod necesar/
implinirea lui se suprapun perfect, fird rest. Nu sintem con-
*- o--Sareinviere?
de fruntali, ca in cazul Inchizitiei, cu trn delir care contrazice doc-
*"i* 9i la chestiunea Inchiziliei, prilej de poticneald trina, ci cu un zcl suprem, care o intrtichipeazai.
o".rt..r multe spirite luminate atunci cind se vorbegte despre Domntrl Terray nu percepe aceastX fundamentali dcose-
i;;i*"i lumes'c al cregtinismului' Andr6 Malraux insugi s-a
lui bire. Discemdnlintul lr-ri se ascute insi pind la surescitare cind
tt"rit tp""i"d la un mlment dat cd lagdrele de munci ale
pulin cit se pune problerna unei posibile analogii intre cornwtislr gi
S1ufi. ift"r"azd demnitatea comunismului la fel de
Nu nafiotw!-sttcisliyrt. Dacd intre crestinism ;i comunism ase-
alterearS Inchizitia demnitatea cregtinismului. Putem rninirile sint izbitoare, intre comunisrn si nazism izbitclare
iriru u.t^ in cteialiul acestui fals paralelism' Ne vom mul- sint diferenfelel A le conpara e a te face vinovat cle ,,simplifi-
drept esenlial' Inchizilia.a
lumi sa sPunem ceea ce ne aPare- al istoriei Bisericii' cdri abuzive". Pentru a ne conl'inge, dorr.rnul Terray recrrrge
iJ, ittai't."tabil, un derapaj nebunesc
catolice' El dove- la un sofism foarte rispinclit: agazi alitun falttele nazigtilor cu
Corect e sX ad5ugdm: at iitoriei Bisericii
declarnliilc comuniste" Dacd ar fi pus faptd lingd fapti, clife-
fiinlei create p-oat^e b-atjocori
Jqt" itt ce mesuia nevolnicia
insd de un rentcle dintre cele doui orori s-ar fi estornpat. Aga insX avem
mesaiul cel mai curat al Creatorului ei' E vorba
fdrd nici o acoperire-in intr-o parte Auschwitzul si in cealalti nu Siberia, ci CaptilLt!ul.
;.#;i a" o ""uofr"icie, de o aberalie Intr-o parte carmerele de gazare, il cealalti lozincile corrll-
egec omenesc' ndscut din
,t*/ura doctrinari a Bisericii' E un ei' Nu.existd nici un pasaj niste despre umanism gi internalionalisrn. Crrrzimile
iesocotireadogmei, nu din aplicarea
ceclc- domnul Terray sint echivalente, dar ele cleriv;i din
in-textele sacie ale cregtinismului care sd indemne la crimd - sii
echivoce' crima in nu- sisteme diferite. Rimine ne intrebirn cit de u;or le va fi ve-
sau mecar si tolereze, prin formuldri
sint decit nit victirnclor sI savureze diferen!c.le cle sistem. $i totugi,
mele lui Hristos. Dimpotrive, crimele comuniste nu insisti dontrrrl Terray, una sint lagirele nazistc, alta silrt
."".f"riif" pragmatice ale unei dogme fdri echivoc: dogm3
adversarului' a revendicdrii lagirele so'u'ietice. Primcle organizate, eficientc, lucide,
,riote.t1"l, a sup"rimirii brutale a - cle legea jtrnglci, haotice (ca 9i
;h;;;;;;". Cind fondatorii marxism-leninismului afirmd' in celelalte arbitrare,.dominate
: (-'' ) industria- sovictici). in fond, in lag:iiele sovietice gi gardienii
i,-r.fi ui"."u Manifes tulti P ar t idului Comunist "Comunigtii
declard deschis ci nu-gi pot atinge obiectivele decit dis- 9i definujii sint un fel de ,,silbatici", care dau friu liber instinc-
sociald' Clasele dirigui- telor lor primitive. Cu alte ctivinte, intre Soljenitin si ciliii lui
;G;a prin violenld vechla ordine deosebirile sint neglijabilc. Asernenc.a inmirmuritoare opinii
toare trebuie sd tremure la ideea unei revolulii comuniste!",
te lasi firii comentarii. Sint elucubraliile unui rizgiiat care n-a
.ir,rd ," afirmi deci a9a ceva, anchetele politice nemiloase'
gindit nirnic pind la capit si n-a pdtit niciodati nimic.
ururi.,ut.rt,Gulagulsintconsecintefiregti'iustificate,politicgi
vor-
moral. Cind in iorespondenla dintre Marx 9i Engels se
despre cruzi-
U"91" ..t.""t d.espre .terorismul revolufionar"'
mea binecuvintaii a ,,vindictei populare" ale cdrei
excese
 III politicul e un element de ,,suprastructurd,,, adicd
ceva mai
curind determinat decit determTnnnt. MarxLstul
Domnul Emmanuel Terray este un marxist luminat. Se luminai p;;_
Pune, pe.tru a-9i salva doctrina, 9i alte ,mici" revizuiri: se va
numegte marxist luminat cineva care decide sd riminX mar-
xist chiar dacX percepe gi recunoagte deschis fisurile lenu1{a la utopia comunismului inleles ca ,,armonie finald,, a
istoriei, se va relativiza determinismul economic
marxismului. Discursul -marxistului luminat in- spe!5 al 9i
va atenua ideea rolului mesianic al proletariat"t"i.'Corr.eptrri
social, se
domnului Terray -
sund in mare astfel: marxismul poate insusi de ,,clasd sociald,,. trebuie ,,lt"trrg demitizai:
-
renaste, cu condifia sd accepte citeva ,,mici" revizuiri in punc- a;;..i;:
nenla de clasi e, in definitiv, o condigie pasiad
tele ,,esenliale". De pildd, sd accepte abandonarea prezumlii- u o-rrlli, ,rrr
statut arbitrar, care i se impune din afara.'p*a
lor sale stiintifice. Intr-adevir, dupd ce in toate ldrile comu- ,l ,,pu.Ua.,iri;
t se. ajusreze monumentatitatea, iradierea misticd,
niste teoria relativitSlii, fizica innoitoare a cuantelor, legile lui ,11"^?yi"":i
ruclul' >a nu urtdm nici unele excese teoretice:
luptei contrariilor, legea conexiunii universale, unit5tii si
Mendel, cibernetica, structuralismul gi psihanaliza au fost legea
rind pe rind contestate in numele marxismului, nu sade bine cultul ma_
teriei, egalitarismul se preteazd, toate, la
marxistului luminat sd se mai agale de pretenlia gtiintificului. severe interventii
cosmetice; Marx trebuie imbundtitit prin
,,Materialismul spune domnul Terray este ir mod
Althusser:lR;;ii:
tatea este iremediabil plurald; diferentele
inevitabil o filosofie- a hazardului, a riscului,-a pariului." O montabile si orice inceriare de a le aboli, de
si:rt reale, insur_
asemenea definilie e, evident, departe de orice rigori scien- u t" ir-,t"g.u ir.,i._o
unitate sau uniformitate artificiald gi arbitrard
tiste gi, am spune, departe chiar de filosofie. E un ninimnlisnt este, iievitabil,
idealistd."
filosofic, un skict necesar al reflexivititii. Marxismul pe A9a stind lucrurile, ne putem irtreba cu
care in adolescenld domnul Terray l-a ales pentru capacitatea- (retoricS): ce rimine totusi din marxism?
oarecare neliniste
sa de a explica integral lumea trebuie, de asemenea, sd incearcd sd pistreze in inventar citeva bunuri
E;;;;'il;ri
recunoascd un egec in planul -inlelegerii indiaidului unnn. ideorogice
i se par incontestabile: de exemplu, categoriile analizei care
Preocupat de oameni 9i de omenire, el a ratat intilnirea cu omul eco_
nomice gi sociale. Dar cum se poate inhreptdti
concret pe care, altfel, e gata sd-l numeascd ,,cel mai prelios unor categorii analitice care nu funclioneazi
validitaL
capital". Din aceastd vorbi nu s-a ales nimic. Verificati prag- decit ca meca_
nism demolator? Cici.re.ryel9le ,,9tiiniifice,,
matic e mai ales teoria partidelor marxiste cu privire la ,,cos- care fac poriliie
,,critica sistemului capitalist,, se iovedesc falimentare
tul uman" ce trebuie necesarmente plStit pentru ca revolufia dacd e
sd devini solufii, repere pentru ,,edificarea
sd invingi (o forrnd cu adevdrat insoliti de umanism!). sociarismului,,.
Marele dezastru al eionomiilor de tip socialist
Oricum, despre dramele individului, despre afecte, despre e de necon_
ceput in afara gir:rdirii economice a maixismului,
lumea sufleteascd, in genere, marxistul n-are nimic de spus. cu ,,solidelel,
ei ,,categorii de analizd,'.Valabile _ din punctul
Ce e curios e ci nici politicul zond in marxismul se de vedere al
sirnte indeobgte acasd - p5streazi care
nu mai relieful unei com-
domnului
fg..I"y - rdmi:r, in perimet'rul marxismui;;, ;;
-
peienle specifice. Comunigtii sfirgesc prin a prelua ticurile
lui
i,ljt'".l"f1e" pentru miscdriG de clasd 9i de massd (daid
nmct,,superroritatea reflectiei colective asupra meditatiei
adversarului. Noliunea insdgi de ,,partid" este o noliune solitare" *, ceea ce noui n.u ne apare drept
burghezX. De fapt, victoria revoluliei n-a fost dupd o for- evidenti), pre_
muli a lui Otto Ruhle decit inlocuirea ,,statului - cum si teza luptei de clasd. Aici, filosofia marxisttrlui
luminat
alb" prin ,,statul burghez - rogu". Distinctia intre elitaburghez
dirigui-
ni se aratd. in toatd splendoarea ei de
,,filosofie a hazard.rlrri;i
a rlsculur". ln ce termeni mai e valabild
toare 9i massa manevratd funclioneazl in ambele tabere, ca ,,lupta de clasi,, daci,
asa crlm am vdzut, conceptul
sd nu mai vorbim de imprejurarea fatalX c5, in ambele tabere, ,,claselor,, ,,riiul" p.".ur, p-_
letariatul trebuie demitizit, iar massele rnsete "
sint cired obiec-
354
355
tul nnui credit firi limiti, cinci o acil,uritur.i inarticulat;i? .: :f"d clespre proaspit apirlrta L,ri carte, miinik: au ilceput
I-enur si Kautskl, t)-A\/cAtl nici 6 increclcre in ,,spttntanci- sii-i t.emrrre, rnarilt'rrelc au mrrscat in gor, iar au tiinit
titile" rnrrltilnii, iar Iio:;ii Lr-rxembtrrg -- in te.xtclc selcctio- spa:inodic dintr un gitlej sufocat de l.njhie. pentru'orbelc
o clipi, in
natc. clr: riomnul Terriry vorbeste unertri desprc ,,iirtc- ochii lr.ii tantlri arr-r vizut ghilotina.
ligt'n!a" niasselor (Crr:',.i cir. - rnassrr, partid, sintliciite), ;lltcori .

de:,prc,,cecita ica " ior (Ct ntralisrn s i clernocr.r tie). I)il cntt, nr. 83, 1 ?-18 augus t 199,t;
La capiitr.r l atito r: erbrl c;i ri, rccti f r:dri clrirstirc si reclrlit ri r i
i i nr. 8i1, 19,-25 august 1994;
siinillce, tr:-ai ;rstcpt.r ca rnarxistul lrrminat -rii piartl;i c{lva {.'lin nr. 85, 26 august - 1 septernbrie 1994
i-.1ir:rla lLri inciitriitinarc. S.r icccPte, rle piklri, ci llit c(-rnglr)r-ilL.-
rat iCcoloilic aiit cic rrtifici,rl si ti.rtotlaL;i atit tl,.t agrr:siv utr
putea rnintui pi:: ninitxu, cri, dii-npotrivi, c[ ntr pirtr:a aducrt
r.li:ril trcnorccire,;i aceast,r cl:rtorit;r nrr crxrjrrtrcturilor rii'fa-
',-oralrile, ci insrrtir:ir:ntclor ir-ri constiti-rtive. L)ar ilrtntnnl
'lt'rrav ntr cetlcazi, rrrr lltrctri, nrr sc incloiestc. I)upr,i pirt'rr,';r
iitrrnisalc. cr.'imrlnisnrriIa rat,rt fiinclci l ar.'ui,,r,.erlijul cficaci'
tiiiii" si s-a gribit sii ajr-rngi li-r tintii pr',,scr,rrl,ttrrra" n(.in-
spirat:i -- a con"stringcrii..l t{:l',rrii, i ts.r.in;rtrilr-ri. Clrrr..unis -
mrila ratat datoriiir rrretlrocrititii lirlcrilor conll-iuisti r'lirl anii
'70 -'80, cl.rtoriti infringcrii spartaki;tilor berlir,ez-i ;i r-l;rtoliti
uciclerii tti-ior conciuciitorl icleali, c.r R<isa [.nxr:nri.;trrg ;i Karl
Liebknccht. Si, la. rrrma trrmelor, ce avern t1e opu:r rai.lrii
cclnrtrtristc? L)emocratia tiritor libe raic? Dar nici c.t nu r. pi.r-
tccL.i: c trn simplLr ,,ir.rrlalncntarisnt''. S.rr-t, poatc., ne vonr lis.r
it-nprcsionati rie ni-"erlrrl rlc tr.ri al nrrrncitorirnii clin \rcs;t, muli
mai ritlic;rt, e dregrt. ticcit cr:i rrl echivalentulLri ci risriritcan i
r"-lcri.iril rcvinc insa nu sistr:rrurIr:i, ci n'rru..citorilor insisi, c.rlc
si-nt ,,st'rLrrls'' clrcpirrrilc prin ,,ilrprti". Ca si citicl in [-.:;t rntrn-
citori in-.ru avut ninric tlc certrt si c:a si cintl ccrr:rile lrlr urarr
orrr ri'-r Ir' .r I I l'ci tlt'r it I rIi rr I cpr-r'5i 111'.
11

r\,larxist,-rl lulnrr-rli, ccl tlin ()ccicient ltlai cu sr-.rmri, estc, sai

utr-l r-recllerpt"itinr, Lrn persoliaj jntcliccnt, c'-ritir'.rt si rlin rlc
btrne inierrtii Carle;r lui llnnrarrriel 'Ierrav r) clovt'tlestt": scri$ii
t tr t.ilt'iri >i c{r o ,tntirrit.t \'('r'\ (r J rlt'r'it'rii, t,.r t.ln.rrr.r urr s,,i .1,,
lirisrrr io:<ir:, niscdtor cle tantasme. l--anr ctrrioscrrt pc autor l.r
Bcllin, intr-un instittrt foarte prcterrtios. cic ,,strrcjii ar,al1sate".
hliop- clirrdLrliu, slujit"lr "tsi(liln aI r'inrrlur rosLl pc carc il sor-
ilc.t sc;rr';t de seari cli o r,'oir-iptirtc tinrirlir, clu fur-rr-iitinar irr
t.acanti, [:nrnrantiel erii pentrir noi trt!i irrtruchrp:rrea dis-
crcti.ei si a ctunscciclerrrci. Cinrl insi iritr-o Lrtini zi l-ilur sptrs

35f'
 Contextul
Analizapoliticd, pedagogia, istoria 9i sociologia, discursul
electoral 9i iapoartele g.t'i"*u*"tttale au inventat de o bund
bucatd de vreme ,rt ior, lap ispdgitor" contextul' Contextul
explicX tot gi justificd tot. DaCX e i5u - 9i, in general, e rdu -
contextul e motivalia supremd a oricirui egec; dac5 e bun' el
trebuie ,,bine folosit", cicipoate fi salvator' A reugi in via!5 e
a valorifica abil contexte. -Tot.tl e context" - iatd maxima
unei noi inlelepciuni s5-i spunem -,,contextualistd" -' al
-
cdrei substi at i relatiaismr'tl toial Performanla? Depinde de
context. Valorile? Nu sint ceea ce credem noi cd sint' Depind
si ele de context. Falimentul? O problemd de context' Vinov5-
miraculoasd de
!ia? Contextuald 9i ea. Contextul are virtutea
a absorbi toate rdspunsurile, toate devierile, toate echivo-
curile. il invoci si tbtul se simplific;. Funclioneazi in orice
imprejurare ca un hocus-poc.ts, ca-un deus ex nnchina'Indi-
fer^ent'in ce direclie pornegti, vine (foarte repede) un moment
cind dai peste ,,polifonia" contextului.
Sd luim er.emple. Un mare succes al analizei contextuale
este, mai ales in'Apttt, reforma modernd a pedagogiei' Se
pornegte de la convingerea hiperliberalS cd nu poli.educa un
iopil dacd nu ircepi prrn a-l inlelege' inlelegerea tinde insd'
pit\a U urmd, sA devina atit de complexS, atit de nuanlatd (cu
implicalia identificdrii integrale a pbdagogului cu ,,obiectul"
seu;, incit, mai devreme sau mai fitziu, realizezi cd, pe md-
,rrr#." inlelegi, nu mai poli educa' Cum sd educi un conglo-
merat de .md'uent"" soiiule, complexe psihanalizabile, expe-
rienle subliminale, frustrdri obscure, vise prost digera*-;i
fataiitali genetice? Cum sd dialoghezi cu o interseclie? Cdci
asta devi-ie individul urnan prin ,,contexlualizare": o inter-
358
secfie. $i anume o interseclie vidd, de vreme ce lucrurile
importante, hotdritoare, se petrec intotdeauna de jur-imprejur
9i niciodatd tn centru. Pedagogia, in asemenea situalii, devine
imposibild. Pedagogul e invalidat de context. El nu poate
pretinde a modela un ti:rdr care gregegte sub impactul fami-
liei obtuze, al societdtii nedrepte sau al vreunei traume
intrauterine. Tot ce poate el face e sd lupte pentru reforma
familiei, a societdlii 9i a vielii sufletegti din maternitdti. Dacd
domnul Goe devine abisal, dacX domnul Goe nu mai e decit o
functie a contextului siu, pedagogul trebuie si-si schimbe
profesiunea, sd devind revolulionar sau politician.
Alt exemplu. Redresarea economici a RomAniei e greoaie,
ritmul e lent, flasc, dezordonat. Avem insd o scuzd: contextul
internalional. Criza economicd mondiald. Recesiunea in care
se zbat ,,fdrile dezvoltate". Cu alte cuvinte, induntru totul e in
reguld: naliunea e solidari 9i harnicd, intreprinzdtorii sint
onegti, Guvernul gindeste impecabil, ingenios 9i suplu. Ceea
ce ne omoard e contextul. Ne trag in jos necazurile altora. De
altfel, contextul ne persecutd, s-ar zice, dintotdeauna. Sir:rtem
prost plasafi. Ba la marginea Imperiului Roman, ba la porlile
cregtindtdtii, cu rugii intr-o coastd, cu ungurii in alta, latini
singuratici intr-o mare slav5, ortodocgi defensivi in bdtaia
vfirturilor catolice, greco-catolice, protestante 9i neoprotestante.
A mai venit peste noi gi Ialta, s-o mai fi uneltit cite ceva gi la
Malta
- ce putem
ne saboteazi
pentru ca sd facem? Istoria (si geografia)
noi le boicotdm. in vegnic divor! iu ionlextul,
visdm compensator nunli cosmice gi sucombdm nobil sub
priviri duioase de oi!e. N-avem nimic de incercat, nimic de
sperat: atimdm de context. Ca orice tard micd. Dar mai abitir
decit oricare altd tar5 micd!
in definitiv, *ur" noroc sd poli sX pui totul in aceeagi
"'.rr, la indemind un context dezavantajos care
cdciuld. Sd ai mereu
s5-!i preia insuficienlele, ratdrile, somnolenta. Sd poli sd spui
ci nu !i-ai scris cdrlile din cauza contextului, ci n-ai cigtigat
alegerile din cauza contextului, cd te-ai apucat de potlogdrii
din cauza contextului. Pe scurt, ci egti formidabil, dar ghi-
nionist. Cd esti pe toate planurile victima imprejurdrilor.
Mioritismul rom6nesc e, una peste alta, o filosofie (dulce si
perdantd) a contextului vrdjmag, a nevinovdfiei sacrificate.
Cu o altd formd a ,,contextualismului" m-am intilnit zilele
trecute. Un bun vecin gi prieten, dintre pulinii cu care pot intra
359
 in disjunctie fdrd sd-mi otrdvesc prietenia, a |inut sd-mi reco-
mande, apropo de citeva comentarii despre comunism pe
care le-am publicat de curind*, mai multi precaulie teoretici,
mai multi atenlie la context. Ce context? zic. Cind in cores-
pondenla intre Marx 9i Engels gdsesc pasaje - care indeamnX
in mod explicit la crimd politici, ce sd ne mai ddm dupd
-context? Ba sX ne ddm
- insisti bunul meu vecin 9i prieten.
Citatele sint inseldtoare.- Trebuie sd le plasim in ansamblul
operei si al biografiei autorilor (in fond, ce tineri erau cind au
scris Manifestul Partidului ComtLnistl), trebuie si ne gindim la
atmosfera revolulionari a secolului al XIX-Iea, la tradiliile ro-
mantismului german etc., etc., etc. Ce romantisrn german,
domnule?! Stii dumneata vreun pasaj despre necesitatea tero-
rismului in textele lui Novalis, ale frafilor Schlegel sau ale lui
Carus? Nu! mi se rdspunde. Dar pot recolta asemenea pa-
- lui Nietzsche. Bine zic-, dar daci e a9a, s5-i
saje din cdrtile
ileecim in context pe to!i! De ce sd -ddm citate ,,extremiste" din
proza de tinerele a lui Cioran, fdrd. s6, amintim de atmosfera
generald a epocii (in care un intelectual de stinga ca Emma-
nuel Mounier vorbea despre Franla la fel cum vorbea Cioran
despre RomAnia: ,,lara are nevoie de mugchi 9i de nificd sdl-
bdticie"), de virsta fragedd a autorului, de evident!
,,romantismul" lui! Ceva context o fi avut siZelea - - Codreanu,-
ca si nu mai vorbim de romantica lui ciutiturd! Cit de
departe avem dreptul sd mergem speculind subtilit5lile con-
textului? Si cum sd evitdm entropia morald care poate rezulta
din stergerea tuturor conturelor, din scufundarea realitdlilor
in bogata nedeterminare a ambianfei care le-a produs?
Mi se va spune cd totugi cei care mlizeazl. pe valoarea ex-
plicativd a contextelor au de partea lor argumentele bunu-
lui-sirnt. Firegte cd de cele mai multe ori contextul e decisiv
sau, in orice caz, ldmuritor. ,,Contextualigtii" au, prin urmare,
dreptate. Cu o vorbd care-i plScea lui Constantin Noica, voi
rdspunde cd nu au decit dreptate. Nu poli trage la lintd dacd
te uiti la ,,contextul" ei. $i, mai ales, nu poli eluda faptul cd in
puzderia de contexte in care trdim agteaptd masive, necom-
plezente, drapate irtr-o drasticX evidenli textele insegi, despre
care avem de dat socoteald.
Dilema, nr. 88, 76 - 22 septembrie 1994
* Vezi in voltrmul de fatd, SofbnrcIe constiinteiuinooate,pp.34T-357
360
I
Revenire la context...
In incercarea mea de a defini raportul corect intre ,,text,, si
,,context" , n-am ficut decit sd recurg la un soi de metaford:
am spus ci nu pofi linti dacd, in loc si privesti
linta, privegti
,,contextul" din jurul ei. De aceea 2iceam _ ,,contextu_
-
alistli", deqi atL dreptate sd acorde irnportantd contextului, nu
au decit dreptate (o dreptate partiali) cit6 vreme pierd din
vedere textul insugi. MetaforJ mea pare sd fi sunai unora a
pluton de execulie. E un mnlentendi.Nu vreau singe, nu mX
distreazd sd practic ,,voluptuoase probe de tir,, impotriva
,,dreptdfri" . Tot ce vreau e sX nu md las devorat de cbntexte
inainte de a ajunge la text gi si nu justific texte eaident crimi_
nale- prin contexte care pot p5rea binevoitoare si, eventual,
solide teoretic. Eu gdsesc, de pildd, in paginile .clasicilor,;
marxismului declaratii potrivit cdrora ,,oditfajunsi la putere,,,
comunigtii ,,vor h constrinsi sd aclioneze cum s_a actionat in
7793" .ln alte locuri se vorbegte despre necesitaiea a"',; il;
pe democrafi sd treacd de la discursurile teroriste la faptei,.
Ce ,,context" poate atenua radicalitatea asasind a unor ase_
menea pasaje? Cum sd manevrez ,,biografia, viziunea, epoca,,,
,,esafodajul" ,,de marcd" al gindirii marxiste, ca si rezulte ci
,,a acliona ca in 7793" sau ,,a trece la acte teroriste,, sint sim_
ple hiperbole rornantice? Unde e ,,finetea', pe care eu nu o vdd?
Care e marele context umanist, marea constructie ralionalistd
pe care se bizuie asemenea nevinovate pasaje?
Sd lulm alt ,,teoretician de rttarcd.,,, unui contemporan. Se
numeste Jean Paul Sartre si nu eziti sd spund intr_o discutie
publicatd in ActtLeI,la 28 februarie 7973, cd,,un regim revo_
lulionar trebuie sd se debaraseze de un anumit numdr de
indivizi care il ameninld" gi cd ,,nu existd alt mijloc, pentru
361
aceasta, decit moartea. Cdci dintr-o inchisoare se mai poate
iegi." ,,Revolufionarii dela1793 n-au ucis destul" -- conchide
marele filosof. Ce faci cind dai peste un asemenea text? Te
ingrozegti? Te infurii? Nu! m-ar sfitui, probabil, iubitorii de
nuante. Te apuci ribddtor- de studiu, scormonegti contexte
pin5 dai de ,,spiritul de ansamblu" care explici totul gi te ajutd
sI treci peste micul acces de bestialitate al unui idealist...
Ni se cere sA nu amestecdrn ,,ideile originare" cu unele
,,fapte degradante". Dar care sint, in fragmentele citate din
Marx gi Sartre, ,,ideile originare" valabile, care trebuie deose-
bite de promiscuitatea realului?
S-ar pdrea cd md rifuiesc doar cu una dintre experienlele
,,terifiante" ale veacului, neinfelegindu-i pe cei care au trecut
prin doud. Se poate. Dar trebuie sA constat cd 9i cei care au tre-
cut prin doud (nazism si comunism) se rdfuiesc, fie genere,
numai cu cea dintii. $i tocmai de aia m5 rifuiesc eu mai abitir
cu cealalti! Eu nu stiu sd existe, in toatd opera lui Heidegger,
o singurd propozilie care sd ceard monrte, moarte la propritt,
asasirrat. Dar gtiu cd existd vn scandal Heidegger, provocat de
perioada lui nazistd, un scandal academic 9i mediatic, cdruia
nu-i corespunde nici un scandal Sartre de anvergurd ase-
mindtoare.
Publicistica lui Sartre oferd nu doar fragmente izolate cle
isterie, ci zeci 9i zeci de pagini irespirabile, zeci 9i sute de ges-
turi delirante in favoarea unor realitdli care, pentru orice om
normal, sint infricogdtoare. Dar Sartre nu 9i-a pierdut onora-
bilitatea. $i nimeni n-a analizat L'Etre et le Nlant pentru a
depista in el o substructurd stalinistd. in schimb ca sI luim
un alt exemplu -
articolele de tinerele gardistd ale lui
Mircea Eliade au -,
devenit pentru unii exegeli de ultimd ord
argtrmente suficiente pentru demolarea htregii sale opere ca
antisemitd 9i ,,reacfionard". Aici e toati problema: pe unii
,,contextul" ii salveazd, pe allii nu. Unii rbmin sus oricit de
jos s-ar fi intimplat si coboare, alfii, dimpotrivS, oricit de sus
au putut urca, rdmfir, fatalmente, jos, supusi unui oprobriu
mereu vigilent, mereu legitim. E unul dintre chipurile acelui
,,rnare tabu" descris curajos de Jean-Franqois Revel: a face
crime la stiega nu e la fel de compromif5tor ca a face crirne la
dreapta. Sau, cum spune Revel, ,,existi o limitd in ostilitatea
fatd de comunism: dacX o dep59e9ti, egti brusc suspectat de
362
fascism..." Apare astfel o tulburdtoare ierqrhie a rdulu.i, o
diversificare de rang a asasinatului. Faptul cd la inceputul
anilor '30 arr pierit in Ucraina prin infometare organizatd tot
atilia oameni cit mai tirziu, in toatd Europa ir-r urma F{olo-
caustului, faptul cd soldatii Chinei comuniste auucis jumdtate
din populatia tibetani si multe asemenea orori provocate tn
numele unei ideologii victorioase nu determini aceeagi cnll-
tate a indigndrii ca dezastrele dreptei. $i asta pentru un singur
motiv: vin de la stinga, adicd dintr-o sursd care, in sine, e purd!
A9a se explicd de ce naliunea 9i statul german igi asumi o
vinovdlie globald 9i 9i-au fdcut un program din a rdscump5ra
neincetat demenla lui Hitler, in vreme ce natiunea rusd gi
ex-statul sovietic au incheiat scurt litigiul, trecindu-l pe Stalin
din mausoleu in racld.
Dacd vretmul dintre amicii mei marxizanti mi-ar mirtu-
risi cX are o slibiciune pentru Marx, cd marxismul e una din-
tre componentele calde incd ale tineretii lui, ci a crezut in el,
drept care nu se poate dezice cu totul, 9i cd, prin urmare, e
inclinat sd treacd cu vederea excesele lui ,,revolufionare",
oricit de barbar ar suna ele astdzi, a; intelege, admitind cd
orice iubire, chiar gi una ,,deviat5", trebuie respectat5. Existd
oameni care nu s-au ferit sd facd asemenea delicate mirturi-
siri. (Karl Popper, de pildd, care, aflind din cartea 'fhe Red
Prussian a lui Leopold Schwartzschild cd Marx n-a fost nici pe
departe atit de umanitar si de iubitor de libertate pe cit se
spune, a admis, nu fXrd o urmd de melancolie, cd dovezile
oferite de colegul sdu ales in corespondenla lui Marx
cu Engels" - ,,mai
sint ,,zdrobitoare" gi s,a inclinat in fata evi-
dentei.) -
Dar marxizantii care tin steagul sus, care nr-r pot admite cX
idolul lor e un teoretician al terorii, cd textele lui il incrimi-
neazi ca pe un fals (;i crud) profet si ci in umbra lui si pe
baza indicaliilor lui exprese (ceea ce nu cred cd e cazul - iu
Nietzsche, pind nu mi se dovedegte pe text) a crescut un
mormint cuprinzind zeci de milioane de victime, - acegtia md
scot din minti si md obligi cu obstinalia lor stingistd sX md
rostogolesc mai la dreapta decit a9 vrea si fiu.
Dilema, nr. 89, 23 - 29 septembrie 1994
 , i.,:'illl
',t,:'-'i'l
Viafa intelectuali sub dictaturd
' :t ::,
i:;ri
'':
in 7992, cdtre sfirgitul celor gase luni petrecute impreun5
la Institutul de Studii Avansate din Berlin, Bruce Ackerman,
profesor de drept la Yale, m-a intrebat, cu un soi de perplexi-
tate inocent5, cum se face ci am supravieluit intelectual-
mente intr-o lard comunistd, controlat5 vreme de patruzeci 9i
cinci de ani de un regim totalitar. intrebarea t-t.r decit efec-
tul de suprafald al unor nedumeriri mai adinci"ri si mai nuan-
!ate. Ea deschidea un cimp larg de intreb5ri subiacente, unele
decurgind din mirarea legitimd a bunului-sim1, altele din
ignorarea inevitabilS a tipului de societate ndscutd in
Europa de- Est dupd al doilea
- rdzboi mondial, sub ocupalie
ruseascS. Bruce voia sd gtie si sd inleleag5 cum se impacd
libertatea constitutivl a spiritului cu agresivitatea unei ideo-
logii inflexibile, cum se poate forma ctneva ca intelectual
competitiv -
intr-un context care resistematizeazd intreaga
- dupd criteriul luptei de clasX gi care propune
culturi a lumii
mai curirrd tabuuri decit modele, pe scurt, cum poli funcliona
normal intr-o ambianld riguros anormali, cum e cea a dicta-
turii comuniste. intr-un anumit sens, intrebarea lui Bruce mi
flata... Rezulta ci nu coresfundeam intru totul agteptdrilor
lui mai curind sumbre: eram oarecum articulat, citisem 9i
altceva decit Marx 9i Engels, pdream mai aproape de cos-
mopolitism decit de ingustimea tribald puteam fi acceptat,
prin urmare, ca un interlocutor plauzibil. Mdrturisesc cd une-
ori impdrtSgesc eu insumi perplexitatea lui Bruce. Ea se
amplificd, de altfel, considerabil , dacd, dincolo de cazul indi-
vidual, ludm in disculie performanta creatoare globold a Estu-
lui european. Intr-adevir, cum se explicd fundalul cen-
- pe supravegheri
zurii staliniste, al Culagului, al neintreruptei
364
.l:'. .
totalitare muzica gi filmul sovietic, Ahmatova, Pastemak,
Grossmann - sau Platonov, cum se explici filmul ceh din anii
'60 sau cel maghiar de la sfirgitul anilor '7A, cum se explicl
Polanski, Wajda qi Forman, matematica polonezi sau poezia
romAneasci? Si, irr general, cum e posibil ca un sistem de
irrvitdmint hiperideologizat gi un spaliu cultural a cdrui axi e
interdictia sd produci nu intotdeauna, ciar mai des decit ar
fi de agteptat cxemplare - umane care, oclatd iegite din sis-
tem, s;i facd -o figur.l mai mult decit onorabili pe scena
dcmtrcm tii lor I ibera le.
Intrebarea lui Bruce Ackerrnan are si un ,,corelativ" romA-
nesc ceva rnai tenebrcis: e ic{eea unora {intre altii a muli regre-
tatului Ioan Petru Ciulianu) ci, vrerne cle patrr-lzeci si cirii:i cle:
ani, in l{omAni.r rr.Li s-a intimplat cul;.r;l';rlrnc-:n|i: l rrir'ir;',(.t. Eier.:i.rii
castrator a.l comlurismuir-ri ar fi fo-s:- cu "lliq.: ri-i,,,rrite, fa'ial,"
Prr--fes"orul a-nlerican miic;rr sc r',:rir"a cii -.-;L i-:ii.lri;,: lc:,rte;:i.i;li.ri
pirem sd fi functionat. RomAnii --- unii ciiili"rc aiiiutrie
-contextuir-li consecinte funeste. Si ir-icercdrn sicine - aclncem
amintc curn a fosi de' fapt.
Un mod de a expedia problema ar fi sd declarim clrnr
f.lcea Constantin Noica din cincl in cind -- ci pentru - vialao
intelectualS conditiile bune sint rcle 9i conctrifiile rele sint
bune. O declaralie in aparentii cinicS, clar ir-rcercind, in fond,
si ne pregirteasc.l sufleiegte pentrtr unlarificsrea ftbtxiilMhi a
rnininnlul,ti gi si preintirnpine astfel paralizia rnentalS pe care
indigenta mijloacelor curente si die Diitftigkcit tlt.r Zeit ar fi
putut-o provoca. La un posibil efcct stin-rulatol al negativi-
tdtii se referi si un scriitor est-gerrr-ian ca Stefan Fleym cincl
spune: ,,Daci egti scriitor in Vest, poli si scrii practic tot ce
poftesti, nLr conteazi, rrirn.lnui nu-i pas5" Firegte, csti citi.t,
unii se amnz.l citinch.r-te, clar efectul practic al scrisr-rlui tiiu c
minor. Dincoacc, in partea "socialisti" a lumii, e cu totnl ait-
fel. Scrjitorul are rnai multd greutate: cle aceea avem cenzurS.
pentru cX la noi cuvintul conteazi, iar politicienii trebuie si-i
ia in serios. De aceea e mult mai interesant si lucrezl in
aceast5 parte a lumii." Din punctul meu de vedere, tonul lui
Stefan Fleym e pulin prea dezinvolt, iar afirmatiile sale de
o linearitate discutabil5. Pentru a prelua ul comentariu -al lui
jacques Rupnik, nu e, de pildd, sigur daci ,,aveam cenzur5
fiindci acordam mai rrrulti greutate cuvintului sau dace nu
365
cumva cuvir:ltul cdpdta greutate tocmai pentru cd aveam cen-
zurd" . $i apoi, lupta cu cenzura nu era intotdeauna ,,arnwzarv
td" sau ,,interesant5". E adevdrat totusi cd multe dintre limi-
tele de diverse tipuri pe care statul totalitar Ie impunea au
fost convertite in combustibil. Existenta cenzurii a dus la
elaborarea unor ingenioase tehnici ale subtextului, ale alu-
ziei, ale camufldrii mesajului, tehnici practicate cu virtuozi-
tate de scriitori 9i asimilate prompt de massa cititorilor.
Piedicile de care se izbea efortul de informafie stiintificd, in-
terdicfia sub care erau plasate o serie de idei 9i metode carac-
teristice pentru spiritul veacului (psihanaliza, de pildd, sau
structuralismul), taxate de critica marxistd drept ,,forma-
liste", ,,reacfionare", ,,burgheze" toate acestea intensificau
-
curiozitatea intelectualS 9i dddeau,,transgresiunilor,, mai
mult sau mai putin conspirative prestigiul iiscului politic gi
farmecul optiunilor neconvenfionale. A fi structuralist deve-
nea_palpitant, a fi criptostructuralist, adicd a strecura printre
rinduri principii si procedee de tip structuralist devenea
romantic. Ceea ce irtr-o fari normali se citegte cu-naturalele,
destins sau cu o hdrnicie birocraticd, i:rtr-o lard totalitar5 se
citeste cu o pasiune cu atit mai vie 9i mai transfiguratoare, cu
cit este mai inadecvatS. Pentru intelectualul din Estul euro-
pean cultura nu e, asadar,,,ritmul firesc al respirafiei spiritu-
lui", ci,,un oxigen furat", ,depozitat clandestin,,, ,,o variantd
a supraviefuirii" (Gabriel Liiceanu, lurnalul de Ia pdltinig,
Humanitas, \991, p.6). Coloratd de asemenea conotafii, viafa
intelectualX sub dictaturd are un aspect dramatic, ,,fierbinte",
de naturd sd mobilizeze flinla iitegrald a protagonistilor,
resursele lor ultime. Nevoia de culturd nu e hianita, in aceste
condifii, de gustul pentru gratuitate sau de vertijul dezintere-
sat al cunoagterii si al creativit5fii. Nevoia de culturd are
drept sursd instinctul primar al conservdrii gi, totodatd, exi-
genla ,,mintuirii" individuale intr-o ambianld care nu se inte-
reseazd decit de solulii colectiviste. Mi se va spune c6 exi-
genta aceasta nu putea exista decit in cercul restrins al unei
elite. In realitate, ea cuprindea, i:r mod inexplicabil, categorii
sociale largi. La librlrii se stdtea la coad5 ti fel de rdbddtor
cum. se- stitea la magazinele alimentare, Platon gi Heidegger
se vindeau in zeci de mii de exemplare, iar dupd rapidi lor
epuizare se comercializau ,,la negru", laolaltd cu untul, feina
366
9i camea. Evident, e greu de presupus cd existau, in RomAnia,
patruzeci gi doud de mii de heideggerieni (acesta a fost tirajul
la Holzwege). Fenomenul vorbegte mai degrabi despre o anu-
mltd fetigizare a cdrhi gi a culturii in genere, despre emulatia
intelectuald stirnitd de spectrul clandestinitdfii.
. La capdtul acestor prime consideratii, am putea spune cd
aiala intelectuald sub dictaturd este posibild, paradoxaf, tocmni
tntructt e potenlial imposibild. Cu alte cuvinte, probabilitatea
redusd a unei vieli intelectuale normale face ia forta ei de
irumpere, capacitatea ei de a profita de toate fisurile sistemu-
lui sd fie enorme.
II
Inventarierea elementelor de context care au fdcut posi-
bild supravieluirea noastrd intelectuald sub dictaturd nu se
poate dispensa de un minim corolar metafizic. E inevitabil, la
un moment dat, sd ne confruntdm cu nebuloasa problemd a
rfuiui. Cei care au ficut experienfa-limit5 a unui rEu imanent
(rAzboi, boalX, diferite variante de univers concentrafionar)
;tiu ci pind 9i in cele mai barbare i:rtruchipdri ale sale rdul nu
poate avea o les5turd omogen5, nu poate fi compact.
Ontologic teologic rdul e imperfec{. Ceea ce inseamn5
- 9i
cd el lasd firtotdeauna - ,,spa!iu
un de joc", o gansd de echili-
brare celor aflali sub impactul lui. Chiar gi cea mai rea dintre
lumi e ag spune cosmoticd, adicd ilustreazd o ordine in
- prezente
care sint - ingredientele
toate lumii normale. Orice
lume are atributul totalitdtii. induntrul acestei totahteli apar,
firegte, infinite variatiuni de dozaj, dar important este ci
,.,releta" e completd; gresitd e numai proportia, repartilia
intemd a cantitdlilor. Dacd fir lumea comunistd, ca lume a
riului consistent, lucrurile n-ar fi stat astfel, nu s-ar fi declan-
9at niciodatS, in perimetrul ei, numeroasele mecanisme de
supraaieluire concretizate, intre altele, in seria de performante
gtiinlifice gi artistice ale Estului europeErn. Cind vorbim de-
spre viala intelectuald sub dictatur5, trebuie deci sd evitdm
excesele spiritului de, geometrie, simplificdrile apocaliptice,
tapajul sentimental. Ideea foarte rdspinditd in Occident
- comuniste
potrivit cdreia-sub dictaturile nu s-a gindit decit-
materialist-dialectic, nu s-au pictat decit portrete omagiale,
367
 nu s-au compus decit ode programatice 9i nu s-au scris decit
romane 9i poeme realist-socialiste nu corespunde decit citor-
va episoade din istoria Europei Rdsdritene ii, chiar iniuntrul
acestor episoade, numai stratului lor oficial. Sub comunism
ca qi pe front, ca gi in pugcirie existd, concomitent
-oroarea, gi experienla - a speranfei, 9i aceeacua
iubirii, 9i aceea
reflecliei libere. Existd chiar ne-o amintim bine o anu-
- 9i
miti specie de urnor devenit-un ,,mecanism de supravieluire"
intre altele. ,,Mintea captivi" pentru a relua formula din
1952 a lui Czeslaw Milosz e- totugi ,,minte" gi nu neapdrat
de proastd calitate. Jurnalul - de detenlie al lui N. Steinhardt
rru se irrtituleazd degeaba lurnahLl fericirii.Btneinteles cX feri-
cirea posibil5 in inchisoare nu seamdni cu fericirea cam-
ilestrS, dar ea rimine o form5 (paradclxald) a fericirii, sirnul-
iand ';ii uneori consubstanlialX cu tragedia imprejurdrilor.
Spunind asta nu vreau in nici un caz sd atenuez atrocitSlile
regimului totalitar comunist, sd absolv dictatura de inumani-
tatea ei esenfialX. Nu vreau sd spun cd rdul e bun, ci repet
ci rdul e imperfect. $i ci infernul terestru fird orizont- e la
-fel de improbabil ca 9i paradisul terestru firl pat5.
Ar mai fi de addugat ci imperfecliunea rdului e gi condilia
strict necesard a adaptdrii Ia rdu, cu beneficiile 9i cu riscurile
sale de neocolit. Viala intelectualX sub dictaturd a fost posi-
bild gi pentru cd, intr-un fel sau altul, intelectualii se adap-
taserd la condiliile dictaturii. Perspectiva unei schimbdri cle
regim a fost pind in ultirna c\pA cvasiinexistentd. in
- cu tolii preg5tili pentru - o cursd lungi, prac-
consecinld, eram
tic fdrd sfirgit. Un amestec de resernnare, sublimare a insatis-
factiilor, viclenie conjuncturald, melancolie 9i umor
ta era recuzita curentd a supravieluirii noastre. Mihai Botez a
rezumat foarte limpede aceastd situafie: ,,Se spune uneori cd
intelectualtil ce trdiegte sub regimul cornunist trebuie tot-
deauna sd aleagX intre a fi curtean ori disident. E o simpli-
ficare excesivS. A accepta contractul social comunist nu
inseamnX obligatoriu sd devii curtean: mul;i tehnocrali
est-europeni dovedesc aceasta 9i chiar unii culturocrafi. Cdci
existd o tristd, dar adevdratd <artd a supraviefuirii", a9 addu-
ga chiar denrnd, sub dictatura comunistd, combinind supu-
nere bine calculati, criticism autolimitat, pdstrare tacticd a
unui profil marginal si utilizare inteligenti a oportunitdfilor.
Desigur, pentru mulli intelectuali occidentali astfel de stra-
368
tegii par stranii, dacd nu chiar dezgustdtoare. in principiu
sint gata sd fiu de acord cu ei, addugiirdu-le urarearir*u tfti;
ca niciodatd sd nu fie obliga.ti sd fiivete o astfel de artd,, (M.
Botez,lntelectualii din Europa de Est, Editura Fundafiei Culturale
RomAne, 7993, pp. 52-53).'
Un aspect insuficient analizat al riului imperfect
-
caracteristic dictaturii -
il constituie gi componenta ei de nrbi-
trar. De reguld, asociem dictaturile cu o af*osferd de necesi_
tate istericd, de rigorism fdrd bre9d. Or, mai ales dictaturile
comuniste se- disting prin interstitii surprinzdtoare de sus_
pensie a regulilor. Legea poate deveni dintr_o dati, f5rd mo_
tivatie aparentd, laxd. Fie ib e vorba de capricii ale clasei con_
ducitoare, fie cd e vorba de efectul unor'conflicte inteme la
"Jl 11"
rurd,
de.-strategii politice obscure pentru muritorul de
abaterile de Ia norma totalitard joacd un rol insemnat in
configuralia vielii intelectuale sub diciaturd. La prima ,reaer",
arbitrarul nu poate decit sd gubrezeascX releauJfunclionaie a
I'uterii. In realitate, el o consorideaza, addugindu-i un coefi-
cient derutant de impreaizibil. Aga se intim;H cd, de pildd.
cutdrui disident i se intrerup convorbirile telefonice
",f t.*-
tenii, dar i se tolereaz5 lungl interviuri _ de asemenea'teie_
f91ice - la posturi de rad]io ,,dusmdnoase,, de tip Europa
Liberd sau Vocea Americii. Asa se intimpld cd, inti_o tarj a
ateismului militant, ylT ulyrr.it pogt i se ingiduie se tife_
reascd un volum de liricd religioasl. potrivit aleleiagi
,,strjte_
g7i",intr-o tari a celei mai sev:ere supraveghe.i pofilie.Ljti se
poate intimpla sd
Jpara - spre sfupoaiea general6 un
cu pasaje.foarte transparente impotr-iva Securitdfii.
loman
Asemenea exceptii reu;esc sd intrefind pe scena culiuralj o
atmosferd de confuzie 9i nesiguranta ^bine valorificatd de
nomenclaturd. in orice-caz, pentiu comunismut
gi mai ales pentru cel sud-est european/ este"st_",rrop"u.,
caracteristic
acest amestec straniu de intransigentj si haos, de rigiditate
gi
disolufie.
. Se vorbegte pulin despre rolul pe care l-a avut in supra_
viefuirea noastrd intelectuald oralititea: ea cdpdtase o i-por_
tanld enormi ca mediu privilegiat al libertdfii^, al comuniidrii
necenzurabile. intilnirile in.gru"puri mici, la cafenea, i"-g.lJll
na publicd sau fir casa unui pribten deveniserd succedineele
tolerate
-Intr-o istorieplnd la un punct viefii academice institutionale.
- a spiritului,
neconvenlionali fostele qri.or"_
369
niste ar putea acoperi o ampli secliune cu o galerie de cam-
pioni ai oralitdlii, flrd alti operi decit aceea, evanescenti, a
ionversafiei, a replicii, a impl'ovizatiei. Ar fi, dupd criteriile
curente ale carierei universitare, o galerie a ratirii. In reali-
tate, ea a fost depozitul de vitalitate al culturilor locale, te-
meiul continuitdtiilor. in l{omAnia rnai ales, ettforia oralititii
explicd, dupd pdrerea mea, absenla literaturii de sertar sau a
samizdatuliri. Totul s-a consumat fi:r ,,agora" discreti a dia-
logului, a cuvintului neconsemnat, a volatilit5lii.
-
Un dramatic spatiu de exerciliu al oralitdlii au fost pugcd-
riile politice. in celulele cu mai mulli ,,chiriasi", ori de cite ori
,,programul" o irrgSduia, aveau loc prelegeri de tot soiul,
dispute, reimprospitdri colective ale mem<lriei prin recitdri,
povestiri sau iugaiiuni. Oralitatea devenise in aceste condilii
-o
formd acrobatici de supravieluire spirituald, o severd disci-
plind mentald care n-a intirziat sX produc5 o intreagi gene-
iafie de ,,profesionigii-. (Si trebuie spus cd multi dintre in-
telectualii reprezentativi ai anilor '70 st '80 sint produsul
unor ,,strategii formative" niscute in preajma citorva fogti pu9-
cdriagi. Amnistiati dupi tr964, ei au avut ocazia sd devini
trnnsmitdtoril unei traditli de normalitnte intelectuald, pe care
ambianta curentd o uitase.) in jurul oralitdtii de tip concentra-
tionar, s-a ndscut un urias inventar de anecdote, pendulind
intre paradoxele sapienliale ale buddhismului
-- stilistic
- -- chiar sipersbnajul
Zen, istorioarele cu tilc ale hassidismului 9i apoftegmele
,,pirinlilor degertului" din primele veacuri cregtine. Istoria
ciease o variantd de inchisoare care te elibera de istorie, de
determindrile ei conjuncturale. ..
...Orice supravieluire are un pref . a lui Camil Petrescu si a altora, mai rnari sau mai
Care a fost irr cazul nostru pretul acesta e gr:eu de
- ce mdsuri faptul -de a fi supravietuit a creat
spus. Nu gtim in
sau nu distorsiuni sufletesti gi mentale ireversibile. Uneori
sint inclinat si cred cd cel mai corect rispuns la intrebarea lui
Bruce Ackerman care a provocat aceste insemndri (,,cum ai
putut supravielui intelectualmente sub o dictaturd?") at fi:
,,Am supraviefuit oare cu adevdrat?"
Dilemg, nr.97,78 - 24 noiembrie 1994;
nr. 98, 25 noiembric - 1 decembrie 1994
Fintilie, Fuji Yama gi Balcanii
. Am auzit in legdturi cu ultirnui filrn al lui Lucian pintilie
doud categorii de reprosuri: unele privesc ficlelitatea regi
zorului fati de sine, altele, fidelitatealui fal5 de patrie. prlfia
categorie de reproguri vine, fir genere, de ia intelectuali sub-
tiri, cealaltd, de la semidocti grosi sau de la fanatici _ de
toate soiurile ai ostirii si ai neamului. cu acegtia di. urmd
nu e.de pierdut - prea_mult timp. Ce sd explici unor suflete
simple pentru care iubirea de tird e un ve,snic suspin ud si
roz, o hirjoand festivd printre statui? Cum sd_i faci sd intelea_
gd cd sudalmele lui Cioran sint mai patriotice decit laudele
i9n Potopin? pofi, cel mult, si le atiagi atenfia cd filmul lui
l_r1l
Pintilie
dupd c.riteriile lor e] ph; ia urmi, piiri
bil: in definitiv, pozitiu al- iniregii istorii e un cd_
pitan al armatei romAne, diruit din plin cu simtul onoarei si
al umanitdtii, dispus si inf^rnte cu orice risc triviala masini-
rie a mentalitiyii cazone. Asemenea eroi nu ,ir-rt o r-ro.,tui" ir-,
spatiul culturii noastre: a se relua literatura lui Liviu nebr"un.r,
mici, pentru
care problernatica rizboiului
9i a carierei militare nu'iinplic;
cloar pieptul bombat si privirea otelit5, ci eventuafu
9i
zie a constiintei. "ipio_
Cu intelectualii subtiri e mai greu. pentru cd lor le plac
lu_crurile complicate,,,co.rsecve.lele,, estetice, subtilitatea.
Mdrturisesc ci m-am trezit eu insumi, desi nu_mi place
si
abuzez in nici o privintd _- de sub;irime, in situatia de a
cataloga- o adrd de netitat drept cer mai'non-pintilie film aiiui
Pintilie,_subintelegind o ntiantd de dezamlgire. prntilie
tre_
buie s9 fie expresionist 9i cinic, iar aici ,,cader; in neoclasicism
si melodramS. Pintilie trebuie sd fie arborescentd, fermen_
371
tafie, delir exoftalmic, iar aici e cristalinitate, linearitate, agadar, se masculini z.eazd, adoptd
sobrietatea rdzboinicd a
monodie. Evident, din cird in cind, in primele scene, ff:r cite bocetului si a vendetei.
un detaliu sau in fraza final6, se simte ,,gheara" specifici a Dincolo de aceastd dramd a feminitdtii,
pintilie, se intrevede, in fil_
,,vechiului" Pintilie. Dar impresia generalS nu e aceea a unei mul lui drama m.argilil;; ;;-i,"prritt. Mi-amamjntit
intens de Julien Gracq a;i
,,opere" specifice. incet-ince1 am realizat totugi cd de dragul
ciror materie e insbsi d'ep,rrareaTarrril- iy[iw, de linuturile a
unei definilii preconcepute imi refuzam o emolie adevdratd
tiu nu mai poti incerca a"cit
i; .J;;;" si in al cdror pus_
gi cd aveam tendinfa teroristd de a-i interzice lui Pintilie sd fie ,,pfa.er";;';;;;;o,?.
menea tinuturi, feminitatea e ultima i""J:_
altceva decit credeam eu (si altii) ce este. Pe scurt, eram e"pr"si", ultimul
stitut al centrului (ea care seamdnd _ sub_
incapabil de simplitate. Mi se oferea o bucat5 de piine caldd, ,p*" Gracq _
cu ,,tremurul care se vede in aer dlasrpra Julien
iar eu ciutam miresme de sufleuri fine sau de vir:rat fiert in unei fldcdri
calde"). Despre farme.cul
_inecxcios lt,ilJi urtfef de finuturi,
coniac.
in cele din urmd, am consimfit sd md bucur. Dar am consta- l?]l
."i alalr-,,.ta portile Orter",tutuiJ, ;;; . competenld de
tat cd sursele bucuriei mele nu intersectau ,,mesajul" exterior neuzurpat. Noi stim ce inseamnd
se ireiegii intr_un loc in care
al filmului, ,,actualitatea" lui. Nu despre Balcani, despre rdz- ai la fiecare pas motive.l"
simultan de har si de asfixi". ""f*i";iJ;;;rg"rt, un toc atins
boi 9i despre armata romAnd mi se pdrea cd e vorba. Ci despre
inseamnd si ai mereu sentimentul
Ili;i;il, in RomAnia, ce
o femeie 9i despre feminitate. Despre ,,o vard. de neuitat" din lr".irraU1ii miracolului si
biografia unui copil, fascinat de imaginea misterioasd pea-ceta al propriei paralizii.
a Sintem S;;;;;?;; ffi
" A;il,t;
mamei sale. Fascinafia aceasta m-a contaminat pe nesimlite. - spunea/ exasperat, Cioran. in termenii fil^;i;i l;;'ffffi";
In definitiv, i:rtibream o temd acutd a Europei de Est efortul
:#:?r:.:.
zice,ta poatele lui Fuji v.r", i"t._" j"t;il;;;
de a supravielui cu gralie in condigii de ostilitate, efortul de a
cupla pianina cu bordeiul, broderia cu praful, serviciul de cris- Dilema,nr.123,19 _25 mai 1995
tal cu patul de campanie. Pe scurt, efortul de a salva valorile
feminit5lii intr-o ambianld istoric6 hirsutS, din ce in ce mai
barbar masculin5. O vietate florald, suav turgescentd, o em-
blemd a rdgazului gianormalitdlll e obligatd sd tr5iascd in uni-
versul astringent, degertic, al unei frontiere agitate, al unei
campanii meschine gi singeroase. La inceput, normalitatea e
lurninoasd gi disponibild: ,,toate le suferd, toate le n6ddj-
duiegte, toate le rabd6":,,este binevoitoare" ,,,nu se trufeste",
,,nu gindegte rdul". De la o vreme iras5, resorturile ei se fring,
resursele ei se epuizeaz5. Inadecvarea devine nevrozS, reve-
ria intrd in derivX. Cu cit ,,frontul" alunecd mai spre ,,sud" si
mai spre ,,orienI", cu atit mai mult civilizalia central-euro-
peand, chesaro-crdiascd se tulburd 9i se destramd. Mozart se
stinge intr-o juxtapunere de strigdturi. Nimfele sint vinate de
haiduci, iar in locul saloanelor se instaleaz5 codrul 9i
mlagtina. Totul, intr-o retoricd a virilitdlii fruste, nesentimen-
tale, fdrX zorzoane, fdri inutile contorsiuni sufletegti. Se
trdiegte tragic, radical gi tenace, in rdspdr cu ,,paradigma fe-
mininA" a vielii. Feminitatea se resoarbe in condilia adduaiei:

372
 poate fi rlisctrtati ca o stricti problemi de disciplhfi (fie si
Estetica raporturilor dintre oamenl liber consir-ntitii) fati cle un cod comportarnental dat. Trebuic
sd ajr-rngem a cliscuta cott-ttirtgcrilc oanenilctr, componenta dc
reflcxiztilnte a vietii lor. Ne purt.lrr-r prost trnii cu ailii nrr pen-
trtr cd ignorinr sau cilcinr ntr stiu ce reguli dc buni pLlrtarc,
ci pentru cii nu ne mai ginciim urrii la altii, pentrtr ci nu ne
rnai preocupd r.rporturile nitastre cu ccilalli, pcrrtru ci ntr ne
mai ltrim rigazr-ri cic a medita asupra gestr-rrilor noastre, asu-
pra rostultri nostru individr"rai;i comr-rnitarr. Avt)nt, firegtc, tot
soir-rl cle circrrnrstarrte .rtenuante: prioa r,e;ictrltri, urgentele
cotirlicrre, ,,gl-,irrrpclc" :rcut al nccesititii. Viata irncciiatil are
lln aselnenca relief, () asenr.elrca dc'nsitate, incit tot ce nlr par-
Arn ajuns si invocdlt-r prca dcs ,,este ticul"' Tcrrncnul
s-a
in ticipii clircct la fluxr.rl ei p,rre inc()nslstent salr nc:ienlniiic;rtiv.
.t"^ort"li"ut prin abtiz si iintle si sttcomt''e fzinclosealS 9i
I)ar tocmai aceastii strilucrre a imediattriui ii atenr,rcazd
il intihrim frecveni ca Lrn sr-rbstiiut nrai "iin"
se,-nl.loctism: PC trirnsp;rrenta si atlincinrca. Inrecliatul c percepLtt corect cind c
.i .rz.,at.tt.ti ,,frttmos", cizut, s-ar ziie, ir' clesuetudinc Agcn- sau percePtlt nri ca /ifiilirtos, ca avincl irt siut. strrs.r cxistentei sale,
t.,l de circrrlalie facc - la interseclii - gesturi "estctice" ci ciircl e pcrceput ca huttitnt, ca primindu-si jirsiificareir din
ne arnendeazi pentrtl asp.'ecttrl al atrtomtlbiltrlui'
"inestctic" esteti- aiard, cle la nir.eluI turei ir-rstante srrperioarc, c{dtatoarc dc
sala untti noll rcstatlrant ne c reccltnanclati ca "fclarte sens. Irrrediatul a Itnrtittd rtrcdittti, cfect c1e ecleral, i;ir nn ccntrtr
exigenie estetice"'
;:;1 ;.t;- bulevard incleplinegte ,,inalte
Raportr'rrile de irarirerc luminoas:i. A trtii runnsi in plantrl lrri e a trbi uni-
crrtarc coafuri p."u,-,o,-trolunti e,,inestetici" etc' climensional, insuficicnt, a trii in oglindi. Nc prtrtim prost
tict"" aclic'l si se
ai.rtr,, oameni irebuie, iati, si fie si elc "este trnii cr,r altii ori cle cite ori triimin oglind.i, nu ca p('r'sdrixc, ci
l^se n]ttclelate prin,,educatic estetici"' lrrlocrrirca lui "frum.s" ca silr-rcte paliclc, ca functii statistice ale unrri sccnariu c.rre ne\
r.lrin ,..rtetic" ie explicd, probabil, prin acet:a cd "frlturos"
arre
manipr-rleaz5. Cind acceptdm sd fim ,,functii", rrlr nrai putenr
:";;i';;-'.ti ,i-ptu lpitet,'i. vrenl.'ce ,'estetic" trimiteestctica' cu girr-
a\-ea ( 0/nllo/'Lnrrrcrtt otnclrcsL', ci doar nnduri de .fttttcLioitara. Ctr
clrrl la o disciplini airtonomi si cor-rrplcxi ' .lit
o sliirtlii:
bunul-gust' nici alte ctrvilrte, sintcm irilrttbrtintoti ca nistc dlspozitive trine
E:;tt limpetlc, pc clc aiti parte, cii nici
reglate.: intrcbr.rintaii cle ambianld, r-le con;urrcLuri, dt: propriile
btrm-cuviinti sl''tt ctlrceS'ti t1c trrtiil ci elc.ntr
'tLr "siiintific"' noastre instincie si umoli. L)r, prima exigcnti a urrei btrnc
scbizLriepelcgicategrlricesirttrlrtltfitlbtirrr.rtc,iri^clrip
irr,ct' raporiiri Ia ceilalli c s;i irrr-i socotirn drtrpt trn irfrtrnr materiai
,1,,".nr.ri., la capitr.rl r-itiei cunrinti ingincrii ['e''lagoHicc' .,clc intrebrrrirtat'' si sa nrr ne liis:irrr intrebtrintati l.r r'irtl,-rl nos-
nriisttrii I'irtutca se ptlatc inva!a sau ntt,it'tlJStJ cste Q veclrt
vet-6ir'c. ei' rcla- tru. I)nrtarca Lrtrnir c posibilii n{rma1 c'mtl dirlrlrirrr registrurl
ciisprrtii a filos,tilor, t1ovccli.ti, pri' irrslsi irrmii objsnr-rite c'.r lrtr acornptni.rurent metaLrillrcsc \iietii pe
iitir,.l" uriJrci s..,lr'rfii Ceea ci insir pare sigur estc. ca nici
ctica' nici este- orrzontai;i, pe r"rn sirrgur nivcl, ii ia krcr.rl, aturici, o viati ar-
rloctrina', irtu!ii, l-tici accea ir frunrosttlui' nici
monicii, pe mai multe nrvehrri, care sc intrcpatrrintl sdrbato-
ii.,', r-tl., ur., ,"., ca tl'menii cle sine stitdtoare' A'ri.clotri sint
rcsc. Nlotii'atiile ficcirrr.ri gest si alc ficc.lrci clecizii irrcetcazJr
mai inalte' alc
nai cltrintl ilusiriri aplic'rtive alc trnci tt1t!iruri -.;i rnai fie urertia[e, rcllexc, pentrtr a dcl'eni hicic{c si ol'ensirre.
cu care oPer;Iln
unei ,,filosofii". Cu .rltc cuvinte, critt'riile
u1
Ct'lilslt e inregistrat irr trrricitatea l'.ri ca irn clestin specific, ca
rllancticsatlil-tpl.rrresteticsedecidittn.fttrlplarrtrrilorctrpri- utr miracol. Blrnele rapclrtrtri intic oarneni nrr silrt erct:lr:a c.ire
il;. ,.r; cxisti valabilitate ctic.l in sirre; existinorrrd doar cttcrenli
dc con- sc stabilesc cie la iln ,,rol" Ia altul, rie i,r o nriina la alta, ci nce-
itrtre o anumitii imaginc a lurnii 9i o airlimiti
nu lea care se stabiicsc cle la nrirtrcol la miracol. Nu rle,,csteticd"
cltriti' Si atunci' pt:obl"*o raPorturilor dintre oameni
.1/a)
374
e vorba aici. Raporturile intre oameni nu se reduc niciodati
la o rozd gralie decorativS. Ele pot fi de tipul unei laconice
camaradeiii sau al unei asprimi virile; esenliald e evitarea
complezenlei, a somnambulismului, a schematismelor men-
tale 9i administrative. Toate acestea apar, de reguld, nu ca
rezultate ale ,,calofiliei" de salon, ci, sd zicem, ale unei mereu
active ,,filocalii". in grecegte, ambele cuvinte par sd insemne
acelagi lucru. Dar calofilia pune accentul pe frumos (in sp-e!5
pe idolatrizarea lui), pe cind filocalia pune accentul pe trdrd-
gostire...
P. S. Am scris textul acesta cindva, inarnte de decembrie
1989, pe o temd comandatd: estetica raporturilor intre oameni'
Atunci mi se pdruse cd trebuie sd combat calofilia birocratici
gi massificarea agresivd la care invita ,,etica 9i echitatea
socialistS". Ne puitam prost unii cu allii pentru cd eram de-
personalizali, manipulili de teama de a nu {i pedepsili pen-
iru neconformitate, timorali in impulsul de a fi autentici'
Constat c5, degi vremurile s-au schimbat, ne purtim incd 9i
mai prost unii cu allii: tragem dupd noi toate efectele vielii
sub dictaturd, la care se adaugd efectele tranzifiei: ne purtim
prost pentru cd, dupd decenii de depersonalizate, trdim brusc
inflarnalia proprieipersonalitifi; pentru c5, dupf decenii de
conformism, avem, in sfirgit, ocazia sd lopdim bahic impotri-
va tuturor regulilor; gi pentru cd, dupX decenii de paloare sta-
tisticS, facem (extatic) experienla gindirii pestrile si a com-
portamentutui bXllat. in lumea rece a socialismului gtiinfific
puteam pleda pentru indrdgostire. Acum s-ar cere mai de-
grabd un efort de decongestionare...
Dilema, nr. 130, 7 - 73 iulie 1995
Dreptul de a nu fi informat
Una dintre voluptdlile perfide ale vielii sub dictaturd era
voluptatea de a accede la informafii interzise. Cite un ziar
frantuzesc sau nemfesc strecurat furtiv prin bagaje, efortul de
a infrunta, seard de seard, hdrluiala bruiajului pentru a ascul-
ta Europa Liberd, Vocea Americii sau BBC-ul, cartea de con-
trabandX, scrisorile cifrate, vestea goptitd in treacdt de cite un
turist, prieten sau diplomat strdin, erau tot atitea bucurii
riscante, tot atitea pdcate dulci, de naturd sd transforme pus-
tiul cotidian firtr-o micd aventurd inviordtoare. Imi amintesc
cd in decembrie 1989 ascultam toate editiile de gtiri ale Euro-
pei libere, desi gtiam cd in fiecare seard acelagi grupaj se relua
neschimbat, de mai multe ori. Speram sd apar5, in ultima
clipd, ceva nou, dupd cum, in adolescen!5, reciteam neobosit
istoria bAtAhei de la Watbrloo, cu dorinta secretd (si absurdd)
ca sfirgitul sd fie altul.
Dupd7989, tipul acesta de voluptate s-a stins. Am asistat
cu tolii la o proliferare epidemicX a gazetelor, canalelor de
televiziune 9i posturilor de radio, astfel incit din edificatoare,
informalia a devenit dizolvanti. Deosebirea dintre informa-
,tie, zvon, birfd, minciunS strategic5 sau partizanl,, calomnie,
bdgcilie iresponsabilX, intoxicare 9i scandal a devenit inse-
sizabili. Incet-incet, a trebuit sd descoperim cX noua explozie
informafionald poate manipula opinia publicd la fel de efi-
cient cum o fdcea, inainte, absenla sau dozajul interesat al
informaliei. Mediile au inceput sd-gi arate dincolo de
prima euforie partea de umbr5, primejdiile - latente. Mai
-
intii, prin acumulare 9i diversitate ele au c5pdtat o stranie
componentd de diaertisment. Ca sd ai public pentru gtiri dou5-
zeci 9i patru de ore din doudzeci 9i patru (cum vrea, de pildd,
c/ /
celebrul CNN), trebuie sd te asiguri, ca producdtor, cd ;tirile
sint ambalate ,,atrdgXtor", cd spectatorul nlr se plictisegte.
Stirile trebuie sd fie ,,amuzante", eventual infiordtor de
amuzante. De aici, doud inevitabile urmdri:
1 Excesul cantitativ. Fumizarea de ,,nouti[i" intri in crizd
de supraproduc!ie, cu efectele negative care clecurg din orice
crizd de supraproduclie. ,,Oferta" dep59e9te limita de tole-
ranli a capacit6lilor noastre de asimilare, ,,scara umanX"
fireascd e contrariatd prin ubicuitatea gazetarului mondial,
aflat in plin5 incontinen!5 profesionald. Lumea informaliilor
suferii cle obezitate. Afldm nei-ncetat atit de muite, incit sfir-
girn in stupoare si greatd. I-dcomia e urmatd de o somnolentd
safietate. E limpede cd n-am fost ficuli sd fim contemporani
clipi de clipd cu tot restul planetei 9i cd, a9a cum nu putem
minca oricit, nu putem inghiti toatd informalia care ni se
transmite, nrt putcm trdi simultan toate dramele lunii 9i
toate exaltArile ei.
2 Excesul de negativitate. Eigenla divertismentulrri creea-
zd nu numai inflatie informafionali, ci incurajeazi totodati
un regim preferenlial pentru stirile sumbre. Cu alte cuvinte,
trebuie sX livrezi nu doar cit mai multe aegti, dar 9i cit mai
mttlte aegti proaste.Informafia tinde astfel sd devind gocant5,
traumatizantd, terorizantd. Raiul n-are haz, prin urmare re-
portajul cei mai vandabil, visul ziaristului, este reportajul
despre Iad, despre indrlcirea lurnii. Sub pretext cd vrea si fie
totali gi necornplezenti, ;tirea devine otrdvitoare. Ea stir-
negte oroare a, ldrd a reugi si purifice ;i sd educe. De la o vre-
me, a te informa e a cultiva ilr chip pervers vecindtatea catas-
trofei.
Informalia nu ne poate parveni decit ca o strccesiune de
inforrnalii. Iar succesiunea echivaleazi, necesarmente, cu o
antrmitd ierarhie. C5pitdm mai intii gtirile socotite impor-
tante, urrnind ca gtirile ,,secundare" sd fie oferite spre sfir;it,
'intr-ur timp restrins sau la alte ore decit cele de rnaxim5
audien!5. O asemenea ierarhie nu poate fi decit artificiali 9i,
in ultimd instanld, fals5. Putem admite, firegte, ci rdzboiul
dirr fosta Iugoslavie e obiectia mai important pentru istoria
contemporani decit o oarecare rdzmerild religioasd din Sri
Lanka. Ceea ce insi nu inseamnA cd a muri ir Sri Lanka e mai
pulin ofensator pentru umanitate decit a muri la Banja Luka.
378
Pe de alti parte, nu poli combate ierarhiile false prin sus-
pensia oricdrei ierarhii. Or, adeseori abundenla informatiilor
de tot soiul, culese de-a valma, de pretutindeni, ameninfi sd
provoace ,,moartea lor termic5": totul e la fel de ,,important",
totul egueazd in indiferenti.
Un alt efect al abuzului informalional este, in mod para-
doxal, demisia opiniei publice de la rispunderile ei minirne:
intrucit prin mijloacele audio-vizuale moderne gtirile dobin-
desc, pentru noi, o prezenld acutl, simplul fapt de a le percepe
ne consolideazd in iluzia cd le putenr manevra. Privitorul se
crede martor si actor- El crecle ci vizincl p'articiod si ci, dindu-si
ctt pdrerea, {ace istorie. Infornr"rlia fur-rciioneazE demobiliza-
tcrr. Reactivitatea publici et dilninu;rilir, arri:,i,iiarea uirtusld fa.td
de imagine submineazd nevoia de a intervent actttnlmerLte in
real. Insul informat devine vn sytectator care se implic5 tot n-rai
rar, un contemplativ flasc, locuit cle o sumedenie de ,,date",
pe care nu le mai digerS.
In sfirsit, trebtiie sd constatdm cX inforrnatia, oricit de bru-
tald, e intotcleauna nni rece decii realitatea. Aceasta pentru cX
ea se transmite prin ,,medii" neutre (text, imagine), cu rol de
interval protector intre cel ce ernite 9i cel ce receplioneazd.
Faptul se ndumbrepte pentru a deveni 9tire. In suita de prelu,
criri necesare pentru a ajunge infonnatie, realul i9i pierde
volumul, cdldura, palpitul vital. Si mai observdm c5, de-a
lungul a doudzeci si patru de ore, majoritatea informatiilor se
repetd de citeva ori, ceea ce le grdbegte ,,ricirea". Ajunsi aici,
atingem marginile unei probleme care tine de metafizicd: e
vorba de contribulia pe care mediile utilizate frivol o pot
avea la blnalizares riiultti.Iar dacd acesta ar fi pretul care ni
s-ar cere pentru a fi mereu la curent cu isprivile lumii, ar
merita sd addugim la iista dreptr,rrilor omului gi pe acela de a
rurr fi inforrnali...
Dilerna, nr. 144, 13 - 79 octombrie 1995
 Rizboi si pace
I-a funeraliile lui Yitzhak Rabin s-au linut o surnedenie de
discursuri. Oratorii erau mari sefi de stat sau de organisme
internalionale, floarea clasei politice mondiale" Asistenla era
9i ea de rangul cel mai inalt: o elitd se adresa altei elite, la c5-
pitiiul unui rnartir. Totul era predestinat si fie itrrpresionant,
sii aibi marca extra-ordinarului. De la o vreme ins5, ceva irr
desfSgurarea cerenioniei a devenit iritant. $tim, firegte, cd
estetismele n-au ce ciuta in judecata unei asemenea tragedii,
cd o inmormintare nu are de respectat criteriile unui specta-
col. Dar nu Lln egec exlerior avem in vedere, ci faptul cd ,,stilis-
tica" momentului nu era la inillimea settsului iui patetic.
Discursurile erau nepermis de lungi gi de plate. Marii lideri
politici ajunsi la tribtrni furnizau triste probe cle limbaj de
Iernn, captivi intr-o retoricd previzibili: ,,avem clatoria si
clucem nrai departe" , ,,o grea lovitur5", ,,n-a murit in z.adar" ,
,,marele prieten si frate", ,,drumul ireversibil spre pace" etc.
Singur Bill Clinton a incercat sd iasi din tipic, invocind o
intimplare rnai degrabd l'razlie (asistenfa s-a simlit chiar
obligatd sd zimbeascd...), din tirnpul urrei intiiniri cu pre-
mierul israelian.
Mi se va spune cd intr-o asemenea itnprejurare e deplasat
sH comentezi performanta oratorici a participantilor. Dar,
iardgi, nu e r.'orba de o nereusitd de ordin formal; e vorba de
senzalia lrnei crescinde inadecairi a politicienilor fa!5 de reali-
t5!i. Aceasti inadecvare a devenit flagrant5, prin contrast,
cind o nepoati a celui disp5rut gi-a inceput cuvintul de adio
spunind; ,,Nu voi vorbi clespre pace; voi vorbi despre bunicul
meu." Nu stricta emotivitate, nu ,,omenescul" acestei fraze
sint tulbur5toare. Ci constatarea subinteleasd ci lumea este
380
divizatd in douX tipuri de discurs, care evolueazd paralel,
dacd nu divergent: disctrrsul abstract, principial, solemn al
,,administrajiei" planetare 9i discursul singuratic, al,,partictr-
larilor", al ingilor pe care ,,evenimentele" ii ating in carnea, in
singele 9i in oasele lor. Prin moartea sa, Yitzhak Rabin a adus
laolalt5, pentru o clip5, cele doui discursuri. Si a ficut sd
apard in monstruoasa lui radicalitate un al treilea discurs:
discursul celor care vorbesc despre rd,zboi. Cei care vorbesc
despre pace stau la ora actuald fati in fafri cu cei care vorbesc
despre rdzboi. De o parte guverne, naliuni unite, consilii in-
ternafionale ,,democratice" gi ,,umaniste", de partea cealaltl
fundamentaligti, organizatii secrete de gherili, patrioti fana-
tici, gata de sacrificiu. Ceva nu e in regulX in aceastd con-
fruntare. Fiecare tabdrd intreline zelul celeilalte. Fiecare isi
proclamd legitimitatea 9i oferd garanlii de buni-credin15.
Important nu e cd, rafional vorbind, unii sint mai buni decit
ceilalfi. Important e cd tmpreutfi ei realizeazd o cirutlaritste a
conflictului, o perpetuitnte fdrd iegire a urii. Iar la mijloc, intre
cele doud blocuri de combatanli, e comunitatea anonimi a
bunicilor, nepolilor, fratilor 9i mdtugilor cirora li se spune gi
dintr-o parte, 9i dintr-alta, cd lupta se dd in numele lor, in
beneficiul lor. El sint ,,poporul" pentru care guvernanlii buni
cer pacea (sau vor sd o impund) si tot el sint aceia pentru a
ciror identitate, suveranitate 9i demnitate lupti xenofobii cei
rii. BitXlia se dd cu votul lor, peste mormintele lor. Fapt e cd
cei care vorbesc popoarelor despre pace nu sint in stare sd
le-o asigure, dupd cum cei care fac rd,zboi nu sint in stare sI le
asigure suveranitatea gi demnitatea. Ce-i de fdcut? Nimeni
nu gtie. Dar mdcar sX nu ni se ceard sd ne facem iluzii.
Asasinarea lui Yitzhak Rabin oferi si alte motive de des-
cumpdnire. El a fost ucis de unul din neqmtil sdll. Un neam
care a fost crucificat ca nici un altul de legiunile isterice ale
xenofobiei. Rezultd cX nefericirea de a fi victim5, victimi ab,
solutd, nu plzegte de ispita de a fi cdl5u. Si cd, dus la limitS,
nalionalismul e o migcare antinalionald. El se complace in a
executa consangvini cu aceeasi furie cu care executd alogeni.
Fentru ,,legionarul" dezldntuit crima e ,,democraticS": ea nu
mai face discrimindri intre dugmanul-venetic gi cel autohton.
N. Iorga trebuie lichidat in aceeagi serie cu minoritarii evrei.
381
 Nalionalismul e, cu alte cuvinte, expresia sirutcigtrgd a senti- Extreme
''L:: mentului nafional, un delir al autoeliminirii.
in sfirgit, sd observ5m pentru a cita oarS? cI demenla
-
criminald se socotegte intotdeauna indreptititi -sd-9i asocieze,
ca pe o justificare supremi, dimensiunea religioasd. Asasinul
premierului israelian declard cd gestul s5u a fost implinirea
unei ,,datorii sacre". O dovad5 in plus cd demonul nu e ateu.
El nu contestd Scriptura, ci doar se strdduiegte si o asocieze
cu pistolul. Problema nu e sd te opui fatig lui Dumnezeu, ci
sd-i atribui intentiile tale 9i si i te substitui. Sd-ti faci trcabo ta,
in numele Lui. Sd-L compromifi, adoptind gesturile fidehtAlii. I
Majoritatea vorbitorilor prezenfi la Ierusalim lingd cata-
falcul prim-ministrului defunct s-au simlit indemnali sd in- E din ce irr ce mai limpede cd in RornAnia de azi,,centrul"
troduci in discursurile lor o notd sobrd de speran!5. Lupta cu nu e incd posibil. Sau e posibil numai cu riscuri pe care pulini
rXul va continua, in cele din urmi vom invinge, iar sacrificiul sint dispugi si si le asume. Conflictul in acelasi timp dra-
celor cdzuli eroic se va dovedi fructuos. unora, aceasti undd matic si confuz -
intre ,,stinga" si ,,dreapta" exclude plauzi-
de optimism li se pare, poate, nobilS gi binevenitd. Pe mine -
bilitatea unui arnplasament ,,obiectiv", dispus sd evalueze
nu md convinge. Intr-o lume in care pacea gi Dumnezeu sint fdrd patimd mizeriile si splendorile celor doud direcfii tradi-
figuri retorice, nu e loc pentru increderea in viitor. Si cred, de tionale. Mai intii, cind vorbim de ,,stinga" sau de ,,dreapta",
aceea, cd moartea lui Yitzhak Rabin trebuie sd ne umple de o ne gindim, de obicei, la extremn stingd si la extrems dreaptd,
lucidS, necomplezenti disperare. falsificind astfel, de la bun inceput, disculia. Apoi, oiice
i:rcercare de a supune examenului critic una dintre laturi e
Dilemn, nr. 148, 10 - 16 noiembrie 1995 psihanalizatd prompt ca inregimentare in cealalti: ai obiec-
tiuni falX de stinga cornunistd inseamn5 cd egti fascist,
legionar sau antisemit; ai obiecliuni - fafd de dreapta nazist5,
fascistd sau legionard se cheamd cd egti comunist, com-
internist, francmason, -jiddnit sau fraier. Te ingrozegti de
Holocaust egti acuzat cd tii cu bolsevicii; te ingrozegti de
Gtrlag - acuzat cd relativizezi
egti Holocaustul. Chestiunea
nu poate- fi transatd cu bun-sim! si cu bund-credintd, pentru
cd fiecare parte i9i atribuie legitimitatea victimei. Reflexele de
apdrare ale ,,inculpatilor" sint, in genere, asemdnitoare gi o
asezare pe douX coloane a declaratiilor lor s-ar dovedi in-
structivS. Existd totusi citeva deosebiri ce nu pot fi trecute cu
vederea. Vom incepe cu ele.
In RomAnia ca de altfel in toat5 lumea crimele co-
- se pare, sd compromitd
muniste n-au reusit, -, in aceeagi
stinga
mdsurd in care crimele naziste au reusit si compromitl
dreapta. Printr-o stranie chimie a mentalitXfilor, s-a hotXrit,
s-ar zice, cd cel care ucide invocindu-i pe Stalin, Lenin sau

383
Marx e un personaj mai romantic 9i mai inocent decit cel care
ucide pornind de Ia Hitler gi Alfred Rosenberg. Cu alte cu-
vinte, e mai rentabil moralmente sd omori pebazl de idei si
ideologii ,tnari" , decit pe bazi de idei si ideologii de rang se-
cund. ,,Dubla misurS" merge pind acolo, incit simpla com-
paratie intre nazism 9i comunism e resimlitd ca vexatorie
pentru ambele. Dar mai ales pentru cel de-al doilea. ,,Riddci-
nile" comunismului sint generoase (9i, de altfel, se pierd in
negura vremii), intenliile comunismului ,,originar" sint bune,
umaniste, justifiare, Marx e un mare ginditor. Ura de clasd e
mai nobild decit ura de rasd si, in consecinfd, opereazd asasi-
nate mai indreptSlite 9i mai scuzabile. Nu conteazi cd Marx e
un ginditor foarte special, unul care nu vrea sX explice lumea,
ci sd o transforme, 9i care n-a putut provoca decit trans-
formdri schiloditoare, nu conteazd cd ,,rtarxistii adevirati"
s-au compl5cut si fie contemporani cu crima fdrd sd cli-
peasc5. Conteazi c5, in principiu, teoria e frumoasd. Restul?
Micile, inevitabilele promiscuitSli ale oricdrei ,,traduceri in
via!5..." Pe de altd parte, egecul comunismului nu trebuie sd
afecteze prestigiul materialismului dialectic. Erorile nu sint
ale sistemului, ci ale oamenilor. Sistemul a fost gregit aplicat.
Si invilirn, agadar, din gregeli 9i s-o ludm de la capdt in spirit
constructiv, curajos, neabdtut. Poate cd data viitoare vom
reugi! Diferenla de receplie publicd dintre cele doui totali-
tarisme ale veacului se rdsfringe gi in comportamentul post-
festum al exponenlilor lor. Vechii nazigti se apdrd ascunzin-
du-se, negindu-9i trecutul, incercind si camufleze, pe cit
posibil, episodul nazist al biografiilor lor. Vechii comunigti
socotesc, mai curind, ci n-au pentru ce si se disculpe. Tot ce
gdsesc de spus in apdrarea lor e, in cel mai bun caz, cd au fost
comunigti sinceri, cinstifi, halucinali de idei 9i cu totul strdini
de ororile subiacente ale regimului comunist- Cele doud ati-
tudini au, de altfel, o motivalie pragmaticd. Criminalul nazist
odatd descoperit e pedepsit aspru, in vreme ce criminalul
comunist moare in patul lui, rdminind un individ interesant
9i frecventabil. Dar nu e vorba numai de criminali. Un trata-
ment diferenliat revine 9i simplilor simpatizanli ai celor doud
extreme. ,,Pata" legionard e mereu la vedere, infamantd, rezis-
tentd la tofi detergenlii (asumare, cdin!5, justificdri contex-
tuale etc.). Dimpotrivd, ,,pata" stalinistb ,,iese ugor": se dizolvi
384
fdrd dificultdli in uitare, fapte bune poststaliniste, nuanle de-
licate, nostalgii... Fleidegge. e srrrp".t in eternitate, Sartre
e in
etemitate legitim. Mircea Eliade i gregit si a rimas vinovat,
Aragon a gregit si a rimas nevinoiat. Cincl Liicear,., ," ,rr_
pdrS pe N. Tertulian, Liiceanu e iacobjn. Cind N. Tertulian
se
supXri pe Cioran, N. Tertulian e o vietate complexd, Lln uma,
nist contorsionat. Lucrurile stau la fel pe sceni politici:
Jean_
fllnqois Revel igi amintegte ci adversariipolitici o .o*po.uu i.,
1987 pe Marg;aret Thatcher
sirnetricd, aceea cle ,,cekist,,,.gu ul ,,general nazist,,l Injuria
,,enkaiedist,, sau ,,prietJ" ut
Gulagului", nu trece prin cap niminui. La noi, prlgeclintele
Iliescu avertizeazh public, iu solemnitate oficial5, ur"pru
unor recrudescente legionare. Bine facel Dar unde rnurij.,l
"
prezidenlial cu privire la rei-nfiintarea partidului Muncitoresc
RomAn care se deciard continuatorul partidului Comunist
si
redeschide lupta impotriva capitalismului a burghez;_;;_
9i
gierimii?
Pe acest fundal, nu e de mirare cd dreapta
,,acutd,,sau pur
9i simplu extrema dreaptd, prin vechii 9l nbii ei reprezental;i,
manifestl un sindrom de persecugie. in definitiv, ne afHm ia
capdtul a cinciz-eci de ani de dictaturd corruutistd,nu legionari.
In.acest timp, legionarii au stat prin inchisori, a., fo"st
luae_
ca!i,- au expiat" $i nu e tocmai eihitabil si recleschid**
do-
sarele anilor '30 qi'40, citl vreme cele ale ,,obsedantelor,, de-
cenii care au urmat sint neatinse.
- Din pdcate
fanatizali
insd, vechii legionari (9i aderentii lor recenti,
prematur cle
istorici) au invifat la felde-proprla lor incultura si inexperlenia
putin din propriile pa1anli, cit au
in'itat 9i comunigti dintr-ale toi. sirategiile lor sint fie
elucubrant 'echii
infantile, fie de o brutalitate ini'paimintdtoare.
Prizonieri ai unui crez f'nest si ai suferintelor care au decurs
din el, ei aduc i:r lumea de azi o indirjire spectrald asupra
cireia meriti sd zibor-im
II
\a-a9
fi agteptat ca seria de articole publicate in Dilemn de
Z. Ornea cu privire la dreapta romAneascd interbelicd sd
provoace o sumedenie de ecouri critice, aga incit sd asistdm,
385
in sfirsit, la reconsiderarea civilizati, dar necomplezentS, a Caracteristici oentru degringolada legionard
ului subiect compromis de obicei prin partizanat ireductibil, altele, incoerenta ienild a este, i.ntre
d#;;ilili loctrinar. Nici cei mai
umori tulburi, traume 9i resentimente. Reaclia agteptati nu nu reuser. ,e ," i,lg"reagi asupra unor
s-a produs. Mi-au ajuns, e drept, la rrreche citeva nemullumiri :f::ii 1lj: ord:_t",*c!i
rn p rincipial sau isroric. Un ii
de principiu, dar ele n-au depdsit expresia verbali mai mult :":::'yl-o:
o ocneada troroas5, toate ,,executiile,, legioni.e
si asu mi, .o .iic
sau mai pulin confuzX. In rest patru sau cillci scrisori de trete negre Iui I. C. Duca, Armand tfaci"J-po._
-
un primitivism care friza inarticularea. Publicabile n-au fost,
Cilinescu
dimpotrn,i, se spali pe mirn1. U"li se iectu.jsi lorga), altii,
pini actim, decit doud texte: untrl excelent - semnat de semiti, invocd protocoalele inteleplilor Sionuiii p"f?;#;;;j
- ;i-];;;;
$tefan Stanciugelu in apdrarea lui Mihail Manoilescu (Dilema, masoneria, altii, cind se vorbegte de
antisernitir-.,1'ldi;;;;,
nr.75, 77 - 23 iunie 1994, p. 2), celilalt un comentariu de joacd .stup oarea indigna td dezgustul.
Ion Coja pe marginea c.lrfii lui Z. Ornea - despre Anii treizeci .T., ;i.u::"gsi persoand adoptl
-9i iExiste rt .ur.ri?l .u."
s"uccesiv sau simultan ambele
(Dilenn, nr. 135, 11-17 august, 1995 p. B). Irviclent, nu iau in atitudinil) Unii afirmi. net iI ,,migcu.ea;
e pentru un regim
consideralie grimasele citorva bdiefi nervogi 9i inconsistenli autoritar,. allii pretind cd ea apdid si
a apdrat intotdeauna
de la gazete confidenliale de tip Mi;caren sau Pwtcte csrdinrtle. clemocratia. Ca sd nu mai vorbim tlespre
Curn se explicd reactivitatea restrinsd gi mediocrd a fidelii lui Corneliu Zelea_Codre""" ."1 fractura dintre
,,opiniei" fald de un subiect atit dc iierbinte? Curn se face cd ;l
(cu precizarea strbinteleasa c6 f_"gir',;"o
ai lui Horia Sima
cei direct afectali de discursul antilegionar nu gisesc alte u lost buni pina la
asasinarea celui di'itii si s_a stric"at
rdspunsuri in afara tdcerii, a injuriei grosolane sau a sofismu- inevitabil sd-ti amintesti de cezura
,"t .;i:i":;i;Ji";'"
lui rudimentar? Cutare corespondent nu gtie decit sd gloseze ,,strtrsilc;,, perceputi de
cornunisti intre perioada lenjnisti si
bSgcilios pe socoteala evreului Ornea, cutare altul divaghea- Stalin).
,,degradarea,, ei sub
zX trivial pe tema patriei inecindu-se in gregeli de ortop;rafie, Pentru a ardta cum funclioneazi _ in
altul, in sfirgit, justifici tdierea in bucilele a iui Stelescu prin unele caz,uri _
,,originalitatea" apoiogeticd a anumitor,,exegefi,,
atitudinea iui ireverenlioasd fali cle Cipitar-r. Cum sd dialo- ne vom opri la o scrisoare expediati redicliei ai Legiunii,
ghezi cu aselnenea forme dc insanitate? Nu poti decit sd pre- domnul dr. gerban Mitroveanri@;;;;r"
supui cd toate spiritele valide aie n'rigcirii lcgic'rnare, cele care
"r;;?;;;
semneazd mili_
tdreste, Milcoveanu
ar fi putut produce replici articulate, au clispirut, l5sind pe $erban). Dornnul J".to. incepe zglobiu,
cu o colocvialitate d".rl gust indoielnic,
sceni replezentanli de nrina a cloua gi a treia. l'o!i, de aserne- curentd in misivele
de acest fel: ,,Zigusomt duirneav*rl.a
nea, sti consta!i cX, spre deosebire de lcgionarismul originar, i"ir.a ()rnea,n. red.)
se dd la rnine ie ,, D;tt;;astdZ.
capabil sd prel6li2ste intercsul citon'a intclectuali de anver- -i
ruet5, urmeazd ceva subtil, T:?.r"o simpatic5 pi_
gur5, legionarismr-rl epigonic de astizi nu stirnegte decit ade- ,,tineid, de .a.e autorul pare
foarte mindru: Zigugorul ,r.,.,gci
ziunea turor nattrri inferioare, ale ciror convilgeri se reduc la ,,;;i _;t cu cauzalitate de_
cit cu finalitate,,. i.telegerr-,, desi[,r., un'Jebate
un arnestec de bicepgi si idei fixe. Pe cle alti parte, nu este tor. Edificafi, intrdrn irichestiun8: ,hi*'.a do'rnul doc_
exclus ca printre simpatizanlii conternporani ai cxtremei ban a ciutat adevdrut
Milcoveanu Ser_
drepte si fie 9i clameni de calitate, carc ins5, clintr-un motiv 11tor1c tr"..".rt 1,,^";;;iN";r;;1,
RomAne gi cetrtean al Statului
sau altul, infeieg si se rnanifeste cu cliscreliune sau deloc. n,r*j"iu;;j-ii l_a gdsit. Adevi-
(Oricurn, o asemenea rezervd este ea ins59i psihanalizabild...) rul istoric este cd, ori de
?li f "gio;rrii au omorit pe cite
:it: din
cineva, ei ,,au fost manip.ulali
Fapt e cI ceea ce se vede in ,,tab5ra" legicxrari e grob, haoti! ."'ilr";l-a,rpd cum urmeazd:
(1) in cazul A'na'd Cdlinescu,
gi neconvingitor. In aceasti variantS, nu poate fi vorba, cred, ,";;i;;;J,, ;u fost
(sic!) Carol II, M. Morusoff si g.""rrUra;i"orlr. ,,ex^_regele,,
de trn pcricol real, intr-o perioad5 in care mai curind extrcma (2) In cazul
stingi se regrupeazi eficace si i;i recupereazi forla de per- I. C. Duca, ,,creierul care a conceput a
9i teleghidat,, a fost
suasiune printre alegdtorii exasperali de ,,costurile" refortnei. acelagi ,,ex-rege/', plus generatut tlavila
Marinescu. (3) in
386
387
cazul N. Iorga gi V. Madgearu, creierele au fost Ion Anto- singurd retoricd anatema. E limpede, de asemenea,
nescu gi Eugen Cristescu. Vinovat moral ca intermediar cursul antilegiorrar de astS-r r-ru mai poate cd dis_
ar putea fi, mai ales in cazurile (1) si (3), -Horia Sima, pe care
- avea
cu discursul antilegionar furnizat de schematir*"i" acelagi sunet
domnul Milcoveanu nu-l prea iubeste. Prin aceasth teorie, niste. Trebuie, in definitiv, sd admitem ;;;ii_
cd, d"
domnul Milcoveanu intrd in conflict nu atit cu ,,Zigugorul strdlucite ale cultur " "."*";;;;;
nostrlr", ci, cum o 9i mirturisegte, cu ,,foarte importantui co-
mandant legionar, juristul Const. Puiu Atanasiu". Asta e pri-
p ro gra m ur r" gi o., of :"T T:
ffiJ:il:,?li ;#
corespundea unei drame reale gi unei
JJ,ll**:1
ma ciudifenie. Dar inc.l si mai ciudat e sd crezi ca domnul liogr^n^ nevoi urt"*
rrce. Avem/ oricum, datoria ,,sd ascultdm gi cealaltd purli,,,
Milcoveanu -
cd a explica acliunile migcirii legionare prin
- ceea dupb 1989 a devenit posibil. problema
,,substraturi de culise" (sic!) de care miscarea propriu-zisi e !:
parte" e, de cele mai multe o^ri, fie cu totul
e insd
cd ,,cealaltd
strdind e a-i oferi o scuzX onorabild, ba chiar a o complimenta. fie cle-o jalnicd rea-credinfd. in loc s; .o.t.iu,rie"".;;;il;;;;;;;
in fond, teza domnului Milcoveanu se reduce la constatarea la ir:rsinito_
sirea dialogului, separind curajos
cd migcarea s-a compidcut in repetate rinduri sd fie ,,mina de adevdr, afr.".r"f
care ne vine dinsore extrema dreaptd ".ou."uirrcarcd atmosfera si nu
care executX", in vreme ce creierul era mereu in altd parte. o datd se ir.,toa.ci impotriva lui inlusi.
Decerebrarea ca virtute! Md tem cd stinga n-a fost niciodatd menea discurs e adesea a face un deserviciu
il;." ilillrt::::
atit de ofensatoare cu Legiunea, pe cit reugesc si fie unii din- auiorilor f"l, ia.;
a ajuta in vreun fel @a. din contra!) limpezirea
tre apdrdtorii ei... cazul unei noi scrisori adresate gazet& noastre "p"fo..
frt" .ri
Ion Coia. Nu facem cenzuri de donuul
9i"nu ingr;di_ ,,d;"ptul'i;
replic5". Dimpotrivd, noi am fost aceia
III nului Coja unele explicafii _. publi." _ in
u* soricitat dom_
"ir"bgetu;t;;';p;it;
Domniei sale. Nu obli;ra;;; p.il aceustu sd tipdrim
E foarte greu sX te descurci onorabil in Iabirintul vinovd- "*u-minirrie
oyiy,in dispretul unor ;" seriozitate si con_
liilor istorice. Iar postura judecXtorului, oricit de indreptdfit5, sistenfi logici. $i, dacd.inii.ri"*"rig"rit"
is.rp.";;;;;"
e intotdeauna antipaticS. Cu atit mai mult linistea interioard, nepublicabil, este pentru cd mentalitatea
il;;i
soliditatea probelor, scrupulul moral, lipsa prejudecSlilor ::::li-
er nu apartme doar autorului lui.
ihjsir;it;;
Ni s_a intimplat
pdrtinitoare sint exigenle ftindamentale ale oricdrei analize gi oamcni cumsecade si tineri fragezi,bine intentionati.sd vedem
dezbateri preocupate de clasarea echitabild a marilor litigii tindu-se, sub o fascinagie matilnd, ;;.;;;;;ir;i::ilJ,T_ indren_
ale veacului. Jurisprudenla blocatd in alb-negru, disprelul toare. Ne afldm, agadar, dinaiitea unei
ntrantelor, ispita, mai mult sau mai pulin asumatd,, a rdz- patologii .;;;;;_
centc pe care n-o putem ignora.
bunirii nu sint sfetnici buni acolo unde materia in disculie e Vom observa mai intiiefortul candid al
criza inefabili a congtiinfei. Astizi gtim ci pind 9i un proces a domnului Coja de
a mima echidistanta. El se recomandi
cdrui legitimitate e incontestabild (procesul de la Ntirnberg, ca un slmplu interme_
diar intre taberele invrdjbite, ,br;;t;;;ievarul
de pilde) poate oferi o incomodi coleclie de ,,licenfe" proce- dat.de lipsa de obiectivitate u .r.roru.-pro; pur si exce_
durale si de ,,frugalitdfi" juridice. (Vezi memoriile unora din- mai gogonatd, domnul C1;g se gribegte
fi".ur" afirmatie
tre judecitorii americani sau recenta disputd dintre Arieh spus asta!", ,,Nu eu, Ion Coja, ,.ritir-, a'
,i ,trfg"',N;;;;
Nyer si Istvan Deak, publicatd de New York Reoieu of Books.) ta!,,,,,Eu"nu fac d".ii;;
relatez spusa legionarilor!,,'La sfi.gltui
Imposibil de instrumentat in chip riguros ar fi 9i un proces sl.isorii, aceastd specie
bufond a lagitdgii ia un aspect patetic:
global al comunismului, despre care vorbim atit de des. E ,,Integral, nu mI atagez
d,e ni:].,ojdeologiet Nici de
i"r"*i
limpede cd nu poti culpabiliza expeditiv o ideologie si un sis- ^i"" pe care
alasatt" Care sint ideile principale "" *a simt integral
duhul incert al
tem politic avind drept singur criteriu resentimentul si drept domnului Coja le lasl sd treaci p;il ,ili
Una ar fi cI tri_
388
389
bunalul de la Ni"irnberg a decis nevinovdlia migcdrii legio-
nare. Dovada? Aga se sp.n-te in cercurile legionare (altera pars,
care va si zicd). Apoi, aga i-a spus_ domnul Simion Ghinea
personal. in plus, pieotul legionar Vasile Boldeanu a cigtigat,
ia irceputul iniloi'20, .tn ptoces impotriva revistei Le droit de
aiare, iareil calomniase. Pentru domnul Coja, procesul acesta
a fost ,,procesul migcdrii legionare". O fi fost! Dar de la Ntirn-
berg trecuserX doudzeci 9i cinci de anil Bine insistd dom-
nul Coja la
dar procesul lui Boldeanu a -
depus mdrturie
Vasile -,
iaginschi, fost ministru in Guvernul legionar' Iar dom-
nul Iaginschi povestegte cum, in urma unei depozilii pe care
tribnnalul de-la Niirnberg i-a cerut-o in 7946 cu privire la
migcarea legionard, tribunalul cu pricina a accePtat cd mis-
carea gi repiezentanlii ei ,,nu au participat la al doilea rdzboi
mondial" si nu pot fi invinuili de crime de rdzboi. Dar nu par-
ticiparea la al doilea rdzboi mondial 9i nu ,,crimele de rdzboi"
sini incrimindrile cu care are a se confrunta Legiunea! Pentru
domnul Coja insd argumentele Boldeanu-Iaginschi sint probe
limpezi cd ea a iegit, la Niirnberg, basma_curatd. Domnia sa
parl sd creadd cd celebrul proces de la sfirgitul rdzboiului a
iudecat toate rniqcdrile de extremd dreaptd
din lume 9i ci, prin
,t.*uru, el a clasat definitiv toate formele de culpd din acest
domeniu. Potrivit acestui rafionament, ar rezulta cd 9i fascis-
mul italian e imaculat, cdci n-a fdcut obiectul unei sentinle
judecdtoregti exprese. Ca sd nu mai spunem cX inocentarea
irimelor legionare pebaza unei scutiri - mai curind subinle-
delulpa de rdzbol" e un sofism rudirnen-
- cX vine de ,,irimelor
lesel
tar, fie la domnul Coja, fie cd eman5 din ,,mediile
legionare". Ce alte idei mai colporteazd corespondentul nos-
triZ Ei bine, ideea ci antisemitismul legionar n-a fost, deo-
camdatS, confirmat prin ,,argumente gtiinlifice"' Ce sX infe-
legem? Cd domnul eoja n-a rdsfoit niciodati din curiozi-
tafe dacd nu din spirit stiintific
-
scrierile legionare? Cd n-a
-
avut niciodatd in rrfnd' Pentru legionnri, in care Cdpitanul
vorbegte apdsat de ,,inldturarea primejdiei jidinegti" ca
despre un ,ideal" al poporului romAn? Sd nu fi auzit domnul
Coja niciodatd de Imiul Legiunii Arhanghelul Mihail? (,'La
luptd, frali cregtini, ne cheamd lara,/ S-o cur6!5m de-atitea
lipitori./ Abuzul se intinde inpalate,/ iidanii ne despoaie de
comori.") Cum adicd ,,argumente gtiinlifice"? Pe ce lume se
390
afld domnul Coja? Si pe ce lume crede I)omnia sa cd ne afl5m
noi?
IV
Dupd ce ne-a sugerat ci la Ntirnberg miscarea legionari a
fost absolvitd de orice culpd si cd nu se poate demonstra
,,9tiinfific" existenla unui antisemitism legionar, domnul Ion
Coja semnaleazd in misiva Domniei
- cum cd legionarii sale -- teza spectacu-
loasd a unor ,,martori" n-ar fi omorit nici un
evreu. Cine sint martorii? Domnii Petre Jutea si Simion
Ghinea" ,,Nu m-au convins nici pini azi se grdbegte sd
declare domnul Coja cu bine cunoscuta-i -prudenld dar
mi-ar conveni ca om 9i ca romAn sd le pot da crezare." -, Pentru
cineva care invoci treincetat rigorile obiectivit5tii si ale pro-
bitdtii stiinlifice, o asemenea declaralie e cel pulin bizard. Ce
insearnnd intr-o demonstrafie solidd expresia ,,mi-ar con-
veni"? Cit despre ,,rnartori" , ei sint fatalmente partizani, par-
tizanatul lor mergind, in cazul de fafd, pind la enormitate. CX
au fost omorili evrei ire RomAnia sub comandd legionard nu
prin documente. Domnul Coja
,,se demonstreazd" , ci se atestd
gtie ca toatd lumea de altfel cd asemenea documente
- indiferent dacd asta ,,ne convine"
existS, - sau nu. Iar impotri-
va Llnor doa.nnente nu se poate mobiliza autoritatea niminui,
nici mdcar aceea impozantd a lui Petre Jufea. Domnul
- -
lutea - de al cirui farmec intelectual am fost 9i continuu sd
fiu inamorat
era, de altfel, un virtuoz al afirmatiilor enor-
me. L-am auzit - spr.rnind cd Ceaugescll era un mare patriot, cd
Aurel Baranga era un mare dramaturg 9i cd Dostoievski era
neam!. Propozilia: ,,Legionarii n-au omorit nici un evreu" intrd
perfect in aceastd serie. Ar fi, evident, de discutat cum se face
cd nalionalismul legionar gi-a ales victimele .sl din rindul ro-
mAnilor, ba chiar din rindul trnor msri romAni. Ar mai fi de
discutat, de asemenea, de ce o formaliune care pretinde a fi
esenlialmente antibolsevicd gi anticomunistd ucide rut comu-
nigti, ci liberali sau lirdnigti, reprezentanli notorii ai demo-
craliei parlamentare. Ar fi iarisi de discutat cum se impacd
opliunea ortodoxi militantd cu asasinatul (fie el gi justiliar),
cu ideologia rdzbunirii si, in genere, cu fascinalia morfii,
vXdit neortodoxi si neromAneascd. Multe ar fi de discutat.
397
r:tri\il;illi
."il1irli:l
:
Dar domnul Coja nu pare tulburat de acest gen d9 interogalii'
Emotivitatea Domniei sale se ptlne in migcare dupd alte cri-
terii. Ea exultd, de pi1d5, dinaintea ,,discrefiei" legionare, di-
naintea felului ,,relinut" ,,,tipic romAlLesc", in care apologelii
migcdrii inleleg si treacS sub tAcere impreiuriri favorabile, de
naiuri sh le fnfrumuseleze imaginea. E cazul domnului
Simion Ghinea, care deline fdrd sd valorifice un docu-
ment unic. E vorba de o poezie
- pe care ar fi -
scris-o in deten-
!ie, ca prizonier politic antinazist, Karl F{aushofer. Poezia se
refer5 ia jertfa Clpitanului 9i la omenia iegionarilor romani
cu care Haushofer impdrlea condilia recluziunii. Episodul
este, intr-adev5r, straniu. Domnul Ghinea mdrturisegte ci
deline documentul de la Constantin Papanace. Nu rezultd de
unde il avea Papanace insugi; se vorbegte vag de ,,folclorul
legionar" 9i de reticenla ,,camarazilor" de ap^ublica procluclia
,,c-olegului" german. indreptilitd reticenti! ldci produclia cu
priciria ridicl o sun'Ledenie de i:rtrebSri' Mai intii, nu e de
irezut ca Haushofer sX fi fost arestat vreodati ca oponent al
Iui Hitler. Specialist in geopolitich (pe care o introduce ca dis-
ciplin5 acad-ernicX in Gerrnania), ei e principalul suslindtor al
te^oriei ,,spaliului vital" 9i unul dintre consilierii diriguitorilor
nazigti. Dupd rdzboi, a fost anchetat de tribunalul de la
Nirnberg pentru crime de rdzboi 9i a sfirgit prin a se sin-
ucide. Ce"sX caute un asemellea personaj printre ,,rezistenfii"
persecutafi de Hitler? Pe de altd parte, nimic din firea 9i
prestafia profesionald a bltrinului savant (9i militar) nu
incurajeazi ipoteza unor puseuri lirice inaripate, dedicate
tovardgilor lui de ocnd... Existd totugi o explicaliepentm con-
fuzia domnului Ghinea. Karl Haushofer a avut urt fiu, Albrecht
Flaushofer, care i-a mogtenit inclinafiile profesionale, dar nu
9i simpatiile politice. Chinuit de sentimentul vinovdliei
(fu-
sese implicat itrainte de 1940 in administralia superigu-tl
1
statului hitlerist), Albrecht (a cdrui mamd, solia lui Karl
Flaushofer, era, Pe deasupra, evreic6!) intrd in legdturb cu
cercurile de rezistenlS antinazistd' E arestat in 1941, apoi itr
I9M, dupd care in 1945 este executat de Gestapo.-Asupra
cadavrului siu s-a gisit un manuscris cuprinzind sonete
scrise in inchisoare. Ele au fost tipdrite postum, de un frate al
sdu, sub trtlul Moabiter Sonette (ed. francezd, Seghers, 1954)'
Cum vedem, Albrecht ar putea fi ,,autorul" domnului Ghinea,
respectiv al domnului Coja: a fost arestat sub nazigti 9i era
392
poet. Necazule insd c5, din punct de vedere ideologic, el era,
irr inchisoare, la antipodul oricdrei drepte 9i, ca atare, greu de
imaginat in postura de apologet al Cdpitanului. Si maie ceva:
autorul poeziei citate de Ion Coja vorbegte despre sine, in
chiar textul ei, ca d.espre ,,tin b5trin cirunt". Or, Albrecht a
nrurit la patruzeci si trei de ani. Din toate acestea rezultl cd,
pentru a fi plauzibil, poetul gerrnan indrdgostit de legionarii
rornAni din lagdrele naziste ar trebui si fie o combina!1e intre
Karl 9i Albrecht Haushofer... E greu sd deduci autenticitatea
ului document dintr-o ipotezd atit de ciudati. Numai ci
dommrlui Coja nici nu-i trece prin cap si se osteneasci pen-
tru a inlocui ,,convenabilul" prin exactitate. Imi arnintesc de
un text al Domniei sale publicat de Luceafdrul, in 7984, pe
marginea editlrii lui Platon in romAneste. ,,Unde Tind azi €-a
mai scos o asemenea edllie?" se intreba retoric dornnul
profesor universitar, mindru cle- isprava autohtond. Domnul
Coja credea, agadar, c5, pind sX fie tradus in romAnegte, opera
platoniciand nu mai fusese editat5 nicdieri in lume a9a cum
trebuie! Sau cel pulin a;a i-ar fi convenit Domniei sale sd
creadd! Tare necdjit5 trebuie sd fie o lard in care prelul patrio-
tismului e o smintealS de asemenea proporlii
Am intirziat asupra corespondenlei cu care ne-au onorat
dornnii Milcoveanu 9i Coja nu pentru cd ea meritX, in sine,
atenfie, ci pentru a dovedi, o dati mai mult, cd nimic din ceea
ce am primit pe tema extremelor de dreapta, ca, de altfel,
nimic din ceea ce am primit pe tema extremelor de stirrga nu
meriti atenfie. E vorkra, in general, de texte simplificatoare,
mediocru nostalgice, pdrtinitoare pind la delir. Tiangante, in
ciuda inconsistenlei logice 9i documentare, ipocrite in efortul
lor de a mima obiectivitatea, asemenea texte escamoteaz5
nevoia noastrd de adev5r si intrelin primejdioase celuri
istorice si ideologice. Citi vreme se va socoti ci singura op!i-
une antilegionard e stinga comunistd gi cd singura opfiune
anticomunisti e dreapta legionarS, citd vreme vom avea de
ales intre grosoldnia nocturnd a noii drepte 9i incdpdjinarea
obraznicd a vechii stingi, vom fi expugi tuturor r5tdiirilor de
care ne-am crezut vindecati.
Dilema, nr. 153, 75 -27 decembrie1995;
nr. 154, 22 28 decembrie 1995;
-
nr. 155, 29 decembrie 1995 - 4 ianuarie 1996;
nr. 156,5 - 11 ianuarie7996
SCRISORI DESCHISE
 Stimate dornnule Virgil Ierunca,

Am citit in revista 22 textul dumneavoastr5 despre ,,culpa-

bilizarea intransigenlei". L-arn citit cu o infinitd melancolie si
m-am gindit zile intregi dacd sd vi r5spund sau nu, Frrartr
foarte aproape s-o fac si, probabil, mi-ar fi reugit binisor, tJi:r,':
fiind calitdtile pe care mi le atribuiti cu o p;enerozitate nit*l
retoricd (,,ginditor fascinant",,,inteligenld",,,ft\rtyrec",,,sta-
tur5" 9i altele asemenea, toate fdrd nici o consistenld, firegte,
de vreme ce nu mX scutesc de a fi, politicegte gi moralmente,
idiot). Am hotdrit insd sd nu vd rdspund, in orice caz sd nu vi
rdspund cu pedanterie, punct cu punct, incercind sd vd fac sd
inlelegeti ceea ce singur mXrturisiji ci ,,nu inlelegeli prea
bine". A9a e. Nu infelegeli. Dar reftrz sX alimentez schizofre-
nia generalS, cearta ,,intransigentS" a tuturora cu toli 9i, mai
ales, cearts dintre oameni asemenea, care au avut la dispozilie
ani lungi pentru a-si verifica buna-credintX si nu au nevoie
decit de o clipd pentru a 9i-o contesta reciproc. Refuz sd
polemizez cu dumneavoastrd. Prefer sd vi scriu fie ire
- cu 9isen-
forma aceasta, ,,deschisd" (vechi reflex de ,,epistolar"),
timentul cd o scrisoare, oricit de mihnitd, pdstteazd. un fond
de afecliune, de irnplicalie personald,la care nu sint dispus sd
renun!. Cum sd polen-rizez cu dumneavoastrd? V-arn ascultat
atita amar de vreme ca pe ,,congtiinfa mai bund a tirii", am
trdit sdptdminX de sdptXmind din muzica ugor demodatd
a vocii dumneavoastrd, din patosul discret- al comentari-
-ilor dumneavoastrX radiofonice. Cind, intr-un tirziu, v-am
cunoscut irr mod direct, ceea ce fusese o simpatie oarecum
abstractd s-a consolidat gi s-a adtrcit. Am descoperit un om
cald, delicat 9i comprehensiv, la care, in momentele dificile
de dupX reintoarcerea in !ard, m-am putut raporta ca la un

397
 reper stabil gi firtdritor. Cum sd polernizez cu dumneavoas-
tr8? Cum sd intru in categoria acelora care, iritafi de ,,intransi-
genla" sau de ticerea dumneavoastrS, se grXbeau si vd
icopere cu injurii ignobile? Evident, sint trist (atit cit poate sd
fie o naturd frivolS). Si sint consternat. Nici fir cele mai negre
prognoze ale mele nu mi-ag fi putut imagina cd, la un
moment dat, voi sta, in acelagi timp, sub tirul lui Virgil
Ierunca si al lui Corneliu Vadim Tudor. (Intimplarea face cd
textul dumneavoastrd a apirut la o zi sau doud dupd ce
intransigentul senator m-a demascat intr-un discurs parla-
mentar televizat ca pe un tilhar de rind. Asta ca sd ne referim,
dupd sfatul dumneavoastrd, la ,,context".) Nu vreau sd
polemizez cu dumneavoastrd, nu vreau sd vd inventariez,in
ieplicd, sofismele, sX semnalez abuzurile geometrizante ale
demonstraliei dumneavoastrd. Nu vreau, pentru cd nu pot
vedea in dumneavoastrd un adversar. Dar 9i pentru cb am
obosit. Am obosit sd md tot explic, sX md justific la nesfirgit
dinaintea unor prieteni mereu siguri de opinia lor gi mereu
i nesiguri de loialitatea mea. Am obosit si fiu fXrd iretrerupere
I prost agezat, suspect, dirijat ocult de neocomunigti, numit
ministru de Mdgureanu (cum sPune Paul Goma), pus pe
tranzaclii irnpure, cotrocenizat, fesenizat sau, irt cel mai bun
# caz, usuratic pind la incongtientd. Am obosit sd intunec cu
w
neghina mea recolta cristalind a virtulilor din grddina fralilor
si confralilor mei. indrdznesc totugi si vd invit gi pe dum-
neavoastrd la un mic exercilitt de oboseald. E igienic ca din cind
in cind sd obosegti de tine insuli, de certitudinile tale, de prin-
cipiile tale inflexibile, de intransigenla ta; si obosegti de a
at'ea mereu dreptate, de a intruchipa neirrcetat personajul
judecitorului. Noi, cei de aici, am simlit pe pielea noastrd
unde duc adevirurile infailibile: gtim prea bine, din plcate,
ce inseanmd ,,vigtlen!d," neobositd, efort neobosit, ,,entuziastn"
neoltosit. Sintem obosili de atita neoboseal5, de indemnul de
,,a ridica tot mai sus gtacheta exigenlei". Cerem, avem dreptul
sX cerem, pufinX ribdare 9i pulind ingdduinfd. S-ar putea sd
gregim, sd fim derutali, tatonanli, degradali de atitea decenii
de virozd moralX. Dar lXsafi-ne sd gregirn; si, dacd se Poate, sd
gregim fdrd sd ne simiim irecuperabili, urit mirositori, rebu-
turi de umanitate. In definitiv, tocmai am iegit dintr-un cog-
mar. Nu ne faceli sd ne simlirn mereu intr-o rezervalie expe-
398
rimentalS, in care trebuie sd ddm clipd de clipd teste de mo-
ralitate, de justele ideologicd, de ,,principialitate". Nu ne
tratali rnereu cu un ochi clinic, hipercompetent, dispus sX
transeze f5-rd ezltare furtre ,,recuperali" gi muribunzi. Mai
mult: acceptali cd puteJi gresi si dumneavoastrd, cX s-ar putea
sd fili teoreticienii defazali ai unei drame care, in irnediatul
ei, e inanalizabild. Nu fiti atit de siguri de criteriile dumnea-
voastrS, de solutiile dumneavoastrd, de inteligenla durnnra-
voastrd. S-ar putea sd trecefi si dumneavoastr5 printr-o crizd
de identitate, sX suferili cum ar spune Liiceanu de
temporard ,,incremenire -in proiect". Cu alte cuvinte, - dacdo
cerefi intransigenfd, incepeti prin a o interioriza; nu vI scoa-
teli din cauzd. Veli fi avind gi dumneavoastrd penumbrele
dumneavoastr5, dramele dumneavoastrd interioare, cdderile
dumneavoastrd inavuabile: vreun pXcat de tinerete, vreo
angajare de sfnga contemporand cu Gulagul sovietic, vreun
articol despre Lenin scdpat din condei pe vremea cird leninis-
mul fdcea ravagii printre atitia intelectuali onorabili, conver-
tili ulterior la antileninism. Nu vd gribili sd fiti dezamdgili de
noi 9i sd ne clasificali la rece congtiinfele. Nu vd grdbiti sX
luali solemnitdlile moralizatoare drept o garanlie de caracter
9i frivolitatea ,,superioard" drept simplS neseriozitate bal-
canic5. Nu fili a;;a incruntati si nu cXutali sd vd confirmali
toate ipotezele. In sfirgit, nu cerefi innoirea ldrii firX s5 vd
ir-rnoifi dumneavoastri fir9ivi, dincolo de schematisme, idio-
sincrasii si ,,convingeri" inerliale. Ne-ati fost gi ne sinteli pri-
eteni. Avem nevoie de dumneavoastrd. Dar nu ne cereli sd
fim materia primi a unor scenarii de laborator. Si, dupi ce
ani de-a rindul ati fost expresia speranlei noastre, sursa noas-
tr5 de curaj gi de solidaritate, nu ldsali imprejur5rile sd vd
transforme intr-o sursi de amdriciune, de disperare si de
dezbin. R5mineti emblema a ceea ce e mai bun in constiinta
romAneascd. Ldsati-ne sd ne fie dor de voi.
Cu afecfiune,
Andrei PLESU
P.S. Am risfoit indemnat de iritarea dumneavoastrd
numdrul 6 al Dilemei, cel care vrea si aducd in chip frivol ,,pe
399
calea compromisului" ,,scriitori 9i artigti din ce in ce mai
numerogi't, Sint stupefiat. E frivol 9i coruptrtor articolul lui
Doinag despre ,,cornunismul rezidual"? Frivol Mircea Iorgu-
Iescu cu textul s[u despre ,,patrihofia" PRM-PSM? Conline
articolul meu despre ,,victtme, cAltri 9i iudecitori" vreo notd
de bXsc6lie relativizantA? Frivoii domnii Coposu 9i Dan Ame-
deu Ldzlrescu? Frivold pagina 7, dedicatA in intregime Doinei
Cornea? Frivol Patapievici? ImpAciuitorist Petru Ionescu cu
textul slu din pagina l-0 ? Frivol Koestler? Cripto-con"runistl
mica antoiogie ciespre China (p. 15) ? Am sentimentul ci ali
linut in minh, iubite domnr.rle lerunca, o gazetl cu numai
dou2l-trei articole, cele de care aveali nel'oie pentru a garja
n*:milos impotriva machiaveriicurilor mele cotroceniste. In
rest, exempiarul dumneavoastrtr pare sI fi avut numai pagini
albe. Dactr imi aduc bine arninte, Dilema era pentru dumnea-
vcastrl suspecth incl ?nainte de aparilia primului nurndr,.
Aga stind lutrurile, aveti dreptate str o judecati fArI scrupului
deaomaiciti.
Dilema, nr. 13, 9 - 15 aprilie
Scrisoare deschisi, adresati
domnului lon Iliescu, presedintele RomAniei*
Domnuie presedinte,
Vd scriu din perspectiva cuiva care e situat in afara cursei
puterii 9i se tine departe de orice angajare cie partid. Arn fost
membru independent -* al unui guvern in care mult;i
vreme am-fdcut figurd de ,,criptoop ozant", in tirnp ce Opozi-
tia nr-r ezita sd mi califice drept vindut noii nomenclaturi. Nu
arn ambitii de carieri politic5, nu astept si nu cer nirnic de Ia
ierarhiile guvernamentale. A9a stind iucrurile, nu pot fi sus-
J.993
pectat, cred, nici de rea-credint5, nici de partizanat isteric"
Scrisoarea de fat5 nu e o manevri interesatd, ci expresia
spontan.l si simpi5 a unei ingrijoriri. inteleg sE-rni exprim
aceastd irrgrijorare f5ri precautii, in speranta ci nu veti fi
inclinat (sau sf5tuit) sd luali opiniile rnele critice drept nece-
sarmente dusminoase sau perfide.
Nu sir"it atit de izolat, culn s-ar creden in ingrijorarea mea.
Mai toati lunrea se intleerbd, sufocatd de urgenlele zilnice,
care e beneficiul real atr revolutici din decernbric '89. Cine sint
cistigitorii? Eviclent, r;-au schiinbat multc, iar scliimb5rile
petrecute rLu puteau fi nici mtrlt mai confortabile, nici rnult
rlai rapide decit sint. Dar punirrd intr"-r,ur taler al baiantei pe
cei mor"fi acurn patru ani, averrn dreptul sd facem inr,entarul
celuilali taler. Iar celSlalt taler aratd prost. Ceea ce se vecle pe
sccna politic5, la virf, e dczam5gitor si, adese;i, mai mr:lt de-
cit dezamigltor. Pe scurt, conternplind prezidiiie celor doud
Camere, ca ;i prestafia multor parlamentari, tupeul prea
repede recuperat -- ai nnor vechi trepidugi, eiica precard - a
" Scriso;rrea a fost L.r-rlrlicati de zialele Cronit:ii tL)ntini, Meridfun,
Rot:rfuiin libsd s; .,A,.let,iirrrl, ln zilele cie -c) si 10 deccmbric 19c)3.
407
 atitor vedete politice, lipsa de reprezentativitate a guver- capitor.rin desti.ul tdrii. De ceaialtd
nanfilor, ajungi, neintirziat, la concluzia c5, pentru asemenea - apiombul
unui poet care isi batjocoreste zil.ic taler-rtur, impudic ai
nranerrrat de un
rezultate, preful pl5tit a fost cu mult prea mare. In decembrie rudimentar si ineducabil i'stinct ar."itr"t...
1989 s-a murit pe strizile oragelclr rom6ne;ti nu doar pentru Nu mai
de ceilalti: istorici .bosifi i" r"."i.li f clezi.forrndrii ''rbesc
demolarea unei dictaturi 9i pentrtr abolirea unei ideologii. S-a niste, agronomi semidocfi ambitiogi, comu-
murit pentru ttn alt clip al Puterii, pentru o lume in care cali- ;i tLnerl politicieni desfi_
gurafi cle oportu.isrn, vechi utt.cisti prost
tatea oamenilor, respectul pentru adevdr si pentru valori sd cresctiti, funcfio_
nari politici nrjnurti,,,incxpresir.i, gatJ sa--se
fie definitiv garantate. E lumea de azi o asemenea lurne? gudt,ie ; il;;
orice sef. lati ,,cclrioa,,tle carc v_atii;s"i
Scrisoarea cle fati s-a niscut din patosul acestei intrebdri si tt.rrc.rt irrIr_una dirr_
tre cele nrai neiastc st,ri ale perioa.lei posttotalitare.
in imediat din criza pc care rni-a provocat-o o edilie- a Aici nu mai e vorba de dppiuni ,l .tr",ni.t"
-
Actualitdtilor din noaptea de 24 noiembrie. M-am gAnclit *.l.olbn de ideologie. E voiba d"'tt,,ili,,stsipolitice, nu mai
atunci ce s-ar fi intimplat dacd vreunul dintre martirii lui '89 slilisticd t condtrclii. H vorba ae
de o antrmita
ar fi fost confruntat 6rusc cu imaginile acelei emisiuni? Ce dc a prefera aclvcr_
sari onorabili (chiar dacl incomozi) "oOte1")
unor alia";" a"ro"o.u"L
i-ar fi fost dat sd vad.l? (chiar daci, pe termen scurt, linistitoare;.
V-ar fi vdzut la Cotrclceni, inconjurat de citeva dintre cele Decit si fiti atit de
prost anturat, e rnai pil" fiti singur.
mai triste portrete ale epocii Ceatrgescu: oameni care arl par- .rd Cdci nu il;ft ft
convingitor dacd vorbigi d_espre .u.r"r"r-r, sau despre con-
ticipat nemijlocit Ia omagierea dizgralioasi a fostului prege- ciliere nationarii din rnijrocul
dinte, oameni care l-au sltrjit solddleste pe vremea cind o-o*"]'ri care au rririrrrr,,l
"'"o.
colrsens al ,,epocii de aur". Concilierea
nationald e de inteles
Dumneavoastrd a!i preferat blamul politic si marginalitatea, doar ca b m a con u i e tuire dia er g rilit r),"
oameni care, in decembrie '89 ;i in sdptiminile imediat urmS-
r

pendare a discerndmintului -a iirr;;.;'.;';;.;:

toare, n-au indriznit sd ias5 din casd de teama disprefului gi a -oiut.'A-vorbi
cu luda la brat e, in cel mai bun .ur,
d"rp;; ;;;
furiei populare. Oamenii accgtia pe care pind cel la a o .,uiiritot"...
cirui execufie ali consimlit ii tinea - la distanld casipe nigte
servitori secunzi erau, acllm, onnrcnii Dunneatroastrd, aliatii Domnule prescdinte,
-
DtLtnnenrtogstrd, sprijirtul Dtunttesuonsfrd politic 9i moral. Ei,
inrditi ai tuturor demagogiilor, indrigostiti in chip obscen de Multe dintre lucrurile rostite in seara de 24
putere, lipsili de scrupule si de rusine, explicau tdrii si vd prezenta Dumneavoastrd sunau nelinistitor. noiembrie in
explicau Durnneavoastrd ce inseamni rdspunderea patriotici genere era nelinistir::l: E grav cd n_ati atmosfera in
si principialitatea civicd. Erau unanimi in ,,ir-rfierarea" ,,desta- cum e grav cd nu sinttiti ameninlarea uner.simtit ;;;;;';;;;
bilizatorului" Mihai de Hohenzollern, ei, pentru carc istoria rnaspnrr pericu_
loase a.luptei politice prin interventia,-ud"r"o
romAneasci nu a fost si nu este decit ograda dezmitatei lor' unor mici formatiuni deextrem.i, privite grobiand, a
vanitili gi a scandaloasei lor suficiente. Ei, care vd vor injuria cu o psihanalizabild
simpatie de partidul majoritar. S"'pot
miine aga cum il injuriazd azi pe fostul lor stdpin, vi se par "r.lrrnera
regres al institufiilo.'gt-p.nl*aurilor
c-lestule sem_
acum convenabili, pentrtr ci vd confirmi ir irationalele lil" "lyi
rce' lerarnrre suDerioare ale administratiei
?1"_ democra_
Dumneavoastri iritiri antimonarhiste. Refuzati sX luati noti invadate de vechi activigti resenti;;^;; curturare sint
de grotescul unei asemenea confirmdri. Agadar: de o parte se refac galopant
retele de aliante suspecte, inamicii
Mihai I al RomAniei, iar de ceaialtX Ilie Verdetl De o parte un prfit.l
discreditdri sistematice, Justitia ill"?i**.
sint supusi unei
rege tragic, cdruia nu vid ce -oind istoricd ii puteli gdsi in afari subton ,,victorios,, in discursuril"" p"t";,;n
A apdrut, iar, un
cle aceea de a fi abdicat sub presiune ruseasci, iar cie cealalti fel de optimism
factice, fdri co^tact cu realitatea ,i
vorbiria obraznicX a unui gazetar de carticr. De o parte un primard fati de adversar. N_am inai
d;;i"; de o vehementd
- a";r;ilffiii;
""rii
402
vreme un reprezentant al Puterii vorbind despre erorile. pro- Rlspunsul pre$edintelui Ion lliescu
prii. Revenim pe nesimlite la ideea cd foll guvernantii sint
tuni 9i toli opozantii sint ticdlogi. Dumneavoastri, ca preqe-
dinte, trebuie sx fili cel dintii care sd ia notS de aceastS stare
de lucruri. Cdci Dumneavoastrd nu aveli doar r'lspunderea
reclresirii econ<lmice a !5rii: o aveli mai ales pe aceea, mai
delicata, a restaurSrii ei morale. Ar fi dramatic sd vx consolali
cu ideea cH sinteti mai bun decit Cearrgescu' Dumneavoastrd
trebuie sd fili cu totul altceva decit putea fi un dictator comu-
Stimate donrnule Plesu,
nist. Nu o ameliorare se agteaptd de la Dumneavoastr5, ci o
irrnoire adincS, o ,,schimbare la fatd". Veli spune cd nu vd
Am citit cu real interes scrisoarea pe care mi-ati adresat_o
simliti indemnat sd menajali o Opozilie care -- intr-un mo- prin intermediul ziarelor Cronica rontind, Meridian si Adeodrtrl, iar
rnent'sau altul a putut fi nedreapt5, cd sinteli sufletegte
-
erodat de excesul atacurilor a cdror tintd ati fost. Psihologic
anumite puncte de vedere mi-au dat de gindit. Mai aies cd ea
vine dupd unele intervenlii lucide semnate de dumneavoastrd in
vorbind, vi pot inielege. Dar Dumneavoastrd nu aveli drep-
ttil la psihologie. Responsabilitdfile. prezidenliale nu au pres5, traversate intotdeauna de subtilitaie 9i distincfie, de un
spirit polemic a cdrui finete nu poate scdpa.
m5surd cu umorile si sensibiiitdtitre private' Vocalia
"o**d-
de pregedinte se exprimd tocmai in magnanimitatea uit5rii de
In mocl cert, citeva dintre aprecierile pe care le faceti priviiid
ineficacitatea ]ustifiei ori tentalia optimismr-rJtri factice itau in
sini, in capacitatei de a intruchipa principii, iar nu. afecte picioare. Chiar gi cea privind primitivisrnul luptei politice, din
pasagere. DacX Opozilia vi se-pare inconsistentd, faceti impo-
care relevali ,,vehernenta primard fafd de adversari,,, ce se mani_
iiUif.tf pentru a o consolida. Sinteti 9i presedintele ei: si gtili
festd in viata noastrd publicd. Considerali, cu dr.ept cuvint in
foarte Uine ca de vigoarea ei depinde soliditatea denrocrafiei 9i
noastre gi a oricdrei democralii. Dumtteal'oastra nu aveli voie
co.tra unor afirmalii devenite cvasistereotipii, ci ,,schimbdrile
petrecute nu puteau fi njci mult mai confortabile, nici mult mai
sdvdsimtilijignit,nuavelivoiesivXsimtitiinfailibil,nrt rapide decAt sint". Epistola dumneavoastrd m-a bucr-rrat, deopo-
aveti voie sl iiti pdrtinit'r. Anumite lucruri omenegti trebuie
rdmind str5ine. Si, dacd impreiurdrile o irnpt-ur, Dtimnea- trivd, prin civilitatea tonului, fie el si critic, uneori nedrept, civi_
sd vd
litate care imi permite si md indeamnd si vd rdspund.
voastrd trebuie si fili cet dintii dispus sd piardS'
Imi semnalati un anumit ,,regres al instituliilor si procedu,
(lu stima cuvenitS, rilclr democratice". As vorbi mai curinci de nn moment de reald
Andrei PLESU incercare, intr-un anume fel poate chiar de cumpdni al acestor
institutii. Citesc altfel decAt dumneavoastrd acest fenomen si
pentru cd ii pun in legdturd cu alte cauze. Criza provine nu atit
din interiorul structurilor democratice, cit mai ales din precari-
tateabazei economice pe care se sprijind si care pulseazdin viaga
sociald nelinisti, griji acute, stiri de instabilitate, poate chiar
indoieli i. legdturd cu virtufile democratiei. De aceea, consicler
cd principala prioritate democraticd a momentului este consoli-
darea vietii economjce a fdrii, suslinutd de o reald voinfd poli-
tic5, de un consens veritabil care, asigurind, cum spunefi, o
,,bund convietuire a divergenfelor", sd ne ajute in depdsiiea crizei.

405
 exprimat dreptul de vot, judecata lor, voinla lor, alegerea lor. Ca
Regresui de care vorbili il explicali prin invadarea admi-
prin refa- om si ca pregedinte nu pot face gi nici nu pot accepta acest lucru.
,,irtr^-,toiei.ufturale de tait"',,uttiul9ti'"t"tttittluntari"' in Ca om 9i ca pregedinte inieleg si iau notE de vointa electoratuiui
:;;;; ;"". ,,reiele de aliante suspecte" etc' frefer sd privesc
la rdddcina din Rominia si, atit timp cit este exprimatd democratic, sd o
amonte, unde avem mai multe gansc sd ajungem respect. ,,Vocatia de pregedinte se exprimi afirmati cu inclrep-
prea.multe valori -
Iucrurilor. Un fapt mi intrtsteazi cr-l atlevdrat: t5lire in capacitatea de a intruchipa principii." Iirin ceea ce
apcle' t" p"lji.1
stau incd deopirte, pin'i se vor mai a9eza. -
imi imputali, dr-rmneavoastrd md indemnafi, implicii, sd aban-
care s-au scrls
i"non,"n.tl este de inleles' mai toate paginile dc'rnez aceasti atitudine de principiu, recomandatd expres de
clin toate iSrile il
desore perioac{ele i^J;;i postrevolulronire dumneavoastrS, pe care 9i eu o consider cardinald pentru un
pentru cA s-a crcat si
:::'i;#;. i. -..i' "r "ttc prea r..centtrat si
de culprabi- pregedinte. Putem oare sd acceptim verdictul democratic doar
sptrne atmosferi
rl"';;*;;;;J* a"rtu"t"t'a9 --.o
ce llll au avut altd vind atunci cind el ne convine?
lizare, cdreia i-au ci;:ut victime oameni
propria munci' Iar in calitate de garant al Constitufiei, arn datoria si protejez
decit cle a fi muncit 9i de a fi promovat prin unor lara de tot ceea ce i-ar putea afecta stabilitate;r - unul dintre
vor exPllne
i;;-^ cd incadrindu-se in structurile l)uteriiau fost se
de principalele sale atuuri, care o particularizeazd. in zond.
etichetdri impr'rclice, ca 9i usurinla cu care "spilafi" de Imi mai reprosati c.l nu menaiez, cd nu sprijin Opozifia.
io Opozitie a creat o reaclie ^
oropriul trecut cei .ut" ott ^"tt Impirtdgesc ideea cd de ,,vigoarea ei depinde soliditatea demo-
:;,;;;. iroauri cel mai ..rclese.r intr-rrn dczgrrst sau inir-o ten- craliei nclastre si a oricdrei democratii" si vd mdrturisesc clis-
i.iti" ir"pr"ribila de a sta dcopartc A mai, contrapune "dosarur la fineie ponibiliiatea de a medita asupra acestui lucru.
.l*i"i!"1"1, la fel .o i" o'-tii '50' este de rreaccept'rt Cu ingiduinta dumneavoastrb, as remarca insd cd eventu-
secolului. alul sprijin dat tle mine Opozitiei ar fi aproape insignifiant, ca
Acum culegem roadele triste a1e acestei
politizAri artificiale,
seriozitatea 9i functionarea
importanti, fati de sprijinul pe care gi-l poate da ea insdsi.
intr-adev5r, nimic nu poate garanta
Pentru a deveni cu adevirat o solulie alternativd la guvernarea
structurilor democratke mai bme decit organizarea-.comfe-
publicd' Dar tfuii, apozitia are nevoie de o construclie internS, organicd, de o
;".t;io, unei nafiuni, antrenarea lor la dezbaterea
pentrtl mine nelinig- maturizare a strategiei politice. Cunoagteli ci astdzi toate fortele
nici nu trebuie sd cidem in greqeala - politice incltrsiv sindicatele gi cer ceea ce eu am oferit
tittlare de a confunda comietentele cu cei Pe care i-am dori
exact cu- un an in urmd: un gllvern - spunsuslinut de intreg spectrul
-
noi si fie acolo, in institutiile democratice'-
cie intelectualul Andrei poiitic al farii, un pact social. Atunci, Opozifia a refuzat oferta.
V.1 mirturisesc, aici md despart net 9i Nu gtiu ce calcule au stat la baza refuzul-ri, dar acum e limpede
cel mai larg al
Plesu, 9i de omul P"ii[ (am in veclere sensul cd a fost vorba clespre caicuie ce nu s-au confirmat. Dar politica
modul in care am fost
acestei sintagme)' Mai ales cincl vorbiti
de
dumneavoastri nu se face numai din calcul, nu se hrineste numai din abilitate.
antnrat in acea seari de 2-l noiembrie, ludeciiile Continuu si crccl cd oamenii il apreciazd cu deosebire pe cel ce
Nu eu. am
rni ir-r,.i.auozi si imi prodtrc tl amilr;iciune aparte' intrl in areni la greu, chiar dacd gtie cA poate iesi, politiccste
ofu.rl seleclie' Am invitat toate partidele parlamentare' vclrbincl, ,,pe scut". Nrr nnmai Opozifia, ci intreaga sceni politici
"."^tt.l pentru cd ltrcruri
ata cum le invitasern;i cu douii luni inainte' romineasci e datoare si sonc'leze mai adinc solui social al tirii,
fi discutate doar
leqate de sdrbdtorirea Zilei nalionale nr'r pttteau s.1 gdseasci rdspunslrri care si reaprindd luminile sperantei.
am discutat cu cet care
..i,.r putt" a spectrului politic' Faptul cd
Adinca innoire, ,,schimbarea la fati" a tdrii, de care amintiti,
u-'o p'ouu*t o imi reprosati cd
o., .i'rp.,.t, invitatiei "crizI"'si clepinde, in primul rind, de aceastd rlisponibilitate sj vointi a
am acceptat o asemenea intilnire! clasei poiitice ;i nu atit de mine, cum sugerati; ea depinde, prin
pe care i-au desemnat
Uitati ci in acea seari erau prezenti cei extensie, de fiecare dintre noi. $ansa nr-r e iir mina cuiva anume,
dumnea-
circa 54'7, din electoratul rominesc' Disprejuindu-i' care ci in mina fiecirr,ria. Aici este si virtutea, dar, ag incirizni sd spun,
dispreluili mai muit de iumdtate din cetalenii 9i-att
vo;rstrd
407
406

:-!:'e@!!A*r
gi povara democraliei, pentru c5 toli trebuie sd-i purtdm de griib, Alexandru Paleologu cdtre Andrei plegu*
sd-i alimentiim robustefea. A proiecta totul asupra gefului statu-
lui fird indoial5, are rdspunderi cu totul
aparte
Prerogative 9i
- care,poate fi un reflex al unei epoci revolute, o eschivb de ia
-
pbrrutu individuala a democrafiei 9i, oricum, un demers care nu
rezoneazd cu veritabila substanld a democraliei'
Am ldsat la urmd considerafiile 9i sugestiile explicite Pe care
le faceli cu privire la comportarea unui pregedinte' Vd asigur cd
m-am invins, ca om, din clipa in care am acceptat sA ocuP cea Drag5 Andrei,
mai inaltd magistraturd in stat. De aceea nu md mai simt jignit
de multe afirmafii care, ca om, m-ar putea jigni' Caut sb nu fiu N-am incotro, nu pot decit s5-!i confirm presimtirea (,,parci-l
pdrtinitor intr-o perioadd cind patimile politice clevoreazd aProa- aud pe domnul P. mustrindu-md rdbddtor...,,). Dar nu cu I Corin-
pe iotul. Un singur lucru nu-l pot inlelege 9i, drept sd vd spun, teni 13, nici cu Conul Le.nida, nici cu golticdrii, risete sau lacrirni
md bucur cd imi pdstrez aceastd naivitate: cum de nlr se oPresc
9i, oricit de surprinzbtor, nici cu paradoxuri. Rdbddtor da, cdci,
aceste patimi in fala comandamentelor nalionale 9i cum de nti se
dacd de reguld imi reprim (cu rare exceptii) iritdrile, in schimb
retrag ifioase sau rusinate cind ele fac di. aceste interese materie nu-mi reprim afecfiunile, bine sau rbu plasate; in spctd, continuu
de clisputS? Sirrt de acord cd anumite lucruri omenegti trebuie sd cred bine plasatd feblelea mea irezistjbild pentru tine. Dc mai
sa-mi iamfird strdine gi, dacd imprejurdriie o impun, eu trebuie multe ori mi-ai declarat cd e reciprocd. Sint deci incredinlat c6
sd fiu ,,cel dintii clispus sd piardd". Cu o singurS condilie: daci vei primi, de asemenea rdbddtor, ,,mustrarea,, la care vdd cd te
va cigtiga cartea nafional5 a acestui popor' Cu aceastd credinfd agteptai.
m-am iirfrint ca om, cu aceastd credinld am irldurat cite poate In nervozitdtile, fifirele, febricitdrile gi excesele exclusiviste
indura un pregedinte intr-o perioadd de tranzilie: sd izbindeascd care sint la noi (poate nu numai ia noi, dar existh totugi la noi
9i sd cig$gL cartea nalionald, definitd, fird indoiai5,
n"Lodern ;i
revoluliei din motive mai piauzibile de exasperare) aproape singurele forme
rafional. intrebali, cu inleles, cir:re sint cigtigdtorii
de manifestare ale spiritului public, incerci sd aclopti un punct
1989. Cigtigdtorui nu putea fi decit interesui nafional, aflat, de vedere mai calm, mai crrmpdnit, fdcind ;rpel la .a!i.,r-re gi cuvl-
atunci, clacd r'5 mai amintifi intr-o primejdie reald' Daci nu
- -
cistigd interesul nafional, nici intrebarea nu mai are rost, pentru
infd; poate era bine si faci apel gi la bun-simt, care le cuprinde pe
toate, cu ceva in plus. Dar mai faci apel 9i la neutralitate. Eu ii_as
cd pind la urmd toli vom pierde, chiar dacii Pe termen scurt unii
aduce aminte de cineva la care am tinut mult an-rindoi (aprcltin-
cigiiga. Izbfurda revoiuliei nu-9i poate afla continuare fireascd du-l sau nu), care respingea, nu f.lrd dreptate, cred eu, ,,ethosul
decii intr-o aitd izbindd cea a interesului nalional.
- Cu stimii, neutralitdlii". Neutralitatea e totugi bun.i uneori, dar ca ,,ethos,,
nu e bund deloc.
ION ILIESCU
Gdsesc ci pleci de la nigte premize cu totul false. E r"rerealist a
pretinde evacllarea spaliului viefii publice de orice element
Adea itnrl. 1 5 decembri e 7 993 pasional. ,,Aiasta nu se poate." Nu rrumai cd nu se poate, dar nici
nu ar fi bine. Irationale sau nu, elementele pasionJle intrelin via-
,ta publich. Rdr-r cu rdu, dar mai riu fbrb riiu: ar fi abulie, atonie,
prostrafie. F.lrd pasionalitate, nu arn fi avut decembrie 19g9.

.
lgRg"a la articolul Virtuti prost plasate (veziin volumul de fatd,
pp.166-771).

409
 Dacd din viala societdlii 9i din opinia publicd nu pot iipsi ele-
mentele pasionale, ele sint inadmisibiie in guvernare. De cite ori
in istorie guvernarea a fost pasionald, s-au produs orori 9i dezas-
tre. Chiar 9i guverndrile mai mult sau mai pulin ,,iiberale" au
p[cdtuit uneori prin pasionalitate, iar urmdrile au fost funeste:
sfirgitul celor doud rdzboaie mondiale 9i tratatele de pace care
le-au incheiat (,,capitulare fAra condilii" etc'). ,.Regimul lliescu"
(deci nu doar Iliescu personal, dar rnai cu seamd el) e de o pa-
sionalitate timp5, miruntd, fricoasd, alergicd ia competenid 9i
dialog. Pozilia ,,neutralf," intre Iliescu 9i Coposu e injustd, deci
imoralA. Lucrul acesta este evident (nu ,,imi pare" , ct este evi-
dent).
Nu e nevoie sd Coposu, nici sd vezi in el un
fii un fan al lui
sfint sau un geniu, nici sd-l consideri infailibil ca s6-!i dai seama
de asta. Coposu e respectabil, Iliescu nu. ,,Teslui Copos'.r", orice
ai spune, este corect. Nu poate fi loc, in cazul acesta, pentru un
punct de vedere,,relativist".
Este cel puiin o gravX eroare de optic6 a Pune pe acelagi
palier persoane 9i acliuni ce nu pot fi echivalate decit sfidind
evidenfa. Opliunile sint, firegte, libere, dar nu toate sint licite.
intre bine 9i rdu opfiunea e liber5, dar cea Pentru rdu este ilicitd.
Ai sd-mi spui (parcd te aud, 9i poate mai pufin rdbddtor): ,,Ei,
dar n-o fi Iiiescu diavolul, n-o fi el Ahriman!" N-o fi, dar face
parte din trupa acestora. Cred cd ai citit (dacA nu, cautd s-o citegti
nein6rziat) cartea lui Denis de Rougemont, Ln part kt Diable.Te
vei convinge cd diavolul, sub cele mai neagteptate chipuri, apare
in cotidian, la micul dejun, la birou, in metrou 9i peste tot'
,,egichierul politic". Dar a*i impulina imensul respect ce i se
cuvine este purd mojicie, iar mojicia rareori nu e idioatl. (Nu
putem 9ti ce ar fi fdcut Ioana d'Arc dacd trdia mai mult.) Acelagi
lucru cu privire la Dumitru Iuga. Sau, trebuie sd !i-o spun, 9i cu
privire la Marian Munteantr, indiferent de lunecdrile lui ulte-
rioare. Un om poate avea un mare moment in viatd 9i asta nu se
gterge- Este inelegant a spune cI e un mediocru semidoct (ceea
ce nici nu e). A fost la indltimea momentuiui de atunci. Adictr al
Pielei Universitdfii, fatd de care te-ai aflat in ,,dileml,,. Dar te
intreb: nu crezi c)1 in multimea care l-a aclanrat pe lisus la
intrarea in Ierusalim era si multd pegrA, muitA li;rne inleriop5"
promiscuitate etc.? Cu toate astea, mulgimea rdmilre prentrr-r tr:t-
deauna (cel pulin pentru noi, cregtinii, care nu sintem pariea cea
mai stupidX a lumii, cum crede stinga intelectuall 9i cum, iti
mdrturisesc, cred eu despre aceasti stingb intelectuall) acea
mulgime, zic, rlmine penhu totdeauna arhetipul manifestdrilor
sanctifiante ale multimilor. Acestea au fost, evident, extrem de
rare in istoria lumii, dar una dintre ele, iarttr-mll, poli sd mI
socotesti in pauzA de inteligenlil sau in stare de stultilie constan-
til, a fost Piala Universitdlii.
lvl-ai obignuit de o bund bucattr de vreme cu arlicole in
Dilema care m-au incintat (gi nu numai fiindcd eram de acord cu
ele, dar 9i fiindctr ,,parcd te auzeam"). Sint curios sd vdd cum vei
continua cu aceste ,,virtufi prost plasate" 9i, dupX pdrerea mea,
prost incepute.
In rest, ce sA-!i spun, decit mi-e dor de tine si te imbrdtigez.
c21

Numai sX fii lucid 9i perspicace ca sA-l identifici. Iar lucrul cel 26 iunie 1995
mai insemnat e cd, in ciuda opiniei curente, el apare ca mani-
Altdu,
Alexandru PALEOL,OGU
festare a prostiei. O fi el abil, dar e prost. $i prostia ne Pagte Pe
to!i, mai ales cind sintem mai siguri de contrariu. Egti specialist Dilema, nr.129,30 iunie
in materie de ingeri, s-ar c.1dea sd te pricepi 9i in materie de - 6 iulie 1995
demoni.
incX ceva. Sint lucruri, fapte, persoane care au marcat in anu-
mite rnari momente (care cer 9i ele sd fie identificate lucid gi per-
spicace) un punct maxim al curajului, demnitXfii, sacrificiului 9i
nu este just a nu le respecta, oricit ar putea dezamdgi ulterior'
(Lucid nu inseamnd impasibil, nici ndzuros, nici cusurgiu.)
Bundoard, Doina Cornea nu mai are acum un discerndmint prea
sigur in ceea ce se numegte, cu un termen destul de stupid,

470
 .rit,ri.tl Dragi domnule Paleologu,
r: I .iiirl
S-ar zice cd bintuie iarAgi printre noi duhul Epistolarului.
Dar e numai o aparenld. E suficient s[ comparAm tonul, stilul
9i problematica scrisorilor noastre din 1984 cu cele de-acum,
pentru a avea imaginea clartr (si ugor deprimantd) a unei
,rupturi de nivel" pe care, cu zece ani in urmd, nu ne-am fi
putut-o imagina. Atunci ne despdrleam 9i ne reg{seam pe
lxa Noica - Goethe - gnosticism - Hegel. Acum ne hXrfuim pe
axa Iliescu - Coposu. Atunci aveali unele dubii @enigne) cu
privire la Liiceanu. Acum aveli certitudini cu privire la Marian
Munteanu. Atunci propuneafi o deviztr care m-a urmtrrit
i multtr vreme prin gralia indrdznelii ei: ,,Credin!tr in Dum-
nezeu 9i-n rest relativism total!" Acum identificafi la tot pa-
sul cazuri in care ,,nu e loc Pentru relativism" (9i asta tocmai
unde absolutul e mai stingher: in politictrl), distribuiti vigu-
ros anateme 9i folosili cu o frecventl psihanalizabiltr formule
de tipul,,evident",,)usl",,,injust",,,orice-ai spune" etc._Atunci
reugiali sX mtr stupefiali declarind cd ali iegit din inchisoare
cu o gindire oarecum socialistd 9i ctr, dupd cupele de
gampanie bdute dimineafa, la mosie, la capdtul unor exercilii
de ethita;ie, arestarea vi s-a plrut o consecinll... echitabilX.
Acum stinga vi se pare ,,stupidl", iar eu un ins deviat spre
stinga (cum spuneali deunAzi, intr-un interviu din Romknia
liberd).
...Dar ltrslm nostalgiile 9i str cddem ,,sub vremi". M-a
sA
mirat (de9i nu foarte, cunoscindu-vtr ,,irittrrile" curente), m-a
mirat sd vXd ce ,,pasional" v[ trli]i idiosincrasiile
- zic -
acumulate in ultimii ani. Ctrci ce altceva decit pasionalitatea
vl poate ,,manipula" intr-atit, incit - cititor de meserie cum
sinteli * str mtr citili cu o neglijenll de incepAtor. Eu spun:
412
intre adulatorii lui Iliescu si adulatorii lui Coposu existd un
prrnct comun: partizanatul febril, ireductibil, transrational.
Iar dumneavoastrd md certafi cd fac comparatii ,,ilicite",
,,imorale", ,,injuste", irtre cei doi. Vasdzicd, dacd eu spun: cei
care iubesc pisicile seamdnd in amorul lor cu cei care iubesc
ciinii, dumneavoastrd ir"rfelegeti cE eu nu deosebesc intre pi-
sici gi ciini. Ce poate scuza sofismul unei asemenea ,,lecturi,',
decit faptul cX si:rtefi ,,indrdgostit", ,,pornit", imputinat de o
opliune devenitd,,preopliune", adicd patimd? Pe urmd, imi
reprogati ,,apelul la neutralitate". Sd mergem la text: ,,Ne-ar
prinde bine ziceam citeva mici exercilii de neutralitate
binevoitoare".- Vedefi? E - vorba de un efort cred, legitim
de a exersa calmul reflexivit5lii intr-o lume- expusd prea des -
exalt5rilor decerebrate. Dar de la ,,mici exercifii" la ,,ethosul
neutralitetii" e o distantd enorm5. Dumneavoastrd o acoperifi
prea repede, pentru ci stiti, ca toatd lumea, cd Plegu e Ala cu
dilemele, cu echidistanfa perversd, cu compromisurile. Trebuie,
oare, sd vd explic cd dilemq nu e o formd de neutralitate, ci,
dimpotrivi, o stare de extremd tensiune mentald, o asumare
integrald gi lucidd a tuturor altemativelor? Apropo de neutra-
litate: md amuzd sd vd reamintesc un pasaj din Epistolnr, care
vI privegte (p. 316): ,,-..toatd deosebirea intre noi vii scria
domnul Noica in 1981 std in neutralitatea - Fi .obiec-
- (man muss alles gelten(sicl)
tivitatea> ta de bun simlist lassen) gi par-
tinitatea, degucherea aparentS, orientarea (...) gindului meu
filosofic". Nu incape nici o indoiald, sir-rtefi, astd,zi, altcineva:
un adept al partinitdlii, al orientdrii (nu in plan filosofic insi)
care se rXfuiegte cu relativigtii, cu neutrii, iu ,,obiectivli". $i,
in definitiv, de ce nu v-ati schimba? Noica insugi constata
intr-o alti scrisoare ci Paleologu nu mai era totuna cu Ion
Crdifdleanu. De ce n-ar apdrea acum un personaj care sd nu
mai fie totuna cu Paleologu?
Sd revenim la text: imi atrageti atenlia cd e ,,nerealist" si
pretindem evacuarea pasionalitSlii din viala public5. Dar
cine a vorbit de evacuare? Eu vreau doar incetarea supre-
matiei de care se bucuri acum in politica romAneasci pasio-
nalitatea. E a9a de .,imoral" sd ceri, dincolo de exasperdri gi
febre, un orizont de gindire articulatd, de analizX estimativd,
de inteligenf5? Fdrd ,,pasionalitate" (precizez totugi ci eu nu
de excese pasionale in genere vorbeam, ci de pasiunea rdu
-
473
investiti a iubirii; altfel, existi 9i o pasiune a luciditi;ii, a
-
construcliei ralionale etc.), ,,fdrit pasionalitate - spunefi-dum-
neavoastrd am fi avut decembrie 1989" ' Sd inteleg cb
sinteli un teoretician al ,,revoluliei permanente"? Ci viala
politicd trebuie sd aibd aspectul unei insurgente perpetue? Ali
ii cel dintii rnonarhist din lume cu ideologie anarhistd' Pe de
altX parte, in chestia pasionalitalii spuneti tot soiul de lucruri
p" .or" nu le pricep-. Cdci, dupd ce stabilili cd fird pasiona-
iitut" t-t.t se poit", addugati cd ea este ,,inadmisibilS" la guver-
nare 9i ac.uiayide pasionalitate ilicitd guvernirile ,,liberale" 9i
pe cea iliescisti (e rindul dumneavostrd sX faceli echivalenle
pripite). Rezultd cd guverndrile bune,.nepasionale, sint cele
,,t'telibe.ate", de tip Carol al Il-lea sau Antonescu' Mai rezultd
.5 .""u ." ili.it la guvernare e admirabil in opozifie' in fine,
"
vorba dumneavostrS, i'en Passe-..
R5min de discutat incX doui dintre temele scrisorii dum-
neavostri: creditul ,,pe via!d'" acordat cuiva care a marcat la
trn moment dat ,,un punct maxim al curajului, demnitdlii 9i
sacrificiului", gi chestiunea Pielei UniversitXlii, fald de care
eu m-am aflat ,,in dilemi". Mai intii insi un cuvint despre
demoni gi despre Denis de Rougemont. Firegte cd am ciltt Lrt
part du Diable.Dar, dacd imi amintesc bine, una dintre scama-
ioriile diavolegti pe care cartea cu pricina le incrimineazd este
tendinla noasire de al identifica prea ugor pe Adversar acolo
unde nu existd clecit aparenla lui. Karl Barth citat de de Rouge-
mont ii refuzd, pini si lui Hitler prestigiul unui Antihrist' Ar
trebui, poate, ia fi* gi noi mai precauli cind semnaldm
coame ia tot pasul. Demonii nu sint niciodatd acolo unde
pare eaident cl sint. DacX ar fi aiit de simplu sd separdm
duhurile, ,,rdzboiwl nevdzut" n-ar fi decit o simpli operali-
une de deratizare...
Apropo de diavol, mX gindesc acum cd, potrivit teoriilor
dumneavoastrd, el trebuie tratat cu un respect statornic'
Dumneavoastrd spuneli negru pe alb cd cine a fost o datd in
viatd la indltime trebuie privit cu etemi consideraliune,
,,oricit ar putea dezamigi ulterior". Or, demonul ilustreazd
perfect toimai un traseu'ca acesta. E un inger (9i furcd unul
din ierarhiile superioare ale ingerilor), dar un inger cdzut'
S-ar zice, agadai, cd trebuie sd-l respectdm ,,indiferent de
lunecSrile lui" dacd nu vrem sd pdcdtuim prin mojicie' Veli
4L4
rdspunde cd o asemenea extrapolare e excesivS. in reguld. Si
coborim pe pimint. Pentru durnneavoastr5, oricine a fost, la
un moment dat, eroul unei isprdvi mernorabile capdtd un
credit nelimitat; rdmine pe via!5 un obiect de cult
neuzurpabil. Dacd vd veli -duce gindul pind - la capdt, va trebui
sd admiteli gi reversul acestui principiu: cine a gresit o datd
grav rdmine pururea pdtat de gregeala sa, indiferent de
redresdrile lui ulterioare. Stranie, necregtineasci doctrin5!
Pdcatul originar e de nerdscumpdrat, intruparea lui Iisus e
inutild. Rezultd o imagine a lumii irrcremenitd intr-un mani-
heism ,,de lemrl". Unii mereu buni fiindci au fost buni o
dat5, altii merelr rdi fiindci au fost- rdi o datd. Cei dintii nu
se pot pierde, orice ar- face, ceilalti, orice ar face, nu pot fi ier-
ta!i. Lumea dumneavoastri e o lume populatd de indivizi ai
Fnrri singur gest. E o lume sdracS, neadevdratX si nedreaptd.
In lumea adevirati e mai mult loc pentru surprizd: sfinlii cad
si tilharii se mintuie. Cel care e aproape de desdvirsire trebuie
sd faci fafd unei exigenle mereu reinnoite, iar cel care s-a rX-
ticit si aibd parte de o mereu reirenoiti sansd de salvare. Iatd
de ce ii pot acorda lui Paul Goma toatd admiralia mea pentru
curajul rar pe care l-a avut in 7977 , dar nu sint dispus sd trec
cu vederea trivialitatea morbidi de care s-a ldsat confiscat fur
ultimii ani, datoritd uriagului siu orgoliu contrariat. Si tot asa
irr celelalte cazuri pe care ie invocati. Va fi fost lVfarian Mun-
teanu ,,omul clipei" in primdvara lui 1990, dar asta nu-i di
dreptul sd bati cimpii tot restul vietii si nici nu md poate opri
sd constat mediocritatea personajului gi semidoctismul lui
(l-am auzit maimutirind ridicol stilul apodictic al lui Jufea,
fdri sX aibd hazul, lecturile si autoritatea maestrului. Dacd
dumneavoastrd il percepeti pe
- cunoscindu-l
un fin intelectual,
mai bine
md inclin; nu vid insd - de ce, avindcaaltd
pdrere, md fac vinovat de ,,inelegant5"). Md tem, de altfel, cI
amorul dunrneavoastrX pentru campionii cite unui mare gest
vd poate juca feste dintre cele mai picante. A9a gi Ceaugescu a
avut in 1968 momentul lui de glorie, consenurat ca atare de
mulli ,,oameni bine" in preajma Congresului al IX-lea! De ce
sX ne supdrim atit pe ,,lunecdrile" lui ulterioare?
Sd trecem, in sfirgit, la Piafa Universitdlii care in icono-
grafia dumneavoastri std pe acelagi plan cu Ierusalimul din
Duminica Floriilor. Ce sd spun? Cu dragostea nu-i de glumitl
475
lngiduiti-mi totugi sX observ cd, pentru dumneavoastrd, Recitesc ce-am scris 9i am o senzatie proastd. Ne-am uritit,
Piita UniversitSlii a fost o experienli... pariziand. Cu alte domnule Paleologu. Am llsat conjuncturi accesorii sd
cuvinte, n-a!i putut lua cunogtinfd decit de imaginea mediatd, intunece o relalie care era, cred, esenliald. As fi preferat sd nu
interpretatX, sublimatd a fenomenulrri. Asta explicd usurinla avefi o reaclie atit de promptd la invocarea frugald a numelui
c.r .u." faceli analogii festive, de critic literar' Fenomenul in dumneavoastrd in articolul meu despre virtutile prost
sine era mai complicat decit credefi' $i mai interesant' Un plasate. As fi preferat sI beneficiez in ochii dumneavo-astrX
exemplu: clumneivoastrd v5 imaginali ci partea -proble- mdcar de imunitatea pe care i-a!i conferit-o public lui Adrian
rnaticl" a Pietei era ,,pegra", ,,lumea interlop5", ,,promiscui- Piunescu (pentru un gest cu care v-a indatorat cindva, pe ter-
tatea" mullimii (,,sanctificantX" totugi ca gi cea din Ierusalim' men nelimitat). As fi preferat sd mI cititi cu aceeagi nepdsare
in parantezd fie spus, comiteli o suprainterpretare: m-ultimea cu care asculta;i dezbaterile parlamentare, simfindu-vi dis-
caie inalti osanale Mintuitorului e aceeagi care il livreazd pensat de a intra in aren5. $i, in sfirgit, ag fi preferat ca eu
Calvarului, preferindu-l pe Baraba). Dar nu ,,pegra" a fost - insumi sd nu reaclionez la reaclia dumneavoastrd, si md
pentru mine cel pulin de poticnire" a Pielei Uni- resemnez, agadar, a face parte dintre ,,rarele excepfii" dinain-
- .piatra
versitdfii. Ci dimpotriv5: ,,lumea buni" de-acolo: de-alde tea cdrora nu vd puteli reprima iritarea. Cu toate acestea,
stiti bine cu citd legitimitate -- infiera de ceva/ o toxind a tranzitiei, o smintealS epidemicd deveniti
Sorin Ulea, care
-
la balcon comunistnul subsemnafului, de-alde Manuela Cer-
hobby nalional ne furdeamnd, iatd, sd iegim pe scenX, sd ne
nat, care i9i reamenaja alril ,,dosarul" umblind cu sufertagul comportdm nevricos, ca 9i cird ne-am cunoscut ieri 9i ca gi
cir:rd n-am fi fost niciodatd pe aceeagi galerd. Cinci ani de
printre revolulionari, de-alde... dar ce sd mai lungim vorba
viafd posttotalitard ne-au uritit mai mult decit citeva decenii
o surnedenie de amici de-ai nogtri care, precauli 9i aco-
-modanli inainte de 1989, descopereau acum, in ceasul al de dictaturd.
treisprezecelea, frisonul solidaritXfii, al civismului (fird $i mie mi-e dor de dumneavoastrd. Dar luat repede, n-ag
gti sE spun de care Paleologu imi este dor de fapt. Oricum,
riscuri), al disidenlei de cenaclu. Fa!5 de acest chip al Pielei
pentru a vd imbritisa, ar trebui sd vd dau intilnire in trecut, in
aveam toate rnotivele sd rdmin ,,clilematic"' Dar, a9a dilerna-
acel trecut din care mi tem cd facem deja parte amindoi.
tic cum am fost, am incercat, impreuni cu Dinescu, H5ulici 9i
Caramitru, si obtin un dialog intre Pregedinlie 9i dernon- Cu drag,
stranfi si am finan]at din fondurile Ministerului Culturii pro- Andrei
duclia singurului film docr.rmentar existent pind azi, cu pti-
vire la acele fierbinli impre-juriri. Dilema,nr. 131, 74 - 20 iulie 1995;
Cu riscul de a vi intiista, ag indr5zni si spun cS ader'5ra- nr.732,21 - 27 iulie 1995
tul ,,dilematic" al mornentului ati fost dumneavoastrA. CIci
ali incercat sd fiti simultan ,,ambasadorul golanilor" si seful
misiunii noastre oficiale in Franfa. A lua salariu de la Guvern,
declarindu-te reprezentantul unei migcdri antiguverntmgt-
tale iat5, intr-idevdr, o dilerrri de toat5 frumuselea. N-ali fi
putut- iegi din ea decit prin demisie' Dar ali prejerlt
1;
idmineti ,,dilematic" pin;iind ali fost pur 9i simplu destituit.
E, veli recttnoagte, un episod clestr-rl de confuz din cariera
durnneavoastrd. $i nu cred ciJ veli limpezi cleclarind la ne-
sfirgit cd nu erali ambasadorul lui Iliescu, ci al poporului
martir si suveran.

416
 VI
,,DIN POLUL PLUS...'

rc.w.'m:!w.r..t.teF!!q{anu!l@F-
 Tkei cuvinte ale invierii

^ in Evanghelia dupd Matei ni se povestegte cd, dupd

Invierea Sa, Iisus le-a vorbit oamenilor in trei rinduri. O datX
pentru a le spune: ,,Bucurafi-vet", apoii,,Nu vd teme!i!" gi la
urmd (cdtre ucenici): ,,cu voi sint in toate zilele, pinX la
sfirgitul veacului!"
Cine mai aude ire Romdnia de azi aceste cuvinte? Bucu-
riile noastre, dacd sint, sfurt resentimentare: ne bucurdm de
egecurile altora: ale Opoziliei dacd sintem cu Guvemul, ale
Guvemului dacd sintem cu Opozilia. Ne bucurXm sd depozi-
tdm vegti proaste, sd distribuim vinovdlii 9i injurii, sd cata-
logdm dezastre. In afari de bucuria micilor achizilii zilnice,
nu ne rdmine decit bucuria sinucigagd de a fi incruntati, de a
iradia ingrijorare, de a secreta cele mai perfide scenarii. Ne
trecem viala in voluptatea de a degusta calamitdli reale si
inchipuite. Si:rtem neindurdtori, prost dispugi 9i, i:n cel mai
bun caz, sarcastici. N-avem incredere decit in cine ne aprobd,
inlocuim prieteniile cu alianle si nu mai iubim nimic in afara
propriilor noastre opinii.
De temut, ne temem de tot de ce-a fost, de ce este, de ce-ar
putea sd fie; de partide, de privatizare, de nelegiuiri (dar 9i de
legi!), de unguri (dar 9i de o sumedenie de rom6ni!), de co-
munism, de neocomunism, de criptocomunism, de lalta, de
Malta, de rege, de presd, de sindicate, de stfirga, de dreapta,
de strdini, de intelectuali, de mineri, de PSM, de SRI, de FSN,
de UDM& de GDS. Ne temem de tot ce nu gtim/ de tot ce
gtim, de tot ce afldm. Ne temem sd ne bucurdm, ne temem sX
vorbim despre rdbdare 9i despre speranfd.
Temdtori 9i trigti, sirtem, firegte, departe de a simli in
preaimd prezenla Celui care a promis sd fie cu noi ,,in toate

427
zilele, pind la sfirsitul veacului". Cu cit e mai multi religie la
vedere, cu atit sintem mai nereligiogi. Sintem cind prea siguri
de noi, manevrali de juvenile vanitifi politice, de convin-
ci pentru a reugi n-avem nevoie de nici
gerea irespc.rnsabili
un inger, cind, dimpotriv5, sufocali de singurdtate, pdrisiti,
resemnati.
Toate astea dovedesc cb niciodat5 n-am fost mai pulin
pregdtiti pentru Sfintele Pasti decit anul acesta. Mi se va
rdspunde cd totugi n-avem motive de bucurie, cd aaem, in
schimb, motive sd ne temem 9i si ne simfim uitati de Dum-
nezeu. Dar nu e aceasta situalia ins5gi a Risiignitului? Nu-si
pierde El bucuria in Ghetsimani? (,,intristai este sufletul
Meu...") Nu i se face Lui fricd? (,,...de este cu putinld, treacd
de la Mine paharul acesta!") Si nu se simte EI pdrdsit de Tatil?
^Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai pi-
(,,Dumnezeul Meu,
risit?") S5rbdtoarea invierii e insi tocmii sirbitoarea trairs-
gresirii acestor trei poticniri. E sdrbdtoarea a doud indemnuri
(,,Bucurati-vdl", ,,Nu vi temeti!") 9i a unei promisiuni (,,cu
voi sint..."). A rdspunde acestor indemnuri 9i acestei promi-
siuni cu argumente rezonabile, cu luciditdli plate, cu ,,evi-
denle" imediate e a rdmine in afara spiritului pascal. Si in
afara credinlei adevdrate, care nu e altceva decit a fi capabil
de bucurie in plind incercare, a fi neinfricat in vrernuri
infricogate 9i a te simli mereu asistat, in efortul tdu, de ochiul
suPrem.
Nu ni-L putem inchipui pe Iisus coborind de pe cruce
pentru a se rdzbuna. Nici pentru a stirni melancolii 9i spaime.
$i, mai ales, nu ni-L putem inchipui inviind pentru a ldsa
lumea in urma lui ca pe un pustiu fdrd orizont si fdri insem-
ndtate.
Adeadrul, nr " 37 4, 4 aprilie 1991
ft)
Speranta
S-ar zice ci de la o vreme competenla noastrd supremd e
disperarea. De la mica disperare cotidiand pind la teoria ca-
tastrofei, de la ,,marginile" disper.lrii (depresie, neiecredere,
iritabilitate) pini la ,,culmile" ei (isterie, apostazie, resemnare
bolnivicioasi). Am oblinut, prin urmare, consensttl: e riu, e
foarte riu, nu mai avem nici un motiv de speran!d. Speranla
ne apare, cind vorbim astfel, ca o virtute condifionatd. Adici
o virtute care nu subzistd decit ,,cu motiv" sau ,,in anumite
condilii". Dar este t'irtutea, in general, compatibili cu deter-
minismul conjuncturilor? E ca 9i cum ai spune: ,,Sint curajos,
numai dacd mi se dau garanfii de imunitate" sau: ,,Nu mai am
nici un motiv sd fiu bun". A-ti pierde speranfa cind circum-
stanlele nu o mai motirzeazi e a nLt o fi avut niciodat.l si, in
orice caz, a nu fi reflectat niciodatd la sensul ei. A-ti pierde
speranla nu e un accident prorrocat de imprejuriri nefaste, ci
un picat, adici un e;ec al sufletului, chiar daci until favorizat
de imprejuriri nefaste. Pentru tot ce se opttne sperantei din
noi poate fi ficuti lumea exterioard (istoria, stihiile,
statul). Dar pentru"'inovati
pierderea speranlei nu putem invinovdti
pe nimeni. E o problemii personali, care nu se regleazd pe
stradS, la sindicat sau la tribur.ra electorali. Se regleazi irr sin-
guritate sau in prczenla unui duhovnic...
Definiti corect, speranla nu are nimic de-a face cu ferici-
rea. Pentru cel ciruia nu-i lipsegte nimic, problerna speranlei
nu se pune: ce vom mai sti dcspre speran!5 in clipa cind vom
intra in Paradis? Absenla spcranlei poarte fi, asadar, trditi in
cheie nocturnS, ca disperare, gi in cheie diurnS, ca speranld
impliniti, ca sr.rficien!5 a inclestulirii. Prezenla spe-rantei, in
schimb, e de negindit fird experienla simrrltani a lipsei, a
423
.
precaritetii, a unei ambianle dezesperante. Speranla e, in de-
finitiv, un corelativ al catastrofei. Ea i9i dE intreaga mdsur5,
mdsura ei de virtute cre9tin5, cind nici un ,,motiv" lumesc nu
o mai justific5. intrucit temeiul speranlei (ca gi al credinlei) e
exterior lumii contingente, nimic din lumea contingentd nu o
poate disloca. Cir-rd speri, speri ca Avraam, ,,impotriva ori-
cdrei speranle" (Romani,4, 1,8). Nu speri fiindcd ai de ce, ci
fiindc5 nu ai de ce, in ciuda faptului cd nu ai de ce. Speranla
nu e replica veseld pe care o ddm u,nei promisiuni. E mai
curind felul omului credincios de a reacliona la ocultarea
promisiunii, e o adecvare la r5u. De aceea, speranla f5rd
fisurd e o virtute rard. Cici rdul absolut, fird fisurS, e gi el rar.
Existd insd uneori o eviden!5 a rdului, o carnalitate a lui care
ii conferd o oarecare tentd de absolut 9i di sperantei ade-
vdrate gansa de a se manifesta. Speranla refuzd. sd considere
evidenla riului drept realitate a rdului. In plan metafizic, ea e
un mod de a confisca rdului orice valoare de adevdr. Tot ce
submineazi speranla e fals. Numai ceea ce o ilrtreline e ade-
vdrat. Mi se va spune cd md complac in abstracfiuni. $i cX
frigul, degi subrnineazd speranfa, nu e fals delocl E tiios, sub-
stanlial, de nesuportat. Aga e. Dar speranla nu e o virtute
ndtingd, o mdsluire roz a riului. Ea nu pretinde cd nu e frig
sau cX frigul e bun. Ea igi poate permite sd bombdne, sd fie
prost dispusX 9i, in orice caz, si dirdiie. A-!i pdstra sperania
in ciuda frigului nu e a te iluziona cum cd frigul nu existd.
Continui sd dirdii. Dirdii gi speri! Omul care disperS e infinit
mai nerealist. El face conexiuni enorme: din existenla acutd a
frigului, el induce, de pi1d5, inexistenla lui Dumnezeu sau
lipsa de sens a vielii. OmuI care sperd ia frigul drept frig. $i
socotegte cd ceea ce e esenlial in el nu atirni de aceastd ,,rece"
constatare...
Potrivit Evangheliilor, Salvatorul ltrmii, speranla ei ultirne,
9i-a fdcut aparilia iarna, intr-o iesle incilzitd numai de rdsu-
flarea vitelor. A9a se strecoard in istorie solulia: in chip dis-
cret gi mizer. Frigul nu e, in cazul acesta, frig pur si simplu, ci o
parabold a lumii. Iar a spera nu e nimic mai mult decit a fi
atent la aburul cald al respiraliei tale, in care se amestecd rit-
mic respiralia vitelor cu respiralia lui Dumnezeu.
22,nr.51, 27 decembrie 1991- 8 ianuarte7992
Trei fragmente despre Cruce
I
Din Evangheliile sinoptice afldm cd femeile prezente la
Locul CdpXlinii (Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov 9i
a lui Iosif gi mama fiilor lui Zevedeu) priviserd drama rXstig-
nirii ,,de departe". Doar in Evanghelia dupd Ioan ele apar
,,lingd cruce", insolind-o pe Maica Domnului. Aparitia la
picioarele crucii a Sfintei Fecioare adaug5, parcd, economiei
trinitare o a patra persoand: Sophia, Intelepciunea divinX, cea
cdreia teologia rusd modernd i-a acordat o importanld neag-
teptatd. Crucea pare sd creascd laolaltd cu Cel Rdstignit
-
din chiar trupul indurerat al Fecioarei. Fecioara devjne teme- -
lia, suportul fertil al unui arbore sacrificial, pe a cdrui tulpind
omul gi Dumnezeu fac impreund experienla rnorlii, cum
impreund o fdcuserS, cindva, gi pe aceea a nagterii. RXstig-
nirea e culminalia Nagterii. Cdci inainte ca Dumnezeu sd se
ristigneascd pe lemnul crucii, El s-a rdstignit, pentru a deveni
om, pe trupul NSscdtoarei Sale. Sfinta Fecioard a fost cea
dintii cruce a Duhului. Iar pe Locul C5pdtinii se afl5 crucea Lui
de pe urmd. ,,Clipa cea repede" a Intruchip5rii nu e decit sus-
pinul Tatdlui intre aceste doud cruci: crucea ftrceputului, pe
care se ristignegte Duhul pentru a se face trup, 9i crucea
finalS, pe care se rdstignegte trupul pentru a se face Duh.
II
Expresia cea mai limpede a misterului crucii e ubicttitqten.
Crucea e peste tot: in structura corpului omenesc gi in
ordinea cardinalS a lumilor, in desenul oistii si al plugului, in
construclia catargelor, in arip5, scar5, sabie gi ternplu. Crucea
425
I
I
e simultan serrrn al centrului lumii 9i cuprindere a marginilor ancord. Trebuie sX ne inchipuim, cu alte cuvinte, cX ffngerul
ei: osaturd ;i invelig, scheme inefabild a totalitdlii. Crucea e pizitor sti aplecat asupra noastr5, cum sti crtlcea asupra lui
imaginea arhetipalS a contrariilor conciliate: ea aduce in Iisus, pe ulilele lerusalimului...
acelagi plan moartea sclavului cu moartea impirdteascd a lui
Dutnnezeu, risipirea zgomotoasd a orizontalei cu ascensi-
unea discretd a verticalei, dragostea de lume 9i renunlarea la III
ea. Sigiliu dumnezeiesc pus asupra intregului univers creat,
crucea e prezentd insidios pind si in intreprinderile diavolului, Ca 9i ingerul, crucea e ,,rnijlocirea cXtre l)umnezeu a celor
ca irr unele legende folclorice culese de Elena Voronca. mtrritori" (Acatistul Sfintei Cruci). E o scard uriagd, cu o sin-
Ctrm se poate trdi un asemenea simbol? Cum iti poli gurd treaptd. Orice indllare care ocolegte aceastd treaptd,
asuma existenlial totalitatea? Prin tocmai incercarea de a fi orice irrillare care nu e in5llare pe Cruce este orgoliu cdzdtor,
cum spunea cineva -
o totalitate de fiecare c/lpd. Trdiegti sub salt in gol, rdstignire cu capul in jos.
-
semnul crucii, ili duci crucea ort de cite ori reugegti si asimi-
lezi in gindul 9i in faptele tale dizarmonia contrariilor, ori de Dilema, nr.1.4,16 - 22 aprilie 1993
cite ori cuprinzi in impdcarea unei singure priviri frag-
mentele de neimpdcat ale lumii. A-!i purta crucea e a mobi-
liza in jurul fiecdrui episod de viald, in jurul fiecdrei expe-
rienle, oglindirea intregului: intregul fiinlei tale particulare,
intregul lurnli reale si intreaga incdrcdturd de posibil pe care
realul o presupune. A trdi in conformitate cu indemnul totali-
zant aI crucii e a avea, in acelasi tirnp, optica centrului 9i pe
aceea a circumferinlei, a simli inrudirea subtil5 ir-rtre suferin-
!d gi slav5, continuitatea intre lumina dumnezeiasc5 9i intu-
nericul dumnezeiesc. A-ti purta crucea e a te bucura deplin
de via!5 contemplind neincetat vidul ei, a-!i alunga rudele de
singe 9i a-l sdruta pe cel care te vinde, a blestema smochinul
neroditor si a lua apdrarea tirfei, a fi cuminte irr nebunia
vremilor 9i smintit in mijlocul cetililor toropite, a fi mereu
unde nu egti cdutat, mereu imprevizibil, mereu nou. A-!i
purta crucea e a purta mereu in spinare ecuajia imposibilului
gi formula simplisimd a vesnicei innoiri. Crucea e interseclia
intre real si imposibil. Cel care o ia asuprd-gi nu face ceea ce
face pentru cd e excentric, pentru cd vrea sd contrariezebu-
nul-sirn! sau si dizolve frondeur convenfiile. Motivatia lui e
tocmai intuilia totalitdfii, a intregului prezent in fiecare parte,
a celeilalte pdrfi prezente in fiecare parte. Crucea, ca moarte a
Celui Viu, e singura gansd de via!5 a muritorilor. A-ti purta
crucea e a implinta in camea trupului tdu gubred gi confuz
proiectul geometric sl nintuirii. Crucea fieciruia e ingerul fie-
cdruia: o pereche de aripi infipte in lut, un jug cdlduzitor, o

426
 Biserica 9i intelectualii
I vorbim de vinovdfie, trebuie sd o distribuim echitabil in
Viala religioasd a romAnilor se desfdgoari de trei ani
incoace in regim de explozie. Jinuti sub presiune decenii
intregi, ea a trecut dintr-o datd de la austeritate si discretie la
o necenzurabild luxurianld. intr-o primd instantd, evjutia
aceasta s-a dovedit reconfortantd. Eram, prin urmare, incd
vii, recuperabili, capabili de normalitate, dupd atitia ani de
constringere. Traditiile se dovedeau mai tari decit indoctri-
narea si decit frica. Memoria noastrd putea reactualiza cu o
nesperatd promptitudine achizitiile indelung camuflate _
ale generafiilor anterioare. Era, pe de- altd partelfiresc ca frus-
trarea ir-rtrelinuti de interdicliile polifienegti sau de retorica
ateistd sd se converteascd mai intii fur abuz cantitativ, in exu-
beranli festivd. Pentru a se decompensa, clandestinitatea se
transformd in ubicuitate. Dar saltul acesta aduce cu sine de la
o.vreme oarecare primejdii. in primul rind, hipertrofia his-
trionicd, excesul sonor, obtinute pe socoteala vietii interioare.
Apoi, o anurnitd suficientd comportamentald: relatiile intre
Bisericd 9i enoriagi ca 9i acelea intre tsisericd si Stat riscd
sd cadd -
in declarativism -
factice, intr-o concordie de protocol.
Conflictele latente sint trecute cu vederea, criza spirituald a
lXrii si a veacului e pusd intre paranteze ca o indispozitie tre-
c5toare. Biserica e gata sd cadd la invoiald cu mai toatd lumea
9i toatd lumea,,dd lui Dumnezeu ce e al lui Dumnezeu,,. Totul
se, poate legitima printr-o slujbd inaugurald: o datd istoricd, o
adunare de partid, o statuie sau un chef.
Din cind in cind insd, la cea mai mici fisurd a complezen-
felor ies la ivealS crispdri si confuzii intristdtoare, pe cire nici
pogordmintele clerului, nici mdtdniile credinciogilor nu le pot
rezolva" Armonia de suprafatd face loc ir asemenea cazuri
428
unei intransigente deschideri de trangee. Spiritul comunitar
trdiegte deriva atomizdrii, imbrXligarea proclamati indeobgte
devine trfurtd. Taberele ,,tradifionale" ale conflictului se bari-
cadeazd pe pozitii de neconciliat: de o parte Biserica, de cea-
laltd inielectualii. Cea dintii li se pare celor din urmd degra-
datd, uzatd doctrinar gi moral. La rindul ei, Biserica reprogea-
zd intelectualilor indepdrtarea de Dumnezeu, cultul idolatru
al raliunii, consimlirea iresponsabild la rdtdcirile de tot soiul
ale Apusului. Dialogul este ir mod vddit dificil 9i, dacd e sd
ambele tabere (ceea ce nici una dintre ele nu pare dispusd si
accepte).
Existd, intr-adevXr, un posibil portret-robot al intelectua-
lului vinovat. Caracteristica sa dominantd e suficienla spiri-
tuald. El gtie multe gi se bucurd de tot ce 9tie, dar se bucurd
mai ales de sine insugi, de siguranfa gustului sdu, de rafina-
mentul criteriilor sale 9i de abundenla referinlelor sale cultu-
rale. Cind se indoiegte o face din purfl cochetdrie. In genere, e
un personaj plin de certitudini, e ,,la curent", e in acord cu
spiritul vremii. Liberal, deschis, tolerant, el e nepreg5tit sd
facd, fald reversului acestor virtuli: insensibilitatea fald de
tradilii, absenla discerndmintului, placiditatea metafizicd.
Instalat confortabil in paradisul unei nobile exaltdri, el
devine, de regulS, idiot ori de cite ori imprejurdrile il obligd la
adecvare cuviincioasd sau Ia sublimitate. Lipsit de intuilia
transcendenlei, inapt pentru risc intelectual, inclinat sd ia
drept cosmopolitism ceea ce e purd dezrdddcinare, intelectu-
alul in aceastd variantd a lui un degustitor obnubilat
-
de propriile - epind la nevrozd., vicios in
sale senzalii. Emotiv
ceea ce cultivi si infantil in ceea ce respinge, el ilustreazd ca-
tegoria ,,stupiditdtii inteligente". Filosofia i se pare prea rece,
iar teologia prea fierbinte. Nici una, nici cealaltd nu are,
-
pentru el, farmecul monden al petrecerilor estetice sau dis-
tinclia solitar5 a reveriei. A merge la bisericd sau a vorbi
despre rugiciune i se par indelebeiciri de prost gust. Firegte, are
gi el ,,zeri" lui; ba chiar un anumit mod de a se raporta la
Dumnezeu. La acest capitol insd intelectualul nostru devine
brusc pudic, irrlelege sd fie discret (,,son Ame a son mystdre").
Dar e vorba de o discrelie care nu menajeazd problema, ci o
amind doar, cu un fel de teamX superstilioasd. Comerlul cu
429
un asemenea personaj poate fi agreabil. Nu insl in orice
conditii. Cincl faci experienla catastrofei liuntrice sau pe
aceea, rarisimS, a absorbliei in lumin5, figura lui isi pierde
conturele: rdmtre din ea eboga unei umanitdli edulcorate,
adormitd la periferia destinului ei originar.
ExistS, in replici, 9i un portret-robot al clericului culpabil.
Al clericului ortodox deocamdati. Acomodant cu lumea pind
la vulgaritate, el i9i face un alibi nemeritat din prestalia lui de
funcfionar al mintuirii. E ir gralia Duhului Sfint. Citeazd din
Evanghelie rutinier, ca un activist obosit, reugegte sd fie plic-
ticos vorbind de miracole gi rudimentar vorbind despre
ingeri. Are rdspunsuri gata fXcute, judeciti semipreparate,
certitudini de subinginer, acolo unde i s-ar cere sd irrtruchi-
peze fiinta complicatd a credinlei. Confundi smerenia cu
ipocrizia si iubirea cregtini cu un sentimentalism minor. Nu
stie din dogmaticd decit atit cit ii trebuie ca sd-i afuriseasc5 pe
practicanlii altor confesiuni 9i religii. E mindru de ignoranfa
lui: o oblojegte ca pe o virtute. E un campion al ,,trdirii", un
specialist al inarticuldrii. Refuzd energic sX treaci drept Toma
de Aquino, ca gi cind prin asta e imediat identificabil cu Serafim
de Sarov. Inteligenla il jigneste: e lucrul dracului. Totul e
inima, inimioara, suflelelul, cele pe care numai noi Ie avem,
aici, la curbura Carpalilor. Dumnezeu e buzoian. Noi sintem
calzi gi mistici. Nu ca occidentalii care sint reci 9i rafionaligti.
Sfintul Ioan al Crucii? O exceplie! Meister Eckhart? O fi fost
ardelean! Nimic nu rdmine in picioare dupd ce teologii nogtri
,,forestieri" (cum ii nurnea odati tot un teolog, dar un alt fel
de teolog) trec peste lume cu tivdlugul iubirii lor cregtinesti.
Nu vrem sd spunem cd toatd preolimea romAneascd co-
respunde acestui portret, dupd cum nu vrem sd spunem ci
intelectualitatea se reduce la specia pe care am semnalat-o
mai sus. I)ar conflictul intre Bisericd gi intelectuali e, de obi-
cei, conflictul intre acea Biserici si acei intelectuali a ciror ase-
rnXnare cu cele doui ,,modele" amintite e cvasitotald.
II
Biserica se grdbegte uneori sd judece anestezia religioasd a
intelectualilor inainte de a fi incercat sd-i recupereze. Bari-
430
cadatd in legitimitate gi prestigiu, ea nu se simte obligatd si
se arate diiponibild, persuasivd, seducdtoare. Efortul de
adaptare la interlocutor e minimal. E ca 9i cum nimeni -
induntrul Bisericii nu mai reflecteazd la ,,darul limbilor",
la exigenla
-
sacrificiald de a vorbi fiecdruia pe limba lui'
- -
Pentrir mulli intelectuali, stilistica insigi a discursului teolo-
gal contemporan opereaza ca un obstacol in calea crediltci'
Abuzul tonului pravoslavnic, dulcegdria arhaizantS, argu-
mentafia frusti 9i omamentica neaogd a frazei sint de naturi
sd creeze omului de culturd inhibitii greu de depdgit. Clerul
nu pare a inlelege ci pentru a dizolva orgoliul cXrturarilor
trebuie si le manevrezi cu autoritate instrumentarul, sb te
ridici deasupra livrescului, traversindu-L, consumindul ca pe
-experienfX
o necesard de aiald spirituald. A-l ocoli suPer-
stifios, a-l bifi resentimentar, cu o primitivd radicalitate, e
mai curind o procedurd proletcultistd, fdrd legiturd cu ade-
vXrata credinfi. Nu oricine poate pune intre paranteze cul-
tura din perspectiva rdpirii duhovnicesti. Nu oricine e Simion
Stilpnicul sau Teteza de Avila' Iar daci Justin Martirul 9i
Filosoful (da! Filosoful!), Clement Alexandrinul, Pdrintii
Cappadocieni 9i Grigorie Palama au avut nevoie de cirfi, nici
drept-credinciosul de azi nu se cuvine sd renunie la ele cu
atita ugurinld. O Bisericd fdrd cdrti si fdrl cdrturari e, in defi-
nitiv, o Riseric.d fdrd T1'adilie.Iar ceea ce se poate reproga, din
picate, unei anumite secliuni a preolimii noastre nu e cd n-a
.itit Shuk*tpeare 9i Rilke, ci cd n-a citit Dionisie Areopagitul,
Maxim Miiturisitorul sau Nicolae Cabasila, ca si nu mai vor-
bim cte exegeza esenlial5 a don'reniului. Teologul incult teo-
logic, preotul incult duhovnicegte nu pot fi instanle convin-
gS"toare pentru intelectualul care aspiri la dialog. $i e prea la
indeminl sd dai vina mereu pe intelectual, cerindu-i si se
smereascd. Si se smereascd dinaintea cui? Cdci, dacd n-are
norocul sd intilneasci un sfint, dar nici pe acela de a cornu-
nica inteleciualmente cu un teolog invdtat 9i subtil, el se con-
frunti cu o ilstitulie vid5 sau cu reprezentanfii ei cei mai
nedemni. Diploma in teologie gi hirotonisirea sint luate prea
adesea clrept acte care dau temei dreptului la ignoranJi'
Anatemizarea cunoagterii (cu invocarea sofistici a ,,picatului
originar") e una dintre cele mai riscante derive ale teologiei
noistre de azi.,,Vai voui, cdrturarilor!" ni se amintegte
-
437
I
i
pripit, cu ideea subinleleasd cd Sfinta Scripturd e o ideologie
pentru analfabeli. Cd ea se adreseazd 9i analfabelilor e alt-
ceva! Dar cd ei sint singurii beneficiari acceptali e o enorrni-
tate. Blamabil nu e decit cirturarul care dispreluiegte Cartea
revelatd, cel a cdrui cunoagtere devine apostazie. Dar cdrtu-
rarul luminat? Fericitul Augustin? Sfintul Ieronim? Nicodim
Haghioritul? Pirintele Benedict Ghiug sau P5rintele Stdniloae?
Cine va indrdzni sd declare cd gtiinla lor de carte le-a adum-
brit credinla? Si de unde prejudecata rudimentard cd nu poli
fi credincios decit in variantX semidoctX, nducd, erbivorS? In
sfirgit, cum si suporli, ca intelectual, ideea ci teribilul ,,scan-
dal" al credinlei, edificiul ei antinomic, spectacolul paradoxe-
lor ei, indrdzneala de a gindi Deneginditul se potrivesc cu
bolboroseala birocraticd a citorva truisme lacrimogene, cu
ddscdleala previzibil5 a predicii ,,de serviciu", cu amorteala
burghez5 a inteligenlei. Cum se poate impdca un slujitor al
lui Dumnezeu cu dizgralia de a fi plicticos?
Dezamdgit sau blocat mental, intelectualul are, firegte, li-
bertatea de a cduta 9i pe altd cale reintihrirea cu Biserica. El va
renunla la pretenfiile lui cdrturdregti, la reflexele lui cultu-
rale, spunindu-si c5, in definitiv, autoritatea Bisericii e pre-
ponderent una morald. Dar nici in acest caz lucrurile nu sint
simple. Mai multe zeci de ani de totalitarism i-au revelat
tribulatiunile unei instanle pe care gi-ar fi dorit-o ca model,
dar care n-a reugit si i se impund ca atare. O Bisericd infinit
acomodantd, o Bisericd dispusd a-si menline privilegiile prin
abilitdti discutabile e departe de a fi atrdgdtoare. Stim, desi-
gur, (ni se repetd intruna!) ci nici noi, dgtilalli, n-am fost mai
breji, gtim cI Biserica e prin definilie suma credinciogilor ei gi
cd prin urmare n-o putem invinovdfi fdrd sd ne invinovdlim
pe noi ingine. Stim, de asemenea, ci performanta supravie-
tuirii se pldtegte cu compromisuri grele, dar scuzabile. Dar nu
viclenia benefici a Bisericii ne tulburd, nu navigalia ei strate-
gicd printre banchize ameninlitoare, ci infili95rile Bisericii
omagiale, coprezidentiale, prepotente, gata sX fac5 mai mult
decit i se cere: gata, de p1ld6, sd mintd. Nu Biserica indureratS,
care a consimlit sd i se dirirne agezdmintele, ci Biserica
semeafd, care declard fie cH nu s-a ddrimat nimic, fie ci diri-
mirile sint necesare. Biserica poate avea si are intotdeauna
explicafii, justificXri, argumente pentru- toate derapajele ei.
-
432
Ele nu sint ins5 atit de limpezi, atit de subinleiese, incit sd
suspende mecanic toate dubiile. Sd i se ingdduie deci intelec-
tualului sX intirzie in dezorientata sa rezervd, sd-9i amine
melancolic opliunile.
Incd ceva. Intelectualul are, ca si zicem a9a, ,,sensibilitd-
!ile" lui. El vrea sd fie ,,preferat" gi sd sirntd in faptul cd e
preferat o anumitd rigoare n criteriilor. O Bisericd inclinatd sd
facd alianle drdglstoase cu oameni si valori care, din punctul
de vedere al intelectualului, sint la antipodul onorabilitdlii va
deveni inevitabil obiectul unei crize de irrcredere. O vedem
furnizind Parlamentului figuri rizibile sau convenlionale,
intotdeauna de partea forrnaliunii de guverndmint, o vedem
simpatizind cu (sau practicind ea insisi) frazeologia celui
mai grob nalionalism, o vedem infestatl in numele iubirii
-
de xenofobii triste, in stilul celor mai degradate publicalii
-de extremd. O vedem cultivired nu comuniunea generoas5
(datoratd oricui), ci ,,concubinajul" sordid cu personajele cele
mai irnpure ale vielii publice romAnegti. Pe deasupra, ca o
incununare, o vedem supdratd pe intelectuali. Mi se va spune
cd Biserica trebuie sd-i primeascd la sinul ei pe toli. A9a e. Dar
avem dreptul sd firn indurerali cind o vedem primind din
simpl5 datorie pe cei pe care ar merita s5-i iubeascd 9i cu
mare iubire pe cei pe care ar trebui s5-i accepte din simplS
datorie.
III
O anumitX categorie de intelectuali, constatind cd inXun-
trul Bisericii nu-gi pot trii credinla ca intelectusl/, iau decizia
nobild de a adopta atitudinea gi mentalititile ,,omului sim-
plu". Oricitd carte ar 9ti, oricitd sublirime liuntricd ar fi
mogtenit sau ar fi agonisit, ei proclamd ci de indatd ce trec
pragul Bisericii ei nu mai sint ei: sint la rind cu ,,poporul", cu
badea Gheorghe 9i cu lelila loana. Nu existd decit un singur
mod de a crede: modul rural, arhaic, fdr6, abuz dialectic, fdrd
farafasticuri. Degi bine intenfionat5, strategia aceasta se inte-
meiazd pe o sumedenie de presupozilii false. Mai intii, ea
inviti la malformare de sine si, in fond, la ipocrizie. Nu poli
mima candoarea analfabetd dupd ce ai inghitit o bibliotecd. E
433
:-
 o iluzie gi o perfidie intelectualX sd-!i imaginezi cd la
- multor ani de insomnie, de
capdtul mai - luxurie a mintii, poti
iegi in lume cu un suris inocent, de grdjdar idilic. E inevitabil
gi e cinstit s.1 te ar5!i dinaintea lui Dumnezeu asa cum
-egti, cu cearcAnele
- tale, cu deriva ta, cu impestritarea gi puli-
ndtatea firii tale. Restul e scenografie rococo, amintind de
aristocralii secolului al XVIIIIea care se deghizau in pdstori.
Credinla nu poate fi o formi de deghizament. ,,Sdrdcia duhu-
lui" nu poate fi ,,imitatd" si, oricum, se referd la cu totul alt-
ceva decit la o solidaritate universald a rudimentarului. Iar
a-!i asuma ,,sacrificiul intelectului" e a-!i asuma limitele lui si
niciodatd a face pe prostul intr-o atmosferd de pastel sdtesc.
De altfel gi aceasta este o altd presupozilie falsd
-
adopta ,,!drdnia"
-, a
ca model e a acredita o imagine discutabild
despre !5ran, o imagine contrafdcut5 prin artificiu citadin.
fdranul e adesea altfel decit ni-l inchipuim in reveriile noas-
tre mioritice 9i e, in orice caz, mai complicat in alcdtuirea sa
sufleteascd decit o lasd sd se inleleagX mitologia gcolard
curentd. Intelectualul ,,terlnft" , a cdrui naivitate merge pin5
la preluarea recuzitei exterioare a ,,modelului" (bocanci, su-
mane, surtuce 9i cdciuli arhetipale), e, cu sau fdrd voia lui,
victima unei utopii: e replica simetricd a lSranului care se
imbracd ,,fin", ordgenegte, 9i contribuie astfel la degucherea
vremurilor.
O presupozilie falsd este' 9i aceea cd nu existd decit o sin-
guri variantd legitimd a angajdrii religioase (in spefd, cea a
devotiunii agrare). E nu doar un mod de a stingheri libertatea
9i autenticitatea credinciosului: e un mod de a stingheri liber-
tatea lui Dumnezeu. S-ar zice cd Cel care a irtemeiat bogdlia
lumii se convertegte brusc la o doctrind a sdrdciei sufletesti, a
mir:rtuirii monotone. Potrivit unei asemenea doctrine, Raiul
nu are decit un singur tip de locuitor: plugarul multiplicat la
nivel cosmic.
Intelectualului care, odati convertit, nu irrtelege sX se
comporte decit fdrdne.sfe i se adaugd frecvent intelectualul
care, odatX convertit, nu inlelege sd se comporte decit popegte.
El nu e mullumit sd treac5 de la condilia ateului la aceea a
drept-credinciosului: vrea si intre direct in ierarhia biseri-
ceascd, sd isi asume, cu un zel prezumfios, toate drepturile si
toate datoriile ei. Un asemenea personaj nu mai e un om
434
oarecare, ci o institufie. i9i ia aere (9i rdspunderi) de duhovnic,
binecuvirrteazd casele in care intrd, judecd, iartl, afuriseste,
face prozeliti 9i gesticuleazd ministiregte, ca un ,,agent
acoperit" al Bisericii, trirnis ir lume cu misiuni secrete. Mai
preot decit preolii, omul nostru e sever cu insdgi institufia cu
care se identifici. Greu de multumit, inchizitorial, indispus,
el e un campion al purismului: gata si cenzureze lecturile
cdlugdrilor, gata sd dXscdleasci gi si pedepseasci, gata sd se
recomande ca avocat al cerurilor in orice litigiu profan. Acolo
unde Biserica e rezervatd 9i rdbddtoare, militantul nostru e
pripit 9i inflexibil. Acolo unde teologii dezbat, el trangeazi.
Pe cdi misterioase (9i necurate), certitudinea existentei lui
Dumnezeu se transformd, irr cazul de care ne ocupdm, in cer-
titudine a propriei indreptSfiri, a propriei autoritdli. pi, de
vreme ce mintuirea proprie nu mai e subiect de dubiu, ceea
ce rdmine de implinit e mintuirea celorlalgi: drasticS, necru-
lXtoare, geometrizantX. ,,1n cuvintdri, orice asprime sd lip-
Antonie cel Mare. Laicul popit nu e
- AsprimeaSfintul
seascd" spune
de acord. e oxigenul lui, raliunea lui de a fi. El se
simte plasat intotdeauna suficient de sus pentru a-si devasta
ambianla in numele unor exigente ireductibile. Degeaba
spun Sfinlii Pdrinli ci in timpuri apocaliptice a reugi si rimii
normnl e r:n prim pas spre beatitudine, cd in finalul ciclurilor
o fdrimd de virtute e salvatoare, tot astfel cum, la inceput de
ciclu, o fdrim5 de gresealS te poate pierde. Intelectualul popit
se comportd mereu ca un cregtin auroral in plind campanie:
in loc sd multumeasci lui Dumnezeu pentru putinul bine
incd posibil, el igi blesteamd semenii pentru multele rele acu-
mulate in jurul lor. Pentru un asemenea om, judecata de
Apoi e programatd prea tirziu. Ar prefera s-o transforrne in
ritual cotidian, intr-un rdzboi de fiecare clipi, in care el sd
joace rolul ingerului exterminator. Lipsit de cuviinld, de blin-
dete 9i de smerenie, personajul acesta intoxicd zilnic cetatea
cu fernentatia sa propagandisticd si ii are pe congtiinti pe
toli aceia care, dacd nu l-ar fi intilnit, ar fi rdmas mai aproape .
de Dumnezeu.
Riscim, furtirziind in patologie, si ne pierdem speranta. Si
sX adincim prin comentariu un conflict care nu poate fi fdri
solulie. E evident, pentru cine nu dormiteazd in demagogie
festivd, ci Biserica b in crizd: ea intretine, de regull, ,ti.Jtr-
435
l
i
:-
tact superficial cu enoriasii, se complace in performanld can-
titativi gi ritualism mecanic, pierde din indltime, se mun-
danizeazd. si tinde sd dispretuiascd mintea (nous), cea socotiti
de Marele Antonie drept ,,dar de la Dumnezeu, care mintu-
iegte sufletul". Intelectualitatea e, la rindul ei, in crizd: nu mai
percepe decit ceruri apropiate, ceruri minore, banalizate de o
frazeologie a ,,umanismului" vag si a liberalismului de salon:
e pinditd de ,,nesimlirea 9i nebunia sufletului", care rezultd'
potrivit aceluiagi Antonie, din,,necunostinta lui Dumnezeu".
$i de o parte 9i de cealaltd e nevoie de reevaluXri, reformuliri,
,,schimbiri la fatd" . Ceea ce e sigur e cd nici Biserica nu se
poate lipsi de intelectuali, nici intelectualii adevirali de
Bisericd. Fird recuperarea acestui str5vechi,,parteneriat",
lumea romAneascd riscd si navigheze in derivd, sub un firma-
ment pe care nu se vid decit pisdri oarbe gi stele reci.
* 77 februarie 1994;
Dilemr, nr.57 , 77
nr.58, 18-24 februarie 1994;
nr.60,4 - 10 martie'1994
Schimb de pireri
I
i\{5 agteptam, firegte, ca articolele mcle despre Biserici 9i
intelectuali sd provoace unele reaclii de iritare. Mi-am dorit,
de fapt, asemenea reaclii, in convingerea c5 tema aceasta are
mai mult de cigtigat de pe urma unei dezbateri vii decit de pe
urma unei pioase suficienle. Mul;umesc, prin urmare, doam-
nei Ana Maria Costea R. (dacd am descifrat corect semndtu-
ra), care mi-a trimis, din Tirnisoara, o scrisoare lungd si, atit
cit am putut s-o inleleg, mustrdtoare. Spun ,,atit cit am putut
s-o inleleg", pentru cd m-am adaptat foarte greu stilului aces-
tei scrisori. Impresia generalS e aceea a br,rnei-credinfe 9i, mai
ales, a unei foarte bune intenlii. Dupd numai doui dintre cele
trei articole ale mele (,,traumatizante" in asemenea mdsur5,
incit au fdcut imposibil5 o reluare a lecturii), doamna
A.M.C.lt. se simte obligati sd ia apdrarea Bisericii dinaintea
turui detractor neintelept, intelectualist, neiubitor. lnflamatb
de emotivitate polemici, preopinenta mea se ingali integral
asllpra motivaliilor gi ,,obiectivelor" mele- Ciue m-a citit cu
calm 9i fird suspiciuni sectante stie cd nu dcmolarea credin-
!ei, nu injurierea Bisericii gi cu atit mai pulin idolatrizarea in-
telectualilor au constituit materia textelor mele. Ele comentau
o crizd (despre care vorbesc gi unii insernnati reprezentanli ai
Bisericii), tleplingeau criza gi anticipau clepi;irea ei. Ci avem
de-a face cu o crizd reald o dovedegte chiar scrisoarea timiso-
rean5. Cdci ea se socotegte indreptdfitd, in numele credinfei,
si faci praf fasoanele intelectualilor, ca gi cind simplul fapt
de a fi intelectual e un chip al apostaziei. Aritoarea scrisorii e
de pdrere cd practic ,,vituperarea fulminantS", cd ,,intentez un
proces", ci pun clerul sub acuzalli,,penale". O invit sX facd
totugi efortul unei relecturi, incercind si-gi pistreze cumpd-
437
.._''.'.*-ll-
 tul 9i sd nu se grdbeascd sd judece o opinie 9i un om care nu-i
confirmd evlavia de primd instantd. In orice caz, aga i-ar sta
bine, cregtinegte. (Imi ingddui sd remarc, in parantezd, cd s-a
irrmullit ingrijordtor numdrul cregtinilor neraosi, cu glas sever
9i discerndmint de beton; felul in care ni se vorbegte, prin ei,
despre ,,iubire" e direct i:rfricogdtor: s-ar zice ci cregtinismul
e o doctrind militard a iubirii gi cd blindetea 9i mila sint pdcate
capitale...)
Nu cred cd solulia iegirii din crizd, e culpabilizarea totald a
intelectualilor 9i deculpabllizarea totald a Bisericii. Nu cred cd
sub comunigti intelectualitatea s-a purtat mereu gregit, iar
Biserica s-a purtat mereu corect. Si nu cred cI apdrdm cum se
cuvine Biserica, adoptind postura avocdleasc5 a unei oarbe
dezvinovdfiri. Vd invit, stirnatd doamnS, sd recitili lov: veli
vedea cd cel care cere socoteald lui Dumnezeu e uneori mai
pldcut duhului Lui, decit liota teologilor care il ap5rd biro-
cratic, mormdind argumente gata fdcute. Nu inseamnd cd re-
comand blasfemia; dar inclin sd cred cd gi inregimentarea ci-
liie sau apologetica zaharoasi sint forme de blasfemie, intr-o
religie care pune atita pre! pe libertate 9i pe indrdzneald.
Doamna A.M.C.R. e supXratS pe atitudinea (analiticd,
generalizatoare) 9i pe limbajul (plin de ,,neologisme" 9i fan-
doseli) cultivate de intelectuali. E cu atit mai curios si intil-
negti in paginile Domniei sale barbarisme gi schimono-
-
seli lexicale - iv ant",,,concretualizare",
de neasimilat:,,filon av
,,aparenfd in intercuren!5", ,,obstin ant" , ,,hazardant", ,,intro-
spectare", ,,neantizare", ,,integta1ie" etc. Unele fraze sint 1o-
gic 9i sintactic inclasabile. Exemplu: ,,Existenfa unei libertdti
de manifestare, astd,zi, dovedegte cd aceasti libertate, ca
atribut absolut al spiritului, a fost reprimati de intreaga inte-
lectualitate, nr-r din lipsa acesteia, ci din instinct, ir-rtr-un re-
gim totalitar, in care si intelectual gi Biserici se conforma
aceloragi pretenlii ideologice, spre deosebire insi de Bisericd,
care nu putea sd se identifice ideologic, a9a dupd cum intelec-
tualitatea a ficut-o".
Incongruentd, intr-o scrisoare aga de bisericoasd, e 9i invo-
carea lui Mircea Florian, filclsof a cdrui ,,surzenie" religioasi e
notorie. O 9i aud pe doamna A.M.C.R. spunind: Astea sint
pedanterii rdutdcioase, ,,intelectualiste". Se prea poatel Dar
icrisul igi are gi el exigenfele lui. in plus, e-de n^einleles ca
438
cineva atit de respectuos cu Biserica sd fie atit de neglijent
fali de rigorile Cuvintului. Oricum, intransigenla doctrinard
9i purismul atitudinii se combind mai armonios cu o expri-
mare simpld, nepretenfioasd, limpede decit cu una confuzd 9i
afectatd. Stilul ingrijit nu e o ,,fandoseald" oarecare: e mai
curird respect pentru cititori 9i deci iubire de oameni. E
dreptul fiecdruia sd apere lucrurile in care crede 9i sd le atace
pe cele care il contrariazd. Dar cired te decizi sX intri in arend e
recomandabil sd fii deopotrivd la indllimea a ceea ce ataci 9i a
ceea ce aperi.
...In rest, doamna A.M.C.R. poate conta pe solidaritatea
mea spirituald. La oarecare adincime, opiniile noastre sint
mai apropiate decit igi inchipuie.
II
Sintem de acord cu multe dintre opiniile domnului dr. E. P.
din Bucuregti (la rugdmintea Domniei sale nu-i divulgim
decit inifialele). E adevdrat cd unii teologi rXmin simpli
,,funclionari ecleziastici", e adevdrat (am deplins noi ingine
aceastd imprejurare) cd o parte a clerului cultivd semidoctis-
mul ca pe o obligalie profesionald sau cd existd nepermise
accente xenofobe intr-o sumedenie de discursuri ortodoxe. E
adevdrat cd, evitind ,,prozelitismul", Biserica asistd la inflalia
sectelor neoprotestante fdri s5-si puni problema responsabi-
litSlilor care-i revin, ca 9i cind de vind n-ar fi decit dracii 9i
sminteala citorva ritdciti. Socotim, in sfirgit, aldturi de dom-
nul E. P., cd aserliuni pompoase de genul ,,romAnii s-au nds-
cut cregtini" sint ridicole (ca 9i cele care vorbesc de ,,cregtinis-
mul nostru vechi de doul mii de ani", un cregtinisrn, agadar,
precregtin). Nu existS nici popoare, nici indivizi care se nasc
spontan sub eticheta cregtindtdlii. Existd doar popoare
cre;tinate gi indivizi botezali. De bun-sim! este 9i observalia cd
Dumnezeu nu e nici catolic, nici ortodox, nici protestant, schis-
mele fiind o contribulie strict omeneasci la ,,biografia" Lui.
E nevoie in viata^noastrX religioasd de o ,,innoire"
splrne domnul E. P. Inielegem ce vrea sd spuni si ii ddm -
dreptate. Ceea ce nu ne place e cuvintul ,,innoire". Dogma nu
are nevoie de nindc nou pentru a fi treitd in ,,veac". $i nici ritua-
439
lul. ,,Refeta" ambelor e, ca sd zicem a9a, complettr. S-ar cere milenar5 cu stilistica magazinelor Coleus. Unul dintre ros-
mai curind un spor de prospelime in asumarea lor; cu alte cu- turile bisericii e sd instituie, intre zidurile ei, un alt spatiu de-
vinte, Calea 9i Adevlrul au nevoie de mai multA Viattr. Altfel, cit cel cotidian, o arvund a lui ,,dincolo" .Dac6. e asa, e un pur
ne pindesc stereotipia, rutina, uscdciunea. nonsens sd doregti atenuarea identitdlii bisericesti pentru a
Domnul E. P. inlelege instr improsptrtarea vielii noastre obline analogii aplatizante cu spaliul profan. E inutil sd te
spirituale ca pe o procedurtr oarecum scenografictr. $i aici nu-l duci la bisericd necatehizat si neincrezdtor in invdtdtura ei. Ha
mai putem susfine. Ce propune Domnia sa? Biserica sd fie nu poate fi ,,vizltatd" ca un muzeu sau ,,frecventatS" ca un
mai luminoasl, ,,prevlzutf, cu btrnci 9i genunchere" in ,,stil spectacol nobil, de la care pleci cu adnotdri estetice si vagi
catolic", precum 9i cu instalalii acustice electronice (micro- ilumindri morale.
foane, difuzoare etc.). Iconostasul ,,ar putea fi confeclionat Addugdm cd existd anumite ,,invariante" morfologice ;i
din pllci de cristal colorat incastrat in aluminiu", asa incit ,,str teologice care trebuie respectate. Slujbd ortodoxl cu orgd,
se vadl altarul". Impotriva ,,psalmodierilor forntrite" e reco- biseric5 ortodoxd cu statui nu merg laolalti, cum nu rnerg
mandattr orga, singurul instrument capabil str zdruncine laolaltd zidurile de catedralS goticd cu fresca rdsdriteani 9i
,,sentimentele noastre adormite",,,str impresioneze femeile" preotul catolic cu oddjdiile bizantine. Nimic nu e intimplitor,
9i in special ,,!alele 9i loapele" puse pe birfI. Slujba sd fie mai nimic nu e ornamenticd gratuitd in lumea credintei. Totul e
scurtA gi mai pufin fastuoasd. intemeiat pe sens si intemeietor de sens. Nu poli umbla, prin
Primul lucru care se poate spune despre ,,noutdlile" de urrnare, pe suprafele fdri sd tulburi adincurile. Iar cu ,,innoiri"
mai sus e ctr ele transform5 liturghia intr-o problemd de gust 9i care nu sint decit ajustdri arbitrare vom reusi un singur lucru:
de confort exterior. Domnul E. P. e inamorat de orgtr. Un altul sd addugXm zXpdcelii generale mdrunta, vanitoasa, bine
ar putea prefera flautul sau pianul, sau chitara. Domnul E. P. intenlionata noastrb derutd privatd.
vrea spalii luminoase, in vreme ce mulli au nevoie, pentru
reculegere, de penumbre. in fine, domnul E. P. vrea ia inlo- Dilems,nr.67,77 -77 rnartie 1994;
cuiascf, fastul bizantin cu unul electronic 9i vrea sI asiste la nr . 69, 6 - 72 mai 1994
slujbtr flrA efort (,,cu bdnci gi genunchere") 9i fIrA sf, piardd
prea mult timp. Biserica e ginditd ca un compartiment bine
finisat al Orient-Expresuiui: scaune comode, un acompania-
ment muzical agreabil (intrerupt din cind in cind de mici dis-
cursuri moralizatoare), vitez} , lumind, societate aleasd, flrl
,,.ta,te" 9i ,,foape" . E inevitabil sd rre intrebtrm de ce, avind ase-
menea exigenle, interlocutorul nostru alege, pentru satisfa-
cerea lor, spaliul eclezial? De ce nu prefertr sAlile de concert,
prelegerile de eticd de la Universitate, spectacolele ,,sunet si
Iumintr" sau pacea biroului propriu, cu un pick-up bun 9i
citeva discuri sublime. Despre sensul propriu-zis al liturghiei
nu poate fi vorba. Mersul la bisericl nu pare sl punA probleme
de doctrintr coerenttr 9i nici mtrcar de ,,crez" cit de cit articu-
lat. A spune cd vrei sd se uadd altarul (glasnosti!) e a spune ctr
nu orei altar, cd nu vrei oficierea unei Taine adevdrate, ci doar
o Eucharistie de protocol. A cere inlocuirea icoanelor de pe
catapeteasmtr cu ,,pltrci de cristal colorat" e a inlocui o tradilie

MO
 Chemat sau nechemat,
Dumnezeu va fi de fatd
La inceputul omiliilor sale despre Evanghelia lui lvlatei,
Ioan Chrysostornul contempld deosebirea dintre circumstan-
lele in care s-a dat oarnenilor Legea cea Veche 9i cele fur care li
s-a ardtat Legea cea Noud. Nu e o deosebire apologeticS, ci
r-rna ,,tehnicd". Induntrul Revelaliei nu incap discriminiri. E
vorba mai curind de libertatea Duhului Sfint, de suplefea
strategiilor Sale dinaintea diversitilii neamurilor. Cind, unde
si in ce fel a izbucnit Drihul in universul veterotestamentar?
,,Dupd uciderea egiptenilor in deqert, pe muntele Sinai, in
rnijlocul flScdrilor 9i al fumului care iegeau din munte, in
sunet de trompeti, printre tunete si fulgere, cind Moise a
intrat singur in nor. Nu aga continud Ioan Chrysostomul
flu a9a a fost cu Legea -cea Noud: nu in desert, nu pe
-,
munte, nu in inttrneric 9i in fum, nu sub biciul furtunii; ci la
mijirea zorilor, inXuntrul unei case, toli gezind laolalti si
oclihnindu-se intr-o arlinci iini9te."
Recitesc de mai mulfi ani acest text, cu sentimentul cd am
incetat sd trdim in spiritul lui: am picrdut harul discrefiei ;i al
.firesctLlui. Fiecare gest al credinfei noastre contrazice pacea
ciomestici in care coboarir Legea cea Noui gi prelungegte
inerlial vacarmul celei Vechi.
Legea cea Noud se descoperd In nijirea zorilor. Stilistica ei
evitd radicalitatea fdri urnbrd a amiezii sau rafinamenteie
alexandrine ale serii. E aurorald, cie o cteplinitate fragedd, de
o puritate rdcoroasS, feriti cie exaltiri febrile si de un prea
clezvoltat sim! al contrastelor.
Legea cea Noui se aratd indtLntntl unei case. Nu sublimi-
tatea o caracterizeazd, ci proximitatea. Orice retorici a infini-
tului, a spaliilor vaste, a dezldnluirii spectaculoase este ex-
442
.:,,r.irll
-.t*i
clusd. ,,Casa" inseamni ordine simpld, funclionald, teritoriu
bine delimitat. Pentru a se manifesta, Dumnezeu are nevoie
tocmai de o asemenea ordine. El nu se exprimd ca un exces al
nem5rginirii, ci ca asumare paradoxali, scandaloasX, a unei
limite. Toati teologia lntrupdrii porneste de-aici, de la cobo-
rirea Atotgtiutorului,,ir-rduntrul unei case".
Legea cea Noud nu se adreseazd insului solitar, mindru
de singurdtatea sa. Ea se transmite celor care ped laolnltd: e
darul binemeritat de duhul comunitar, de cordialitatea unui
collegium. Credinla e vocalia convieluirii, a consimtirii 9i a
compdtimirii: splendoarea multiplului unificat, a diversitdfii
armonice.
in sfirgit, Legea cea Noud se oferd celor care o agteaptd
odihnindtrse intr-o adincd linigte. Nu indiriililor, nu fanaticilor,
nu celor crispali de ambilii duhovnicegti nemdsurate" Vidul
prirnitor al inirlii e mai important decit inventarul multicolor
al ,,virtufilor" 9i al ,,faptelor bune". Revelafia ntr se dobin-
degte negustoregte, nu e corolarul agitaliei filantropice, ci
ecoul misterios al unei tdceri orie,ntnte, al unei ,,inactivitdli"
eficiente"
Nimic din toate acestea in felul de a fi al cregtindtdtii con-
temporane de la noi si de aiurea. Ne ir-rtilnim mai degrabd cu
portretul ei rdsturnat, corupt de atavisme precregtine.
E la modd cregtinul zgomotos, tropical, suficient, inconji,r-
rat mereu de fl5cdri si fum: cind agresiv, in mijlocul unei fan-
fare c1e citate, cind smerit si altrnecos ca pelteaua, cind sdfios
de dulce, cind inchizitorial ca soarele la zenit. E la modi cres-
tinul diurn pini ia platitucline, cre;tintrl pentru care creclinfa
e o asigurare pe viald (gi pe moarte), o euforie stearpd a afir-
mativului. E la modd cregtinul ,,de for pr.rblic", militantLil de
piald, rdzgiiat, retoric, trompetist, trombonist gi isteric. Sau
cregtinul festiv, care organizeazi (si participd la) nenumdrate
ceremonii televizate, arborind atitudini solemne 9i lacrimi
uleioase, ca saltirnbancii de prin iarmaroace. E ia rnodi cre;-
tinul cuvintelor mari, al pedagogiei teatrale, al evlaviei osten-
tative: a apirut postitorul de performanld, abstinentul de sia-
dion, sfintui de cartier. Dregindu-si glasul dupi cum e nevoie
sd fie feciorelnic sau intransigent, ecumenic salr neaos,
cregtinul acestei noi spele nu are satisfactie mai tnare decit sd
minuiascd anatema haiducegte, sd distribuie in clreapta 9i-n
443
'-
stinga parcele de Iad, smintind pe cei mai slabi de inger, Sumar
eneivind pe toattr lumea, excomunicind fdrd mild prieteni,
popoare 9i continente intregi. Vorbegte de iubire 9i urdste trei
sfeituri din univers, vorbegte de bucurie 9i amArdgte sufletul
aproapelui, vorbegte de iertare 9i e un impdtimit al execufi-
ilor. Acru, capricios 9i chefliu, vulgar 9i vanitos, sentimental
9i crud, cregtinul acesta ,,de tip nou" se adaugA tagmei strictr-
torilor de Lege, fie ea Veche sau Nou[. Ceea ce este miraculos
e ctr Iisus t" .dstig.t"gte totugi 9i pentru el, mai ales pentru e,I, Cuaint tnainte 5
pentru deriva iui, in aparenlA ireversibiiA' Ceea ce este, de -
ir"**neu, miraculos e cf, atunci cind, in Duminica Pagtelui, I. PREZUMTIA DE IMPURITATE
un asemenea netrebnic rostegte cu glas impur 9i cu suflet Diiema cea de toate zilele fdrd dileme
strimb ,,Hristos a inviatl", el are dreptate 9i participtr la pleni- Curiozittrli... - 17; Omul
17; Prezumlia de impuritate -19;
14;

tudinea adevtrruiui. Pulin importtr ctr in ziua imediat urmtr- - Spiritul Dilemei 23
-
toare va reincepe str battr cuie in tdlpile Adevdrului rdstignit' -
Vocatus atque non uoctttus Deus aderit. II. cALAr, vrcrrME gr IUDECAToRT
Despre (in)disciplina de partid 37; Cdldi, victime si
Dilema, nr.119, 21,-27 aPrilie 1995 -
judectrtori 35; Experienfa Damascului 38; Disparilia
-
vietii interioare -
42; invierea la Televiziune 45;
Cineva, altcineva, nimeni -
47; Restaura!ia personajelor
secundare
-
- 50; O secttr: ,,scenarigtii"
Critica Puterii, critica Opozitiei
- 53; 6I;
57; Demisia
RornAni verzi, maghiari verzi
- 65; Mircea Dinescu-
9i
,,noua ordine"...
-
68; Iarna romAneasc2l 72;
Dezintoxicare
-
75; Ce lartr e asta?! -
78:. Sindromul
-
drobului de sare -
literatura - 82; Adrian
86; Stabilitate
Ptrunescu, politica 9i
90; Invazia derizoriului 93;
-
Despre elite - de cadre in editie revtrzuttr
96; Dosarele -
gi ad5ugitl
- 99; O paginX din Tocqueville 102;
-
Micul (9i tristul) ecran -
105; Btrtrinete ftrr6 tinerele
-
Pentru o furie afirmativtr 772; Liceul, reforma 9i
- 709;
ministrul 115; O virtute in - criztr: solidaritatea I19;
Originalit2lti-irrcurabile 121; invd!trrnintul politic-
FatalitAti 131; -in treacAt...
134; Cdpitanul
- 727;
Soare - -
142; Trahanache 9i interesul nalional 146;
-
Orzul pe gigte 150; Mocioi contra BrAncugi
- 153;
Imaculata tranzifie- 155; Competenla parlamentarA
- 159;
Cine a adus minerir?
- 162; Virtuti prost plasate - 766;
Un personaj atipic:-Mihai Botez 772; Exercilii- de
-

-u[,""-"*::-
 optimism 776; Tranzilie 9i bragd I79; intre V. SCRISORI DESCHISE
contemplativ -9i Executiv - constructivd,
182; Opozitie
- Instincte sinucigage I90; Ctrtre domnul Virgil Ierunca
Guvern constructiv 186; lon lliescu - 397; Cdtre pregedintele
407; Rispunsul pregedintelui Ion
- 793; Glissand6... - 196;
intre Berkeley 9i Dudegti
- - 9i Iliescu - 405; Alexandru Paleologu c[tre
Partea noastre de umbrtr 799; Vadim cel rtru
- bun 202; Andrei Plegu - 409; Cltre domnul Paleologu 4I2
Funar (Verdet) cel - -
-
Moartea 9i viata lui Corneliu Coposu
A spune lucrurilor pe nume - 205;
209; Neagteptata
VI.,,DIN POLUL PLUS..."
reaparilie a clpitanului- Soare Trei cuvinte ale invierii
- 42I; 425; Biserica
Speranla
272
- Trei fragmente despre Cruce - 423;
gi intelectualh -
Schimb de pXreri 437; Chemat
III. SPRE EUROPA, CU SPATELE... - 428;
sau nechemat, Dumnezeu -
va fi de fattr 442
Itigorile ideii na!ionale 9i legitimitatea universalului
- 217; -
Un fleac utopic: integrarea europeantr 227;
Geopolitictr 230; Noua 9i vechea Europtr - 233; Europa
-
intre doutr infirmittrti -
237; Modelul norvegian
-
Europa 9i clltrtoriiie - 240;
2M; Suedia 9i socialismul
-
- 253; Trecutul ca toxin[: cazul german
real
O scrisoare (care trebuia) pierdut[ - 256;
260; Jurnal
american -
264; Citeva specii de imbecili
-
Europa,cu spatele... - 273; Spre
276; Intre tigru 9i vintrtor 279;
-
De la,,Europa liberl" la,,Europa unitd" -
282;
Beratzhausen 285
-
-
rv. PATOLOGTE pRE- gr POSTREVOLUTTONARA
,,Era mai bine inainte. .." 29I; Patriotismul gcolar
-
Johnny Rtrducanu la saizeci de ani 297; Eminescu - gi294;
recitatorii 299; Cum citim ziarele -
-
mitocanul care nu e totuna cu toapa - 302; Despre
305; Patologie tota-
litarA -
308; Patologie pre- 9i postrevolutionarA 3I7;
-
Idolatrie 32A; Petre Tutea - un !trran imperial - 323;
- de lemn 324; August'68 327;
Limbaje -
-
Tristelea de a avea dreptate -
330; Lecturl, exegezd,
demascare -
332; Efectul usturoiului 336; O dilemtr:
fotbalul - 340; Paradisuri artificiale - 344; Sofismele
congtiinlei -vinovate 347; Contextul - 358; Revenire la
context... -
367; Viata intelectualX sub- dictaturtl 364;
-
Pintilie, Fuji Yama 9i Balcanii 37I; Estetica-
raporturilor dintre oameni - Dreptul de a nu fi
374;
informat -
377; Rdzboi 9i pace 380; Extreme 383
- - -
u6