PLAN DE SEMINAR – 1

1. Desfăşurarea activităţii infracţionale

-care sunt momentele relevante din perioada internă şi din perioada externă a activităţii
infracţionale? Dar relevante din punct de vedere penal?

2. Actele preparatorii
-sunt posibile şi în cazul infracţiunilor praeterintenţionate? Dacă da, gasiţi un exemplu.

-Este posibilă confiscarea specială a bunului care a fost dat în vederea săvârşirii unei
infracţiuni, înainte ca aceasta să aibă loc?

-A se face distincţia între actele preparatorii sunt intenţionate şi actele preparatorii sunt
posibile doar în cazul infracţiunilor intenţionate – sunt condiţii diferite

-În dreptul penal român actele de pregătire sunt incriminate ca fază de desfăşurare a
activităţii infracţionale, aşa cum e cazul tentativei? Cum ar fi trebuit să fie prevăzute de
lege pentru a fi considerate incriminate ca fază autonomă?

-Care sunt cazurile în care actele de pregătire sunt totuşi incriminate sub alte forme?
Gasiţi un exemplu pentru fiecare caz.

-Aplicaţie: art. 226 alin. 5 Cod penal – identificaţi elementul material şi precizaţi dacă în
acest caz actele de pregătire sunt incriminate şi sub ce formă.

3. Tentativa
-definiţia şi condiţii
-teoriile care delimitează tentativa de actele de pregătire
-clasificarea tentativei + criteriile de clasificare

-infracţiuni la care tentativa nu este posibilă – găsiţi o explicaţie pentru fiecare excepţie –
luaţi un exemplu din acel tip de infracţiune şi motivaţi de ce tentativa nu este posibilă

-ce fel de tentativă avem în situaţia în care mijloacele folosite erau suficiente şi
funcţionau, dar rezultatul periculos nu se produce?

-cum sunt cauzele (din punct de vedere temporal) neproducerii rezultatului periculos în
cazul tentativei imperfecte? Dar în cazul tentativei perfecte?
 -Tentativa perfectă este posibilă în cazul infracţiunilor de pericol abstract? Dar în cazul
infracţiunilor de pericol concret? Există infracţiuni de rezultat care nu pot avea tentativă
perfectă? Gasiţi exemple.

-Tentativa imperfectă este posibilă şi în cazul infracţiunilor de rezultat şi în cazul

infracţiunilor de pericol? Gasiţi exemple.

-Tentativa neidonee este o cauză de nepedepsire sau în acest caz lipseşte tipictatea faptei?

-Fapta putativă – care sunt diferenţele faţă de tentativa idonee? Dar faţă de tentativa
neidonee?

-Ce teorie a adoptat legiuitorul român cu privire la sancţionarea tentativei? Cum se

sancţionează tentativa (luaţi fiecare pedeapsă principală în parte)? Are efecte şi asupra
pedepsei complementare?

-Există vreo diferenţă între tentativă posibilă şi tentativă pedepsibilă? Explicaţi.

-Gasiţi exemple de tentativă la infracţiunile de omor, furt, viol, lovire, tâlhărie.

Aspecte alte tentativei la infracţiunea de furt:

-Consumarea infracţiunii de furt are loc în momentul în care bunul este scos din sfera de
dispoziţie a posesorului de drept şi este trecut în stăpânirea făptuitorului. Simpla atingere a
bunului nu este suficientă pentru ca fapta să fie una consumată. Astfel, infracţiunea de furt este
consumată atunci când bunul asupra căruia s-a exercitat acţiunea de luare a fost scos din sfera de
stăpânire a persoanei deposedate, trecând în stăpânirea ilegitimă, de fapt, a făptuitorului
(împosedarea), şi indiferent de durata acesteia.
-În practică s-a decis că este autor al infracţiunii de furt, iar nu al tentativei, inculpatul surprins
la locul faptei după ce a luat o parte din bunuri din locul în care se găseau şi le-a pus în
recipiente aduse de el pentru transport. La fel s-a apreciat şi că sustragerea unor bunuri dintr-un
autoturism şi surprinderea de către poliţie a făptuitorului lângă maşină cu bunurile sustrase
asupra sa, constituie infracţiunea de furt consumat, iar nu tentativă la infracţiunea de furt.
-Forma tentativei se realizează atunci când autorul trece la punerea în executare a hotărârii de a
comite fapta, de regulă prin începerea acţiunii de deposedare, acţiune întreruptă sau rămasă fără
reultat, din cauze independente de voinţa sa.
-Se reţine tentativă: inculpatul introduce mâna în buzunarul victimei şi apucă un bun, încercând
să îl extragă, dar acţiunea este întreruptă de victima care îl observă; inculpatul întinde mâna
asupra bunului, dar îi alunecă din mână; inculpatul pătrunde în locuinţa unei persoane, găsind
uşa deschisă, şi este surpins în momentul în care deschidea dulpaul din care voia să sustragă
bunurile.
-S-a reţinut infracţiunea consumată de furt în situaţia în care inculpatul, după ce a pătruns în
locuinţa persoanei vătămate a luat de la locul unde se aflau, trei brichete şi un pix, pe care –
fiind surprins de persoana vătămată în timp ce căuta alte obiecte – le-a ascuns sub o pernă
pentru a nu fi găsite asupra sa. S-a motivat că furtul s-a consumat la momentul la care inculpatul
a deplasat obiectele de la locul în care se găseau şi le-a trecut în stăpânirea sa, fiind fără relevanţă
împrejurarea că, deşi urmărea să îşi însuşească şi alte obiecte, el a trebuit să se limiteze doar la
sustragerea unor bunuri pe care le-a ascuns pentru a nu fi găsite asupra sa”.
-Împrejurarea că făptuitorii au fost surprinşi sustrăgând produse petroliere din conductă, după
ce au umplut mai multe butoaie cu produsul sustras până în acel moment, când le-au abandonat
şi au fugit de la locul faptei, nu atribuie acesteia caracterul de tentativă de furt, cantitatea
sustrasă din conductă şi pusă în recipiente a fost scoasă din posesia persoanei vătămate, furtul
fiind deci consumat (CSJ, decizia 1770/03.04.2002)
-Împrejurarea că victima a surprins infractorul transportând bunul în imediata apropiere a
casei sale nu conferă faptei caracterul de tentativă la infracţiunea de furt
-!! Pentru ca infracţiunea complexă de tâlhărie să fie consumată, se cere ca principala sa
componentă, furtul, să se fi consumat prin însuşirea bunului; dacă acţiunea de luare a bunului din
posesia sau detenţia altuia a fost întreruptă, rămânând în faza de tentativă, iar componenta sa
adiacentă, întrebuinţarea de violenţe sau ameninţări s-a consumat, fapta, în întregul ei, constituie
tentativă la infracţiunea de tâlhărie – Dacă inculpatul nu a luat niciun bun de la persoana
vătămată faţă de care a întrebuinţat ameninţări în scop de furt, întrucât aceasta nu avea asupra
sa bunuri, fapta constituie tentativă la infracţiunea de tâlhărie, iar nu tâlhărie în forma
consumată (ICCJ decizia 1234/18.02.2005).

Aspecte ale tentativei la infracţiunea de omor

-Există tentativă de omor şi nu vătămare corporală, ori de câte ori infractorul acţionează în aşa
mod încât provoacă leziuni la nivelul organelor vitale ale organismului victimei ori foloseşte
instrumente sau procedee specifice uciderii. Nu are relevanţă timpul necesar pentru îngrijiri
medicale, deoarece acesta este specific infracţiunilor de vătămare corporală şi nu exprimă
dinamismul interior al actului infracţional. Anumite stări ale infractorului ori defectuozitatea
mijloacelor folosite de el în executarea actului nu au relevanţă în sine, întrucât intenţia de omor
se deduce din modul în care a acţionat, iar nu din elementele exterioare. Forma şi modalitatea
intenţiei, element al laturii subiective a infracţiunii, rezultă din materialitatea actului, printre
altele, din relaţiile personale anterioare existente între inculpat şi victimă, din obiectul vulnerant
folosit, numărul şi intensitatea loviturilor, zona anatomică vizată, comportamentul ulterior al
inculpatului. – Fapta constituie tentativă de omor, fiind relevată intenţia de a ucide, dacă a fost
săvârşită pe fondul unui conflict, urmat de înarmarea inculpatului cu un obiect apt de a produce
moartea (cuţit), prin aplicarea unei lovituri ce a vizat zona anatomică vitală (zona toraco-
abdominală), lovitură puternică, cu lezarea de organe interne, leziune ce a pus în primejdie
viaţa victimei, la care se adaugă atitudinea inculpatului constând în sustragerea de la urmărirea
penală şi dispariţia de la domiciliu – ICCJ, decizia nr 1227/2009
GRILE

1. În cazul tentativei: (INM)

A. Limitele speciale ale pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi se reduc la
jumătate
B. Forma de vinovăţie poate fi diferită de cea care ar fi caracterizat infracţiunea
consumată
C. Aceasta esteo cauză generală de atenuare a pedepsei

2. Tentativa nu este posibilă: (INM)

A. La infracţiunile săvârşite din culpă cu prevedere
B. În cazul infracţiunilor de obicei
C. În cazul infracţiunilor care nu au obiect material

3. Nu este posibilă tentativa la: (BAROU)

A. Infracţiunea de omor săvârşită prin omisiune
B. Infracţiunea de mărturie mincinoasă
C. Infracţiunea de nedenunţare

4. Tentativa constă în: (BAROU)

A. Punerea în executare a hotărârii infracţionale
B. Punerea în executare a intenţiei de a săvârşi infracţiunea, executarea care nu şi-a
produs efectul sau a fost întreruptă
C. Efectuarea actelor de pregătire în vederea săvârşirii infracţiunii

5. În cazul in care se săvârşeşte o tentativă la o infracţiune pentru care legea prevede

pedeapsa inchisorii alternativ cu amenda, iar instanţa optează pentru amendă, instanţa va
stabili pedeapsa: (LICENŢĂ)
a) intre limitele prevăzute de lege privind numărul de zile-amendă reduse la jumătate;
b) intre limitele prevăzute de lege privind numărul de zile-arnendă, reducându-se la
jumdtate doar limitele intre care se stabileşte cuantumul unei zile-amenda;
c) intre limitele prevăzute de lege privind numărul de zile-amendă reduse la jumătate,
reducându-se la jumitate şi limitele intre care se stabileşte cuantumul unei zile-amendă.