Culegere de Grile Smecherite

CUL
EGEREDE
GRILE
ȘM ECHERITE
a)
b)
c)
edi
ți
afebr
uar
ie201
5-i
uni
e2022
CUPRINS
INTRODUCERE 5
CIVIL GENERAL 7
BAREM CIVIL GENERAL 30
DREPTURI REALE 32
BAREM DREPTURI REALE 44
TEORIA GENERALĂ A OBLIGAȚIILOR 45

BAREM TGO 58
CONTRACTE SPECIALE 59
BAREM CONTRACTE SPECIALE 76
SUCCESIUNI & LIBERALITĂȚI 77

BAREM SUCCESIUNI & LIBERALITĂȚI 90
REPREZENTARE GRAFICĂ A RUDELOR 91
PROCEDURĂ CIVILĂ 92
BAREM PROCEDURĂ CIVILĂ 129
DREPT PENAL GENERAL 131

BAREM PENAL GENERAL 177
DREPT PENAL SPECIAL 179

BAREM PENAL SPECIAL 218
PROCEDURĂ PENALĂ 220

BAREM PROCEDURĂ PENALĂ 253
2
(pagină cu care îți poți șterge lacrimile)
3
INTRODUCERE
Howdy, proaspăt aspirant la calitatea de licențiat în drept!
Culegerea asta a apărut din nevoia de a avea toate grilele la o anumită

materie într-un singur loc, astfel că după ce dădeai talpă codul sau cartea, să-ți
poți face grilele repede și fără să te încurci în enșpe mii de documente.
Fiecare materie este împărțită pe ani, în sesiunea de iarnă sau vară, din
februarie 2015 până în iunie 2022 inclusiv. La sfârșitul fiecărei materii, după cum
poți observa din cuprins, există un barem pentru fiecare set de grile.
Nu este exclus să se fi strecurat greșeli, așa că dacă ești nesigur că

răspunsul de acolo este cel cu adevărat corect, poți oricând reverifica pe site-ul
facultății: https://drept.unibuc.ro/Subiecte-la-examenele-anterioare-s71-ro.htm.
De asemenea, dacă la unele subiecte există o numărătoare atipică,

înseamna că au existat grile anulate ce au fost scoase.
Nimeni nu te oprește să printezi culegerea, dar mai bine salvează copacii și

folosește-o pe un laptop sau tabletă, după preferințe, mai ales că ai hyperlinkuri în
cuprins care te duc direct la materia dorită.
Tips & tricks? Sure, de ce nu.
1. Majoritatea subiectelor sunt pe cod, așa că cel mai bine, înainte de a citi vreun
tratat, aruncă un ochi pe coduri și parcurge toată materia așa.
2. Nu te baza pe faptul că înveți toată materia de licență și d-abia după faci grile,
că ești om și uiți.
3. Legea lui Parkinson - Munca se extinde pentru a umple tot timpul disponibil
pentru a o finaliza. - funcționează. Dacă îți aloci 3 zile să recapitulezi tot
penalul special, cu tot cu grile, crede-mă că ai timp. Și cel mai bine e când faci
asta de mai multe ori pentru aceeași materie.
4. Găsește-ți study buddies. Vă motivați reciproc și ai cu cine să dezbați dacă ai
vreo nelămurire.
5. Fă subiectele astea de mai multe ori și cu prioritate față de diverse culegeri.
6. Toate sfaturile de mai sus sunt opționale. Descoperă stilul tău de învățat și fii
constant.
Bafta!
4
(altă pagină cu care îți poți șterge lacrimile)
5
CIVIL GENERAL
2015 februarie
1. Actul juridic nu este anulabil pentru eroare: a) atunci când partea și-a
reprezentat greșit contravaloarea prestației celeilalte părți, chiar dacă această
reprezentare greșită rezultă dintr-o eroare esențială asupra calităților esențiale ale
obiectului prestației celeilalte părți; b) dacă, după primirea cererii de chemare în
judecată având ca obiect anularea actului, cealaltă parte declară, în termen de 3
luni, că va executa actul așa cum l-a înțeles partea care s-a aflat în eroare; c) în
cazul erorii de drept, indiferent de conținutul normei cu privire la care s-a produs
eroarea.
2. Nu sunt avânzi-cauză în materia actelor juridice civile: a) succesorii universali

și cu titlu universal; b) succesorii cu titlu particular, față de actul juridic prin care
dobândesc un drept subiectiv privit individual; c) succesorii cu titlu particular, față
de actele juridice anterioare ale autorului lor, referitoare la același drept sau bun,
încheiate cu alte persoane.
3. Actul juridic: a) abstract nu are cauză; b) de administrare poate presupune și

ieșirea unui bun din patrimoniul părții: c) de partaj este un act declarativ.
4. Confirmarea nulității relative este: a) posibil a fi realizată și tacit; b) o convenție

prin care se renunță la dreptul de a invoca nulitatea relativă; c) o tehnică juridică
de refacere a actului juridic anulabil.
5. La 5.01.2012, Primus a cumpărat de la Secundus un autoturism cu plata

prețului în 12 rate lunare, începând din ziua încheierii contractului. Dacă
Primus a plătit doar primele două rate, iar Secundus îl cheamă în judecată la
5.09.2015, atunci: a) Secundus va putea recupera ratele aferente perioadei
5.09.2012-5.12.2012, cu privire la restul ratelor operând prescripția extinctivă; b)
Secundus nu va putea recupera nicio rată, prescripția dreptului de a cere plata
prețului începând să curgă din ziua încheierii contractului; c) Secundus va putea
recupera toate ratele restante.
6. Nulitatea relativă: a) presupune valorificarea sa în termen de maximum 6 luni

de la data la care ar putea fi invocată; b) poate fi invocată întotdeauna pe cale de
excepție; c) în cazul actelor patrimoniale, poate fi invocată și de către succesorii
universali ai părții ocrotite prin norma încălcată încă.
7. Dacă un debitor este decăzut din beneficiul termenului: a) decăderea va

afecta și ceilalți codebitori, dar numai dacă aceștia sunt solidari; b) creditorul este
în drept să pretindă executarea imediată a obligației; c) obligația sa devine fără
6
termen, caz în care, în lipsa unei înțelegeri între părți, termenul va fi fixat de către
instanță.
8. Cauza imorală a actului juridic civil: a) atrage întotdeauna nulitatea absolută a

actului; b) poate fi invocată și de către partea care a urmărit un scop imoral; c)
atrage întotdeauna nulitatea relativă a actului.
9. Renunțarea la condiția inserată într-un contract: a) nu poate avea loc

niciodată unilateral; b) poate fi făcută oricând de către partea în favoarea căreia a
fost stipulată în mod exclusiv; c) poate fi făcută de către partea în favoarea
exclusivă a căreia a fost stipulată, dar numai dacă nu s-a îndeplinit.
10. Dreptul material la acțiunea având ca obiect despăgubiri pentru atingerile

aduse onoarei, demnității și reputației unei persoane: a) este imprescriptibil
extinctiv; b) este prescriptibil extinctiv, de regulă, în termenul general de
prescripție extinctivă de 3 ani; c) este prescriptibil extinctiv doar în cazurile expres
prevăzute de lege.
11. Dacă A este titularul unui drept de preempțiune pentru încălcarea căruia
legea prevede sancțiunea anulabilității, iar acest drept de preempțiune este
încălcat prin încheierea contractului dintre B și C, atunci: a) prescripția
dreptului lui A de a cere anularea contractului dintre B și C începe să curgă cel
mai târziu la împlinirea unui termen de 18 luni de la încheierea contractului; b) nu
se pune problema prescripției extinctive deoarece A, în calitate de terț, nu are
dreptul de a cere anularea contractului; c) prescripția dreptului lui A de a cere
anularea contractului va începe să curgă la 5 ani după încheierea contractului,
dacă acesta este momentul în care A a cunoscut încheierea contractului.
2015 iunie
1. În ipoteza cauzei ilicite a unui contract cu executare succesivă: a) partea care

a dat ceva urmărind un rezultat ilicit poate cere restituirea prestației efectuate; b)
urmare a nulității actului, efectele nulității se produc numai ex nunc; c) actul este
nul numai dacă părțile au menționat în contract scopul ilicit.
2. Constituie eroare - viciu de consimțământ: a) eroarea asupra unui element cu

privire la care riscul de eroare a fost asumat de către partea interesată; b) eroarea
asupra calităților esențiale ale cocontractantului, dacă actul juridic a fost încheiat
în considerarea însușirilor personale ale acestuia; c) eroarea asupra unui motiv
determinant la încheierea actului juridic, chiar dacă cealaltă parte nu a cunoscut
caracterul esențial al acestuia.
7
3. Violența nu este viciu de consimțământ dacă: a) presupune doar o
amenințare morală a celuilalt contractant; b) provine de la altcineva decât cealaltă
parte contractantă; c) creditorul amenință debitorul cu acționarea în judecată
pentru recuperarea creanței sale.
4. Constituie dol: a) omisiunea, cauzată de neglijență, de a comunica celeilalte

părți împrejurări determinante pentru exprimarea consimțământului, pe care
cocontractantul trebuia să le cunoască; b) trecerea intenționată sub tăcere a unor
împrejurări determinante pentru cocontractant, atunci când legea prevedea
obligația de informare a contractantului; c) numai acțiunile pozitive (manopere
viclene) de inducere în eroare.
5. Confirmarea actului juridic anulabil: a) presupune ca actul confirmativ să

cuprindă obiectul și natura obligației, să facă mențiune despre motivul acțiunii în
anulare precum și despre intenția de acoperi nulitatea; b) trebuie făcută în
termen de 6 luni de la data cunoașterii cauzei de nulitate, sub sancțiunea
decăderii; c) poate fi realizată dacă în momentul confirmării condițiile sale de
validitate sunt întrunite.
6. Pentru garantarea obligației lui B de a restitui împrumutul de 100.000 de

Euro contractat la 1.01.2012, A beneficiază de o ipotecă asupra apartamentului
lui B, în valoare de 60.000 de Euro. Dacă împrumutul trebuia restituit la
1.03.2012, atunci, la 1.01.2016: a) A nu mai poate valorifica ipoteca pentru că s-a
prescris dreptul principal; b) A poate valorifica ipoteca, realizându-și creanța
parțial (pentru 60.000 de Euro), dar nu va putea urmări și alte bunuri din
patrimoniul lui B pentru restul datoriei; c) A poate valorifica întreaga creanță pe
seama apartamentului și a altor bunuri din patrimoniul lui B.
7. Prin contractul de vânzare încheiat, cumpărătorul A a renunțat la

prescripția pe care ar putea să o invoce în privința dreptului vânzătorului B la
plata prețului. Această clauză este: a) valabilă, legea permițând, ca regulă,
renunțarea la prescripție; b) anulabilă, încălcându-se un interes privat; c) nulă
absolut.
8. Prescripția dreptului la acțiunea pentru plata prețului prevăzut într-un

contract de vânzare a unui bun mobil corporal, afectat de o condiție
rezolutorie, începe să curgă: a) de la data la care vânzătorul a predat bunul; b) de
la data încheierii contractului, prețul fiind datorat imediat; c) de la data realizării
condiției.
9. Punerea în întârziere a debitorului: a) suspendă prescripția până la data la

care debitorul răspunde notificării de punere în întârziere în sensul refuzului de
a-și executa obligația; b) întrerupe prescripția, dar numai condițional; c) întrerupe
prescripția, însă numai dacă se face prin executor judecătoresc.
8
10. Cauza actului juridic: a) este reprezentată de orice mobil psihologic al părții;
b) trebuie să fie conformă exclusiv cu legile care interesează ordinea publică și
bunele moravuri; c) trebuie să existe la momentul încheierii actului juridic.
11. Se sancționează cu nulitatea relativă: a) absența cauzei; b) nerespectarea

oricăror drepturi de preempțiune; c) nerespectarea formei de opozabilitate față de
terți.
2016 februarie
1. Confirmarea actului anulabil: a) este un act bilateral; b) își produce efecte de la

data încheierii actului, sub rezerva drepturilor dobândite și conservate de către
terții de bună-credință; c) presupune refacerea actului.
2. Sunt excepții de la principiul irevocabilității actului juridic bilateral: a)

revocarea testamentului; b) rezoluțiunea; c) revocarea mandatului de către
mandant.
3. Actul juridic: a) unilateral este acela prin care doar una dintre părți se obligă la
ceva; b) cu executare succesivă este desființat, în caz de anulare, cu efecte atât
pentru trecut cât și pentru viitor; c) dă naștere la drepturi care nu trebuie
respectate decât de către părțile actului.
4. Dacă o parte contractează aflându-se într-o stare de necesitate: a) actul este

anulabil pentru violență, dar numai dacă cealaltă parte a cunoscut sau trebuia să
cunoască starea de necesitate care îl afectează pe contractantul său; b) actul nu
este nul absolut pentru cauza imorală; c) actul este anulabil pentru leziune.
5. În cazul condiției rezolutorii: a) fructele bunului transmis, culese până la

îndeplinirea condiției, se cuvin proprietarului sub condiție suspensivă; b)
îndeplinirea condiției produce efecte retroactive și în cazul contractelor cu
executare succesivă, dacă părțile au prevăzut astfel; c) drepturile reale dobândite
sub această condiție pot fi înstrăinate valabil, dar dobânditorii le vor primi sub
condiție suspensivă.
6. Începutul prescripției dreptului la acțiune în repararea pagubei cauzate

printr-o faptă ilicită se aplică: a) și acțiunilor derivate dintr-un fapt juridic licit
generator de obligații; b) și acțiunii în executarea silită a unei obligații
contractuale; c) și acțiunii în restituirea prestațiilor făcute în temeiul unui contract
anulabil.
7. Dolul: a) prin reticență poate fi reținut ori de câte ori. din culpă gravă, o parte nu
a comunicat un element esențial pentru consimțământul celeilalte părți; b)
presupune o eroare esențială provocată; c) se poate dovedi cu orice mijloc de
probă.
9
8. Cauza actului juridic: a) trebuie să existe și trebuie probată ca fiind licită, sub
sancțiunea nulității absolute; b) este reglementată prin norme supletive de către
Codul civil; c) nu trebuie verificată, sub aspectul validității, în cazul actelor
abstracte.
9. Eroarea: a) asupra valorii prestației părții adverse atrage întotdeauna nulitatea

relativă actului juridic civil; b) poate conduce la nulitate și dacă poartă asupra
calităților esențiale ale propriei prestații; c) de drept nu poate conduce la nulitate,
pentru că nimeni nu poate invoca necunoașterea legii.
10. Nulitatea relativă poate fi invocată: a) și de către minorul fără capacitate de

exercițiu prin introducerea acțiunii în anulare în termenul de prescripție; b) de
către toți avânzii-cauză ai părții protejate prin norma juridică încălcată; c) și dacă
s-a renunțat la dreptul de a o invoca, anterior încheierii actului juridic.
11. În cazul decăderii: a) se poate renunța numai la beneficiul termenului scurs,

nu și la beneficiul decăderii însăși; b) sancțiunea poate interveni și în cazul
termenelor stabilite de către părți cu această semnificație; c) reglementarea
generală nu are în vedere niciun caz de întrerupere a termenului.
2016 iunie
1. Se prescrie dreptul la acțiunea: a) în repararea prejudiciului patrimonial creat

prin încălcarea dreptului la nume; b) de partaj; c) în declararea simulației.
2. Conversiunea contractului nul: a) poate interveni și dacă părțile nu au stabilit

în contract această posibilitate; b) presupune confirmarea nulității de către partea
interesată să o invoce; c) pentru a putea opera, presupune acordul de voință al
părților, exprimat ulterior constatării nulității actului.
3. Succesorii cu titlu particular: a) sunt avânzi-cauză față de actele încheiate de

către autorul lor după dobândirea bunului transmis, realizate în legătură cu
acesta; b) dobândesc și toate obligațiile convenționale ale autorului lor, dacă sunt
strâns legate de bunul dobândit; c) nu pot conveni, ca regulă, mutuus dissensus
desființarea contractului prin care autorul lor a dobândit bunul transmis,
4. Contractul prin care o persoană se obligă să o întrețină pe o alta până la

sfârșitul vieții acesteia din urmă, fără a pretinde nimic în schimb: a) este un
contract aleatoriu; b) este un act dezinteresat; c) nu este un contract aleatoriu.
5. Regula generală este aceea că în cazul bunurilor viitoare: a) convențiile pot

purta asupra acestora; b) convențiile nu pot purta asupra acestora; c) obiectul
convențiilor este chiar bunul viitor.
10
6. Eroarea: a) este asumată atunci când partea cunoaște realitatea pretins fals
reprezentată, dar alege sa contracteze; b) nu poate conduce la nulitate dacă
poartă asupra identității obiectului propriei prestații; c) asupra obiectului
convenției este acoperibilă prin confirmare.
7. Nulitatea absolută: a) produce aceleași efecte cu nulitatea relativa; b) nu poate

produce niciodată efecte doar pentru viitor; c) nu poate fi declarata sau constatata
pe cale amiabila, pentru ca părțile nu pot tranzacționa valabil in legătură cu o
problemă ce interesează ordinea publica.
8. Debitorul poate renunța: a) doar la beneficiul termenului stipulat exclusiv in

favoarea sa; b) atât la beneficiul termenului cât și la beneficiul condiției, dacă
acestea sunt stipulate exclusiv în favoarea sa; c) doar la beneficiul condiției
stipulate exclusiv în favoarea sa.
9. Potrivit dispozițiilor exprese ale Codului civil 2009, desființarea contractului

inițial atrage după sine, in condițiile legii: a) anularea contractului subsecvent;
b) constatarea nulității absolute a contractului subsecvent; c) desființarea
contractului subsecvent.
10. Denunțarea unilaterală: a) în lipsă de stipulație contrară, este posibilă numai

dacă actul nu a produs încă efecte; b) fără plata unei remunerații nu poate fi
valabil convenită într-un contract sinalagmatic, întrucât echivalează cu o condiție
pur potestativă din partea celui care se obligă; c) recunoscută în favoarea uneia
dintre părțile unui contract cu executare succesivă poate produce efecte
retroactive, dacă părțile au convenit astfel.
11. Termenul de prescripție a acțiunii pentru acoperirea prejudiciului

patrimonial rezultat din săvârșirea unei infracțiuni: a) este de 3 ani; b) nu poate
fi mai scurt decât termenul de prescripție prevăzut de legea penală pentru fapta
cauzatoare de prejudiciu; c) nu este afectat de constituirea victimei ca parte civila
în procesul penal.
2017 februarie
1. Eroarea: a) de drept nu poate conduce niciodată la anularea actului juridic civil;

b) de calcul nu poate atrage niciodată nulitatea relativă; c) nemijlocită asupra
valorii propriei prestații se sancționează în condițiile reglementate la materia
leziunii.
2. Violența viciu de consimțământ: a) afectează componenta intelectivă a

consimțământului; b) se sancționează cu anularea contractului, termenul de
prescripție curgând cel mai târziu la 18 luni de la data încheierii contractului: c)
poate consta și într-o amenințare fizică și într-o amenințare morală.
11
3. Actul juridic confirmativ este: a) declarativ; b) constitutiv: c) solemn.
4. Este act unilateral: a) donația fără sarcini; b) procura dată unui capabil; c)
împrumutul fără dobândă.
5. Nulitatea absolută poate fi invocată: a) de către oricine; b) de către

avânzii-cauză; c) de instanță din oficiu, fără a fi obligată în acest sens.
6. Reprezintă o excepție de la principiul forței obligatorii a contractului: a)

moratoriul legal; b) prorogarea convențională a termenului contractului de
închiriere; c) denunțarea unilaterală a contractului de către oricare dintre părți.
7. Dolul: a) permite victimei să păstreze contractul cu obligarea celeilalte părți la

plata de daune-interese; b) nu se va sancționa dacă provine de la gerantul de
afaceri al celeilalte părți, pentru că acesta nu este parte la contract și nici nu
reprezintă cealaltă parte; c) este de conceput și în unele cazuri în care nu există
manopere dolosive comisive.
8. Dacă dreptul material la acțiunea prin care se pretinde restituirea

împrumutului este prescris, atunci: a) este prescrisă și ipoteca care îl garanta; b)
sunt prescrise și dobânzile aferente acestuia: c) sunt prescrise numai dobânzile
scadente înaintea principalului.
9. Renunțarea la beneficiul prescripției scurse deja: a) se poate face și prin

constituirea de garanții, dar numai dacă cel care renunță este în cunoștință de
cauză cu privire la faptul că renunță astfel la prescripție, pentru că renunțările pot
fi tacite, dar trebuie să fie neechivoce; b) se face și prin constituirea de garanții
chiar dacă cel care renunță nu o face în cunoștință de cauză pentru că nu știe că
acțiunea corespunzătoare s-a prescris; c) conduce la aplicarea regulilor privind
întreruperea prescripției prin recunoașterea datoriei.
10. Plata parțială: a) a unei rate de chirie constituie o recunoaștere a datoriei

chiriilor anterior exigibile plății și conduce la o întrerupere a prescripției acestora;
b) constituie întotdeauna o recunoaștere a datoriei; c) a unei dobânzi este un act
de recunoaștere tacită și nu expresă și poate conduce la întreruperea prescripției
creanței principale.
11. Acțiunea: a) în grănițuire este imprescriptibilă; b) în restituirea prestațiilor

patrimoniale făcute în temeiul unui act desființat ca urmare a unei imposibilități
fortuite de executare, atunci când este prescriptibilă, este supusă unei prescripții
care curge de la data desființării actului; c) confesorie de superflcie este
prescriptibilă în 10 ani.
12
2017 iunie
1. Nulitatea: a) trebuie prevăzută întotdeauna expres, pentru că nu există nulitate

fără un text de lege; b) poate fi acoperită numai prin confirmare; c) nu poate fi
acoperită prin refacerea ulterioară a actului juridic civil, chiar dacă la data refacerii
toate condițiile de validitate ale acestuia ar fi îndeplinite.
2. Efectele generale ale nulității față de terți sunt reglementate în Codul civil:
a) prin dispozițiile privitoare la formarea valabilă a contractului; b) prin dispozițiile
particulare privind efectele nulității; c) prin dispozițiile generale consacrate
restituirii prestațiilor;
3. Leziunea: a) permite și alte remedii decât anularea, dar numai la inițiativa

cocontractantului celui lezat; b) nu permite adaptarea contractului decât în cazul
leziunii majorului; c) presupune dovada unui prejudiciu, atât în cazul leziunii
minorului cât și în cel al leziunii majorului.
4. Spre deosebire de condiția suspensivă, în cazul termenului suspensiv: a)

plata făcută înainte de împlinirea/îndeplinirea acestuia/acesteia este valabilă; b)
prescripția nu începe să curgă înainte împlinirea/îndeplinirea acestuia/acesteia; c)
creditorul poate face acte de conservare a dreptului său;
5. Este prescriptibilă: a) acțiunea în constatarea rezoluțiunii; b) acțiunea în

revendicarea unui bun imobil adjudecat valabil de către pârât la licitație publică,
în cadrul unei proceduri de executare silită; c) acțiunea negatorie de servitute. 6.
Regula în materia nulității este aceea a: a) nulității relative și totale; b) nulității
absolute și parțiale; c) nulității relative și parțiale.
7. Eroarea asupra unui simplu mobil: a) atrage nulitatea relativă a actului doar
dacă acel mobil a fost un element determinant pentru ambele părți; b) atrage
anulabilitatea actului numai dacă ambele părți au fost în eroare; c) atrage
anulabilitatea actului doar dacă, prin voința părților, simplul mobil a fost
considerat determinant pentru cel puțin una dintre ele.
8. Cauza actului juridic: a) trebuie să nu fie contrară bunelor moravuri; b) trebuie

probată, în caz de contestare de către un terț; c) este o cauză de nulitate absolută
a actului juridic civil.
9. Nulitatea relativă: a) poate fi confirmată numai dacă la data confirmării

condițiile sale de validitate sunt întrunite; b) sancționează nerespectarea regulilor
privind capacitatea de folosință a persoanei juridice; c) poate fi invocată numai de
către părțile actului juridic civil.
13
10. Dacă termenul de prescripție de 3 ani a început să curgă la 10.04.2013 și la
10.02.2016 a intervenit o cauză de suspendare care a încetat la 01.03.2016,
atunci prescripția se împlinește la: a) 10.04.2016; b) 10.05.2016; c) 01.09.2016.
11. Drepturile potestative patrimoniale: a) sunt întotdeauna imprescriptibile; b)

sunt întotdeauna prescriptibile; c) nu pun întotdeauna problema prescripției
extinctive.
2018 februarie
1. Beneficiarul: a) poate accepta oricând stipulația, pentru că acest drept nu

presupune un drept material la acțiune; b) este parte la contractul încheiat între
stipulant și promitent numai dacă acceptă dreptul stipulat în favoarea sa; c) poate
accepta stipulația și după decesul stipulantului.
2. Confirmarea actului anulabil: a) produce întotdeauna efecte erga omnes de la

data încheierii actului; b) de vânzare a unui apartament, încheiat de un minor de
17 ani în calitate de vânzător, se poate realiza valabil de către persoana care este
ocrotitorul său legal la data realizării actului confirmativ; c) presupune în mod
necesar cunoașterea cauzei de nulitate, iar, în caz de violență, încetarea violenței.
3. Acoperirea nulității este: a) o specie de confirmare; b) genul proxim al

confirmării; c) posibilă dacă, ulterior încheierii actului, se îndeplinesc toate
condițiile sale de validitate.
4. Cauza contractului: a) este o condiție de validitate, de fond și specială a actului

juridic; b) este scopul urmărit sau acceptat de către ambele părți; c) este scopul
urmărit de fiecare dintre părți, chiar dacă cealaltă parte nu îl cunoaște și nici nu ar
fi putut și/sau trebuit să îl cunoască.
5. Dolul: a) permite plata de daune interese de către autorul său, dacă este cazul,
chiar dacă cel ocrotit a confirmat actul; b) poate privi doar situații de fapt, iar nu și
norme juridice; c) poate fi produs și prin neglijență sau imprudență.
6. Identificați afirmația/țiile corectă/corecte: a) leziunea poate fi invocată cu

succes inclusiv în cazul actelor juridice unilaterale; b) dolul, violența și eroarea au
în componența acestora un element obiectiv; c) în sistemul Codului civil, dolul
incident poate atrage anularea contractului.

prorogarea prin lege a termenului unui contract de închiriere; b) clauza de
denunțare unilaterală a contractului; c) rezilierea unilaterală a contractului.
8. Un termen de 6 luni început la data de 01.01.2017 se împlinește (făcând

abstracție de regula prorogării în cazul în care termenul se împlinește într-o zi
14
nelucrătoare): a) în ultima zi a lunii iunie; b) în prima zi a lunii iulie; c) în prima zi a
lunii iunie.
9. Repunerea în termenul de prescripție: a) prorogă termenul de prescripție

pentru cel mult 30 de zile; b) presupune ca creditorul să fi fost împiedicat de forța
majoră să facă acte de întrerupere; c) nu operează de plin drept.
10. Efectul special al suspendării prescripției extinctive: a) se produce la cererea

persoanei interesate; b) în cazul prescripțiilor de 6 luni, prorogă împlinirea
termenului de prescripție după expirarea unui termen de 6 luni de la încetarea
suspendării; c) nu se aplică atunci când a rămas mai mult de o lună până la
împlinirea termenului de prescripție, dacă acesta este de 6 luni;
11. Atrage sancțiunea nulității relative: a) lipsa obiectului contractului; b) lipsa

caracterului determinabil al obiectului obligației; c) încheierea unui act juridic de
dispoziție de către o persoană fizică cu depășirea limitelor capacității de exercițiu.
2018 iunie
1. Lipsa discernământului: a) atrage anularea actului numai dacă este cunoscută

de către cealaltă parte; b) atrage nulitatea relativă a actului, putând fi invocată
doar de către partea afectată; c) atrage incapacitatea de exercițiu a părții afectate.
2. În cazul în care consimțământul este dat cu o rezervă mintală: a) actul va fi

întotdeauna nevalabil pentru absența unui consimțământ valabil, așa cum
pretinde principiul voinței reale; b) actul va fi valabil pentru că primează principiul
voinței declarate; c) actul ar putea fi valabil, pentru că principiul voinței reale nu
este unul absolut.
3. Eroarea asupra obiectului actului juridic: a) este o eroare-obstacol care atrage

nulitatea absolută a actului; b) atrage anulabilitatea actului, care este eficace în
mod provizoriu și care poate fi validat prin executarea de către cocontractant a
obligațiilor izvorâte din act, astfel cum acesta a fost înțeles de către cel aflat în
eroare (errans): c) presupune că o parte crede, în mod eronat, că tratează cu privire
la un alt bun.
4. În ipoteza violenței: a) ca și în cazul leziunii, termenul de prescripție extinctivă

a dreptului material la acțiunea în anulare începe să curgă de la momentul
obiectiv al încheierii actului juridic; b) ca și în cazul leziunii, sancțiunea aplicabilă
este nulitatea relativă, dar termenul de prescripție al acțiunii în anulare este diferit
față de cel aplicabil acesteia; c) spre deosebire de ipoteza dolului, partea al cărei
consimțământ este viciat nu poate obține reducerea prestației sale cu valoarea
daunelor-interese la care ar fi îndreptățită.
15
5. Sunt caracterele juridice ale formei ad probationem: a) nu este obligatorie,
spre deosebire de forma ad validitatem, b) nu este obligatorie, așa cum nu este
obligatorie nici forma de opozabilitate față de terți, întrucât niciuna dintre ele nu
atrage, în caz de nesocotire, sancțiunea nulității; c) reprezintă o excepție de la
principiul consensualismului.
6. Principiul pacta sunt servanda reprezintă: a) principiul forței obligatorii; b)

principiul irevocabilității; c) principiul relativității efectelor actului juridic civil.
7. Frauda la lege, înțeleasă ca ipoteză specială a cauzei ilicite: a) există și se

sancționează cu nulitatea absolută ori de câte ori actul este încheiat în scopul
fraudării intereselor creditorului uneia dintre părți; b) se sancționează ori de câte
ori partea a uzat de un act juridic permis de lege, dar urmărind, alături de scopuri
licite, și un scop care, altminteri, îi era interzis; c) are în vedere o încălcare ’’ocolită”
a legii.
8. Dolul: a) poate purta și asupra unor elemente neconstitutive ale unei erori
esențiale; b) nu se va sancționa dacă provine de la reprezentantul celeilalte părți,
pentru că acesta nu este parte la contract; c) se sancționează fie cu
daune-interese, fie cu nulitatea actului, partea interesată putând alege liber între
cele două, fără însă a le putea cumula.
9. Cursul prescripției extinctive este întrerupt: a) prin invocarea, pe cale de

excepție, a dreptului a cărui acțiune se prescrie; b) prin notificarea debitorului de
către creditor, dacă ulterior se formulează cererea de chemare în judecată în
termenul de prescripție aplicabil acțiunii promovate; c) prin pornirea acțiunii
penale împotriva debitorului, ori de câte ori creditorul ar putea să se constituie
parte civilă în procesul penal.
10. Dacă după împlinirea termenului de prescripție debitorul constituie o

garanție în folosul creditorului: a) prescripția își reia cursul; b) începe să curgă o
nouă prescripție, de același fel; c) nu se produce niciun efect asupra prescripției,
care rămâne împlinită.
11. Prescripția începe să curgă: a) în cazul dolului, de la data încetării inducerii în

eroare; b) în cazul cauzei ilicite, de la data cunoașterii efective de către terțul
reclamant a caracterului ilicit al cauzei; c) în cazul îmbogățirii fără justă cauză, de
la data la care cel care a sărăcit a cunoscut sau trebuia să cunoască micșorarea
patrimoniului său, faptul măririi unui alt patrimoniu și pe cel care a beneficiat de
această mărire.
16
2019 februarie
1. Forma ad probationem: a) nu este obligatorie, spre deosebire de forma ad

validitatem; b) nu reprezintă o excepție de la principiul consensualismului; c) este
cerută de lege în cazul contractului de tranzacție.
2. Dacă A îi comunică lui B în mod eronat oferta sa de vânzare, aspect

cunoscut de către B, care însă o acceptă așa cum fost formulată: a)
consimțământul lui A este afectat în factorul său intelectiv; b) va prevala principiul
voinței reale și actul va fi anulabil; c) va prevala protecția voinței declarate și A nu
va putea cere anularea contractului.
3. În cazul declarării nulității totale a unui contract: a) se anulează de plin drept

toate actele subsecvente; b) părțile nu restituie prestațiile efectuate deja în
temeiul unui contract cu executare succesivă; c) se mențin în principiu actele de
administrare cu executare dintr-o dată, încheiate cu bună credință.
4. Eroarea: a) asupra naturii contractului încheiat este o eroare esențială și atrage

nulitatea relativă; b) de drept nu poate fi niciodată invocată pentru a se obține
anularea actului, întrucât nimeni nu poate invoca necunoașterea legii; c)
nemijlocită asupra valorii contraprestației atrage anularea actului pentru că este o
eroare esențială - viciu de consimțământ.
5. Condiția rezolutorie care afectează obligațiile unui contract: a) împiedică

întotdeauna contractul să producă efecte după îndeplinirea condiției; b) nu
permite părților să convină ca efectele îndeplinirii condiției să se producă numai
pentru viitor; c) este întotdeauna nulă dacă este pur potestativă depinzând de
voința creditorului.
6. În cazul în care A îi propune lui B un contract foarte avantajos, prevăzând

că, dacă nu este refuzată într-un termen de opțiune de 10 zile, oferta se va
considera acceptată: a) lipsa acceptării echivalează cu neîncheierea contractului;
b) tăcerea destinatarului va antrena considerarea contractului încheiat; c)
contractul va fi considerat încheiat dacă, după expirarea termenului de 10 zile, B va
exprima acordul expres în legătură cu oferta făcută.
7. În materia condițiilor de validitate a actului juridic civil: a) părțile nu pot

prevedea prin act o renunțare anticipată la dreptul de a invoca nulitatea pentru
orice viciu de consimțământ; b) nevalabilitatea cauzei atrage întotdeauna
nulitatea absolută a actului; c) pentru validitatea actului, obiectul acestuia, ca și
obiectul obligației, poate fi determinat sau determinabil.
8. Identificați afirmația corectă: a) dolul poate fi invocat și în cazul actelor

unilaterale; b) mandatul cu titlu gratuit este o liberalitate; c) error in persona
atrage întotdeauna anularea actului.
17
9. În cazul cesiunii de creanță, prescripția acțiunii cesionarului împotriva
debitorului cedat curge de la data: a) la care a avut loc cesiunea; b) la data la
care cesiunea a fost făcută opozabilă debitorului; c) de la altă dată.
10. Dacă A vinde către C un bun pentru care legea specială pretinde
respectarea dreptului de preempțiune al lui B, sub sancțiunea nulității
relative, atunci dreptul material la acțiune al lui B curge de la data: a) la care
titularul dreptului de preempțiune a cunoscut sau trebuia să cunoască încălcarea
dreptului său; b) la care titularul dreptului de preempțiune a cunoscut încălcarea
dreptului său; c) la care titularul dreptului de preempțiune a cunoscut încălcarea
dreptului său, dar nu mai târziu de împlinirea unui termen de 18 luni de la data
vânzării;
11. Prescripția dreptului material la acțiunea în restituirea prețului unui

contract de vânzare imobiliară deplin executat și care a fost anulat prin
hotărâre rămasă definitivă la data 01.10.2018 curge: a) de la data rămânerii
definitive a hotărârii de admitere a acțiunii în anulare; b) de la data la care
vânzătorul a notificat cumpărătorul să restituie bunul vândut; c) de la data de
01.02.2019, la care ex-vânzătorul introduce cerere de chemare în judecată de
restituire a lucrului vândut.
2019 iunie
1. Scoaterea prin lege a bunului din circuitul civil are semnificația: a) instituirii
unei incapacități speciale de folosință, care apasă asupra tuturor celor care au un
drept asupra acelui bun; b) unei condiții de valabilitate a contractului prin care
bunul ar fi înstrăinat, sub sancțiunea nulității absolute, indiferent dacă părțile au
fost de bună sau de rea-credință; c) unei condiții de valabilitate a contractului prin
care bunul ar fi înstrăinat, dar numai dacă ambele părți ar fi rea credință.
2. Nulitatea actului juridic: a) intervine atunci când se încalcă o condiție de

validitate stabilită de lege sau de către părți; b) este, de regulă, parțială și relativă;
c) este relativă dacă, la încheierea actului, părțile au derogat de la o normă
dispozitivă.
3. În cazul contractului cu executare succesivă: a) efectele nulității contractului

se produc numai pentru viitor; b) efectele împlinirii condiției rezolutorii se produc
întotdeauna numai pentru viitor; c) efectele neexecutării, fără justificare, a
obligațiilor unei dintre părți, care conduc la încetarea contractului, se produc
numai pentru viitor.
4. Recunoașterea dreptului de către unul dintre codebitori, intervenită după

împlinirea termenului de prescripție extinctivă: a) produce efecte asupra
18
tuturor codebitorilor; b) nu produce efecte asupra niciunui codebitor; c) produce
efecte asupra debitorilor solidari;
5. Termenul, ca modalitate a actului juridic civil: a) extinctiv împlinit atrage

după sine decăderea din drept a creditorului; b) extinctiv are efect rezolutoriu; c)
poate fi convenit și în favoarea creditorului.
6. Excepția de compensație legală este: a) prescriptibilă sau imprescriptibilă,

după cum este prescriptibilă sau imprescriptibilă acțiunea corespunzătoare ei; b)
imprescriptibilă, dacă creanța invocată nu era prescrisă la data la care
compensația putea fi opusă; c) prescriptibilă.
7. Potrivit dispozițiilor generale ale Codului civil 2009, care reglementează

efectele nulității, nulitatea contractului inițial atrage după sine, in condițiile
legii: a) anularea contractului subsecvent; b) nulitatea absolută a contractului
subsecvent; c) desființarea contractului subsecvent.
8. Cauza actului juridic: a) trebuie probată pentru a putea fi considerată valabilă,

dar, odată făcută proba ei, se prezumă a fi licită și morală; b) este ilicită, numai
dacă cealaltă parte a cunoscut în mod efectiv scopul ilicit urmărit de către parte;
c) trebuie să existe, sub sancțiunea anulabilității, dacă actul nu poate fi calificat
altfel.
9. Sarcina și condiția suspensivă, ca modalități ale contractului, se aseamănă

prin aceea că: a) conduc de drept, în caz de neîndeplinire, la desființarea
retroactivă a contractului; b) în caz de neîndeplinire/nerealizare nu atrag
nevalabilitatea contractului pe care îl afectează; c) trebuie să se
îndeplinească/realizeze în mod obligatoriu, odată ce au fost prevăzute de către
părți în contract.
10. Impreviziunea: a) presupune cauze ulterioare încheierii contractului, care pun

debitorul în imposibilitatea absolută și definitivă a executării obligației sale; b) este
aplicabilă, potrivit Codului civil, numai în cazul unor contracte speciale indicate
limitativ de lege; c) permite ca instanța sesizată să aplice și alte remedii în afară de
desființarea contractului.
11. Spre deosebire de prescripție, decăderea: a) nu permite aplicarea tuturor

cazurilor de suspendare a termenului de prescripție; b) nu permite niciodată
stabilirea convențională a termenului; c) este o sancțiune de drept civil.
2020 februarie
1. Renunțarea la beneficiul decăderii: a) nu este niciodată posibilă; b) este

posibilă numai în cazul termenelor de decădere contractuale; c) este permisă și
înainte de împlinirea termenului de decădere.
19
2. În cazul cesiunii de creanță, prescripția acțiunii cesionarului împotriva
debitorului curge: a) de la data la care cesiunea a fost făcută opozabilă
debitorului; b) de la data la care a avut loc cesiunea; c) de la altă dată, decât cele
prevăzute mai sus.
3. Suspendarea prescripției pentru motive ce privesc creditorul: a) nu se

extinde și asupra fidejusorilor debitorului; b) se extinde asupra tuturor
cocreditorilor solidari; c) nu poate fi invocată în contra debitorului, dacă acesta din
urmă nu a cunoscut cauza de suspendare.
4. În categoria persoanelor care pot invoca prescripția extinctivă intră: a)

numai debitorul; b) numai debitorul și creditorii săi; c) orice persoană interesată. 5.
Dacă o parte contactează aflându-se într-o stare de nevoie: a) contractul este
anulabil pentru violență, dar numai dacă cealaltă parte a cunoscut sau trebuia să
cunoască starea de nevoie care îl afectează pe contractantul său; b) contractul
este nul absolut pentru cauză imorală; c) contractul poate fi anulabil pentru
leziune, dacă cealaltă parte a profitat de această stare de nevoie, stipulând în
favoarea sa o prestație disproporționat mai mare decât valoarea propriei prestații.
6. Criteriul caracterului oneros/gratuit al contractului este: a) obținerea sau nu,

după încheierea actului, în concret, de către fiecare dintre părți, a unui avantaj
patrimonial; b) caracterul bilateral/unilateral al contractului; c) scopul urmărit de
către părți.
7. Actul juridic: a) consensual este acela pe care părțile sunt libere să îl încheie
sau nu, spre deosebire de actele forțate; b) unilateral este întotdeauna
esențialmente revocabil de către autorul său; c) nu este nul pentru neîndeplinirea
cerinței de formă dacă părțile unei vânzări nu respectă cerința de formă pe care
ele însele au stabilit-o prin antecontractul anterior.
8. Se aplică cu prioritate în concurs cu celelalte variante, următoarea regulă

de interpretare a contractului: a) interpretarea contractului în favoarea celui care
se obligă; b) stipulațiile neclare din contractele de adeziune se interpretează
împotriva celui care le-a propus; c) interpretarea clauzelor unele prin altele, dând
fiecăreia înțelesul ce rezultă din ansamblul contractului.
9. Condiția: a) ca regulă, este prezumată a fi rezolutorie, dacă obligațiile principale

sunt scadente de îndată după încheierea contractului; b) imposibilă atrage
întotdeauna nulitatea contractului în care este inserată; c) suspensivă afectează
însăși existența actului juridic civil, cu consecința că drepturile născute din act pot
fi înstrăinate numai după realizarea condiției.
10. Este prescriptibilă: a) acțiunea confesorie de uzufruct; b) acțiunea în

constatarea dreptului de uz; c) acțiunea în grănițuire.
20
11. În cazul admiterii definitive a acțiunii în anularea unui act juridic: a) efectele
nulității se produc numai pentru viitor; b) efectele nulității sunt aceleași cu cele
produse în cazul constatării nulității absolute a actului; c) efectele nulității se
produc numai între părți.
2020 iulie
1. Dreptul la acțiunea în răspundere contractuală pentru neexecutarea unei

obligații contractuale de a face începe să curgă: a) potrivit regulii generale a
începutului cursului prescripției; b) de la data la care obligația era exigibilă și
trebuia astfel să fie executată; c) de la data la care creditorul a cunoscut sau
trebuia să cunoască atât prejudiciul, cât și pe cel care răspunde de el.
2. Există atât un moment subiectiv, cât și un moment obiectiv pentru

începutul prescripției în următorul caz: a) acțiunea în anularea actului juridic
pentru violență; b) acțiunea în anulare pentru nerespectarea regulilor privind
capacitatea de exercițiu a persoanei fizice; c) acțiunea în valorificarea nulității
pentru lipsa determinării obiectului contractului.
3. Dacă, prin contractul de vânzare a unei perechi de pantofi, încheiat la 01

aprilie 2019, părțile au prevăzut că, „vânzătorul va repara sau schimba pantofii
numai dacă, după o folosire normală, aceștia se vor deteriora în termen de 6
luni de la predare”, atunci: a) această clauză instituie un termen extinctiv; b) este
o clauză nevalabilă de reducere a termenului de prescripție extinctivă; c) este o
clauză care instituie un termen de decădere.
4. Este adevărată următoarea afirmație: a) orice renunțare la beneficiul

prescripției, indiferent când ar interveni ea, atrage curgerea unui nou termen de
prescripție, de același fel; b) orice renunțare la beneficiul prescripției are
semnificația unei recunoașteri a datoriei; c) orice recunoaștere a datoriei, realizată
după împlinirea prescripției, semnifică faptul că autorul său a intenționat să
renunțe la beneficiul prescripției împlinite.
5. Reprezintă un caz de acoperire a nulității: a) adaptarea actului juridic anulabil

pentru eroare sau doi; b) conversiunea, în promisiune de vânzare, a contractului
de vânzare încheiat sub semnătură privată cu privire la un apartament; c)
executarea de către major a contractului încheiat în perioada minorității, cu
nerespectarea regulilor privitoare la capacitatea sa de exercițiu.
6. Absența cauzei actului juridic civil: a) atrage după sine o nulitate condițională;
b) reprezintă un caz de nulitate virtuală; c) este sancționată numai dacă se
dovedește că ascunde o cauză ilicită sau imorală.
21
7. Reprezintă o excepție de la opozabilitatea actului juridic: a) toate excepțiile
de la principiul relativității efectelor actului juridic civil; b) cazul fraudei intereselor
altei persoane - fraus omnia corumpit, c) cazul terților desăvârșiți.
8. Este adevărată următoarea afirmație: a) orice act autentic este întotdeauna

un act solemn; b) orice act solemn este întotdeauna și un act autentic; c) părțile
nu pot conveni valabil ca, în raporturile dintre ele, un contract consensual să
devină contract real.
9. Eroarea: a) asupra obiectului contractului există atunci când o parte crede că

încheie o vânzare asupra unui autoturism Dacia și cealaltă crede că achiziționează
un autoturism Toyota ; b) este lezionară atunci când o parte crede că a cumpărat o
statuie realizată din aur, iar aceasta este realizată dintr-un aliaj dc 100 dc ori mai
ieftin; c) în care se găsește Primus atunci când cumpără un ceas, crezând că a
pierdut un altul cu aceleași caracteristici și care îi aducea noroc, deși acesta se
găsea în dulapul casei sale, este o eroare care poartă asupra unor simple motive.
10. Atunci când se încalcă o condiție de validitate a actului juridic la data

încheierii acestuia: a) intervine întotdeauna sancțiunea nulității actului, absolută
sau relativă; b) intervine, ca regulă, sancțiunea nulității relative și parțiale, actul
putând fi confirmat cu efect retroactiv; c) intervine sancțiunea nulității absolute
dacă interesul ocrotit în principal prin norma încălcată este unul general, actul
putând fi validat, însă, prin conversiune, dacă părțile au prevăzut neîndoielnic
intenția de a permite conversiunea.
11. Consimțământul nu este exprimat liber: a) când este surprins prin doi; b)
când este smuls prin violență; c) în toate cazurile de leziune.
2021 februarie
1. Forma: a ) reprezintă un element substanțial de valabilitate al contractului de

comodat, ca regulă, în acest caz, manifestările de voință ale părților neputând fi
tacite; b) stabilită de către părți pentru încheierea unui act viitor nu poate fi
impusă niciodată se către o parte celeilalte, întrucât ea poate fi stabilită numai de
lege; c) autentică este cerută, ad validitatem, pentru orice convenție care
transmite drepturi supuse înscrierii în cartea funciară.
2. Violența viciu de consimțământ: a) nu poate atrage niciodată anularea actului,

dacă amenințarea realizată de către cealaltă parte are în vedere exercițiul unui
drept; b) realizată de către un terț, atrage răspunderea acestuia pentru prejudiciile
cauzate, chiar și atunci când actul încheiat sub imperiul violenței se anulează; c)
atrage nulitatea relativă a actului, termenul de prescripție pentru acțiunea în
anulare începând să curgă la data la care victima a cunoscut de existența
violenței, dar nu mai târziu de 18 luni de la data încheierii actului.
22
3. În materia nulității actului juridic: a) confirmarea actului anulabil de către cel
îndreptățit să invoce anularea, ca și conversiunea actului nul, nu presupun un nou
acord al părților în sensul confirmării, respectiv al operării conversiunii; b) minorul
restituie prestația primită în temeiul actului anulat pentru incapacitate doar în
limita folosului realizat, apreciat la data cererii de restituire, chiar și în cazul în care,
din culpă gravă, a făcut ca restituirea să fie imposibilă; c) absolute, ca regulă,
succesorul universal al uneia dintre părți nu poate constata amiabil împreună cu
cealaltă parte nulitatea actului pe care l-a încheiat autorul său.
4. În materia nulității actului juridic: a) relative, dacă părțile au prevăzut expres

aceasta în contractul lor cu executare succesivă, efectele nulității se produc numai
pentru viitor; b) nulitatea relativă poate fi invocată numai de către părțile actului;
c) actele juridice de conservare subsecvente, cu executare uno ictu, încheiate cu
bună credință, sunt opozabile înstrăinătorului inițial, chiar și atunci când actul
inițial este nul absolut.
5. Efectele actului juridic (obligațiile): a) sunt pure și simple atunci când, în

concret, părțile au ales să nu le afecteze de termen sau de condiție; b) sunt
esențialmente afectate de modalități, în cazul contractului de asigurare; c) sunt
condiționale, dacă eficacitatea sau desființarea lor depinde de un eveniment care,
fără ca părțile să știe, avusese loc în momentul în care debitorul s-a obligat sub
condiție.
6. În materia leziunii, viciu de consimțământ: a) actul juridic nu este supus

niciunei sancțiuni, dacă leziunea nu depășește jumătate din valoarea pe care o
avea, la momentul încheierii contractului, prestația promisă sau executată de
către minorul lezat; b) actul anulat pentru leziune constituie o excepție de la
principiul forței obligatorii a contractului; c) spre deosebire de regimul general al
nulității relative, victima leziunii nu poate invoca, fără limită în timp, pe cale de
apărare, leziunea.
7. În materia efectelor actului juridic civil: a) succesorii universali ai părții sunt

întotdeauna asimilați autorului lor, în această calitate fiind ținuți să execute orice
act încheiat de către acesta din urmă; b) toate stipulațiile cuprinse într-un
contract de adeziune se interpretează în contra celui care se obligă; c) pentru
determinarea conținutului contractului, în lipsă de stipulație expresă, se va ține
seama de uzanțe înaintea dispozițiilor supletive ale legii.
8. Actul juridic unilateral: a) presupune întotdeauna numai manifestarea de

voință a unei singure persoane; b) poate consta și într-o promisiune unilaterală de
a contracta, făcută cu intenția de a-1 lega pe autorul ei; c) poate fi obiect al
decăderii, ca sancțiune civilă, dar numai dacă partea nu a respectat termenul
legal (iar nu și convențional), în care actul putea fi săvârșit.
23
9. Contractul de vânzare a unui laptop, încheiat de către o persoană, în
legătură cu care s-a probat că a fost lipsită de discernământ la momentul
încheierii actului, ca urmare a alienației mintale și care ulterior a fost pusă sub
interdicție: a) nu poate fi anulat (pe niciun temei) pentru lipsa discernământului,
decât dacă la momentul la care actul a fost făcut, cauzele punerii sub interdicție
existau și erau îndeobște cunoscute; b) nu este anulabil pentru incapacitate, în
ciuda stării de alienație mintală; c) este nul.
10. Este adevărată următoarea afirmație: a) are efect întreruptiv de prescripție

actul prin care creditorul comunică debitorului că îl pune în întârziere în legătură
cu plata despăgubirilor datorate ca urmare a răspunderii civile delictuale, dar
numai dacă acest act este urmat de introducerea acțiunii în justiție în termen.de.6
luni de la data la care prescripția s-ar fi împlinit; b) achitarea parțială a dobânzii,
intervenită în cursul termenului de prescripție aferent creanței principale, are
efect întreruptiv asupra acestei menționate prescripții; c) termenul de prescripție
aplicabil oricăror acțiuni născute dintr-un contract de intermediere este de 2 ani.
11. În cazul în care, prin contractul încheiat la 1 iunie 2015, Primus i-a vândut lui
Secundus un tablou, predarea bunului vândut și plata prețului facându-se la
data încheierii contractului, iar acest act a fost anulat, pentru eroare, prin
hotărârea judecătorească rămasă definitivă la 1 iunie 2016, Primus formulând
la 1 septembrie 2016 o acțiune în obligarea lui Secundus la restituirea
tabloului: a) prescripția dreptului lui Secundus la acțiunea în restituirea prețului
plătit s-a împlinit la 1 septembrie 2019; b) prescripția dreptului lui Secundus la
acțiunea în restituirea prețului plătit s-a împlinit la 1 iunie 2019; c) dreptul lui
Secundus la acțiunea în restituirea prețului plătit este imprescriptibil.
2021 iunie
1. Actul juridic unilateral: a) produce efecte din momentul în care comunicarea

ajunge la destinatar, chiar dacă acesta nu a luat cunoștință de aceasta din motive
care nu îi sunt imputabile; b) este supus comunicării dacă și numai dacă
constituie, stinge sau modifică un drept al destinatarului; c) supus comunicării
este, ca regulă, revocabil, chiar și după ce ajunge la destinatarul său.
2. Este adevărată următoarea afirmație: a) contractul prin care, în schimbul

stingerii unei obligații litigioase (a cărei existență face obiectul unui proces), care
i-ar incumba, o parte își asumă obligația de a plăti o sumă de bani, este un act cu
titlu oneros; b) încheierea de către debitor a unui contract în frauda intereselor
creditorului său atrage întotdeauna nulitatea absolută a acelui contract pentru
cauză ilicită; c) lipsa totală a discernământului atrage nulitatea absolută.
3. Există reguli speciale referitoare la începutul prescripției privind: a) acțiunea

de in rem verso; b) acțiunea în constatare; c) acțiunea prin care se solicită
încetarea încălcării unui drept personal nepatrimonial.
24
4. Este valabilă: a) vânzarea unui bun scos din circuitul civil; b) vânzarea, în
cunoștință de cauză a ambelor părți, a unui bun care nu aparține vânzătorului; c)
clauza prin care părțile unui contract încheiat pe o durată nedeterminată
condiționează denunțarea unilaterală a contractului de plata unei sume de bani.
5. Dacă într-o promisiune bilaterală de vânzare, s-a stipulat o clauză de

dezicere (denunțare unilaterală a contractului), fără nicio contraprestație, în
favoarea exclusiv a promitentului cumpărător, iar nu și a promitentului
vânzător, această clauză: a) nu produce niciun efect deoarece obligația
promitentului cumpărător este afectată de o condiție pur potestativă; b) este
valabilă, chiar dacă este o clauză de dezicere unilaterală și cu titlu gratuit; c) este
nulă, deoarece clauza de dezicere este discriminatorie și cu titlu gratuit, fiind
păgubitoare pentru promitentul vânzător.
6. Este aplicabil termenul de prescripție special de 2 ani, prevăzut de către

Codul civil, în cazul: a) oricărei acțiuni izvorâte din contractul de intermediere; b)
dreptului la acțiune al avocatului în contra clientului, pentru plata onorariilor
restante; c) dreptului la acțiune întemeiat pe un raport de asigurare.
7. Este un contract cu executare succesivă: a) vânzarea unui imobil apartament

cu plata prețului în rate; b) închirierea unui apartament pentru 12 luni, atunci când
părțile convin plata anticipată a tuturor chiriilor la data încheierii contractului; c)
donația unui bun divizibil. 8. Nulitatea: a) absolută este, fără excepție,
imprescriptibilă; b) unui act juridic civil produce efecte mai extinse decât
inopozabilitatea acestuia, sub aspectul persoanelor față de care actul este
ineficace; c) virtuală are în vedere situația în care judecătorul consacră prin
hotărârea sa o cauză de nulitate care nu este prevăzută de lege.
9. Condiția suspensivă: a) neîndeplinită în termenul convenit de către părți

atrage ineficacitatea definitivă a contractului pe care îl afectează; b) neîndeplinită
în termenul convenit de către părți atrage nulitatea contractului pe care îl
afectează; c) nu permite creditorului, înainte de îndeplinirea condiției, să facă acte
valabile de conservare a dreptului său.
10. În materia nulității actului juridic: a) nulitatea parțială este de conceput

numai în cazul actelor cu executare succesivă, întrucât numai în ipoteza acestora
poate exista o divizare a executării obligațiilor, care să permită păstrarea ca
valabilă a unei părți a contractului; b) majoritatea nulităților absolute sunt nulități
condiționale; c) acoperirea nulității prin regularizare nu constituie o regulă de
aplicație generală.
25
11. Dacă, în vânzarea încheiată la data de 01.09.2010, A și B stabilesc că
acțiunea pentru plata prețului vânzării, scadent Ia data de 01.09.2012, se
prescrie într-un termen de 2 ani: a) clauza privind stabilirea termenului de
prescripție de 2 ani este legală, fiind permisă de art. 2.515 Cod civil (2009); b)
prescripției extinctive a acțiunii pentru plata prețului i se aplică reglementarea
noului Cod civil; c) termenul de prescripție pentru plata prețului începe să curgă la
data încheierii vânzării.
2022 februarie
1. Nulitatea relativă: a) intervine pentru lipsa cauzei, cu excepția cazului în care

contractul a fost greșit calificat și poate produce alte efecte juridice; b) intervine
atunci când cauza este ilicită, iar cealaltă parte a cunoscut-o, sau, după
împrejurări, trebuia să o cunoască; c) poate fi acoperită, prin ratificare, de către
titularul acțiunii în anulare.
2. În cazul leziunii: a) dreptul la acțiunea în anulare se prescrie în termen de 1 an

de la data la care cel ocrotit a cunoscut sau ar fi trebuit să cunoască leziunea; b)
anulabilitatea contractului poate fi opusă oricând pc cale de excepție; c) partea al
cărui consimțământ a fost lezat poate opta pentru menținerea contractului cu
reducerea obligațiilor sale cu valoarea daunelor-interese la care ar fi fost
îndreptățit.
3. În cazul repunerii în termenul de prescripție extinctivă: a) de la data la care

se dispune repunerea în termen, începe să curgă o nouă prescripție, de același fel;
b) termenul de 30 de zile, în care partea trebuie să exercite dreptul material la
acțiune pentru a putea beneficia de repunerea în termen, este un termen de
prescripție extinctivă; c) motivul de repunere în termen trebuie să fie un caz de
forță majoră care a împiedicat în mod absolut exercitarea dreptului Ia acțiune.
4. Poate constitui o excepție de la principiul repunerii părților în situația

anterioară încheierii actului nul sau anulat: a) situația contractului nul pentru
cauză ilicită comună, părțile neputând invoca propria culpă pentru a obține
restituirea prestațiilor; b) situația unei antreprize pentru servicii de consultanță de
afaceri, cu executare succesivă, în acest caz restituirea prestației intelectuale a
consultantului fiind imposibilă; c) situația minorului fără capacitate deplină de
exercițiu, acesta fiind ținut, ca regulă, să restituie prestația primită doar în limita
folosului realizat.
5. Un termen de 6 luni început la data de 01.01.2021 se împlinește (făcând

abstracție de regula prorogării în cazul în care termenul se împlinește într-o zi
nelucrătoare): a) în ultima zi a lunii iunie; b) în prima zi a lunii iulie; c) în prima zi a
lunii iunie. 6. Dacă prin contractul de vânzare încheiat, cumpărătorul A a renunțat
la prescripția pe care ar putea să o invoce în privința dreptului vânzătorului B la
plata prețului, atunci această clauză este: a) valabilă, legea permițând, ca regulă,
26
renunțarea la prescripție; b) anulabilă, încălcându-se un interes privat; c) nulă
absolut.
7. Este contract unilateral: a) contractul de împrumut cu dobândă; b) oferta de

vânzare a unui bun, dacă este realizată de către mai mulți coproprietari ai bunului
vândut; c) exclusiv contractul care nu generează obligații pentru ambele părți.
8. Este prescriptibil dreptul material la acțiunea: a) în constatarea existenței

unui drept de creanță; b) confesorie de servitute, chiar dacă servitutea este
constituită în perpetuu; c) negatorie de uzufruct; 9. Condiția suspensivă: a) chiar
îndeplinită, ca regulă, nu generează obligația proprietarului sub condiție
rezolutorie de a restitui fructele culese de către acesta până la îndeplinirea
condiției; b) ca regulă, produce, în caz de îndeplinire, efecte numai pentru viitor; c)
nu permite niciodată renunțarea la beneficiul său.
10. Organul de jurisdicție: a) este obligat întotdeauna să invoce și să aplice orice

termen de decădere; b) este obligat să invoce din oficiu prescripția extinctivă,
dacă reprezentantul legal al minorului ocrotit prin instituirea cauzei de
anulabilitate neglijează să o invoce; c) nu poate aplica decăderea neinvocată de
către partea interesată, dacă aceasta privește drepturi de care partea poate
dispune liber.
11. În cazul acțiunii în anularea unui act juridic: a) termenul de prescripție curge
de la data la care persoana protejată prin norma juridică încălcată a cunoscut sau
trebuia să cunoască nașterea dreptului său la acțiune; b) termenul de prescripție
este de 18 luni; c) regula potrivit căreia prescripția curge cel mai târziu de la data
împlinirii a 18 luni de la data încheierii actului nu se aplică atunci când persoana
ocrotită prin cauza de nulitate relativă este un terț.
2022 iunie
1. Prescripția începe să curgă: a) în cazul dolului, la data la care victima a

cunoscut că s-a aflat în eroare esențială la momentul încheierii actului; b) în cazul
actului care fraudează legea, la data cunoașterii fraudei de către titularii acțiunii,
dar nu mai târziu de 18 luni de la data încheierii actului; c) de la data la când cel
care a sărăcit fără justă cauză a cunoscut sau trebuia să cunoască micșorarea
patrimoniului său și pe cel care a profitat de aceasta.
2. Nu sunt supuse unui termen de prescripție: a) acțiunile confesorii de uzufruct;

b) drepturile secundare (potestative) a căror exercitare nu presupune o acțiune în
justiție, dacă legea nu prevede altfel; c) toate acțiunile în revendicare.
3. Restituirea bunului în cazul anulării unui contract translativ de proprietate:

a) nu poate fi cerută niciodată de la un terț dobânditor de bună-credință; b) poate
fi cerută doar pe calea unei acțiuni imprescriptibile; c) nu presupune întotdeauna
27
probarea de către reclamant a dreptului de proprietate asupra bunului a cărei
restituire o solicită.
4. Obiectul actului juridic civil: a) este operațiunea juridică convenită de către

părți și trebuie să fie determinată, nu doar determinabilă, sub sancțiunea nulității
absolute; b) constă în drepturile și obligațiile născute din act; c) este ilicit ori de
câte ori cauza (scopul) actului este și ea ilicită.
5. Nulitatea virtuală: a) semnifică neprevederea de către lege a cauzei de nulitate;

b) are în vedere neprevederea de către lege a sancțiunii nulității, în cazul
nesocotirii unei cerințe instituite de către lege pentru încheierea valabilă a actului
juridic; c) nu este compatibilă cu cauzele de nulitate absolută.
6. Contractele cu titlu oneros: a) pot fi doar sinalagmatice; b) pot fi și unilaterale;

c) sunt supuse unor reguli mai restrictive privind capacitatea civilă a părților de a
le încheia, decât contractele cu titlu gratuit.
7. Consimțământul nu este serios atunci când: a) nu este dat cu intenția de a

produce efecte juridice; b) nu este dat în cunoștință de cauză; c) partea dă
consimțământul urmare a unui doi prin omisiune.
8. În cazul în care debitorul, la scadență, nu mai poate executa obligația

asumată, aceasta devenind imposibil de executat în mod absolut, atunci
contractul prin care s-a obligat este: a) nul absolut; b) anulabil; c) valabil.
9. Eroarea: a) asupra obiectului actului juridic este o eroare esențială și atrage

nulitatea relativă a actului; b) de drept (error iuris) nu poate fi niciodată invocată
pentru a se obține anularea actului, întrucât nimeni nu poate invoca
necunoașterea legii; c) asupra valorii contraprestației, chiar dacă este provocată
prin doi, poate atrage nulitatea numai dacă sunt întrunite condițiile leziunii.

impreviziunea, chiar neconsacrată de o normă specială; b) prorogarea
convențională a termenului stabilit prin contractul de închiriere; c) rezilierea
unilaterală a contractului.
11. Forma cerută ad validitatem: a) poate fi convenită și de către părți; b) atrage

după sine, în caz de nerespectare, sancțiunea nulității absolute sau relative, după
caz, dar numai dacă părțile au acționat cu vinovăție la încheierea contractului; c)
poate consta și în altă formă decât forma autentică
28
BAREM CIVIL GENERAL
februarie 2015 iunie 2015 februarie 2016 iunie 2016

1 B 1 A 1 B 1 A
2 B 2 B 2 C 2 A
3 B 3 C 3 B 3 C
4 A 4 B 4 B 4 C
5 C 5 C 5 B 5 B
6 C 6 B 6 A 6 C
7 B 7 C 7 C 7 A
8 B 8 B 8 C 8 B
9 C 9 B 9 B 9 C
10 B 10 C 10 C 10 C
11 C 11 A 11 B 11 B

1 C 1 C 1 C 1 B
2 C 2 C 2 C 2 C
3 A 3 C 3 B 3 B
4 B 4 A 4 C 4 B
5 B 5 B 5 A 5 C
6 A 6 C 6 C 6 A
7 C 7 C 7 A 7 C
8 B 8 A 8 B 8 A
9 B 9 A 9 C 9 A
10 C 10 C 10 C 10 B
11 A 11 C 11 C 11 C
februarie 2019 iunie 2019 februarie 2020 iulie 2020

1 C 1 B 1 C 1 C
2 B 2 B 2 C 2 B
3 C 3 C 3 B 3 A
4 A 4 B 4 C 4 A
5 A 5 C 5 C 5 C
6 A 6 B 6 C 6 A
7 A 7 C 7 C 7 B
8 A 8 C 8 C 8 C
9 C 9 B 9 A 9 C
10 B 10 C 10 A 10 B
11 C 11 A 11 B 11 B
29
1 A 1 A 1 A 1 C
2 B 2 A 2 C 2 B
3 A 3 A 3 B 3 C
4 C 4 B 4 C 4 A
5 B 5 B 5 B 5 B
6 C 6 C 6 C 6 B
7 C 7 B 7 A 7 A
8 B 8 B 8 B 8 C
9 B 9 A 9 A 9 A
10 B 10 C 10 C 10 A
11 A 11 B 11 C 11 C
30
DREPTURI REALE
2015 Februarie
12. Servitutea legală de trecere: a) dă dreptul la o acțiune în despăgubire care se

prescrie odată cu dreptul real; b) dă dreptul la o acțiune în despăgubire
prescriptibilă în trei ani; c) nu dă dreptul la despăgubiri, spre deosebire de
servitutea convențională.
13. Proprietatea rezolubilă izvorăște dintr-un act juridic: a) declarativ; b) lovit de

nulitate relativă; c) afectat de un eveniment viitor și nesigur de a cărui îndeplinire
depinde desființarea drepturilor și obligațiilor părților.
14. Convențiile privitoare la suspendarea partajului: a) pot fi încheiate cu

acordul coproprietarilor ce dețin majoritatea cotelor-părți; b) pot fi opuse
creditorilor anteriori ai coproprietarului atât timp cât s-au îndeplinit formalitățile
de publicitate prevăzute de lege pentru opozabilitatea convenției; c) pot privi un
bun ce face obiectul unei proprietăți periodice.
15. Acțiunea în revendicare: a) poate fi exercitată și de creditorii chirografari; b)

are același regim juridic, indiferent de forma dreptului de proprietate; c) nu poate
fi admisă dacă reclamantul nu dovedește dreptul său printr-un titlu de
proprietate.
16. Acțiunea în revendicare mobiliară: a) este imprescriptibilă; b) nu poate fi

afectată de invocarea uzucapiunii de către pârât; c) va fi respinsă dacă pârâtul era
de bună credință la momentul încheierii actului juridic, chiar dacă intrarea în
posesie are loc ulterior.
17. Joncțiunea posesiilor: a) nu este posibilă decât pentru posesii de același fel; b)
operează de drept; c) este posibilă și în absența unui just titlu.
2015 Iunie
12. Acțiunea în revendicare: a) mobiliară, introdusă împotriva hoțului sau

găsitorului este prescriptibilă extinctiv în 30 de ani; b) imobiliară, poate fi
introdusă, în anumite situații, și împotriva unui detentor precar; c) imobiliară,
atunci când niciuna din părți nu are titlu, se va soluționa invariabil după regula in
pari causa melior est causa possidentis.
14. În cazul coproprietății obișnuite, regula unanimității nu vizează: a) orice

acte juridice cu titlu gratuit: b) cesiuni de venituri imobiliare încheiate pentru
maximum 5 ani; c) orice acțiuni în justiție privitoare la coproprietate.
31
15. Dreptul de proprietate publică: a) este dezmembrabil în dreptul de
administrare, dreptul de concesiune și dreptul de folosință cu titlu gratuit; b) nu
este susceptibil de nicio limită reglementată pentru dreptul de proprietate
privată, nici măcar prin excepție; c) se poate dobândi, printre altele, prin: achiziție
publică, expropriere și transfer din domeniul privat al statului în domeniul public
al acestuia.
16. Dreptul legal de trecere: a) este imprescriptibil, deci nu se stinge în cazul în

care fondul dominant dobândește un alt acces la calea publică; b) este o limită
legală a dreptului de proprietate, dar se manifestă întocmai ca un
dezmembrământ; c) în ceea ce privește întinderea sa, se poate dobândi numai
prin hotărâre judecătorească sau prin convenția părților.
2016 Februarie
12. Limitarea dreptului de proprietate prin hotărâre judecătorească, în

raporturile de vecinătate: a) este justificată pe ideea de pedepsire a
proprietarului pârât; b) reprezintă o limită legală a dreptului de proprietate; c) este
independentă de ideea de culpă a proprietarului pârât.
13. Coproprietatea devălmașă: a) este subînțeleasă dacă părțile nu precizează

câtimea cotelor din dreptul de proprietate; b) poate avea ca sursă și uzucapiunea;
c) poate rezulta și dintr-un contract de vânzare-cumpărare, în favoarea
dobânditorilor.
14. În materia coproprietății obișnuite pe cote-părți: a) nu se pot încheia partaje

de folosință; b) coproprietarii pot deroga de la regula unanimității; c) nu se pot
încheia contracte de administrare a stării de coproprietate.
15. Proprietatea periodică: a) presupune exercitarea succesivă și repetitivă a

atributului dispoziției de către coproprietar; b) poate avea ca izvor uzucapiunea; c)
presupune exercitarea succesivă și repetitivă a atributului folosinței de către
coproprietar.
16. În materia clauzei de inalienabilitate: a) pentru validitatea inalienabilității,

aceasta trebuie notată în cartea funciară a imobilului ; b) se urmărește limitarea
atributului folosinței asupra bunului; c) beneficiarul inalienabilității poate fi și un
terț față de contractul în care este stipulată clauza.
17. Acțiunea în revendicare mobiliară: a) poate fi introdusă cu succes împotriva

terțului de rea-credință; b) este o acțiune imprescriptibilă, personală; c) nu poate fi
introdusă împotriva detentorului precar, întrucât împotriva acestuia proprietarul
are la îndemână o acțiune contractuală
32
2016 Iunie
12. Limitarea dreptului de proprietate prin hotărâre judecătorească, în

raporturile de vecinătate: a) se bazează pe angajarea răspunderii delictuale; b)
este justificată pe ideea abuzului de drept; c) niciuna din cele două variante.
13. Coproprietarul care nu a participat la producerea fructelor industriale: a)

comite un abuz de drept atunci când pretinde restituirea acestora; b) are dreptul
la fructe, fără nicio obligație față de celălalt coproprietar care a participat la
producerea acestora; c) niciuna din cele două variante.
14. În materia coproprietății obișnuite pe cote-părți, încheierea unui act de

administrare asupra bunului comun: a) presupune regula majorității; b)
presupune libertatea oricărui coproprietar de a efectua respectivul act; c) niciuna
din cele două variante.
15. În materia dreptului de proprietate privată: a) acest drept poate fi dobândit

exclusiv prin acte juridice între vii sau pentru cauză de moarte; b) este exclus ca
proprietarul să comită un abuz de drept, întrucât dreptul de proprietate este
absolut; c) niciuna din cele două variante.
16. În materia clauzei de inalienabilitate: a) nulitatea clauzei atrage întotdeauna

nulitatea contractului din care face parte; b) nulitatea clauzei atrage nulitatea
contractului dacă a fost determinantă la încheierea acestuia; c) niciuna din cele
două variante.
17. Acțiunea în revendicare imobiliară: a) poate fi introdusă doar împotriva

posesorului de rea-credință; b) poate fi introdusă atât împotriva posesorului cât și
împotriva detentorului precar; c) poate fi introdusă doar împotriva posesorului de
bună-credință.
2017 Februarie
12. Acțiunea în revendicare mobiliară: a) va fi respinsă dacă pârâtul este un

posesor de bună-credință care a intrat în posesia bunului din momentul
cumpărării acestuia de la un detentor precar; b) este prescriptibilă în termenul
general de prescripție; c) nicio variantă corectă.
13. Coproprietarul care a participat singur la producerea fructelor industriale:

a) este singurul care are dreptul la aceste fructe; b) nu poate avea nicio pretenție
de la celălalt coproprietar care nu a contribuit la producerea acestora: c) nicio
variantă corectă.
14. În materia coproprietății obișnuite pe cote-părți: a) coproprietarii nu pot

deroga prin convenție de la regula unanimității; b) nu este permis partajul de
folosință; c) nicio variantă corectă.
33
15. Dreptul de proprietate privată: a) este un drept subiectiv relativ; b) este
singurul drept real care conține atributul posesiei c) nicio variantă corectă.
16. În materia clauzei de inalienabilitate: a) domeniul de aplicare este

reprezentat exclusiv de convenții, cu excluderea actelor de formație unilaterală; b)
prin stipularea inalienabilității, nu este oprită transmiterea bunului pe cale
succesorală; c) nicio variantă corectă.
17. Acțiunea în revendicare imobiliară: a) poate fi introdusă doar împotriva

posesorului de rea-credință; b) poate fi introdusă doar împotriva detentorului
precar: c) nicio variantă corectă
2017 Iunie
12. În raporturile de vecinătate, limitarea dreptului de proprietate prin

hotărâre judecătorească: a) urmărește sancționarea unor inconveniente normale
cauzate proprietarului vecin reclamant; b) este condiționată de culpa
proprietarului vecin pârât; c) niciuna din cele două variante nu este corectă.
13. Posesia, ca atribut al dreptului de proprietate: a) reprezintă o stare de fapt; b)

nu poate fi exercitată corpore alieno, ci este absolut necesar un contact direct și
permanent al proprietarului cu bunul, obiect al dreptului de proprietate; c)
niciuna din cele două variante nu este corectă.
14. În materia coproprietății obișnuite pe cote-părți, încheierea unui contract

prin care se urmărește exclusiv înfrumusețarea bunului: a) presupune regula
majorității, conform Codului Civil; b) presupune libertatea oricărui coproprietar de
a efectua respectivul act, conform Codului Civil; c) se poate realiza conform
contractului de administrare a coproprietății încheiat între coproprietari.
15. În materia uzucapiunii de 30 de ani: a) posesorul trebuie să fie de

bună-credință; b) bunul uzucapat trebuie să fie un bun imobil privit ut singuli; c)
16. În materia proprietății devălmașe: a) domeniul de aplicare este reprezentat

exclusiv de căsătorie în regimul comunității legale; b) cotele-părți din dreptul de
proprietate sunt prezumate a fi egale; c) niciuna din cele două variante nu este
corectă.
17. Acțiunea în revendicare imobiliară: a) dacă este admisă și bunul a pierit din
culpa pârâtului, acesta poate fi obligat la despăgubiri doar dacă este posesor de
rea-credință; b) dacă este admisă și bunul a pierit din culpa pârâtului, acesta
poate fi obligat la despăgubiri indiferent de buna sau reaua sa credință, întrucât
Codul civil nu distinge în această privință; c) nu poate fi formulată împotriva
detentorului precar care are față de proprietar obligația contractuală de restituire,
întrucât împotriva acestuia proprietarul poate introduce exclusiv o acțiune
contractuală înăuntrul termenului de prescripție de 3 ani.
34
2018 Februarie
12. În raporturile de vecinătate, limitarea dreptului de proprietate prin

hotărâre judecătorească: a) este justificată pe abuzul de drept al proprietarului;
b) nu este reglementată expres de Codul civil actual; c) nici una dintre cele două
variante nu este corectă.
13. În prezența unei clauze de inalienabilitate cu privire la un imobil: a) dacă

este stipulată într-un contract cu titlu oneros, va fi opozabilă creditorilor
chirografari anteriori și ulteriori ai persoanei ținute de clauză; b) valabilitatea
clauzei este condiționată de efectuarea formalităților de publicitate; c) niciuna
dintre cele două variante nu este corectă.
14. Cotele-părți asupra dreptului de proprietate sunt prezumate a fi egale: a) în

cazul proprietății periodice; b) în cazul coproprietății forțate; c) nici una dintre cele
două variante nu este corectă.
15. În materia uzucapiunii de 30 de ani: a) este irelevantă buna-credință a

posesorului; b) este necesar un just titlu al posesorului; c) niciuna din cele două
16. Pentru nașterea dreptului legal de trecere: a) este obligatorie încheierea

unui contract în forma autentică între cei doi proprietari; b) ca regulă, este necesar
consimțământul proprietarului fondului pe care se efectuează trecerea; c) niciuna
17. Acțiunea în revendicare: a) are natura juridică a unei acțiuni personale; b) nu

poate fi introdusă împotriva detentorului precar, întrucât împotriva acestuia
proprietarul are exclusiv o acțiune contractuală; c) niciuna dintre cele două
2018 iunie
12. În raporturile de vecinătate, limitarea dreptului de proprietate: a) se poate

efectua exclusiv pe cale convențională; b) se fundamentează pe activarea
răspunderii delictuale ; c) niciuna din cele două variante nu este corectă.
13. Dispoziția juridică, ca atribut al dreptului de proprietate: a) nu poate fi

limitată pe cale convențională; b) poate fi exercitată de proprietar corpore alieno,
în cazul închirierii bunului; c) niciuna din cele două variante nu este corectă.
14. În materia coproprietății pe cote părți forțată asupra clădirilor cu mai

multe apartamente: a) coproprietarii pot înstrăina, fiecare separat, cotele
materiale din dreptul de proprietate asupra bunului comun; b) cota ideală din
dreptul asupra bunului comun se înstrăinează odată cu înstrăinarea
apartamentului; c) niciuna din cele două variante nu este corectă.
35
15. În cazul uzucapiunii prescurtate în temeiul vechiului Cod civil: a) este
indiferentă buna-credință a posesorului; b) un titlu de proprietate nul relativ poate
constitui just-titlu; c) niciuna din cele două variante nu este corectă.
16. În materia coproprietății pe cote-părți obișnuită, actul juridic de dispoziție

asupra unui bun comun realizat cu nerespectarea regulii unanimității: a) este
lovit de nulitate relativă; b) este revocabil; c) niciuna din cele două variante nu este
corectă.
17. În cazul admiterii unei acțiuni în revendicare a unui bun imobil: a) pârâtul
nu poate fi obligat niciodată la despăgubiri alături de restituirea bunului; b)
proprietarul nu poate fi obligat la restituirea cheltuielilor necesare pentru
producerea fructelor bunului; c) niciuna din cele două variante nu este corectă
2019 Februarie
12. Clauza de inalienabilitate: a) în materie imobiliară, presupune condiții

speciale de valabilitate; b) împiedică transmiterea bunului pe cale succesorală; c)
niciuna dintre cele două variante nu este corectă.
13. Dreptul de trecere al proprietarului terenului lipsit de acces la drumul

public: a) reprezintă o limită judiciară, potrivit Codului civil, stabilită asupra
terenului proprietarului vecin cu acces la drumul public; b) deși rezultă din lege,
poate forma obiectul unei convenții între cei doi proprietari vecini cu referire la
modul de exercitare; c) este prescriptibil, prin natura lui.
14. În materia coproprietății obișnuite pe cote-părți: a) coproprietarii nu pot

deroga de la regula unanimității; b) aplicarea regulii unanimității este prevăzută
de actualul Codul civil și în privința altor acte juridice, altele decât cele de
dispoziție juridică; c) există interdicția legală expresă de interzicere a partajul de
folosință.
15. Dreptul de proprietate: a) este cel mai complet drept real; b) are caracter
absolut în sensul că exercițiul său nu poate fi limitat; c) este singurul drept real
care presupune și atributul posesiei.
16. Există prezumția relativă de egalitate a cotelor dreptului de proprietate, în

lipsă de stipulație expresă a coproprietarilor: a) în materia proprietății
devălmașe; b) în materia coproprietății obișnuite pe cote-părți; c) niciuna dintre
cele două variante nu este corectă.
17. Acțiunea în revendicare a adevăratului proprietar: a) în materie mobiliară

este inadmisibilă împotriva terțului dobânditor de bună-credință și cu titlu gratuit;
b) este imprescriptibilă în materie imobiliară și prescriptibilă în materie mobiliară;
c) niciuna dintre cele două variante nu este corectă.
36
2019 Iunie
12. Caracterul absolut al dreptului de proprietate privată presupune că: a)

dreptul de proprietate privată nu este susceptibil de abuz de drept; b) dreptul de
proprietate este imprescriptibil extinctiv, dar prescriptibil achizitiv; c) niciuna
13. Inconvenientele anormale apărute în starea de vecinătate a două imobile:

a) atrag automat răspunderea delictuală a proprietarului care le-a cauzat; b) se
sancționează prin intermediul abuzului de drept; c) reprezintă limite judiciare ale
dreptului de proprietate.
14. În materia coproprietății obișnuite pe cote-părți: a) prezumția de egalitate a

cotelor este absolută; b) pentru introducerea acțiunii în revendicare contra unui
terț este necesară respectarea regulii unanimității ; c) coproprietarii pot deroga cu
acordul tuturor- de la regulile legale prevăzute de Codul civil privind încheierea
de. acte juridice de administrare și dispoziție cu privire la întregul bun.
15. Dispoziția juridică asupra unui bun proprietate publică: a) presupune

constituirea de garanții având ca obiect bunul; b) nu se poate manifesta prin
niciun mecanism juridic sau act juridic, fiind în contradicție cu caracterul
inalienabil al dreptului de proprietate publică; c) niciuna dintre cele două variante
nu este corectă.
16. Clauza de inalienabilitate cu privire la un bun imobil: a) produce efecte între

beneficiarul clauzei și destinatarul clauzei, independent de îndeplinirea
formalităților de publicitate; b) în caz de neîndeplinire a formalităților de
publicitate, clauza nu produce efecte nici față de terți, nici între beneficiar și
destinatarul clauzei; c) presupune condiții de validitate diferite față de o clauză de
inalienabilitate cu privire la un bun mobil.
17. În domeniul apărării dreptului de proprietate: a) adevăratul proprietar poate

formula exclusiv o acțiune personală ex contracta împotriva chiriașului căruia i-a
închiriat bunul și care refuză restituirea; b) acțiunea în revendicare mobiliară este
prescriptibilă, spre deosebire de acțiunea în revendicare imobiliară ; c) niciuna
2020 Februarie
12. Clauza de inalienabilitate: a) reprezintă o limită judiciară a dreptului de

proprietate; b) în materie imobiliară, neîndeplinirea formalității de publicitate nu
influențează producerea efectelor clauzei între înstrăinător (stipulantul clauzei) și
dobânditor(destinatarul clauzei); c) niciuna dintre cele două variante nu este
corectă.
37
13. Potrivit dispozițiilor Codului civil, depășirea inconvenientelor normale ale
vecinătății: a) reprezintă o limită legală stabilită în interes privat; b)se
sancționează în temeiul abuzului de drept; c) niciuna dintre cele două variante nu
este corectă.
14. În materia coproprietății obișnuite pe cote-părți: a)actul care urmărește

exclusiv înfrumusețarea bunului comun trebuie efectuat cu respectarea regulii
majorității, potrivit Codului civil; b)coproprietarii nu pot deroga de la regulile
prevăzute de Codul civil pentru efectuarea actelor juridice asupra bunului comun;
c) este prevăzută posibilitatea de suplinire de către instanță a consimțământului
unui coproprietar care se opune în mod abuziv la încheierea unui act de
administrare indispensabil menținerii utilității bunului.
15. Dreptul de proprietate privată: a)aparținând statului și unităților administrativ

teritoriale are un regim special de exercitare și protecție; b)este opozabil relativ
(inter partes); c) niciuna dintre cele două variante nu este corectă.
16. Proprietatea periodică: a) presupune exercitarea succesivă și repetitivă a

atributului dispoziției juridice; b) poate avea ca izvor uzucapiunea ; c) are ca izvor
unic actul juridic.
17. Acțiunea în revendicare mobiliară: a)are caracter imprescriptibil și personal;

b)presupune aceleași cerințe de probă ca acțiunea în revendicare imobiliară; c)
2020 Iulie
12. În materia dreptului de proprietate: a) culegerea fructelor reprezintă o

prerogativă a dispoziției materiale; b) culegerea productelor reprezintă o
prerogativă a folosinței; c) niciuna dintre cele două variante nu este corectă.
13. În domeniul limitării dreptului de proprietate: a) dreptul de trecere al

proprietarului fondului lipsit de acces la drumul public poate lua naștere exclusiv
printr-o hotărâre judecătorească; b) domeniul clauzei de inalienabilitate este
format exclusiv din contractele translative de proprietate; c) niciuna dintre cele
două variante nu este corectă.
14. Contractul de vânzare-cumpărare al unui bun aflat în coproprietate pe

cote-părți obișnuită realizat cu încălcarea regulii unanimității: a) este
inopozabil coproprietarului care nu a consimțit la încheierea lui; b) este revocabil,
în funcție de buna sau reaua-credință a cumpărătorului; c) este anulabil.
15. În materia modalităților dreptului de proprietate: a) se prezumă egalitatea

cotelor dreptului de proprietate în cazul proprietății devălmașe; b) coproprietarii
pot încheia contractele de administrare a coproprietății potrivit regulii majorității;
c) coproprietarii pot încheia acte care urmăresc înfrumusețarea bunului potrivit
regulii unanimității.
38
16. În materia uzucapiunii de 30 de ani: a) nu este necesar ca posesia să fie utilă;
b) nu este necesar ca posesia să fie de bună-credință; c) niciuna din cele două
17. Acțiunea în revendicare imobiliară: a) presupune condiții diferite de

probațiune, după cum imobilele sunt înscrise sau nu în cartea funciară; b) are
aceleași condiții de probă cu acțiunea în revendicare mobiliară; c) presupune ca
instanțele să procedeze la compararea titlurilor pentru ipoteza imobilelor înscrise
în cartea funciară.
2021 Februarie
12. Potrivit Codului civil, care din următoarele susțineri este adevărată: a) în
materia efectelor acțiunii în revendicare, detentorul precar are același regim ca
posesorul de rea-credință în privința restituirii fructelor produse de bunului
revendicat; b) proprietatea periodică poate înceta prin orice fel de partaj; c)
inalienabilitatea convențională se caracterizează prin limitarea folosinței ca atribut
al dreptului de proprietate asupra bunului.
13. Care din următoarele susțineri este falsă: a) culegerea productelor reprezintă
o prerogativă a dispoziției materiale; b) potrivit Codului civil, dreptul de trecere al
proprietarului fondului lipsit de acces la drumul public ia naștere printr-o
convenție între proprietarii vecini; c) posesorul de rea-credință poate invoca, cu
succes, uzucapiunea de 30 de ani.
14. În materia proprietății comune pe cote-părți obișnuite: a) fructele

industriale se dobândesc numai de către coproprietarul care a participat la
producerea și culegerea acestora; b) pentru a deroga de la regula unanimității,
atunci când aceasta se aplică, este necesar acordul tuturor coproprietarilor; c) prin
partajul de folosință se urmărește încetarea stării de coproprietate.
15. În materia modalităților dreptului de proprietate: a) în cazul proprietății

periodice se prezumă egalitatea cotelor temporale ale dreptului de proprietate; b)
proprietatea devălmașă poate rezulta exclusiv din comunitatea legală
matrimonială; c) coproprietarii pot încheia, cu respectarea regulii unanimității, un
contract de locațiune pe o perioadă de 4 ani cu privire la bunul aflat în stare de
coproprietate obișnuită pe cote-părți.
16. În materia uzucapiunii: a) de 30 de ani, dreptul de proprietate se consideră

dobândit de la data introducerii acțiunii prin care se cere constatarea dobândirii
dreptului de proprietate; b) tabulare, potrivit actualului Cod civil, buna-credință
trebuie să existe pe tot parcursul termenului de 5 ani necesar pentru uzucapare;
c) este absolut necesară distincția dintre posesie și detenția precară asupra
bunului.
39
17. În materia proprietății publice: a) dreptul de administrare, de concesiune și
de folosință gratuită reprezintă dezmembrăminte ale dreptului de proprietate; b)
asupra aceluiași bun din domeniul public pot fi constituite, simultan, mai multe
drepturi reale corespunzătoare dreptului de proprietate publică; c) închirierea
unui bun proprietate publică nu dă naștere unui drept real în patrimoniul
chiriașului.
2021 Iunie
12. Limitarea dreptului de proprietate: a) poate opera exclusiv pe cale legală și

convențională; b) prin clauza de inalienabilitate se poate opri transmiterea
bunului pe cale succesorală; c) în ipoteza dreptului de trecere, întinderea și modul
de exercitare a dreptului sunt determinate prin convenția părților, hotărâre
judecătorească sau folosință continuă pe timp de 10 ani.
13. În materia partajului: a) judiciar, fiecare coproprietar devine proprietar exclusiv

al bunurilor atribuite de la data sesizării instanței cu acțiunea în partaj; b)
convențiile privind suspendarea partajului nu pot fi încheiate pe o perioadă mai
mare de 5 ani; c) partajul făcut fără participarea tuturor coproprietarilor este lovit
de nulitate relativă.
14. În materia modalităților dreptului de proprietate: a) în cazul proprietății

periodice, actele prin care se consumă substanța bunului trebuie efectuate cu
acordul celorlalți coproprietari; b) în cazul coproprietății forțate, fiecare
coproprietar poate exercita folosința bunurilor comune numai cu acordul celorlalți
coproprietar; c) în cazul coproprietății obișnuite, contractul de administrare a
coproprietății se încheie potrivit regulii majorității cotelor-părți.
15. În materia acțiunii în revendicare: a) dovada dreptului de proprietate asupra

bunurilor înscrise în cartea funciară se face exclusiv prin aplicarea regulilor de
comparare a titlurilor; b) hotărârea judecătorească de admitere a acțiunii în
revendicare nu este opozabilă și nu poate fi executată împotriva terțului
dobânditor al bunului revendicat; c) în cazul admiterii acțiunii în revendicare,
proprietarul nu este dator să acopere cheltuielile voluptuare.
16. În materia uzucapiunii: a) condițiile uzucapiunii tabulare sunt înscrierea fără

cauză legitimă în cartea funciară, posesia de minim 3 ani, buna-credință; b) pot fi
uzucapate bunurile care după intrarea în posesie au fost declarate prin lege
inalienabile; c) uzucapiunea extratabulară poate fi invocată inclusiv în legătură cu
un bun imobil pentru care a fost înscrisă în cartea funciară declarația de renunțare
la proprietate.
17. Care din următoarele susțineri este falsă: a) constituirea dreptului de

administrare se face numai prin hotărâre de Guvern; b) dreptul de folosință cu
titlu gratuit se stinge prin actul de revocare emis, în condițiile legii, dacă interesul
40
public o impune, de către organul care l-a constituit; c) calitatea de concesionar o
poate avea orice persoană fizică sau juridică.
2022 Februarie
12. În materia limitelor dreptului de proprietate: a) judiciare, instanța intervine
indiferent de gravitatea sau caracterul inconvenientelor apărute în stare de
vecinătate; b) dreptul de trecere ia naștere numai prin încheierea unei convenții
între proprietarii vecini; c) proprietarul poate consimți la limitarea dreptului său cu
respectarea rigorilor principiului libertății contractuale.
13. În materia dreptului de proprietate privată: a) dispoziția materială se

manifestă prin culegerea atât a fructelor, cât și a productelor; b) caracterul
perpetuu al dreptului justifică imprescriptibilitatea acțiunii în revendicare; c)
caracterul exclusiv al dreptului justifică imprescriptibilitatea acțiunii în
revendicare.
14. Fructele produse de un bun: a) în stare de coproprietate obișnuită pe

cote-părți se cuvin coproprietarilor în mod egal; b) se cuvin numai proprietarului
de bună-credință; c) se culeg de către proprietar prin manifestarea atributului
folosinței.
15. Proprietatea comună: a) în devălmășie, poate avea ca izvor, în mod exclusiv,

un act juridic; b) obișnuită pe cote-părți, permite încheierea unui contract de
locațiune cu durata de 2 ani cu respectarea regulii majorității; c) forțată pe
cote-părți, presupune întotdeauna un raport de accesorialitate între bunul comun
și bunul principal, indiferent de formele acestui tip de coproprietate.
16. Este adevărată următoarea susținere: a) în materia uzucapiunii tabulare, este

necesar ca buna-credință să existe atât în momentul înregistrării cererii de
înscriere cât și în momentul intrării în posesie; b) în materia uzucapiunii de 30 de
ani, este indiferentă utilitatea posesiei; c) sancțiunile pentru nerespectarea clauzei
de inalienabilitate sunt nulitatea contractului în care este stipulată respectiva
clauză și rezoluțiunea contractului subsecvent.
17. Acțiunea în revendicare este: a) absolută, reală, imprescriptibilă; b) petitorie,

reală, imprescriptibilă; c) reală, posesorie, imprescriptibilă.
2022 Iunie
12. Culegerea fructelor: a) reprezintă o prerogativă exclusivă a proprietarului; b)
este supusă regulii unanimității în ipoteza coproprietății obișnuite pe cote-părți; c)
se supune unor reguli diferite de percepere, în funcție de natura fructelor.
13. În materia limitelor dreptului de proprietate: a) dreptul de trecere este

prescriptibil sub aspect extinctiv într-un termen special de 10 ani; b) clauza de
inalienabilitate poate fi instituită exclusiv în legătură cu contractele cu titlu gratuit;
41
c) dreptul de trecere pentru acces la calea publică asupra fondului învecinat
reprezintă o limită legală stabilită în interes privat.
14. În materia acțiunii în revendicare: a) este suficient ca proba dreptului de

proprietate asupra imobilelor înscrise în cartea funciară cu efect de opozabilitate
față de terți să se facă prin extrasul de carte funciară; b) efectele admiterii acțiunii
se pot răsfrânge asupra terțului dobânditor al imobilului revendicat; c) operează
termenul de prescripție extinctivă de 30 de ani.
15. În materia modalităților dreptului de proprietate: a) nu este posibil ca doi

sau mai mulți coproprietari să se afle în stare de coproprietate forțată; b)
proprietatea anulabilă poate avea și alt izvor decât actul juridic; c) coproprietarii
vor încheia acte de folosință cu titlu gratuit potrivit regulii unanimității, în ipoteza
coproprietății obișnuite pe cote-părți.
16. Care din următoarele afirmații este adevărată: a) uzucapiunea tabulară nu

necesită verificarea condiției bunei-credințe pentru a fi constatată; b)
uzucapiunea extratabulară nu poate opera în legătură cu un imobil al cărui
proprietar înscris în cartea funciară și-a încetat existența; c) partajul făcut fără
participarea tuturor coproprietarilor este lovită de nulitate absolută.
42
BAREM DREPTURI REALE

12 B 12 B 12 C 12 C
13 C 13 A 13 C 13 C
14 C 14 C 14 B 14 A
15 A 15 C 15 C 15 C
16 A 16 B 16 C 16 B
17 A 17 A 17 B
12 A 12 C 12 C 12 C
13 C 13 C 13 C
14 C 14 C 14 C 14 B
15 C 15 C 15 A 15 B
16 B 16 C 16 C 16 C
17 C 17 B 17 C 17 C
12 C 12 C 12 B 12 C
13 B 13 C 13 C 13 C
14 B 14 C 14 C 14 A
15 A 15 C 15 C 15 C
16 B 16 A 16 C 16 B
17 C 17 C 17 C 17 A
12 A 12 C 12 C 12 C
13 B 13 B 13 B 13 C
14 B 14 A 14 C 14 B
15 C 15 C 15 B 15 C
16 C 16 C 16 A 16 C
17 C 17 A 17 B
43
TEORIA GENERALĂ A OBLIGAȚIILOR
2015 Februarie
18. Culpa gravă asimilată intenției în neexecutarea obligației contractuale: a)

are un regim juridic similar culpei; b) determină ineficiența convenției de
nerăspundere a debitorului în caz de neexecutare; c) niciuna din cele două
variante.
19. În materia rezoluțiunii judiciare: a) este irelevantă gravitatea neexecutării

obligației; b) cererea de chemare în judecată poate valora punere în întârziere a
debitorului; c) contractul încetează numai pentru viitor.
20. În materia excepției de neexecutare: a) este obligatorie recurgerea la

instanță; b) presupune ca debitorul să fi fost pus în întârziere; c) este aplicabilă
regula bunei-credințe pentru verificarea condițiilor de operare a excepției.
21. În materia plății nedatorate: a) este necesară cerința erorii solvens-ului, în

toate situațiile; b) restituirea plății nedatorate urmează regulile de la restituirea
prestațiilor; c) se aplică regulile de la repararea prejudiciului în materia răspunderii
delictuale.
22. Executarea silită în natură a obligațiilor: a) pentru a fi operantă, trebuie

precizată expres în contract; b) poate fi cerută întotdeauna de către creditor, dacă
este posibilă; c) presupune încuviințarea instanței în ipoteza obligațiilor de a face.
23. În materia executării prin echivalent a obligațiilor contractuale: a) la

stabilirea daunelor-interese nu se ține seama niciodată de prejudiciul
nepatrimonial; b) creditorul are dreptul doar la repararea prejudiciului previzibil,
fără nicio excepție; c) creditorul unei obligații bănești nu este ținut să probeze
prejudiciul.
2015 iunie
18. Excepția de neexecutare a contractului: a) odată invocată nu are ca efect

suspendarea executării prestației celui care o invocă; b) are ca și condiție
fundamentală de exercițiu punerea în întârziere a debitorului; c) este inaplicabilă
în cazul în care părțile au stabilit o ordine de executare a obligațiilor potrivit căreia
creditorul trebuie să execute primul.
19. În vederea invocării rezoluțiunii: a) debitorul trebuie întotdeauna pus în

întârziere printr-o notificare; b) printr-un pact comisoriu de cel mai sever grad,
creditorul trebuie întotdeauna să emită declarația unilaterală de rezoluțiune; c)
neexecutarea nu trebuie să fie întotdeauna însemnată.
44
20. În cazul gestiunii de afaceri: a) se pot aplica regulile de la îmbogățirea fără
justă cauză în cazul inexistenței lui animus gerandi; b) dacă rezultatul nu a fost
atins, geratul va trebuie să restituie gerantului cheltuielile utile, chiar dacă nu
există un spor de valoare; c) dacă gerantul acționează în numele geratului,
gerantul va răspunde față de terți în orice condiții.
21. Nu reprezintă o plată nedatorată: a) predarea unui legat către un legatar

aparent; b) plata unei datorii efectuată a doua oară de către debitorul care a
pierdut chitanța liberatorie; c) executarea de bunăvoie a unei obligații naturale.
22. Executarea silită în natură: a) a obligațiilor de „a face” intuitu personae nu

este posibilă; b) nu poate fi stopată prin invocarea de către debitor a excepției de
neexecutare a contractului; c) în cazul obligațiilor de „a nu face” este posibilă prin
înlăturarea rezultatului neexecutării, fără a se obține încuviințarea instanței.
23. Clauza penală: a) prevăzută pentru neexecutarea obligațiilor se poate cumula

cu daune-interese compensatorii; b) nu trebuie să privească neapărat o prestație
monetară egală cu valoarea prejudiciului încercat de creditor; c) prevăzută pentru
neexecutarea obligațiilor nu poate fi cumulată cu rezoluțiunea contractului.
2016 Februarie
18. În materia îmbogățirii fără justă cauză: a) nu contează buna-credință a

îmbogățitului; b) îmbogățirea este considerată justificată când rezultă din
executarea unei hotărâri judecătorești; c) părțile implicate sunt legate printr-un
contract.
19. În materia daunelor-interese: a) este indiferentă culpa debitorului contractual;

b) prejudiciul creditorului este întotdeauna prezumat; c) se repară, de regulă, doar
prejudiciile previzibile.
20. Gestiunea de afaceri: a) poate avea ca obiect acte sau fapte juridice; b) este
un fapt juridic ilicit care dă naștere la un raport juridic obligațional; c) poate fi
ratificată doar dacă este utilă.
21. În materia clauzei penale: a) instanța poate interveni pentru majorarea

clauzei penale, conform legii civile; b) instanța poate interveni pentru reducerea
clauzei penale, conform legii civile; c) părțile stabilesc condițiile de suspendare a
contractului.
22. În materia rezoluțiunii/rezilierii: a) debitorul poate opta între

rezoluțiune/reziliere și executarea silită; b) contractul reziliat se desființează și
pentru trecut; c) se pot acorda daune-interese.
45
23. Excepția de neexecutare: a) este invocată obligatoriu în fața instanței de
judecată; b) poate justifica neexecutarea unei obligații contractuale; c) poate fi
invocată și în legătură cu neexecutarea unui contract unilateral.
2016 Iunie
18. Pentru a fi valabilă plata către un creditor aparent: a) este necesar ca

debitorul plătitor să fie de bună credință; b) este necesar ca debitorul plătitor să
fie în eroare comună și invincibilă; c) este necesar ca, creditorul aparent să fie de
bună credință.
19. În materia rezoluțiunii judiciare: a) instanța nu poate acorda un termen

suplimentar de executare, chiar dacă debitorul nu a fost pus în prealabil în
întârziere de către creditor; b) cererea de chemare în judecată nu poate fi
considerată punere în întârziere a debitorului; c) niciuna din cele două variante.
20. În cazul invocării excepției de neexecutare: a) este necesară o clauză

contractuală conținând condițiile invocării excepției; b) nu este necesar ca
debitorul să fi fost pus în întârziere; c) este indiferentă buna-credință pentru
verificarea cerințelor de operare a excepției.
21. În materia gestiunii de afaceri: a) geratul poate ratifica gestiunea doar dacă
este utilă; b) în cazul în care gestiunea nu este ratificată de gerat, se vor aplica
prevederile din Codul civil referitoare la drepturile și obligațiilor subiectelor de
drept implicate în gestiune; c) niciuna din cele două variante.
22*. În materia punerii în întârziere a debitorului: a) creditorul trebuie să

efectueze punerea în întârziere, în mod obligatoriu, prin executor judecătoresc; b)
formalitatea punerii în întârziere trebuie să conțină, sub sancțiunea nulității, un
termen suplimentar determinat pentru executarea în natură a obligației de către
debitor; c) niciuna din cele două variante.
23. În materia executării prin echivalent a obligațiilor contractuale: a)la

stabilirea daunelor-interese se ține seama doar de prejudiciul patrimonial; b)
creditorul are dreptul atât la repararea prejudiciului previzibil, cât și a celui
imprevizibil, în ipoteza intenției în neexecutarea obligației; c) niciuna din cele
două variante.
2017 Februarie
18. În materia plății nedatorate: a) este prevăzută în Codul Civil condiția erorii în
efectuarea plății nedatorate; b) se prezumă relativ că plata s-a făcut cu intenția de
a stinge o datorie proprie; c) nicio variantă corectă.
46
19. Pentru acordarea daunelor-interese contractuale: a) este necesară întrunirea
condițiilor răspunderii contractuale a debitorului; b) nu este necesară atitudinea
culpabilă a debitorului în neexecutarea obligației contractuale; c) nicio variantă
corectă.
20. Gestiunea de afaceri: a) nu presupune obligația gerantului de a-l înștiința pe

gerat despre gestiunea începută; b) pentru a fi ratificată de gerat trebuie să fie
utilă; c) nicio variantă corectă.
21. În materia răspunderii civile contractuale: a) constituie premisă un contract,

indiferent dacă este valabil sau nul absolut; b) fapta ilicită poate consta în
neexecutarea totală a unei obligații contractuale; c) nicio variantă corectă.
22. Rezoluțiunea/rezilierea unui contract: a) pentru a opera, presupune.printre

altele, și cerința producerii unui prejudiciu: b) contractul rezolvat se desființează
numai pentru viitor; c) nicio variantă corectă.
23. Riscul contractului: a) reprezintă un efect specific contractelor unilaterale;

b)este reglementat. în materia contractelor translative de proprietate, printr-o
normă juridică imperativă; c) nicio variantă corectă.
2017 Iunie
18. Riscul pieirii fortuite a bunului în contractele sinalagmatice translative de

proprietate: a) este suportat de creditorul obligației de predare a bunului,
indiferent de aspectul punerii sale în întârziere, potrivit Codul Civil actual; b) este
reglementat de Codul civil actual printr-o normă juridică imperativă, de la care
părțile nu pot deroga; c) niciuna din cele două variante nu este corectă.
19. Rezoluțiunea unilaterală a unui contract: a) produce efecte între părți din
momentul emiterii de către creditor a declarației de rezoluțiune; b) pe fond,
produce asupra contractului, aceleași efecte ca rezoluțiunea judiciară; c)
presupune în mod necesar o clauză contractuală din care să rezulte dreptul
creditorului de invocare a rezoluțiunii.
20. Excepția de neexecutare: a) reprezintă, în concepția Codului civil actual, o

cauză justificată de neexecutare a obligațiilor contractuale; b) poate fi invocată în
ipoteza în care între părți există două obligații reciproce; c) poate fi invocată
exclusiv în fața instanței de judecată, în cadrul unui litigiu între părți.
21. În materia gestiunii de afaceri: a) dacă este ratificată de gerat, se vor aplica
prevederile din Codul civil actual referitoare Ia drepturile și obligațiilor subiectelor
de drept implicate în gestiune; b) presupune condiția ca geratul să fie absolut
străin de gestiune, conform Codului civil actual; c) niciuna din cele două variante
nu este corectă.
47
22. În domeniul clauzei penale: a) majorarea clauzei penale de către instanță
este permisă cu titlu de excepție de la obligativitatea contractului, potrivit Codului
civil actual; b) alegerea între invocarea clauzei și executarea silită poate aparține și
debitorului dacă neexecutarea obligației se datorează doar neglijenței și
imprudenței acestuia; c) trebuie îndeplinite condițiile răspunderii contractuale a
debitorului, minus condiția prejudiciului.
23. În materia răspunderii contractuale: a) prejudiciul constând în pierderea unei

șanse se repară potrivit regulii reparării integrale; b) se repară și prejudiciile
imprevizibile, independent de forma sau gradul de vinovăție a debitorului; c) în
ipoteza unei clauze de exonerare, debitorul nu poate fi exonerat de răspundere în
cazul neexecutării intenționate a obligației contractuale.
2018 Februarie
18. În situația îmbogățirii fără justă cauză: a) îmbogățitul săvârșește un fapt

juridic ilicit; b) îmbogățirea este considerată justificată când rezultă din executarea
unei obligații prevăzute de lege; c) niciuna din cele două variante nu este corectă.
19. În materia daunelor-interese contractuale: a) creditorul nu trebuie să

dovedească neexecutarea fără justificare a obligației contractuale; b) creditorul are
dreptul și la repararea prejudiciului nepatrimonial; c) niciuna din cele două
20. În materia gestiunii de afaceri: a) gerantul trebuie să depună diligența pe

care un bun proprietar o depune în administrarea bunurilor sale; b) suntem în
prezența unui fapt juridic licit; c) niciuna din cele doua variante nu este corectă.
21. În cazul răspunderii contractuale: a) se repară prejudiciile prezente și viitoare

certe; b) se repară doar prejudiciile prezente certe; c) niciuna din cele două
22. În materia rezoluțiunii judiciare: a) este irelevantă însemnătatea neexecutării

obligației; b) este obligatorie punerea prealabilă în întârziere a debitorului de către
creditor; c) niciuna din cele două variante nu este corectă.
23. Excepția de neexecutare: a) reprezintă, în concepția Codului civil, o cauză

justificată de neexecutare a obligațiilor contractuale; b) conduce la suspendarea
contractului; c) niciuna din cele două variante nu este corectă.
48
2018 Iunie
18. În domeniul răspunderii contractuale, prejudiciul imprevizibil: a) pentru a fi

reparat nu trebuie dovedit de creditor; b) pentru a fi reparat, este necesară o
clauză contractuală în acest sens; c) niciuna din cele două variante nu este
corectă.
19. Rezilierea unui contract: a) presupune întotdeauna o neexecutare însemnată

a unei obligații contractuale; b) se poate produce în ipoteza unei neexecutări de
mică însemnătate, însă cu caracter repetat; c) produce desființarea cu efect
retroactiv a contractului.
20. Excepția de neexecutare: a) presupune în mod obligatoriu două obligații cu

temei în același contract unilateral; b) nu poate fi invocată dacă există o mică
însemnătate a prestației neexecutate; c) niciuna din cele două variante nu este
corectă.
21. Gestiunea de afaceri: a) reprezintă un fapt juridic ilicit care poate fi

transformat prin ratificare în act juridic; b) presupune întotdeauna un acord de
voință între gerant și gerat, pentru formarea ei valabilă; c) niciuna din cele două
22. În materia clauzei penale: a) clauza penală nu poate fi cumulată niciodată cu

executarea în natură; b) reducerea clauzei penale de către instanță este permisă
cu titlu de excepție de la obligativitatea contractului, potrivit Codului civil actual; c)
23. În materia răspunderii contractuale, prejudiciul constând în pierderea unei

șanse: a) nu se repară niciodată; b) repararea lui este condiționată de intenția sau
culpa gravă a debitorului; c) niciuna din cele două variante nu este corectă.
2019 Februarie
18. În materia îmbogățirii fără justă cauză: a) îmbogățirea este justificată și

atunci când rezultă din executarea unei obligații nevalabile; b) îmbogățitul este
obligat la restituire în măsura pierderii patrimoniale suferite de cealalată persoană
(sărăcitul), dar fără a fi ținut dincolo de limita propriei sale îmbogățiri; c)
îmbogățitul este obligat la restituire potrivit unor reguli speciale, prevăzute de
Codul civil în secțiunea consacrată îmbogățirii fără justă cauză.
19. În domeniul daunelor-interese: a) împiedică acordarea daunelor-interese

aplicarea unei convenții sau clauze valabile de exonerare de răspundere a
debitorului; b) creditorul este scutit de dovada prejudiciului, indiferent de natura
49
sau obiectul obligației neexecutate; c) niciuna dintre cele două variante nu este
corectă.
20. În materia gestiunii de afaceri: a) acțiunea care o însoțește are caracter

subsidiar față de acțiunea care însoțește îmbogățirea fără justă cauză; b) gerantul
nu are, de regulă, obligația de înștiințare a geratului despre începerea gestiunii; c)
21. Răspunderea contractuală a debitorului față de creditorul său: a) nu

presupune niciodată repararea prejudiciului imprevizibil, acest prejudiciu fiind
reparabil exclusiv în domeniul răspunderii delictuale; b) se activează doar dacă
între creditor și debitor există o clauză penală; c) are la bază, aceleași condiții ca
cele ale răspunderii delictuale, la care se adaugă condiții specifice acestei forme
de răspundere.
22. În domeniul pactelor comisorii: a) creditorul nu trebuie niciodată să-l pună în

întârziere pe debitor, indiferent de felul pactului comisoriu încheiat; b) părțile
urmăresc stabilirea anticipată a prejudiciului suferit de creditor ca urmare a
neexecutării obligației; c) producerea efectelor pactului este condiționată de
prevederea expresă în pact a obligației sau obligațiilor a cărei sau a căror
neexecutare atrage rezoluțiunea sau rezilierea de drept a contractului.
23. În domeniul clauzei penale: a) creditorul este scutit de dovada neexecutării

obligației; b) natura clauzei penale este a unei convenții principale prin care
debitorul se obligă la o anumită prestație în cazul neexecutării obligației
principale; c) niciuna dintre cele două variante nu este corectă.
2019 Iunie
18. În cazul plății nedatorate: a) este necesară cerința erorii solvens-ului, în toate
situațiile; b) în vederea restituirii se aplică regulile de la repararea prejudiciului în
materia răspunderii delictuale; c) niciuna dintre cele două variante nu este
corectă.
19. În materia executării prin echivalent a obligațiilor: a) se pot acorda și daune

interese reprezentând repararea prejudiciului nepatrimonial suferit de creditor
prin neexecutarea obligației contractuale; b) creditorul are întotdeauna dreptul
doar la repararea prejudiciului previzibil, independent de forma vinovăției
debitorului; c) trebuie dovedită culpa debitorului contractual.
20. În materia gestiunii de afaceri: a) este indiferentă utilitatea gestiunii, pentru

ca geratul să fie obligat la restituirea cheltuielilor avansate de gerant cu prilejul
gestiunii; b) pentru a fi ratificată, trebuie să fie utilă; c) niciuna dintre cele două
50
21. În ipoteza clauzei penale: a) părțile urmăresc desființarea contractului; b)
creditorul este scutit de dovada prejudiciului; c) alegerea dintre executarea silită și
clauza penală aparține atât creditorului cât și debitorului.
22. În materia rezoluțiunii: a) creditorul nu poate opta între rezoluțiune și

executarea prin echivalent; b) contractul desființează doar pentru viitor; c) în cazul
neîndeplinirii cerinței referitoare la însemnătatea neexecutării, creditorul are
dreptul la reducerea prestației, dacă o asemenea măsură este posibilă.
23. Executarea silită în natură a obligațiilor: a) pentru a fi solicitată, trebuie

expres stipulată în contract; b) presupune întotdeauna un titlu executoriu,
conform Codului civil; c) poate fi solicitată întotdeauna de către creditor, dacă o
asemenea executare este posibilă.
2020 Februarie
18. În materia plății nedatorate: a)este necesară cerința erorii solvens-ului, în

toate situațiile; b)restituirea plății nedatorate urmează regulile de la restituirea
prestațiilor; c) niciuna dintre cele două variante nu este corectă.
19. În domeniul daunelor-interese contractuale: a)este necesară dovada culpei

debitorului; b)este necesară dovada intenției debitorului, în caz de neexecutare cu
rea-intenție; c) forma vinovăției debitorului nu prezintă nicio importanță pentru
creditor.
20. Gestiunea de afaceri: a) presupune existența unui contract între gerant și

gerat; b) exclude, potrivit Codului civil, posibilitatea ca geratul să cunoască
existența gestiunii; c) niciuna dintre cele două variante nu este corectă.
21. În materia rezoluțiunii: a) dacă este judiciară, instanța va respinge automat

cererea de chemare în judecată pe motiv de nepunere formală prealabilă în
întârziere a debitorului de către creditor; b) vinovăția debitorului în neexecutarea
obligației reprezintă o condiție de fond; c)dacă este unilaterală, va produce efecte
între părți sub condiția comunicării declarației de rezoluțiune către debitor.
22. În domeniul pactelor comisorii: a) acestea reprezintă o clauză contractuală

stipulată exclusiv în favoarea creditorului; b) instanța de judecată pronunță
rezoluțiunea; c) niciuna dintre cele două variante nu este corectă.
23. În domeniul clauzei penale: a) alegerea dintre executarea silită și clauza

penală aparține atât creditorului cât și debitorului; b) dacă este stipulată pentru
întârzierea în neexecutarea obligației poate fi cumulată cu executarea silită; c)
instanța de judecată poate interveni, potrivit Codului civil, în sensul majorării
clauzei penale, la cererea creditorului
51
2020 Iulie
18. Riscul pieirii fortuite a bunului în contractele sinalagmatice translative de

proprietate: a) este suportat de creditorul obligației de predare a bunului, dacă
acesta a fost pus în întârziere; b) este suportat de debitorului obligației de predare
a bunului, fără posibilitatea de derogare printr-o clauză expresă contrară; c)
19. În materia răspunderii contractuale: a) daunele-interese pot fi acordate

exclusiv cu titlu de sancțiune sau remediu principal; b) o clauză de exonerare de
răspundere produce efecte numai în ipoteza culpei debitorului; c) nu se repară
niciodată prejudiciul imprevizibil.
20. În materia rezoluțiunii: a) caracterul însemnat al neexecutării nu trebuie

îndeplinit întocmai în cazul contractelor cu executare succesivă, dacă
neexecutarea este repetată; b) creditorul este îndreptățit să emită declarația de
rezoluțiune exclusiv în ipoteza unei clauze contractuale exprese în acest sens; c)
21. În ipoteza clauzei penale: a) trebuie verificate condițiile acordării de

daune-interese, mai puțin condiția prejudiciului; b) chiar dacă a fost stipulată
pentru neexecutare obligației la timp, aceasta nu se poate cumula cu executarea
silită în natură; c) niciuna din cele două variante nu este corectă.
22. Pactul comisoriu: a) poate fi invocat fie de creditor, fie de debitor; b)

reprezintă clauza prin care creditorul solicită daune-interese în caz de
neexecutare a obligației; c) poate opera diferit în funcție de necesitatea punerii în
întârziere.
23. Potrivit dispozițiilor Codului civil, îmbogățirea fără justă cauză reprezintă:
a) un principiu de drept, fără reglementare detaliată; b) un fapt juridic ilicit; c) un
izvor de obligații, expres reglementat.
2021 Februarie
18. Punerea în întârziere a debitorului: a) reprezintă o condiție pentru invocarea

excepției de neexecutare; b) poate fi realizată și verbal de către creditor; c) nu este
necesară, în cazul neexecutării obligației de a plăti o sumă de bani asumată în
exercițiul activității unei întreprinderi, deoarece operează de drept.
19. Potrivit Codului civil, care din următoarele afirmații este falsă: a)
rezoluțiunea este aplicabilă în cazul neexecutării fără justificare a unei obligații,
indiferent de natura contractuală sau extra-contractuală a obligației; b) prejudiciul
imprevizibil este reparabil în materie contractuală în caz de intenție sau culpă
52
gravă în neexecutarea obligației, dar numai în măsura în care acesta este
consecința directă și necesară a neexecutării; c) excepția de neexecutare poate fi
invocată în absența formulării unei cereri de chemare în judecată
20. În materia daunelor-interese contractuale: a) creditorul nu are dreptul la

repararea prejudiciului nepatrimonial; b) creditorul unei obligații bănești nu este
ținut să probeze prejudiciul; c) creditorul beneficiază de prezumția de intenție a
debitorului în neexecutarea obligației.
21. Care dintre următoarele afirmații este adevărată: a) în cazul neexecutării, de

către debitor, a obligației de a face, creditorul poate să o execute el însuși, dar
numai cu aprobarea prealabilă a instanței; b) pactul comisoriu produce efecte
dacă prevede, în mod expres, obligațiile a căror neexecutare atrage rezoluțiunea
de drept a contractului; c) îmbogățirea fără justă cauză poate fi invocată și atunci
când plata a fost efectuată în temeiul unui contract.
22. În materia gestiunii de afaceri: a) gestiunea de afaceri are natura unui

principiu de drept aplicabil ori de câte ori între subiectele implicate nu există o
relație contractuală; b) necunoașterea gestiunii de către gerat nu condiționează
existența mecanismului gestiunii; c) decesul geratului atrage încetarea de drept a
gestiunii.
23. În ipoteza în care se constată nulitatea obligației pentru care a fost

instituită o clauză penală, iar creditorul solicită executarea clauzei penale,
debitorul poate invoca: a) reducerea clauzei penale; b) nulitatea clauzei penale; c)
rezoluțiunea clauzei penale.
2021 Iunie
18. În materia gestiunii de afaceri: a) există gestiune chiar dacă cel care
administrează afacerile altuia acționează cu intenția de a-l gratifica; b) gerantul nu
răspunde decât pentru prejudiciile cauzate geratului cu intenție sau culpă gravă
când gestiunea a urmărit să-l apere pe gerat de o pagubă iminentă; c) gestiunea
încetează la moartea gerantului.
19. În materia daunelor-interese: a) dacă sunt evaluate convențional, creditorul

nu trebuie să dovedească prejudiciul cu prilejul solicitării acestora; b) moratorii
datorate în cazul unei obligații bănești neexecutate la scadență, debitorul are
dreptul să dovedească că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii este
mai mic decât aceste daune interese; c) când sunt evaluate pe cale legală,
legiuitorul stabilește daunele moratorii pentru orice tip de obligație, indiferent de
obiectul acesteia.
53
20. În domeniul faptului juridic licit: a) restituirea plății nedatorate se face
întotdeauna în limita îmbogățirii determinate de plată; b) restituirea se datorează
și pentru situația în care îmbogățirea fără justă cauză nu subzistă la data sesizării
instanței; c) caracterul necesar sau util al actelor se apreciază la momentul la care
gerantul le-a făcut.
21. Care dintre următoarele afirmații este adevărată: a) pentru a opera excepția
de neexecutare este necesară punerea în întârziere; b) creditorul are dreptul la
rezilierea contractului dacă neexecutarea are caracter însemnat și repetat; c) dacă
creditorul optează pentru rezoluțiunea contractului, acesta nu mai are dreptul la
daune-interese.
22. În materia rezoluțiunii: a) atunci când debitorul încalcă obligația de a nu face,

creditorul nu poate invoca rezoluțiunea unilaterală; b) orice pact comisoriu
produce efecte numai dacă prevede necesitatea punerii prealabile în întârziere a
debitorului; c) rezoluțiunea poate opera de plin drept în cazurile anume prevăzute
de lege sau dacă părțile au convenit astfel.
23. Care din următoarele susțineri este adevărată: a) punerea în întârziere a

debitorului se efectuează prin cererea de chemare în judecată, notificare scrisă
sau înștiințare verbală; b) în cazul neexecutării unei obligații de a face, creditorul
poate, pe cheltuiala debitorului să execute el însuși ori să facă să fie executată
obligația, fără să fie necesară încuviințarea din partea instanței; c) clauza penală
poate fi majorată de către instanță, potrivit dispozițiilor Codului civil.
2022 Februarie
18. În materia faptelor licite: a) îmbogățirea fără justă cauză nu este

reglementată expres ca un izvor de obligații, dar se aplică cu titlu de principiu de
drept; b) există prezumția absolută că o plată este făcută cu intenția de a stinge o
datorie; c) diligența datorată de gerant este cea pe care un bun proprietar o
depune în administrarea bunurilor sale.
19. În materia daunelor-interese: a) acestea se evaluează numai pe cale judiciară

sau convențională, independent de obiectul obligației contractuale neexecutate;
b) clauza penală reprezintă o modalitate de evaluare convențională și anticipată a
daunelor-interese; c) atunci când sunt stabilite pe cale judiciară, instanța aplică
aceeași regulă pentru repararea prejudiciilor previzibile și imprevizibile cauzate
prin neexecutarea unei obligații contractuale.
54
20. În materia executării obligațiilor: a) creditorul poate, pe cheltuiala
debitorului, să execute el însuși ori să facă să fie executată obligația, indiferent de
felul acesteia; b) constrângerea debitorului de către creditor de a executa obligația
în natură reprezintă, potrivit Codului civil, o manifestare a executării prin
echivalent a debitorului; c) Codul civil nu prevede condiția prejudiciului atunci
când sunt executate silit în natură.
21. Contractul: a) reprezintă acordul de voințe dintre două sau mai multe
persoane fără intenția de a produce efecte juridice; b) este sinalagmatic sau
unilateral în funcție de criteriul scopului pentru care s-a contractat; c) este
unilateral, potrivit Codului civil, dacă presupune obligații reciproce dar nu și
interdependente.
22. Este falsă următoarea susținere: a) excepția de neexecutare a contractului nu

trebuie neapărat invocată în fața instanței de judecată; b) dacă, înainte de
scadență obligației bănești, debitorul datora dobânzi mai mari decât dobânda
legală, daunele moratorii sunt datorate la nivelul aplicabil înainte de scadență; c)
nulitatea clauzei penale atrage și nulitatea convenției principale.
23. Care din următoarele susțineri este adevărată: a) potrivit Codului civil,
prejudiciul reprezintă una din condițiile rezoluțiunii, indiferent de modalitatea de
operare a acesteia; b) rezoluțiunea este subordonată întotdeauna punerii în
întârziere a debitorului; c) în privința actelor juridice, gestiunea de afaceri ratificată
produce, de la data când a fost începută, efectele unui mandat.
2022 iunie
18. În materia executării obligațiilor: a) remediul executării silite în natură se

manifestă prin acordarea unor daune-interese; b) potrivit Codului civil, obligațiile
de a face ntt pot fi executate silit în natură; c) în ipoteza răspunderii contractuale,
prejudiciul poate fî evaluat lega) în cazul nerespectării anumitor obligații.
19. Este falsă următoarea susținere: a) prin pactul comisoriu se poate desființa
un contract numai pentru trecut; b) în materia gestiunii de afaceri nu trebuie
îndeplinită cerința utilității gestiunii în cazul ratificării acesteia: c) prejudiciul
constând în pierderea unei șanse este reparabii în materie contractuală.
20. În materie contractuală, prejudiciul: a) este una dintre condițiile executării

silite în natură; b) este una din condițiile rezoluțiunii; c) poate forma obiectul unei
clauze de evaluare anticipată.
21. Este corectă următoarea susținere: a) îmbogățirea fără justă cauză este
aplicabilă și în materie contractuală; b) neimputabilitatea îmbogățitului reprezintă
una dintre condițiile îmbogățirii fără justă cauză: c) restituirea se poate dispune în
55
temeiul plății nedatorate și atunci când cel care a plătit a avut intenția de a-l
gratifica pe accipiens.
22. Pactul comisoriu: a) poate fi invocat cu un termen obligatoriu de preaviz,

conform Codului civil; b) reprezintă o clauză contractuală de suspendare a
contractului; c) trebuie să prevadă expres obligațiile a căror neexecutare se
sancționează cu rezoluțiunea sau rezilierea contractului.
23. În domeniul efectelor specifice contractelor sinalagmatice: a) riscul

contractului translativ de proprietate este suportat de debitorul obligației de
predare, părțile neavând posibilitatea să prevadă altfel; b) excepția de neexecutare
poate fi invocată în ipoteza în care obligațiile reciproce și exigibile se regăsesc în
două contracte sinalagmatice încheiate între aceleași părți; c) rezoluțiunea
unilaterală poate forma obiectul unei clauze contractuale.
56
BAREM TGO

18 B 18 C 18 B 18 A
19 B 19 B 19 C 19 C
20 C 20 A 20 A 20 B
21 B 21 C 21 B 21 B
22 B 22 A 22 C 22 C
23 C 23 B 23 B 23 B
18 B 18 C 18 B 18 C
19 A 19 B 19 B 19 B
20 C 20 A 20 A 20 B
21 B 21 C 21 A 21 C
22 C 22 C 22 C 22 B
23 C 23 C 23 A 23 C
18 B 18 C 18 B 18 A
19 A 19 A 19 B 19 B
20 C 20 C 20 C 20 C
21 C 21 B 21 C 21 A
22 C 22 A 22 A 22 C
23 C 23 C 23 B 23 C
18 C 18 B 18 C 18 C
19 A 19 A 19 B 19 A
20 B 20 C 20 C 20 C
21 B 21 B 21 C 21 B
22 B 22 C 22 C 22 C
23 B 23 B 23 C 23 C
57
CONTRACTE SPECIALE
2015 Februarie
24. În cazul contractului de vânzare: a) în cazul în care prețul este fictiv,

contractul este anulabil ca vânzare, dar dacă părțile au urmărit în realitate
înstrăinarea bunului, contractul poate fi recunoscut valabil ca o donație deghizată;
b) în cazul în care prețul este derizoriu contractul este anulabil ca vânzare, dar
contractul poate fi recunoscut valabil ca o donație deghizată; c) prețul poate
consta într-o sumă de bani sau în orice alte prestații.
25. În cazul vânzării cu opțiune de răscumpărare: a) dacă opțiunea de

răscumpărare este stipulată pentru un termen mai mare de 5 ani, vânzarea este
nulă; b) vânzătorul este ținut de locațiunile încheiate de cumpărător înaintea
exercitării opțiunii, dacă au fost supuse formalităților de publicitate, dar nu mai
mult de un an din momentul exercitării: c) exercitarea opțiunii de răscumpărare îl
obligă pe vânzător la restituirea către cumpărător, printre altele, a cheltuielilor
utile, însă numai în limita sporului de valoare.
26. În cazul contractului de vânzare: a) dacă părțile nu au convenit altfel,

vânzătorul este obligat să garanteze contra viciilor ascunse, chiar și atunci când nu
le-a cunoscut; b) dacă o casă are anumite vicii ascunse la acoperiș, iar ca urmare a
unor inundații catastrofale este distrusă în totalitate, cumpărătorul nu are dreptul
de a obține o reducere corespunzătoare a prețului pe motiv că acea casă avea
vicii; c) dacă vânzătorul l-a moștenit pe un terț care era titularul dreptului de
uzufruct ce poartă asupra bunului vândut, drept de care cumpărătorul nu avea
cunoștință, vânzătorul se va putea prevala de dreptul de uzufruct.
27. În cazul contractului de locațiune: a) dacă locatarul a executat modificări

constructive la imobilul închiriat, fără acordul locatorului și fără autorizațiile
prevăzute de lege, în vederea transformării imobilului în mini-hotel, schimbând
astfel destinația determinată prin contract, contractul constatat prin înscris sub
semnătură privată și înregistrat la organul fiscal competent constituie titlu
executoriu în privința obligației de restituire de îndată a bunului de către locatar;
b) în toate cazurile în care imposibilitatea totală sau parțială de folosire a bunului
este fortuită, locatarul nu are drept la daune-interese; c) contractul de locațiune
încetează de drept la expirarea termenului convenit de părți sau, după caz,
prevăzut de lege, însă numai cu respectarea unui termen rezonabil de preaviz.
28. În cazul contractului de locațiune: a) prin cesiunea contractului de locațiune

de către locatar, cesionarul dobândește drepturile, dar nu este ținut de obligațiile
locatarului izvorâte din contractul de locațiune; b) dacă bunul închiriat este imobil,
sublocațiunea ori cesiunea nu este permisă decât cu acordul scris al locatorului; c)
în caz de neplată a chiriei cuvenite în temeiul locațiunii, locatorul îl poate urmări
58
pe sublocatar până la concurența chiriei pe care acesta din urmă o datorează
locatarului principal.
29. În cazul contractului de mandat: a) dacă mandatul este cu titlu gratuit,

mandatarul este obligat să îl îndeplinească cu diligența unui bun proprietar; b)
când mandatul a fost dat aceluiași mandatar de mai multe persoane pentru o
afacere comună, mandatul nu poate fi revocat decât cu acordul tuturor
mandanților; c) chiar dacă mandatul a fost declarat irevocabil, el poate fi oricând
revocat, însă numai în mod expres, nu și tacit.
2015 Iunie
24. În materia contractului de vânzare: a) vânzătorul răspunde pentru evicțiune

numai dacă tulburarea din partea terțului a survenit în termenul general de
prescripție de 3 ani care curge de la data încheierii contractului de vânzare; b)
pactul de opțiune este, de regulă, un contract unilateral, dar în anumite cazuri
poate fi un contract sinalagmatic; c) promisiunea unilaterală de vânzare este în
toate cazurile un contract unilateral.
25. În cazul contractului de vânzare: a) atunci când se vinde un imobil

determinat, Iară indicarea suprafeței, pentru un preț total, cumpărătorul poate
cere reducerea prețului pe motiv că suprafața este mai mică decât a crezut la
momentul vânzării; b) în cazul vânzării cu opțiune de răscumpărare ce a avut ca
obiect o cotă dintr-un bun, vânzătorul - care nu și-a exercitat opțiunea de
răscumpărare în cadrul partajului la care a participat - decade din dreptul de
opțiune, cu excepția situației în care bunul este atribuit cumpărătorului; c) dacă
prețul este fictiv, vânzarea este lovită de nulitate relativă.
26. În cazul contractului de vânzare: a) dacă obiectul contractului de vânzare

este o casă în construcție (au fost realizate fundația și zidurile), iar prețul nu s-a
plătit, cumpărătorul este ținut să plătească dobânzi asupra prețului din ziua
dobândirii proprietății asupra casei aflate în construcție; b) sub sancțiunea nulității
absolute a contractului, vânzarea unei moșteniri se încheie în formă autentică; c)
în materia vânzării cu opțiune de răscumpărare, vânzătorul este ținut de
locațiunile încheiate de cumpărător înaintea exercitării opțiunii, dacă au fost
supuse formalităților de publicitate, dar nu mai mult de 6 luni din momentul
exercitării.
27. În materia contractului de locațiune: a) în cazul în care contractul este

încheiat pe durată determinată și decedează locatorul, moștenitorii acestuia pot
să denunțe unilateral contractul; b) locatorul garantează contra tuturor viciilor
lucrului care împiedică sau micșorează folosirea lui, însă numai dacă le-a cunoscut
la încheierea contractului; c) în anumite situații, locatorul este ținut să-l garanteze
pe locatar de tulburarea cauzată prin fapta unui terț care nu pretinde vreun drept.
59
28. În materia contractului de mandat: a) dacă părțile nu au prevăzut un termen,
contractul de mandat încetează în termen de 5 ani de la încheierea lui; b)
mandantul va restitui mandatarului cheltuielile rezonabile avansate de acesta din
urmă pentru executarea mandatului, împreună cu dobânzile legale aferente,
calculate de la data efectuării cheltuielilor; c) când mandatul a fost dat aceluiași
mandatar de mai multe persoane pentru o afacere comună, mandanții nu
răspund solidar față de mandatar pentru toate efectele mandatului.
29. În cazul contractului de mandat: a) oferta de mandat special trebuie să fie

expresă; b) în cazul mandatului special sau autentic, acceptarea ofertei de
mandat nu poate fi tacită; c) dacă s-a dat mandat pentru încheierea unui contract
de vânzare, mandatarul poate încheia și un contract de locațiune cu privire la
același bun.
2016 Februarie
24. În materia contractului de vânzare: a) dacă vânzătorul l-a moștenit pe un terț

care era titularul dreptului de servitute care grevează imobilul vândut (de
exemplu, servitutea de a nu construi peste o anumită înălțime), drept care nu a
fost menționat în contractul de vânzare și de care cumpărătorul nu avea
cunoștință, vânzătorul se va putea prevala de dreptul de servitute; b) dacă o casă
are anumite vicii ascunse la acoperiș, iar ca urmare a unor inundații este distrusă
în totalitate, cumpărătorul nu are dreptul de a obține o reducere corespunzătoare
a prețului pe motiv că acea casă avea vicii; c) dacă evicțiunea s-a produs,
vânzătorul datorează daune-interese, indiferent dacă a fost de bună-credință sau
de rea-credință.
25. În materia obligației vânzătorului de garanție contra evicțiunii: a) obligația

de garanție a vânzătorului contra evicțiunii există nu numai față de cumpărător,
dar și față de subdobânditori (inclusiv față de donatar), și cu toate că
cumpărătorul inițial (donatorul) nu răspunde pentru evicțiune față de donatar; b)
obligația de garanție operează și dacă evicțiunea provine dintr-un fapt personal al
vânzătorului, nu însă și dacă este vorba de o tulburare de fapt (de exemplu,
deposedarea cumpărătorului de o parte din terenul vândut); c) dacă un bun a fost
vândut de 4 vânzători coproprietari (fiecare având câte o cotă de 1/4 din dreptul
transmis) și se produce evicțiunea (vânzătorii având obligația de a-i plăti
cumpărătorului suma totală de 100.000 de lei), cumpărătorul nu poate cere suma
de 100.000 de lei de la oricare dintre vânzători, ci doar câte 25.000 de Iei de la
fiecare vânzător.
26. În materia contractului de vânzare: a) în cazul în care mai mulți titulari ai

dreptului de preempțiune și-au exercitat preempțiunea asupra aceluiași bun,
contractul de vânzare se consideră încheiat cu titularul dreptului convențional de
60
preempțiune ales de vânzător, atunci când se află în concurs cu titulari ai unor
drepturi legale de preempțiune; b) dreptul de preempțiune se poate ceda, însă
numai prin înscris autentic notarial; c) în cazul în care mai mulți titulari și-au
exercitat preempțiunea asupra aceluiași bun, contractul de vânzare se consideră
încheiat, dacă bunul este mobil, cu titularul dreptului convențional de
preempțiune având data certă cea mai veche, atunci când se află în concurs cu
alți titulari ai unor drepturi convenționale de preempțiune.
27. În materia contractului de locațiune, în ceea ce privește îmbunătățirile

făcute de locatar asupra bunului închiriat: a) dacă locatarul a efectuat
îmbunătățirile fără acordul prealabil al locatorului, locatarul are dreptul la
despăgubiri compuse din valoarea materialelor și manoperă; b) dacă locatarul a
efectuat îmbunătățirile fără acordul prealabil al locatorului, locatarul nu poate
invoca, în niciun caz, dreptul de retenție; c) dacă locatarul a efectuat
îmbunătățirile fără acordul prealabil al locatorului, acesta din urmă poate să ceară
locatarului aducerea bunului în starea inițială, dar platindu-i locatarului o
despăgubire echitabilă.
28. În materia contractului de locațiune: a) dacă bunul este imobil,

sublocațiunea ori cesiunea locațiunii nu este permisă decât cu acordul scris al
locatorului; b) prin cesiunea contractului de locațiune, cesionarul dobândește
drepturile, dar nu este ținut de obligațiile locatarului izvorâte din contractul de
locațiune; c) locatorul este obligat să predea bunul împreună cu toate accesoriile
sale în stare corespunzătoare utilizării acestuia.
29. În materia contractului de mandat: a) acceptarea mandatului poate rezulta și

din executarea sa de către mandatar; b) mandatul general îl autorizează pe
mandatar să efectueze acte de conservare, acte de administrare și acte de
dispoziție; c) în cazul mandatului fără reprezentare. între terț și mandant se
creează raporturi juridice directe.
2016 Iunie
24. În materia contractului de vânzare: a) vânzătorul este obligat să predea

titlurile și documentele privitoare la proprietatea sau folosința bunului; b) se
datorează garanție contra viciilor ascunse și în cazul vânzărilor silite; c) vânzătorul
datorează garanție și contra viciilor pe care cumpărătorul le cunoștea la încheierea
contractului.
25. În materia contractului de vânzare, în ceea ce privește dreptul

convențional de preempțiune, dacă acest drept a fost constituit pe un termen
de 7 ani, iar moartea preemptorului intervine după 2 ani de la data constituirii
dreptului convențional de preempțiune: a) dreptul convențional de
61
preempțiune se stinge la moartea preemptorului; b) dreptul convențional de
preempțiune se transmite moștenitorilor preemptorului până la împlinirea
termenului de 5 ani de la data constituirii; c) dreptul convențional de preempțiune
se transmite moștenitorilor preemptorului până la împlinirea termenului de 7 ani
de la data constituirii.
26. În materia contractului de vânzare: a) se aplică regimul vânzării bunului

altuia numai în cazul în care bunul ce formează obiectul contractului este
individual determinat, nu și în cazul în care obiectul contractului de vânzare îl
constituie bunuri de gen; b) dacă la vânzarea cu opțiune de răscumpărare s-a
stipulat un termen de 7 ani în care poate fi exercitată opțiunea de răscumpărare,
contractul de vânzare este lovit de nulitate absolută; c) dacă mai multe bunuri
sunt vândute în bloc și pentru un preț unic și global, proprietatea se strămută
cumpărătorului la data individualizării bunurilor, iar nu la data încheierii
contractului.
27. În materia contractului de locațiune: a) interdicția de a ceda locațiunea o

include și pe aceea de a încheia o sublocațiune; b) interdicția de a încheia o
sublocațiune nu o include și pe aceea de a ceda locațiunea; c) în cazul locațiunii
cu durată determinată, moștenitorii locatarului pot denunța contractul în termen
de 60 de zile de la data la care au luat cunoștință de moartea locatarului și
existența locațiunii.
28. În materia contractului de mandat: a) atunci când mandatul a fost dat

aceluiași mandatar de mai multe persoane pentru o afacere comună, oricare
dintre mandanți poate revoca mandatul; b) orice mandatar este ținut să dea
socoteală despre gestiunea sa și să remită mandantului tot ceea ce a primit în
temeiul împuternicirii sale, chiar dacă ceea ce a primit nu ar fi fost datorat
mandantului; c) când mandatul a fost dat aceluiași mandatar de mai multe
persoane pentru o afacere comună, mandanții nu răspund solidar față de
mandatar pentru toate efectele mandatului.
2017 Februarie
24. În materia contractului de vânzare, dacă un judecător cumpără, direct sau

prin persoane interpuse, un drept litigios care este de competența instanței
judecătorești în a cărei circumscripție își desfășoară activitatea: a) contractul
de vânzare este valabil; b) contractul de vânzare este lovit de nulitate absolută; c)
contractul de vânzare este lovit de nulitate relativă.
25. În cazul contractului de vânzare: a) atunci când se vinde un imobil

determinat, fără indicarea suprafeței, pentru un preț total, cumpărătorul poate
cere reducerea prețului pe motiv că suprafața este mai mică decât a crezut la
momentul vânzării; b) în cazul vânzării cu opțiune de răscumpărare ce a avut ca
obiect o cotă dintr-un bun, vânzătorul - care nu și-a exercitat opțiunea de
62
răscumpărare în cadrul partajului la care a participat - decade din dreptul de
opțiune, chiar și atunci când bunul este atribuit, în tot sau în parte,
cumpărătorului; c) dacă prețul este stabilit fără intenția de a fi plătit, vânzarea este
lovită de nulitate absolută.
26. În cazul contractului de vânzare: a) stipulația prin care obligația vânzătorului

de garanție contra evicțiunii este înlăturată nu îl exonerează pe acesta de obligația
de a restitui în toate cazurile prețul vânzării; b) vânzătorul este obligat să
garanteze contra evicțiunii față de orice dobânditor subsecvent al bunului, chiar și
în cazul în care dobândirea este cu titlu gratuit; c) dacă doi vânzători, coproprietari
în cote egale, vând un bun și în urma producerii evicțiunii cumpărătorul are
dreptul la o sumă de bani, fiecare vânzător va putea fi urmărit doar pentru partea
sa.
27. În cazul contractului de vânzare: a) vânzarea este pe încercate atunci când se

încheie sub condiția rezolutorie ca, în urma încercării, bunul să corespundă
criteriilor stabilite la încheierea contractului ori, în lipsa acestora, destinației
bunului, potrivit naturii sale; b) în ipoteza vânzării în bloc și pentru un preț unic și
global, proprietatea se strămută cumpărătorului îndată ce contractul s-a încheiat,
chiar dacă bunurile nu au fost individualizate; c) în cazul vânzării cu plata prețului
în rate și cu rezerva proprietății, riscul bunului este transferat cumpărătorului de la
momentul dobândirii de către acesta a dreptului de proprietate asupra bunului.
28. În materia contractului de locațiune: a) prin cesiunea contractului de

locațiune de către locatar, cesionarul dobândește doar drepturile, iar nu și
obligațiile locatarului izvorâte din contractul de locațiune; b) în cazul în care s-a
încheiat o locațiune cu durată determinată și locatorul a decedat, moștenitorii lui
pot denunța contractul în termen de 60 de zile de la data la care au luat
cunoștință de moartea locatorului și existența locațiunii; c) locatorul este ținut să îl
garanteze pe locatar de tulburarea cauzată prin fapta unui terț care nu pretinde
vreun drept asupra bunului, dacă tulburările începute înaintea predării bunului îl
împiedică pe locatar să preia bunul.
29. În materia contractului de locațiune: a) contractul încetează de drept la

expirarea termenului convenit de părți sau, după caz, prevăzut de lege, dar numai
cu condiția unei înștiințări prealabile și cu respectarea unui termen de preaviz; b)
în privința obligației de restituire a bunului dat în locațiune, contractul încheiat pe
perioadă determinată prin înscris sub semnătură privată și înregistrat la organul
fiscal competent constituie, în condițiile legii, titlu executoriu la expirarea
termenului; c) contractul de locațiune se consideră încheiat numai după predarea
bunului de către locator, locațiunea fiind un contract real.
30. În cazul contractului de mandat: a) mandatul se întinde și asupra tuturor

actelor necesare executării lui, chiar dacă nu sunt precizate în mod expres; b)
când mandatul a fost dat aceluiași mandatar de mai multe persoane pentru o
63
afacere comună, mandatul poate fi revocat de oricare dintre mandanți; c)
mandantul poate oricând revoca mandatul, expres sau tacit, afară numai dacă
mandatul a fost declarat irevocabil.
2017 Iunie
24. Momentul transferului dreptului de proprietate în cazul vânzării unei

cantități de 10 tone de grâu este: a) împlinirea termenului suspensiv stabilit
pentru plata prețului, chiar dacă părțile nu au prevăzut expres amânarea efectului
translativ al contractului de vânzare până la momentul plății prețului; b) acela al
încheierii contractului prin acordul de voință al părților, inclusiv atunci când
contractul se încheie între absenți; c) acela al încheierii contractului, chiar dacă
bunurile nu sunt individualizate, dar vânzarea privește întreaga cantitate de grâu
a vânzătorului, iar prețul este unic și global.
25. Obligația de predare a bunului vândut: a) de principiu, se consideră

îndeplinită dacă bunul este predat în starea în care se afla la momentul
transferului de proprietate; b) de regulă, fructele bunului vândut produse până la
momentul predării se cuvin vânzătorului; c) în toate cazurile, fructele bunului
vândut se cuvin cumpărătorului după ce a plătit prețul.
26. Pentru a se putea atrage garanția contra evicțiunii de către cumpărător: a)

în toate cazurile, una dintre condiții este ca terțul evingător să invoce un drept,
chiar și unul de creanță, nu neapărat un drept real; b) nu trebuie ca terțul să
invoce un drept de creanță; c) în toate cazurile, tulburarea din partea terțului
trebuie să aibă o cauză anterioară vânzării.
27. În cazul contractului de locațiune de drept comun: a) chiria trebuie să

îndeplinească toate condițiile prețului din materia contractului de vânzare; b)
pentru a fi valabil, contractul trebuie să fie cu titlu oneros; c) obiectul locațiunii
poate fi un bun nefungibil, chiar și consumptibil, după natura lui sau după voința
părților.
28. În cursul contractului de locațiune: a) locatorul este obligat să se abțină de la

orice fapt personal care ar putea stânjeni folosința locatarului, fiindu-i totuși
permisă orice inspectare a bunului; b) locatorul este obligat să se abțină de la
orice fapt personal care ar putea stânjeni folosința locatarului, iar efectuarea
reparațiilor necesare va fi realizată numai la finalul locațiunii, altfel locatorul va
răspunde în toate cazurile pentru stânjenirea folosinței locatarului; c) locatorul
este obligat să se abțină de la orice fapt personal care ar putea stânjeni folosința
locatarului, dar are dreptul să efectueze reparațiile necesare, fără a răspunde
pentru stânjenirea folosinței locatarului, chiar dacă acesta din urmă va fi lipsit în
parte de folosința bunului.
64
29. De regulă, reprezintă o operațiune valabilă, iar nu anulabilă: a) contractul
încheiat de creditorul mandantului în calitate de mandatar pentru vânzarea unui
bun al mandatului din care urmează să se îndestuleze și mandatarul creditor; b)
contractul de vânzare prin care mandatarul dobândește bunul pe care era
împuternicit să îl vândă; c) contractul de vânzare în care atât vânzătorul, cât și
cumpărătorul au fost reprezentați de același mandatar.
2018 Februarie
24. În materia obligației vânzătorului de garanție: a) în ipoteza în care sunt

îndeplinite condițiile pentru a atrage răspunderea vânzătorului pentru viciile
ascunse ale bunului vândut, cumpărătorul poate obține anularea contractului; b)
la fel ca și în materia evicțiunii, și în materia viciilor ascunse vânzătorul este obligat
să plătească daune-interese numai în cazul în care cumpărătorul dovedește, cu
orice mijloace de probă, că vânzătorul a fost de rea-credință; c) în cazul în care
bunul vândut are vicii ascunse, iar cumpărătorul solicită rezoluțiunea vânzării,
instanța poate dispune măsura reducerii corespunzătoare a prețului, însă numai
dacă vânzătorul cere aplicarea unei astfel de măsuri.
25. În materia contractului de vânzare: a) în ceea ce privește dreptul de

preempțiune, atunci când în contractul încheiat de vânzător cu terțul s-au
acordat termene de plată a prețului, preemptorul care își exercită dreptul de
preempțiune se poate prevala și el de aceste termene; b) dacă doi vânzători,
coproprietari în cote egale, vând un bun și în urma producerii evicțiunii
cumpărătorul are dreptul la o sumă de bani, fiecare vânzător va putea fi urmărit
doar pentru partea sa; c) garanția este datorată împotriva evicțiunii ce provine din
fapte imputabile vânzătorului, chiar dacă acestea s-au ivit ulterior vânzării.
26. În materia contractului de vânzare, sub rezerva regulilor aplicabile

contractelor încheiate cu consumatorii și contractelor de adeziune, clauzele
îndoielnice se interpretează: a) în favoarea cumpărătorului; b) în favoarea
vânzătorului; c) în favoarea debitorului obligației (potrivit principiului in dubio pro
reo), indiferent dacă acesta este vânzătorul sau cumpărătorul.
27. În cazul contractului de vânzare: a) dacă mai multe bunuri de gen sunt
vândute în bloc și pentru un preț unic și global, proprietatea se strămută
cumpărătorului numai după ce bunurile au fost individualizate; b) în cazul vânzării
cu plata prețului în rate și cu rezerva proprietății, riscul bunului este transferat
cumpărătorului de la momentul predării bunului; c) în cazul vânzării cu opțiune
de răscumpărare, dacă diferența dintre prețul răscumpărării și prețul plătit pentru
vânzare depășește nivelul maxim stabilit de lege pentru dobânzi, prețul
răscumpărării va fi redus la prețul plătit pentru vânzare plus dobânda legală.
28. În materia contractului de locațiune: a) locatorul răspunde pentru viciile

ascunse ale bunului chiar dacă a fost de bună-credință la încheierea contractului
65
(nu a cunoscut nici măcar el însuși viciile) și indiferent dacă viciile existau în
momentul încheierii contractului sau au survenit în cursul locațiunii; b) locatorul
are dreptul de a păstra lucrările adăugate și autonome efectuate asupra bunului
pe durata locațiunii și nu poate fi obligat la despăgubiri, chiar dacă locatarul a
efectuat lucrările cu acordul prealabil al locatorului; c) în nicio situație locatorul nu
este ținut să îl garanteze pe locatar de tulburarea cauzată prin fapta unui terț care
nu pretinde vreun drept asupra bunului.
29. În materia contractului de mandat: a) un mandat constatat printr-o procură

autentică notarială poate fi revocat în mod tacit și chiar dacă a fost declarat
irevocabil; b) dacă mandatul este cu titlu oneros, contractul va fi lovit de nulitate
pentru lipsa obiectului în cazul în care remunerația mandatarului nu este
determinată prin contract; c) dacă mandatul este cu titlu oneros și mandatarul
renunță la mandat, el nu mai poate pretinde remunerația pentru actele pe care
le-a încheiat pe seama mandantului până la data renunțării.
2018 Iunie
24. În materia contractului de vânzare: a) garanția contra viciilor ascunse ale

bunului vândut este datorată dacă viciul sau cauza lui exista la data predării
bunului; b) garanția este datorată împotriva evicțiunii ce provine din fapte
imputabile vânzătorului, însă numai dacă aceste fapte s-au ivit anterior vânzării; c)
dacă doi vânzători, coproprietari în cote egale, vând un bun și în urma producerii
evicțiunii cumpărătorul are dreptul la o sumă de bani, fiecare vânzător va putea fi
urmărit doar pentru partea sa.
25. În materia contractului de vânzare, sub rezerva regulilor aplicabile

contractelor încheiate cu consumatorii și contractelor de adeziune, clauzele
îndoielnice se interpretează: a) în favoarea cumpărătorului; b) în favoarea
vânzătorului; c) în favoarea debitorului obligației, indiferent dacă acesta este
vânzătorul sau cumpărătorul.
26. În materia contractului de vânzare, în ceea ce privește dreptul de

preempțiune: a) atunci când în contractul încheiat de către vânzător cu terțul
s-au acordat termene de plată a prețului, preemptorul se poate prevala și el de
aceste termene; b) dreptul de preempțiune se poate ceda; c) în cazul în care doi
titulari și-au exercitat preempțiunea asupra aceluiași bun, contractul de vânzare
se consideră încheiat cu titularul dreptului legal de preempțiune, atunci când
acesta se află în concurs cu un titular al unui drept convențional de preempțiune.
27. În materia contractului de vânzare, regula este aceea că obligațiile părților

trebuie să fie executate în următoarea ordine: a) transmiterea proprietății
asupra bunului, plata prețului, predarea bunului; b) predarea bunului, plata
prețului, transmiterea proprietății asupra bunului; c)plata prețului, predarea
bunului, transmiterea proprietății asupra bunului.
66
28. În materia contractului de locațiune: a) contractul încetează de drept la
expirarea termenului convenit de părți sau, după caz, prevăzut de lege, dar numai
cu condiția unei înștiințări prealabile și cu respectarea unui termen de preaviz; b)
în privința obligației de restituire a bunului dat în locațiune, contractul încheiat pe
perioadă determinată prin înscris sub semnătură privată și înregistrat la organul
fiscal competent constituie, în condițiile legii, titlu executoriu la expirarea
termenului; c) dacă un contract a fost încheiat pe o perioadă de 3 ani și a operat
tacita relocațiune, noua locațiune va avea în mod obligatoriu tot o durată de 3 ani.
29. În cazul contractului de mandat: a) dacă părțile nu au prevăzut un termen,

contractul de mandat încetează în 5 ani de la încheierea lui; b) mandantul poate
oricând revoca mandatul, expres sau tacit, afară numai dacă mandatul a fost
declarat irevocabil; c) orice mandatar este ținut să remită mandantului tot ceea ce
a primit în temeiul împuternicirii sale, chiar dacă ceea ce a primit nu ar fi fost
datorat mandantului.
2019 Februarie
24. În cazul vânzării unui imobil cu indicarea suprafeței și a prețului pe

unitatea de măsură, dacă suprafața reală se dovedește a fi mai mare decât cea
stipulată: a) dacă excedentul depășește a douăzecea parte din suprafața
convenită, cumpărătorul va putea obține rezoluțiunea contractului; b) dacă
excedentul nu depășește a douăzecea parte din suprafața convenită,
cumpărătorul va putea obține rezoluțiunea contractului; c) dacă excedentul nu
depășește a douăzecea parte din suprafața convenită, cumpărătorul este obligat
să plătească prețul excedentului.
25. În materia contractului de vânzare: a) în cazul în care cumpărătorul și-a

asumat riscul producerii evicțiunii, stipulația prin care obligația de garanție a
vânzătorului este înlăturată îl exonerează pe acesta din urmă de obligația de a
restitui prețul; b) cumpărătorul poate obține rezoluțiunea vânzării numai dacă a
fost evins de întregul bun; c) în cazul producerii evicțiunii, vânzătorul este ținut să
înapoieze prețul în întregime chiar și în cazul în care cumpărătorul a obținut un
beneficiu în urma deteriorărilor cauzate bunului.
26. În materia contractului de vânzare, în cazul în care mai mulți titulari și-au
exercitat preempțiunea asupra aceluiași bun, contractul de vânzare se
consideră încheiat: a) cu titularul dreptului legal de preempțiune ales de
vânzător, când se află în concurs cu alți titulari ai unor drepturi legale de
preempțiune; b) dacă bunul este imobil, cu titularul dreptului convențional de
preempțiune ales de vânzător, când se află în concurs cu alți titulari ai unor
drepturi convenționale de preempțiune; c) dacă bunul este mobil, cu titularul
dreptului convențional de preempțiune ales de vânzător, când se află în concurs
cu alți titulari ai unor drepturi convenționale de preempțiune.
67
27. În materia contractului de vânzare: a) prețul poate consta într-o sumă de
bani sau în orice alte bunuri sau prestații; b) prețul poate fi determinat și de către
una sau mai multe persoane desemnate potrivit acordului părților; c) atunci când
prețul este stabilit fără intenția de a fi plătit, contractul de vânzare este lovit de
nulitate absolută.
28. În materia contractului de locațiune, în ceea ce privește îmbunătățirile

făcute de locatar asupra bunului închiriat: a) dacă locatarul a efectuat
îmbunătățirile fără acordul prealabil al locatorului, locatarul are dreptul la
despăgubiri compuse din valoarea materialelor și manoperă; b) dacă locatarul a
efectuat îmbunătățirile fără acordul prealabil al locatorului, locatarul nu poate
invoca, în niciun caz, dreptul de retenție; c) dacă locatarul a efectuat
îmbunătățirile fără acordul prealabil al locatorului, acesta din urmă poate să ceară
locatarului aducerea bunului în starea inițială, dar plătindu-i locatarului o
despăgubire echitabilă.
29. În materia contractului de locațiune: a) prin cesiunea contractului de

locațiune de către locatar, cesionarul dobândește doar drepturile, iar nu și
obligațiile locatarului izvorâte din contractul de locațiune; b) în cazul în care s-a
încheiat o locațiune cu durată determinată și locatorul a decedat, moștenitorii lui
pot denunța contractul în termen de 60 de zile de la data la care au luat
cunoștință de moartea locatorului și existența locațiunii; c) locatorul este ținut să îl
garanteze pe locatar de tulburarea cauzată prin fapta unui terț care nu pretinde
vreun drept asupra bunului, dacă tulburările începute înaintea predării bunului îl
împiedică pe locatar să preia bunul.
30. În materia contractului de mandat: a) mandantul are obligația să restituie

mandatarului cheltuielile rezonabile avansate de acesta din urmă pentru
executarea mandatului, împreună cu dobânzile legale aferente, calculate de la
data la care mandantul a fost pus în întârziere; b) mandatarul datorează dobânzi
pentru sumele cuvenite mandantului și întrebuințate de mandatar în folosul lui
însuși începând din ziua întrebuințării; c) dacă mandatul este cu titlu oneros, iar
remunerația mandatarului nu este determinată prin contract, acel contract este
lovit de nulitate pentru lipsa obiectului.
2019 Iunie
24. În materia contractului de vânzare: a) cei cărora le este interzis să cumpere

ori să vândă pot să ceară anularea vânzării în numele persoanei ocrotite; b)
judecătorii pot cumpăra drepturi litigioase care sunt de competența instanței
judecătorești în a cărei circumscripție își desfășoară activitatea în vederea
îndestulării unei creanțe a lor care s-a născut înainte ca dreptul să fi devenit
litigios; c) încălcarea interdicției mandatarului de a cumpăra bunul pe care este
însărcinat să îl vândă se sancționează cu nulitatea absolută.
68
25. În materia contractului de vânzare: a) stipulația prin care obligația de
garanție a vânzătorului este restrânsă sau înlăturată nu îl exonerează pe acesta de
obligația de a restitui prețul, chiar dacă cumpărătorul și-a asumat riscul producerii
evicțiunii; b) în cazul garanției contra evicțiunii, vânzătorul este dator să
ramburseze cumpărătorului și cheltuielile făcute de acesta din urmă pentru
efectuarea lucrărilor adăugate utile în legătură cu bunul vândut, dar numai dacă
vânzătorul a cunoscut cauza evicțiunii la data încheierii contractului; c) garanția
este datorată împotriva evicțiunii ce provine din fapte imputabile vânzătorului,
chiar dacă acestea s-au ivit ulterior vânzării.
26. În materia contractului de vânzare: a) garanția contra viciilor bunului vândut

este datorată chiar dacă viciul sau cauza lui nu exista la data predării bunului; b)
vânzătorul este obligat să garanteze contra viciilor ascunse, chiar și atunci când nu
le-a cunoscut, orice stipulație contrară fiind considerată nescrisă; c) în ipoteza în
care cumpărătorul solicită înlocuirea bunului vândut cu un bun de același fel, însă
lipsit de vicii, instanța poate dispune, la cererea vânzătorului, înlăturarea viciilor de
către vânzător sau pe cheltuiala acestuia.
27. În cazul contractului de vânzare: a) vânzarea este pe încercate atunci când se

încheie sub condiția rezolutorie ca, în urma încercării, bunul să corespundă
criteriilor stabilite la încheierea contractului ori, în lipsa acestora, destinației
bunului, potrivit naturii sale; b) în ipoteza vânzării în bloc și pentru un preț unic și
global, proprietatea se strămută cumpărătorului îndată ce contractul s-a încheiat,
chiar dacă bunurile nu au fost individualizate; c) în cazul vânzării cu plata prețului
în rate și cu rezerva proprietății, riscul bunului este transferat cumpărătorului de la
momentul dobândirii de către acesta a dreptului de proprietate asupra bunului.
28. În materia contractului de locațiune: a) chiria constă în mod obligatoriu

într-o sumă de bani; b) locatorul poate fi obligat la despăgubiri pentru prejudiciile
pe care viciile aparente le cauzează vieții, sănătății sau integrității corporale a
locatarului; c) dacă bunul obiect al locațiunii este mobil, locatarul poate să cedeze
locațiunea dacă această facultate nu i-a fost interzisă în mod expres.
2020 Februarie
24. În cazul vânzării lucrului altuia: a) contractul nu este susceptibil de nulitate;

b) contractul nu generează, în sarcina vânzătorului, obligația de garanție contra
viciilor ascunse; c) obligația vânzătorului de a transmite proprietatea se consideră
executată în cazul în care vânzătorul moștenește bunul vândut de la terțul
proprietar.
25. În materia vânzării: a) neexecutarea obligației de predare justifică de regulă

excepția de neexecutare invocată de către cumpărător; b) încheierea contractului
între soți atrage nulitatea absolută a acestuia; c) contractul nu poate cuprinde, în
69
niciun caz, o clauză eficace de limitare a răspunderii pentru evicțiune provenită
din fapta proprie a vânzătorului;
26. Vânzarea: a) nu se poate interpreta decât în defavoarea vânzătorului; b)

reprezintă dreptul comun pentru toate contractele speciale; c) este anulabilă dacă
este încheiată în frauda beneficiarului unei promisiuni de vânzare ce viza bunul
vândut.
27. Locațiunea: a) care poartă asupra unui imobil înscris în cartea funciară și care
nu este notată în cartea funciară nu este niciodată opozabilă cumpărătorului; b)
încheiată pentru o perioadă nedeterminată nu poate înceta prin reziliere, ci prin
denunțare unilaterală; c) nu permite, în principiu, nici locatorului nici locatarului să
modifice forma bunului închiriat.
28. Este strict necesar un mandat special și autentic pentru încheierea

valabilă, prin mandatar, a: a) unui testament autentic; b) unei vânzări imobiliare;
c) vânzării unui autoturism
29. Față de terțul cu care mandatarul a încheiat actul în numele mandantului:

a) mandatarul nu garantează, de regulă, executarea obligațiilor mandantului; b)
mandatarul are de regulă calitatea de codebitor; c) mandatarul nu poate fi în
niciun caz ținut răspunzător.
2020 Iulie
24. Ca urmare a vânzării bunului către un terț în interiorul termenului stabilit

într-o promisiune: a) în cazul promisiunii unilaterale de vânzare,
promitentul-cumpărător ar putea cere anularea vânzării respective; b) în cazul
promisiunii unilaterale de cumpărare, promitentul-cumpărător ar putea cere
instanței să pronunțe o hotărâre care să țină loc de contract; c) în cazul
promisiunii bilaterale de vânzare, promitentul-cumpărător nu ar putea cere
anularea vânzării respective.
25. În ipoteza în care părțile unui contract de vânzare a unui bun imobil a cărui
valoare, atât cea obiectivă, cât și cea agreată de părți, este de 100.000 lei,
stabilesc în cuprinsul contractului că prețul pe care îl vor menționa în contract
și pe care îl vor declara notarului public este de 20.000 lei, iar părțile urmăresc
cu certitudine transferul proprietății asupra bunului: a) suntem în prezența
unei donații directe pentru diferența de valoare; b) contractul este valabil ca
vânzare; c) dacă acordul părților, la momentul vânzării, a fost ca nici suma de
20.000 lei să nu se plătească, aspect care nu este însă menționat în contract,
suntem în prezența unui preț neserios.
70
27. În cazul în care, în timpul unei locațiuni, bunul dat în locațiune are nevoie
de reparații care nu pot fi amânate până la finalul locațiunii: a) ca regulă,
locatarul poate reclama aplicarea de sancțiuni pentru restrângerea folosinței
lucrului pe durata acestora; b) locatarul poate cere rezilierea contractului,
afirmând numai imposibilitatea totală de folosire pe durata reparațiilor; c)
locatarul poate cere rezilierea contractului, în caz de imposibilitate totală de
folosire pe durata reparațiilor, cu îndeplinirea și a celorlalte condiții ale rezilierii de
drept comun, respectiv neexecutarea obligației de a asigura folosința bunului să
fie suficient de însemnată prin raportare la durata locațiunii și destinația bunului.
30. În cazul în care actul pentru care s-a dat mandat nu se încheie: a) riscul
imposibilității fortuite de executare a obligației mandatarului îl suportă
mandantul; b) riscul imposibilității fortuite de executare a obligației mandatarului
îl suportă mandatarul; c) mandatarul poate pretinde mandantului, în toate
cazurile, plata remunerației stabilite.
2021 Februarie
30. Comunicarea cauzei evicțiunii de către vânzător cumpărătorului: a) înlătură

întotdeauna răspunderea vânzătorului, dacă respectiva evicțiune se consumă; b)
este supusă regimului juridic al clauzelor de nerăspundere pentru evicțiune; c)
suprimă obligația vânzătorului de a restitui prețul vânzării, dacă respectiva
comunicare a avut loc până la data vânzării.
31. Bunurile asupra cărora poartă o promisiune unilaterală de cumpărare: a)

pot fi atât bunuri de gen, cât și bunuri individual determinate; b) trebuie, de
regulă, să fie predate în baza promisiunii; c) sunt afectate de o clauză de
inalienabilitate, în tot cursul termenului promisiunii.
32. Vânzarea se va anula, la cererea: a) cumpărătorului, dacă acesta dovedește

că prețul vânzării este infim; b) vânzătorului, dacă acesta dovedește că vânzarea
s-a încheiat cu încălcarea unei clauze de inalienabilitate cuprinse într-o
promisiune unilaterală de vânzare; c) vânzătorului, dacă acesta dovedește că
mandatarul său a cumpărat, prin respectiva vânzare, bunul pe care era însărcinat
să îl vândă.
33. În ipoteza în care beneficiarul unei promisiuni unilaterale de vânzare

plătește promitentului o sumă de bani în temeiul promisiunii, de regulă: a)
acea sumă de bani va constitui un avans din prețul convenit pentru vânzarea
proiectată de promisiune; b) promitentul va beneficia de un drept de denunțare a
promisiunii, urmând să plătească beneficiarului dublul sumei primite, dacă
exercită respectivul drept; c) beneficiarul va avea dreptul să obțină restituirea
sumei, dacă decide să nu încheie vânzarea proiectată prin promisiune.
71
34. În materia locațiunii: a) viciile aparente la contractare se prezumă că sunt
acceptate, de către locatar, prin încheierea contractului; b) locatarul, de regulă, nu
are dreptul să aducă îmbunătățiri bunului aflat în locațiune; c) locatorul trebuie să
predea locatarului bunul în starea în care acesta se afla la contractare.
35. În materia contractului de mandat, când nu se poate imputa o culpă

mandatarului: a) mandantul nu este exonerat de obligația de a plăti remunerația
prin faptul că actul pentru care s-a acordat mandatul nu a fost încheiat de
mandatar din cauza pieirii fortuite a bunului ce ar fi trebuit să formeze obiectul
actului neîncheiat; b) mandatarul are dreptul la remunerație numai în măsura în
care actul pentru care s-a acordat mandatul a fost încheiat; c) mandantul trebuie
în toate cazurile să plătească remunerația prevăzută în contractul dintre mandant
și mandatar submandatarului, dacă acesta din urmă reușește să încheie actul
pentru care s-a acordat mandatul înaintea mandatarului.
2021 Iunie
30. Sunt aplicabile condiții de formă ad validitatem în privința: a) promisiunii

de a încheia un contract de constituire a unui drept de uzufruct asupra unui
imobil în schimbul unei sume de bani; b) vânzării cu opțiune de răscumpărare, în
toate cazurile; c) contractului de vânzare a unei moșteniri.
31. În absența unei convenții în sens contrar, vânzătorul nu răspunde: a) pentru

viciile ascunse ivite după expirarea termenului de garanție; b) pentru evicțiunea
consumată a cărei cauză a fost comunicată între momentul contractării și cel al
predării de către vânzător cumpărătorului ce nu cunoștea acea cauză de evicțiune
anterior; c) pentru viciile grave al bunului vândut cunoscute vânzătorului și
descoperite și de către cumpărător înainte de predare.
32. În cazul contractului de promisiune unilaterală de cumpărare: a)

proprietarul beneficiază de o inalienabilitate a bunului asupra căruia poartă
promisiunea; b) contractul este esențialmente unilateral; c) proprietarul poate
înstrăina valabil bunul asupra căruia poartă promisiunea fie beneficiarului, fie unui
terț.
33. Locațiunea: a) imobiliară trebuie încheiată în formă autentică, ad validitatem;

b) nu poate fi precedată, în mod valabil, de o promisiune de locațiune; c) este un
contract al cărui risc, în caz de pieire fortuită a bunului închiriat, este suportat de
locator, în lipsă de stipulație contrară.
34. În materia locațiunii: a) tacita relocațiune nu poate opera decât la finalul

locațiunilor încheiate pentru o perioadă nedeterminată; b) mobiliare, cesiunea
locațiunii, în principiu, nu este permisă; c) mobiliare, cesiunea chiriei este interzisă,
de regulă.
72
35. Mandatarul: a) este titularul unui drept de retenție asupra bunurilor primite
de la terți, pe seama mandantului, drept ce garantează toate creanțele
mandatarului împotriva mandantului, izvorâte din contractul de mandat; b)
dintr-un mandat special trebuie de regulă să obțină procură de la mandant în
formă autentică, sub sancțiunea nulității absolute a mandatului; c) nu poate
accepta în mod tacit o ofertă de mandat cuprinsă într-un act autentic.
2022 Februarie
30. Pentru a se putea angaja răspunderea vânzătorului pentru neexecutarea

obligației de garanție contra viciilor ascunse, viciul: a) sau cauza lui trebuie să fi
existat încă de la contractare; b) nu trebuie să fi fost cunoscut cumpărătorului, la
contractare; c) trebuie să fi fost cunoscut vânzătorului, la contractare.
31. Vânzătorul este obligat să garanteze contra evicțiunii: a) față de orice

dobânditor subsecvent al bunului pe care l-a vândut; b) provenind din propria
faptă, în măsura în care prin contract nu a fost exclusă această garanție; c)
provenind din fapta unui terț, doar dacă și-a asumat în mod expres această
garanție.
32. Are întotdeauna caracter sinalagmatic: a) pactul de opțiune; b) promisiunea

de vânzare; c) locațiunea.
33. Suma de bani plătită promitentului de beneficiarul unei promisiuni

unilaterale de vânzare, în temeiul promisiunii, de regulă: a) trebuie restituită,
dacă beneficiarul decide să nu încheie vânzarea; b) conferă promitentului un
drept de denunțare, a cărui exercitare este condiționată de plata către beneficiar
a dublului sumei primite; c) constituie un avans din prețul convenit pentru
vânzarea proiectată de promisiune.
34. În cursul duratei locațiunii, modificarea bunului aflat în locațiune: a) poate

fi realizată în mod liber de către locator, dar doar dacă este proprietarul bunului;
b) poate fi realizată în mod liber de către locator; c) nu poate fi realizată, în
principiu, de către locator.
35. Este necesar un mandat special și autentic pentru încheierea valabilă, prin
mandatar, a: a) unei vânzări purtând asupra unui autoturism de ocazie; b) unei
vânzări purtând asupra unei moșteniri nedeschise; c) unui pact de opțiune
imobiliar.
2022 iunie
30. În cazul vânzării cu rezerva proprietății și plata prețului în rate, dacă: a)

după predare, bunul vândut piere fortuit, cumpărătorul este de regulă ținut să
plătească în continuare prețul încă neachitat; b) părțile nu au prevăzut altfel,
73
neplata unei singure rate de preț nu dă în niciun caz dreptul la rezoluțiunea
contractului; c) cinci din cele opt rate de preț nu au fost achitate dc cumpărător,
contractul încetează prin reziliere.
31. Privilegiul special al vânzătorului neplătit: a) există în orice vânzare, chiar

dacă părțile nu l-au stipulat expres; b) se stinge odată cu stingerea creanței pe
care o garantează; c) este incompatibil cu înscrierea în registrele de publicitate.
32. În cazul vânzării, prețul: a) în lipsă de stipulație contrară, trebuie plătit în toate
cazurile la locul în care se aflau la momentul încheierii contractului bunurile pe
care vânzătorul intenționa să le folosească pentru executarea obligației de
predare; b) trebuie plătit, de regulă, de îndată ce proprietatea este transmisă; c)
trebuie plătit, de regulă, de îndată ce are loc predarea.
33. Alături de rezoluțiune, în caz de evicțiune totală, cumpărătorul poate

obține de la vânzător: a) înapoierea prețului în întregime, chiar dacă bunul a fost
deteriorat prin forță majoră; b) valoarea tuturor fructelor bunului vândut; c) în
toate cazurile rambursarea cheltuielilor făcute pentru efectuarea lucrărilor
voluptuare.
34. Contractul de locațiune încheiat prin tacita relocațiune: a) poate înceta prin
denunțare făcută de locator; b) este exclus să poată înceta prin denunțare făcută
de locatar; c) încetează, de regulă, prin expirarea termenului.
35. În cazul contractului de mandat, mandatarul: a) trebuie să acționeze în toate

cazurile în numele și pe seama mandantului; b) trebuie să aibă capacitate deplină
de exercițiu; c) datorează dobânzi pentru sumele primite de la mandant pentru
executarea mandatului dar întrebuințate de mandatar în interes propriu
începând cu ziua întrebuințării, nu începând cu ziua în care a fost pus în întârziere.
74
BAREM CONTRACTE SPECIALE

24 A 24 B 24 C 24 A
25 C 25 C 25 A 25 B
26 A 26 B 26 C 26 A
27 B 27 C 27 B 27 C
28 C 28 B 28 C 28 B
29 B 29 A 29 A
24 B 24 C 24 C 24 A
25 B 25 A 25 C 25 A
26 B 26 A 26 A 26 C
27 B 27 B 27 B 27 A
28 C 28 C 28 A 28 B
29 B 29 A 29 A 29 C
24 A 24 B 24 C 24 A
25 A 25 C 25 C 25 A
26 A 26 C 26 C
27 B 27 B 27 C 27 C
28 B 28 B 28 B
29 C 29 A
30 B 30 A
30 C 30 C 30 B 30 A
31 A 31 A 31 A 31 B
32 C 32 C 32 C 32 B
33 A 33 C 33 C 33 A
34 B 34 B 34 C 34 A
35 A 35 A 35 C 35 C
75
SUCCESIUNI & LIBERALITĂȚI
2015 Februarie
30. În materia dreptului de moștenire: a) dreptul de abitație al soțului

supraviețuitor este recunoscut numai dacă acesta nu devine prin moștenire
proprietarul exclusiv al locuinței; b) termenul de un an pentru exercitarea
dreptului de opțiune succesorală este un termen de prescripție; c) dacă
moștenirea de cuius-ului X a fost acceptată de S (soția supraviețuitoare), C1
(copilul lui X și al lui S), precum și de C2 (fratele consangvin al lui C1), atunci S va
culege 1/4, C1 va culege 9/16, iar C2 va culege 3/16 din moștenire.
31. În materia dreptului de moștenire: a) nu este valabilă clauza din cuprinsul

testamentului autentic prin care se stabilește că donațiile vor fi reduse înaintea
legatelor; b) în cazul în care copilul predecedat C1 al defunctului a fost
dezmoștenit, atunci N1 (copilul lui C1) nu poate veni la moștenirea defunctului prin
reprezentarea lui C1 în concurs cu celălalt copil C2 al defunctului, întrucât locul lui
C1 nu este un loc util; c) sora tatălui defunctului nu este înlăturată de la moștenire
de mama tatălui defunctului.
32. În materia contractului de donație: a) nu reprezintă o donație indirectă

renunțarea la moștenire de către un potențial moștenitor pentru a nu suporta
datoriile și sarcinile moștenirii, chiar dacă prin renunțarea la moștenire cresc
cotele succesorale ale comoștenitorilor; b) acțiunea în revocare pentru
ingratitudine poate fi exercitată de către creditorii donatorului, pe calea acțiunii
oblice; c) termenul de un an în care se poate solicita revocarea donației pentru
ingratitudine este termen de decădere.
34. În materia dreptului de moștenire: a) atunci când la moștenire vine mama

defunctului în concurs cu un nepot de frate al defunctului (care moștenește în
nume propriu), mama defunctului va culege întreaga moștenire ca urmare a
aplicării principiului proximității gradului de rudenie; b) vărul primar al
defunctului nu înlătură de la moștenire pe sora bunicului defunctului; c) nepotul
de fiu al defunctului îi înlătură de la moștenire pe părinții defunctului, dar numai
dacă el vine la moștenire prin reprezentare succesorală, nu și atunci când
moștenește în nume propriu.
35. În cazul în care moștenirea de cuius-ului X este acceptată de S (soțul

supraviețuitor al lui X), T (tatăl lui X), B (bunicul matern al lui X, care pretinde
că i se cuvine prin reprezentare succesorală partea lui M, care este mama
defunctului și fiica lui B, M fiind predecedată lui X), FI (fratele bun al lui X) și F2
(fratele consangvin al lui X), cotele succesorale ce se cuvin celor care
moștenesc sunt următoarele: a) S primește 1/3, T primește 1/6, B primește 1/6, FI
primește 1/4, iar F2 primește 1/12; b) S primește 1/3, T primește 1/6, B nu
76
moștenește, FI primește 3/8, iar F2 primește 1/8; c) S primește 1/3, T primește 1/3, B
nu moștenește, FI primește 1/4, iar F2 primește 1/12.
2015 Iunie
30. În materia dreptului de moștenire: a) pe timpul cât se bucură de dreptul de

abitație, soțul supraviețuitor nu este obligat să plătească chirie moștenitorului
care a dobândit proprietatea exclusivă a casei; b) fratele bun al tatălui defunctului
primește o cotă mai mare decât fratele uterin ai mamei defunctului; c) dacă
moștenirea de cuius-ului X a fost acceptată de S (soția supraviețuitoare), C (copilul
lui X și al lui S, C fiind dezmoștenit prin testamentul lăsat de X), M (mama lui X), T
(tatăl lui X) și F (fratele lui X), atunci S va culege 1/4, C va culege 3/8, M va culege
1/8, T va culege 1/8, iar F va culege 1/8 din moștenire.
31. În materia dreptului de moștenire, colateralii privilegiați ca și ascendenții

privilegiați: a) sunt moștenitori sezinari; b) sunt moștenitori rezervatari; c) înlătură
de la moștenire pe tatăl mamei predecedate a defunctului care dorește să
moștenească prin reprezentare succesorală.
32. În materia contractului de donație: a) dacă donatarul moare după

introducerea acțiunii în revocarea donației pentru ingratitudine, această acțiune
nu poate fî continuată împotriva moștenitorilor donatarului; b) nulitatea căsătoriei
atrage nulitatea relativă a donației făcute soțului de rea-credință; c) este lovită de
nulitate absolută donația care conferă donatarului dreptul de a denunța unilateral
contractul.
33. În cazul în care moștenirea de cuius-ului X a fost acceptată de către S

(soția supraviețuitoare a defunctului), A (fiul lui X și al lui S), B (fratele uterin al
lui A), C (fratele consangvin al lui A) și D (copilul adoptat cu efecte restrânse
de către X și S), cotele succesorale ce se cuvin acceptantilor sunt următoarele:
a) S primește 1/4, A primește 9/16, B nu moștenește, C primește 3/16, iar D nu
moștenește; b) S primește 1/4, A primește 9/32, B nu moștenește, C primește 3/16,
iar D primește 9/32 din moștenire; c) S primește 1/4, A primește 1/4, B nu
moștenește, C primește 1/4, iar D primește 1/4 din moștenire.
34. În materia reducțiunii liberalităților excesive: a) dacă defunctul a făcut mai

multe donații și beneficiarul donației supuse reducțiunii este insolvabil, atunci
insolvabilitatea donatarului va fi suportată de moștenitorii rezervatari; b) atunci
când se constată că prin liberalitățile consimțite de defunct a fost încălcată
rezerva succesorală a moștenitorilor rezervatari, reducțiunea operează de drept; c)
donatarul păstrează fructele părții din bun care depășește cotitatea disponibilă,
percepute până la data la care cei îndreptățiți au cerut reductiunea.
77
(soția supraviețuitoare a lui X), A (nepot de frate bun renunțător al lui X),
precum și B și C (nepoți de frate uterin renunțător al lui X), cotele succesorale
ce se cuvin acceptanților sunt următoarele: a) S primește 1/2, A primește 1/3, B
primește 1/12, C primește 1/12; b) S primește 1/2, A primește 3/8, B primește 1/16, C
primește 1/16; c) S primește 1/2, A primește 1/6, B primește 1/6, C primește 1/6.
2016 Februarie
30. În materia dreptului de moștenire: a) moștenirea lui X se va împărți pe linii

atunci când la moștenire vin A (copilul lui X din ultima căsătorie), B (fratele bun al
lui A) și C (fratele consangvin al lui A și B); b) fratele bun al tatălui defunctului este
înlăturat de la moștenire de bunicul mamei defunctului: c) mama tatălui
defunctului nu este înlăturată de la moștenire de copilul fratelui consangvin al
defunctului.
31. În materia moștenirii legale, bunicul defunctului: a) este înlăturat de la

moștenire de copilul fratelui defunctului; b) nu înlătură de la moștenire pe fratele
tatălui defunctului; c) nu înlătură de la moștenire pe fratele bunicului defunctului.
32. În cazul în care o moștenire legală se împarte între soția supraviețuitoare a

defunctului, mama defunctului și o soră a defunctului: a) mama defunctului va
culege 1/4 din moștenire; b) fiecare moștenitor va culege 1/3 din moștenire; c) sora
defunctului va culege 1/2 din moștenire.

(soția supraviețuitoare a lui X), A (fiul lui CI, acesta din urmă fiind copilul lui X
și al lui S și predecedat lui X), B și C (fiii lui C2, acesta din urmă fiind copilul lui
X și al lui S și nedemn față de X) și D (copilul lui C3, acesta din urmă fiind tot
copilul lui X și al lui S și care a renunțat la moștenirea lui X): a) A primește 3/8:
b) D primește 1/4; c) B și C primesc câte 1/8 fiecare.
34. În cazul în care moștenirea de cuius-ului X este acceptată de S (soția

supraviețuitoare a lui X), T (tatăl lui X și dezmoștenit de către X), B (bunicul
matern al lui X, care pretinde că i se cuvine prin reprezentare succesorală
partea lui M. care este mama defunctului și fiica lui B, M fiind predecedată lui
X), FI (fratele bun al lui X) și F2 (fratele consangvin al lui X și dezmoștenit de
către X): a) T nu îl moștenește pe X; b) B nu îl moștenește pe X; c) F2 îl moștenește
pe X.
35. În materia contractului de donație: a) donațiile indirecte se încheie prin

înscris autentic, sub sancțiunea nulității absolute; b) donațiile deghizate se încheie
prin înscris autentic, sub sancțiunea nulității absolute; c) promisiunea de donație
este supusă formei autentice, sub sancțiunea nulității absolute.
78
2016 Iunie
29. În materia donației: a) în caz de revocare pentru ingratitudine, dacă

restituirea în natură a bunului donat nu este posibilă, donatarul va fi obligat să
plătească valoarea acestuia, socotită la data încheierii contractului de donație; b)
oferta de donație nu mai poate fi acceptată după decesul destinatarului ei; c)
dreptul la acțiunea prin care se solicită executarea sarcinii se prescrie în termen
de un an de la data la care sarcina trebuia executată.
30. În cazul în care moștenirea de cuius-ului X a fost acceptată de S (soțul

supraviețuitor al lui X), A (copilul lui X, A fiind dezmoștenit prin testamentul
întocmit de către X), B (tatăl lui X) și C (fratele tatălui lui X), atunci patrimoniul
succesoral se va distribui după cum urmează: a) S primește 1/8, A primește 3/8,
B primește 1/2, iar C nu moștenește; b) S primește 1/4, A primește 3/8, B primește
3/8, iar C nu moștenește; c) S primește 1/4, A primește 3/8, B primește 3/16, iar C
primește 3/16.
31. În materia dreptului de moștenire, bunicul defunctului, ca și nepotul de

frate al defunctului: a) poate veni la moștenire atât în nume propriu, cât și prin
reprezentare succesorală; b) este înlăturat de la moștenire de mama defunctului;
c) înlătură de la moștenire pe fratele tatălui defunctului.
32. În cazul în care moștenirea de cuius-ului X a fost acceptată de S (soțul

supraviețuitor al defunctului), A (mama defunctului), B (bunicul patern al
defunctului, care pretinde că moștenește prin reprezentare succesorală cota
ce i s-ar fi cuvenit lui T, tatăl predecedat al defunctului și, în același timp, fiul
lui B), C și R (frații buni ai defunctului), D (fratele uterin al defunctului) și E
(copilul lui D), atunci: a) E primește o cotă egală cu D; b) R primește 5/24 din
moștenire; c) D primește 1/24 din moștenire.
35. În materia dreptului de moștenire: a) în concurs cu soțul supraviețuitor,

bunicul defunctului primește o cotă mai mare decât fratele bunicului defunctului;
b) fratele consangvin al tatălui defunctului va primi o cotă egală cu fratele bun al
mamei defunctului; c) mama defunctului înlătură de la moștenire pe nepotul de
fiu al defunctului, dar numai atunci când acesta din urmă vine la moștenire în
nume propriu.
2017 Februarie

nu poate fi continuată împotriva moștenitorilor donatarului; b) nulitatea căsătoriei
atrage nulitatea relativă a donației făcute soțului de rea-credință; c) dreptul la
79
acțiunea prin care se solicită executarea sarcinii se prescrie în termen de un an de
la data la care sarcina trebuia executată.
32. Cota soțului supraviețuitor este de: a) o treime din moștenire, dacă vine în
concurs cu doi frați ai defunctului; b) o treime din moștenire, dacă vine în concurs
cu doi părinți ai defunctului; c) o jumătate din moștenire, dacă vine în concurs cu
un părinte al defunctului.
33. În materia dreptului de moștenire: a) dacă moștenirea este acceptată de

bunicul și străbunicul defunctului, aceștia împart moștenirea în mod egal; b) dacă
moștenirea este acceptată de unchiul defunctului și vărul primar al defunctului,
aceștia împart moștenirea în mod egal; c) dacă moștenirea este acceptată de
fratele tatălui defunctului și sora mamei defunctului, aceștia împart moștenirea în
mod egal.
34. În materia dreptului de moștenire: a) în cazul în care la moștenire vine un

singur părinte în concurs cu un singur frate, fiecare primește o jumătate din
moștenire; b) în cazul în care la moștenire vine un singur părinte în concurs cu 2
frați buni ai defunctului, fiecare primește o treime din moștenire; c) în cazul în
care la moștenire vin 2 părinți ai defunctului în concurs cu 2 frați buni ai
defunctului, fiecare primește o pătrime din moștenire.
35. În cazul în care moștenirea de cuius-ului X este acceptată de S (soțul

supraviețuitor al lui X). T (tatăl lui X). FI (fratele uterin al lui X), precum și de F2
și F3 (frații consangvini al lui X), atunci: a) T primește aceeași cotă ca și F2; b) F3
primește 1/6; c) FI primește 1/4.
2017 Iunie
30. Contractul de vânzare prin care părțile (tatăl fiind vânzător, iar una dintre
cele patru fiice ale sale, cumpărător) au stabilit că prețul nu trebuie să fie
plătit efectiv: a) reprezintă o donație deghizată, supusă raportului, dar nesupusă
reducțiunii sau revocării (chiar dacă ar fi îndeplinite condițiile reducțiunii sau
revocării); b) reprezintă o donație deghizată, scutită de raport, dar supusă
reducțiunii sau revocării (dacă ar fi îndeplinite condițiile reducțiunii sau revocării);
c) reprezintă o donație indirectă, supusă regulilor de fond ale donațiilor - raport,
reducțiune sau revocare (dacă ar fi îndeplinite condițiile reducțiunii, raportului sau
revocării).
31. Copilul strănepotului de frate al defunctului: a) înlătură de la moștenire pe

ascendenții și pe colateralii ordinari, iar nu pe ascendenții privilegiați, dar numai
dacă vine la moștenire prin reprezentare succesorală; b) înlătură de la moștenire
pe ascendenții și pe colateralii ordinari, iar nu pe ascendenții privilegiați, dar
numai dacă vine la moștenire în nume propriu; c) nu primește nimic din
moștenirea acceptată de către vărul primar al defunctului.
80
32. Dacă la moștenirea lui X vor veni rude aparținând categoriei colateralilor
ordinari: a) împart moștenirea în mod egal, mai puțin în cazul în care operează
reprezentarea succesorală; b) împart moștenirea pe linii, în cazul în care frații și
surorile părinților defunctului provin din căsătorii diferite, fiind frați buni, uterini și
consangvini ai acestora; c) cei trei veri primari ai defunctului vor putea împărți în
cote egale moștenirea numai dacă părinții lor renunță la moștenire.
33. În cazul în care la moștenirea lui X vor veni S (soția supraviețuitoare), M1 și

M2 și T (părinții defunctului, dintre care M1 este mama naturală, iar M2 este
mama adoptivă cu efecte restrânse a defunctului), F1 și F2 (copiii lui M2),
moștenirea se va împărți după cum urmează: a) S va primi 1/3, M1, M2 și T câte
1/6 fiecare, iar F1 și F2 câte 1/12 fiecare; b) S va primi 1/3, M1, M2 câte 1/12, T va primi
1/6, iar F1 și F2 câte 1/6; c) altă modalitate.
34. Dacă moștenirea lui X a fost acceptată de către SI și S2 (soțiile

supraviețuitoare de bună credință ale lui X, cu care acesta se căsătorise în
timpul căsătoriei sale cu S), CI și C2 (copiii lui X cu S, care au decis să se
sinucidă în timpul arestului preventiv dispus de judecătorul de cameră
preliminară investit cu soluționarea dosarului de omor căruia îi căzuse victimă
X ca urmare a loviturilor de cuțite aplicate de către CI și C2 lui X la nunta lui
C3, fiul lui SI cu X - sinuciderea survenind la 3 zile de la data autentificării de
către un notar public a declarațiilor celor doi de acceptare a moștenirii), VI, V2
și V3 (verii primari ai defunctului), precizați cine va culege moștenirea dacă
cele două soții supraviețuitoare vă informează că atât S, cât și C3 au renunțat
la moștenirea lui X, iar C3 a ascuns în fața notarului public că a beneficiat de o
donație nesupusă reducțiunii (sume de bani reprezentând taxa de școlarizare
de o valoare normală la o școală de meserii la care C3 se înscrisese): a) SI și S2
vor primi câte 1/8 fiecare, iar C3 va primi 3/4 din moștenire, diminuată cu valoarea
taxei de școlarizare; b) SI și S2 vor primi câte 1/8 fiecare, iar C3 va primi 3A din
moștenire, fără a fi diminuată cu valoarea taxei de școlarizare, aceasta nefiind
excesivă; c) SI și S2 vor primi câte 3/8 fiecare, iar VI, V2 și V3 câte 1/12 fiecare.
35. Soția supraviețuitoare a lui X va primi din moștenirea soțului său defunct,
în cazul în care acesta a dispus prin testament ca prietena sa A să fie instituită
legatară universală: a) 1/8 din moștenire, dacă moștenirea mai este acceptată de
CI, copilul lui X cu A; b) 1/6 din moștenire, dacă moștenirea a mai fost acceptată de
către părinții defunctului; c) 1/4 din moștenire dacă aceasta a mai fost acceptată
de verii primari ai defunctului.
2018 Februarie

nu poate fi continuată împotriva moștenitorilor donatarului; b) oferta de donație
nu mai poate fi acceptată după decesul destinatarului ei, dar moștenitorii
81
destinatarului ofertei pot comunica acceptarea făcută de acesta; c) este lovită de
nulitate absolută donația care conferă donatarului dreptul de a denunța unilateral
contractul.
31. În materia moștenirii legale, bunicul defunctului: a) este înlăturat de la

moștenire de copilul fratelui defunctului; b) nu înlătură de la moștenire pe vărul
primar al defunctului; c) nu înlătură de la moștenire pe fratele tatălui defunctului.
32. În materia moștenirii legale, fratele tatălui defunctului: a) face parte din
clasa a II-a de moștenitori, ca și tatăl defunctului; b) este înlăturat de la moștenire
de nepotul de frate al defunctului; c) dacă vine în concurs cu mama defunctului,
împart moștenirea în mod egal.
33. În cazul în care la moștenire vin mama M, tatăl T, fratele bun FI și frații
uterini F2 și F3, atunci: a) M primește mai puțin decât F1; b) T primește de trei ori
mai mult decât F2; c) FI primește de trei ori mai mult decât F3.
34. În cazul în care la moștenirea de cuius - ului X vin S (soțul supraviețuitor al

defunctului), M (mama defunctului), T (tatăl defunctului), A (nepot de frate
bun predecedat al defunctului), precum și B și C (nepoți de frate consangvin
predecedat al defunctului), iar A, B și C vin la moștenirea lui X prin
reprezentare succesorală, atunci: a) A primește 2/9; b) M și T primesc 1/4 fiecare;
c) B și C primesc fiecare câte 1/24 din moștenire.
2018 Iunie
30. În caz de revocare a donației pentru ingratitudine, dacă restituirea în

natură a bunului donat nu este posibilă, donatarul va fi obligat să plătească
valoarea acestuia, socotită: a) la data soluționării cauzei; b) la data introducerii
cererii de revocare a donației; c) la data încheierii contractului de donație.
31. În materia contractului de donație: a) în cazul în care o sarcină a fost stipulată

în favoarea unui terț, iar donatarul nu îndeplinește sarcina la care s-a obligat,
terțul poate cere fie executarea sarcinii, fie revocarea donației; b) promisiunea de
donație este supusă formei autentice sub sancțiunea nulității relative; c) dreptul la
acțiunea prin care se solicită revocarea donației pentru neexecutarea sarcinii se
prescrie în termen de 3 ani de la data la care sarcina trebuia executată.
32. În privința dreptului de abitație al soțului supraviețuitor: a) dreptul de

abitație poate fi urmărit de creditorii soțului supraviețuitor; b) dreptul de abitație
încetează chiar înainte de împlinirea termenului de un an (termen care curge de
la data deschiderii moștenirii) în caz de recăsătorire a soțului supraviețuitor; c)
oricare dintre moștenitori poate cere restrângerea dreptului de abitație al soțului
supraviețuitor dacă locuința le este necesară acelor moștenitori.
82
33. În cazul în care la moștenirea de cuius-ului X vin T (tatăl defunctului), A
(nepot de frate bun predecedat al defunctului), precum și B și C (nepoți de
frate consangvin predecedat al defunctului), iar A, B și C vin la moștenirea lui
X prin reprezentare succesorală, atunci: a) A primește 9/16; b) T primește 1/2; c) B
și C primesc fiecare câte 1/16 din moștenire.
35. Strănepotul de frate al defunctului: a) este înlăturat de la moștenire de

bunicul defunctului; b) poate veni la moștenire prin reprezentare succesorală; c)
este înlăturat de la moștenire de mama defunctului.
2019 Februarie
32. În materia contractului de donație, în cazul în care o sarcină a fost

stipulată în favoarea unui terț, iar donatarul nu îndeplinește sarcina la care s-a
obligat, terțul: a) poate cere fie executarea sarcinii, fie revocarea donației; b) poate
cere numai executarea sarcinii; c) nu poate cere nici executarea sarcinii, nici
revocarea donației.
33. În cazul în care la moștenire vin mama M, tatăl T, fratele bun FI și frații
uterini F2, F3 și F4, atunci: a) M primește aceeași cotă ca Fl; b) T primește de
patru ori mai mult decât F2; c) FI primește de trei ori mai mult decât F3.

(soția supraviețuitoare a lui X), A (fiul lui CI, acesta din urmă fiind copilul lui X
și S și predecedat lui X), B și C (fiii lui C2, acesta din urmă fiind copilul lui X și S
și nedemn față de X) și D (copilul lui C3, acesta din urmă fiind tot copilul lui X
și S și care a decedat în același accident de circulație cu X, fără a se putea
stabili că unul a supraviețuit celuilalt), atunci: a) A primește 1/4 din moștenire; b)
B primește 3/16 din moștenire; c) C primește 1/4 din moștenire.
35. Spre deosebire de colateralii ordinari, ascendenții privilegiați: a) nu sunt

înlăturați de la moștenire de către soțul supraviețuitor; b) nu sunt înlăturați de la
moștenire de către colateralii privilegiați; c) împart moștenirea sau cota-parte din
moștenire ce li se cuvine în mod egal.
2019 Iunie
31. În cazul moștenirii lui X, dacă (i) masa de calcul este de 480, (ii) moștenirea
este acceptată de către S, soția supraviețuitoare a defunctului, C, copilul
defunctului și al lui S, M și T, părinții defunctului și F, fratele defunctului, iar
(iii) C a fost dezmoștenit direct și total de către defunct, atunci: a) S va primi
160; b) F va primi 90; c) C va primi 240.
83
32. În cazul în care moștenirea defunctului X a fost acceptată de către S (soția
supraviețuitoare a lui X), A (fiul lui CI, acesta din urmă fiind copilul lui X și al lui
S și predecedat lui X), B și C (fiii lui C2, acesta din urmă fiind copilul lui X și al
lui S și nedemn față de X) și D (copilul lui C3, acesta din urmă fiind tot copilul
lui X și al Iui S și care a renunțat la moștenirea lui X), atunci: a) A primește de
două ori mai mult decât B; b) D primește aceeași cotă ca și S; c) B și C primesc
fiecare câte 1/8 fiecare.
34. La data de 07.03.2017 s-a deschis moștenirea lui X. Moștenirea este

acceptată la data de 09.04.2017 de către S (soția supraviețuitoare a
defunctului) și M (mama defunctului). F (fratele defunctului) a decedat la data
de 10.07.2017, anterior lichidării moștenirii lui X și fără să fi acceptat
moștenirea acestuia. A, soția lui F: a) poate să accepte atât moștenirea lui F, cât
și moștenirea lui X numai până la data de 07.03.2018; b) va moșteni 1/4 din
moștenirea lui X în situația în care vine la moștenire în concurs cu B (copilul lui F)
și atât A, cât și B au acceptat în termen moștenirile lui F și X; c) nu poate veni la
moștenirea lui X dacă a renunțat la moștenirea lui F.
35. Strănepotul de frate al defunctului, spre deosebire de fratele tatălui

defunctului: a) nu este înlăturat de la moștenire de mama defunctului; b) nu este
înlăturat de la moștenire de către soțul supraviețuitor; c) poate fi atât reprezentat,
cât și reprezentant.
2020 Februarie
30. Este nulă, întrucât este incompatibilă cu principiul irevocabilității de

gradul II: a) donația încheiată între soți; b) donația bunului viitor; c) donația
afectată de o condiție rezolutorie pur potestativă din partea donatorului.
31. Revocarea donației pentru ingratitudine: a) operează de drept; b) poate avea

loc dacă donatarul refuză în mod nejustificat să asigure alimente donatorului
ajuns în nevoie, în limita valorii actuale a bunului donat, țînându-se însă seama de
starea în care se afla bunul la momentul donației; c) poate fi solicitată, în principiu,
în instanță, de moștenitorii donatorului.
32. În cadrul clasei a lI-a de moștenitori: a) ascendenții privilegiați pot veni la

moștenire în nume propriu sau prin reprezentare; b) împărțirea moștenirii între
ascendenții privilegiați și colateralii privilegiați se face în funcție de numărul
colateralilor privilegiați; c) nu sunt incluși bunicii defunctului.
33. Moștenirea defunctului a fost acceptată de doi descendenți dezmoșteniți

deplin, de tatăl dezmoștenit deplin și de doi frați consangvini. În acest caz: a)
fiecare dintre cei doi frați va culege o cotă de 1/4 din moștenire; b) tatăl va culege o
cotă de 1/4 din moștenire; c) fiecare dintre cei doi frați va culege o cotă de 1/8 din
moștenire.
84
34. La moștenirea defunctului reclamă drepturi soția supraviețuitoare, mama
dezmoștenită total, fratele bunicului matern și cei doi frați ai bunicului patern,
în acest caz: a) mama nu moștenește nimic; b) fratele bunicului matern primește
1/8 din moștenire; c) mama primește 1/4 din moștenire.
35. Reprezentarea succesorală: a) permite unei persoane care nu este rudă cu

defunctul să culeagă moștenirea acestuia; b) nu operează atunci când
reprezentantul este dezmoștenit de reprezentat; c) nu permite vărului primar al
defunctului să urce în locul unchiului predecedat al defunctului.
2020 Iulie
31. Revocabilitatea donațiilor între soți presupune că: a) numai donațiile

autentice și cele indirecte pot fi revocate prin voința unilaterală a soțului donator,
pentru că la darurile manuale, pentru a putea revoca valabil, este necesară
restituirea bunului, darul manual fiind contract real; b) soțul donator nu mai poate
revoca donația între pronunțarea hotărârii de divorț și soluționarea apelului,
pentru că se consideră desfăcută deja căsătoria; c) legatul cu titlu particular având
ca obiect bunul donat în favoarea fratelui defunctului, conținut într-un testament
ulterior donației, descoperit ulterior decesului testatorului, revocă tacit donația
făcută soției supraviețuitoare.
32. Nepotul de frate al defunctului: a) este unchi mare al strănepotului de fiu al

defunctului; b) este rudă de gradul trei cu defunctul, la fel ca și strănepotul de fiu
al defunctului, împărțind între ei în mod egal moștenirea defunctului; c) nu ar
putea fi tatăl nepoatei de fiu a defunctului.
34. La fel ca și sora mamei defunctului, sora mai mare a defunctului: a) înlătură
de la moștenire pe bunicii defunctului; b) nu beneficiază de rezervă succesorală; c)
este rudă pe linie colaterală de gradul doi cu defunctul.
35. În cazul în care la moștenirea lui X vin trei nepoți de fiu, unul al copilului CI
și doi ai copilului C2, cum se împarte moștenirea în condițiile în care și CI și C2
sunt și predecedați și exheredați de defunct prin testament valabil: a) N1
primește 1/2; b) N2 și N3 primesc câte 7/24 fiecare; c) N2 și N3 primesc câte 1/4
fiecare.
2021 Februarie
25. În niciun caz nu poate fi moștenitor legal al lui de cuius-ului: a) copilul de

cuius-ului, condamnat definitiv pentru că și-a ucis fratele; b) o persoană juridică
fără scop lucrativ; c) soția de cuius-ului, care a distrus testamentul întocmit de
acesta din urmă.
85
26. Moștenirea lui D a fost acceptată de către S (soția supraviețuitoare a lui D),
C (copilul lui D, dezmoștenit total de către D), N (fiul lui C și nepot de fiu al lui
D, N fiind dezmoștenit total de către D), T (tatăl lui D, de asemenea
dezmoștenit total de către de cuius) și de către B (bunicul lui D). în acest caz:
a) N va culege rezerva de 3/16 din moștenirea lui D; b) T va culege rezerva de 3/32
din moștenirea lui D; c) B va culege o cotă de 3/8 din moștenirea lui D.
27. A este fratele tatălui lui X. A o omoară pe mama lui X, faptă pentru care
ajunge să fie condamnat penal definitiv. Ulterior, mor, pe rând, A și apoi X.
Moștenirea acestuia din urmă (adică a lui X) este acceptată de către B (fiul lui
A), D și E (frații mamei lui X), C (fratele lui A). în acest caz, în ce privește
moștenirea lui X: a) B va culege 1/4 din moștenire; b) D va culege 1/4 din
moștenire; c) C va culege 1/3 din moștenire.
28. Moștenirea de cuius-ului D a fost acceptată de soția supraviețuitoare (S),

trei copii (CI, C2, C3) rezultați dintr-o căsătorie anterioară a lui D cu Z, mama
lui D (M) și fratele acestuia (F). CI, C2, C3 și M sunt dezmoșteniți direct și total
de către D. în acest caz: a) S va culege 3/8 din moștenire (1/4 cu titlu de rezervă, și
1/8, cu titlu de cotitate disponibilă specială); b) M va culege 3/64 din moștenire, cu
titlu de rezervă; c) F va culege 3/8 din moștenire.
29. În toate cazurile, actul valabil de opțiune succesorală: a) este indivizibil; b)

nu este afectat de vreo condiție; c) este irevocabil
2021 Iunie
25. Persoana care vine la moștenirea de cuius-ului prin reprezentare: a) are în

toate cazurile calitatea de moștenitor legal; b) suportă pasivul moștenirii de
cuius-ului doar dacă acceptă și succesiunea reprezentatului; c) este în toate
cazurile o tulpină.
26. În ce privește acceptarea forțată a moștenirii: a) persoana sancționată

suportă în întregime pasivul succesoral, chiar dacă nu este singurul moștenitor al
defunctului; b) aceasta nu poate opera în niciun caz dacă donația ascunsă nu
încalcă rezervele succesorale; c) incidența acestei sancțiuni nu este condiționată
de neexercitarea dreptului de opțiune succesorală de către persoana care se face
vinovată de săvârșirea faptelor reglementate de Art. 1.119 C. civ.
27. Cei doi copii ai defunctului X, CI și C2, sunt predecedați și dezmoșteniți

total de către X. Moștenirea lui X a fost acceptată de către NI și N2 (fiii lui Cl),
N3 și N4 (fiii lui C2) și de către M (mama lui X). N3 a fost condamnat definitiv
pentru că l-a omorât pe C2. În acest caz: a) N4 va culege 5/12 din moștenirea lui
X; b) M va culege 1/2 din moștenirea lui X; c) N3 va culege 1/6 din moștenirea lui X.
86
28. D l-a dezmoștenit total pe fiul său, CI. Ulterior, tatăl lui D, T, îl omoară pe
celălalt fiu al lui D, C2. T este condamnat definitiv pentru acest omor. în fine, D
moare, iar moștenirea sa este acceptată de Cl, T, M (mama sa), S (soția
supraviețuitoare a lui D), FI (fratele bun al lui D) și F2 (copilul lui T dintr-o altă
căsătorie decât aceea din care a rezultat D). În acest caz: a) FI culege 9/32 din
moștenirea lui D; b) F2 culege 9/128 din moștenirea lui D; c) T va culege 3/32 din
moștenirea lui D.
29. Moștenirea de cuius-ului D a fost acceptată valabil de cele două soții

supraviețuitoare ale sale (S1 și S2), de către cei trei ascendenți privilegiați ai
săi (Al, A2 și A3) și de către trei din cei patru frați ai săi (F1, F2, F3). În acest caz:
a) S1 va culege 1/3 din moștenire; b) Al va culege 1/6 din moștenire; c) F1 va culege
1/9 din moștenire.
2022 Februarie
25. O sarcină: a) nu poate fi în mod valabil inclusă într-un dar manual; b) cuprinsă
într-o donație nu este, în principiu, susceptibilă de executare silită în natură; c)
poate fi prevăzută în mod valabil în favoarea donatarului însuși.
26. Au acceptat în termen moștenirea lui X următoarele persoane: C (copilul

lui X, dezmoștenit total de către X), N (fiul lui C și nepot de fiu al lui X, N fiind
dezmoștenit total de către X), T (tatăl lui X, de asemenea dezmoștenit total de
către de cuius) și de către F (fratele lui D). În acest caz: a) N va culege rezerva
de 1/4 din moștenirea lui X; b) T va culege rezerva de 1/16 din moștenirea lui X; c) F
va culege o cotă de 1/2 din moștenirea lui X.
27. CI și C2 sunt copiii lui X. C1 este nedemn față de X, iar C2 a renunțat la

moștenirea lui X. X și-a dezmoștenit total copiii. Au acceptat în termen
moștenirea lui X următoarele persoane: N1 (fiul lui C1), N2 și N3 (fiii lui C2). în
acest caz, N1: a) va culege 1/2 din moștenire; b) va culege 1/3 din moștenire; c) va
culege 2/3 din moștenire.
28. Au acceptat în termen moștenirea lui X următoarele persoane: S (unica

soție supraviețuitoare a lui X), C (copilul lui X rezultat dintr-o căsătorie
anterioară a lui X cu Q), T (tatăl defunctului) și F (fratele defunctului). C și T
sunt dezmoșteniți direct și total de către X. În acest caz, S: a) va culege 1/2 din
moștenire; b) va culege 5/8 din moștenire; c) va culege 1/4 din moștenire.
29. Termenul de opțiune succesorală: a) nu este susceptibil de suspendare; b) se

împlinește în toate cazurile la un an de la data deschiderii succesiunii; c) în
anumite condiții, poate fi redus de instanța judecătorească.
87
2022 iunie
24. De efectul particular al reprezentării succesorale vor fi ținuți: a) copiii care

au cules moștenirea prin reprezentarea nedemnului, dacă vin la moștenirea celui
din urmă în concurs cu soțul supraviețuitor al nedemnului; b) exclusiv copiii
născuți anterior deschiderii moștenirii culese prin reprezentarea nedemnului; c)
copiii născuți anterior deschiderii moștenirii culese de ei prin reprezentarea
nedemnului numai dacă, pe lângă îndeplinirea celorlalte condiții legale, aceștia
vin și la moștenirea nedemnului.
25. D i-a dezmoștenit pe C1 și pe C2 (copiii săi), precum și pe N1 și pe N2 (copiii

lui C2). Ulterior C2 decedează. În final, decedează și D. Moștenirea lui D a fost
acceptată de către S (soția supraviețuitoare) C1, N1, N2, precum și de către FM1
și FM2 (care sunt frații mamei lui D) și de FT (care este fratele tatălui lui D). În
acest caz: a) N2 va culege 3/64 din moștenirea Iui D; b) FT va culege 3/16 din
moștenirea lui D; c) FM2 va culege 1/8 din moștenirea lui D.
26. Dreptul de abitație al soțului supraviețuitor: a) constituie o creanță pe care

acesta o are față de toți ceilalți moștenitori legali ai de cuius-ului; b) este strict
personal; c) este un drept real perpetuu.
27. Copiii Iui D - C1, C2 și C3 - au acceptat moștenirea lui D. D a lăsat un legat în

favoarea prietenei sale, T, constând în uzufructul asupra unei case. T acceptă
legatul. În acest caz: a) este exclus în toate cazurile ca C1 să poată cere
reducțiunea potrivit dreptului comun dacă C2 și C3 vor să mențină liberalitatea; b)
C1, C2 și C3 pot conveni să mențină liberalitatea astfel cum a fost stipulată; c) C1,
C2 și C3 nu pot conveni să abandoneze proprietatea cotității disponibile în
favoarea lui T.
28. Retractarea renunțării la moștenire: a) nu este posibilă în niciun caz după

împlinirea unui termen de un an de la data deschiderii succesiunii; b) poate avea
loc tacit; c) trebuie emisă în forma autentică.
29. Acțiunea în revocarea donației pentru ingratitudine: a) nu poate fi introdusă

de către creditorii donatorului; b) poate fi introdusă de către creditorii donatarului;
c) poate fî introdusă în contra moștenitorilor donatarului
88
BAREM SUCCESIUNI & LIBERALITĂȚI

30 A 30 A 30 B 29 B
31 A 31 C 31 A 30 B
32 A 32 B 32 C 31 C
33 A 33 C 33 A 32 B
34 B 34 C 34 B 35 B
35 B 35 A 35 C

31 B 30 B 30 B 30 A
32 C 31 C 31 A 31 C
33 C 32 C 32 B 32 B
34 C 33 C 33 A 33 A
35 C 34 C 34 C 35 B
35 A

32 B 31 B 30 C 31 C
33 B 32 A 31 B 32 C
34 A 34 C 32 C
35 B 35 B 33 A 34 B
34 C 35 B
35 C
25 B 25 A 25 C 24 C
26 C 26 C 26 C 25 C
27 C 27 A 27 C 26 B
28 C 28 B 28 C 27 C
29 B 29 C 29 C 28 C
89
REPREZENTARE GRAFICĂ A RUDELOR
90
PROCEDURĂ CIVILĂ
Identificați instituții cunoscute din Noul Cod de Procedură Civilă din următoarele
videoclipuri exemplificative:
1. Las Fierbinți - Giani este dat în judecată
2. Işi dă în judecată soţia pe motiv că i-a născut copiii urâţi
2015 februarie
36. Procurorul poate porni procesul civil: a) cu privire la orice acțiuni, cu excepția
celor strict personale; b) atunci când este necesar pentru apărarea intereselor
legitime ale minorilor, ale dispăruților și ale persoanelor puse sub interdicție; c) în
acțiunile în care parte este statul.
37. Decăderea intervine în cazul în care: a) se încalcă un termen prohibitiv; b)

cererea de chemare în judecată a altei persoane nu a fost formulată de pârât până
la primul termen de judecată; c) cererea de strămutare întemeiată pe bănuiala
legitimă a fost formulată după terminarea cercetării procesului.
38. În cazul în care o cerere de chemare în judecată cuprinde mai multe

capete de cerere principale evaluabile în bani: a) competența materială în
funcție de valoare se stabilește întotdeauna prin cumularea valorii tuturor
capetelor de cerere principale de cerere; b) dacă capetele de cerere principale
sunt întemeiate pe fapte sau cauze diferite, competența materială se stabilește în
raport cu valoarea sau, după caz, cu natura fiecărei pretenții în parte; c) în cazul în
care capetele de cerere principale sunt întemeiate pe un titlu comun,
competența materială în funcție de valoare se stabilește prin cumularea valorii
tuturor capetelor principale de cerere.
39. Sunt motive de nelegalitate care atrag casarea unei hotărâri: a) când
hotărârea a fost dată cu încălcarea competenței de ordine publică a altei instanțe,
invocate în condițiile legii; b) când instanța a dat mai mult decât s-a cerut; c) când
hotărârea a fost dată cu încălcarea normelor de drept material sau procesual.
40. Autoritatea de lucru judecat a unei hotărâri judecătorești: a) apare numai

în cazul unei hotărâri prin care s-a soluționat, în tot sau în parte, fondul procesului;
b) nu poate privi considerentele hotărârii; c) este provizorie în cazul în care
hotărârea este supusă apelului sau recursului.
41. Introducerea forțată în cauză, în oficiu, a altor persoane: a) este lăsată la

aprecierea judecătorului, în cauzele necontencioase; b) se dispune prin încheiere
până la închiderea dezbaterilor în fața primei instanțe ; c) se va realiza de
judecător în mod obligatoriu în cazurile expres prevăzute de lege, precum și în
procedura necontencioasă, chiar dacă părțile se împotrivesc.
91
42. Mandatul judiciar: a) trebuie să fie dat în formă autentică, dacă nu este dat
unui avocat; b) încetează prin moartea mandantului sau dacă acesta a devenit
incapabil; c) nu poate fi denunțat de mandant în cursul termenului de exercitare a
căilor de atac.
43. Reprezintă nulități necondiționate de vătămare: a) nerespectarea regulilor

de competență teritorială de drept comun; b) cazul în care legea prevede că
judecata se face în cameră de consiliu și totuși s-a făcut în ședință publică: c)
neindicarea în cuprinsul citației a anului, lunii, zilei și orei de înfățișare.
44. Reprezintă cazuri de echipolență: a) formularea apelului înainte de

comunicarea hotărârii; b) solicitarea părții de a i se comunica actul de procedură;
c) orice împrejurare care este de natură a face cert faptul că partea a cunoscut
actul de procedură pe care dorește să îl conteste.
45. În caz de suspendare a judecății: a) pentru motivul că a început urmărirea

penală pentru o infracțiune ce ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce
urmează să se pronunțe, aceasta (suspendarea) încetează de drept dacă
urmărirea penală durează mai mult de un an de la data suspendării; b) cererii de
chemare în garanție, atunci când s-a dispus disjungerea acesteia de cererea
principală, suntem în prezenta unui caz de suspendare legală facultativă; c)
încheierea de suspendare pronunțată de ICCJ este definitivă.
46. În cazul sechestrului asigurător, cauțiunea: a) este obligatorie în cazul

creditorului a cărui creanță nu este constatată în scris, cuantumul acesteia
(cauțiunii) fiind stabilit de instanță; b) este obligatorie în toate cazurile; c) este
obligatorie în cazul în care creanța nu este încă exigibilă, dar este pericol ca
debitorul să-și risipească averea, cuantumul acesteia (cauțiunii) fiind stabilit de
instanță.
47. Procedura cu privire la cererile cu valoare redusă presupune: a) emiterea

hotărârii judecătorești în termen de 90 de zile de la primirea cererii sub
sancțiunea închiderii dosarului; b) prezența obligatorie a părților pentru a da
lămuririle necesare; c) posibilitatea formulării unei cereri reconvenționale.
48. În ceea ce privește judecarea cererii de ordonanță de plată: a) aceasta se

face cu citarea părților potrivit dispozițiilor referitoare la pricinile urgente; b)
întâmpinarea este facultativă; c) aceasta este de competența materială a
tribunalului, indiferent de valoarea creanței.
49. În cazul cererii de ordonanță președințială: a) nu sunt admisibile probe a

căror administrare necesită un timp îndelungat; b) se judecă în camera de
consiliu; c) aceasta se poate transforma în cerere de drept comun numai până la
primul termen de judecată la care reclamantul este legal citat.
92
50. Sunt admisibile următoarele acțiuni în constatare: a) unul dintre
moștenitori solicită instanței să constate calitatea lui de moștenitor și
compunerea masei succesorale, dacă între moștenitori există neînțelegeri cu
privire la aceste aspecte: b) reclamantul solicită instanței să constate că nu are
nicio datorie față de pârâți; c) debitorul împotriva căruia a fost declanșată
executarea silită solicită instanței de drept comun să constate că a intervenit
prescripția dreptului creditorului de a cere executarea silită.
2015 iunie
36. În ceea ce privește calitatea procesuală activă: a) organizațiile sindicale pot

formula acțiuni în numele membrilor lor, fără a avea o împuternicire scrisă din
partea acestora b) organizațiile neguvernamentale care au ca scop protecția
drepturilor omului sau care au interes legitim în combaterea discriminării au
calitate procesuală activă în cazul în care discriminarea aduce atingere unei
persoane fizice, dar numai la cererea acesteia c) acțiunea în tăgada paternității
poate fi introdusă de tatăl biologic contra mamei, soțului mamei și copilului.
37. În ceea ce privește compunerea completului: a) formularea unei cereri de

recuzare pentru motivul că același judecător a mai soluționat aceeași pricină,
provoacă suspendarea judecății până la soluționarea cererii de recuzare b) este de
ordine publică atunci când judecătorul și-a exprimat anterior părerea cu privire la
soluție, în cauza pe care a fost desemnat să o judece c) încheierea prin care s-a
respins cererea de recuzare ca rămasă fără obiect, deoarece s-a admis cererea de
abținere, nu este supusă niciunei căi de atac.
38. În cazul introducerii forțate, din oficiu, a altor persoane: a) terțul ia

procedura în faza în care se află, poate solicita probe noi, dar nu poate cere
readministrarea probelor administrate anterior introducerii sale în cauză b) cel
introdus în cauză va fi citat, comunicându-i-se, în copie, cererea de chemare în
judecată și întâmpinarea c) într-o plângere contravențională, atunci când fapta a
avut ca urmare producerea unui accident de circulație, instanța va dispune
citarea societății de asigurări menționată în procesul-verbal de constatare a
contravenției, chiar dacă părțile se opun.
39. În cazul mandatului dat unui neavocat, care reprezintă partea persoană
fizică în fața instanței de judecată: a) mandatarul poate renunța la mandat
oricând, având obligația de a înștiința partea în termenul prevăzut de lege; b)
poate fi denunțat de mandant în cursul termenului de exercitare a căilor de atac ;
c) excepția lipsei dovezii calității de reprezentant în fața primei instanțe poate li
invocată și de instanță din oficiu, în tot cursul procesului, precum și de părți prin
intermediul căilor de atac.
93
40. Cererea de autorizare de către instanța de tutelă a vânzării unui imobil
aparținând minorului este de competența: a) materială, a judecătoriei, indiferent
de valoarea obiectului respectivului act juridic; b) teritorială exclusivă, a instanței
unde își are domiciliul sau reședința minorul; c) teritorială exclusivă, a instanței
locului unde se află imobilul.
41. Pentru stabilirea competenței materiale sunt aplicabile următoarele reguli:

a) dacă pârâtul contestă valoarea indicată de reclamant, instanța va stabili
valoarea obiectului cererii în baza unei expertize b) dacă ulterior sesizării instanței
reclamantul renunță la o parte din pretenții, aceasta nu poate genera modificări
în planul competenței c) valoarea dobânzilor solicitate pentru perioada anterioară
introducerii cererii de chemare în judecată se va adăuga la valoarea capătului de
cerere privind plata capitalului, în timp ce valoarea dobânzilor ce curg după
introducerea cererii de chemare în judecată nu va influența competența
materială.
42. Intervine sancțiunea decăderii: a) în cazul în care intervenientul principal nu

formulează cerere de chemare în garanție până cel mai târziu la termenul
următor admiterii în principiu a cererii sale de intervenție b) din dreptul de a
invoca excepția conexității, în cazul în care partea interesată nu a formulat-o cel
mai târziu la primul termen de judecată înaintea instanței ulterior sesizate c) din
dreptul de a invoca litispendența, atunci când aceasta nu a fost invocată în fața
primei instanțe.
43. Cursul perimării este suspendat cât timp durează suspendarea judecății: a)
pentru decesul uneia dintre părți b) pe toată durata desfășurării procedurii de
mediere c) ca urmare a ivirii unui conflict de competență.
44. Este vorba de o achiesare tacită la hotărâre în cazul în care partea care a
pierdut procesul: a) nu se opune la executarea silită a hotărârii b) execută de
bunăvoie hotărârea în interiorul termenului de apel c) nu introduce în termen
cererea de apel.
45. Autoritatea de lucru judecat a unei hotărâri judecătorești: a) pronunțate

împotriva debitorului, nu se poate opune creditorilor chirografari ai acestuia, dacă
aceștia nu au figurat în respectivul proces, chiar dacă aceștia nu înțeleg să invoce
frauda și să uzeze de calea acțiunii revocatorii b) este provizorie, atunci când este
atacată cu contestație în anulare sau revizuire c) poate fi invocată direct în recurs,
efectul admiterii excepției putând conduce la înlăturarea principiului non
reformatio in pejus.
46. Contestația în anulare de drept comun este admisibilă: a) în cazul unei

hotărâri pronunțate într-o cerere de strămutare, atunci când partea nu a fost
prezentă și nici nu a fost legal citată la judecarea acesteia b) în cazul în care partea
a lipsit la judecarea cauzei în apel, fiind nelegal citată, a invocat această
94
nelegalitate prin intermediul recursului, dar recursul s-a perimat c) atunci când
partea a lipsit, fiind nelegal citată, la judecarea unei cereri de revizuire întemeiate
pe existența unor hotărâri contrare, care încalcă autoritatea de lucru judecat.
47. Termenul de apel: a) pentru procurorul care a participat la judecarea cauzei,

curge de la pronunțarea hotărârii b) în materia cererilor cu valoare redusă este de
30 de zile și curge de la comunicarea hotărârii c) împotriva încheierii prin care s-a
respins ca inadmisibilă cererea de intervenție voluntară este de 5 zile și curge de
la pronunțarea încheierii.
48. În cazul judecării cererii de ordonanță președințială: a) întâmpinarea este

obligatorie b) hotărârea este în toate cazurile supusă apelului c) nu se aplică
estimarea duratei cercetării procesului.
49. Revizuirea se poate exercita dacă nu a fost apărată deloc sau a fost
apărată cu viclenie persoana: a) juridică publică sau de utilitate publică b) fizică
fără discernământ c) fizică pusă sub curatelă.
50. În ceea ce privește cauțiunea judiciară: a) depusă împreună cu cererea de

suspendare a executării provizorii, formulată în cursul judecății în apel, instanța
dispune din oficiu restituirea, dacă cererea de suspendare este respinsă b) cererea
de restituire se judecă cu citarea părților, încheierea fiind supusă numai apelului
c) aceasta se depune de regulă în numerar și nu poate consta în instrumente
financiare, în afară de titluri emise de stat sau de unități administrativ - teritoriale.
2016 februarie
36. Intervenția voluntară accesorie: a) nu este admisibilă în litigiile individuale de

muncă; b) nu este admisibilă în litigiile de contencios administrativ; c) se judecă
întotdeauna împreună cu cererea introductivă de instanță.
37. Renunțarea la judecarea cauzei: a) nu afectează cererile incidentale; b) nu

afectează cererea adițională a cererii principale; c) este constatată printr-o
hotărâre care este supusă recursului.
38. Executarea provizorie judecătorească: a) se poate solicita, în scris sau verbal

în instanță până la închiderea dezbaterilor; b) nu poate fi suspendată de către
instanța de apel; c) dacă nu a fost formulată la prima instanță, poate fi solicitată și
direct în apel.
39. Judecătoriile judecă în primă instanță: a) cererile în evacuare; b) orice cerere

evaluabilă în bani; c) cererile privind obligații de a nu face, evaluabile în bani,
numai dacă izvorul acestora are natura contractuală.
95
40. Revin în competența instanței de la ultimul domiciliu al defunctului: a)
cererile prin care moștenitorii cheamă în judecată pe debitorii defunctului pentru
realizarea creanțelor dobândite în temeiul moștenirii; b) cererile prin care creditorii
personali ai moștenitorilor cer partajul în numele debitorului lor; c) cererile prin
care un terț cheamă în judecată moștenitorii pentru revendicarea unui bun imobil
aflat în masa succesorală.
41. În cazul nulității actelor de procedură este adevărat că: a) pentru nulitățile
expres prevăzute de lege, vătămarea este prezumată în mod absolut; b) nulitatea
relativă poate fi invocată de către părți sau instanță din oficiu, la termenul la care
s-a săvârșit neregularitatea; c) actul de procedură nu va fi anulat dacă, până la
momentul pronunțării asupra excepției de nulitate, a dispărut cauza acesteia.
42. În cazul în care se dispune disjungerea: a) cererea de chemare în garanție va

fi soluționată de instanța competentă din punct de vedere material și teritorial,
potrivit regulilor de drept comun; b) cererea de chemare în garanție va fi judecată
de instanța care judecă cererea principală, operând o prorogare legală de
competență; c) va fi soluționată din punct de vedere material și teritorial potrivit
regulilor de drept comun, dacă reclamantul renunță la judecarea cererii principale
43. Valoarea cererii de chemare în judecată se va stabili: a) în cazul cererii

privind executarea unui contract, se va lua în considerare valoarea obiectului
acestui contract, indiferent de pretenția concretă dedusă judecății; b) în cazul
unei cereri privind constatarea nulității absolute a unui act juridic, se va lua în
considerare valoarea obiectului actului juridic respectiv numai dacă părțile au
cerut și repunerea părților în situația anterioară; c) în cazul unei cereri privitoare la
un contract de arendă, valoarea cererii se calculează după arenda anuală.
44. Excepția se unește cu cercetarea procesului în cazul în care: a) soluționarea

acesteia implică administrarea de probe; b) este vorba de o excepție de fond; c)
pentru soluționarea procesului este necesar să se administreze aceleași dovezi ca
și pentru finalizarea etapei cercetării procesului.
45. În cazul în care instanța de apel constată că este întemeiat motivul de apel
conform căruia minuta nu a fost semnată de judecătorul primei instanțe: a) va
anula sentința și va trimite cauza spre rejudecare, indiferent de poziția părților; b)
dacă prin motivele de apel ale reclamantului, s-a arătat în mod expres că apelul
este formulat numai în privința unora dintre pârâți, sentința se va anula numai în
ce privește intimații indicați în apel, pentru restul hotărârea primei instanțe
rămânând valabilă; c) va anula hotărârea atacată și va reține cauza spre
rejudecare, dacă prima instanță a judecat cauza în fond.
46. În materia căilor de atac, părțile prin convenție: a) nu pot suprima o cale de
atac deoarece legea reglementează în mod imperativ căile de atac ordinare sau
extraordinare; b) pot să declare o hotărâre definitivă, deși conform legii ar fi
96
supusă apelului; c) pot suprima apelul atunci când hotărârea este susceptibilă de
apel și recurs, dacă convenția îmbracă forma autentică sau verbal, în fața instanței
a cărei hotărâre se atacă și consemnată în proces-verbal, în condițiile legii.
47. Hotărârea judecătorească prin care emite ordonanța președințială: a) este

supusă numai apelului în termen de 10 zile de la pronunțare dacă s-a dat cu
citarea părților; b) este executorie din primă instanță; c) se va suspenda de drept
prin introducerea apelului împotriva acesteia.
48. Reprezintă cazuri de echipolență: a) formularea apelului înainte de

comunicarea hotărârii; b) solicitarea părții de a i se comunica actul de procedură;
c) orice împrejurare care este de natură a face cert faptul că partea a cunoscut
actul de procedură pe care dorește să îl conteste.
49. În ceea ce privește excepția de litispendență: a) încheierea prin care se

respinge se atacă separat, numai cu apel, în termen de 5 zile, care curge de la
pronunțare pentru partea prezentă, respectiv de la comunicare pentru partea
lipsă; b) încheierea prin care se admite se atacă odată cu fondul; c) poate fi
invocată în orice fază a procesului, fiind o problemă de ordine publică.
50. În cazul în care a cererea de recuzare a fost respinsă: a) încheierea de

respingere se atacă separat, numai cu apel; b) dacă instanța de apel va considera
că respingerea cererii de recuzare este greșită, va trimite cauza spre rejudecare; c)
o nouă cerere de recuzare formulată împotriva aceluiași judecător, pentru aceleași
motive, va putea fi judecată chiar de judecătorul recuzat.
2016 iunie
36. Principiul contradictorialității: a) este înlăturat, în totalitate, în cazul în care se

iau măsuri urgente, pe calea ordonanței președințiale; b) se aplică numai părților,
iar nu și instanței de judecată, atunci când invocă excepții sau alte împrejurări de
fapt sau de drept; c) este încălcat atunci când instanța de apel trece la judecata
cauzei cu toate că părțile, legal citat, au lipsit la strigarea acesteia iar una dintre
acestea a formulat cerere de judecare în lipsă în fața primei instanțe.
37. În ceea ce privește acțiunile în constatare: a) acestea sunt neevaluabile în

bani, deoarece hotărârea ce urmează a se pronunța nu constituie titlu executoriu;
b) sunt admisibile dacă se solicită constatarea caracterul fals al unui înscris, pe
cale principal, atunci când acțiunea penală nu mai poate fi pusă în mișcare sau
continuată; c) sunt admisibile și atunci când pentru constatarea inexistenței unui
drept de creanță împotriva sa, cel care le promovează are deschisă numai calea
contestației la executare, iar nu o acțiune în realizare de drept comun.
38. Cererea de recuzare: a) rămâne fără obiect ori de câte ori judecătorul recuzat
a formulat cerere de abținere; b) dacă este formulată în legătură cu un complet al
97
înaltei Curți de Casație și Justiție, încheierea prin care se respinge este definitivă;
c) nu determină suspendarea judecății chiar și atunci când sunt invocate cazuri
de incompatibilitate absolută.
39. În ceea ce privește curatorul judiciar: a) are toate drepturile recunoscute

reprezentantului legal, inclusiv acela de a pune concluzii; b) atunci când este
desemnat în cazul citării prin publicitate, va fi remunerat de le bugetul statului; c)
acesta poate fi desemnat și prin rezoluție, atunci când sunt mai mulți reclamanți
sau pârâți, iar judecătorul, ținând cont de numărul acestora și de necesitatea de a
asigura activitatea de judecată, a dispus reprezentarea lor prin mandatar, iar
aceștia nu au desemnat mandatarul în termenul prevăzut de lege.
40. Sunt de competența alternativă a instanței domiciliului pârâtului sau a

celei de la domiciliul reclamantului, părțile putând conveni și asupra
competenței teritoriale a altei instanțe fără a avea importanță momentul în
care intervine această convenție: a) cererile de stabilire a filiației; b) cererile
formulate de un consumator împotriva unui profesionist; c) cererile privind plata
sau majorarea obligației de întreținere.
41. În cazul transmisiunii, în condițiile legii, a calității procesuale: a) dacă

dreptul litigios este transmis prin acte între vii cu titlu particular, judecata va
continua numai cu partea care a preluat dreptul; b) dacă dreptul litigios este
transmis prin acte între vii cu titlu particular, introducerea în proces a terțului
dobânditor se va face numai la cererea părții interesate sau prin formularea unei
cereri de intervenție formulată de terț; c) în toate cazurile, succesorul cu titlu
particular este obligat să intervină în cauză dacă are cunoștință de existența
procesului.

penală pentru o infracțiune ce ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce
principală, suntem în prezența unui caz de suspendare legală facultativă; c)
pentru formularea unei cereri de pronunțarea a unei hotărâri preliminare adresate
Curții de Justiție a Uniunii Europene, repunerea pe rol se face din oficiu, astfel că
în cazul în care de la pronunțarea hotărârii de către Curtea de Justiție a Uniunii
Europene a trecut o perioadă mai mare de 6 luni fără a se face acte de procedură
în cauză, nu intervine perimarea.
43. Regula „judecătorul acțiunii este și judecătorul excepției” se aplică în

următoarele situații: a) în cazul în care o cauză are ca obiect un partaj succesoral,
iar în cuprinsul masei partajabile se află și un imobil, competența va reveni
instanței ultimului domiciliu al defunctului; b) judecătorul învestit cu cererea de
chemare în judecată va judeca și cererea reconvențională, chiar dacă aceasta,
98
formulată separat, ar atrage o altă competență materială; c) dacă se invocă
excepția de nelegalitate a unui act administrativ de care depinde soluționarea
cauzei civile, instanța învestită cu soluționarea acesteia din urmă, devine
competentă să se pronunțe și asupra nelegalității actului administrativ.
44. Perimarea: a) cererii de apel se constată printr-o hotărâre care este supusă
recursului chiar dacă sentința ce a constituit obiectul apelului putea fi atacată
numai cu apel; b) nu operează dacă, după împlinirea termenului, reclamantul
formulează cerere de renunțare la judecata cererii de chemare în judecata și
există acordul părții adverse; c) nu intervine cât timp durează suspendarea
judecății pentru deschiderea procedurii de insolvență în temeiul unei hotărâri
definitive împotriva reclamantului din acel dosar.
45. Reprezintă cazuri de echipolență: a) partea căreia nu i s-a comunicat

hotărârea a introdus o cale de atac de retractare; b) hotărârea s-a comunicat
odată cu încheierea de încuviințare a executării silite; c) părții care a căzut parțial
în pretenții i s-a comunicat cererea de apel, formulată de adversar.
46. Lipsa semnăturii pe cererea de chemare în judecată: a) reprezintă un caz de

nulitate necondiționată de vătămare; b) reprezintă un caz de nulitate absolută a
cererii de chemare în judecată; c) reprezintă un caz de nulitate a cererii de
chemare în judecată, în care vătămare este prezumată.
47. Efectul devolutiv al apelului: a) nu există atunci când se anulează hotărârea

primei instanțe deoarece judecata cauzei în primă instanță s-a făcut cu încălcarea
regulilor privind continuitatea compunerii completului de judecată, iar una dintre
părți a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță; b) se va extinde
și asupra cererii privind obligarea la plata dobânzii, chiar dacă apelantul, prin
cererea de apel, a solicitat schimbarea soluției primei instanțe numai în ceea ce
privește obligarea sa la plata sumei principale; c) permite transformarea, direct în
apel, a cererii în constatare într-o cerere în realizare.
48. Contestația în anulare: a) de drept comun este admisibilă și atunci când

partea nelegal citată la judecata în apel, a formulat recurs, dar recursul s-a
perimat; b) specialise nu poate exercita împotriva hotărârilor date în recurs, dacă
acesta a fost respins în baza unei excepții sau a fost anulat; c) exercitată de
intervenientul accesoriu care nu a fost legal citat la judecata în fața instanței de
recurs va fi respinsă ca neavenită, dacă partea care în folosul căreia s-a intervenit
nu a formulat la rândul ei contestație în anulare.
49. În cazul sancționării disciplinare definitive a unui judecător pentru o

abatere disciplinară: a) cererea de revizuire poate fi formulată și în cazul în care
hotărârea pronunțată nu antamează fondul; b) admisibilitatea revizuirii este
condiționată de împrejurarea ca respectivul judecător să fi fost cel care a
99
pronunțat hotărârea a cărei revizuire se solicită; c) revizuirea nu poate fi formulată
dacă în cauza respectivă nu s-a formulat anterior calea de atac apelului.
50. Cererea de ordonanță președințială: a) nu poate fi folosită pentru a obține
măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situației de fapt; b) se
finalizează printr-o hotărâre care nu prezintă autoritate de lucru judecat fața de o
nouă cerere de ordonanță președințială; c) poate fi transformată într-o cerere de
drept comun numai până la primul termen de judecată la care reclamantul este
legal citat.
2017 februarie
36. În cazul în care se dispune disjungerea: a) cererea de chemare în garanței va

fi soluționată de instanța competentă din punct de vedere material și teritorial
potrivit regulilor de drept comun: b) cererea de chemare în garanție va fi judecată
competență: c) va fi soluționată de instanța competentă din punct de vedere
material și teritorial potrivit regulilor de drept comun, dacă reclamantul renunță la
judecarea cererii principale.
37. Cererea de abținere: a) se soluționează în camera de consiliu, cu citarea

părților; b) ca regulă, este de competența instanței ierarhic superioare instanței
din care face parte judecătorul care a înaintat cererea de abținere; c) se
soluționează printr-o încheiere care nu poate fi atacată cu nicio cale de atac. 38.
Mandatul judiciar: a) presupune că, de principiu, mandatarul neavocat nu poate
pune concluzii asupra excepțiilor și fondului, decât prin avocat: b) încetează prin
moartea mandantului sau dacă acesta a devenit incapabil; c) nu poate fi denunțat
de mandant în cursul termenului de exercitare a căilor de atac.
39. În cazul conflictului de competență: a) hotărârea dată cu privire la

soluționarea conflictului este definitivă; b) sesizarea instanței competente să
soluționeze conflictul poate fi făcută și de către partea interesată: c) judecarea
cauzei va putea fi suspendată la cererea părții interesate.
40. În ceea ce privește conexarea pricinilor: a) excepția de conexare poate fi

invocată numai de către părți cel mai târziu la primul termen de judecată înaintea
instanței ulterior sesizate; b) instanța se va pronunța prin încheiere; c) încheierea
prin care instanța conexează două pricini nu poate fi atacată în niciun un fel. fiind
o măsură de bună administrare a justiției.
41. În ceea ce privește criteriul valoric în stabilirea competenței materiale: a)

competența se stabilește după valoarea obiectului cererii, arătată în capătul
principal de cerere și în eventualele capete accesorii; b) pentru stabilirea valorii
cererii nu vor fi avute în vedere prestațiile periodice ajunse la scadență în cursul
100
judecății; c) atunci când se contestă valoarea obiectului cererii de chemare în
judecată, instanța va putea administra proba cu o expertiză de evaluare.
42. În cazul nulității actelor de procedură este adevărat că: a) în cazul nulităților
relativă poate fi invocată de părți sau instanță din oficiu la termenul la care s-a
săvârșit neregularitatea; c) actul de procedură nu va fi anulat dacă până la
momentul pronunțării asupra excepției de nulitate a dispărut cauza acesteia.
43. Cererea reclamantului nu se socotește modificată și nu se va da termen

atunci când el declară verbal că: a) își modifică obiectul cererii; b) solicită să fie
introdusă în proces și o altă persoană care pretinde aceleași drepturi ca și el; c)
înlocuiește cererea în constatare printr-o cerere pentru realizarea dreptului.
44. Preschimbarea termenului luat în cunoștință: a) se poate face fără citarea

părților, numai dacă intervine înainte de primul termen de judecată; b) se judecă
în camera de consiliu; c) se stabilește de președintele instanței, dacă se referă la
primul termen de judecată.
45. Autoritatea de lucru judecat a unei hotărâri judecătorești: a) apare numai în

cazul unei hotărâri prin care s-a soluționat. în tot sau în parte, fondul procesului; b)
nu poate privi considerentele hotărârii; c) este provizorie în cazul în care hotărârea
este supusă apelului sau recursului.
46. Cursul perimării este suspendat cât timp durează suspendarea judecății: a)
pentru decesul uneia dintre părți; b) pe toată durata desfășurării procedurii de
mediere; c) ca urmare a ivirii unui conflict de competență.
47. În ce privește ordinea exercitării căilor de atac: a) câtă vreme nu a expirat

termenul de apel, nu poate fi niciodată exercitată o cale extraordinară de atac; b)
recursul se judecă cu prioritate față de contestația în anulare sau față de revizuire;
c) apelul și recursul pot fi exercitate concomitent, dar pentru motive diferite.
48. Cererea de revizuire: a) are ca obiect numai hotărâri definitive; b) pentru

contrarietate de hotărâri, poate avea ca obiect și hotărâri care nu sunt date asupra
fondului; c) pentru motivul descoperirii unor înscrisuri noi poate fl exercitată în
termen de 15 zile din ziua în care s-au descoperit înscrisurile ce se invocă.
49. În apel: a) se pot explicita pretențiile formulate în fața primei instanțe; b) se

poate formula cerere de chemare în garanție, cu acordul expres al celui chemat; c)
nu se pot cere probe noi față de cele administrate de prima instanță. 50. în cazul
cererii de ordonanță președințială: a) aceasta se face, de regulă, fără citarea
părților; b) nu sunt admisibile probe a căror administrare necesită un timp
îndelungat; c) pronunțarea se poate amâna cu cel mult 48 de ore.
101
50. În cazul cererii de ordonanță președințială: a) aceasta se face, de regulă, fără
citarea părților; b) nu sunt admisibile probe a căror administrare necesită un timp
îndelungat; c) pronunțarea se poate amâna cu cel mult 48 de ore.
2017 iunie
36. Cauza acțiunii (causa petendi): a) reprezintă temeiul juridic al cererii

formulate de reclamant; b) nu este cea care interesează în cazul autorității de
lucru judecat în ceea ce privește verificarea triplei identități de părți, obiect și
cauză, c) trebuie indicată de reclamant sub sancțiunea nulității exprese a cererii
de chemare în judecată.
37. Dacă într-o cerere de partaj judiciar cu privire la o masă partajabilă cu o

valoare estimată la 250.000 lei pârâtul formulează o cerere reconvențională
care are drept obiect anularea unui act juridic cu o valoare de peste 1.000.000
lei: a) reclamantul poate formula la rândul lui o cerere reconvențională la această
cerere reconvențională; b) hotărârea va fi supusă apelului iar hotărârea dată în
apel va fi supusă recursului; c) competența de primă instanță revine tribunalului.
38. Referitor la abținere: a) aceasta se judecă separat de cererea de recuzare

formulate la același termen, atunci când cele două cereri se întemeiază pe motive
diferite; b) spre deosebire de recuzare, interogatoriul nu este admis ca mijloc de
probă; c) dacă motivele de incompatibilitate sunt aflate după închiderea
dezbaterilor, cauza se va repune pe rol și se va soluționa cererea de abținere,
aceasta din urmă neputând fi soluționată în etapa deliberării.
39. Cererea de chemare în judecată a altei persoane: a) dacă a fost admisă în

principiu, se judecă chiar dacă în privința cererii principale litigiul s-a stins prin
renunțarea de către reclamant la judecata cererii de chemare în judecată; b) se va
comunica numai chematului în judecată, iar nu și părții potrivnice; c) presupune
că pârâtul va fi scos din proces numai dacă declară în scris, cei mai târziu până la
primul termen după admiterea în principiu, că recunoaște datoria și că înțelege să
o execute față de cel care își va stabili dreptul pe cale judecătorească,
consemnând totodată la dispoziția instanței suma datorată.
40. Reprezintă nulități condiționate de vătămare: a) dacă actul de procedură a

fost făcut de o persoană care s-a prezentat ca fiind avocat, fără să fi dobândit
calitatea de avocat, în condițiile legii; b) necitarea părții la judecata cauzei; c)
neachitarea taxei judiciare de timbru.
41. Judecătoriile judecă în primă instanță: a) cererile posesorii; b) cererile privind

obligații de a face, neevaluabile în bani, numai dacă izvorul acestora este de
natură extracontractuală; c) cererile în materie de expropriere (Legea nr.33/1994
privind exproprierea pentru utilitate publică), dar numai atunci când
despăgubirea are o valoare de până la 200.000 lei.
102
42. În cazul cererii de strămutare: a) la cererea celui interesat, instanța
competentă să judece cererea de strămutare, pentru motive temeinice, poate
dispune suspendarea judecății, fără citarea părților, cu darea unei cauțiuni în
cuantum de 1000 lei, înainte de termenul acordat pentru soluționarea cererii de
strămutare, încheierea nefiind supusă niciunei căi de atac; b) hotărârea
pronunțată nu este supusă niciunei căi de atac; c) dacă nu s-a dispus suspendarea
judecății și aceasta (judecata) are loc până la data soluționării cererii de
strămutare, această din urmă cerere (cererea de strămutare) va rămâne fără
obiect.
43. Excepția de conexitate: a) poate fi admisă numai dacă ambele cereri se află la
aceeași instanță sau la instanțe de același grad; b) odată admisă printr-o încheiere
interlocutorie, cauzele nu mai pot fi disjunse; c) se invocă, în toate cazurile, în fața
instanței ulterior sesizate.
44. Dacă reclamantul solicită o probă cu încălcarea termenului prevăzut de

lege: a) aceasta poate fi acceptată, dacă administrarea ei nu duce la amânarea
cauzei, iar partea adversă are dreptul la dovada contrară numai sub același aspect,
aceasta trebuind a fi cerută, sub sancțiunea decăderii, la același termen, dacă
partea adversă este prezentă; b) instanța nu va putea dispune decăderea din
dreptul de mai solicita proba, dacă nu se invocă excepția decăderii de către pârât;
c) instanța admite proba, cu singura condiție ca nevoia probei să reiasă din
cercetarea judecătorească.
45. În cazul în care după primirea cererii de chemare în judecată, judecătorul,

ținând cont de numărul mare al părților, a dispus reprezentarea acestora prin
mandatar: a) dacă reclamanții nu se înțeleg asupra persoanei mandatarului,
instanța va putea dispune suspendarea procesului; b) dacă pârâții nu aleg un
mandatar, instanța va putea dispune citarea acestora prin publicitate; c) rezoluția
prin care instanța a dispus această măsură nu este supusă căilor de atac.
46. Perimarea: a) nu operează cu privire la cererile de stabilire a paternității; b)

dacă a fost legal invocată și instanța a omis să se pronunțe asupra acesteia, va
putea fi invocată pe calea apelului exercitat împotriva hotărârii de fond; c)
intervine în cazul în care, după suspendarea cauzei pentru soluționarea unui
conflict de competență, cauza rămâne în nelucrare mai mult de 6 luni de la data
la care a fost pronunțată hotărârea în cadrul regulatorului de competență;
47. Cauțiunea judiciară: a) depusă se va restitui din oficiu, dacă cererea pentru
care s-a depus cauțiunea a fost respinsă; b) poate fi depusă numai în numerar; c)
poate consta și într-un drept de ipotecă imobiliară, sub unica condiție de a
accepta expres beneficiarul.
48. Reprezintă cazuri în care recursul revine în competența instanței ierarhic

superioare iar nu în mod necesar înaltei Curți de Casație și Justiție: a) cererile
103
formulate pe cale de ordonanță președințială; b) încheierea prin care s-a respins
cererea de intervenție voluntară principală, formulată la prima instanță; c)
încheierea prin care s-a respins cererea de recuzare, atunci când hotărârea prin
care s-a soluționat cauza este definitivă.
49. Contestația în anulare: a) este admisibilă chiar și atunci când hotărârea

atacată nu a rezolvat fondul; b) specială este admisibilă în cazul în care se invocă
faptul că instanța a omis să analizeze un motiv de apel, dacă hotărârea nu este
susceptibilă de recurs; c) este admisibilă dacă dezlegarea dată recursului este
rezultatul unei erori materiale constând în neluarea în seamă a unui probe
încuviințate și administrate la dosarul cauzei.
50. Revizuirea: a) este inadmisibilă dacă înscrisul pe care se întemeiază a existat

la data pronunțării hotărârii atacate; b) se judecă înaintea recursului formulat
împotriva aceleiași hotărâri; c) este admisibilă atunci când se întemeiază pe faptul
că a fost admisă excepția de neconstituționalitate ridicată în respectiva cauză, în
legătură cu prevederea legală pe care s-a bazat hotărârea atacată, chiar și atunci
când această hotărâre nu evocă fondul cauzei.
2018 februarie
36. În virtutea rolului activ al judecătorului: a) instanța poate ordona probe din
oficiu, chiar dacă părțile se împotrivesc, în orice moment al dezbaterilor, nefiind
ținută de termenele fixate pentru propunerea probelor; b) poate califica o cerere
de intervenție principală drept cerere de intervenție accesorie, atunci când
aceasta tinde numai la apărarea drepturilor uneia dintre părți, chiar dacă părțile,
în virtutea unui acord de voință se opun; c) într-o cerere de partaj judiciar, instanța
poate introduce în cauză, din oficiu, un terț care are calitatea de coproprietar.
37. În ceea ce privește situația juridică a intervenientului: a) principal, acesta,

după admiterea în principiu a cererii de intervenție, are dreptul să i se comunice
cererea de chemare în judecată, înscrisurile ce o însoțesc, precum și întâmpinarea
formulate în cauză, atunci când există; b) principal, acesta devine parte în proces
numai după admiterea în principiu a cererii sale, astfel că el numai părțile inițiale
pot ataca încheierea prin care s-a respins ca inadmisibilă cererea de intervenție; c)
accesoriu, apelul acestuia va fi respins ca neavenit, atunci când partea în favoarea
căreia a intervenit formulează apel, dar acesta este anulat ca insuficient timbrat.
38. Renunțarea la judecata cauzei: a) nu afectează cererea adițională a cererii

principale; b) este constatată printr-o hotărâre care este supusă întotdeauna
recursului; c) este constatată printr-o hotărâre definitivă, dacă renunțarea are loc
la ÎCCJ.
39. Cheltuielile de judecată: a) pot fi acordate reclamantului, dacă pârâtul își

execută obligațiile pe parcursul judecății, cu consecința respingerii cererii
104
reclamantului ca rămasă fără obiect; b) solicitate și asupra cărora instanța a omis
să se pronunțe, pot fi obținute pe calea apelului; c) nu pot fi acordate pârâtului,
dacă reclamantul a renunțat la judecată înainte de primul termen de judecată.
40. Procedura de completare a hotărârii: a) se aplică și când instanța a omis să

se pronunțe asupra cererilor martorilor; b) se poate face și fără citarea părților; c)
se soluționează în camera de consiliu.
41. Excepția se unește cu cercetarea procesului în cazul în care: a) soluționarea

acesteia implică administrarea de probe; b) este vorba de o excepție de fond; c)
pentru soluționarea procesului este necesar să se administreze aceleași dovezi ca
și pentru finalizarea etapei cercetării procesului.
42. Elementele esențiale ale cererii de chemare în judecată, elemente care

sunt prevăzute sub sancțiunea nulității exprese, sunt: a) numele părților,
obiectul și probele; b) numele părților, motivarea în fapt și în drept, semnătura; c)
numele părților, obiectul, motivele de fapt și semnătura.
43. Dacă pârâtul a formulat cerere reconvențională: a) reclamantul nu este

obligat să depună întâmpinare; b) acesta nu este obligat să depună răspuns la
întâmpinarea depusă de reclamant față de cererea reconvențională; c)
reclamantul nu poate formula cerere reconvențională la cererea reconvențională
a pârâtului.
44. Autoritatea de lucru judecat a unei hotărâri judecătorești: a) apare numai

în cazul unei hotărâri prin care s-a soluționat, în tot sau în parte, fondul procesului;
b) nu poate privi considerentele hotărârii; c) este provizorie în cazul în care
hotărârea este supusă apelului sau recursului.
45. Constituie, potrivit jurisprudenței, greșeală materială în sensul art. 503

NCPC și deci contestația în anulare este admisibilă dacă instanța de recurs: a)
anulează recursul ca netimbrat, deși la dosar se găsea recipisa de plată a taxelor
de timbru; b) apreciază eronat probele; c) dă o interpretare eronată anumitor
dispoziții legale.
46. Regula tantum devolutum quantum apellatum reprezintă o limitare a

efectului devolutiv al apelului: a) implică faptul că nu se poate invoca direct în
motivele de apel problema lipsei dovezii calității de reprezentant înaintea primei
instanțe; b) care nu operează atunci când obiectul litigiului este indivizibil; c) care
presupune că în apel nu pot fi formulate cereri noi.
47. Suspendarea judecății: a) în cazul care, în cursul procesului, una dintre părți
se înscrie în fals împotriva unui înscris folosit de cealaltă parte, intervine numai
dacă s-a început urmărirea penală în legătură cu acea faptă; b) la curtea de apel,
într-o cauză în care hotărârea nu este supusă recursului, se dispune printr-o
105
încheiere care este definitivă; c) intervine atunci când la proces nu se prezintă
niciuna dintre celelalte părți deși au fost legal citate sau au avut termen în
cunoștință iar intervenientul accesoriu în favoarea pârâtului a solicitat judecarea
în lipsă.
48. Cererea de revizuire se motivează înăuntrul termenului de exercitare a căii

de atac, sub sancțiunea: a) nulității; b) decăderii; c) respingerii ca inadmisibilă.
49. Neindicarea, în cererea de apel, a hotărârii atacate: a) poate fi complinită

până la primul termen de judecată la care partea a fost legal citată în apel; b) se
sancționează cu nulitatea apelului; c) se sancționează cu nulitatea cererii de apel,
dacă se dovedește o vătămare procesuală care nu poate fi altfel înlăturată.
50. În cazul ordonanței președințiale: a) este inadmisibilă cererea de ordonanță

președințială prin care se cere instanței să se pronunțe cu privire la valabilitatea
unui contract de credit și a unui contract de garanție, prin radiere din cartea
funciară; b) este admisibilă numai proba prin înscrisuri; c) pentru asigurarea unei
bune judecăți, dacă sunt îndeplinite condițiile legale, se poate dispune conexarea
între procesul privind ordonanța președințială și procesul asupra fondului
dreptului;
2018 iunie
36. În legătură cu lipsa dovezii calității de reprezentant și lipsa calității

procesuale active: a) ambele se pot invoca din oficiu de instanță; b) ambele se
pot invoca în tot cursul procesului; c) în ambele cazuri, sarcina probei calității
revine reclamantului.
37. Cererea de recuzare este inadmisibilă atunci când: a) deși se întemeiază pe

un motiv de incompatibilitate relativă, este formulată după intrarea în dezbateri;
b) se recuză alți judecători decât cei care fac parte din completul de judecată
căruia i s-a repartizat pricina; c) se referă la faptul că un asistent judiciar și-a
exprimat anterior părerea cu privire la soluție în cauza cu care a fost învestit
completul din are face parte.
38. În cazul cererii de chemare în garanție: a) se formulează de către reclamant

cel mai târziu până la închiderea dezbaterilor în fața primei instanțe; b) revine în
competența instanței învestite cu cererea principală, mai puțin atunci când
instanța dispune disjungerea acesteia; c) respinse ca rămasă fără obiect sau
interes, autorul cererii de chemare în garanție poate formula apel provocat în
termenul prevăzut pentru depunerea întâmpinării în apelul principal.
39. În ceea ce privește conexitatea și litispendența: a) spre deosebire de

litispendență, conexitatea se poate invoca numai dacă ambele pricini se află în
fața primei instanțe; b) litispendența, spre deosebire de conexitate, reprezintă o
106
excepție de procedură de ordine publică ce poate fi invocată din oficiu de
instanță; c) ambele sunt cazuri de prorogare a competenței.
40. În cazul în care o asociație de proprietari cheamă în judecată: a) un furnizor

de utilități, solicitând daune pentru întreruperea nejustificată a serviciului de
utilități pentru imobil, cererea este de competența materială a judecătoriei sau
tribunalului, în funcție de valoarea despăgubirii pretinse; b) autoritatea publică
locală, solicitând emiterea unei autorizații de construire pentru reparații la imobil,
competența revine tribunalului; c) pe cel care ocupă fără drept un spațiu comun,
solicitând evacuarea din acesta, cerere este de competența tribunalului.
41. Convențiile asupra competenței teritoriale: a) sunt permise în materie de

moștenire, chiar înainte de ieșirea din indiviziune, în legătură cu o cerere de
predare a unui legat; b) sunt permise în cazul unei cereri formulate de un
comerciant împotriva unui consumator, dacă intervine după nașterea dreptului la
despăgubire; c) pot decurge și din neinvocarea excepției de necompetență
teritorială de către pârât.
42. Termenele nu încep să curgă: a) împotriva celui care a solicitat comunicarea

actului de procedură unei alte părți; b) împotriva părții care a formulat apel,
înainte de comunicarea hotărârii; c) împotriva celui care a luat cunoștință de actul
de procedură ca urmare a prezentării acestuia de către partea adversă.
43. Elementele esențiale ale cererii de chemare în judecată, în lipsa cărora

intervine nulitatea expresă sunt: a) numele părților, obiectul și motivarea în
drept; b) numele părților, obiectul și semnătura; c) numele părților, obiectul,
motivarea în fapt și semnătura.
44. Termenul pentru depunerea întâmpinării: a) este legal, imperativ, iar în cazul
nerespectării acestuia decăderea va interveni de drept; b) fiind stabilit prin lege,
nu poate fi modificat de instanța de judecată; c) pentru reclamant și pârât, va fi
stabilit de instanță după admiterea în principiu a cererii de intervenție principală.
45. Perimarea judecății: a) cererii de apel poate fi atacată pe calea recursului, în

termen de 5 zile de la comunicarea hotărârii; b) cererii de recurs se constată prin
hotărâre definitivă; c) nu intervine în cazul măsurilor asigurătorii, chiar dacă
acestea au rămas în nelucrare din vina părților timp de 6 luni.
46. În ceea ce privește autoritatea de lucru judecat: a) aceasta încetează odată

cu pierderea efectului executoriu al hotărârii prin prescripția al dreptului de a
obține executarea silită; b) se aplică și atunci când părțile nu figurează în cele
două procese în aceeași calitate (reclamant/pârât); c) dacă este invocată direct în
recurs nu poate crea recurentului o situație mai rea decât cea din hotărârea
atacată.
107
47. Executarea provizorie judecătorească: a) poate fi suspendată de instanța de
apel prin hotărâre definitivă; b) poate fi formulată direct în apel, atunci când nu a
fost formulată în fața primei instanțe; c) se acordă numai în cauzele privitoare la
bunuri.
48. Regula tantum devolutum quantum apellatum reprezintă o limitare a

efectului devolutiv al apelului: a) care nu operează atunci când obiectul litigiului
este indivizibil; b) care presupune că în apel nu se pot formula cereri noi; c) nu
operează atunci când apelul vizează numai una dintre părțile participante la
proces în fața primei instanțe, fiind aplicabilă numai în ceea ce privește obiectul
cererii de apel.
49. Contestația în anulare: a) specială este admisibilă în cazul în care se invocă

faptul că instanța a omis să analizeze un motiv de apel, dacă hotărârea nu este
susceptibilă de recurs; b) obișnuită se poate formula numai dacă hotărârea
atacată a rezolvat fondul; c) este admisibilă dacă instanța de recurs a omis să se
pronunțe asupra excepției necompetenței generale a instanțelor, invocată direct
în recurs, chiar dacă aceasta nu a făcut obiectul analizei în fața instanțelor de
fond.
50. Cererea de revizuire: a) pentru contrarietate de hotărâri, se formulează în

termen de o lună de la comunicarea ultimei hotărâri; b) pentru înscrisuri noi se
poate exercita atunci când înscrisul a apărut după pronunțarea hotărârii; c) are ca
obiect numai hotărâri definitive.
2019 februarie
36. În ceea ce privește reprezentarea: a) convențională a persoanelor fizice prin

mandatar neavocat, procura dată în scris trebuie să îmbrace forma autentică; b)
legală a persoanei fizice, reprezentantul va putea pune concluzii asupra fondului
dacă este licențiat în drept; c) convențională a persoanei juridice, poate fi realizată
prin avocat, consilier juridic sau o persoană juridică desemnată de conducerea
celui reprezentat.
37. Faptul că un judecător din compunerea completului de apel a pronunțat la

prima instanță o încheiere prin care a respins excepția lipsei calității
procesuale active: a) reprezintă un caz în care judecătorul este obligat să se
abțină, dar dacă nu face declarație de abținere iar partea interesată nu formulează
recuzare, hotărârea este valabilă; b) dacă se formulează cerere de recuzare, iar
instanța respinge cererea, se poate formula recurs la instanța superioară; c) dacă
se formulează cerere de recuzare, aceasta suspendă judecata, deoarece este
vorba de un caz de incompatibilitate absolută
38. Nulitatea intervine: a) condiționat de vătămare în cazul lipsei calității de

reprezentant; b) necondiționat de vătămare în cazul lipsei capacității de exercițiu;
108
c) necondiționat de vătămare atunci când o cerere de sechestru asigurător s-a
judecat în ședință publică. 39. Elementele esențiale ale cererii de chemare în
judecată, elemente care sunt prevăzute sub sancțiunea nulității exprese, sunt: a)
numele părților,obiectul și probele; b) numele părților, motivarea în fapt și în
drept, semnătura; c) numele părților, obiectul, motivele de fapt și semnătura.
40. Dacă pârâtul are, în legătură cu cererea reclamantului, pretenții derivând

din același raport juridic dedus judecății sau strâns legat de acesta: a)
întotdeauna, pentru a-și valorifica aceste pretenții, este obligat să formuleze
cerere reconvențională; b) poate formula o cerere reconvențională care trebuie
depusă odată cu întâmpinarea sau, dacă pârâtul nu este obligat la întâmpinare,
cel mai târziu la primul termen de judecată, sub sancțiunea judecării separate a
acesteia; c) poate formula o cerere reconvențională care se va comunica
reclamantului pentru a formula întâmpinare, nefiind aplicabilă procedura
regularizării cererii de chemare în judecată.
41. Cererile în justiție privind obligațiile de a face: a) sunt de competența

tribunalului, dacă sunt neevaluabile în bani; b) sunt de competența judecătoriei,
dacă sunt neevaluabile în bani, indiferent de izvorul lor contractual sau
extracontractual; c) sunt de competența judecătoriei, indiferent de valoarea
obiectului.
42. În cazul conflictului de competență: a) acesta va fi soluționat în camera de

consiliu, cu citarea părților; b) hotărârea dată cu privire la soluționarea conflictului
este definitivă; c) sesizarea instanței competente să soluționeze conflictul poate fi
făcută și de către partea interesată.
43. Cheltuielile de judecată: a) efectuate în legătură cu o cerere de lămurire a

întinderii și înțelesului unei hotărâri judecătorești sunt suportate de către stat; b)
rămân în sarcina reclamantului în cazul în care acesta a formulat cererea de
chemare în judecată fără a pune mai întâi în întârziere, iar pârâtul recunoaște
pretențiile și execută obligația asumată în cadrul activității sale profesionale
într-un termen rezonabil de la comunicarea cererii de chemare în judecată; c)
constând în onorariul expertului desemnat de instanță, nu pot fi reduse.
44. În cazul sancționării disciplinare definitive a unui judecător pentru o

abatere disciplinară: a) cererea de revizuire poate fi formulată și în cazul în care
hotărârea pronunțată nu antamează fondul; b) cererea de revizuire poate fi
formulată în termen de o lună de la data la care partea a luat cunoștință de
hotărârea disciplinară, indiferent de data la care hotărârea disciplinară a rămas
definitivă; c) există motiv de revizuire numai dacă judecătorul sancționat a făcut
parte din completul ce a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se solicită.
45. În ceea ce privește excepțiile procesuale: a) de fond sunt întotdeauna de

ordine publică; b) atât relative cât și de ordine publică, părțile sunt datoare să le
109
invoce, sub sancțiunea decăderii, de îndată ce motivele le sunt cunoscute; c)
respingerea acestora se dispune printr-o încheiere interlocutorie.
46. Perimarea cererii de chemare în judecată: a) nu produce efecte asupra

cererii de intervenție principală, care se va disjunge și va fi judecată separat; b)
poate fi invocată pe calea unei excepții de ordine publică care se soluționează
înainte de cea privind legala compunere a completului de judecată și cea de
litispendență; c) poate fi invocată numai până la închiderea dezbaterilor în fața
primei instanțe.
47. Contestația în anulare specială: a) se soluționează printr-o hotărâre definitivă;

b) este admisibilă atunci când instanța a omis să se pronunțe asupra cererii de
perimare a recursului; c) se poate exercita și atunci când există contradicție totală
între considerentele și dispozitivul unei decizii prin care s-a respins recursul.
48. Invocarea pentru prima oară în apel: a) a cererii de încuviințare a execuției

vremelnice a hotărârii pronunțate de prima instanță este inadmisibilă; b) a
excepției lipsei calității procesuale active, reprezintă o cerere nouă, inadmisibilă în
apel față de principiul tantum devolutum quantum iudicatum; c) a unui mijloc de
probă care nu a fost solicitat în fața primei instanțe, este admisibilă numai dacă
partea nu putea să întrevadă utilitatea probei la prima instanță.
49. Procedura de completare a hotărârii: a) se aplică și când instanța a omis să

se pronunțe asupra cererilor martorilor; b) se poate judeca și fără citarea părților; c)
poate fi solicitată oricând.

penală pentru o infracțiune ce ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce
principală, suntem în prezența unui caz de suspendare legală facultativă; c)
încheierea de suspendare pronunțată de ICCJ este definitivă.
2019 iunie
36. În cazul în care, în cursul procesului, una dintre părți înstrăinează

(transmitere cu titlu particular) dreptul dedus judecății: a) hotărârea
pronunțată împotriva înstrăinătorului va produce efecte față de dobânditor chiar
dacă acesta nu participă la proces, în afara cazurilor prevăzute de lege; b)
introducerea în cauză a dobânditorului antrenează de drept scoaterea din proces
a înstrăinătorului; c) introducerea în proces a terțului se va putea face numai până
la încheierea cercetării procesului în fața primei instanțe.
110
37. Valoarea cererii de chemare în judecată se va stabili: a) în cazul cererii
privind executarea unui contract, se va lua în considerare valoarea obiectului
acestui contact, indiferent de pretenția concretă dedusă judecății; b) în cazul unei
cereri privind constatarea nulității absolute a unui act juridic, se va lua în
considerare valoarea obiectului actului juridic, respectiv numai dacă părțile au
cerut și repunerea părților în situația anterioară; c) în cazul uneLcererhPQvitoare la
restituirea bunului arendat, valoarea cererii se calculează după arenda anuală.
38. În ceea ce privește cererea de strămutare: a) dacă prin hotărârea de

admitere nu s-a dispus nimic cu privire la actele îndeplinite de instanță înainte de
strămutare, trebuie refăcute numai actele de procedură și probele îndeplinite sau
administrate după formularea cererii de strămutare; b) pentru bănuială legitimă,
aceasta se poate cere de către partea interesată în orice fază a procesului; c)
hotărârea se dă fără motivare și nu este supusă niciunei căi de atac.
39. Dacă cererea de chemare în judecată este formulată prin reprezentant, dar
la dosar nu se află înscrisul care atestă mandatul judiciar și s-a depășit faza
regularizării cererii de chemare în judecată: a) instanța nu poate invoca, din
oficiu, nulitatea cererii de chemare în judecată, fiind o problemă de ordine privată;
b) nu se poate invoca excepția nulității cererii de chemare în judecată, deoarece
cererea a îndeplinit exigențe formale din moment ce s-a depășit faza regularizării
cererii de chemare în judecată; c) dacă se invocă excepția nulității cererii de
chemare în judecată, instanța este obligată să acorde un termen în vederea
depunerii dovezii calității de reprezentant.
40. Termenul de 25 de zile pentru depunerea întâmpinării: a) este legal,

imperativ iar nerespectarea lui atrage decăderea din dreptul de a mai propune
probe și a invoca excepții relative, decăderea operând de drept; b) fiind stabilit
prin lege, nu poate fi modificat de instanța de judecată; c) este respectat atunci
când pârâtul trimite întâmpinarea în ultima zi prin scrisoare cu confirmare de
primire, chiar dacă aceasta se va înregistra Ia registratura instanței după trecerea
termenului, dovada depunerii fiind recipisa oficiului poștal.
41. Cererea de chemare în judecată a altei persoane: a) se va comunica numai

chematului în judecată, iar nu și părții potrivnice; b) poate fi formulată și de
intervenientul principal, până la terminarea cercetării procesului în primă instanță;
c) presupune că pârâtul va fi scos din proces numai dacă declară în scris, cel mai
târziu până la primul termen după admiterea în principiu, că recunoaște datoria și
că vrea să o execute față de cel care își va stabili dreptul pe cale judecătorească,
consemnând totodată la dispoziția instanței suma datorată.
42. În privința cererilor implicând raporturile dintre un profesionist și un

consumator: a) competența teritorială este alternativă, atunci când cererea
formulată de consumator împotriva profesionistului are ca obiect nulitatea
absolută a unei clauze contractuale; b) iar cererea este formulată de profesionist,
111
nu este posibilă încheierea unei convenții privind alegerea de competență nici
înainte și nici după începerea procesului; c) nu se aplică regulile de la competența
facultativă, chiar dacă consumatorul are calitatea de grefier la instanța care este
competentă să judece cauza.
43. Între efectele nulității absolute și cele ale perimării sunt următoarele
deosebiri: a) spre deosebire de nulitatea absolută, perimarea nu operează de
drept; b) spre deosebire de nulitatea absolută, perimarea produce efecte și asupra
actelor anterioare acesteia; c) spre deosebire de perimare, în cazul nulității nu
există o situație în care probele administrate să poată fi folosite de altă instanță.
44. În cazul în care reclamantul, solicitând declararea nulității absolute a unui

act, a chemat în judecată numai pe una dintre părțile care au încheiat
respectivul act juridic: a) oricare dintre părți va putea formula o cerere de
chemare în judecată a altei persoane pentru introducerea în cauză a celuilalt
cocontractant pentru ca hotărârea să îi fie opozabilă; b) instanța, din oficiu, va
pune în discuție necesitatea introducerii în cauză a celuilalt cocontractant,
aceasta fiind introdus în cauză la solicitarea reclamantului sau a pârâtului, terțul
introdus astfel în cauză putând cere readministrarea probelor sau administrarea
de probe noi; c) instanța, din oficiu, va pune în discuție necesitatea introducerii în
cauză a celuilalt cocontractant, iar dacă niciuna dintre părți nu solicită
introducerea în cauză a acestuia, va respinge cererea fără a analiza în fond, prin
hotărâre definitivă.
45. Contestația la executare: a) formulată de către un terț care invocă un drept

real asupra bunurilor urmărite poate fi formulată în termen de 15 zile de la luarea
Ia cunoștință de primul act de executare; b) prin care se solicită lămurirea
întinderii și înțelesului titlului executoriu se poate formula oricând; c) nu este
supusă procedurii de regularizare prevăzută de art.200 NCPC.
46. Hotărârea privind plata obligației de întreținere datorată de părinte

copilului: a) este executorie provizoriu numai dacă instanța stabilește acest
caracter, Ia cererea părții sau din oficiu; b) este susceptibilă de a fi atacată numai
cu apel; c) dacă este accesorie unei cereri de stabilire a paternității nu se bucură
de executare provizorie, dar partea interesată poate cere încuviințarea unei
executări provizorii judecătorești în privința ambelor capete de cerere până la
închiderea dezbaterilor în fața primei instanțe.
47. În conformitate cu dispozițiile legale în materie, poate fi atacată cu

contestație în anulare: a) hotărârea dată în recurs, dacă aceasta a fost pronunțată
cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanței și, deși se invocase
excepția corespunzătoare, instanța de recurs a respins-o în mod greșit; b)
hotărârea definitivă dată de prima instanță, dacă aceasta a fost pronunțată de o
instanță necompetentă absolut și, deși se invocase excepția corespunzătoare,
prima instanța a omis să se pronunțe asupra acesteia; c) hotărârea dată în recurs,
112
dacă instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unuia dintre motivele de recurs,
dar numai dacă acesta (motivul de recurs) a fost formulat în termen de recurent.
48. Dacă s-a solicitat revizuirea unei hotărâri: a) de primă instanță care a rămas
definitivă prin neapelare, hotărârea ce se va pronunța în revizuire nu este
susceptibilă de apel; b) a instanței de apel care era susceptibilă de recurs,
indiferent dacă recursul a fost exercitat sau nu, hotărârea ce se va pronunța în
revizuire poate fi atacată pe calea recursului; c) pentru motivul referitor la
existența unor hotărâri definitive potrivnice, hotărârea ce se va pronunța în
revizuire este susceptibilă de apel dacă hotărârea a cărei anulare se cere putea fi
atacată cu apel, potrivit legii.
49. În procedura ordonanței președințiale: a) ordonanța președințială are

autoritate de lucru judecat asupra cererii privind fondul dreptului; b) reclamantul
poate transforma cererea de ordonanță președințială într-o cerere de drept
comun până la închiderea dezbaterilor în primă instanță; c) apelul împotriva
hotărârii judecătorești se declară în termen de 5 zile de la pronunțare, indiferent
dacă judecata s-a făcut cu sau fără citarea părților.
50. În ceea ce privește autoritatea de lucru judecat: a) aceasta nu se aplică și

încheierii prin care instanța a respins excepția prescripției dreptului la acțiune
invocată de pârât; b) aceasta nu există atunci când între două procese există
identitate de părți, obiect si cauză, dacă în al doilea proces reclamantul din primul
proces are calitatea de pârât; c) se poate reține efectul pozitiv al acesteia atunci
când în primul proces s-a respins acțiunea prin care s-a solicitat restituirea unui
creanțe pentru inexistența titlului, iar în al doilea proces s-a solicitat, între aceleași
părți, dobânzi decurgând din aceeași creanță.
2020 februarie
36. În cazul conflictului de competență: a) acesta va fi soluționat în camera de

consiliu, cu citarea în termen scurt a părților; b) hotărârea dată cu privire la
soluționarea acestuia este definitivă; c) judecata se suspendă la cererea părții care
a invocat excepția de necompetență care a dus la declinarea reciprocă.
37. Nu au calitate procesuală activă: a) într-o acțiune în revocarea donației

pentru ingratitudine, moștenitorii donatorului care a murit fără a cunoaște fapta
de ingratitudine; b) procurorul, într-o acțiune pentru stabilirea paternității, având
în vedere că în cauză sunt drepturi cu un caracter esențialmente personal; c)
legatarul unei sume de bani, într-o acțiune în revendicare care are ca obiect un
bun imobil din patrimoniul autorului său.
113
38. Mandatul judiciar: a) nu încetează prin moartea celui care l-a dat; b) dat unui
neavocat conferă dreptul de a pune concluzii fără avocat atunci când mandatarul
reprezintă interesele soțului sau unei rude până la gradul doi inclusiv; c) nu poate
fi revocat cu mai puțin de 15 zile înaintea termenului de judecată.
39. Cererea de autorizare de către instanța de tutelă a vânzării unui imobil

aparținând minorului este de competența: a) materială, a judecătoriei,
indiferent de valoarea obiectului respectivului act juridic; b) teritorială exclusivă, a
instanței unde își are domiciliul sau reședința minorul; c) teritorială exclusivă, a
instanței locului unde se află imobilul.
40. În cazul în care se dispune disjungerea: a) cererea de chemare în garanție va

fi soluționată de instanța competentă din punct de vedere material și teritorial,
potrivit regurilor de drept comun; b) cererea de chemare în garanție va fi judecată
competență; c) va fi soluționată din punct de vedere material și teritorial potrivit
regurilor de drept comun, dacă reclamantul renunță la judecarea cererii
principale.
41. În cazul nulității actelor de procedură este adevărat că: a) în cazul nulităților
relativă poate fi invocată de către părți sau instanță din oficiu la termenul la care
s-a săvârșit neregularitatea; c) actul de procedură nu va fi anulat dacă, până la
momentul pronunțării asupra excepției de nulitate, a dispărut cauza acesteia.
42. În cazul în care a cererea de recuzare a fost respinsă: a) încheierea de

respingere se atacă separat, numai cu apel; b) dacă instanța de apel va considera
că respingerea cererii de recuzare este greșită, va trimite cauza spre rejudecare; c)
o nouă cerere de recuzare formulată împotriva aceluiași judecător, pentru aceleași
motive, va putea fi judecată chiar de judecătorul recuzat.
43. Contestația în anulare: a) obișnuită se poate formula numai dacă hotărârea

atacată a rezolvat fondul; b) este admisibilă dacă instanța de recurs a omis să se
pronunțe asupra excepției necompetenței generale a instanțelor, invocată direct
in recurs, chiar dacă aceasta nu a făcut obiectul analizei în fața instanțelor de
fond; c) este admisibilă dacă dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori
materiale constând în neluarea în seamă a unui probe încuviințate și administrate
la dosarul cauzei.
44. Termenul de perimare: a) poate fi întrerupt printr-o cerere de intervenție

principală formulată de un terț care dorește să fie introdus în cauză, dacă aceasta
este legal timbrată și întrunește condițiile pentru a fi admisă în principiu; b) nu
curge dacă suspendarea judecății a intervenit ca urmare a sesizării înaltei Curți de
Casație și Justiție cu pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei
114
chestiuni de drept, chiar și după pronunțarea acesteia; c) nu curge împotriva
incapabililor.
45. În cazul în care s-au descoperit înscrisuri doveditoare reținute de partea

potrivnică: a) se poate formula revizuire împotriva deciziei prin care s-a respins
recursul ca nefondat, dacă înscrisurile sunt determinante pentru soluționarea
cauzei; b) revizuirea este inadmisibilă dacă acestea nu au existat la data
pronunțării hotărârii a cărei revizuire se solicită; c) partea care formulează
revizuire, dacă nu este în măsură să le prezinte instanței, poate solicita ca
înscrisurile să fie înfățișate de partea potrivnică care le-a reținut.
46. În ceea ce privește excepția: a) prescripției, aceasta se soluționează înaintea

celei privind autoritatea de lucru judecat, dar după cea privind litispendența; b)
perimării cererii de chemare în judecată, aceasta este de ordine publică și poate fi
invocată în tot cursul procesului, inclusiv direct în căile de atac; c) lipsei capacității
de exercițiu și a lipsei dovezii calității de reprezentant, acestea pot fi invocate
numai în fața primei instanțe, și se asemănă prin aceea că deși sunt peremptorii,
au un efect inițial dilatoriu.
47. Nulitatea: a) cererii de chemare în judecată intervine și atunci când nu

cuprinde obiectul, chiar dacă acesta va fi — „indicat până la soluționarea cererii de
reexaminare formulată împotriva încheierii de anulare; b) intervine fără 3 Exaine/i
de licență - 11 februarie 2020 Grila nr. / a fi necesară proba vătămării, aceasta fiind
prezumată, în cazul în care citația nu cuprinde numărul dosarului și calitatea ceiui
citat; c) pentru nerespectarea normelor de competență teritorială relativă este
condiționată de vătămare.
48. În legătură cu hotărârea de expedient: a) revizuirea prin care se solicită

anularea unei hotărâri contrare acesteia, prezentând tripla identitate de părți ,
obiect și cauză, este inadmisibilă; b) se poate pronunța și în cazul unui cereri în
legătură cu care sunt îndeplinite condițiile de perimare ; c) atunci când intervine
în apel sau recurs, ea nu poate încălca principiul non reformatio în peius.
49. Nu poate fi făcută contestație la executare: a) de o terță persoană care

pretinde un drept de proprietate sau un alt drept real cu privire la bunul supus
procedurii urmăririi silite; b) de către aceeași parte pentru motive care au existat la
data primei contestații la executare; c) în cazul în care executorul judecătoresc
refuză să efectueze o executare silită sau să îndeplinească un act de executare
silită, în condițiile legii.
50. Cheltuielile de judecată: a) pot fi probate până la închiderea dezbaterilor

asupra fondului; b) privind onorariul avocațial pot fi reduse de instanță numai la
cererea părții interesate; c) asupra cărora prima instanță a omis să se pronunțe pot
fi solicitate și pe calea apelului.
115
2020 iunie
36. Transmiterea calității procesuale active în cursul unui litigiu: a) nu este

posibilă în acțiunea în tăgada paternității; b) nu este posibilă în cazul acțiunii
pentru stabilirea dreptului nepatrimonial încălcat; c) poate interveni atunci când
procesul se află în cursul judecății, în calea de atac, indiferent dacă aceasta a fost
exercitată de pârât sau de reclamant.
37. Cererea de chemare în judecată a altei persoane: a) se va comunica numai

celui chemat în judecată iar nu și părții potrivnice; b) poate fi formulată și de
intervenientul principal, până la închiderea dezbaterilor înaintea primei instanțe;
c) presupune ca cel chemat în judecată va putea renunța la dreptul subiectiv, fără
a avea nevoie de acordul celorlalte părți, dar nu va putea renunța la judecată.
38. În cazul lipsei dovezii calității de reprezentant la prima instanță: a) instanța

este obligată să acorde un termen pentru acoperirea lipsurilor, iar dacă acestea nu
se acoperă, va anula cererea; b) aceasta poate fi invocată de oricare din părți,
precum și de instanță din oficiu, în tot cursul procesului; c) este o excepție de
procedură și absolută.
39. Revine în competența exclusivă a judecătoriei: a) locului ultimului domiciliu

al defunctului, cererea privind anularea certificatului de moștenitor, dacă anterior
introducerii cererii de chemare în judecată nu s-a procedat la ieșirea din
indiviziune; b) domiciliului reclamantului, cererea de stabilire a paternității,
formulată de copil, părinții urmând a fi citați obligatoriu, chiar și din oficiu; c)
locului unde se situează imobilul, contestația la executare împotriva unei urmăriri
silite imobiliare, atunci când este formulată de o terță persoană care invocă un
drept real asupra bunului urmărit.
40. În ceea ce privește cererea de recuzare: a) a expertului, aceasta se judecă

fără citarea părților, dar cu citarea expertului recuzat; b) încheierea de respingere
a cererii de recuzare, formulată într-o cerere de stabilire a filiației, pe motiv că unul
din judecători este soțul procurorului care a participat la judecata cauzei în prima
instanță, este definitivă; c) aceasta se respinge ca rămasă fără obiect, dacă s-a
admis declarația de abținere formulată de judecător, chiar dacă aceasta a fost
întemeiată pe alt motiv decât cel din cererea de recuzare, încheierea nefiind
supusă niciunei căi de atac.
41. Intervine nulitatea necondiționată de vătămare în cazul: a) desființării

hotărârii pronunțate, în cazul admiterii cererii de strămutare; b) judecării cererii de
sechestru asigurător în ședință publică; c) nemotivării contestației în anulare.
42. În cazul în care citația: a) nu cuprinde data emiterii și obiectul cererii,

vătămarea se prezumă; b) se transmite prin fax, dovada comunicării este
reprezentată de mesajul de comunicare către expeditor, confirmat de acesta; c)
116
nu respectă termenul de 5 zile iar cel citat nu se prezintă la judecată, părțile
prezente pot invoca nelegala citare iar instanța va dispune amânarea și refacerea
procedurii de citare.
43. Termenul de perimare: a) poate fi întrerupt printr-o cerere de intervenție

principală formulată de un terț care dorește să fie introdus în cauză, dacă aceasta
este legal timbrată și întrunește condițiile pentru a fi admisă în principiu; b) nu
curge dacă suspendarea judecății a intervenit ca urmare a sesizării înaltei Curți de
Casație și Justiție cu pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei
chestiuni de drept, chiar și după pronunțarea acesteia; c) nu curge împotriva
incapabililor.
44. Suspendarea legală de drept a judecării cauzei intervine în cazul: a)

conflictului negativ de competență; b) formulării unei cereri de strămutare, atunci
când aceasta este întemeiată pe calitatea de parte a instanței care a fost învestită
cu judecarea procesului; c) când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de
existența ori inexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți.
45. Nu poate fi făcută contestație la executare: a) de o terță persoană care

pretinde un drept de proprietate sau un alt drept real cu privire la bunul supus
procedurii urmăririi silite; b) de către aceeași parte pentru motive care au existat la
data primei contestații la executare; c) în cazul în care executorul judecătoresc
refuză să efectueze o executare silită sau să îndeplinească un act de executare
silită, în condițiile legii.
46. Hotărârea judecătorească de primă instanță în procedura ordonanței de

plată: a) devine definitivă ca urmare a neintroducerii sau respingerii cererii în
anulare; b) poate fi pusă în executare silită, iar împotriva executării nu se poate
face contestație la executare; c) nu este executorie, dacă este atacată cu cerere în
anulare.
47. Cheltuielile de judecată: a) în cazul coparticipării procesuale, se suportă în

solidar; b) care nu au fost solicitate în prima instanță, pot fi solicitate în apel; c) se
pot dovedi prin probe care se depun cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor
asupra fondului.
48. Autoritatea de lucru judecat a unei hotărâri judecătorești: a) se deosebește

de opozabilitate și prin aceea că se poate opune numai între părți, dar numai
atunci când se valorifică efectul negativ al autorității de lucru judecat, în timp ce
valorificarea efectul pozitiv impune singura condiție ca problema dezlegată
anterior să aibă legătură cu procesul în care se invocă; b) penale de achitare sau
încetare a procesului penal nu se întinde asupra instanței civile în privința
vinovăției autorului faptei ilicite; c) se aplică numai atunci când părțile figurează în
cele două procese în aceeași calitate (reclamant/pârât).
117
49. În ceea ce privește acțiunile în constatare: a) acestea sunt neevaluabile în
bani, deoarece hotărârea ce urmează a se pronunța nu constituie titlu executoriu;
b) sunt admisibile dacă se solicită constatarea caracterul fals al unui înscris pe cale
principală, atunci când acțiunea penală nu mai poate fi pusă în mișcare sau
continuată; c) sunt admisibile și atunci când pentru constatarea inexistenței unui
drept de creanță împotriva sa, cel care le promovează are deschisă numai calea
contestației la executare, iar nu o acțiune în realizare de drept comun.
50. Mandatul judiciar acordat unui avocat se deosebește de cel acordat unui
neavocat prin aceea că: a) nu încetează prin moartea mandantului; b) nu se
poate renunța la mandat în cursul termenului prevăzut pentru exercitarea căilor
de atac; c) este singurul posibil în cazul reprezentării convenționale a persoanelor
juridice, cu excepția consilierului juridic al părții.
2021 februarie
36. Asemănător lămuririi hotărârii judecătorești, îndreptarea hotărârii: a) poate

fi dispusă și fără citarea părților; b) se soluționează prin încheiere supusă acelorași
căi de atac ca și hotărârea în legătură cu care s-a solicitat; c) poate fi dispusă și din
oficiu.
37. Dacă prin lege nu se dispune altfel, hotărârile judecătorești se execută de

executorul judecătoresc din circumscripția curții de apel: a) unde se află
domiciliul sau sediul debitorului ori unde se află bunurile, în cazul executării silite
directe mobiliare; b) unde se află domiciliul sau sediul creditorului în cazul
urmăririi silite a fructelor prinse în rădăcini; c) unde se află domiciliul sau sediul
debitorului ori unde urmează să se facă executarea, în cazul executării silite a
obligațiilor de a nu face.
38. Până la soluționarea contestației la executare, la solicitarea părții

interesate, pentru motive temeinice, instanța competentă poate suspenda
executarea silită: a) în toate cazurile, cu darea unei cauțiuni calculată, potrivit
legii, proporțional cu valoarea obiectului contestației; b) printr-o încheiere care se
comunică, din oficiu, și executorului judecătoresc; c) printr-o încheiere care poate
fi atacată numai cu fondul cauzei.
39. Cererea de întoarcere a executării silite: a) atunci când este formulată pe

cale separată, este de competenta instanței de executare, hotărârea pronunțată
fiind supusă numai apelului; b) se soluționează printr-o hotărâre de primă
instanță care este executorie de drept; c) atunci când este formulată pe cale
separată, este de competenta materială a judecătoriei sau tribunalului în funcție
de criteriul valoric.
40. Hotărârea judecătorească de primă instanță dată în procedura ordonanței

președințiale: a) este provizorie și executorie numai după rămânerea definitivă a
118
acesteia; b) este supusă, în toate cazurile, numai apelului, în termen de 5 zile; c)
este supusă recursului, în cazul în care competența de primă instanță aparține
curții de apel.
41. În cazul în care se formulează o cerere cu valoare redusă: a) dezbaterile în

fond cu privire la această cerere se vor desfășura în ședință publică; b) aceasta
este de competența exclusivă a judecătoriei de la domiciliul sau sediul pârâtului;
c) aceasta va fi soluționată de instanță printr-o hotărâre executorie de drept,
supusă numai apelului, în termen de 30 de zile de la comunicare.
42. Instanța judecătorească va pronunța o hotărâre definitivă atunci când: a)

perimarea este constatată de o secție a înaltei Curți de Casație și Justiție; b)
suspendarea procesului a fost dispusă de înalta Curte de Casație și Justiție; c)
renunțarea la dreptul subiectiv civil dedus judecății are loc în fața unei secții a
înaltei Curți de Casație și Justiție.
43. Litispendența și conexitatea se aseamănă prin aceea că: a) pot fi invocate,

pe cale de excepție, în orice stare a procesului, în fața instanțelor de fond; b) în
orice stare a judecății, procesele unite ca urmare a admiterii excepției de conexare
sau litispendență, pot fi disjunse și judecate separat, numai dacă unul dintre ele
este în stare de judecată; c) asupra lor instanța se pronunță prin încheiere care
poate fi atacată numai odată cu fondul.
44. Reclamantul AA introduce o cerere de chemare în judecată în

contradictoriu cu pârâtul BB solicitând instanței obligarea acestuia la plata
sumei de 25.000 de lei reprezentând contravaloare lucrări de construcții
prestate în temeiul contractului X. Dacă pârâtul BB are, în legătură cu cererea
reclamantului AA, pretenții proprii derivând din același raport juridic dedus
judecății: a) poate formula o cerere reconvențională care trebuie depusă, potrivit
legii, cel mai târziu la primul termen de judecată, sub sancțiunea decăderii; b)
întotdeauna, pentru a-și valorifica aceste pretenții, este obligat să formuleze
cerere reconvențională; c) poate formula o cerere reconvențională care se va
comunica reclamantului pentru a formula întâmpinare.
45. În ceea ce privește capacitatea procesuală a unei persoane: a) spre

deosebire de lipsa capacității procesuale de folosință, lipsa capacității procesuale
de exercițiu nu interzice unei persoane să stea în justiție; b) lipsa capacității
procesuale de exercițiu a drepturilor procesuale nu poate fi invocată pentru prima
oară în apel de către cel lipsit de capacitate de exercițiu și care nu a fost legal
reprezentat în fața primei instanțe; c) sancțiunea actelor de procedură săvârșite de
persoana cu capacitate procesuală de exercițiu restrânsă care nu a fost asistată de
ocrotitorul legal, atunci când asistarea este obligatorie, este nulitatea absolută.
119
46. În cazul sechestrului asigurător: a) creditorul este dator să individualizeze
bunurile asupra cărora solicită să încuviințeze sechestrul; b) încheierea prin care se
încuviințează cererea de sechestru asigurător se comunică debitorului, de îndată,
de către instanță; c) desființarea de drept a sechestrului asigurător ca urmare a
nedepunerii cauțiunii în termenul fixat de instanță se constată prin încheiere
definitivă dată fără citarea părților. 47. Este adevărat că: a) cererea de revizuire este,
în toate cazurile, de competenta instanței care a pronunțat hotărârea a cărei
revizuire se cere; b) termenul de revizuire este de o lună în cazul în care partea a
fost împiedicată să se înfățișeze la judecată și să înștiințeze instanța despre
aceasta, dintr-o împrejurare mai presus de voința sa; c) dacă revizuirea s-a cerut
pentru existenta unor hotărâri definitive potrivnice, calea de atac împotriva
hotărârii date în revizuire este recursul.
48. În cazul în care partea interesată exercită contestația în anulare pentru

motivul că nu a fost legal citată și nici nu a fost prezentă la termenul când a
avut loc judecata: a) instanța competentă va pronunța o hotărâre care va fi
definitivă în toate cazurile; b) instanța competentă poate suspenda executarea
hotărârii a cărei anulare se cere cu sau fără darea unei cauțiuni; c) întâmpinarea
este obligatorie, contestatorul luând cunoștință de conținutul acesteia de la
dosarul cauzei.
49. Termenul de apel: a) este, în sine, suspensiv de executare în sensul că până la

expirarea acestuia, în mod legal, nu poate avea loc nici executarea benevolă de
către cel obligat potrivit sentinței primei instanțe; b) curge, în toate cazurile, de la
data comunicării hotărârii primei instanțe; c) curge de la comunicarea hotărârii
primei instanțe chiar atunci când aceasta a fost făcută odată cu încheierea de
încuviințare a executării silite.
50. Cauțiunea judiciară: a) atunci când este oferită, cu încuviințarea instanței, de

un garant al debitorului, va fi dată doar prin înscris autentic notarial prin care
garantul declară că este de acord să garanteze până la nivelul sumei stabilite de
instanță; b) atunci când se solicită restituirea ei, se dispune de instanță prin
sentință sau decizie, după caz, care nu este supusă niciunei căi de atac; c) care
constă într-o creanță ipotecară va produce efecte din momentul înscrierii sau
notării rangului în cartea funciară sau, după caz, în Arhiva Electronică de Garanții
Reale Mobiliare.
2021 iunie
36. Potrivit Codului de procedură civilă, contestația la executare: a) este, în

toate cazurile, de competenta judecătoriei în a cărei circumscripție se află, la data
sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului; b)
împotriva încheierilor executorului judecătoresc, în cazurile în care acestea nu
sunt, potrivit legii, definitive, se poate exercita în tot cursul executării silite; c) prin
care o terță persoană pretinde că are un drept de proprietate asupra bunului
120
urmărit poate fi introdusă, în tot cursul executării silite, dar nu mai târziu de 15 zile
de la efectuarea vânzării ori de la data predării silite a bunului.
37. În cazul în care executorul judecătoresc refuză deschiderea procedurii de

executare silită ca urmare a cererii de executare formulată de creditor: a)
creditorul va solicita instanței de executare încuviințarea executării silite în termen
de 15 zile de la comunicarea refuzului executorului judecătoresc; b) executorul
judecătoresc va pronunța o încheiere împotriva căreia creditorul poate face
plângere, în termen de 15 zile de la comunicarea acesteia; c) executorul va
pronunța o încheiere executorie de drept, cu citarea creditorului și a debitorului.
38. În procedura ordonanței de plată: a) nedepunerea întâmpinării de către

pârâtul-debitor dă dreptul instanței, față de împrejurările cauzei, să poată
considera aceasta ca o recunoaștere a pretențiilor reclamantului-creditor; b) când
creditorul și debitorul ajung la o înțelegere asupra plății, instanța ia act de aceasta,
pronunțând o hotărâre de expedient care poate fi atacată, pentru motive
procedurale, numai cu recurs la instanța superioară; c) citația, pentru primul
termen de judecată, va fi înmânată părților cu cel puțin 5 zile înainte de acest
termen, sub sancțiunea nulității exprese a procedurii de citare.
39. Poate fi atacată, potrivit Codului de procedură civilă, cu recurs: a)

ordonanța președințială, în cazul în care competenta de primă instanță aparține
tribunalului; b) hotărârea de primă instanță pronunțată în procedura cu privire la
cererile cu valoare redusă; c) încheierea cu privire la cererea de restituire a
cauțiunii judiciare dacă aceasta este pronunțată de tribunal.
40. Este adevărat că: a) în cadrul contestației în anulare, instanța poate suspenda
executarea hotărârii a cărei anulare se cere, cauțiunea fiind facultativă; b) cererea
de apel trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității exprese, după caz, numele și
prenumele părților ori denumirea lor; c) în materia revizuirii, revizuentul va lua la
cunoștință de conținutul întâmpinării de la dosarul cauzei.
41. Judecata cauzei suspendate se reia: a) din oficiu, la numirea tutorelui, când
procesul a fost suspendat ca urmare a punerii sub interdicție judecătorească a
uneia dintre părți; b) prin cererea de redeschidere făcută de una dintre părți sau
de instanță când suspendarea s-a dispus din cauza lipsei părților; c) prin cererea
de redeschidere a procesului, făcută cu arătarea noului mandatar, atunci când
suspendarea s-a dispus datorită decesului mandatarului unuia dintre părți.
42. În cazul în care partea căreia i se opune un înscris sub semnătură privată
contestă scrierea ori semnătura: a) contestarea scrierii sau semnăturii trebuie
făcută, în toate cazurile, sub sancțiunea decăderii, până la terminarea cercetării
judecătorești; b) instanța va proceda, printre altele, la verificarea înscrisului prin
compararea scrierii sau semnăturii de pe înscris cu scrierea sau semnătura de pe
121
alte înscrisuri necontestate, c) este obligatorie administrarea unei expertize
tehnice grafoscopice.
43. Asemănător sechestrului asigurător, sechestrul judiciar: a) se judecă de

urgență, cu citarea părților; b) este desființat de drept, prin încheiere definitivă,
dacă nu se depune cauțiunea în termenul fixat de instanță; c) se poate înființa, în
cazurile prevăzute de lege, chiar dacă nu există proces cu privire la fondul cauzei.
44. Potrivit Codului de procedură civilă, este dată în competența instanței de

Ia ultimul domiciliu al defunctului: a) cererea de predare a unui legat cu titlu
particular având ca obiect un imobil situat în circumscripția altei instanțe decât
cea de la ultimul domiciliu al defunctului; b) cererea prin care moștenitorii
cheamă în judecată pe debitorii defunctului pentru realizarea creanțelor
dobândite în temeiul moștenirii; c) cererea prin care un terț cheamă în judecată
moștenitorii pentru revendicarea unui bun imobil aflat în masa succesorală.
45. În ceea ce privește conexitatea și litispendența, este adevărat că: a)

conexitatea este posibilă numai dacă ambele pricini se află în fața primei instanțe;
b) litispendența, asemănător conexității, implică identitate de părți, obiect și
cauză, nu reprezintă un caz de prorogare de competentă și poate fi invocată cât
timp ambele pricini se află în fața instanțelor de fond; c) conexitatea, spre
deosebire de litispendență, poate fi invocată și din oficiu.
46. Introducerea forțată în cauză, din oficiu, a altor persoane: a) se dispune,

prin încheiere, până la închiderea dezbaterilor, în fața primei instanțe; b) se
dispune în mod obligatoriu în cazurile expres prevăzute de lege, chiar dacă părțile
se împotrivesc; c) este lăsată la aprecierea judecătorului în procedura
necontencioasă.
47. Coparticiparea procesuală produce următoarele efecte: a) actul întrerupător

de perimare al unuia dintre coparticipanți folosește și celorlalți, indiferent de
natura raporturilor dintre aceștia; b) cererea prin care se solicită plata unei sume
de bani atât de la debitor, cât și de la fideiusorul acestuia, este de competenta
teritorială a domiciliului oricăruia dintre pârâți; c) dacă coparticipanții au un
reprezentant comun, aceștia vor suporta cheltuielile de judecată în solidar.
48. Actele de procedură îndeplinite de cel care nu are exercițiul drepturilor

procedurale: a) sunt nule absolut; b) presupun o nulitate ce nu poate fi invocată
de instanță din oficiu; c) sunt anulabile.
49. Cu privire la situația de fapt și motivarea în drept pe care părțile le invocă,

este adevărat că: a) judecătorul, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și
legale, este îndreptățit să pună în dezbaterea părților împrejurări de fapt sau de
drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau în întâmpinare; b) judecătorul
nu are dreptul de a administra probe din oficiu dacă toate părțile litigante se
122
împotrivesc; c) judecătorul nu poate schimba, în nici un caz, temeiul juridic al
cererilor deduse judecății.
50. În ceea ce privește principiul contradictorialității: a) acesta este înlăturat, în

totalitate, în cazul luării unor măsuri urgente, cu caracter vremelnic, pe calea
ordonanței președințiale; b) nu este aplicabil în cazul în care instanța invocă din
oficiu excepții procesuale; c) acesta presupune că părțile au dreptul de a
argumenta orice chestiune de fapt invocată în cursul procesului de orice
participant la proces
2022 februarie
36. Este o cerere personal imobiliară: a) cererea prin care locatarul îl cheamă în
judecată pe locator, solicitând obligarea acestuia din urmă la predarea imobilului
ce formează obiectul contractului de locațiune; b) cererea în 3 Examen de licență -
2 februarie 2022 Grila nr. 1 revendicare imobiliară atunci când este formulată de o
persoană fizică; c) cererea prin care se solicită instanței determinarea întinderii și
modului de exercitare a dreptului de trecere.
37. Cererea de recuzare: a) se soluționează prin încheiere care poate fi atacată

separat de părți, în cazul în care s-a respins recuzarea; b) se soluționează, în toate
cazurile, de instanța ierarhic superioară; c) este inadmisibilă, dacă este îndreptată
împotriva aceluiași judecător pentru același motiv de incompatibilitate.
38. În cazul în care se invocă excepția de necompetență: a) dacă instanța se

declară competentă, va trece la judecarea pricinii, pronunțând o încheiere care
poate fi atacată separat de partea interesată; b) dacă instanța se declară
necompetentă, va pronunța o hotărâre care nu este supusă niciunei căi de atac,
dosarul fiind trimis de îndată instanței judecătorești competente sau, după caz,
altui organ cu activitate jurisdicțională competent; c) dacă instanța se declară
necompetentă și respinge cererea ca nefiind de competenta instanțelor române,
va pronunța o hotărâre care este supusă numai apelului la instanța ierarhic
superioară.
39. Nulitatea actului de procedură: a) expresă, este în toate cazurile,

necondiționată de existența unei vătămări; b) relativă și expresă este întotdeauna
condiționată de existența unei vătămări; c) relativă, poate fi și necondiționată de
existența unei vătămări.
40. În cazul în care hotărârea judecătorească a fost comunicată părților în

data de luni, 10 ianuarie 2022, iar legea prevede că aceasta poate fi atacată cu
apel în termen de 5 zile de la comunicare, ultima zi în care partea interesată
poate face apel în termen este: a) 14 ianuarie 2022; b) 15 ianuarie 2022; c) 17
ianuarie 2022.
123
41. În ceea ce privește cererea de sechestru asigurător: a) în cuprinsul acesteia,
creditorul nu este dator să individualizeze bunurile asupra cărora solicită să se
înființeze sechestrul; b) aceasta se va soluționa de urgenta, în camera de consiliu,
cu citarea părților, prin încheiere executorie; c) aceasta se soluționează prin
încheiere care se comunica, de îndată, de către instanța, creditorului și
debitorului.
42. Dacă reclamantul renunță la judecată la primul termen la care părțile sunt
legal citate: a) instanța va lua act de renunțare fără să fie necesar acordul expres
sau tacit al pârâtului; b) instanța va lua act, în condițiile legii de renunțare,
pronunțând o hotărâre care este supusă, în toate cazurile, recursului care va fi
soluționat de instanța ierarhic superioară; c) instanța va lua act, în condițiile legii
de renunțare și, la cererea pârâtului, îl va obliga pe reclamant la cheltuieli de
judecată pe care pârâtul le-a făcut.
43. Perimarea: a) nu se poate constata din oficiu; b) poate fi invocată și pe cale de

excepție în camera de consiliu sau în ședință publică; c) cererii de chemare în
judecată poate fi ridicată pentru prima oară în instanța de apel.
44. Cererea de completare a hotărârii judecătorești: a) se formulează oricând, în

termenul de prescripție al dreptului de a obține executarea silită; b) se
soluționează de urgență, fără citarea părților, prin hotărâre separată; c) se
soluționează prin hotărâre care este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea în
legătură cu care s-a solicitat completarea.
45. Cererea de apel va cuprinde: a) indicarea hotărârii atacate, sub sancțiunea

decăderii; b) motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază apelul, sub
sancțiunea decăderii; c) probele invocate în susținerea apelului, sub sancțiunea
nulității.
46. Contestația în anulare: a) trebuie introdusă în termen de 30 zile de la data

comunicării hotărârii, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a
rămas definitivă; b) se soluționează, de urgență și cu precădere, potrivit
dispozițiilor procedurale aplicabile judecății finalizate cu hotărârea atacată; c) se
soluționează de instanța superioară instanței care a pronunțat hotărârea atacată.
47. în cazul revizuirii: a) instanța nu poate suspenda, în nici un caz, executarea
hotărârii a cărei revizuire se cere; b) întâmpinarea nu este obligatorie; c)
dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se
întemeiază.
48. În procedura ordonanței de plată: a) în citație se va preciza că debitorul este

obligat să depună întâmpinare cu cel puțin 3 zile înaintea termenului de judecată,
făcându-se mențiune că, în cazul nedepunerii întâmpinării, instanța, față de
împrejurările cauzei, poate considera aceasta ca o recunoaștere a pretențiilor
creditorului; b) în cazul în care creditorul declară că a primit plata sumei datorate,
124
instanța va lua act de această împrejurare printr-o încheiere ce poate fi atacată cu
cerere în anulare; c) ordonanța de plată nu este executorie dacă este atacată cu
cerere în anulare.
49. În ceea ce privește procedura cu privire la cererile de valoare redusă, este

adevărat că: a) aceasta este scrisă și se desfășoară în întregul ei în camera de
consiliu; b) hotărârea primei instanțe nu este executorie de drept; c) hotărârea
pronunțată în primă instanță este supusă numai recursului, în termen de 30 de
zile de la comunicare.
50. Dacă prin lege nu se dispune altfel, este competent să execute o hotărâre
judecătorească ce reprezintă titlu executoriu: a) executorul judecătoresc din
circumscripția curții de apel unde se află imobilul, în cazul executării silite directe
imobiliare; b) executorul judecătoresc din circumscripția tribunalului de la
domiciliul sau sediul creditorului, în cazul executării silite directe mobiliare; c)
executorul judecătoresc din circumscripția judecătoriei unde urmează să se facă
executarea, în cazul executării silite a obligațiilor de a face.
2022 iunie
36. Judecătorul unei cauze civile, în baza rolului acestuia în aflarea adevărului:
a) poate pune în dezbaterea părților numai împrejurări de fapt și de drept care
sunt menționate în cererea de chemare în judecată sau în întâmpinare; b) poate
să dispună administrarea probelor pe care le consideră necesare numai dacă
părțile nu se împotrivesc; c) poate dispune introducerea în cauză a altor persoane,
în condițiile legii, aceste persoane având posibilitatea, după caz, de a renunța la
judecată sau la dreptul pretins,, de a achiesa la pretențiile reclamantului ori de a
pune capăt procesului printr-o tranzacție.
37. Acțiunea prin care se solicită pronunțarea unei hotărâri judecătorești care
să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare a unui imobil are caracterul
unei: a) acțiuni reale mobiliare; b) acțiuni personale imobiliare; c) acțiuni reale
imobiliare.
38. În cazul coparticipării procesuale: a) reclamanții sau pârâții care nu au

îndeplinit un act de procedură în termen vor continua să fie citați întotdeauna
chiar dacă, potrivit legii, ar avea termen în cunoștință; b) dacă prin natura
raportului juridic sau în temeiul unei dispoziții a legii, efectele hotărârii se întind
asupra tuturor reclamanților sau pârâților, actele de procedură îndeplinite numai
de unii dintre ei sau termenele încuviințate numai unora dintre ei pentru
îndeplinirea actelor de procedură profită și celorlalți; c) principiul independenței
procesuale este aplicabil în toate cazurile.
39. Excepția litispendenței: a) poate fi invocată cel mai târziu la primul termen de
judecată, înaintea instanței de fond ulterior sesizate; b) în cazul în care este
125
admisă, va determina trimiterea de îndată a dosarului la instanța ulterior învestită;
c) va fi soluționată prin încheiere care poate fi atacată numai odată cu fondul.
40. Cererea de repunere în termen: a) va fi rezolvată de instanța superioară

instanței competente să soluționeze cererea privitoare la dreptul neexercitat în
termen; b) va fi admisă numai dacă partea care a pierdut termenul procedural
dovedește că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate; c) trebuie
formulată, în toate cazurile, în termen de cel mult 15 zile de la încetarea
împiedicării.
41. În procedura sechestrului asigurător: a) instanța va decide, în primă instanță,

de urgență, în camera de consiliu, fără citarea părților; b) încheierea prin care se
încuviințează cererea de sechestru asigurător se comunică, de îndată debitorului,
de către instanța judecătorească; c) împotriva modului de aducere la îndeplinire a
măsurii sechestrului asigurător cel interesat va putea face contestație în anulare.
42. Cererea de completare a unei hotărâri judecătorești: a) poate fi făcută,

potrivit legii, și în cazul în care instanța a omis să se pronunțe asupra unei cereri
conexe; b) trebuie formulată în termen de 15 zile de la comunicare în cazul
hotărârilor date în căile extraordinare de atac sau în fond după casarea cu reținere;
c)trebuie formulată în termen de 15 zile de la pronunțare în cazul hotărârilor
definitive date în apel sau în recurs.
43. Este adevărat că: a) o hotărâre susceptibilă numai de apei, poate fi atacată,
înăuntrul termenului de apel, direct cu recurs, la instanța care ar fi competentă să
judece recursul, dacă părțile consimt expres prin înscris autentic; b) căile
extraordinare de atac pot fi exercitate și concomitent, în condițiile legii; c) căile de
atac pot fi exercitate numai de părțile aflate în proces care justifică un interes.
44. Cererea de revizuire a unei hotărâri judecătorești: a) este întotdeauna de

competenta instanței care a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se cere, fiind în
ipoteza unei căi de atac de retractare; b) se soluționează prin hotărâre care este
supusă, în toate cazurile, recursului; c) se soluționează potrivit dispozițiilor
procedurale aplicabile judecății finalizate cu hotărârea atacată.
45. În materia ordonanței de plată: a) când creditorul și debitorul ajung la o

înțelegere asupra plății, instanța ia act de aceasta pronunțând o hotărâre de
expedient definitivă; b) ordonanța de plată va fi emisă, în toate cazurile, în termen
de 45 de zile de la data introducerii cererii; c) citarea părților este lăsată la
aprecierea instanței de judecată.
46. Întoarcerea executării silite: a) se va dispune, la cerere, numai de instanța

judecătorească care a desființat titlu executoriu sau însăși executarea silită; b) se
va putea dispune de instanța care rejudecă fondul, în cazul în care instanța care a
desființat hotărârea executată a dispus rejudecarea în fond a procesului și nu a
126
luat măsura restabilirii situației anterioare executării; c) presupune că bunurile
asupra cărora s-a efectuat executarea se vor restitui celui îndreptățit, chiar dacă
s-ar aduce atingere drepturilor definitiv dobândite de terții de bună-credință.
47. Cererea de denunțare a unui înscris ca fals: a) trebuie formulată, sub

sancțiunea decăderii, până la închiderea dezbaterilor, în fața instanțelor de fond;
b) determină suspendarea de drept a cauzei în care a fost formulată până la data
la care se va stabili, în mod definitiv, dacă înscrisul a fost sau nu falsificat; c) va fi
soluționată de instanța civilă, prin orice mijloc de probă, în cazul în care, potrivit
legii, acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare ori nu poate continua.
48. Cererea de chemare în judecată: a) formulată de un profesionist împotriva

unui consumator, care are ca obiect executarea unui contract, este de
competenta instanței de la domiciliul consumatorului sau de la locul prevăzut în
contract pentru executarea obligației contractuale; b) privitoare la obligațiile ce
izvorăsc dintr-o cambie, este de competenta instanței în a cărei circumscripție
domiciliază sau își are sediul pârâtul sau a instanței locului de plată; c) privitoare la
executarea dispozițiilor testamentare, până la ieșirea din indiviziune, este de
competența exclusivă a instanței de la domiciliul pârâtului.
49. În apel: a) se pot cere direct venituri ajunse la termen și orice alte despăgubiri
ivite după sesizarea instanței de fond cu cererea de chemare în judecată; b) se
poate invoca direct compensația judiciară; c) nu se poate schimba cauza cererii de
chemare în judecată.
50. Introducerea forțată în cauză, din oficiu, a altor persoane: a) va fi dispusă de

judecător, în procedura necontencioasă, numai dacă partea (petentul) nu se
împotrivește; b) se dispune, de judecător, prin încheiere, până Ia terminarea
cercetării procesului înaintea primei instanțe; c) presupune ca partea introdusă să
ia procedura în starea în care se află la momentul introducerii, acesta neputând
solicita readministrarea probelor sau administrare de probe noi.
127
BAREM PROCEDURĂ CIVILĂ

36 B 36 B 36 C 36 C
37 B 37 C 37 C 37 B
38 B 38 C 38 A 38 C
39 A 39 B 39 A 39 A
40 C 40 A 40 B 40 C
41 C 41 B 41 C 41 C
42 A 42 B 42 B 42 C
43 A 43 C 43 C 43 C
44 A 44 B 44 C 44 A
45 C 45 C 45 C 45 B
46 C 46 A 46 C 46 C
47 C 47 B 47 B 47 B
48 A 48 C 48 A 48 C
49 A 49 C 49 B 49 A
50 A 50 A 50 C 50 A
36 B 36 B 36 A 36 A
37 C 37 C 37 C 37 B
38 A 38 A 38 C 38 C
39 A 39 A 39 A 39 A
40 B 40 B 40 A 40 B
41 B 41 B 41 C 41 B
42 C 42 C 42 C 42 C
43 C 43 C 43 C 43 C
44 B 44 B 44 C 44 C
45 C 45 C 45 A 45 C
46 C 46 C 46 B 46 B
47 B 47 B 47 C 47 C
48 B 48 B 48 A 48 A
49 A 49 B 49 B 49 C
50 B 50 B 50 A
128
36 A 36 A 36 B 36 C
37 B 37 C 37 C 37 C
38 B 38 B 38 A 38 A
39 C 39 C 39 A 39 A
40 C 40 C 40 B 40 C
41 B 41 B 41 C 41 A
42 B 42 A 42 C 42 C
43 C 43 B 43 B 43 B
44 A 44 B 44 B 44 A
45 C 45 C 45 B 45 B
46 C 46 B 46 C 46 A
47 A 47 C 47 A 47 C
48 A 48 B 48 A 48 B
49 A 49 B 49 B 49 B
50 C 50 C 50 A 50 C
36 B 36 C 36 A 36 C
37 A 37 B 37 C 37 B
38 C 38 A 38 B 38 B
39 A 39 C 39 C 39 C
40 C 40 C 40 C 40 B
41 C 41 C 41 A 41 A
42 B 42 B 42 C 42 A
43 C 43 B 43 B 43 B
44 C 44 A 44 C 44 C
45 A 45 A 45 B 45 A
46 C 46 B 46 B 46 B
47 C 47 A 47 C 47 C
48 C 48 C 48 A 48 B
49 C 49 A 49 A 49 C
50 C 50 C 50 A 50 B
129
DREPT PENAL GENERAL
2015 Februarie
51. În cazul cărei forme și modalități a vinovăției, făptuitorul nu prevede

rezultatul faptei sale, deși trebuia și putea să-l prevadă: a) intenția indirectă; b)
culpa simplă; c) culpa cu prevedere.
52. Dacă în conținutul infracțiunii, locul în care se săvârșește fapta, reprezintă

un element circumstanțial agravant, nerealizarea acestuia: a) face ca fapta să
nu se realizeze în variantă calificată; b) face ca fapta să nu fie infracțiune;
c)influențează existența infracțiunii în varianta de bază.
53. Obiectul material al infracțiunii îl constituie: a) entitatea materială în care

este exprimată valoare socială ocrotită penal; b) elementul material din conținutul
infracțiunii; c) mijlocul prin care în mod nemijlocit a fost vătămată valoarea socială
respectivă.
54. Când hotărârea de a săvârși o infracțiune a fost pusă în executare,

executare care nu a fost întreruptă, producându-se și rezultatul urmărit, se
realizează: a) o infracțiune consumată; b) o tentativă perfectă; c) o tentativă
întreruptă.
55. Complicele contribuie la comiterea unei fapte prevăzute de legea penală

de către autor prin: a) promisiunea făcută în timpul săvârșirii infracțiunii de a-l
favoriza pe infractor; b) promisiunea făcută după săvârșirea infracțiunii că va tăinui
bunurile provenite din aceasta; c) sprijinul acordat din culpă autorului.
56. Dacă actele îndeplinite până în momentul desistării constituie o altă

infracțiune: a) nu se pedepsesc; b) se aplică o pedeapsa pentru acea infracțiune;
c) se pedepsesc între limitele prevăzute de lege pentru acea infracțiune, dar
reduse cu o treime.
57. Concursul real de infracțiuni se caracterizează printre altele prin: a)

săvârșirea mai multor infracțiuni prin mai multe acțiuni sau inacțiuni; b) săvârșirea
mai multor infracțiuni de natură diferită, printr-o singură acțiune ori inacțiune: c)
săvârșirea mai multor infracțiuni de același fel, printr-o singură acțiune ori
inacțiune.
58. La stabilirea stării de recidivă nu se ține seama de condamnările: a) pentru

infracțiunile săvârșite cu intenție directă; b) pentru infracțiunile săvârșite cu
intenție depășită; c) la pedeapsa amenzii.
130
59. Pedepsele complementare constând în interzicerea exercitării unor
drepturi, stabilite pe lângă pedepsele principale, în cazul concursului de
infracțiuni, se aplică pe lângă pedeapsa rezultantă: a) toate dacă sunt de
aceeași natură și cu același conținut; b) toate dacă sunt de aceeași natură, dar cu
un conținut diferit; c) numai dacă au fost stabilite pe lângă pedeapsa cea mai
grea.
60. Participația penală este improprie când: a) complicele acționează din culpă
și autorul fără vinovăție; b) instigatorul acționează cu intenție, iar autorul din
culpă; c) complicele acționează fără vinovăție, iar autorul săvârșește fapta din
culpă.
61. Dacă infractorul condamnat definitiv pentru o infracțiune complexă este

judecat ulterior și pentru alte acțiuni ce intră în conținutul aceleiași
infracțiuni, pedeapsa corespunzătoare pentru infracțiunea săvârșită în
întregul ei: a) poate fi mai ușoară sau mai grea decât cea pronunțată anterior; b)
va fi cel puțin egală cu cea pronunțată anterior; c) trebuie să fie mai gravă decât
cea pronunțată anterior.
62. Fapta aceluia care sustrage dintr-o cameră de hotel, cu aceeași ocazie, mai
multe bunuri, fiecare dintre bunuri aparținând unor persoane diferite,
săvârșește: a) un concurs de infracțiuni format din tot atâtea infracțiuni câte
victime există; b) o infracțiune de furt, forma unității simple; c) o infracțiune de furt
în formă continuă.
63. Pedeapsa în cazul infracțiunii de obicei se aplică: a) între limitele speciale

prevăzute de lege pentru acea infracțiune majorate cu o treime; b) între limitele
speciale prevăzute de lege pentru acea infracțiune; c) între limitele speciale
prevăzute de lege pentru acea infracțiune, dar maximul special se poate majora
cu cel mult 3 ani.
64. Spre deosebire de recidiva mare postexecutorie, în cazul pluralității

intermediare, noua infracțiune poate fi comisă: a) mai înainte de pronunțarea
unei condamnări definitive pentru o infracțiune comisă anterior; b) după
executarea pedepsei pronunțate pentru o infracțiune comisă anterior; c) după
începerea executării pedepsei pronunțate pentru o infracțiune comisă anterior.
65. Măsura de siguranță a internării medicale se poate lua: a) indiferent dacă

făptuitorului i se aplică ori nu o pedeapsă; b)numai însoțind o pedeapsă cu
închisoarea de cel puțin 5 ani; c) numai însoțind o pedeapsă privativă de libertate.
66. Grațierea: a) nu are efecte asupra pedepsei amenzii; b) nu are efecte asupra
pedepselor principale privative de libertate; c) nu are efecte asupra măsurilor de
siguranță.
131
67. Sunt circumstanțe atenuante legale: a) lipsa antecedentelor penale; b)
împiedicarea producerii rezultatului; c)depășirea limitelor legitimei apărări.
68. Pentru o condamnare la pedeapsa amenzii reabilitarea de drept intervine

după executarea acesteia dacă: a) în termen de trei ani cel condamnat nu a mai
săvârșit o infracțiune; b) în termen de trei ani cel condamnat nu a mai săvârșit o
infracțiune intenționată; c) în termen de un an cel condamnat nu a mai săvârșit o
infracțiune.
Iunie 2015
51. Când o faptă constând într-o acțiune intenționată produce un rezultat mai
grav, care este cauzat de culpa făptuitorului, forma de vinovăție este: a)
intenția indirectă; b) intenția depășită; c) culpa cu prevedere.
52. Fapta comisă din culpă constituie infracțiune: a) în cazul în care se

săvârșește printr-o inacțiune și legea nu cuprinde prevederi referitoare la forma de
vinovăție; b) atât în cazul unei acțiuni cât și inacțiuni, dar legea prevede în mod
expres forma de vinovăție a culpei; c) în cazul în care se săvârșește printr-o acțiune
și legea nu cuprinde prevederi referitoare la forma de vinovăție.
53. Obiectul infracțiunii îl poate constitui: a) mijlocul prin care în mod nemijlocit
a fost vătămată valoarea socială respectivă; b) acțiunea ori inacțiunea interzise din
conținutul infracțiunii; c) entitatea materială în care este exprimată valoare socială
ocrotită penal.
54. Tentativa la o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa amenzii se

sancționează: a) între limitele prevăzute de lege privind numărul de zile-amendă,
reducându-se la jumătate doar limitele între care se stabilește cuantumul unei
zile- amendă; b) între limitele prevăzute de lege privind numărul de zile-amendă
reduse la jumătate; c) între limitele prevăzute de lege privind numărul de
zile-amendă reduse la jumătate, reducându-se la jumătate și limitele între care se
stabilește cuantumul unei zile-amendă.
55. Săvârșirea nemijlocită, cu intenție, de către o persoană a unei fapte

prevăzute de legea penală, la care din culpă, contribuie cu acte de executare o
altă persoană: a) constituie o participație proprie; b) constituie o participație
improprie; c) nu constituie nicio formă de participație penală.
56. În cazul în care după comiterea faptei autorul a încunoștințat autoritățile,

dar care nu au reușit împiedicarea consumării faptei, atunci: a) autorul nu va fi
sancționat pentru că el a încercat să împiedice producerea rezultatului; b)
conduita făptuitorului va fi apreciată ca o circumstanță atenuantă legală; c)
autorul va răspunde pentru infracțiunea săvârșită.
132
57. Dacă pentru trei infracțiuni săvârșite în concurs s-au stabilit pedepse cu
închisoarea de: 3 ani, 1 an și 6 luni, 6 luni, pedeapsa rezultantă va fi de: a) 5 ani;
b) 4 ani și 6 luni; c) 3 ani și 8 luni.
58. Al doilea termen al recidivei constă în săvârșirea din nou a unei infracțiuni
cu intenție sau intenție depășită pentru care legea prevede: a) pedeapsa
închisorii de cel puțin un an; b) mai mare de un an; c) mai mare de 6 luni.
59. Măsura de siguranță a interzicerii ocupării unei funcții sau a exercitării

unei profesii poate fi revocată: a) după trecerea a cel puțin un an; b) oricând
dacă se constată că temeiurile care au impus luarea ei au încetat; c) după trecerea
a cel puțin jumătate din durata acesteia.
60. După executarea a 8 luni de închisoare dintr-o pedeapsă de un an,

pronunțată pentru o infracțiune intenționată, se săvârșește din nou o
infracțiune intenționată pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai
mare de un an și pentru care se stabilește o pedeapsă cu închisoarea de 6
luni. în acest caz pedeapsa rezultantă se va aplica: a) prin adăugarea la
pedeapsa de 6 luni a restului de 4 luni din pedeapsa anterioară; b) prin contopirea
pedepsei de 6 luni cu pedeapsa anterioară de un an potrivit dispozițiilor de la
concursul de infracțiuni; c) prin contopirea pedepsei de 6 luni cu restul de 4 luni
din pedeapsa anterioară potrivit dispozițiilor de la concursul de infracțiuni.
61. Dacă infractorul condamnat definitiv pentru o infracțiune continuată este

întregul ei: a) poate fi mai ușoară sau mai grea decât cea pronunțată anterior; b)
va fi cel puțin egală cu cea pronunțată anterior; c) trebuie să fie mai grea decât
cea pronunțată anterior.
62. Față de minorul care a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede
pedeapsa închisorii de cel puțin 7 ani: a) se poate lua o măsură educativă
neprivativă de libertate; b) se ia obligatoriu o măsură educativă privativă de
libertate; c) se poate lua numai măsura educativă a internării într-un centru de
detenție.
63. Săvârșirea unei infracțiuni continuate pentru care legea prevede pedeapsa
închisorii se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea
săvârșită: a) ale cărei limite se pot majora cu cel mult o treime; b) al cărei maxim
se poate majora cu cel mult o treime; c) al cărei maxim se poate majora cu cel
mult 3 ani.
133
64. În cazul săvârșirii a două infracțiuni, dintre care una în timpul minorității
pentru care s-a luat o măsură educativă neprivativă de libertate, iar o altă
infracțiune săvârșită după majorat pentru care s-a stabilit pedeapsa amenzii,
instanța va dispune: a) executarea pedepsei amenzii ce va fi sporită cu cel puțin o
pătrime din cuantumul acesteia; b) executarea pedepsei amenzii; c) cumularea
măsurii educative neprivative de libertate cu pedeapsa amenzii.
65. Grațierea: a) nu are efect asupra măsurilor educative, afară de cazul când se
dispune altfel prin actul de grațiere; b) nu are efecte asupra pedepselor a căror
executare este suspendată sub supraveghere, în afară de cazul când se dispune
altfel prin actul de grațiere; c) nu are efect asupra măsurilor de siguranță, în afară
de cazul când se dispune altfel prin actul de grațiere.
66. Revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere se dispune,

cu îndeplinirea și altor condiții, dacă: a) pe parcursul termenului de
supraveghere cel condamnat a săvârșit o infracțiune pentru care s-a pronunțat o
condamnare la pedeapsa închisorii; b) pe parcursul termenului de supraveghere
cel condamnat a săvârșit o infracțiune pentru care s-a pronunțat o condamnare,
indiferent de pedeapsă; c) pe parcursul termenului de supraveghere se descoperă
că cel condamnat mai săvârșise o infracțiune până la rămânerea definitivă a
hotărârii prin care s-a dispus suspendarea, pentru care i s-a aplicat pedeapsa
închisorii.
67. În cazul săvârșirii unei infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa
închisorii de la 1 la 6 ani, dacă s-a comis o tentativă la acea infracțiune cu
reținerea a două circumstanțe agravante, limitele între care se va stabili
pedeapsa vor fi: a) de la 6 luni la 3 ani; b) de la 6 luni la 5 ani; c) de la 6 luni la 4 ani.
68. Pentru o condamnare la pedeapsa închisorii de 3 ani pentru care s-a

dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere: a) reabilitarea este
de drept, iar termenul de reabilitare va curge de la data rămânerii definitive a
hotărârii de condamnare; b) reabilitarea este de drept, iar termenul de reabilitare
va curge de la data împlinirii termenului de supraveghere; c) reabilitarea este
judecătorească, iar termenul de reabilitare va curge de la împlinirea termenului
de supraveghere.
Februarie 2016
51. Dacă în urma săvârșirii unei fapte prevăzute de legea penală se produce un
alt rezultat decât cel urmărit, dar a cărei posibilitate de producere a fost
acceptată de către făptuitor, forma de vinovăție este: a) intenția depășită; b)
intenția directă; c) intenția indirectă.
52. În cazul cărei forme și modalități de vinovăție făptuitorul nu prevede

rezultatul faptei sale? a) intenție indirectă; b) culpă simplă; c) intenție directă.
134
53. Elementul material al unei infracțiuni îl poate constitui: a) urmarea
constând în vătămarea materială a valorii sociale ocrotite; b) inacțiunea interzisă
prin norma penală respectivă; c) instrumentul cu ajutorul căruia este vătămată
valoarea socială ocrotită.
54. În cazul în care se săvârșește o tentativă la o infracțiune pentru care legea

prevede pedeapsa închisorii alternativ cu amenda, iar instanța optează pentru
amendă, instanța va stabili pedeapsa: a) între limitele prevăzute de lege privind
numărul de zile-amendă reduse la jumătate; b) între limitele prevăzute de lege
privind numărul de zile-amendă, reducându-se la jumătate doar limitele între
care se stabilește cuantumul unei zile-amendă; c) între limitele prevăzute de lege
privind numărul de zile-amendă reduse la jumătate, reducându-se la jumătate și
limitele între care se stabilește cuantumul unei zile-amendă.
55. Contribuția complicelui Ia comiterea unei fapte prevăzute de legea penală

se realizează: a) prin determinarea cu intenție a autorului; b) prin promisiunea de
favorizare a făptuitorului făcută înainte de săvârșirea faptei, chiar dacă ulterior
săvârșirii faptei promisiunea nu este îndeplinită; c) prin sprijinirea în orice mod, din
culpă a autorului.
56. Dacă actele îndeplinite până în momentul desistării sau împiedicării

producerii rezultatului constituie o altă infracțiune: a) se aplică pedeapsa
pentru acea infracțiune; b) se aplică pedeapsa pentru acea infracțiune, însă
limitele speciale vor fi reduse cu o treime; c) se pedepsesc ca tentativă la
infracțiunea de la care s-a desistat autorul.
închisoarea de: 2 ani, 1 an și 6 luni. 6 luni, pedeapsa rezultantă va fi de: a) 4 ani;
b) 2 ani și 6 luni; c) 2 ani și 8 luni.
58. Primul termen al recidivei constă în existența unei condamnări la: a)

pedeapsa închisorii de cel puțin un an pronunțată pentru săvârșirea unei
infracțiuni intenționate; b) pedeapsa închisorii mai mare de un an pronunțată
pentru săvârșirea unei infracțiuni intenționate; c) pedeapsa închisorii mai mare de
un an pronunțată pentru săvârșirea unei infracțiuni săvârșite din culpă.
59. Măsurile de siguranță se iau: a) față de o persoană care a comis o faptă

prevăzută de legea penală, justificată și imputabilă; b) față de o persoană care a
comis o faptă prevăzută de legea penală, nejustificată; c) numai dacă făptuitorului
nu i se aplică o pedeapsă.
amenzii se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea
săvârșită: a) ale cărei limite se pot majora cu cel mult o treime; b) ale cărei limite
135
se pot majora cu cel mult jumătate; c) al cărei maxim se poate majora cu cel mult
o treime.
61. După executarea a 8 luni de închisoare dintr-o pedeapsă cu închisoarea

mai mare de un an, pronunțată pentru o infracțiune intenționată, se
săvârșește din nou o infracțiune intenționată pentru care legea prevede
pedeapsa închisorii mai mare de un an și pentru care se stabilește o pedeapsă
cu închisoarea de 6 luni. În acest caz pedeapsa rezultantă se va aplica: a) prin
adăugarea la pedeapsa de 6 luni a restului neexecutat din pedeapsa anterioară; b)
prin contopirea pedepsei de 6 luni cu întreaga pedeapsă anterioară potrivit
dispozițiilor de la concursul de infracțiuni; c) prin contopirea pedepsei de 6 luni cu
restul rămas neexecutat din pedeapsa anterioară potrivit dispozițiilor de la
concursul de infracțiuni.

întregul ei: a) poate fi mai ușoară decât cea pronunțată anterior; b) deoarece s-au
descoperit acte de executare suplimentare, trebuie să fie mai grea decât cea
pronunțată anterior; c) nu va putea fi mai ușoară decât cea pronunțată anterior.
pedeapsa închisorii de la 2 la 8 ani: a) se poate lua o măsură educativă
libertate; c) se poate lua numai măsura educativă a internării într-un centru de
detenție.
pentru care s-a luat o măsură educativă privativă de libertate, iar o altă
infracțiune săvârșită după majorat pentru care s-a stabilit pedeapsa închisorii,
instanța va dispune: a) aplicarea pedepsei închisorii, care se majorează cu o
durată egală cu cel puțin o pătrime din durata măsurii educative ori din restul
rămas neexecutat din aceasta la data săvârșirii infracțiunii comise după majorat;
b) varianta a), dar majorarea respectivă este facultativă; c) aplicarea pedepsei
închisorii fără vreo majorare a acesteia.
65. Grațierea: a) are efect asupra măsurilor educative privative de libertate; b) nu

are efect asupra pedepsei cu amenda, în afară de cazul când se dispune altfel prin
actul de grațiere; c) are efect asupra măsurilor de siguranță, în afară de cazul când
se dispune altfel prin actul de grațiere.
66. Anularea suspendării executării pedepsei sub supraveghere se dispune, cu

îndeplinirea și altor condiții, dacă: a) pe parcursul termenului de supraveghere
cel condamnat a săvârșit o infracțiune pentru care s-a pronunțat o condamnare la
pedeapsa închisorii; b) pe parcursul termenului de supraveghere cel condamnat a
136
săvârșit o infracțiune pentru care s-a pronunțat o condamnare, indiferent de
pedeapsă; c) pe parcursul termenului de supraveghere se descoperă că cel
condamnat mai săvârșise o infracțiune până la rămânerea definitivă a hotărârii
prin care s-a dispus suspendarea, pentru care i s-a aplicat pedeapsa închisorii.
închisorii de la 1 la 6 ani. dacă s-a comis o tentativă la acea infracțiune cu
reținerea a două circumstanțe atenuante, limitele între care se va stabili
pedeapsa vor fi: a) de la 4 luni la 3 ani; b) de la 4 luni la 2 ani; c) de la 6 luni la 4 ani.

de drept, iar termenul de reabilitare va curge de la data împlinirii termenului de
supraveghere; b) reabilitarea este de drept, iar termenul de reabilitare va curge de
la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare; c) reabilitarea este de drept
și intervine la împlinirea termenului de supraveghere.
Iunie 2016
51. Intenția ca formă a vinovăției există când infractorul: a) prevede rezultatul

faptei sale și deși nu-l urmărește acceptă posibilitatea producerii lui; b) nu prevede
rezultatul faptei sale, deși trebuia și putea să-l prevadă; c) prevede rezultatul faptei
sale, dar nu-1 acceptă, socotind fără temei că el nu se va produce.
52. Elementul material al unei infracțiuni îl poate constitui: a) valoarea socială

ocrotită de norma penală; b) inacțiunea interzisă prin norma penală respectivă; c)
instrumentul cu ajutorul căruia este vătămată valoarea socială ocrotită.

prevede pedeapsa amenzii, instanța va stabili pedeapsa: a) între limitele
prevăzute de lege privind numărul de zile-amendă reduse la jumătate,
reducându-se la jumătate și limitele între care se stabilește cuantumul unei
zile-amendă; b) între limitele prevăzute de lege privind numărul de zile- amendă,
zile-amendă; c) între limitele prevăzute de lege privind numărul de zile-amendă
reduse la jumătate.
54. Răspunderea penală a persoanei juridice: a) este exclusă în cazul unei

autorități publice care a săvârșit infracțiunea în realizarea obiectului său de
activitate; b) se poate angaja în cazul unei instituții publice pentru o infracțiune
săvârșită în exercitarea unei activități ce nu poate face obiectul domeniului privat;
c) exclude răspunderea penală a persoanei fizice care a contribuit la săvârșirea
aceleiași fapte.
137
prevăzute de legea penală, la care cu intenție, contribuie cu acte de executare
o altă persoană: a) constituie o participație proprie; b) constituie o participație
56. În cazul în care după comiterea faptei autorul a încunoștințat autoritățile,

care au reușit împiedicarea producerii rezultatului, atunci: a) autorul nu va fi
sancționat pentru tentativa realizată; b) conduita făptuitorului va fi apreciată ca o
circumstanță atenuantă legală; c) autorul va răspunde pentru infracțiunea în
formă consumată deoarece nu el a împiedicat producerea rezultatului.
57. Dacă pentru trei infracțiuni săvârșite în concurs formal s-au stabilit pentru
primele două infracțiuni pedepsele cu închisoarea de 3 ani și 2 ani, iar pentru
cea de-a treia infracțiune amenda, pedeapsa rezultantă va fi de: a) 3 ani, 6 luni
și 20 de zile; b) 3 ani și 8 luni la care se adaugă pedeapsa amenzii; c) 3 ani și 8 luni
la care se adaugă o pătrime din pedeapsa amenzii.
58. Primul termen al recidivei poate consta: a) în săvârșirea unei infracțiuni

intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de un an; b)
într-o condamnare la pedeapsa cu închisoarea mai mare de un an; c) într-o
condamnare la pedeapsa cu închisoarea de un an pentru care legea prevede
pedeapsa cu închisoarea mai mare de un an.
59. Măsurile de siguranță se iau: a) față de o persoană care a comis o faptă

prevăzută de legea penală, justificată și neimputabilă; b) față de o persoană care a
comis o faptă prevăzută de legea penală, justificată și imputabilă; c) față de o
persoană care a comis o faptă prevăzută de legea penală, nejustificată.
60. După executarea a 8 luni de închisoare dintr-o pedeapsă de 2 ani,

mare de un an alternativ cu pedeapsa amenzii și pentru care se stabilește
pedeapsa amenzii. în acest caz pedeapsa rezultantă se va aplica: a) prin
adăugarea la restul rămas de executat din pedeapsa închisorii a pedepsei amenzii
în întregime; b) prin adăugarea la restul rămas de executat din pedeapsa
închisorii a cel mult o treime din pedeapsa amenzii; c) prin adăugarea la restul
rămas de executat din pedeapsa închisorii a unui spor reprezentând cel puțin o
pătrime din pedeapsa amenzii.
61. Infracțiunea continuată se săvârșește: a) printr-o singură acțiune ce durează

în timp; b) prin mai multe acte de executare; c) printr-o singură acțiune ce
realizează conținutul mai multor infracțiuni.
138
pedeapsa închisorii de cel puțin 7 ani: a) se ia obligatoriu o măsură educativă
libertate; c) se poate lua o măsură educativă privativă ori neprivativă de libertate.
63. Săvârșirea unei infracțiuni complexe pentru care legea prevede pedeapsa
închisorii se sancționează: a) cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea
săvârșită; b) cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită al cărei
maxim se poate majora cu cel mult o treime; c) cu pedeapsa prevăzută de lege
pentru infracțiunea săvârșită al cărei maxim se poate majora cu cel mult 3 ani.
64. În cazul în care în cauză sunt incidente două circumstanțe atenuante: a)

limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunea săvârșită se reduc cu o treime;
b) maximul special al pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită se
reduce cu o treime; c) limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunea
săvârșită se reduc cu jumătate.

unei profesii: a) reprezintă o sancțiune ce se poate lua dacă făptuitorul s-a folosit
de funcția sau profesia respectivă pentru a comite fapta; b) se ia pe o durată
cuprinsă între unu și cinci ani; c) poate fi revocată la cerere după un termen de cel
puțin un an.
66. Anularea amânării aplicării pedepsei se dispune, cu îndeplinirea și altor

condiții, dacă: a) pe parcursul termenului de supraveghere persoana
supravegheată a săvârșit o infracțiune pentru care s-a pronunțat o condamnare la
pedeapsa închisorii; b) pe parcursul termenului de supraveghere se descoperă că
persoana supravegheată mai săvârșise o infracțiune până la rămânerea definitivă
a hotărârii prin care s-a dispus amânarea, pentru care i s-a aplicat o pedeapsă; c)
pe parcursul termenului de supraveghere se descoperă că persoana
supravegheată mai săvârșise o infracțiune până la rămânerea definitivă a hotărârii
prin care s-a dispus amânarea, pentru care i s-a aplicat pedeapsa închisorii.
închisorii de la 1 la 6 ani, cu reținerea a două circumstanțe agravante, limitele
între care se va putea stabili pedeapsa vor fi: a) de la 1 an și 4 luni la 6 ani; b) de
Ia 1 la 8 ani; c) de la 1 an și 4 luni la 8 ani.
68. Reabilitarea are loc de drept în cazul condamnării: a) la pedeapsa închisorii

mai mică de 2 ani dacă în decurs de 3 ani condamnatul nu mai săvârșește o
infracțiune cu intenție; b) la pedeapsa închisorii de cel mult 2 ani dacă în decurs
de 3 ani condamnatul nu mai săvârșește o infracțiune; c) la pedeapsa închisorii de
cel mult 2 ani dacă în decurs de 3 ani condamnatul nu mai săvârșește o
infracțiune cu intenție, fiind posibilă reabilitarea de drept în cazul în care noua
infracțiune este săvârșită din culpă.
139
Februarie 2017
51. Intenția directă ca formă a vinovăției există când infractorul: a) prevede

rezultatul faptei sale și deși nu-l urmărește acceptă posibilitatea producerii lui: b)
nu prevede rezultatul faptei sale, deși trebuia și putea să-l prevadă;
c)prevede rezultatul faptei sale, urmărind producerea acestuia.
52. Acțiunea interzisă prin norma penală reprezintă: a) elementul material al

infracțiunii respective; b) valoarea socială ocrotită de norma penală; c)
instrumentul cu ajutorul căruia este vătămată valoarea socială ocrotită.

prevede pedeapsa închisorii alternativ cu amenda, instanța va putea stabili
pedeapsa: a) amenzii între limitele prevăzute de lege privind numărul de zile-
amendă reduse la jumătate, reducându-se la jumătate și limitele între care se
stabilește cuantumul unei zile-amendă; b) închisorii între limitele prevăzute de
lege reduse la jumătate; c) amenzii între limitele prevăzute de lege privind
numărul de zile-amendă. reducându-se la jumătate doar limitele între care se
stabilește cuantumul unei zile-amendă.
54. Răspunderea penală a persoanei juridice: a) se poate angaja în cazul unei

aceleiași fapte.
55. Determinarea, cu intenție, la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea

penală, la care tară vinovăție, contribuie cu acte de executare o altă persoană:
a) nu constituie nicio formă de participate penală; b) constituie o participație
improprie; c) constituie o participație proprie.
56. Există legitimă apărare: a) atunci când săvârșirea faptei prevăzute de legea
penală este singura cale posibilă de a respinge atacul; b) numai atunci când
atacul pune în pericol persoana celui care săvârșește fapta prevăzută de legea
penală; c) chiar și atunci când respingerea atacului se putea face printr-o faptă
mai puțin periculoasă.
57. Dacă pentru flecare dintre cele trei infracțiuni săvârșite în concurs formal
s-au stabilit pedepse cu închisoarea de 3 ani. pedeapsa rezultantă va fi de: a) 5
ani; b) 6 ani; c) 4 ani.
140
58. Al doilea termen al recidivei poate consta: a) în săvârșirea unei infracțiuni
intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni; b)
într-o condamnare la pedeapsa cu închisoarea de cel puțin un an; c) în săvârșirea
unei infracțiuni intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de un
an.
59. Internarea medicală: a) se poate lua față de o persoană care a comis o faptă
prevăzută de legea penală, justificată; b) se poate lua față de făptuitorul care nu
urmează tratamentul medical dispus în cadrul măsurii obligării la tratament
medical; c) se poate lua pe o durată de maxim 5 ani.
60. După executarea a 8 luni de închisoare dintr-o pedeapsă de lan și 2 luni,

infracțiune intenționată pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de un
an și pentru care instanța stabilește pedeapsa cu închisoarea de 9 luni. în
acest caz pedeapsa rezultantă se va aplica: a) prin adăugarea la restul rămas de
executat din pedeapsa închisorii pronunțată anterior a unui spor de o treime din
pedeapsa de 9 luni; b) prin adăugarea la pedeapsa de 9 luni a unui spor de o
treime din restul rămas de executat din pedeapsa anterioară; c) prin adăugarea la
restul rămas de executat din pedeapsa închisorii pronunțată anterior a pedepsei
de 9 luni.
61. Infracțiunea continuă: a) se poate săvârși printr-o singură acțiune ce durează

în timp; b) se sancționează cu pedeapsa închisorii prevăzută de lege al cărei
maxim special se poate majora cu cel mult 3 ani; c) se săvârșește printr-o singură
acțiune ce realizează conținutul mai multor infracțiuni.
62. Minorul care a săvârșit o infracțiune poate fi sancționat cu: a) pedeapsa

amenzii ale cărei limite se reduc la jumătate față de infractorul major; b) măsura
educativă a supravegherii; c) măsura educativă a asistării zilnice pe lângă care se
poate aplica pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi pe o
perioadă cuprinsă între 1 și 3 ani.
63. Infracțiunea complexă, în ipoteza în care este săvârșită din culpă, pentru
care legea prevede pedeapsa amenzii ori instanța optează pentru aplicarea
acestei pedepse, se sancționează: a) cu pedeapsa prevăzută de lege pentru
infracțiunea săvârșită al cărei maxim se poate majora cu cel mult o pătrime; b) cu
pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită ale cărei limite se pot
reduce cu o treime; c) cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea
săvârșită.
64. În cazul săvârșirii unei infracțiuni din culpă, dacă în cauză sunt incidente
două circumstanțe atenuante legale: a) limitele de pedeapsă prevăzute pentru
infracțiunea săvârșită se reduc cu o treime; b) maximul special al pedepsei
141
prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită se reduce cu o treime; c) limitele
de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunea săvârșită se reduc cu jumătate.
65. Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere se poate dispune, cu

îndeplinirea și a altor condiții dacă: a) pedeapsa aplicată este amenda; b)
pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 3 ani, indiferent de pedeapsa
prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită; c) pedeapsa aplicată este
închisoarea de cel mult 3 ani, dar numai dacă aceasta a fost aplicată pentru o
infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mică de 7 ani.
66. Revocarea liberării condiționate, cu îndeplinirea și a altor condiții: a) este

obligatorie dacă pe parcursul termenului de supraveghere condamnatul a
săvârșit o nouă infracțiune pentru care s-a pronunțat o condamnare indiferent de
natura pedepsei; b) este facultativă dacă pe parcursul termenului de
supraveghere condamnatul a săvârșit o nouă infracțiune din culpă; c) este
obligatorie dacă pe parcursul termenului de supraveghere condamnatul a
săvârșit o nouă infracțiune pentru care s-a pronunțat o condamnare la pedeapsa
închisorii.
67. Grațierea: a) are efect asupra pedepselor a căror executare este suspendată
sub supraveghere, în cazul când se dispune astfel prin actul de grațiere; b) nu
poate avea efect asupra măsurilor educative privative de libertate; c) nu are efect
asupra măsurilor de siguranță. în afară de cazul când se dispune altfel prin actul
de grațiere.

infracțiune.
Iunie 2017
51. În cazul cărei forme și modalități a vinovăției, făptuitorul nu prevede

rezultatul faptei sale, deși trebuia și putea să-l prevadă: a) intenția indirectă; b)
culpa cu prevedere; c) culpa simplă.
52. Dacă în conținutul infracțiunii, locul în care se săvârșește fapta, reprezintă

o condiție de existență a faptei prevăzută de legea penală, nerealizarea
acesteia: a) face ca fapta să nu se realizeze doar în variantă calificată; b) face ca
fapta să nu fie prevăzută de legea penală; c) nu influențează existența infracțiunii
în varianta de bază.
53. Obiectul juridic al infracțiunii îl constituie: a) o valoare socială ocrotită penal;
b) o faptă materială; c) mijlocul prin care a fost vătămată valoarea socială.
142
54. Răspunderea penală a persoanei juridice: a) este exclusă în cazul unei
aceleiași fapte.
55. Promisiunea făcută autorului, în timpul săvârșirii faptei că se vor tăinui

bunurile provenite din aceasta, dar care nu este îndeplinită: a) nu reprezintă o
contribuție la săvârșirea faptei; b) este o contribuție de complice; c) este o
contribuție de instigator.
56. În cazul în care după comiterea faptei autorul, înainte de descoperirea

faptei, a încunoștințat autoritățile de comiterea acesteia, care au reușit
împiedicarea producerii rezultatului, atunci: a) autorul nu va fi sancționat
pentru tentativa realizată; b) autorul va răspunde pentru tentativa la infracțiunea
săvârșită, dar conduita sa va constitui o circumstanță atenuantă legală; c) autorul
va răspunde pentru tentativa la infracțiunea săvârșită deoarece nu el a împiedicat
producerea rezultatului.
57. Dacă pentru trei infracțiuni săvârșite în concurs formal (ideal) s-au stabilit,
pentru primele două infracțiuni pedepsele cu închisoarea de 7 ani și 2 ani, iar
pentru cea de-a treia infracțiune amenda, pedeapsa rezultantă va fi de: a) 7
ani la care se adaugă pedeapsa amenzii; b) 7 ani (pedeapsa cea mai grea); c) 7 ani
și 8 luni la care se adaugă pedeapsa amenzii.

intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de un an sau mai
mare de un an; b) într-o condamnare la pedeapsa cu închisoarea mai mare de un
an;c)într-o condamnare la pedeapsa cu închisoarea de un an pentru care legea
prevede pedeapsa cu închisoarea mai mare de un an.

întregul ei: a) poate fi mai ușoară decât cea pronunțată anterior; b) trebuie să fie
mai grea decât cea pronunțată anterior, deoarece s-au descoperit acte de
executare suplimentare; c) nu va putea fi mai ușoară decât cea pronunțată
anterior.

prevăzute de legea penală, la care cu intenție, contribuie cu acte de executare
o altă persoană: a) constituie o participație proprie; b) constituie o participație
143
61. Infracțiunea continuată se săvârșește, cu îndeplinirea și a altor condiții: a)
printr-o singură acțiune ce durează în timp; b) prin mai multe acte de executare;
c) printr-o singură acțiune ce realizează conținutul mai multor infracțiuni.
pedeapsa închisorii de 7 ani sau mai mare ori detențiunea pe viață: a) se ia
obligatoriu o măsură educativă neprivativă de libertate; b) se ia obligatoriu o
măsură educativă privativă de libertate; c) se poate lua o măsură educativă
privativă de libertate.
63. Săvârșirea unei infracțiuni complexe pentru care legea prevede pedeapsa
64. În cazul în care în cauză sunt incidente două circumstanțe atenuante, una
legală și cealaltă judiciară: a) maximul special al pedepsei prevăzute de lege
pentru infracțiunea săvârșită se reduce cu o treime; b) limitele de pedeapsă
prevăzute pentru infracțiunea săvârșită se reduc cu o treime; c) limitele de
pedeapsă prevăzute pentru infracțiunea săvârșită se reduc în mod succesiv cu o
treime ca efect al fiecărei circumstanțe.

unei profesii: a) poate fi revocată la cerere după un termen de cel puțin un an; b)
se ia pe o durată cuprinsă între unu și cinci ani; c) reprezintă o sancțiune ce se
poate lua dacă făptuitorul s-a folosit de funcția sau profesia respectivă pentru a
comite fapta.
66. Grațierea colectivă: a) nu are efecte asupra măsurilor educative privative de

libertate; b) nu are efecte asupra pedepselor principale privative de libertate; c) nu
are efecte asupra pedepselor a căror executare este suspendată sub
supraveghere, în afară de cazul când se dispune altfel prin actul de grațiere.
67. în cazul săvârșirii unei tentative la o infracțiune pentru care legea prevede
pedeapsa închisorii de la 4 la 12 ani, cu reținerea a două circumstanțe agravante,
limitele între care se va putea stabili stabili pedeapsa vor fi: a) de la 2 la 6 ani-, b) de
la 2 la 8 ani; c) de la 2 ani și 8 luni la 9 ani.

de drept, iar termenul de reabilitare va curge de la data împlinirii termenului de
supraveghere; b) reabilitarea este de drept, iar termenul de reabilitare va curge de
la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare; c) reabilitarea este de drept
și intervine la împlinirea termenului de supraveghere.
144
Februarie 2018
51. Forma de vinovăție necesară pentru existența infracțiunii: a) este culpa, iar
intenția numai atunci când legea o prevede în mod expres; b) este culpa în cazul
în care legea o prevede în mod expres; c) în cazul faptelor constând într-o
inacțiune este culpa, indiferent dacă legea o prevede sau nu în mod expres.
52. În cazul în care rezultatul faptei prevăzute de legea penală este mai grav
decât cel urmărit sau acceptat de făptuitor, forma de vinovăție cu care s-a
săvârșit fapta este: a) intenția depășită; b) intenția indirectă; c) culpa simplă
53. În cazul legitimei apărări: a) apărarea poate fi făcută numai de către persoana
atacată; b) săvârșirea faptei prevăzute de legea penală poate să nu fie singura cale
pentru respingerea atacului; c) săvârșirea faptei prevăzute de legea penală trebuie
să fie singura cale pentru respingerea atacului.

prevăzute de legea penală, la care din culpă, contribuie cu acte de executare o
altă persoană: a) constituie o participate proprie; b) constituie o participate
improprie; c) nu constituie nicio formă de participate penală.
55. Promisiunea făcută unuia dintre coautori, anterior săvârșirii faptei, că va fi

favorizat, dar care nu este îndeplinită:
a)nu reprezintă vreo contribuție la săvârșirea faptei; b) este o contribuție de
instigator; c) este o contribuție de complice.
56. Al doilea termen al recidivei constă în săvârșirea din nou a unei infracțiuni
cu intenție sau cu intenție depășită pentru care legea prevede: a) pedeapsa
închisorii de cel puțin un an; b) mai mare de un an; c) mai mare de 6 luni.
închisoarea de: 3 ani, 1 an și 6 luni, 6 luni, pedeapsa rezultantă va fi de: a) 5 ani; b) 3
ani și 6 luni; c) 3 ani și 8 luni.
58. Nu constituie primul termen al recidivei, condamnările: a) pentru

infracțiunile săvârșite cu intenție indirectă; b) pentru infracțiunile săvârșite cu
intenție depășită; c) la pedeapsa amenzii.
59. Pedepsele complementare stabilite pe lângă pedepsele principale, în cazul

concursului formal de infracțiuni, se aplică pe lângă pedeapsa rezultantă: a)
toate dacă sunt de natură diferită; b) toate dacă sunt de aceeași natură și același
conținut; c) numai dacă au fost stabilite pe lângă pedeapsa cea mai grea.
145
60. Pedeapsa închisorii, în cazul infracțiunii complexe variantă agravată, se
aplică: a) între limitele speciale prevăzute de lege pentru acea infracțiune
majorate cu o treime; b) între limitele speciale prevăzute de lege pentru acea
infracțiune; c) între limitele speciale prevăzute de lege pentru acea infracțiune, dar
maximul special se poate majora cu cel mult 3 ani.
61. Infracțiunea continuă se săvârșește, cu îndeplinirea și a altor condiții: a)

printr-o singură acțiune ce durează în timp;b)prin mai multe acte de executare; c)
printr-o singură acțiune ce realizează conținutul mai multor infracțiuni.
pentru care s-a luat o măsură educativă a supravegherii, iar o altă infracțiune
săvârșită după majorat pentru care s-a stabilit pedeapsa amenzii, instanța va
dispune: a) executarea pedepsei amenzii ce va fi sporită cu cel puțin o pătrime
din cuantumul acesteia; b) cumularea măsurii educative a supravegherii cu
pedeapsa amenzii; c) executarea pedepsei amenzii.
63. Măsura confiscării speciale: a) se ia în cazul bunurilor care au fost folosite în

orice mod la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, dacă aparțin altei
persoane decât cea a făptuitorului, iar acea persoană a cunoscut scopul folosirii
lor; b) se ia în cazul bunurilor dobândite prin săvârșirea faptei prevăzute de legea
penală, dacă sunt restituite persoanei vătămate; c) nu se poate lua în cazul
bunurilor dobândite prin săvârșirea faptei prevăzute de legea penală comisă prin
presă.
închisorii, se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea
se poate majora cu cel mult 3 ani; c) al cărei maxim se poate majora cu cel mult o
treime.
65. Măsura de siguranță a internării medicale se poate lua: a) numai însoțind o

pedeapsă; b) numai însoțind o pedeapsă cu închisoarea de cel puțin un an; c)
indiferent dacă făptuitorului i se aplică ori nu o pedeapsă.
66. Prescripția executării pedepsei: a) nu are efecte asupra pedepsei amenzii; b)

nu are efecte asupra pedepselor complementare aplicate persoanei fizice; c) are
efecte asupra măsurilor de siguranță.

condamnare, indiferent de pedeapsă; b) pe parcursul termenului de
condamnare la pedeapsa închisorii; c) pe parcursul termenului de supraveghere
146
se descoperă că cel condamnat mai săvârșise o infracțiune până la rămânerea
definitivă a hotărârii prin care s-a dispus suspendarea, pentru care i s-a aplicat
pedeapsa închisorii.
68. Pentru o condamnare Ia pedeapsa închisorii de 3 ani pentru care s-a

de drept și intervine la împlinirea termenului de supraveghere; b) reabilitarea este
judecătorească, iar termenul de reabilitare va curge de la data împlinirii
termenului de supraveghere; c) reabilitarea este de drept, iar termenul de
reabilitare va curge de la data împlinirii termenului de supraveghere.
Iunie 2018
51. Fapta constând într-o inacțiune constituie infracțiune: a) când este săvârșită
cu intenție și legea prevede în mod expres această formă de vinovăție; b) când
este săvârșită cu intenție fără ca legea să cuprindă referiri la forma de vinovăție;
c)când este săvârșită din culpă fără ca legea să cuprindă referiri la forma de
vinovăție.
52. Elementul material al unei infracțiuni îl poate constitui: a) urmarea

constând în vătămarea materială a valorii sociale ocrotite; b) entitatea materială în
care este exprimată valoare socială ocrotită penal; c) acțiunea interzisă prin norma
penală respectivă.
53. În cazul legitimei apărări: a) apărarea poate fi făcută numai de către persoana
atacată; b) săvârșirea faptei prevăzute de legea penală poate să nu fie singura cale
pentru respingerea atacului; c) săvârșirea faptei prevăzute de legea penală trebuie
să fie singura cale pentru respingerea atacului.

săvârșită în exercitarea unei activități ce poate face obiectul domeniului privat; c)
exclude răspunderea penală a persoanei fizice care a contribuit la săvârșirea
aceleiași fapte.
55. Promisiunea făcută unuia dintre coautori, mai înainte de săvârșirea faptei,
că acesta va fi favorizat: a) nu poate fi reținută ca o formă de contribuție la
săvârșirea faptei deoarece promisiunea nu este făcută tuturor coautorilor;
b)reprezintă un act de instigare; c) reprezintă un act de complicitate.
147
56. În cazul în care după comiterea faptei și mai înainte de descoperirea ei,
autorul a încunoștințat autoritățile de comiterea faptei, dar acestea nu au
reușit împiedicarea producerii rezultatului, atunci: a) autorul va fi sancționat cu
pedeapsa aplicabilă în cazul tentativei; b) autorul va răspunde pentru infracțiunea
consumată, dar conduita sa va constitui o circumstanță atenuantă legală; c)
autorul va răspunde pentru infracțiunea consumată.
57. Dacă pentru trei infracțiuni concurente, judecate de instanțe diferite, s-au
stabilit, pentru primele două infracțiuni pedepsele cu închisoarea de 7 ani și 2
ani, aplicându-se pedeapsa rezultantă de 7 ani și 8 luni, iar pentru cea de-a
treia infracțiune, judecată de către o altă instanță, închisoarea de 4 ani,
pedeapsa rezultantă pentru întreg concursul de infracțiuni va fi de: a) 9 ani; b)
10 ani și 8 luni; c) 8 ani și 6 luni.

intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de un an sau mai
mare de un an; b) într-o condamnare la pedeapsa cu închisoarea mai mare de un
an; c)într-o condamnare la pedeapsa cu închisoarea de un an pentru care legea
prevede pedeapsa cu închisoarea mai mare de un an.

întregul ei: a) nu va putea fi mai ușoară decât cea pronunțată anterior; b) trebuie
să fie mai grea decât cea pronunțată anterior, deoarece s-au descoperit acte de
executare suplimentare; c) va rămâne în mod obligatoriu aceeași cu cea stabilită
inițial deoarece actele de executare descoperite ulterior fac parte din conținutul
aceleiași infracțiuni.
60. În cazul stării de necesitate: a) pericolul poate viza orice valoare socială; b)
pericolul nu poate avea ca sursă comportamentul omului; c) pericolul poate fi
înlăturat doar prin săvârșirea faptei prevăzute de legea penală.
61. Infracțiunea de obicei se săvârșește, cu îndeplinirea și a altor condiții: a)

printr-o singură acțiune ce durează în timp; b) prin mai multe acte de executare;
c) printr-o singură acțiune ce realizează conținutul mai multor infracțiuni.
62. În cazul săvârșirii de către un minor a unei tentative la o infracțiune, acesta

va putea fi sancționat: a) numai cu o măsură educativă neprivativă de libertate;
b) cu o măsura educativă privativă de libertate, ale cărei limite se reduc cu
jumătate; c) cu o măsură educativă neprivativă ori privativă de libertate.
148
închisorii se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea
se poate majora cu cel mult o treime; c) al cărei maxim se poate majora cu cel
mult 3 ani.
64. Prescripția executării pedepsei: a) nu are efecte asupra pedepselor

complementare aplicate persoanei fizice; b) nu are efecte asupra pedepsei
amenzii; c) are efecte asupra măsurilor de siguranță.
65. Măsura de siguranță a internării medicale poate înceta: a) după trecerea a

cel puțin un an de la începerea executării acestei măsuri; b) oricând dacă se
constată însănătoșirea ori s-a obținut o ameliorare care să înlăture starea de
pericol; c) după trecerea a cel puțin jumătate din durata acesteia.
66. În cazul liberării condiționate, instanța face aplicarea dispozițiilor de la

concursul de infracțiuni, cu îndeplinirea și altor condiții: a) numai în cazul
anulării măsurii respective; b) atât în cazul revocării cât și al anulării; c) numai în
cazul revocării acelei măsuri.
67. Revocarea amânării aplicării pedepsei se dispune, cu îndeplinirea și altor

supravegheată a săvârșit o nouă infracțiune pentru care s-a pronunțat o
persoana supravegheată a săvârșit o nouă infracțiune pentru care s- a pronunțat o
condamnare, indiferent de pedeapsă; c) pe parcursul termenului de supraveghere
se descoperă că persoana supravegheată mai săvârșise o infracțiune până la
rămânerea definitivă a hotărârii prin care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei,
pentru care i s-a aplicat pedeapsa închisorii
68. Pentru o condamnare la pedeapsa închisorii de 3 ani și pentru care s-a

de drept, iar termenul de reabilitare va curge de la data rămânerii definitive a
hotărârii de condamnare; b) reabilitarea este de drept, iar termenul de reabilitare
va curge de la data împlinirii termenului de supraveghere; c) reabilitarea este
judecătorească, iar termenul de reabilitare va curge de la împlinirea termenului
de supraveghere.
Februarie 2019
51. În cazul cărei forme și modalități a vinovăției, infractorul prevede rezultatul

faptei sale, dar nu-1 acceptă socotind fără temei că acesta nu se va produce: a)
intenția indirectă; b) intenția directă; c) culpa cu prevedere.
149
52. Acțiunea interzisă prin norma penală reprezintă: a) urmarea socialmente
periculoasă a conduitei respective; b) elementul material al infracțiunii; c) valoarea
socială ocrotită penal.
53. În cazul stării de necesitate: a) săvârșirea faptei prevăzute de legea penală nu

poate fi comisă de către persoana a cărei viață, integritate corporală sau sănătate
sunt puse în pericol; b) săvârșirea faptei prevăzute de legea penală poate să nu fie
singura cale pentru înlăturarea pericolului; c) săvârșirea faptei prevăzute de legea
penală trebuie să fie singura cale pentru înlăturarea pericolului.

prevede pedeapsa închisorii alternativ cu amenda, instanța va putea stabili
pedeapsa: a) amenzii între limitele prevăzute de lege privind numărul de
zile-amendă reduse la jumătate; b) închisorii între limitele prevăzute de lege; c)
amenzii între limitele prevăzute de lege privind numărul de zile-amendă,
zile-amendă.
55. Înlesnirea sau ajutorul dat, cu intenție, la săvârșirea unei fapte prevăzute
de legea penală, la care fără vinovăție, contribuie cu acte de executare o altă
persoană: a) nu constituie nicio formă de participație penală; b) constituie o
participație improprie; c) constituie o participație proprie.
autorul a încunoștințat autoritățile de comiterea faptei și acestea nu au reușit
împiedicarea producerii rezultatului, atunci: a) autorul va fi sancționat cu
treia infracțiune, judecată de către o altă instanță, închisoarea de 1 an,
pedeapsa rezultantă pentru întreg concursul de infracțiuni va fi de: a) 8 ani și 8
luni; b) 10 ani și 8 luni; c) 8 ani.

intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de cel puțin un an; b)
într-o condamnare la pedeapsa cu închisoarea de un an sau mai mare de un an c)
într-o condamnare la pedeapsa cu închisoarea mai mare de un an.
150
60. După executarea a unei părți dintr-o pedeapsă de lan și 2 luni închisoare,
infracțiune intenționată pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de un
an și pentru care instanța stabilește pedeapsa cu închisoarea de 7 luni. în
acest caz pedeapsa rezultantă se va aplica: a) prin adăugarea la restul rămas de
executat din pedeapsa închisorii pronunțată anterior a pedepsei de 7 luni; b) prin
adăugarea la pedeapsa de 7 luni a unui spor de o treime din restul rămas de
executat din pedeapsa anterioară; c) prin adăugarea la restul rămas de executat
din pedeapsa închisorii pronunțată anterior a unui spor de o treime din pedeapsa
de 7 luni.
61. Bunurile dobândite prin săvârșirea faptei prevăzute de legea penală sunt
supuse confiscării speciale: a) întotdeauna fără nicio restricție; b) chiar dacă prin
valorificare ar putea servi la despăgubirea persoanei vătămate; c) numai dacă nu
sunt restituite persoanei vătămate.
62. În cazul săvârșirii de către un minor a unei infracțiuni cu reținerea unei

circumstanțe atenuante, acesta va putea fi sancționat: a) numai cu o măsură
educativă neprivativă de libertate; b) cu o măsură educativă neprivativă ori
privativă de libertate; c) cu o măsura educativă neprivativă ori privativă de
libertate ale cărei limite se reduc cu o treime.
63. Internarea medicală: a) se poate lua față de o persoană care a comis o faptă
prevăzută de legea penală, justificată; b)se poate lua față de făptuitorul care nu
urmează tratamentul medical dispus în cadrul măsurii obligării la tratament
medical; c) se poate lua pe o durată de cel puțin un an.
64. Grațierea: a) nu are efecte asupra pedepselor principale; b) nu are efecte

asupra măsurilor de siguranță; c) înlătură răspunderea penală.
65. Măsura de siguranță a ocupării unei funcții sau a exercitării unei profesii
poate înceta: a) după trecerea a cel puțin un an de la luarea acestei măsuri; b)
oricând dacă se constată dispariția motivelor care au justificat luarea acesteia; c)
după trecerea a cel puțin jumătate din durata acesteia.
66. Pedepsele complementare stabilite pe lângă pedepsele principale, în

cazul concursului de infracțiuni, se aplică pe lângă pedeapsa rezultantă: a)
toate dacă sunt de natură diferită; b) toate dacă sunt de aceeași natură și același
conținut; c)numai dacă au fost stabilite pe lângă pedeapsa cea mai grea.
151
67. Anularea amânării aplicării pedepsei se dispune, cu îndeplinirea și altor
persoana supravegheată a săvârșit o nouă infracțiune pentru care s- a pronunțat o
condamnare, indiferent de pedeapsă; c) pe parcursul termenului de supraveghere
se descoperă că persoana supravegheată mai săvârșise o infracțiune până la
rămânerea definitivă a hotărârii prin care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei,
pentru care i s-a aplicat pedeapsa închisorii.
68. Pentru o condamnare la pedeapsa închisorii de 6 luni reabilitarea de drept

intervine după executarea acesteia dacă, în termen de trei ani, cel
condamnat: a) nu a mai săvârșit o infracțiune intenționată; b) nu a mai săvârșit o
infracțiune; c) nu a suferit o nouă condamnare.
Iunie 2019
51. Obiectul juridic al infracțiunii îl constituie: a) o valoare socială ocrotită penal;

b) o faptă materială; c) mijlocul prin care a fost vătămată valoarea socială.
52. Când în lege pentru infracțiunea săvârșită sunt prevăzute pedepse

alternative, tentativa la o astfel de infracțiune se sancționează cu pedeapsa: a)
mai ușoară, cuprinsă între limitele ei speciale; b) mai gravă ale cărei limite se
reduc la jumătate; c) aleasă dintre cele alternative ale cărei limite se reduc la
jumătate.

vinovăție; b) atât în cazul unei acțiuni cât și a unei inacțiuni, dar legea prevede în
mod expres forma de vinovăție a culpei; c) în cazul în care se săvârșește printr-o
acțiune și legea nu cuprinde prevederi referitoare la forma de vinovăție.

instituții publice pentru o infracțiune săvârșită în exercitarea unei activități ce
poate face obiectul domeniului privat; b) se poate angaja în cazul unei autorități
publice care a săvârșit infracțiunea în exercitarea unei activități ce poate face
obiectul domeniului privat; c) exclude răspunderea penală a persoanei fizice care
a contribuit la săvârșirea aceleiași fapte.
55. O condiție pentru existența concursului de infracțiuni este aceea ca: a)

infracțiunile să fie de aceeași natură; b) infracțiunile să fie pedepsite cu
închisoarea; c) pentru niciuna dintre infracțiunile respective să nu se fi pronunțat
o hotărâre de condamnare definitivă.
152
56. Infracțiunea continuată se săvârșește: a) printr-o singură acțiune ce durează
în timp; b) prin mai multe acte de executare; c) printr-o singură acțiune ce
realizează conținutul mai multor infracțiuni.
stabilit, pentru primele două infracțiuni pedepsele cu închisoarea de 1 an și 2
luni; b) 4 ani; c) 5 ani și 4 luni.
58. Primul termen al recidivei poate consta: a) într-o condamnare la pedeapsa

cu închisoarea mai mare de un an; a) într-o condamnare la pedeapsa cu
închisoarea de un an sau mai mare de un an; c) într-o condamnare la pedeapsa cu
închisoarea de un an pentru o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa cu
închisoarea mai mare de un an.

întregul ei: a) va putea fi mai ușoară decât cea pronunțată anterior; b) va putea fi
mai grea decât cea pronunțată anterior; c) va rămâne în mod obligatoriu aceeași
cu cea stabilită inițial deoarece actele de executare descoperite ulterior fac parte
din conținutul aceleiași infracțiuni.
60. În cazul pluralității intermediare de infracțiuni, noua infracțiune poate fi

săvârșită: a) mai înainte de pronunțarea unei condamnări definitive pentru o
infracțiune comisă anterior; b) după executarea pedepsei pronunțate pentru o
infracțiune comisă anterior; c) după începerea executării pedepsei pronunțate
pentru o infracțiune comisă anterior.
61. Este complice la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală persoana
care: a) promite în timpul săvârșirii faptei că îl va favoriza pe autor; b) promite
după săvârșirea faptei că va tăinui bunurile provenite din aceasta; c) promite după
săvârșirea faptei că îl va ajuta pe autor chiar dacă această promisiune nu este
îndeplinită.

circumstanțe atenuante, acesta va putea fi sancționat: a) cu o măsură
educativă neprivativă ori privativă de libertate; b) numai cu o măsură educativă
neprivativă de libertate; c) cu o măsura educativă neprivativă ori privativă de
libertate, ale căror limite se reduc cu o treime;
153
63. După executarea a 5 luni de închisoare dintr-o pedeapsă de un an,
pedeapsa de 6 luni a restului de 7 luni din pedeapsa anterioară; b) prin contopirea
pedepsei de 6 luni cu pedeapsa anterioară de un an potrivit dispozițiilor de la
concursul de infracțiuni; c) prin contopirea pedepsei de 6 luni cu restul de 7 luni
din pedeapsa anterioară potrivit dispozițiilor de la concursul de infracțiuni.
64. Prescripția executării pedepsei: a) nu are efecte asupra pedepselor

complementare aplicate persoanei juridice; b) nu are efecte asupra pedepsei
amenzii; c) nu are efecte asupra măsurilor de siguranță.

făptuitorului i se aplică ori nu o pedeapsă; b) numai însoțind o pedeapsă cu
închisoarea de cel puțin un an; c) numai însoțind o pedeapsă.
pentru care s-a luat o măsură educativă neprivativă de libertate, iar o altă
infracțiune săvârșită după majorat pentru care s-a stabilit pedeapsa amenzii,
instanța va dispune: a) executarea pedepsei amenzii ce va fi sporită cu o pătrime
din cuantumul acesteia; b) executarea pedepsei amenzii; c) cumularea măsurii
educative neprivative de libertate cu pedeapsa amenzii.

supraveghere cel condamnat a săvârșit o nouă infracțiune pentru care s-a
pronunțat o condamnare la pedeapsa închisorii, dar care să fie mai mare de un
an; b) pe parcursul termenului de supraveghere persoana supravegheată a
săvârșit o nouă infracțiune pentru care s-a pronunțat o condamnare, indiferent de
pedeapsă; c) pe parcursul termenului de supraveghere cel condamnat a săvârșit o
nouă infracțiune pentru care s-a pronunțat o condamnare la pedeapsa închisorii.

Februarie 2020
51. Când hotărârea de a săvârși o infracțiune a fost pusă în executare, însă

actul de executare a fost întrerupt, producându-se și rezultatul urmărit, se
realizează: a) o infracțiune consumată; b) o tentativă perfectă; c) o tentativă
întreruptă.
154
52. Dacă actele îndeplinite până în momentul desistării constituie o altă
infracțiune: a) nu se pedepsesc; b) se aplică o pedeapsa pentru acea infracțiune;
c) se pedepsesc între limitele prevăzute de lege pentru acea infracțiune, dar
reduse cu o treime.

vinovăție; b) atât în cazul unei acțiuni cât și inacțiuni, dar legea prevede în mod
expres forma de vinovăție a culpei; c) în cazul în care se săvârșește printr-o acțiune
și legea nu cuprinde prevederi referitoare la forma de vinovăție.
54. Răspunderea penală a persoanei juridice: a) exclude răspunderea penală a

persoanei fizice care a contribuit la săvârșirea aceleiași fapte; b) se poate angaja în
cazul unei instituții publice pentru o infracțiune săvârșită în exercitarea unei
activități ce poate face obiectul domeniului privat; c) este exclusă în cazul
persoanelor juridice care își desfășoară activitatea în domeniul presei.
55. Concursul real de infracțiuni se caracterizează printre altele prin: a)

săvârșirea mai multor infracțiuni prin mai multe acțiuni sau inacțiuni; b) săvârșirea
mai multor infracțiuni de natură diferită, printr-o singură acțiune ori inacțiune; c)
săvârșirea mai multor infracțiuni de același fel, printr-o singură acțiune ori
inacțiune.
56. La stabilirea stării de recidivă nu se ține seama de condamnările: a) pentru

infracțiunile săvârșite cu intenție directă; b) pentru infracțiunile săvârșite cu
intenție depășită; c) pentru infracțiunile săvârșite cu intenție și pentru care s-a
pronunțat pedeapsa amenzii.
treia infracțiune, judecată de către o altă instanță, închisoarea de 6 luni,
58. Primul termen al recidivei poate consta: a) într-o condamnare la pedeapsa

cu închisoarea mai mică de un an pentru o infracțiune pentru care legea prevede
pedeapsa cu închisoarea mai mare de un an; b) într~o condamnare la pedeapsa
cu închisoarea de un an sau mai mare de un an; c) într-o condamnare la pedeapsa
cu închisoarea mai mare de un an.
59. Pedepsele complementare constând în interzicerea exercitării unor

drepturi, stabilite pe lângă pedepsele principale, în cazul concursului de
infracțiuni, se aplică pe lângă pedeapsa rezultantă: a) toate dacă sunt de
aceeași natură și cu același conținut; b) toate dacă sunt de aceeași natură, dar cu
155
un conținut diferit; c) numai dacă au fost stabilite pe lângă pedeapsa cea mai
grea.
60. Pedeapsa în cazul infracțiunii continue se aplică: a) între limitele speciale

cu cel mult 3 ani.
61. Complicele contribuie la comiterea unei fapte prevăzute de legea penală

de către autor prin: a) promisiunea făcută în timpul săvârșirii faptei de a-l favoriza
pe făptuitor; b) promisiunea făcută după săvârșirea faptei că va tăinui bunurile
provenite din aceasta; c) sprijinul acordat din culpă autorului.
pedeapsa închisorii de 7 ani sau mai mare ori detențiunea pe viață: a) se poate
aplica pedeapsa închisorii ale cărei limite se reduc la jumătate; b) se libertate.
63. După executarea a 5 luni de închisoare dintr-o pedeapsă de 2 ani,

pedeapsa de 6 luni a restului de 1 an și 7 luni din pedeapsa anterioară; b) prin
contopirea pedepsei de 6 luni cu pedeapsa anterioară de 2 ani potrivit dispozițiilor
de la concursul de infracțiuni; c) prin contopirea pedepsei de 6 luni cu restul de 1
an și 7 luni din pedeapsa anterioară potrivit dispozițiilor de la concursul de
infracțiuni.
64. În cazul săvârșirii unei infracțiuni din culpă, dacă în cauză sunt incidente
două circumstanțe atenuante legale: a) limitele de pedeapsă prevăzute pentru
infracțiunea săvârșită se pot reduce cu o treime; b) maximul special al pedepsei
prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită se reduce cu o treime; c) limitele
de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunea săvârșită se reduc cu o treime.
65. Măsura de siguranță a confiscării speciale se poate lua: a) dacă s-a săvârșit o
faptă prevăzută de legea penală în condițiile stării de necesitate; b) dacă s-a
săvârșit o faptă prevăzută de legea penală de către un minor de 12 ani; c) numai
însoțind o pedeapsă.

de cel mult 2 ani dacă în decurs de 3 ani condamnatul nu mai săvârșește o
infracțiune; b) numai la pedeapsa închisorii mai mică de 2 ani dacă în decurs de 3
ani condamnatul nu mai săvârșește o infracțiune cu intenție; c) numai la
156
pedeapsa închisorii de cel mult un an dacă în decurs de 3 ani condamnatul nu
mai săvârșește o infracțiune.
67. Revocarea amânării aplicării pedepsei se dispune, cu îndeplinirea și altor

condamnare la pedeapsa închisorii, dar care să fie mai mare de un an; b) pe
parcursul termenului de supraveghere persoana supravegheată a săvârșit o nouă
infracțiune pentru care s-a pronunțat o condamnare, indiferent de pedeapsă; c)
pe parcursul termenului de supraveghere persoana supravegheată a săvârșit o
nouă infracțiune pentru care s-a pronunțat o condamnare la pedeapsa închisorii.
68. Grațierea: a) nu are efecte asupra pedepsei amenzii; b) nu are efecte asupra
pedepselor principale privative de libertate; c) nu are efecte asupra măsurilor de
siguranță.
Iulie 2020
51. Alegeți afirmația corectă: a) obiectul juridic al infracțiunii îl constituie o faptă

materială; b) fapta comisă din culpă constituie infracțiune atât în cazul unei
acțiuni cât și a unei inacțiuni, iar legea prevede în mod expres forma de vinovăție
a culpei; c) obiectul juridic al infracțiunii îl constituie mijlocul prin care a fost
vătămată valoarea socială.
52. Alegeți afirmația corectă: a) în cazul în care se săvârșește o tentativă la o

infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii alternativ cu pedeapsa
detențiunii pe viață, instanța în mod obligatoriu va alege dintre cele două
pedepse pe cea a închisorii, iar pedeapsa se va stabili având în vedere limitele
prevăzute de lege reduse la jumătate; b) există tentativă de omor idonee în
ipoteza în care inculpatul, în încercarea de a suprima viața victimei, o lovește pe
aceasta în zona gâtului cu o sabie ce nu era suficient de bine ascuțită; c) tentativa
va fi considerată neidonee atunci când rezultatul nu s-a produs din cauză că
obiectul a lipsit de la locul unde făptuitorul credea că se află.
53. Alegeți afirmația corectă: a) sancționarea infracțiunii continue se va face cu

pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită, al cărei maxim special
se poate majora cu cel mult 3 ani în cazul pedepsei închisorii; b) dacă inculpatul
lovește, la interval de câteva zile, mai multe persoane cu care a avut câte un
conflict spontan, cauzându-i fiecăreia suferințe fizice, se va reține o infracțiune
săvârșită în mod continuat; c) dacă inculpatul, urmărind să-l ucidă pe rivalul său în
timp ce acesta dormea, dar în urma unei confuzii îl ucide pe fratele geamăn al
acestuia, va săvârși o infracțiune deviată.

157
obiectul domeniului privat; c) exclude răspunderea penală a persoanei fizice care
a contribuit la săvârșirea aceleiași fapte.
55. Condamnatul aflat în executarea unei pedepse de 3 ani închisoare stabilită

pentru o infracțiune săvârșită cu intenție a săvârșit din nou o infracțiune din
culpă pentru care legea prevede pedeapsa închisorii alternativ cu pedeapsa
amenzii. Judecându-i pentru noua infracțiune, instanța l-a condamnat pe
inculpat la pedeapsa amenzii. în acest caz: a) la pedeapsa închisorii de 3 ani se
va adăuga o treime din pedeapsa amenzii, iar din pedeapsa închisorii se va scădea
partea deja executată; b) la pedeapsa închisorii de 3 ani se va adăuga pedeapsa
amenzii, iar din pedeapsa închisorii se va scădea partea deja executată; c) la restul
rămas neexecutat din pedeapsa închisorii de 3 ani se va adăuga o treime din
pedeapsa amenzii.
56. În cauză, inculpatul a fost condamnat la 2 ani închisoare pentru o

infracțiune de furt calificat, la 2 ani închisoare pentru o tentativă la
infracțiunea de tâlhărie calificată și la 1 an închisoare pentru o infracțiune de
vătămare corporală din culpă. Din datele aflate la dosar s-a mai reținut că
inculpatul mai fusese condamnat anterior pentru o infracțiune de furt la o
pedeapsă de 1 an și 3 luni din care executase efectiv 1 an, fiind în termenul de
supraveghere a liberării condiționate Ia data săvârșirii celor trei infracțiuni de
mai sus. în speță: a) sunt realizate condițiile recidivei postcondamnatorii, iar
inculpatului urmează să i se aplice pedeapsa rezultantă de 3 ani și 3 luni; b) sunt
realizate condițiile recidivei postcondamnatorii, iar inculpatul va fi condamnat la 3
ani și 5 luni închisoare din care se va scădea pedeapsa de 1 an executată deja; c)
nu sunt realizate condițiile unei recidive deoarece anterior condamnatul
executase pedeapsa de doar 1 an închisoare.
58. Inculpații A, B și C s-au înțeles să sustragă bunuri dintr-un apartament,

având informații că locatarii sunt plecați în concediu. Cei trei inculpați au
convenit ca în timp ce A și B vor pătrunde în locuință, C să rămână de pază
afară. Astfel, după ce inculpatul A a reușit să spargă ușa și a pătruns în
apartament împreună cu B, s-a declanșat sistemul de alarmă al locuinței.
Inculpatul C i-a avertizat pe A și B că trebuie să plece de urgență deoarece are
impresia că au fost descoperiți. Neavând timp să caute banii, inculpații au ieșit
în grabă afară, A reușind să ia un laptop deoarece putea fi ușor de transportat,
aspect observat și de B. în speță: a) inculpații A și B vor răspunde penal pentru
158
coautorat la infracțiunea consumată de furt calificat, iar C pentru complicitate la
infracțiunea săvârșită de A și B; b) inculpatul B va răspunde penal pentru tentativă
la infracțiunea de furt calificat deoarece el doar a pătruns în casă și nu a luat
niciun bun; c) inculpatul C va răspunde penal pentru complicitate la infracțiunea
de tentativă de furt calificat deoarece inculpatul B a plecat fără niciun bun, iar
această conduită a lui B se va răsfrânge și asupra lui. .!
59. Pentru comiterea a trei infracțiuni concurente, inculpatul a fost

condamnat la pedeapsa închisorii de 5 ani. Până la începerea executării
pedepsei s-a descoperit că inculpatul mai săvârșise încă două infracțiuni
concurente cu primele, iar pentru una dintre acestea fusese condamnat la o
pedeapsă cu închisoarea pe care o executase. În acest caz, pedeapsa ce
urmează să fie aplicată inculpatului va parcurge următoarele etape: a) se va
stabili o pedeapsă pentru infracțiunea concurentă nou descoperită care se va
contopi cu pedeapsa rezultantă a contopirii anterioare, iar din rezultanta obținută
se va scădea pedeapsa executată pentru infracțiunea concurentă; b) se repun în
individualitatea lor cele trei pedepse a căror rezultantă a fost de 5 ani, se stabilește
o pedeapsă pentru noua infracțiune descoperită, apoi toate aceste pedepse
stabilite împreună cu pedeapsa deja executată se vor contopi, iar din rezultanta
finală se va deduce pedeapsa deja executată; c) pedepsele contopite anterior se
repun în individualitatea lor și împreună cu pedeapsa stabilită pentru noua
infracțiune se contopesc, iar din pedeapsa rezultantă se va scădea pedeapsa deja
executată pentru infracțiunea concurentă.
61. S-a stabilit că doi inculpați, conducători auto, din neatenție, au produs un
accident de circulație prin ciocnirea mașinilor pe care le conduceau și rănirea
gravă a unui pieton aflat pe trotuar. S-a mai reținut că unul dintre inculpați a
transportat victima la spital și astfel viața i-a fost salvată. În cauză: a) cei doi
inculpați au săvârșit respectiva infracțiune în coautorat; b) inculpatul care a
transportat victima la spital nu va răspunde penal pentru rănirea victimei
deoarece el a împiedicat producerea decesului acesteia și astfel beneficiază de o
cauză de nepedepsire; c) fiecare dintre cei doi inculpați va răspunde pentru
propria faptă ce a condus la rănirea victimei accidentului de circulație.
62. Alegeți afirmația corectă: a) în cazul în care pentru o infracțiune săvârșită în

timpul minorității s-a luat o măsură educativă neprivativă de libertate, iar pentru o
infracțiune săvârșită după majorat s-a stabilit o pedeapsă cu amenda, se va
executa măsura educativă la care se va putea adăuga pedeapsa amenzii; b) față
de minorul care răspunde penal se ia obligatoriu o măsură educativă privativă de
libertate dacă acesta a mai săvârșit o infracțiune pentru care i s-a aplicat o măsură
educativă ce a fost executată înainte de comiterea infracțiunii pentru care este
judecat; c) dacă pe perioada internării într-un centru educativ minorul săvârșește
o nouă infracțiune, instanța poate menține această măsură, prelungind durata
acesteia, fără a depăși maximul prevăzut de lege.
159
63. S-a reținut că inculpatul, după ce mai fusese condamnat la pedeapsa
închisorii de 1 an pentru săvârșirea unei infracțiuni cu intenție și mai înainte
de începerea executării acesteia, a săvârșit din nou o infracțiune cu intenție
pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 1 an alternativ cu pedeapsa
amenzii. în speță: a) inculpatul se află în stare de recidivă postcondamnatorie; b)
pedeapsa stabilită pentru infracțiunea săvârșită din nou se adună cu pedeapsa
anterioară de 1 an închisoare; c) sunt aplicabile dispozițiile privind contopirea
pedepselor în cazul pluralității intermediare de infractiuni.
64. Inculpatul a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 2 ani pentru

săvârșirea infracțiunii de furt calificat. Din actele de la dosar rezultă că
inculpatul a mai săvârșit o infracțiune continuată, formată din 4 acte de
executare și pentru care legea prevede pedeapsa cu închisoarea de la 1 la 5
ani. S-a mai reținut că trei dintre actele de executare ale infracțiunii
continuate s-au săvârșit anterior rămânerii definitive a hotărârii de
condamnare pentru infracțiunea de furt calificat, iar cel de-al patrulea a fost
săvârșit la foarte scurt timp după rămânerea definitivă a hotărârii respective.
În acest caz: a) infracțiunea continuată a fost săvârșită în stare de recidivă
postcondamnatorie; b) infracțiunea de furt calificat și infracțiunea continuată au
fost săvârșite în condițiile unei pluralități intermediare; c) există un concurs de
infracțiuni între infracțiunea continuată și infracțiunea de furt calificat.

închisoarea de cel puțin un an; c) numai însoțind o pedeapsă cu închisoarea,
indiferent de durata acesteia.
66. Alegeți afirmația corectă: a) dacă într-o cauză sunt reținute mai multe
circumstanțe atenuante, reducerea limitelor de pedeapsă se va face în mod
succesiv corespunzător numărului de circumstanțe atenuante incidente; b) dacă
s-a săvârșit o tentativă la o infracțiune și în condițiile unei recidive postexecutorii,
mai întâi se vor reduce limitele de pedeapsă ca efect al tentativei, iar apoi acestea
se vor agrava ca efect al recidivei postexecutorii; c) ca efect al circumstanțelor
agravante, limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită se
pot majora cu o treime.
67. În speță, s-a reținut că X a fost condamnat pentru un concurs de

infracțiuni la o pedeapsă rezultantă de 4 ani închisoare pe care a executat-o.
La scurt timp după executarea acesteia, X a mai săvârșit o altă infracțiune
pentru care a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare. în acest caz:
a) termenul de reabilitare curge de la terminarea executării pedepsei închisorii de
2 ani; b) reabilitarea va fi de drept; c) durata termenului de reabilitare se va stabili
în funcție de pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare.
160
68. Condamnatul aflat în termenul de supraveghere a liberării condiționate
dintr-o pedeapsă de un an închisoare a săvârșit o infracțiune, descoperită
imediat după săvârșire, pentru care a fost condamnat la pedeapsa amenzii. în
acest caz: a) instanța poate dispune revocarea liberării condiționate; b) pedeapsa
amenzii se va executa, iar liberarea condiționată nu va fi revocată; c) în cazul
amenzii se poate dispune suspendarea executării pedepsei, caz în care revocarea
liberării nu se mai dispune, iar cele două termene de supraveghere vor curge în
paralel.
Februarie 2021
51. Alegeți afirmația corectă: a) spre deosebire de intenția directă în cazul

intenției indirecte făptuitorul nu prevede rezultatul faptei sale; b) atât în cazul
intenției directe cât și în cazul culpei cu prevedere, făptuitorul prevede rezultatul
faptei sale; c) spre deosebire de intenția directă în cazul culpei simple făptuitorul
prevede rezultatul faptei sale.
52. Se dă următorul text incriminator: însușirea, folosirea sau traficarea de

către un funcționar public, în interesai său sau pentru altul, de bani, valori sau
alte bunuri pe care le gestionează ori le administrează se pedepsește cu
închisoarea de la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o
funcție publică, (art. 295 C. pen.). Cu privire la această infracțiune: a) elementul
material se prezintă sub forma unor acțiuni, dar și inacțiuni; b) forma de vinovăție
cerută de lege pentru existența acestei infracțiuni este intenția; c) în modalitatea
de realizare a traficării forma de vinovăție cerută de lege pentru existența acestei
infracțiuni poate fi și culpa.
53. S-a reținut în fapt că în urma unui conflict, inculpatul i-a aplicat victimei o
lovitură foarte puternică cu un corp dur (coadă de lopată) în cap, iar victima a
căzut rămânând în stare de inconștiență. în urma intervenției unui martor,
victima a fost transportată de urgență la spital unde în cele din urmă viața i-a
fost salvată. în speță: a) s-a realizat o tentativă de omor idonee perfectă
(terminată); b) s-a realizat o tentativă de omor neidonee (absurdă) deoarece
corpul dur folosit de inculpat pentru agresarea victimei a fost folosit defectuos
deoarece în final victima nu a murit; c) s-a realizat o tentativă de omor idonee însă
imperfectă (neterminată) deoarece pentru obținerea rezultatului dorit (moartea
victimei) ar fi fost necesare aplicarea de lovituri suplimentare.

instituții publice pentru o infracțiune săvârșită în exercitarea unei activități ce nu
obiectul domeniului privat; c) nu exclude răspunderea penală a persoanei fizice
care a contribuit la săvârșirea aceleiași fapte.
161
55. Alegeți afirmația corectă: a) în situația în care A o otrăvește pe B, dar ulterior
o duce la spital, iar viața sa este salvată, B având nevoie de 95 de zile de îngrijire
medicală, A va beneficia de o cauză de nepedepsire a tentativei, dar va răspunde
penal pentru actele îndeplinite până în momentul împiedicării producerii
rezultatului; b)în situația în care A îi oferă un medicament care îi cauzează lui B o
puternică stare de somnolență, A profitând de această stare pentru a o lipsi pe B
de libertate în mod ilegal, se va putea reține în cauză și circumstanța agravantă a
săvârșirii infracțiunii profitând de starea de vădită vulnerabilitate a persoanei
vătămate, datorată vârstei, stării de sănătate, infirmității sau altor cauze; c) Pentru
reținerea circumstanței agravante a săvârșirii faptei de trei sau mai multe
persoane împreună este necesar ca cel puțin trei participanți concomitenți să
răspundă penal pentru săvârșirea unei infracțiuni.
56. Pentru comiterea a trei infracțiuni concurente săvârșite cu intenție

inculpatul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă închisorii de 4 ani. Până la
începerea executării pedepsei s-a descoperit că inculpatul mai săvârșise încă
o infracțiune din culpă concurentă cu primele. în acest caz pedeapsa ce
urmează să fie aplicată inculpatului pentru întreaga pluralitate de infracțiuni
va parcurge următoarele etape: a) se repun în individualitatea lor cele trei
pedepse a căror rezultantă a fost de 4 ani, se stabilește o pedeapsă pentru noua
infracțiune descoperită, apoi toate aceste pedepse stabilite se vor contopi potrivit
dispozițiilor de la concursul de infracțiuni; b) se va stabili o pedeapsă pentru
infracțiunea concurentă nou descoperită care se va contopi cu pedeapsa
rezultantă a contopirii anterioare; c) se va stabili o pedeapsă pentru infracțiunea
concurentă săvârșită din culpă nou descoperită care se va adăuga la pedeapsa
rezultantă a contopirii anterioare.
57. După executarea a unei părți dintr-o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare,
infracțiune intenționată pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de la o
lună la un an și pentru care instanța stabilește pedeapsa cu închisoarea de 6
luni. în acest caz pedeapsa rezultantă se va aplica: a) prin contopirea pedepsei
anterioare cu pedeapsa stabilită pentru noua infracțiune potrivit dispozițiilor de la
concursul de infracțiuni, iar apoi din pedeapsa rezultantă se va scădea partea deja
executată din pedeapsa de 2 ani și 6 luni; b) prin contopirea restului rămas
neexecutat din pedeapsa anterioară cu pedeapsa de 6 luni potrivit dispozițiilor de
la concursul de infracțiuni; c) prin adăugarea la restul rămas de executat din
pedeapsa închisorii de 2 ani și 6 luni pronunțată anterior a pedepsei de 6 luni
stabilită pentru noua infracțiune.
58. În speță, petentul a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 3 ani din

care a executat efectiv 2 ani, iar pentru restul de pedeapsă a fost liberat
condiționat. Pentru această condamnare : a) reabilitarea este de drept, iar
termenul de reabilitare va curge de la data rămânerii definitive a hotărârii prin
care s-a acordat liberarea condiționată; b) reabilitarea este de drept, iar termenul
162
de reabilitare va curge de la data împlinirii termenului de supraveghere al liberării
condiționate; c) termenul de reabilitare va curge de la data împlinirii termenului
de supraveghere a liberării condiționate.
59. În speță inculpatul în vârstă de 17 ani și 8 luni i-a aplicat victimei mai multe
lovituri care inițial au necesitat pentru vindecare 90 de zile de îngrijiri
medicale victima fiind internată. Starea de sănătate a victimei s-a degradat,
iar după 1 an de la momentul agresiunii aceasta a încetat din viață. S-a stabilit
că între loviturile aplicate de către inculpat și moartea victimei există legătură
de cauzalitate. în speță: a) inculpatul nu va răspunde penal ca minor; b) față de
inculpat se va putea lua o măsură educativă privativă de libertate chiar dacă la
momentul decesului victimei el devenise major; c) având în vedere gravitatea
faptei săvârșite și că inculpatul devenise major nu numai la momentul decesului
victimei, dar și până la terminarea procesului penal, se poate aplica pedeapsa
închisorii însă între limitele prevăzute de lege pentru infracțiunea respectivă
reduse la jumătate
60. Instanța a reținut că inculpații A și B s-au înțeles cu inculpatul C ca acesta

să-i transporte cu autoturismul său într-o altă localitate, pentru a sustrage
bunuri dintr-un depozit. Ajunși la destinație inculpatul C a rămas în mașină iar
ceilalți doi inculpați au pătruns în depozit prin efracție și au sustras mai multe
bunuri. Cu aceeași mașină bunurile au fost transportate la domiciliul
inculpatului A și împărțite între cei trei. în speță: a) A și B sunt coautori la
săvârșirea infracțiunii de furt calificat; b) inculpatul C a contribuit la săvârșirea
faptei în calitate de coautor; c) inculpatul C este tăinuitor la fapta comisă de
ceilalți doi coinculpați.
61. Alegeți afirmația corectă: a) sancționarea infracțiunii continuate se va face cu

pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită al cărei maxim special
săvârșită în mod continuat; c) dacă inculpatul urmărind să-l ucidă pe rivalul său în
acestuia, va săvârși o infracțiune cu forma de vinovăție a intenției depășite.
62. În speță inculpatul a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 2 ani pentru

săvârșirea unei infracțiuni cu intenție și mai înainte de începerea executării
acesteia a săvârșit din nou o infracțiune cu intenție pentru care legea prevede
pedeapsa închisorii de la o lună la 1 an alternativ cu pedeapsa amenzii. în
speță: a) inculpatul se află în stare de recidivă postcondamnatorie; b) pedeapsa ce
se va stabili pentru infracțiunea săvârșită din nou se va individualiza între limitele
prevăzute de lege majorate cu jumătate; c) sunt aplicabile dispozițiile privind
contopirea pedepselor în cazul pluralității intermediare de infracțiuni.
163
63. În cazul infracțiunii continuate: a) infracțiunea va fi consumată numai dacă
toate actele de executare s-au consumat; b) actele de executare pot privi
infracțiunea în varianta tip ori în varianta calificată; c) pedeapsa amenzii se va
aplica între limitele speciale prevăzute de lege majorate cu o treime.
64. Față de inculpat s-a dispus măsura amânării aplicării pedepsei. în acest
caz: a) se poate dispune revocarea acestei măsuri dacă pe parcursul termenului
de supraveghere inculpatul a săvârșit o nouă infracțiune cu intenție, descoperită
pe parcursul termenului de supraveghere, dar pentru care s-a pronunțat o
condamnare la pedeapsa amenzii chiar după expirarea acestui termen; b) se
poate dispune revocarea acestei măsuri dacă pe parcursul termenului de
supraveghere inculpatul a săvârșit o nouă infracțiune cu intenție, descoperită pe
parcursul termenului de supraveghere, dar pentru care s-a pronunțat o
condamnare la pedeapsa închisorii chiar după expirarea acestui termen; c) se
dispune anularea acestei măsuri dacă pe parcursul termenului de supraveghere
se descoperă că inculpatul mai săvârșise o infracțiune, până la rămânerea
definitivă a hotărârii prin care s-a dispus amânarea, pentru care i s-a aplicat
pedeapsa închisorii chiar după expirarea acestui termen.
65. Alegeți afirmația corectă: a) Fapta comisă printr-o inacțiune constituie

infracțiune săvârșită cu forma de vinovăție a culpei indiferent dacă legea prevede
ori nu, în mod expres forma de vinovăție a cui comisă printr-o acțiune constituie
infracțiune săvârșită cu forma de vinovăție a culpei dacă legea prevede în mod
expres forma de vinovăție a culpei; c) Fapta comisă printr-o acțiune ori inacțiune
constituie infracțiune săvârșiră cu forma de vinovăție a intenției numai dacă legea
prevede în mod expres forma de vinovăție a intenției
66. Inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea unei tentative la o

infracțiune cu reținerea a două circumstanțe atenuante. Având în vedere că
pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este închisoarea de
la 3 la 12 ani, pedeapsa se va individualiza: a) între lan și 6 luni și 6 ani închisoare;
b) între 2 ani și 8 ani închisoare; c) între 1 an și 4 ani închisoare.

unei profesii poate fî revocată: a) după trecerea a cel puțin un an de la luarea
acestei măsuri; b) oricând la cererea făptuitorului față de care s-a luat, dacă se
constată dispariția motivelor care au justificat luarea acestei măsuri; c) după
trecerea a cel puțin jumătate din durata acesteia și numai dacă se constată că
temeiurile care au impus luarea ei au încetat.
68. Infracțiunea de obicei se săvârșește, cu îndeplinirea și a altor condiții: a)

prin mai multe acte de executare; b) printr-o singură acțiune ce realizează
conținutul mai multor infracțiuni; c) printr-o singură acțiune ce durează în timp.
164
Iunie 2021
51. Când în lege pentru infracțiunea săvârșită sunt prevăzute pedepse

alternative, tentativa la o astfel de infracțiune se sancționează cu pedeapsa: a)
aleasă dintre cele alternative ale cărei limite se reduc la jumătate; b) mai gravă ale
cărei limite se reduc la jumătate; c) mai ușoară, cuprinsă între limitele ei speciale.

către un funcționar public, în interesul său sau pentru altul, de bani, valori sau
material se prezintă sub forma unor acțiuni; b) pentru îndeplinirea condiției
realizării elementului material este necesar ca făptuitorul să săvârșească succesiv
acte de executare specifice tuturor variantelor prevăzute de lege; c) în varianta de
realizare a traficării forma de vinovăție cerută de lege pentru existența acestei
infracțiuni poate fi și culpa.
53. În cazul stării de necesitate: a) săvârșirea faptei prevăzute de legea penală

trebuie să fie singura cale pentru înlăturarea pericolului; b) săvârșirea faptei
prevăzute de legea penală poate să nu fie singura cale pentru înlăturarea
pericolului; c) săvârșirea faptei prevăzute de legea penală nu poate fi comisăde
către persoana a cărei viață, integritate corporală sau sănătate sunt puse în
pericol.
54. Pedeapsa în cazul infracțiunii continue se aplică: a) între limitele speciale

cu cel mult 3 ani în cazul pedepsei închisorii.
55. Alegeți afirmația corectă: a) în situația în care A, în scopul de a-i provoca o

puternică stare de somnolență lui B, îi oferă un medicament, iar apoi A, profitând
de starea de somnolență a lui B, îl lipsește de libertate în mod ilegal, se va putea
reține în cauză și circumstanța agravantă a săvârșirii infracțiunii profitând de
starea de vădită vulnerabilitate a persoanei vătămate, datorată vârstei, stării de
sănătate, infirmității sau altor cauze; b) dacă s-a săvârșit o tentativă la o infracțiune
și în condițiile unei recidive postexecutorii, mai întâi se vor reduce limitele de
pedeapsă ca efect al tentativei, iar apoi acestea se vor agrava ca efect al recidivei
postexecutorii; c) Pentru reținerea circumstanței agravante a săvârșirii faptei de
trei sau mai multe persoane împreună este necesar ca cel puțin trei participând
concomitenți să răspundă penal pentru săvârșirea unei infracțiuni.
165
56. Pentru comiterea a trei infracțiuni concurente săvârșite cu intenție
inculpatul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă închisorii de 2 ani. Până la
începerea executării pedepsei s-a descoperit că inculpatul mai săvârșise încă
o infracțiune intenționată, concurentă cu primele, pentru care legea prevede
pedeapsa închisorii mai mare de 1 an. în acest caz pedeapsa ce urmează să fie
aplicată inculpatului pentru întreaga pluralitate de infracțiuni va parcurge
următoarele etape: a) se va stabili o pedeapsă pentru infracțiunea concurentă
nou descoperită care se va adăuga la pedeapsa rezultantă a contopirii anterioare;
b) se va stabili o pedeapsă pentru infracțiunea concurentă nou descoperită care
se va contopi potrivit dispozițiilor de la concursul de infracțiuni cu pedeapsa
rezultantă a contopirii anterioare; c) se repun în individualitatea lor cele trei
pedepse a căror rezultantă a fost de 2 ani, se stabilește o pedeapsă pentru noua
infracțiune descoperită, apoi toate aceste pedepse stabilite se vor contopi potrivit
dispozițiilor de la concursul de infracțiuni.
autorul a încunoștințat autoritățile de comiterea faptei, dar acestea nu au
reușit împiedicarea producerii rezultatului, atunci: a) autorul va fi sancționat cu

circumstanțe atenuante, acesta va putea fi sancționat: a) numai cu o măsură
educativă neprivativă de libertate; b) cu o măsură educativă neprivativă ori
privativă de libertate; c) cu o măsură educativă neprivativă ori privativă de
libertate ale cărei limite se reduc cu o treime.
59. În cazul persoanei juridice: a) dacă după o condamnare definitivă și mai

înainte de executarea integrală a acesteia se săvârșește din nou o infracțiune în
condițiile recidivei, atunci se va stabili o pedeapsă între limitele prevăzute de lege
și aceasta se va adăuga la restul rămas neexecutat din condamnarea anterioară; b)
dacă după o condamnare definitivă și mai înainte de executarea integrală a
acesteia se săvârșește din nou o infracțiune în condițiile recidivei, atunci se va
stabili o pedeapsă între limitele prevăzute de lege majorate cu jumătate și aceasta
se va adăuga la restul rămas neexecutat din condamnarea anterioară; c)
pedepsele cu amenda stabilite pentru infracțiunile concurente se contopesc prin
aplicarea pedepsei celei mai grele la care se va adăuga un spor de o jumătate din
totalul celorlalte pedepse.
60.Complicele contribuie la comiterea unei fapte prevăzute de legea penală

de către autor prin: a) sprijinul acordat din culpă autorului faptei prevăzute de
legea penală; b) promisiunea făcută după săvârșirea faptei prevăzute de legea
penală că va tăinui bunurile provenite din aceasta, promisiune care este
166
îndeplinită; c) promisiunea făcută în timpul săvârșirii faptei prevăzute de legea
penală de a-1 favoriza pe autor, promisiune care nu este îndeplinită.
61. Alegeți afirmația corectă: a) sancționarea infracțiunii de obicei se va face cu

pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită al cărei maxim special
săvârșită în mod continuat; c) dacă inculpatul urmărind să-l ucidă pe rivalul său în
acestuia, va săvârși o infracțiune cu forma de vinovăție a intenției directe.
62. În speță inculpatul a fost condamnat definitiv la pedeapsa închisorii de 1

an pentru săvârșirea unei infracțiuni cu intenție și mai înainte de începerea
executării acesteia a săvârșit din nou o infracțiune cu intenție pentru care
legea prevede pedeapsa închisorii de la o lună la 1 an alternativ cu pedeapsa
amenzii. Pentru săvârșirea noii infracțiuni instanța a ales să-l condamne pe
inculpat la pedeapsa amenzii. în speță: a) inculpatul se află în stare de recidivă
postcondamnatorie; b) inculpatul nu se află în stare de recidivă
postcondamnatorie deoarece pentru infracțiunea săvârșită din nou a fost
condamnat la pedeapsa amenzii; c) pedeapsa amenzii se va adăuga la pedeapsa
închisorii aplicată anterior.
63. În cazul infracțiunii continuate: a) infracțiunea va fi reținută în formă

consumată numai dacă toate actele de executare s-au consumat; b) pedeapsa
amenzii se va aplica între limitele speciale prevăzute de lege majorate cu o treime;
c) actele de executare pot privi infracțiunea în varianta tip ori în varianta calificată.

dintr-o pedeapsă de 2 ani de închisoare a săvârșit o infracțiune, descoperită
pe parcursul termenului de supraveghere, pentru care a fost condamnat la
pedeapsa amenzii. în acest caz: a) instanța poate dispune revocarea liberării
condiționate; b) liberarea condiționată nu va fi revocată, iar pedeapsa amenzii se
va executa; c) în cazul amenzii se poate dispune suspendarea executării pedepsei
sub supraveghere, caz în care revocarea liberării nu se mai dispune, iar cele două
termene de supraveghere vor curge în paralel.
65. În cazul liberării condiționate, instanța face aplicarea dispozițiilor de la

recidivă ori pluralitate intermediară, cu îndeplinirea și altor condiții: a) numai
în cazul anulării măsurii respective; b) atât în cazul revocării cât și al anulării
măsurii liberării condiționate; c) numai în cazul revocării acelei măsuri.
66. Inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea unei tentative la o

infracțiune cu reținerea a unei circumstanțe agravante. Având în vedere că
pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este închisoarea de
167
la 3 la 12 ani, pedeapsa se va individualiza: a) între lan și 6 luni și 8 ani închisoare;
b) între 1 an și 8 ani închisoare; c) între 1 an și 6 luni și 6 ani închisoare.

întregul ei: a) nu va putea fi mai ușoară decât cea pronunțată anterior; b) trebuie
să fie mai grea decât cea pronunțată anterior, deoarece s-au descoperit acte de
executare suplimentare; c) va rămâne în mod obligatoriu aceeași cu cea stabilită
inițial deoarece actele de executare descoperite ulterior fac parte din conținutul
aceleiași infracțiuni.
68. Pentru o condamnare la pedeapsa închisorii de 3 ani, aplicată pentru o

infracțiune săvârșită din culpă și pentru care s-a dispus suspendarea
executării pedepsei sub supraveghere: a) reabilitarea este de drept, iar termenul
de reabilitare va curge de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare;
b) reabilitarea este judecătorească, iar termenul de reabilitare va curge de la
împlinirea termenului de supraveghere; c) reabilitarea este de drept, iar termenul
de reabilitare va curge de la data împlinirii termenului de supraveghere.
Februarie 2022
51. Culpa ca formă a vinovăției există când infractorul: a) prevede rezultatul

faptei sale și deși nu-l urmărește acceptă posibilitatea producerii lui; b) prevede
rezultatul faptei sale, dar nu-l acceptă, socotind fără temei că el nu se va produce;
c) prevede rezultatul faptei sale, urmărind producerea lui.

către un funcționar public, în interesul său sau pentru altul, de bani, valori sau
material se prezintă sub forma unor inacțiuni; b) pentru îndeplinirea condiției
realizării elementului material este suficient ca făptuitorul să săvârșească unul
dintre actele de executare prevăzute de lege; c) forma de vinovăție cerută de lege
pentru existența acestei infracțiuni poate fi și culpa.
53. Alegeți afirmația corectă: a) în cazul excesului neimputabil prin depășirea

limitelor stării de necesitate săvârșirea faptei prevăzute de legea penală trebuie să
fie singura cale pentru înlăturarea pericolului; b) în cazul stării de necesitate
săvârșirea faptei prevăzute de legea penală poate să nu fie singura cale pentru
înlăturarea pericolului; c) în cazul excesului neimputabil prin depășirea limitelor
legitimei apărări săvârșirea faptei prevăzute de legea penală nu poate fi comisă de
către o altă persoană decât cea care este atacată.
168
54. Pedeapsa în cazul infracțiunii continuate se aplică: a) între limitele speciale
speciale prevăzute de lege pentru acea infracțiune majorate cu jumătate; c) între
limitele speciale prevăzute de lege pentru acea infracțiune, dar maximul special
se poate majora cu cel mult 3 ani în cazul pedepsei închisorii.
55. A i-a aplicat inculpatului X o lovitură puternică cu pumnul în față după

care a fugit pentru a scăpa de inculpat. Prinzandu-l din urmă, X i-a aplicat
victimei mai multe lovituri săvârșind infracțiunea de vătămare corporală. În
speță: a) infracțiunea săvârșită de X a fost realizată în condițiile circumstanței
depășirii limitelor legitimei apărări; b) față de situația de mai sus pedeapsa ce
urmează a fi stabilită pentru infracțiunea de vătămare corporală săvârșită de X va
fi individualizată între limitele prevăzute de lege reduse cu o treime; c) sunt
îndeplinite condițiile excesului neimputabil prin depășirea limitelor legitimei
apărări.
56. Pentru comiterea a două infracțiuni concurente (concurs formal) săvârșite

cu intenție, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă închisorii de 1
an și 20 de zile. Până la începerea executării pedepsei s-a descoperit că
inculpatul mai săvârșise încă o infracțiune intenționată, concurentă cu
primele, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 1 an. în
acest caz pedeapsa ce urmează să fie aplicată inculpatului pentru întreaga
pluralitate de infracțiuni va parcurge următoarele etape: a) se repun în
individualitatea lor cele două pedepse a căror rezultantă a fost de 1 an și 20 de zile,
se stabilește o pedeapsă pentru noua infracțiune descoperită, apoi toate aceste
pedepse stabilite se vor contopi potrivit dispozițiilor de la concursul de infracțiuni;
b) se va stabili o pedeapsă pentru infracțiunea concurentă nou descoperită care
se va adăuga la pedeapsa rezultantă a contopirii anterioare; c) se va stabili o
pedeapsă pentru infracțiunea concurentă nou descoperită care se va contopi
potrivit dispozițiilor de la concursul de infracțiuni cu pedeapsa rezultantă a
contopirii anterioare.
autorul a încunoștințat autoritățile de comiterea faptei, dar până la venirea
echipajului de salvare chiar el a reușit împiedicarea producerii rezultatului,
atunci: a) autorul va fi sancționat cu pedeapsa aplicabilă în cazul tentativei; b)
autorul nu va fi sancționat pentru tentativa realizată în cauză; c) autorul va
răspunde pentru tentativa realizată în cauză, dar va fi incidență și o circumstanță
atenuantă judiciară deoarece a anunțat din timp autoritățile.
58. În cazul săvârșirii de către un minor a două infracțiuni cu reținerea unei

circumstanțe agravante pentru fiecare dintre infracțiuni, acesta va putea fi
sancționat: a) cu o măsură educativă neprivativă ori privativă de libertate; b)
numai cu o măsură educativă privativă de libertate; c) cu o măsură educativă
169
neprivativă de libertate ale cărei limite se pot majora cu o pătrime ori cu o măsură
educativă privativă de libertate.
59. Alegeți afirmația corectă: a) în cazul persoanei juridice, dacă după o

condamnare definitivă și mai înainte de executarea integrală a acesteia se
săvârșește din nou o infracțiune în condițiile recidivei, atunci se va stabili o
pedeapsă între limitele prevăzute de lege și aceasta se va adăuga la restul rămas
neexecutat din condamnarea anterioară; b) răspunderea penală a persoanei
juridice se poate angaja în cazul unei instituții publice pentru o infracțiune
săvârșită în exercitarea unei activități ce poate face obiectul domeniului privat; c)
răspunderea penală a persoanei juridice se poate angaja în cazul unei autorități
obiectul domeniului privat.
60. S-a stabilit că inculpații X și Y conducători auto, din neatenție, au produs

un accident de circulație prin ciocnirea mașinilor pe care le conduceau și
rănirea gravă a unui pieton aflat într-o stație de autobuz. Deoarece mașina
salvării chemată la locul accidentului a întârziat să ajungă, inculpatul Y a
transportat victima la spital și astfel viața i-a fost salvată. În cauză: a) cei doi
inculpați au săvârșit respectiva infracțiune în coautorat; b) inculpatul Y nu va
răspunde penal pentru rănirea victimei deoarece el a împiedicat producerea
decesului acesteia și astfel beneficiază de o cauză de nepedepsire; c) fiecare dintre
cei doi inculpați va răspunde pentru propria faptă ce a condus la rănirea victimei
accidentului de circulație.
61. Alegeți afirmația corectă: a) exista recidivă dacă după o condamnare

definitivă la pedeapsa închisorii de 4 ani pentru o infracțiune continuată cel
condamnat săvârșește din nou, până la executarea pedepsei, o infracțiune
intenționată pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de la 3 luni la 2 ani sau
amenda și instanța alege să-l condamne pe inculpat la pedeapsa amenzii; b)
sancționarea infracțiunii complexe se va face cu pedeapsa prevăzută de lege al
cărei maxim special se poate majora cu cel mult 3 ani în cazul pedepsei închisorii;
c) dacă inculpatul lovește, la interval de câteva zile, mai multe persoane cu care a
avut câte un conflict spontan, cauzându-i fiecăreia suferințe fizice, se va reține o
infracțiune continuă săvârșită în mod succesiv.
62. În speță inculpatul a fost condamnat definitiv la pedeapsa închisorii de 2

ani pentru săvârșirea unei infracțiuni cu intenție și mai înainte de începerea
executării acesteia a săvârșit din nou o infracțiune cu intenție pentru care
legea prevede pedeapsa închisorii de la o lună la 1 an alternativ cu pedeapsa
amenzii. Pentru săvârșirea noii infracțiuni instanța a ales să-l condamne pe
inculpat la pedeapsa amenzii. În speță: a) pedeapsa amenzii pentru săvârșirea
noii infracțiuni va fi stabilită între limitele prevăzute de lege majorate cu jumătate;
b) pedeapsa amenzii se va adăuga la pedeapsa închisorii aplicată anterior; c)
170
inculpatul nu se află în stare de recidivă postcondamnatorie deoarece pentru
infracțiunea săvârșită din nou a fost condamnat la pedeapsa amenzii.
an, aplicându-se și o pedeapsa rezultantă, iar pentru cea de-a treia
infracțiune, judecată de către o altă instanță, închisoarea de 1 an, pedeapsa
rezultantă pentru întreg concursul de infracțiuni va fi de: a) 8 ani și 8 luni; b) 7
ani și 8 luni; c) 9 ani.

dintr-o pedeapsă de 2 ani de închisoare a săvârșit din nou o infracțiune,
descoperită pe parcursul termenului de supraveghere, pentru care a fost
condamnat la pedeapsa închisorii. în acest caz: a) instanța dispune revocarea
liberării condiționate; b) pentru pedeapsa închisorii stabilite pentru noua
infracțiune se poate dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere,
caz în care revocarea liberării nu se mai dispune, iar cele două termene de
supraveghere vor curge în paralel; c) instanța poate dispune revocarea liberării
condiționate.
65. Anularea suspendării executării pedepsei sub supraveghere se dispune, cu

îndeplinirea și altor condiții, dacă: a) pe parcursul termenului de supraveghere
cel condamnat a săvârșit o infracțiune pentru care s-a pronunțat o condamnare la
pedeapsa închisorii; b) pe parcursul termenului de supraveghere se descoperă că
cel condamnat mai săvârșise o infracțiune până la rămânerea definitivă a hotărârii
prin care s-a dispus suspendarea, pentru care i s-a aplicat pedeapsa închisorii; c)
pe parcursul termenului de supraveghere cel condamnat a săvârșit o infracțiune
pentru care s-a pronunțat o condamnare indiferent de pedeapsă.


închisoarea de cel puțin un an; c) numai însoțind o pedeapsă.

infracțiune.
171
Iunie 2022
51. Alegeți afirmația corectă: a) atât în cazul intenției directe cât și în cazul
intenției indirecte făptuitorul prevede rezultatul faptei sale; b) atât în cazul
intenției directe cât și în cazul culpei simple făptuitorul prevede rezultatul faptei
sale; c) spre deosebire de intenția indirectă în cazul culpei simple făptuitorul
prevede rezultatul faptei sale.
52. Alegeți afirmația corectă: a) obiectul juridic al infracțiunii îl constituie

urmarea socialmente periculoasă produsă în urma acțiunii făptuitorului; b) în
cazul intenției depășite rezultatul mai grav al acțiunii făptuitorului poate fi și
prevăzut; c) obiectul juridic al infracțiunii îl constituie acțiunea prin care a fost
vătămată valoarea socială.
53. Răspunderea penală a persoanei juridice: a) exclude răspunderea penală a

persoanei fizice care a contribuit la săvârșirea aceleiași fapte; b) se poate angaja în
cazul unei autorități publice care a săvârșit infracțiunea în exercitarea unei
activități ce poate face obiectul domeniului privat; c) se poate angaja în cazul unei
poate face obiectul domeniului privat.
54. Alegeți afirmația corectă: a) în cazul stării de necesitate săvârșirea unei fapte
prevăzute de legea penală poate să nu fie singura calc periculoasă pentru
înlăturarea pericolului; b) în cazul legitimei apărări săvârșirea unei fapte prevăzute
de legea penală poate să nu fie singura cale periculoasă pentru respingerea
atacului; c) în cazul legitimei apărări săvârșirea faptei prevăzute de legea penală
nu poate fi comisă de către persoana a cărei viață, integritate corporală sau
sănătate sunt puse în pericol de atacator.
55. În speță condamnatul aflat în executarea unei pedepse de 2 ani închisoare

stabilită pentru o infracțiune săvârșită cu intenție, a săvârșit din nou o
infracțiune intenționată pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de la o
lună la 1 an alternativ cu pedeapsa amenzii. Judecându-1 pentru noua
infracțiune, instanța l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa amenzii.
Pedeapsa rezultantă se va aplica astfel: a) la pedeapsa închisorii de 2 ani se va
adăuga o treime din pedeapsa amenzii, iar din pedeapsa închisorii se va scădea
partea deja executată; b) pedeapsa amenzii se adaugă la restul rămas neexecutat
din pedeapsa închisorii; c) ia restul rămas neexecutat din pedeapsa închisorii de 2
se va putea adăuga o treime din pedeapsa amenzii.
56. În cauză inculpatul a fost condamnat la 2 ani închisoare pentru o

infracțiune de furt calificat, la 4 ani închisoare pentru o infracțiune de tâlhărie
și la I an închisoare pentru o infracțiune de vătămare corporală din culpă. Din
datele aflate la dosar s-a mai reținut că inculpatul mai fusese condamnat
anterior pentru o infracțiune de furt la o pedeapsă de 1 an și 3 luni închisoare
172
din care executase efectiv 1 an, fiind în termenul de supraveghere a liberării
condiționate la data săvârșirii celor trei infracțiuni de mai sus. În speță: a) sunt
realizate condițiile recidivei postcondamnatorii, iar inculpatului urmează să i se
aplice pedeapsa rezultantă de 5 ani și 3 luni; b) sunt realizate condițiile recidivei
postcondamnatorii, iar inculpatul va fi condamnat la 5 ani închisoare din care se
va scădea pedeapsa de 1 an executată deja; c) nu sunt realizate condițiile unei
recidive deoarece pedeapsa executată efectiv de condamnat este de 1 an
închisoare.
57. Pentru comiterea a două infracțiuni concurente săvârșite cu intenție

indirectă inculpatul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă închisorii de 3
ani. Până ia începerea executării pedepsei s-a descoperit că inculpatul mai
săvârșise încă o infracțiune din culpă concurentă cu primele, pentru care
legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 1 an. în acest caz pedeapsa ce
urmează să fie aplicată inculpatului pentru întreaga pluralitate de infracțiuni
va parcurge următoarele etape: a) se va stabili o pedeapsă pentru infracțiunea
concurentă nou descoperită care se va adăuga la pedeapsa rezultantă a contopirii
anterioare; b) se repun în individualitatea lor pedepsele a căror rezultantă a fost de
3 ani, se stabilește o pedeapsă pentru noua infracțiune descoperită, apoi toate
aceste pedepse stabilite se vor contopi potrivit dispozițiilor de la concursul de
infracțiuni; c) se va stabili o pedeapsă pentru infracțiunea concurentă nou
descoperită care se va contopi potrivit dispozițiilor de la concursul de infracțiuni
cu pedeapsa rezultantă a contopirii anterioare.
58. S-a stabilit că doi inculpați, conducători auto, din neatenție, au produs un
accident de circulație prin ciocnirea mașinilor pe care le conduceau și rănirea
gravă a unui pieton aflat pe trotuar. S-a mai reținut că unul dintre inculpați a
transportat victima la spital și astfel viața i-a fost salvată. În cauză: a) fiecare
dintre cei doi inculpați va răspunde pentru propria faptă ce a condus la rănirea
victimei accidentului de circulație; b) inculpatul care a transportat victima la spital
nu va răspunde penal pentru rănirea victimei deoarece el a împiedicat producerea
decesului acesteia și astfel beneficiază de o cauză de nepedepsire; c) cei doi
inculpați au săvârșit respectiva infracțiune în coautorat.
59. Inculpatul a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 2 ani pentru

săvârșirea infracțiunii de furt calificat. Din actele de la dosar rezultă că
inculpatul a mai săvârșit o infracțiune continuată, formată din 3 acte de
executare și pentru care legea prevede pedeapsa cu închisoarea de la o lună
la 1 an sau amenda. S-a mai reținut că două dintre actele de executare ale
infracțiunii continuate s-au săvârșit anterior rămânerii definitive a hotărârii de
condamnare pentru infracțiunea de furt calificat, iar cel de-al treilea a fost
săvârșit după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare la pedeapsa de
2 ani, dar înainte de începerea executării acesteia. În acest caz: a) infracțiunea
continuată a fost săvârșită în stare de recidivă postcondamnatorie; b) infracțiunea
de furt calificat și infracțiunea continuată au fost săvârșite în condițiile unei
173
pluralități intermediare; c) există un concurs de infracțiuni între infracțiunea
continuată și infracțiunea de furt calificat.
60. În cazul a două infracțiuni, dintre care una intenționată comisă în timpul
minorității pentru care s-a luat o măsură educativă neprivativă de libertate, iar
o altă infracțiune săvârșită din culpă după majorat pentru care s-a stabilit
pedeapsa amenzii, instanța va dispune: a) executarea pedepsei amenzii ce va fi
sporită cu o pătrime din cuantumul acesteia; b) cumularea măsurii educative
neprivative de libertate cu pedeapsa amenzii; c) executarea pedepsei amenzii.
61. Alegeți afirmația corectă: a) dacă s-a săvârșit o tentativă la o infracțiune și în

condițiile unei recidive postexecutorii, mai întâi se vor reduce limitele de
pedeapsă ca efect al tentativei, iar apoi acestea se vor agrava ca efect al recidivei
postexecutorii; b) dacă într-o cauză sunt reținute mai multe circumstanțe
atenuante, reducerea limitelor de pedeapsă se va face în mod succesiv
corespunzător numărului de circumstanțe atenuante incidente; c) ca efect al
circumstanțelor agravante limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru
infracțiunea săvârșită se pot majora cu o treime.

supraveghere cel condamnat a săvârșit o nouă infracțiune intenționată pentru
care s-a pronunțat o condamnare la pedeapsa închisorii; b) pe parcursul
termenului de supraveghere persoana supravegheată a săvârșit o nouă
infracțiune intenționată pentru care s-a pronunțat o condamnare, indiferent de
natura pedepsei; c) pe parcursul termenului de supraveghere cel condamnat a
săvârșit o nouă infracțiune intenționată pentru care s-a pronunțat o condamnare
la pedeapsa închisorii, dar care să fie mai mare de un an.
63. Alegeți afirmația corectă: a) prescripția executării pedepsei nu are efecte

asupra pedepselor complementare aplicate persoanei juridice; b) măsura de
siguranță a internării medicale se poate lua indiferent dacă făptuitorului i se aplică
ori nu o pedeapsă; c) grațierea colectivă nu are efecte asupra măsurilor educative
privative de libertate.
64. În sarcina inculpatului s-a reținut că a fost condamnat definitiv la

pedeapsa închisorii de 3 ani pentru o infracțiune săvârșită cu intenție și a fost
liberat condiționat după executarea a 2 ani de închisoare. În termenul de
supraveghere cel liberat condiționat a săvârșit o nouă infracțiune din culpă
care a fost descoperită în termenul de supraveghere și pentru care a fost
condamnat la pedeapsa închisorii după împlinirea acestuia. În speță: a)
instanța va putea dispune revocarea liberării condiționate; b) pedeapsa stabilită
pentru infracțiunea săvârșită din culpă pe parcursul termenului de supraveghere
se contopește cu pedeapsa anterioară de 3 ani închisoare potrivit dispozițiilor de
la pluralitatea intermediară; c) pedeapsa stabilită pentru infracțiunea săvârșită din
174
culpă pe parcursul termenului de supraveghere se adaugă Ia restul rămas
neexecutat din pedeapsa anterioară. Examen de licență - 28 iunie 2022 Grila nr. I
65. Măsura confiscării speciale: a) se ia în cazul bunurilor care au fost folosite în

orice mod la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală. dacă aparțin altei
persoane decât cea a făptuitorului, iar acea persoană a cunoscut scopul folosirii
lor; b) se ia în cazul bunurilor dobândite prin săvârșirea faptei prevăzute de legea
penală, dacă sunt restituite persoanei vătămate; c) nu se poate lua în cazul
bunurilor dobândite prin săvârșirea faptei prevăzute de legea penală comisă prin
presă.
66. S-a reținut că inculpatul A l-a determinat pe inculpatul B să săvârșească

un furt din locuința victimei care era imobilizată la pat și să folosească
violențele dacă victima va încerca să dea alarma. Deplasându-se la locuința
victimei inculpatul B a pătruns înăuntru și a constatat că victima nu era acasă,
a sustras bunuri din locuință plecând fără incidente. În speță: a) inculpatul A va
răspunde pentru instigare la infracțiunea de tâlhărie calificată, iar inculpatul B va
răspunde ca autor pentru infracțiunea de furt calificat; b) inculpatul A va răspunde
pentru instigare la infracțiunea de furt calificat, iar inculpatul B va răspunde ca
autor pentru infracțiunea de furt calificat; c) inculpatul A nu va răspunde pentru
fapta comisă de B deoarece acesta din urmă a comis o altă faptă decât cea l-a
care fusese instigat, iar inculpatul B va răspunde ca autor pentru infracțiunea de
furt calificat.

întregul ei: a) va putea fi mai ușoară decât cea pronunțată anterior; b) va putea fi
mai grea decât cea pronunțată anterior; c) va rămâne în mod obligatoriu aceeași
cu cea stabilită inițial deoarece actele de executare descoperite ulterior fac parte
din conținutul aceleiași infracțiuni.
68. În speță s-a reținut că petentul a fost condamnat pentru un concurs de

infracțiuni la o pedeapsă rezultantă de 5 ani închisoare pe care a executat-o.
S-a mai reținut că la scurt timp după executarea pedepsei de 5 ani petentul a
mai săvârșit o altă infracțiune din culpă pentru care a fost condamnat la o
pedeapsă de I an închisoare. În acest caz: a) reabilitarea va fi de drept; b)
termenul de reabilitare curge de la executarea sau considerarea ca executată a
pedepsei închisorii de 1 an; c) durata termenului de reabilitare se va calcula în
funcție de pedeapsa cea mai grea dintre condamnările pronunțate și anume
pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare.
175
BAREM PENAL GENERAL

51 B 51 B 51 C 51 A
52 A 52 B 52 B 52 B
53 A 53 C 53 B 53 C
54 A 54 B 54 A 54 A
55 A 55 B 55 B 55 A
56 B 56 C 56 A 56 A
57 A 57 C 57 C 57 B
58 C 58 A 58 B 58 B
59 B 59 A 59 B 59 C
60 B 60 B 60 C 60 A
61 B 61 B 61 A 61 B
62 B 62 A 62 C 62 C
63 B 63 C 63 A 63 A
64 C 64 B 64 A 64 A
65 A 65 B 65 A 65 C
66 C 66 A 66 C 66 C
67 C 67 C 67 B 67 B
68 A 68 B 68 A 68 B
51 C 51 C 51 B 51 B
52 A 52 B 52 A 52 C
53 B 53 A 53 B 53 B
54 B 54 A 54 B 54 B
55 B 55 B 55 C 55 C
56 C 56 A 56 A 56 C
57 A 57 C 57 C 57 A
58 C 58 B 58 C 58 B
59 B 59 C 59 A 59 A
60 C 60 A 60 B 60 C
61 A 61 B 61 A 61 B
62 B 62 C 62 C 62 C
63 C 63 A 63 A 63 C
64 A 64 B 64 B 64 A
65 B 65 A 65 C 65 B
66 C 66 C 66 B 66 A
67 A 67 B 67 B 67 B
68 C 68 A 68 C 68 B
176
51 C 51 A 51 A 51 B
52 B 52 C 52 B 52 B
53 C 53 B 53 B 53 C
54 A 54 A 54 B 54 A
55 B 55 C 55 A 55 B
56 C 56 B 56 C 56 A
57 C 57 B 57 A 57 B
58 C 58 A 58 C 58 A
59 C 59 B 59 B 59 B
60 A 60 C 60 B
61 C 61 A 61 A 61 C
62 B 62 A 62 B 62 C
63 B 63 B 63 A 63 C
64 B 64 C 64 C 64 A
65 A 65 A 65 B 65 A
66 A 66 B 66 A 66 B
67 C 67 C 67 B 67 A
68 B 68 C 68 C 68 B
51 B 51 A 51 B 51 A
52 B 52 A 52 B 52 B
53 A 53 A 53 A 53 C
54 C 54 B 54 C 54 B
55 A 55 B 55 B 55 B
56 A 56 C 56 A 56 A
57 C 57 C 57 B 57 B
58 C 58 B 58 A 58 A
59 B 59 B 59 B 59 A
60 A 60 C 60 C 60 C
61 A 61 C 61 A 61 A
62 A 62 C 62 B 62 A
63 B 63 C 63 B 63 B
64 C 64 B 64 A 64 B
65 B 65 B 65 B 65 A
66 C 66 A 66 C 66 B
67 A 67 A 67 A 67 B
68 A 68 C 68 B 68 B
177
DREPT PENAL SPECIAL
2015 februarie
69. Care va fi încadrarea juridică, în cazul în care făptuitorul a încuiat și

abandonat victima într-o cameră frigorifică, cu scopul de a o împiedica să
participe la o întâlnire, iar victima a decedat? a) lipsire de libertate urmată de
moartea victimei; b) ucidere din culpă; c) omor în concurs cu lipsire de libertate.
70. I. i-a aplicat prietenului său V., bolnav de tuberculoză în fază avansată, cu
care a avut o dispută verbală, trei lovituri cu picioarele în zona toracică. La
momentul aplicării loviturilor I. era încălțat cu bocanci. Deși a văzut că V. nu a
mai reacționat după primirea loviturilor, I. a plecat și a revenit a doua zi, când
l-a găsit pe V. decedat. Expertiza medico-legală a confirmat că moartea a
survenit ca urmare a fracturilor costale și a faptului că două coaste au perforat
plămânul victimei. Ce se poate reține în sarcina lui I.? a) infracțiunea de loviri
sau vătămări cauzatoare de moarte; b) infracțiunea de omor; c) infracțiunea de
vătămare corporală.
71. Pentru reținerea omorului săvârșit cu premeditare este necesară: a) doar

exteriorizarea intenției de a ucide o persoană; b) trecerea unei perioade de timp
de la luarea rezoluției infracționale până la comiterea faptei; c) o chibzuință de cel
puțin câteva zile asupra faptei.
72. Aruncarea cu putere, de la mică distanță, a unei pietre de pavaj stradal

spre capul unei persoane și rănirea acesteia, la nivelul capului, cu urmarea
unor leziuni ce necesită 90 de zile de îngrijiri medicale, reprezintă: a) tentativă
la infracțiunea de omor; b) vătămare corporală; c) lovire sau alte violențe.
73. Omorul reprezintă uciderea unei persoane săvârșită cu: a) orice formă de
vinovăție; b) intenție directă sau indirectă; c) intenție sau praeterintenție.
74. Lovirea intenționată de către făptuitor, cu aceeași ocazie, a două persoane

constituie: a) o infracțiune de lovire sau alte violențe; b) două infracțiuni de lovire
sau alte violențe aflate în concurs; c) o infracțiune de lovire sau alte violențe în
formă continuată.
75. Dacă în urma unui accident de circulație au fost ucise două persoane,
fapta constituie: a) o infracțiune de ucidere din culpă, varianta tip; b) două
infracțiuni de ucidere din culpă aflate în concurs; c) infracțiunea de ucidere din
culpă în variantă agravată.
178
76. X și Y o constrâng pe o tânără să îi urmeze în apartamentul unuia din ei și
în timp ce X imobilizează victima, Y are cu aceasta un raport sexual. În speță:
a) se va reține în sarcina lui Y infracțiunea de viol în varianta agravată, fapta fiind
comisă de două sau mai multe persoane împreună; b) nu se va reține în sarcina
lui X complicitate la infracțiunea de viol în varianta agravată menționată; c) se va
reține în sarcina ambilor făptuitori infracțiunea de viol în varianta agravată
menționată, în forma coautoratului.
77. Amenințarea lansată de proprietarul unui teren celui care își depozitase pe
terenul său niște materiale de construcții, că îl va da în judecată dacă nu
ridică materialele: a) reprezintă infracțiunea de amenințare; b) reprezintă
infracțiunea de șantaj; c) nu reprezintă infracțiune.
78. Prin infracțiunea de furt: a) posesia de rea-credință este ocrotită în orice

împrejurare; b) posesia de rea-credință nu este ocrotită în nicio împrejurare; c)
posesia de rea-credință nu este ocrotită contra proprietarului bunului mobil.
79. Consumarea infracțiunii de furt are loc în momentul: a) realizării

apropriațiunii (deposedarea victimei și împosedarea făptuitorului); b) realizării
aprehensiunii (apucarea bunului de către făptuitor); c) deplasării bunului de către
făptuitor până la locul unde dorea să-l ducă sau să-l ascundă.
80. Pentru aprecierea existenței infracțiunii de furt săvârșit „în timpul nopții”
se întrebuințează în practica judiciară: a) criteriul astronomic; b) criteriul
geografic; c) criteriul realității.
81. Fapta inculpatului de a pătrunde în locuința victimei, de a o imobiliza, de a

o amenința cu moartea pentru a spune unde ține banii ascunși și părăsirea
locuinței înainte de a-i găsi din cauza declanșării unei alarme, în cazul în care
leziunile produse de imobilizare au necesitat 3 zile de ingrijiri medico-legale,
reprezintă: a) infracțiunea de lipsire de libertate, infracțiunea de amenințare,
infracțiunea de tentativă la furt, infracțiunea de loviri sau alte violențe aflate în
concurs; b) infracțiunea de lipsire de libertate în concurs cu infracțiunea de
tentativă la furt; c) infracțiunea de tentativă la tâlhărie.
82. Dacă făptuitorul solicită victimei să-i predea haina, amenințând-o cu un

cuțit și victima se conformează, încadrarea juridică va fi: a) șantaj; b)
amenințare; c) tâlhărie.
83. Urmarea imediată la infracțiunea de mărturie mincinoasă constă în: a)

producerea unui prejudiciu; b) crearea unei stări de pericol pentru înfăptuirea
justiției; c) împiedicarea aflării adevărului într-o cauză.
84. Subiectul activ al infracțiunii de trafic de influență este: a) funcționarul

public care înfăptuiește un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu în schimbul
179
unui folos material injust; b) persoana care are sau lasă să se creadă că are
influență asupra unui funcționar public; c) doar funcționarul public care nu
înfăptuiește un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu în schimbul unui folos
material injust.
85. În cazul infracțiunii de fals intelectual: a) alterarea privește materialitatea

înscrisului; b) alterarea privește conținutul actului; c) alterarea este întotdeauna
ulterioară întocmirii actului.
2015 iunie
69. În practica instanței supreme s-a stabilit că fapta inculpatului care,

urmărind să comită un viol, nu oprește mașina la insistențele victimei, și o
constrânge astfel pe aceasta să se arunce din autovehicul, în timpul mersului,
și să se accidenteze mortal reprezintă: a) infracțiunea de omor calificat comis
pentru a înlesni sau a ascunde săvârșirea altei infracțiuni, în speță un viol; b)
tentativă la infracțiunea de viol urmat de moartea victimei; c) infracțiunea de
determinare sau înlesnire a sinuciderii.
70. Omorul comis pentru săvârșirea unei tâlhării, dacă făptuitorul nu mai
reușește să sustragă bunul, reprezintă: a) doar omor calificat; b) concurs de
infracțiuni între omor calificat și tâlhărie în formă consumată; c) concurs de
infracțiuni între omor calificat și tentativă ia tâlhărie.
71. Inculpatul a constrâns victima să se arunce de la un etaj superior al unei

clădiri înalte. Victima a fost transportată de urgență la spital și a supraviețuit.
Din expertiza medico-legală a rezultat că victima a suferit leziuni ce i-au pus
în primejdie viața. În sarcina inculpatului se va reține: a) infracțiunea de
determinare sau înlesnire a sinuciderii, în varianta atenuată - când actele de
determinare au fost urmate de o încercare de sinucidere; b) infracțiunea de
vătămare corporală în varianta punerii în primejdie a vieții persoanei; c) tentativă
la infracțiunea de omor comisă prin folosirea energiei fizice a victimei.
72. Cel care, cu intenție, o determină pe mama aflată într-o stare de tulburare
psihică să-și ucidă copilul nou-născut poate fi condamnat pentru săvârșirea
infracțiunii de: a) instigare la uciderea ori vătămarea nou-născutului săvârșită de
către mamă; b) complicitate la uciderea ori vătămarea nou-născutului săvârșită de
către mamă; c) instigare la omor.
73. Fapta ospătarului care împinge cu putere, în mod neglijent, o ușă batantă
și lovește astfel victima ce se afla de partea cealaltă a ușii, provocându-i
acesteia leziuni ce au necesitat pentru vindecare 91 de zile de îngrijiri
medicale: a) reprezintă infracțiunea de vătămare corporală din culpă în varianta
tip, prevăzută de art. 196 alin. 2 C.pen.; b) reprezintă infracțiunea de vătămare
180
corporală din culpă în varianta agravată, prevăzută art. 196 alin. 3 C.pen., deoarece
nu au fost respectate măsurile de prevedere pentru efectuarea unei anumite
activități; c) nu reprezintă infracțiune, deoarece activitatea de deschidere a ușilor
nu este reglementată și nu pot fi stabilite măsurile de prevedere încălcate.
74. Aplicarea unei lovituri de cuțit în zona abdominală ce a produs victimei

leziuni care au necesitat 90 de zile de îngrijiri medicale constituie infracțiunea
de: a) tentativă la omor; b) lovire sau alte violențe; c) vătămare corporală.
75. Poate exista infracțiunea de amenințare atunci când: a) mesajul de pericol

(amenințarea) vizează un prieten al persoanei amenințate; b) mesajul de pericol
vizează stoparea unei acțiuni sau a unei atitudini neîngăduite, imputabilă
persoanei amenințate; c) mesajul de pericol se referă la folosirea unei căi legale
sau la folosirea pe cale licită a unui drept.
76. Infracțiunea de viol poate fi comisă: a) prin orice act de natură sexuală; b)
prin raport sexual, chiar daca acesta nu a fost finalizat; c) prin orice act de
penetrare vaginală sau orală.
77. Pătrunderea făptuitorului într-un apartament și sustragerea unei

pluralități de bunuri pentru al căror transport se realizează mai multe drumuri
între apartament și autoturismul său reprezintă: a) o infracțiune de furt; b) o
infracțiune de furt în formă continuă; c) o infracțiune de furt în formă continuată.
78. Furtul calificat săvârșit prin efracție: a) nu implică întotdeauna o violare de

domiciliu; b) nu poate fi săvârșit asupra unui bun mobil; c) se poate comite și
prin ocolirea unui obstacol interpus între făptuitor și bunul pe care acesta
intenționează să-l sustragă.
79. Faptele inculpatului de a-i aplica victimei o lovitură, de a-i sustrage ceasul
și de a-i aplica ulterior alte lovituri pentru a o împiedica să riposteze
reprezintă infracțiunea de: a) furt în concurs cu cea de lovire și alte violențe; b)
tâlhărie în concurs cu cea de lovire sau alte violențe; c) tâlhărie.
80. Reprezintă abuz de încredere: a) refuzul de a restitui o sumă de bani primită

cu titlu de împrumut; b) refuzul de a restitui o sumă de bani încredințată spre a fi
depusă la bancă; c) refuzul de a restitui o cantitate de combustibil primită cu titlu
de împrumut, pentru a fi folosită la încălzire pe timpul iernii.
81. Dacă făptuitorul îi cere victimei telefonul pentru a-și suna prietena, iar
după convorbire fuge cu bunul, se poate reține: a) infracțiunea de furt; b)
infracțiunea de abuz de încredere; c) infracțiunea de înșelăciune.
181
82. Lovirea unui polițist aflat în exercițiul funcțiunii, dar care și-a depășit
atribuțiile de serviciu, reprezintă infracțiune de: a) ultraj; b) ultraj în concurs cu
infracțiunea de lovire sau alte violențe; c) lovire sau alte violențe.
83. Infracțiunea de mărturie mincinoasă: a) poate avea ca subiect activ un

interpret; b) nu se poate săvârși într-o cauză civilă; c) are ca urmare imediată
împiedicarea aflării adevărului.
84. X. funcționar la primărie, i-a solicitat lui Y 5000 de lei, pentru eliberarea
unei autorizații de construcție. Y a promis că îi va da banii, dar nu și-a
îndeplinit promisiunea ci a denunțat imediat fapta organelor de urmărire
penală. în speță: a) X va răspunde pentru tentativă la infracțiunea de luare de
mită ; b) X va răspunde pentru infracțiunea de luare de mită; c) Y va răspunde
pentru infracțiunea de dare de mită.
85. Falsificarea unui înscris sub semnătură privată și folosirea lui de către
autorul falsului reprezintă: a) infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură
privată în concurs cu infracțiunea de uz de fals; b) infracțiunea de uz de fals; c)
infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată.
2016 februarie
69. Omorul săvârșit din interes material [art. 189 alin. (1) lit. b) C.pen.]: a) nu se
poate reține în cazul erorii asupra identității persoanei (error in personam}, b) se
poate reține și în cazul devierii acțiunii (aberratio ictus}, c) nu se poate reține când
făptuitorul urmărește obținerea unei sume de bani.
70. Omorul săvârșit pentru a comite sau a ascunde săvârșirea unei tâlhării sau
piraterii are ca formă de vinovăție: a) intenția depășită; b) intenția directă sau
indirectă ori praeterintentia; c) intenția sub oricare din cele două modalități ale ei.
71. Fapta de a aplica victimei o lovitură cu piciorul în zona abdominală, faptă

ce a pus în pericol viața victimei și care a produs leziuni ce au necesitat 7 zile
de îngrijiri medicale, reprezintă infracțiunea de: a) tentativă de omor; b) lovire
sau alte violențe; c) vătămare corporală.
72. Dacă s-a provocat vătămarea corporală din culpă a mai multor persoane,
încadrarea juridică va fi: a) o singură infracțiune de vătămare corporală din culpă
în varianta tip; b) o singură infracțiune de vătămare corporală din culpă în variantă
agravată; c) un concurs de infracțiuni de vătămare corporală din culpă (atâtea
infracțiuni câte persoane au fost vătămate).
182
73. Prin aplicarea de violențe fizice, făptuitorul constrânge victima (V) să-i dea
o sumă de bani. A doua zi, în timp ce se îndrepta cu banii spre locuința
făptuitorului, V este interceptată de organele de poliție, care fuseseră sesizate
de un martor. În sarcina făptuitorului se va reține: a) șantaj: b) tâlhărie; c)
tentativă la șantaj.
74. Prin constrângere, A întreține un raport sexual cu B. În urma violențelor

aplicate cu această ocazie de către A, B a suferit leziuni pentru vindecarea
cărora au fost necesare 90 de zile de îngrijiri medicale. Calificarea corectă a
faptei este: a) art. 218 C.pen. (viol); b) art. 218 C.pen. (viol) în concurs cu art. 193
C.pen. (lovire sau alte violențe); c) art. 218 C.pen. (viol) în concurs cu art. 194 C.pen.
(vătămare corporală).
75. Răpirea unui nou-născut: a) reprezintă infracțiunea de lipsire de libertate în

varianta tip; b) reprezintă infracțiunea de lipsire de libertate în variantă agravată; c)
nu reprezintă infracțiune, întrucât lipsa consimțământului nu se poate prezuma în
defavoarea inculpatului.
76. Fapta șoferului de taxi care, deși observă că partea vătămată coboară din
mașină fără să-și recupereze un bun depus pe bancheta din spate, nu o
atenționează, iar ulterior își însușește bunul respectiv, reprezintă infracțiunea
de: a) însușirea bunului găsit [art. 243 alin. (1) C.pen.]; b) furt (art. 228 C.pen.); c) furt
calificat [săvârșit într-un mijloc de transport în comun - art. 229 alin. (1) lit. a)
C.pen.].

leziunile produse de imobilizare au necesitat 3 zile de îngrijiri medico-legale,
78. Situația premisă la infracțiunea de abuz de încredere este: a) existența unui

titlu în baza căruia făptuitorul deține bunul; b) însușirea pe nedrept a unui bun de
către subiectul activ; c) existența unui act translativ de proprietate.
79. Infracțiunea de înșelăciune săvârșită prin întrebuințarea de nume sau

calități mincinoase ori de alte mijloace frauduloase: a) poate intra în concurs cu
alte infracțiuni (fals, uz de fals, falsul privind identitatea etc.); b) absoarbe în mod
natural infracțiunile de fals, fără aceste elemente circumstanțiale neputându-se
reține săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în varianta agravată prevăzută la art.
244 alin. (2) C.pen.; c) conferă infracțiunii de înșelăciune caracter de infracțiune
complexă.
183
80. Vânzarea după 3 zile a unui bun de către cel care l-a găsit: a) întrunește
elementele constitutive ale infracțiunii de abuz de încredere; b) întrunește
elementele constitutive ale infracțiunii de însușire a bunului găsit; c) nu poate
reprezenta o infracțiune.
81. Fapta persoanei care, în schimbul unei sume de bani, ascunde un bun
despre care, în momentul primirii, a aflat că provine din furt, reprezintă: a)
complicitate la furt; b) tăinuire; c) favorizarea făptuitorului.
82. La infracțiunea de luare de mită (art. 289 C.pen.) elementul material al

faptei: a) se săvârșește doar anterior efectuării sau neefectuării actului de serviciu;
b) se săvârșește doar ulterior efectuării sau neefectuării actului de serviciu; c) se
poate săvârși fie anterior, fie ulterior efectuării sau neefectuării actului de serviciu.
83. Primirea de bani, cu promisiunea de a influența ofițeri de poliție spre a se

obține punerea în libertate a unui arestat sau pentru netrimiterea în judecată
a inculpatului cercetat pentru infracțiunea de furt: a) poate reprezenta
infracțiunea de trafic de influență deoarece deși polițistul nu are atribuții directe
în legătură cu actele respective, poate efectua cercetările în așa fel încât să
determine efectuarea unor astfel de acte; b) nu poate reprezenta infracțiunea de
trafic de influență deoarece polițistul nu are atribuții directe în legătură cu actele
respective; c) reprezintă infracțiunea de înșelăciune deoarece polițistul nu are
atribuții directe în legătură cu actele respective.
84. La infracțiunea de delapidare (art. 295 C.pen.): a) subiect activ poate fi doar
un funcționar public; b) coautoratul este posibil; c) complicele trebuie să aibă și el,
în mod obligatoriu, atribuții de gestionar sau administrator.
85. La infracțiunea de fals intelectual (art. 321 C.pen.): a) este posibil coautoratul;
b) elementul material nu se poate realiza prin omisiune; c) tentativa nu este
pedepsită.
2016 iunie
69. Fapta inculpatului care, cu ajutorul unui somnifer reușește să adoarmă

victima, după care o leagă de copac și îi aplică o lovitură de topor în cap, fapt
ce duce la decesul victimei, reprezintă: a) infracțiunea de omor simplu, cu
reținerea circumstanței agravante constând în săvârșirea faptei profitând de
starea de vădită vulnerabilitate a victimei datorată vârstei, stării de sănătate,
infirmității sau altor cauze [art. 77 lit. e) C.pen.]; b) infracțiunea de omor simplu
(art. 188 C.pen.) în concurs cu infracțiunea de lipsire de libertate (art. 205 C.pen.); c)
infracțiunea de omor simplu (art. 188 C.pen.).
184
70. Făptuitorul (F) urmărește să ucidă victima prin otrăvire, sperând să intre în
posesia averii acesteia. Din eroare, a fost ucisă o altă persoană decât cea
avută în vedere de F. încadrarea juridică a faptei va fi în acest caz: a) omor
simplu (art. 188 C.pen.); b) omor calificat din interes material [art. 189 alin. (1) lit. b)
C.pen.]; c) ucidere din culpă (art. 192 C.pen.).
71. Fapta unei persoane de a convinge victima să se sinucidă oferindu-i în

acest scop o sumă de bani considerabilă, dacă sinuciderea a avut loc,
reprezintă infracțiunea de: a) șantaj (art. 207 C.pen.); b) instigare la omor calificat
[cu premeditare, art. 189 alin. (1) lit. a) C.pen.]; c) determinarea sau înlesnirea
sinuciderii (art. 191 C.pen.).
72. Dacă în urma unui accident rutier se constată că autorul a depășit viteza
legală, fără a i se reține o altă împrejurare imputabilă, iar victima necesită
pentru vindecare 90 de zile de îngrijiri medicale: a) fapta reprezintă vătămare
corporală din culpă (art. 196 C.pen.); b) fapta reprezintă lovire sau alte violențe (art.
193 C.pen.); c) fapta nu reprezintă infracțiune.
73. Infracțiunea de amenințare: a) poate privi o faptă păgubitoare îndreptată

asupra unei persoane apropiate victimei; b) se reține în variantă agravată dacă
făptuitorul urmărește obținerea unui folos patrimonial; c) nu se poate săvârși și
prin sms-uri.
74. Inculpatul, vrând să violeze victima, a atras-o într-o scară de bloc din
apropiere și a lovit-o cu palmele pentru a o dezbrăca. Întrucât victima țipa și
locuitorii blocului începuseră să coboare către locul unde se aflau, inculpatul
s-a speriat și a fugit înainte de a începe actul sexual. în această situație: a)
fapta nu reprezintă infracțiune; b) fapta reprezintă tentativă la infracțiunea de viol;
c) fapta reprezintă tentativă la infracțiunea de viol în varianta tip în concurs cu
infracțiunea de loviri sau alte violențe.
75. Făptuitorii, încercând să pătrundă în locuința victimei, au sărit gardul în

curtea acesteia, iar în momentul în care se pregăteau să intre în casă au fost
surprinși de paznic și au fugit. Fapta reprezintă: a) tentativă la violare de
domiciliu; b) violare de domiciliu în formă consumată în varianta tip; c) violare de
domiciliu în formă consumată în variantă agravată.
76. Sustragerea unor bunuri dintr-un autoturism și surprinderea, de către

poliție, a autorului lângă autoturism, cu bunurile sustrase asupra sa: a)
constituie furt în formă consumată; b) constituie tentativă la infracțiunea de furt;
c) nu constituie infracțiune, deoarece fapta se afla în sfera actelor preparatorii.
185
77. Dacă victima, care se plimba într-un parc cu fiul său, îi dă făptuitorului
portofelul, întrucât acesta o amenință că îi va lovi copilul, se va reține: a)
infracțiunea de furt în concurs cu cea de amenințare, întrucât victimele sunt
diferite; b) infracțiunea de tâlhărie; c) infracțiunea de șantaj.
78. Dacă X îi spune vânzătoarei dintr-un magazin că îi va aduce peste o oră

banii pe un tort de care are nevoie urgentă pentru aniversarea fiicei sale, însă
vine cu banii abia peste trei ore: a) în sarcina lui X se poate reține infracțiunea de
înșelăciune; b) în sarcina lui X nu se poate reține infracțiunea de abuz de
încredere; c) în sarcina lui X se poate reține infracțiunea de furt.
79. În practică, s-a reținut infracțiunea de înșelăciune: a) în situația în care

făptuitorul a obținut un credit pe care l-a folosit în alt scop decât cel declarat, iar
garanțiile aduse s-au dovedit grevate de sarcini ascunse; b) în situația în care
făptuitorul, după ce a obținut un împrumut, fără a fi desfășurat o acțiune de
inducere în eroare, nu restituie suma împrumutată la data stabilită; c) în situația în
care făptuitorul, fără a fi uzat de mijloace amăgitoare la încheierea contractului,
nu îl mai poate executa din motive independente de voința lui.
80. Infracțiunea de distrugere (art. 253 C.pen.): a) nu poate avea ca obiect

material bunuri imobile; b) poate avea ca obiect material înscrisuri sub semnătură
privată; c) se reține în variantă agravată întotdeauna când se produce prin
incendiere.
81. Infracțiunea de mărturie mincinoasă (art. 273 C.pen.): a) se pedepsește și în

forma tentativei; b) nu poate avea forma continuată; c) se consumă în momentul
în care s-au făcut afirmațiile mincinoase, chiar dacă soluția dată în cauză a fost
justă.
82. Fapta inculpatului de a transporta, după o prealabilă înțelegere, pe autorii

infracțiunii de furt la locul săvârșirii faptei, cu autoturismul său, de a-i aștepta
și apoi de a-i duce, împreună cu bunurile sustrase, la locuința unuia dintre ei,
unde acestea au fost împărțite constituie: a) coautorat la infracțiunea de furt; b)
complicitate la infracțiunea de furt; c) tăinuire.
83. În sarcina judecătorului care pretinde o sumă de bani pentru a da o soluție

favorabilă într-un dosar și care, în același timp, promite că îi va convinge pe
ceilalți membri ai completului de judecată să fie de acord cu respectiva
soluție se va reține: a) infracțiunea de luare de mită în concurs cu infracțiunea de
trafic de influență ; b) doar infracțiunea de luare de mită ; c) doar infracțiunea de
trafic de influență.
186
84. Conform unei decizii a instanței supreme, fapta inculpatului, inspector de
impozite și taxe în cadrul unei administrații financiare, de a-și însuși sume de
bani din încasările făcute în această calitate, constituie infracțiunea de: a)
Sdelapidare; b) gestiune frauduloasă; c) abuz de încredere.
85. Acțiunea de falsificare a unui înscris prin atestarea unor fapte sau
împrejurări necorespunzătoare adevărului se regăsește în latura obiectivă a
infracțiunii de: a) fals material în înscrisuri oficiale; b) fals în înscrisuri sub
semnătură privată; c) uz de fals.
2017 februarie
infracțiuni între omor calificat și tâlhărie în formă consumată: c) concurs de
infracțiuni între omor calificat și tentativă la tâlhărie.
70. Dacă făptuitorul a ucis în aceeași împrejurare, cu intenție, două persoane,

se poate reține: a) săvârșirea a două infracțiuni de omor simplu aflate în concurs;
b) săvârșirea unei infracțiuni de omor; c) săvârșirea unei infracțiuni de omor
calificat.

constituie: a) o infracțiune de lovire sau alte violențe (art. 193 C.pen.); b) două
infracțiuni de lovire sau alte violențe aflate în concurs; c) o infracțiune de lovire sau
alte violențe în formă continuată.
72. Infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte (art. 195 C.pen.)
se săvârșește: a) cu intenție indirectă; b) cu intenție depășită; c) fie cu intenție, fie
din culpă.
73. Fapta de a viola victima și de a-i aplica. în acest scop, mai multe lovituri în
zona feței, lovituri ce au avut ca urmare pierderea unui ochi, reprezintă: a)
infracțiunea de viol în concurs cu infracțiunea de vătămare corporală din culpă; b)
infracțiunea de viol (în variantă agravată); c) infracțiunea de viol în concurs cu
infracțiunea de vătămare corporală.
74. Fapta inculpatului de a încuia victima timp de trei zile într-o încăpere
pentru a o împiedica să se prezinte la un examen, urmată la două zile după
eliberare, când a auzit că victima vrea să depună o plângere la poliție, de
amenințarea că dacă se va întâmpla aceasta fiica victimei va fi răpită
reprezintă: a) infracțiunea de lipsire de libertate în concurs cu tentativă la
infracțiunea de lipsire de libertate: b) infracțiunea de lipsire de libertate în concurs
cu cea de amenințare; c) infracțiunea de lipsire de libertate în concurs cu
infracțiunea de șantaj.
187
75. Săvârșirea infracțiunii de furt calificat prin escaladare [art. 229 alin. (I) lit. d)
C.pen.] presupune: a) înlăturarea unui obstacol ce se interpune între făptuitor și
bunul pe care acesta intenționează să-l sustragă; b) depășirea unui obstacol ce se
interpune între făptuitor și bunul pe care acesta intenționează să-l sustragă; c)
părăsirea de către făptuitor a locului săvârșirii furtului prin alte locuri decât cele
normal întrebuințate pentru intrarea/ ieșirea persoanelor.
76. Fapta inculpaților care, prin violențe și amenințări, au obligat un barman

să le servească băuturi alcoolice, al căror cost au refuzat să-l achite,
constituie: a) infracțiunea de tâlhărie; b) infracțiunea de șantaj; c) infracțiunea de
lovire sau alte violențe în concurs cu infracțiunea de înșelăciune.
77. Infracțiunea de abuz de încredere nu este posibilă în cazul: a) unui contract

de împrumut de comodat; b) unui împrumut de consumație (mutuum); c) în
cazul unei obligații alternative, când debitorul are posibilitatea alegerii prestației.
78. La infracțiunea de înșelăciune (art. 244 C.pen.) urmarea imediată constă: a)

într-o stare de pericol cu privire la patrimoniul victimei; b) într-o pagubă ce se
produce în patrimoniul victimei: c) în obținerea pentru sine sau pentru altul a unui
folos material injust.
79. Infracțiunea de însușirea bunului găsit sau ajuns din eroare la făptuitor
(art. 243 C.pen.): a) este mai gravă dacă se săvârșește în modalitatea însușirii pe
nedrept a unui bun ce aparține altuia ajuns în mod fortuit în posesia făptuitorului:
b) poate fi comisă atât cu intenție, cât și cu intenție depășită: c) este o infracțiune
contra patrimoniului prin nesocotirea încrederii.
80. Producerea ori ticluirea de probe nereale în scopul de a dovedi existența

unei fapte prevăzute de legea penală reprezintă: a) infracțiunea de mărturie
mincinoasă; b) infracțiunea de inducere în eroare a organelor judiciare: c)
infracțiunea de omisiunea sesizării.

interpret; b) nu se poate săvârși într-o cauză civilă: c) are ca subiect pasiv principal
persoana care suferă consecințele unei mărturii mincinoase.
82. Tăinuirea săvârșită de un membru de familie: a) se pedepsește în aceleași

condiții ca orice tăinuire; b) se pedepsește cu o pedeapsă redusă; c) nu se
pedepsește.

188
84. Dacă funcționarul public corupt, în scopul de a satisface solicitarea
mituitorului nu îndeplinește un act privitor la îndatoririle lui de serviciu, iar
această neîndeplinire constituie prin ea însăși o infracțiune: a) luarea de mită
va intra în concurs cu respectiva infracțiune; b) luarea de mită absoarbe respectiva
infracțiune; c) luarea de mită se reține în variantă agravată.
85. Fapta inculpatului care primește o sumă de bani pretinzând că are

influență asupra unui funcționar public și promite că îl va determina pe acesta
să îndeplinească un act ce intră în îndatoririle sale de serviciu, dar a cărui
intervenție repetată asupra funcționarului eșuează reprezintă: a) o tentativă la
infracțiunea de trafic de influență; b) o infracțiune de trafic de influență în formă
consumată: c) o infracțiune de trafic de influență în formă continuată.
2017 iunie
69. I. a aplicat lui V. cinci lovituri cu o nuia peste picioare. Una dintre lovituri a
nimerit peste o leziune produsă accidental în urmă cu două săptămâni. La
patru zile de la fapta lui I. această leziune a suferit complicații, V. a mers la
spital, a primit îngrijiri medicale, dar cu toate acestea a făcut septicemie și a
decedat. Ce infracțiune se poate reține în sarcina lui I.? a) omor; b) loviri sau
vătămări cauzatoare de moarte; c) ucidere din culpă.
71. Pentru reținerea omorului săvârșit cu premeditare este necesară: a) doar

exteriorizarea intenției de a ucide o persoană; b) trecerea unei perioade de timp
de la luarea rezoluției infracționale până la comiterea faptei; c) o chibzuință de cel
puțin câteva zile asupra faptei.
73. Prin aplicarea de violențe fizice, făptuitorul constrânge victima (V) să-i dea
o sumă de bani. A doua zi, în timp ce se îndrepta cu banii spre locuința
făptuitorului, V este interceptată de organele de poliție, care fuseseră sesizate
de un martor, în sarcina făptuitorului se va reține: a) șantaj; b) tâlhărie; c)
tentativă la șantaj.
189
formă continuată.

(amenințarea) vizează un prieten al persoanei amenințate; b) mesajul de pericol
vizează stoparea unei acțiuni sau a unei atitudini neîngăduite, imputabilă
persoanei amenințate; c) mesajul de pericol se referă la folosirea unei căi legale
sau la folosirea pe cale licită a unui drept.
C.pen.].


atribuțiile de serviciu, reprezintă infracțiune de: a) ultraj; b) ultraj în concurs cu
80. Fapta persoanei care, în schimbul unei sume de bani, ascunde un bun
despre care, în momentul primirii, a aflat că provine din furt, reprezintă: a)
complicitate la furt; b) tăinuire; c) favorizarea făptuitorului.
190
interpret; b) nu se poate săvârși într-o cauză civilă; c) are ca subiect pasiv principal
82. Elementul material al traficului de influență poate consta în: a) promisiunea

de a da bani; b) acceptarea unei promisiuni de bani; c) determinarea
funcționarului public de a îndeplini un act ce intră în îndatoririle sale de serviciu.

mituitorului nu îndeplinește un act privitor la îndatoririle lui de serviciu, iar
84. La infracțiunea de fals intelectual (art. 321 C.pen.): a) este posibil

coautoratul; b) elementul material nu se poate realiza prin omisiune; c) tentativa
nu este pedepsită.
2018 februarie
69. Ce infracțiune se va reține în sarcina făptuitorului care ucide o femeie,

având în vedere că acesta fusese anterior condamnat definitiv pentru o
infracțiune de viol urmat de moartea victimei? a) omor simplu; b) omor
calificat, comis pentru a ascunde săvârșirea altei infracțiuni; c) omor calificat,
comis de către o persoană care a mai comis anterior o infracțiune de omor sau o
tentativă la infracțiunea de omor.
70. Dacă făptuitorul ucide victima, crezând că aceasta este însărcinată: a) se va

reține omor calificat săvârșit asupra unei femei gravide, chiar dacă în realitate
victima nu era însărcinată; b) nu se va reține infracțiunea de omor calificat săvârșit
asupra unei femei gravide, dacă în realitate victima nu era însărcinată; c) se poate
reține infracțiunea de omor calificat asupra a două persoane dacă victima era
într-adevăr însărcinată.
71. În cazul infracțiunii de lovire sau alte violențe: a) tentativa se pedepsește; b)

poate interveni împăcarea părților; c) pluralitatea de victime determină reținerea
unei pluralități de infracțiuni.
72. Infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte (art. 195 C.pen.):
a) se raportează doar la fapta de lovire sau alte violențe (art. 193 C.pen.), iar nu și la
191
vătămarea corporală (art. 194 C.pen.); b) poate fi reținută atunci când făptuitorul
prevede rezultatul faptei sale și, deși nu-1 urmărește, acceptă producerea lui; c)
săvârșită asupra unui membru de familie determină încadrarea faptei în violență
în familie raportată la această infracțiune, cu consecința sporirii limitelor de
pedeapsă.
73. Infracțiunea de întrerupere a cursului sarcinii (art. 201 C.pen.): a) are un

subiect activ calificat; b) este mai gravă dacă se săvârșește fără consimțământul
femeii însărcinate; c) este o infracțiune contra vieții private.
74. În practica instanței supreme s-a stabilit că fapta inculpatului care,

urmărind să comită un viol, nu oprește mașina la insistențele victimei, și o
constrânge astfel pe aceasta să se arunce din autovehicul, în timpul mersului,
și să se accidenteze mortal reprezintă: a) infracțiunea de omor calificat comis
pentru a înlesni sau a ascunde săvârșirea altei infracțiuni, în speță un viol; b)
tentativă la infracțiunea de viol urmat de moartea victimei; c) infracțiunea de
determinare sau înlesnire a sinuciderii.

vizează un prieten al persoanei amenințate; b) mesajul de pericol vizează stoparea
unei acțiuni sau a unei atitudini neîngăduite, imputabilă persoanei amenințate; c)
mesajul de pericol se referă la folosirea unei căi legale sau la folosirea pe cale licită
a unui drept. 76. Inculpatul a vrut să facă o glumă și a legat capătul liber al lanțului
de la gâtul unui cal de piciorul victimei, după care a speriat animalul
determinându-l să fugă; victima târâtă pe asfalt pe o distanță de peste 1 km. a
decedat. în practică această faptă a fost încadrată în infracțiunea de: a) omor; b)
loviri sau vătămări cauzatoare de moarte; c) ucidere din culpă.
77. Prin infracțiunea de furt: a) posesia de rea-credință este ocrotită în orice

împrejurare; b) posesia de rea-credință nu este ocrotită în nicio împrejurare; c)
posesia de rea-credință nu este ocrotită contra proprietarului bunului mobil.
78. Furtul unui bun dintr-un autobuz aflat în serviciu, dar oprit la capăt de
linie, reprezintă: a) furt calificat, întrucât privește un mijloc de transport sau orice
alt mijloc de intervenție la incendiu, la accidente de cale ferată, rutiere, navale sau
aeriene ori în caz de dezastru [art. 229 alin. (3) lit. e) C.pen.]; b) furt calificat, săvârșit
într-un mijloc de transport în comun [art. 229 alin. (1) lit. a) C.pen.]; c) furt simplu,
întrucât autobuzul, neavând niciun călător și fiind oprit, nu servea ca mijloc de
transport în comun.
79. În cazul în care doi făptuitori, după o înțelegere prealabilă, atacă victima,
unul săvârșind acte de violență, iar celălalt sustrăgând bunul de Ia victimă, se
va putea reține: a) infracțiunea de lovire sau alte violențe pentru unul dintre
făptuitori și infracțiunea de furt pentru celălalt; b) infracțiunea de tentativă de
tâlhărie pentru cel ce a aplicat loviturile și infracțiunea de tâlhărie pentru celălalt
192
făptuitor; c) coautorat la infracțiunea de tâlhărie. 6 Examen de licență - 6 februarie
2018 Grila nr. 1
80. Elementul material la infracțiunea de gestiune frauduloasă constă: a)

exclusiv dintr-o acțiune de însușire, folosire sau traficare a bunurilor administrate;
b) în orice act de administrare sau conservare voit defectuos care este producător
de pagube; c) în orice act din care rezultă dobândirea unui folos material de către
făptuitor.

82. Inculpata a găsit la groapa de gunoi o cizmă, iar în interiorul acesteia a

găsit un plic cu suma de 10.000 de euro, pe care și i-a însușit. Fapta inculpatei:
a) nu reprezintă infracțiunea de însușire a bunului găsit deoarece cizma fusese
abandonată de proprietar, iar bunurile abandonate nu reprezintă bunuri găsite în
sensul textului incriminator; b) reprezintă infracțiunea de însușire a bunului găsit;
c) reprezintă infracțiunea de furt deoarece, în situația dată, proprietarul a pierdut
doar vremelnic contactul cu bunul.
83. Urmarea imediată la infracțiunea de mărturie mincinoasă (art. 273 C.pen.)

constă în: a) producerea unui prejudiciu; b) crearea unei stări de pericol pentru
înfăptuirea justiției; c) împiedicarea aflării adevărului într-o cauză.
84. Elementul material al infracțiunii de delapidare constă în: a) însușirea,

traficarea, folosirea bunurilor gestionate sau administrate; b) însușirea,
distrugerea, folosirea bunurilor gestionate sau administrate; c) primirea, traficarea,
folosirea bunurilor gestionate sau administrate.
85. Fapta de a contraface bilanțul contabil al unei societăți comerciale cu

răspundere limitată și de a-1 depune ca probă într-o cauză civilă poate
reprezenta: a) fals în înscrisuri sub semnătură privată; b) fals material în înscrisuri
oficiale în concurs cu infracțiunea de uz de fals; c) uz de fals în concurs cu
infracțiunea de fals intelectual.
193
2018 iunie
69. încercarea de ucidere a soțului de către soție, pentru ca aceasta să se

poată căsători cu altă persoană, reprezintă: a) doar tentativă la infracțiunea de
omor; b) tentativă la infracțiunea de violență în familie raportată la omor; c)
infracțiunea de violență în familie raportată la tentativă la omor.
70. X a încercat să facă o glumă pentru a-și distra invitații la o petrecere și i-a
oferit unuia din ei un scaun căruia îi slăbise în prealabil îmbinările, astfel încât
aceasta să nu fie vizibilă, iar cel care se așeza pe scaun să cadă. V, căruia X i-a
oferit scaunul s-a răsturnat, s-a lovit cu capul de piciorul mesei și a suferit un
traumatism cranio-cerebral ușor. Din cauza îngrijirilor medicale superficiale
au intervenit complicații și, la 3 săptămâni de la producerea faptei, V a
decedat. În sarcina lui X: a) se poate reține infracțiunea de loviri sau vătămări
cauzatoare de moarte; b) se poate reține infracțiunea de ucidere din culpă; c) nu
se poate reține nicio infracțiune pentru că lui V îi aparține culpa de a nu fi verificat
dacă scaunul era solid sau șubred.
71. Inculpatul, care nu avea nicio calificare pentru meseria de dulgher,

reparând un acoperiș, a provocat căderea unui stâlp și vătămarea corporală a
unei persoane. în practică s-a decis că: a) fapta se încadrează în infracțiunea de
vătămare corporală din culpă în varianta tip, deoarece nu este îndeplinită cerința
variantei agravate, ca subiectul să aibă o calificare pentru profesia, meseria sau
activitatea pe care o desfășoară și în cadrul căreia s-a comis fapta; b) fapta se
încadrează în infracțiunea de vătămare corporală din culpă în varianta agravată,
deoarece este suficientă exercitarea în fapt a unei profesii, meserii sau efectuarea
unei activități cu nerespectarea dispozițiilor legale și a măsurilor de prevedere pe
care le pretinde profesia, meseria, activitatea; c) fapta nu reprezintă infracțiune
deoarece lucrând la acoperiș, inculpatul nu putea să prevadă că va provoca o
cădere a stâlpului.
72. X află de la Y că acesta din urmă a decis să îl ucidă pe Z, scop în care și-a
procurat o armă de foc. în aceste împrejurări X îl sfătuiește pe Y cu privire la
locul și timpul propice pentru a acționa. Y urmează sfaturile primite și îl ucide
pe Z: a) Y nu va răspunde pentru omor calificat (comis cu premeditare); b) X va
răspunde pentru complicitate la omor calificat (comis cu premeditare); c) X va
răspunde pentru complicitate la omor simplu deoarece premeditarea este o
circumstanță personală care nu se răsfrânge asupra participanților.
73. Lovirea victimei, cu intensitate, în cap, cu un scaun, cu urmarea producerii

de fracturi craniene și dilacerare cerebrală, leziuni pentru care victima a
necesitat 80 de zile de îngrijiri medicale reprezintă: a) lovire sau alte violențe; b)
vătămare corporală; c) tentativă la omor.
194
74. Violarea victimei, cu consecința decesului acesteia ca urmare a leziunilor
suferite în urma raportului sexual reprezintă: a) infracțiunea de viol care a avut
ca urmare moartea victimei; b) infracțiunea de viol în variantă tip în concurs cu
infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte; c) infracțiunea de viol în
variantă tip în concurs cu infracțiunea de ucidere din culpă.
75. în cazul infracțiunii de amenințare (art. 206 C.pen.): a) pluralitatea de

victime determină reținerea unei pluralități de infracțiuni; b) pentru existența
infracțiunii este necesar ca fapta să îi fi cauzat efectiv victimei o stare de temere; c)
amenințarea nu poate privi o faptă păgubitoare care nu reprezintă infracțiune.

nu reprezintă infracțiunea de lipsire de libertate, întrucât lipsa consimțământului
nu se poate prezuma în defavoarea inculpatului.
77. Dacă X îi cere lui Y să îi dea lănțișorul pe care îl poartă la gât, arătându-i
pistolul pe care îl avea cu el, iar Y, speriată, îi remite imediat obiectul solicitat:
a) fapta nu este infracțiune, existând consimțământul victimei; b) se poate reține
infracțiunea de șantaj; c) se poate reține infracțiunea de tâlhărie.
78. Dacă X i-a dat lui Y o sumă de bani pentru ca acesta din urmă să îi
cumpere materialele necesare zugrăvirii apartamentului, iar Y a folosit suma
respectivă în interes propriu: a) în sarcina lui Y se poate reține infracțiunea de
furt; b) în sarcina lui Y se poate reține infracțiunea de abuz de încredere; c) în
sarcina lui Y nu se poate reține nicio infracțiune, fapta reprezentând un litigiu civil.

nedrept a unui bun ce aparține altuia ajuns în mod fortuit în posesia făptuitorului;
b) poate fi comisă atât cu intenție, cât și cu intenție depășită; c) este o infracțiune
81. Infracțiunea de nedenunțare (art. 266 C.pen.): a) poate privi o infracțiune de

ucidere din culpă; b) nu poate privi o infracțiune de lipsire de libertate urmată de
moartea victimei; c) poate privi o infracțiune de vătămare corporală.
195
82. În cazul în care G îl roagă pe vecinul său, pe nume M, să ascundă bunuri
furate de fratele lui G, prezentându-i această situație, iar M procedează la
ascunderea bunurilor în pivnița lui: a) M nu răspunde pentru nicio infracțiune; b)
M va răspunde pentru infracțiunea de favorizarea făptuitorului; c) M va răspunde
pentru infracțiunea de tăinuire.
83. Dacă G, procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria X, modifică

un contract depus ca probă într-un dosar pe care îl avea în lucru: a) se poate
reține infracțiunea de inducere în eroare a organelor judiciare (art. 268 C.pen.); b)
se poate reține infracțiunea de cercetare abuzivă (art. 280 C.pen.); c) se poate
reține infracțiunea de supunere la rele tratamente (art. 281 C.pen.).


consumată; c) o infracțiune de trafic de influență în formă continuată.
2019 februarie
69. Încercarea de ucidere a soțului de către soție, pentru ca aceasta să se

poată căsători cu altă persoană, reprezintă: a) doar tentativă la infracțiunea de
omor; b) tentativă la infracțiunea de violență în familie raportată la omor; c)
infracțiunea de violență în familie raportată la tentativă la omor.
70. X a încercat să facă o glumă pentru a-și distra invitații la o petrecere și i-a
oferit unuia din ei un scaun căruia îi slăbise în prealabil îmbinările, astfel încât
aceasta să nu fie vizibilă, iar cel care se așeza pe scaun să cadă. V, căruia X i-a
oferit scaunul s-a răsturnat, s-a lovit cu capul de piciorul mesei și a suferit un
traumatism cranio-cerebral ușor. Din cauza îngrijirilor medicale superficiale
au intervenit complicații și, la 3 săptămâni de la producerea faptei, V a
decedat. În sarcina lui X: a) se poate reține infracțiunea de loviri sau vătămări
cauzatoare de moarte; b) se poate reține infracțiunea de ucidere din culpă; c) nu
se poate reține nicio infracțiune pentru că lui V îi aparține culpa de a nu fi verificat
dacă scaunul era solid sau șubred.
71. Inculpatul, care nu avea nicio calificare pentru meseria de dulgher,

reparând un acoperiș, a provocat căderea unui stâlp și vătămarea corporală a
unei persoane. în practică s-a decis că: a) fapta se încadrează în infracțiunea de
196
vătămare corporală din culpă în varianta tip, deoarece nu este îndeplinită cerința
variantei agravate, ca subiectul să aibă o calificare pentru profesia, meseria sau
activitatea pe care o desfășoară și în cadrul căreia s-a comis fapta; b) fapta se
încadrează în infracțiunea de vătămare corporală din culpă în varianta agravată,
deoarece este suficientă exercitarea în fapt a unei profesii, meserii sau efectuarea
unei activități cu nerespectarea dispozițiilor legale și a măsurilor de prevedere pe
care le pretinde profesia, meseria, activitatea; c) fapta nu reprezintă infracțiune
deoarece lucrând la acoperiș, inculpatul nu putea să prevadă că va provoca o
cădere a stâlpului.
72. X află de la Y că acesta din urmă a decis să îl ucidă pe Z, scop în care și-a
procurat o armă de foc. în aceste împrejurări X îl sfătuiește pe Y cu privire la
locul și timpul propice pentru a acționa. Y urmează sfaturile primite și îl ucide
pe Z: a) Y nu va răspunde pentru omor calificat (comis cu premeditare); b) X va
răspunde pentru complicitate la omor calificat (comis cu premeditare); c) X va
răspunde pentru complicitate la omor simplu deoarece premeditarea este o
circumstanță personală care nu se răsfrânge asupra participanților.
73. Lovirea victimei, cu intensitate, în cap, cu un scaun, cu urmarea producerii

de fracturi craniene și dilacerare cerebrală, leziuni pentru care victima a
necesitat 80 de zile de îngrijiri medicale reprezintă: a) lovire sau alte violențe; b)
vătămare corporală; c) tentativă la omor.
74. Violarea victimei, cu consecința decesului acesteia ca urmare a leziunilor

suferite în urma raportului sexual reprezintă: a) infracțiunea de viol care a avut
ca urmare moartea victimei; b) infracțiunea de viol în variantă tip în concurs cu
infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte; c) infracțiunea de viol în
variantă tip în concurs cu infracțiunea de ucidere din culpă.
75. În cazul infracțiunii de amenințare (art. 206 C.pen.): a) pluralitatea de

victime determină reținerea unei pluralității de infracțiuni; b) pentru existența
infracțiunii este necesar ca fapta să îi fi cauzat efectiv victimei o stare de temere; c)
amenințarea nu poate privi o faptă păgubitoare care nu reprezintă infracțiune.

77. Dacă X îi cere lui Y să îi dea lănțișorul pe care îl poartă la gât, arătându-i
pistolul pe care îl avea cu el, iar Y, speriată, îi remite imediat obiectul solicitat:
a) fapta nu este infracțiune, existând consimțământul victimei; b) se poate reține
infracțiunea de șantaj; c) se poate reține infracțiunea de tâlhărie.
197
78. Dacă X i-a dat lui Y o sumă de bani pentru ca acesta din urmă să îi
cumpere materialele necesare zugrăvirii apartamentului, iar Y a folosit suma
respectivă în interes propriu: a) în sarcina lui Y se poate reține infracțiunea de
furt; b) în sarcina lui Y se poate reține infracțiunea de abuz de încredere; c) în
sarcina lui Y nu se poate reține nicio infracțiune, fapta reprezentând un litigiu civil.

nedrept a unui bun ce aparține altuia ajuns în mod fortuit în posesia făptuitorului;
b) poate fi comisă atât cu intenție, cât și cu intenție depășită; c) este o infracțiune
81. Infracțiunea de nedenunțare (art. 266 C.pen.): a) poate privi o infracțiune de

ucidere din culpă; b) nu poate privi o infracțiune de lipsire de libertate urmată de
moartea victimei; c) poate privi o infracțiune de vătămare corporală.
82. În cazul în care G îl roagă pe vecinul său, pe nume M, să ascundă bunuri

furate de fratele lui G, prezentându-i această situație, iar M procedează la
ascunderea bunurilor în pivnița lui: a) M nu răspunde pentru nicio infracțiune; b)
M va răspunde pentru infracțiunea de favorizarea făptuitorului; c) M va răspunde
pentru infracțiunea de tăinuire.

reține infracțiunea de inducere în eroare a organelor judiciare (at. 268 C.pen.); b)
reține infracțiunea de supunere la rele tratamente(art. 281 C.pen.).


consumată; c) o infracțiune de trafic de influență în formă continuată.
198
2019 iunie
69. În cazul în care se descarcă mai multe rafale de pistol automat asupra unui
grup de persoane, iar fapta a avut ca urmare moartea acestora, încadrarea
juridică va fi: a) omor simplu (art. 188 C.pen.); b) omor calificat comis asupra a
două sau mai multor persoane [art. 189 alin. (1) lit. f) C.pen.]; c) mai multe
infracțiuni de omor simplu în concurs, în funcție de numărul de persoane
decedate.
70. Făptuitorul (F) lovește victima (V) cu un cuțit în zona toracică

producându-i o leziune profundă. Transportată la spital, V este examinată și
tratată superficial de medici, iar după câteva zile decedează. Expertiza
medico-legală constată o culpă medicală, în lipsa căreia leziunea ar fi
necesitat circa 40 de zile de îngrijiri medicale. F va fi condamnat pentru
infracțiunea de: a) omor (art. 188 C.pen.); b) loviri sau vătămări cauzatoare de
moarte (art. 195 C: pen.); c) loviri sau alte violențe (art. 193 C.pen.).
71. I. a obligat-o sub amenințarea unui cuțit pe V. să meargă în scara unui bloc
aflat în apropiere unde a încercat să o violeze. Pentru că V. a început să țipe I.
i-a aplicat o lovitură de cuțit în zona abdominală și a fugit. V. a avut nevoie de
40 zile îngrijiri medicale. Ce se va reține în sarcina lui I.? a) infracțiunea de
lipsire de libertate în concurs cu cea de tentativă de vio] și tentativă de omor; b)
tentativa la omor calificat săvârșit pentru a înlesni sau ascunde săvârșirea unei
infracțiuni în concurs cu tentativa la viol; c) infracțiunea de lipsire de libertate în
concurs cu tentativa la omor calificat săvârșit pentru a înlesni sau ascunde
săvârșirea unei infracțiuni în concurs cu tentativa la viol.
72. Lovirea din culpă a două persoane și provocarea de vătămări pentru

vindecarea cărora fiecare dintre persoane a necesitat câte 20 zile de îngrijiri
medicale: a) reprezintă o singură infracțiune de vătămare corporală din culpă, în
varianta agravată prevăzută de art. 196 alin. (4) C.pen.; b) reprezintă două
infracțiuni de vătămare corporală din culpă, în varianta tip prevăzută de art. 196
alin. (1) C.pen.; c) nu reprezintă infracțiune.
73. Imobilizarea victimei prin legarea mâinilor și constrângerea la întreținerea

unui raport sexual, reprezintă infracțiunea de: a) viol; b) viol în concurs cu lipsire
de libertate; c) viol în variantă agravată.

prin sms-uri.
199
75. Infracțiunea de furt poate avea ca obiect material: a) bunurile care rămân
imobile (materialele separate în mod provizoriu de un imobil); b) lucrurile ce nu
aparțin cuiva (res nullius}, c) lucrurile abandonate de posesorul lor (res derelictae).
C.pen.].
77. În cazul în care doi făptuitori, după o înțelegere prealabilă, atacă victima,
unul săvârșind acte de violență, iar celălalt sustrăgând bunul de la victimă, se
va putea reține: a) infracțiunea de lovire sau alte violențe pentru unul dintre
făptuitori și infracțiunea de furt pentru celălalt; b) infracțiunea de tentativă de
tâlhărie pentru cel ce a aplicat loviturile și infracțiunea de tâlhărie pentru celălalt
făptuitor; c) coautorat la infracțiunea de tâlhărie.
78. Nu poate exista infracțiunea de abuz de încredere (art. 238 C.pen.) în cazul
în care făptuitorul își însușește: a) o sumă de bani pe care avea obligația să o
depună la C.E.C. pe numele proprietarului; b) o sumă de bani care îi fusese dată
cu titlu de împrumut; c) o sumă de bani care îi fusese înmânată pentru a procura
plătitorului anumite servicii (o excursie, un bilet la spectacol etc.).
79. Incendierea cu intenție de către făptuitor a propriei case, aflată în preajma

altor imobile, care ar fi putut la rândul lor să ia foc: a) reprezintă infracțiunea de
distrugere; b) nu reprezintă infracțiune; c) reprezintă infracțiunea de distrugere
calificată.
80. Lovirea, în aceleași împrejurări, a doi funcționari publici aflați în exercițiul

funcțiunii reprezintă: a) o singură infracțiune de ultraj în variantă agravată; b)
două infracțiuni de ultraj, aflate în concurs cu două infracțiuni de lovire sau alte
violențe; c) două infracțiuni de ultraj aflate în concurs.
81. în cazul inducerii în eroare a organelor judiciare (art. 268 C.pen.) sesizarea
penală: a) se poate referi la o faptă care ar expune persoana la o sancțiune
disciplinară; b) se poate referi la săvârșirea unei contravenții; c) se poate referi doar
la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală.
82. Infracțiunea de mărturie mincinoasă: a) nu se poate săvârși printr-o

inacțiune; b) se referă la afirmații mincinoase făcute de martor în legătură cu
împrejurările esențiale despre care este întrebat în soluționarea unei cauze; c) se
săvârșește și prin interpretarea personală eronată pe care, cu rea-credință, o dă
martorul unor împrejurări, de altfel corect prezentate de acesta.
200
83. B i-a cerut lui A 1.000 lei și i-a primit, promițând să îl determine pe
profesorul fiului lui A, pe care îl cunoștea, să îi dea acestuia o notă de trecere
la examen. Dacă se dovedește că B era în relații foarte apropiate cu profesorul,
dar nu a remis acestuia nicio suma de bani și nu i-a vorbit de examenul fiului
lui A: a) în sarcina lui A se poate reține infracțiunea de dare de mită; b) în sarcina
lui B se poate reține infracțiunea de trafic de influență; c) în sarcina lui A nu se
poate reține infracțiunea de cumpărare de influență.

trafic de influență; b) doar infracțiunea de luare de mită; c) doar infracțiunea de
2020 februarie
69. Care va fi încadrarea juridică, în cazul în care făptuitorul a încuiat și

abandonat victima într-o cameră frigorifică, cu scopul de a o împiedica să
participe ia o întâlnire, iar victima a decedat? a) lipsire de libertate urmată de
moartea victimei; b) ucidere din culpă; c) omor în concurs cu lipsire de libertate.
infracțiuni între omor calificat și tâlhărie în formă consumată; c) concurs de
infracțiuni între omor calificat și tentativă la tâlhărie.
71. Fapta de a aplica victimei o lovitură cu piciorul în zona abdominală, faptă

ce a pus în pericol viața victimei și care a produs leziuni ce au necesitat 7 zile
de îngrijiri medicale, reprezintă infracțiunea de: a) tentativă de omor; b) lovire
sau alte violențe; c) vătămare corporală.
72. Dacă în urma unui accident rutier se constată că autorul a depășit viteza
legală, fără a i se reține o altă împrejurare imputabilă, iar victima necesită
pentru vindecare 90 de zile de îngrijiri medicale: a) fapta reprezintă vătămare
corporală din culpă (art. 196 C.pen.); b) fapta reprezintă lovire sau alte violențe (art.
193 C.pen.); c) fapta nu reprezintă infracțiune.
201
73. Fapta de a viola victima și de a-i aplica, în acest scop, mai multe lovituri în
infracțiunea de vătămare corporală.

formă continuată.

vizează un prieten al persoanei amenințate; b) mesajul de pericol vizează stoparea
unei acțiuni sau a unei atitudini neîngăduite, imputabilă persoanei amenințate; c)
mesajul de pericol se referă la folosirea unei căi legale sau la folosirea pe cale licită
a unui drept.

77. Făptuitorii, încercând să pătrundă în locuința victimei, au sărit gardul în

curtea acesteia, iar în momentul în care se pregăteau să intre în casă au fost
surprinși de paznic și au fugit. Fapta reprezintă: a) tentativă la violare de
domiciliu; b) violare de domiciliu în formă consumată în varianta tip; c) violare de
domiciliu în formă consumată în variantă agravată.
78. Nu poate exista infracțiunea de abuz de încredere (art. 238 C.pen.) în cazul
în care făptuitorul își însușește: a) o sumă de bani pe care avea obligația să o
depună la C.E.C. pe numele proprietarului; b) o sumă de bani care îi fusese dată
cu titlu de împrumut; c) o sumă de bani care îi fusese înmânată pentru a procura
plătitorului anumite servicii (o excursie, un bilet la spectacol etc.).
79. Consumarea infracțiunii de furt are loc în momentul: a) realizării

apropriațiunii (deposedarea victimei și împosedarea făptuitorului); b) realizării
aprehensiunii (apucarea bunului de către făptuitor); c) deplasării bunului de către
făptuitor până la locul unde dorea să-l ducă sau să-l ascundă.
după convorbire fuge cu bunul, se poate reține: a) infracțiunea de furt; b)
infracțiunea de abuz de încredere; c) infracțiunea de înșelăciune. 81. Fapta
persoanei care, în schimbul unei sume de bani, ascunde un bun despre care, în
momentul primirii, a aflat că provine din furt, reprezintă: a) complicitate la furt; b)
tăinuire; c) favorizarea făptuitorului.
202
interpret; b) nu se poate săvârși într-o cauză civilă; c) are ca subiect pasiv principal

reține infracțiunea de inducere în eroare a organelor judiciare (at. 268 C.pen.); b)
reține infracțiunea de supunere la rele tratamente(art. 281 C.pen.).

trafic de influență ; b) doar infracțiunea de luare de mită ; c) doar infracțiunea de
85. Elementul material al infracțiunii de delapidare constă în: a) însușirea,

traficarea, folosirea bunurilor gestionate sau administrate; b) însușirea,
distrugerea, folosirea bunurilor gestionate sau administrate; c) primirea, traficarea,
folosirea bunurilor gestionate sau administrate.
2020 iulie
69. G o lovește pe victimă cu un cuțit în zona toracică producându-i o leziune

profundă. Transportată la spital, victima este examinată și tratată superficial
de medici, iar după câteva zile decedează. Expertiza medico-legală constată o
culpă medicală, în lipsa căreia leziunea ar fi necesitat circa 40 de zile de
îngrijiri medicale. G va fi condamnat pentru infracțiunea de: a) omor (art. 188
C.pen.); b) loviri sau vătămări cauzatoare de moarte (art. 195 C.pen.); c) ucidere din
culpă (art. 192 C.pen.).
70. G îl convinge pe F, prin oferirea unei sume de bani, să o ucidă pe fosta sa

soție, pretinzând în mod neadevărat că aceasta este însărcinată și el nu mai
dorește un copil. în realitate, G urmărea să încaseze polița de asigurare a
victimei, care îl trecuse ca beneficiar în contractul de asigurare de viață.
Pentru realizarea omorului G îi pune la dispoziție lui F o armă, cu care acesta
ucide victima. în speță: a) fapta lui G va fi încadrată în complicitate la omor
calificat din interes material; b) fapta lui F va fi încadrată în omor calificat asupra
unei femei gravide; c) fapta lui G va fi încadrată în instigare la omor calificat din
interes material.
71. Lovirea unei persoane, cu consecința unor contuzii cranio-cerebrale

vindecabile în 20 de zile, dar care au declanșat o meningită acută, survenită Ia
un organism cu grave alterări hepato-renale și miocardice, cu urmarea morții
203
victimei, constituie infracțiunea de: a) lovire sau alte violențe, deoarece nu există
legătură de cauzalitate directă cu decesul; b) loviri sau vătămări cauzatoare de
moarte, între agresiune și deces existând o legătură indirectă de cauzalitate; c)
ucidere din culpă, deoarece, chiar dacă nu există o legătură de cauzalitate între
agresiune și deces, autorul trebuia și putea să prevadă rezultatul faptei sale.
72. Lovirile sau alte violențe exercitate asupra unor zone corporale nevitale ale
unei femei gravide, fapte ce au avut ca urmare punerea în primejdie a vieții
victimei prin pierderea produsului de concepție (avort), reprezintă: a) tentativă
la omor calificat săvârșit asupra unei femei gravide [art. 32 raportat la art. 189 lit. g)
C.pen.]; b) întreruperea cursului sarcinii [art. 201 alin. (3) C.pen.]; c) vătămare
corporală (art. 194 C.pen.).

prin sms-uri.
74. F o acostează pe V, care își plimba copilul, aflat în cărucior, pe o alee în

parc. Cu ajutorul unui cuțit, F o amenință pe victimă spunând că, dacă nu îl
urmează într-un loc mai retras, pentru a avea un raport sexual, îi va ucide
copilul. Speriată, victima se conformează și are loc raportul sexual. în sarcina
lui F se poate reține: a) infracțiunea de șantaj, prin constrângerea victimei să
sufere un raport sexual; b) infracțiunea de viol în variantă agravată deoarece
infracțiunea s-a comis în prezența unui minor; c) infracțiunea de viol, în varianta
tip.
75. Infracțiunea de violare de domiciliu: a) se poate reține chiar dacă victima

locuiește ilegal într-un imobil, iar făptuitorul nu avea vreun drept să intre în acel
imobil; b) în modalitatea refuzului, se reține doar dacă cererea de părăsire a
domiciliului este făcută de proprietar; c) nu se poate săvârși în formă continuată.
76. Furtul calificat săvârșit prin efracție: a) implică întotdeauna o violare de

domiciliu; b) implică depășirea unui obstacol interpus între făptuitor și bunul pe
care acesta intenționează să-l sustragă; c) implică înlăturarea unui obstacol
interpus între făptuitor și bunul pe care acesta intenționează să-l sustragă.
77. Găsind ușa deschisă, F a pătruns fără drept în locuința victimei, a

imobilizat-o legându-i mâinile și a exercitat violențe fizice asupra acesteia,
pentru a afla unde și-a ascuns bijuteriile. Auzind un zgomot suspect, F s-a
speriat și a fugit sărind pe fereastră, fără a sustrage vreun bun din locuință,
lăsând-o pe victimă legată de mâini. în sarcina lui F se va reține: a) infracțiunea
de lipsire de libertate, infracțiunea de lovire și alte violențe și tentativă la
infracțiunea de furt calificat prin escaladare, în concurs; b) tentativă la infracțiunea
de tâlhărie calificată (prin violare de domiciliu); c) tentativă la infracțiunea de
204
tâlhărie calificată (prin escaladare), în concurs cu infracțiunea de lipsire de
libertate.
78. în cazul infracțiunii de abuz de încredere (art. 238 C.pen.): a) simpla

abținere de a restitui bunul la epuizarea termenului până la care subzistă detenția
nu reprezintă un „refuz de restituire”; b) nu este necesar ca refuzul să constituie
un răspuns la o cerere fermă, indubitabilă a celui care a transferat detenția
bunului; c) dacă bunul nu este încredințat de proprietar, ci de o altă persoană față
de care există obligația de restituire, refuzul de a restitui bunul către proprietar
reprezintă un abuz de încredere.
79. Fapta de înșelăciune săvârșită prin întrebuințarea de nume sau calități

mincinoase ori de alte mijloace frauduloase: a) poate intra în concurs cu alte
infracțiuni (fals, uz de fals, falsul privind identitatea etc.); b) absoarbe în mod
natural infracțiunile de fals, fără aceste elemente circumstanțiale neputându-se
reține săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în variantă agravată prevăzută la art.
244 alin. (2) C.pen.; c) conferă înșelăciunii caracterul de infracțiune complexă.
80. G a fost oprit în trafic de către un agent de poliție care i-a cerut să îi
prezinte permisul de conducere și actele mașinii. Aflat în evidentă stare de
ebrietate, G l-a înjurat pe agentul de poliție după care a încercat să-l lovească
cu pumnul, dar nu a reușit. Fapta lui G: a) reprezintă ultraj în formă consumată
raportat la tentativă la infracțiunea de lovire sau alte violențe; b) reprezintă
tentativă la ultraj raportat la lovire sau alte violențe; c) nu reprezintă o infracțiune
de ultraj.
81. La infracțiunea de nedenunțare: a) coautoratul nu este posibil; b) situația

premisă poate fi realizată de o infracțiune contra vieții a cărei săvârșire este
iminentă; c) există obiect material.
82. Se poate reține: a) instigare la favorizarea făptuitorului, în cazul persoanei

care, după ce a comis un accident mortal de circulație, o determină pe o altă
persoană să declare că aceasta din urmă s-a aflat la volan; b) favorizarea
făptuitorului în cazul în care partea vătămată a declarat mincinos că ea se afla la
volanul unui autovehicul care a cauzat un accident, pentru ca o persoană să nu fie
condamnată pentru furtul autovehiculului; c) favorizarea făptuitorului, când
ajutorul este dat sub forma unor afirmații mincinoase făcute de către o persoană
audiată ca martor.
83. G cumpără de la M, în condiții avantajoase, două telefoane mobile, având

reprezentarea faptului că acestea provin din infracțiuni de furt și promite să
cumpere și alte telefoane în aceleași condiții. După o săptămână, M îi aduce și
îi oferă lui G alte două telefoane, dar acesta refuză să le mai cumpere. În
sarcina lui G se va reține: a) doar o infracțiune de tăinuire având în vedere că
pentru cea de a doua faptă a intervenit desistarea; b) o infracțiune de tăinuire în
205
concurs cu instigare la infracțiunea de furt; c) o infracțiune de tăinuire în concurs
real cu complicitate la furt.
84. Infracțiunea de trafic de influență: a) nu poate fi comisă în participație în

forma coautoratului; b) în varianta autoratului, poate intra în concurs cu o
complicitate la trafic de influență; c) nu se poate reține, când funcționarul public
indicat nu are atribuții directe în îndeplinirea actului de serviciu ce îl interesează
pe cumpărătorul de influență, chiar dacă, prin propriile acte și activități, poate
influența decizia finală urmărită.
85. Fapta inculpatei, casieră la Banca Națională, care, participând la operația

de triere a biletelor de bancă ce urmau a fi distruse, și-a însușit o parte din ele,
aplicând pe pachetele cu bancnote ce mergeau la topit banderole pe care
menționa în mod inexact numărul acestora, pentru a se scădea astfel din
gestiune cu cele însușite, constituie un concurs între infracțiunile de: a)
delapidare, fals material în înscrisuri oficiale și uz de fals; b) delapidare, fals
intelectual și uz de fals; c) delapidare și fals în înscrisuri sub semnătură privată,
uzul de fals fiind absorbit în falsul în înscrisuri sub semnătură privată
2021 februarie
69. Inculpatul lovește victima peste picioare, în scopul imobilizării, însă

victima cade lovindu-se cu capul de muchia unui dulap. Ulterior, inculpatul
închide victima în cameră, timp de 2 zile, pentru a o împiedica să participe la
un concurs. La scurt timp după eliberare, victima a decedat, din cauza leziunii
craniene provocate prin căderea și lovirea de muchia dulapului. Ce încadrare
se va reține în sarcina inculpatului: a) omor în concurs cu lipsire de libertate în
mod ilegal; b) loviri sau vătămări cauzatoare de moarte și lipsire de libertate, în
concurs real; c) lipsire de libertate în mod ilegal urmată de moartea victimei.
70. Inculpatul s-a manifestat violent față de victimă amenințând-o că o aruncă

din tren, astfel încât, de frică, aceasta a sărit din trenul care, deși se apropiase
de stație și își micșorase viteza, era totuși încă în mers; în timpul căderii
victima s-a izbit de un stâlp și a decedat. în practică fapta inculpatului a fost
încadrată ca infracțiune de: a) omor; b) determinarea sau înlesnirea sinuciderii; c)
ucidere din culpă.
71. Cu ocazia primului accident de circulație, produs de inculpatul X, s-au

cauzat victimei leziuni grave, însă au mai rămas șanse probabile de salvare a
vieții, prin efectuarea unei intervenții chirurgicale. Producându-se însă și al
doilea accident, imputabil inculpatului Y, s-a anihilat posibilitatea intervenției
chirurgicale, iar victima a decedat. Expertiza întocmită a constatat că există
raport de cauzalitate între faptele celor doi inculpați și decesul victimei. În
această situație: a) inculpatul X va răspunde pentru infracțiunea de vătămare
corporală din culpă; b) inculpatul Y va răspunde pentru infracțiunea de ucidere
206
din culpă în variantă agravată; c) inculpatul X nu va răspunde pentru infracțiunea
de ucidere din culpă în variantă agravată;
73. Inculpatul, vrând să violeze victima, a atras-o într-o scară de bloc din
apropiere și a lovit-o cu palmele pentru a o dezbrăca. întrucât victima țipa și
locuitorii blocului începuseră să coboare către locul unde se aflau, inculpatul
s-a speriat și a fugit înainte de a începe actul sexual. în această situație: a)
fapta reprezintă infracțiunea de loviri sau alte violențe; b) fapta reprezintă doar
tentativă la infracțiunea de viol; c) fapta reprezintă tentativă la infracțiunea de viol
în varianta tip în concurs cu infracțiunea de loviri sau alte violențe.
74. Infracțiunea de violare de domiciliu: a) nu poate fi reținută în sarcina

proprietarului ce pătrunde în propria locuință, chiar dacă aceasta fusese închiriată
altei persoane; b) poate fi reținută în sarcina celui care pătrunde într-o cameră de
hotel ocupată temporar de o altă persoană, fără acordul acesteia; c) poate fî
reținută în sarcina celui care pătrunde în grădina din jurul unei case chiar dacă
aceasta nu este împrejmuită.
75. Dacă făptuitorul pătrunde fără drept într-o locuință în care locuiau două
persoane și sustrage bunuri aparținând amândurora, încadrarea juridică va
reține: a) două infracțiuni de furt calificat; b) o infracțiune de furt calificat; c) o
infracțiune de furt calificat în concurs cu infracțiunea de violare de domiciliu.

o amenința cu moartea pentru a spune unde ține banii ascunși și de a părăsi
locuința înainte de a-i găsi, din cauza declanșării unei alarme, în cazul în care
77. Infracțiunea de abuz de încredere nu este posibilă în cazul: a) unui contract

de împrumut de comodat; b) unui împrumut de consumație (mutuum); c) în
cazul unei obligații alternative, când debitorul are posibilitatea alegerii prestației.
207
78. X încearcă să obțină credit de la bancă prezentând o adeverință de venit
falsă, însă banca nu acordă creditul respectiv, sesizând organele de poliție. în
această situație, în afară de o infracțiune de fals, în sarcina lui X se poate
reține: a) infracțiunea de înșelăciune în varianta tip; b) infracțiunea de înșelăciune
în variantă agravată în formă consumată; c) tentativă la infracțiunea de
înșelăciune în variantă agravată.
79. Infracțiunea de distrugere (art. 253 C.pen.): a) nu poate avea ca obiect

material bunuri imobile; b) poate avea ca obiect material înscrisuri sub semnătură
privată; c) se reține în variantă agravată întotdeauna când se produce prin
incendiere. 80. Fapta subiectului activ de a lovi un polițist, pentru a-și asigura
scăparea după ce a sustras un bun reprezintă: a) doar infracțiunea de ultraj; b)
ultraj în concurs cu infracțiunea de tâlhărie; c) ultraj în concurs cu infracțiunea de
furt.
81. în cazul în care prin același denunț mai multe persoane sunt învinuite
mincinos de aceeași infracțiune, se va reține: a) o singură infracțiune de
inducere în eroare a organelor judiciare în varianta tip; b) mai multe infracțiuni de
inducere în eroare a organelor judiciare, varianta tip, în concurs; c) o singură
infracțiune de inducere în eroare a organelor judiciare în variantă agravată.
82. Fapta de a avea o înțelegere prealabilă cu autorul unui furt de a-i depozita
bunurile sustrase poate constitui infracțiunea de: a) complicitate la furt; b)
tăinuire; c) favorizarea făptuitorului.
83. Poate comite infracțiunea de luare de mită: a) avocatul ce pretinde un

onorariu mai mare decât cel fixat inițial; b) artistul plastic independent ce
pretinde un preț mai mare decât cel afișat inițial, pentru un tablou expus într-un
spațiu public; c) medicul care pretinde o sumă de bani, pentru a efectua o
operație unui pacient.
84. Primirea de bani, cu promisiunea de a influența ofițeri de poliție spre a se

obține punerea în libertate a unui arestat sau pentru netrimiterea în judecată
a inculpatului cercetat pentru infracțiunea de furt: a) poate reprezenta
infracțiunea de trafic de influență, deoarece, deși polițistul nu are atribuții directe
în legătură cu actele respective, poate efectua cercetările în așa fel încât să
determine efectuarea unor astfel de acte; b) nu poate reprezenta infracțiunea de
trafic de influență, deoarece polițistul nu are atribuții directe în legătură cu actele
respective; c) reprezintă infracțiunea de înșelăciune, deoarece polițistul nu are
atribuții directe în legătură cu actele respective.
85. În cazul falsului material în înscrisuri oficiale: a) orice alterare reprezintă

element material al infracțiunii; b) subiectul activ este totdeauna funcționar
public; c) se poate reține infracțiunea și atunci când înscrisul nu este folosit.
208
2021 iunie
69. Omorul săvârșit cu premeditare [art. 189 alin. (1) lit. a) C.pen.]: a) nu se poate
reține atunci când făptuitorul a urmărit un interes material; b) se poate reține și în
cazul erorii asupra identității persoanei (error in personam); c) nu se poate reține
în cazul devierii acțiunii (aberratio ictus).
70. Violarea victimei urmată de uciderea ei pentru ca fapta să nu poată fi

descoperită reprezintă: a) infracțiunea de viol urmat de moartea victimei[art.218
alin. (4) C.pen.]; b) doar infracțiunea de omor calificat [art. 189 alin. (1) lit. d) C.pen.] -
pentru a înlesni sau ascunde săvârșirea unei infracțiuni; c) infracțiunea de viol în
concurs cu cea de omor calificat [art. 218 alin. (1) C.pen. și art. 189 alin. (1) lit. d)
C.pen.].
71. Atât în cazul infracțiunii de ucidere din culpă, cât și al celei de vătămare
corporală din culpă: a) se va reține o variantă agravată dacă fapta este comisă de
două sau mai multe persoane împreună; b) pluralitatea de victime determină
reținerea unei variante agravate a infracțiunii respective; c) dacă victima este
membru de familie, se va reține infracțiunea de violență în familie (art. 199 C.pen.).
72. La infracțiunea de întrerupere a cursului sarcinii (art. 201 C.pen.): a)

subiectul activ nu poate fi o persoană care are calitatea de medic de specialitate
obstetrică-ginecologie și drept de liberă practică medicală în această specialitate;
b) urmarea imediată constă în stoparea (oprirea) evoluției sarcinii, urmată sau nu
de expulzarea produsului de concepție; c) nu se poate reține forma continuată.
73. Infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal (art. 205 C.pen.): a) nu

poate intra în concurs cu infracțiunea de viol, fiind întotdeauna absorbită de către
aceasta; b) nu poate intra în concurs cu infracțiunea de omor, fiind întotdeauna
absorbită de către aceasta; c) poate intra în concurs cu infracțiunea de șantaj.
74. Fapta inculpatului major de a determina un minor de 11 ani să îl atingă în

zona organelor genitale, urmată de realizarea unui act sexual oral consimțit,
în situația în care expertiza medico-legală a concluzionat că minorul nu are
dezvoltarea psihică necesară pentru a realiza natura faptelor sale, reprezintă:
a) infracțiunea de viol; b) infracțiunea de agresiune sexuală în concurs cu
infracțiunea de viol; c) infracțiunea de act sexual cu un minor în concurs cu
infracțiunea de agresiune sexuală.
75. În cazul violării de domiciliu (art. 224 C.pen.): a) poate fi subiect activ al
infracțiunii inclusiv proprietarul locuinței, dacă pătrunde în locuința închiriată, fără
consimțământul chiriașului; b) nu poate fi subiect activ al infracțiunii soțul care,
despărțit în fapt și locuind în altă parte, pătrunde în fosta locuință comună fără
consimțământul soției; c) pentru existența infracțiunii este necesar ca locuința în
care se pătrunde fără drept să fie ocupată efectiv de partea vătămată.
209
76. Fapta unei persoane care văzând că din incinta unei întreprinderi s-a
aruncat peste gard de către o persoană necunoscută o sacoșă despre care și-a
dat seama că ar conține bunuri furate din unitate și pe care și-a însușit-o,
reprezintă: a) infracțiunea de tăinuire; b) infracțiunea de furt; c) infracțiunea de
însușire a bunului găsit.
de: a) furt (art. 228 C.pen.); b) însușirea bunului găsit [art. 243 alin. (1) C.pen.]; c) furt
C.pen.].
78. Dacă făptuitorul îi cere victimei să îi dea lănțișorul pe care îl poartă la gât,
arătându-i pistolul pe care îl avea cu el, iar victima, speriată, îi remite imediat
obiectul solicitat: a) fapta nu este infracțiune, existând consimțământul victimei;
b) se poate reține infracțiunea de șantaj; c) se poate reține infracțiunea de tâlhărie.
79. Inculpata a găsit la groapa de gunoi o cizmă, iar în interiorul acesteia a

găsit un plic cu suma de 10.000 Euro, pe care și i-a însușit. Fapta inculpatei: a)
nu reprezintă infracțiunea de însușire a bunului găsit deoarece cizma fusese
abandonată de proprietar, iar bunurile abandonate nu reprezintă bunuri găsite în
sensul textului incriminator; b) reprezintă infracțiunea de însușire a bunului găsit;
c) reprezintă infracțiunea de furt deoarece, în situația dată, proprietarul a pierdut
doar vremelnic contactul cu bunul.
atribuțiile de serviciu, reprezintă infracțiunea de: a) ultraj; b) ultraj în concurs cu
81. Fapta unui funcționar public de a nu sesiza autoritățile după ce a luat

cunoștință că un coleg și-a omorât soția: a) reprezintă infracțiunea de
nedenunțare; b) reprezintă infracțiunea de omisiunea sesizării; c) reprezintă
infracțiunea de favorizarea făptuitorului.
82. în cazul infracțiunii de mărturie mincinoasă: a) subiectul activ nu poate fi

persoana care întocmește un raport de expertiză; b) coautoratul nu este posibil în
ceea ce îi privește pe martori; c) vinovăția poate avea și forma culpei cu prevedere.

mituitorului, nu îndeplinește un act privitor la îndatoririle lui de serviciu, iar
210
84. Dacă un electrician sustrage bani din casieria societății unde lucrează: a)
se poate reține infracțiunea de delapidare; b) se poate reține infracțiunea de furt;
c) se poate reține infracțiunea de abuz în serviciu.
2022 februarie
70. Atât în cazul infracțiunii de ucidere din culpă, cât și al celei de vătămare
corporală din culpă: a) se va reține o variantă agravată dacă fapta este comisă de
două sau mai multe persoane împreună; b) pluralitatea de victime determină
reținerea unei variante agravate a infracțiunii respective; c) dacă victima este
membru de familie, se va reține infracțiunea de violență în familie (art. 199 C.pen.).
71. Fapta ospătarului care împinge cu putere, în mod neglijent, o ușă batantă
și lovește astfel victima ce se afla de partea cealaltă a ușii, provocându-i
acesteia leziuni ce au necesitat pentru vindecare 91 de zile de îngrijiri
medicale: a) reprezintă infracțiunea de vătămare corporală din culpă în varianta
tip, prevăzută de art. 196 alin. (2) C.pen.; b) reprezintă infracțiunea de vătămare
corporală din culpă în variantă agravată [art. 196 alin. (3) C.pen.], deoarece nu au
fost respectate măsurile de prevedere pentru efectuarea unei anumite activități;
c) nu reprezintă infracțiune, deoarece activitatea de deschidere a ușilor nu este
reglementată și nu pot fi stabilite măsurile de prevedere încălcate.
72. Dacă mama aflată într-o stare de tulburare psihică încearcă să își ucidă
copilul la 10 ore după naștere, acesta nefiind în niciun fel vătămat, fapta: a)
reprezintă tentativă la infracțiunea de uciderea nou-născutului săvârșită de către
mamă; b) nu reprezintă infracțiune; c) reprezintă infracțiunea de violență în
familie raportată la tentativă la omor.
73. Infracțiunea de întrerupere a cursului sarcinii (art. 201 C.pen.): a) are ca

urmare imediată oprirea evoluției (cursului) sarcinii; b) nu poate avea ca subiect
activ un medic de specialitate obstetrică-ginecologie; c) se pedepsește chiar dacă
subiectul activ este femeia însărcinată care își provoacă întreruperea cursului
sarcinii.
211
făptuitorul urmărește obținerea unui folos patrimonial; c) nu se poate săvârși prin
s.m.s.- uri.
75. Fapta majorului, de a determina un minor de 11 ani să îl atingă în zona

organelor genitale, urmată de realizarea unui act sexual oral consimțit, în
situația în care expertiza medico-legală a concluzionat că minorul nu are
dezvoltarea psihică necesară pentru a realiza natura faptelor sale, reprezintă:
a) infracțiunea de agresiune sexuală în concurs cu infracțiunea de viol; b)
infracțiunea de viol; c) infracțiunea de act sexual cu un minor în concurs cu
infracțiunea de agresiune sexuală.
76. Infracțiunea de violare de domiciliu: a) se poate reține și dacă victima

locuiește ilegal într-un imobil, iar făptuitorul nu avea vreun drept să intre în acel
imobil; b) în modalitatea refuzului, se reține doar dacă cererea de părăsire a
domiciliului este făcută de proprietar; c) nu se poate săvârși în formă continuă.
77. Profitând de faptul că victima îi lăsase cheile de la casă, pentru a face

curățenie, inculpatul s-a deplasat cu un camion la locuința acesteia, de unde a
sustras mai multe bunuri de valoare. Pentru încărcarea bunurilor, inculpatul a
fost nevoit să facă mai multe drumuri între casă și camion. În speță se va
reține: a) o infracțiune de furt calificat (prin violare de domiciliu); b) o infracțiune
de furt în formă continuată; c) o infracțiune de furt.
78. Dacă X intră într-un supermarket și amenință cu o armă cele cinci

persoane prezente, pentru a putea lua banii de la o casă de marcat: a) se vor
reține cinci infracțiuni de tâlhărie în concurs; b) se va reține o singură infracțiune
de tâlhărie; c) se va reține o infracțiune de tâlhărie, în concurs cu cinci infracțiuni
de amenințare.
după convorbire, fuge cu bunul, se poate reține: a) infracțiunea de furt; b)
infracțiunea de abuz de încredere; c) infracțiunea de înșelăciune.
80. Prin incriminarea tulburării de posesie: a) nu este ocrotită posesia de

bună-credință împotriva proprietarului; b) este ocrotită doar proprietatea; c) este
ocrotită chiar și posesia de rea-credință, împotriva oricărei persoane, cu excepția
proprietarului sau a deținătorului unui drept real asupra imobilului.
81. Fapta subiectului activ de a lovi un polițist pentru a-și asigura scăparea
după ce a sustras un bun reprezintă: a) doar infracțiunea de ultraj; b)
infracțiunea de ultraj în concurs cu infracțiunea de tâlhărie; c) infracțiunea de
ultraj în concurs cu infracțiunea de furt.
212
82. Infracțiunea de mărturie mincinoasă: a) nu se poate săvârși printr-o
inacțiune; b) se referă la afirmații mincinoase făcute de martor în legătură cu
împrejurările esențiale despre care este întrebat în soluționarea unei cauze; c) se
săvârșește și prin interpretarea personală eronată pe care, cu rea-credință, o dă
martorul unor împrejurări, de altfel corect prezentate de acesta.
83. B i-a cerut lui A 1.000 lei și i-a primit, angajându-se să îl determine pe
profesorul fiului lui A, pe care îl cunoștea, să îi dea acestuia o notă de trecere
la examen. Dacă se dovedește că B era în relații foarte apropiate cu profesorul,
dar nu a remis acestuia nicio sumă de bani și nu i-a vorbit de examenul fiului
lui A: a) în sarcina lui A se poate reține infracțiunea de dare de mită; b) în sarcina
lui B se poate reține infracțiunea de trafic de influență; c) în sarcina lui A nu se
poate reține infracțiunea de cumpărare de influență.
84. Infracțiunea de delapidare (art. 295 C.pen.): a) se poate săvârși și prin

distrugerea bunurilor administrate sau gestionate; b) se poate săvârși și prin
folosirea bunurilor administrate sau gestionate; c) săvârșită în modalitatea
însușirii, se reține în concurs cu infracțiunea de furt;
2022 iunie
69. I. i-a aplicat prietenului său V., bolnav de tuberculoză în fază avansată, cu
care a avut o dispută verbală, multiple lovituri cu picioarele în zona toracică.
La momentul aplicării loviturilor I. era încălțat cu bocanci. Deși a văzut că V.
nu a mai reacționat după primirea loviturilor, I. a plecat și a revenit a doua zi,
când l-a găsit pe V. decedat. Expertiza medico-legală a confirmat că moartea
a survenit ca urmare a fracturilor costale și a faptului că două coaste au
perforat plămânul victimei. Ce se poate reține în sarcina lui I.? a) infracțiunea
de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte; b) infracțiunea de omor; c)
infracțiunea de ucidere din culpă.
70. Se va reține infracțiunea de omor calificat, în varianta omorului comis de

către o persoană care a mai comis anterior o infracțiune de omor sau o
tentativă la infracțiunea de omor, atunci când: a) inculpatul a încercat să
omoare victima prin împușcare dar nu a reușit, iar după executarea pedepsei
pentru tentativă la omor, inculpatul a revenit și a împușcat victima, care a
decedat: b) inculpatul a încercat să omoare victima prin împușcare dar nu a
nimerit-o, după care a urmărit victima în locul în care aceasta se refugiase și a
213
împușcat-o letal; c) inculpatul a încercat să omoare victima prin împușcare dar nu
a nimerit-o, după care, imediat, l-a împușcat pe prietenul victimei.
71. în cazul vătămării corporale din culpă, în varianta săvârșită de către o

persoană aflată sub influența băuturilor alcoolice ori a unei substanțe
psihoactive sau în desfășurarea unei activități ce constituie prin ea însăși
infracțiune: a) existența infracțiunii nu este condiționată de o anumită limită a
îmbibației alcoolice; b) nu este necesar ca pentru leziunile suferite de victimă să
se acorde îngrijiri medicale, este suficient ca acesteia să i se fi cauzat suferințe
fizice; c) nu se poate reține existența infracțiunii în condițiile în care leziunile
traumatice sunt produse de către autorul unui furt care încearcă să fugă de la
locul faptei și lovește din greșeală victima.
72. Infracțiunea de întrerupere a cursului sarcinii: a) are ca urmare imediată

oprirea evoluției sarcinii, urmată în mod obligatoriu de expulzarea produsului de
concepție; b) se poate comite și cu intenție depășită; c) nu poate avea formă
continuată.
73. Infracțiunea de lipsire de libertate: a) ar putea intra în concurs cu

infracțiunea de viol; b) nu ar putea intra niciodată în concurs cu infracțiunea de
tâlhărie; c) nu ar putea intra niciodată în concurs cu infracțiunea de omor.
74. Amenințarea: a) reprezintă infracțiune doar dacă îi produce victimei o stare

de temere; b) cu darea în vileag a unei fapte reale sau imaginare,
compromițătoare pentru persoana amenințată ori pentru un membru de familie
al acesteia reprezintă întotdeauna infracțiunea de șantaj; c) atunci când constituie
infracțiune, presupune că pedeapsa aplicată autorului nu poale depăși sancțiunea
prevăzută de lege pentru infracțiunea care a format obiectul amenințării, dacă
amenințarea a fost comisă în această modalitate.
75. Fapta de a viola victima și de a-i aplica, în acest scop, mai multe lovituri în
infracțiunea de vătămare corporală. 6 Examen de licență - 28 iunie 2022 Grila nr. I
76. Consumarea infracțiunii de furt are loc în momentul: a) realizării apropriațiunii
(deposedarea victimei și împosedarea făptuitorului); b) realizării aprehensiunii
(apucarea bunului de către făptuitor); c) deplasării bunului de către făptuitor până
la locul unde dorea să-l ducă sau să-l ascundă.
77. Furtul calificat săvârșit prin efracție: a) implică întotdeauna o violare de

domiciliu; b) nu poate fi săvârșit asupra unui bun mobil; c) implică înlăturarea unui
obstacol interpus între făptuitor și bunul pe care acesta intenționează să-1
sustragă.
214
78. Faptele de a-i aplica victimei o lovitură, de a-i sustrage ceasul și de a-i
aplica ulterior alte lovituri pentru a o împiedica să riposteze reprezintă
infracțiunea de: a) furt în concurs cu cea de lovire și alte violențe; b) tâlhărie în
concurs cu cea de lovire sau alte violențe; c) tâlhărie.
79. În cazul infracțiunii de abuz de încredere (art. 238 C.pen.): a) simpla

abținere de a restitui bunul la epuizarea termenului până la care subzistă detenția
reprezintă un „refuz de restituire”; b) nu este necesar ca refuzul să constituie un
răspuns la o cerere fermă, indubitabilă a celui care a transferat detenția bunului; c)
dacă bunul nu este încredințat de proprietar, ci de o altă persoană față de care
există obligația de restituire, refuzul de a restitui bunul către proprietar nu
reprezintă un abuz de încredere.
80. Infracțiunea de înșelăciune săvârșită prin întrebuințarea de nume sau

calități mincinoase ori de alte mijloace frauduloase: a) poate intra în concurs cu
alte infracțiuni (fals, uz de fals, falsul privind identitatea etc.); b) absoarbe în mod
natural infracțiunile de fals, Iară aceste elemente circumstanțiale neputându-se
reține săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în forma agravată prevăzută la art. 244
alin. (2) C.pen.; c) conferă infracțiunii de înșelăciune caracter de infracțiune
complexă.
81. X a fost oprit în trafic de către polițistul rutier P care i-a aplicat o amendă
pentru că nu purta centura de siguranță. X l-a amenințat pe polițist că va
contesta amenda în instanță: a) în sarcina lui X se va reține ultraj în varianta
calificată raportat la infracțiunea de amenințare; b) în sarcina lui X nu se poate
reține infracțiunea de ultraj; c) se pot reține două infracțiuni de ultraj în varianta
calificată aflate în concurs dacă X, după ce l-a amenințat pe P, i-a aplicat o lovitură
cu pumnul în față.
82. În cazul în care, prin același denunț, mai multe persoane sunt învinuite
mincinos de aceeași infracțiune, se va reține: a) o singură infracțiune de
inducere în eroare a organelor judiciare în varianta tip; b) mai multe infracțiuni de
inducere în eroare a organelor judiciare în concurs; c) o singură infracțiune de
inducere în eroare a organelor judiciare în variantă agravată.
83. M a fost audiat în calitate de martor într-o cauză penală privind

infracțiunea de furt. Ulterior audierii, organele judiciare au ajuns la concluzia
că M nu a dat declarație în conformitate cu adevărul și că a contribuit la
săvârșirea infracțiunii de furt în calitate de complice. M ar trebui să fie trimis
în judecată cu încadrarea juridică: a) infracțiunea de mărturie mincinoasă; b)
complicitate la infracțiunea de furt în concurs cu infracțiunea de mărturie
mincinoasă; c) complicitate la infracțiunea de furt.
215
85. Fapta de a contraface bilanțul contabil al unei societăți comerciale cu

răspundere limitată și de a-1 depune ca probă într-o cauză civilă poate
reprezenta: a) fals în înscrisuri sub semnătură privată; b) fals material în înscrisuri
oficiale în concurs cu infracțiunea de uz de fals; c) uz de fals în concurs cu
infracțiunea de fals intelectual.
216
BAREM PENAL SPECIAL

69 C 69 A 69 B 69 C
70 B 70 C 70 C 70 B
71 B 71 C 71 C 71 C
72 A 72 C 72 B 72 C
73 B 73 A 73 A 73 A
74 B 74 A 74 A 74 B
75 C 75 A 75 B 75 B
76 A 76 B 76 B 76 A
77 C 77 A 77 C 77 B
78 C 78 A 78 A 78 B
79 A 79 C 79 A 79 A
80 C 80 B 80 B 80 A
81 C 81 A 81 A 81 C
82 C 82 C 82 C 82 B
83 B 83 A 83 A 83 A
84 B 84 B 84 B 84 A
85 B 85 C 85 A 85 B
69 C 69 B 69 A 69 C
70 C 70 B 70 B 70 A
71 B 71 B 71 C 71 B
72 B 72 C 72 C 72 B
73 B 73 A 73 B 73 C
74 C 74 B 74 A 74 A
75 B 75 A 75 A 75 A
76 A 76 B 76 B 76 B
77 B 77 C 77 C 77 C
78 B 78 A 78 B 78 B
79 C 79 C 79 C 79 B
80 B 80 B 80 B 80 C
81 A 81 A 81 A 81 A
82 C 82 B 82 B 82 C
83 C 83 A 83 B 83 B
84 A 84 A 84 A 84 C
85 B 85 C 85 A 85 B
217
69 C 69 B 69 C 69 A
70 C 70 A 70 C 70 C
71 B 71 B 71 C 71 B
72 B 72 C 72 C 72 C
73 C 73 A 73 B 73 A
74 B 74 A 74 B 74 C
75 A 75 A 75 A 75 A
76 A 76 B 76 B 76 C
77 B 77 C 77 B 77 B
78 A 78 B 78 B 78 A
79 B 79 A 79 A 79 A
80 C 80 C 80 A 80 C
81 B 81 C 81 B 81 A
82 B 82 B 82 A 82 B
83 B 83 B 83 B 83 C
84 A 84 B 84 A 84 B
85 B 85 A 85 A 85 B
69 B 69 B 69 B 69 B
70 A 70 C 70 B 70 A
71 B 71 B 71 A 71 A
72 C 72 B 72 B 72 B
73 B 73 C 73 A 73 A
74 B 74 A 74 A 74 C
75 B 75 A 75 B 75 B
76 C 76 B 76 A 76 A
77 B 77 A 77 C 77 C
78 C 78 C 78 B 78 C
79 B 79 B 79 A 79 C
80 B 80 C 80 B 80 A
81 B 81 A 81 B 81 B
82 A 82 B 82 B 82 B
83 C 83 A 83 B 83 C
84 A 84 B 84 B 84 C
85 C 85 C 85 C 85 A
218
PROCEDURĂ PENALĂ
Ascunde, mamă, pistolul

Am o informație că vine procurorul organul de urmărire penală
Dar ai grija cu arma
Șterge-o cu o cârpă c-am amprentele pe ea
Anunță, mamă, și frații

Ca la ora șase depinde ne calcă mascații
Și să nu declari nimic
O rezolvă fii-tu ca e mafiot de mic.
Daniel M. Mocanu, „El Chapo”
2015 februarie
86. Conform regulilor de competență, judecătoria: a) judecă numai în primă

instanță; b) judecă în primă instanță și soluționează și alte cauze date în
competența sa, potrivit legii; c) judecă în primă instanță și soluționează conflictele
de competență dintre organele de urmărire penală.
87. Prin locul săvârșirii infracțiunii se înțelege: a) locul unde s-a produs urmarea
acesteia; b) locul unde a fost prins inculpatul; c) locul unde domiciliază inculpatul.
88. Procesul verbal încheiat de către organele de constatare constituie: a)

mijloc de probă, dacă organul judiciar îi oferă această valoare; b) act de sesizare a
organelor de urmărire penală; c) act administrativ supus controlului pe calea
contenciosului administrativ.
89. Măsura preventivă a reținerii poate fi dispusă de către: a) procuror sau

organul de cercetare penală; b) numai de către procuror; c) procuror, organul de
cercetare penală, judecătorul de drepturi și libertăți.
90. Încetarea de drept a măsurilor preventive intervine: a) dacă au încetat

temeiurile care au determinat luarea măsurii; b) la expirarea termenului prevăzut
de lege pentru măsura respectivă; c) dacă s-au schimbat temeiurile care au
determinat luarea acesteia.
91. În cursul urmăririi penale, arestul la domiciliu poate fi dispus: a) numai

pentru cel mult 30 zile, fără posibilitatea prelungirii; b) pentru cel mult 30 zile, cu
219
posibilitatea prelungirii până la cel mult 160 zile; c) pentru cel mult 30 zile, cu
posibilitatea prelungirii până la cel mult 180 zile.
92. Plângerea împotriva ordonanței procurorului prin care s-a dispus reținerea
este soluționată de către: a) instanța de judecată; b) prim-procurorul parchetului;
c) judecătorul de drepturi și libertăți.
93. Măsurile asigurătorii în procesul penal, în vederea garantării executării

pedepsei amenzii, se pot lua asupra bunurilor: a) inculpatului, părții
responsabile civilmente; b) suspectului, inculpatului, părții responsabile
civilmente; c) numai asupra bunurilor suspectului sau inculpatului.
94. Încălcarea dispozițiilor procedurale privind compunerea completului de

judecată determină aplicarea sancțiunii: a) nulității absolute; b) nulității relative;
c) decăderii.
95. Plângerea prealabilă trebuie introdusă la organul judiciar într-un termen

de: a) 3 luni din ziua în care persoana vătămată a aflat despre săvârșirea
infracțiunii; b) 3 luni de la data la care persoana vătămată a cunoscut identitatea
făptuitorului; c) 2 luni de la data consumării infracțiunii.
96. Punerea în mișcare a acțiunii penale se dispune de către: a) procuror sau

organul de cercetare penală prin ordonanță; b) numai de către procuror prin
ordonanță; c) judecătorul de drepturi și libertăți și procuror prin încheiere,
respectiv, ordonanță.
97. Hotărârea prin care cauza este soluționată de prima instanța de judecată
este: a) decizie; b) sentință; c) încheiere.
98. înainte de încheierea dezbaterilor la judecata în primă instanță,

președintele dă ultimul cuvânt: a) procurorului: b) persoanei vătămate; c)
inculpatului personal.
99. Termenul de apel pentru procuror este de: a) 10 zile, dacă legea nu dispune
altfel, și curge de la comunicarea copiei de pe minută; b) 10 zile, dacă legea nu
dispune altfel, și curge de la pronunțare; c) 10 zile, dacă legea nu dispune altfel, și
curge de la comunicarea hotărârii.
100. Referatul de evaluare în cauzele cu inculpați minori se dispune în mod

obligatoriu de către: a) instanța de judecată, dacă nu a fost dispusă efectuarea
acestuia în faza urmăririi penale; b) procuror, întotdeauna în cursul urmăririi
penale; c) efectuarea referatului de evaluare este obligatorie doar în cazul
infracțiunilor deosebit de grave
220
2015 iunie
86. Hotărârea instanței penale rămasă definitivă la prima instanță de judecată,

la instanța ierarhic superioară sau la instanța de apel, se pune în executare de
către: a) instanța la care a rămas definitivă hotărârea; b) prima instanță de
judecată; c) instanța ierarhic superioară celei care a soluționat cauza în primă
instanță.
87. Hotărârea prin care instanța competentă se pronunță asupra cererii de

amânare a executării pedepsei cu închisoarea, poate fi atacată: a) cu apel la
instanța ierarhic superioară, în 10 zile de la pronunțare; b) cu contestație la
instanța ierarhic superioară, în termen de 3 zile de la comunicare; c) nu este
supusă căilor de atac.
88. Acordul de recunoaștere a vinovăției poate fi încheiat cu respectarea

condițiilor prevăzute de lege: a) în cursul urmăririi penale, după punerea în
mișcare a acțiunii penale; b) în cursul urmăririi penale, după începerea urmăririi
penale in personam; c) până la începerea cercetării judecătorești.
89. Cauzele cu inculpați minori se judecă: a) potrivit regulilor de competență

obișnuite, de către judecători anume desemnați, potrivit legii; b) potrivit regulilor
de competență speciale, de către judecători specializați în cauzele cu infractori
minori; c) de urgență și cu precădere, în ședință publică.
90. Termenul de apel: a) pentru procuror este de 10 zile și curge de la pronunțare,

dacă participă la ședințele de judecată; b) pentru părți este de 10 zile, dacă legea
nu dispune altfel și curge de la comunicarea copiei minutei; c) pentru martor,
expert, interpret, avocat este de 10 zile și curge de la data la care au aflat despre
actul sau măsura care le-a provocat vătămarea.
91. Cererea de renunțare la apel poate fi formulată: a) de către părți, persoană

vătămată, procuror sau orice persoană ale cărei interese legitime au fost vătămate
printr-un act sau o măsură procesuală; b) până la încheierea dezbaterilor la
instanța de apel; c) după pronunțarea hotărârii și până la expirarea termenului de
declarare a apelului.
92. Asistența juridică este obligatorie pentru partea civilă: a) dacă aceasta este
o persoană lipsită de capacitate de exercițiu sau cu capacitate de exercițiu
restrânsă; b) numai dacă este o persoană fără capacitate de exercițiu; c) legea nu
prevede cazuri în care asistența juridică este obligatorie pentru partea civilă.
93. Dacă procurorul dispune clasarea cauzei, măsura preventivă luată în

cauză: a) este revocată; b) încetează de drept; c) poate fi înlocuită cu o măsură
asigurătorie necesară rezolvării acțiunii civile în cauză, la solicitarea părții civile.
221
94. Plângerea introdusă împotriva măsurilor și actelor de urmărire penală,
dispuse de organul de cercetare penală: a) suspendă aducerea la îndeplinire a
actului sau măsurii contestate; b) poate fi introdusă doar de către părți sau
persoană vătămată; c) este rezolvată de procurorul care supraveghează activitatea
de cercetare penală în cauza respectivă.
95. Apelul privind soluționarea laturii civile poate fi introdus: a) doar de către
partea civilă și inculpat; b) de către partea civilă, partea responsabilă civilmente și
persoana vătămată; c) de către inculpat și procuror.
96. Cererea procurorului prin care se solicită încuviințarea efectuării

percheziției domiciliare se soluționează de către: a) judecătorul de drepturi și
libertăți, în cameră de consiliu, cu participarea procurorului; b) judecătorul de
cameră preliminară, prin încheiere, care nu este supusă căilor de atac; c) instanța
de judecată, care urmează să soluționeze cauza în fond, în cameră de consiliu, în
cel mult 24 de orc de la data înregistrării la instanță, fără citarea părților.
97. Sunt părți în procesul penal: a) subiecții procesuali care exercită sau
împotriva cărora se exercită o acțiune judiciară; b) inculpatul, suspectul, partea
civilă, partea responsabilă civilmente, persoana vătămată; c) numai subiecții
procesuali împotriva cărora se exercită o acțiune judiciară.
98. Procesul verbal încheiat de către unele organe de constatare, în condițiile

prevăzute de legea procesual penală: a) constituie mijloc de probă; b) constituie
act de sesizare a organului de urmărire penală care nu poate fi supus controlului
pe calea contenciosului administrativ; c) constituie mijloc de probă dacă organul
judiciar consideră că la întocmirea acestuia au fost respectate normele de
procedură.
99. Dacă în procedura strămutării, instanța de la care a fost strămutată cauza

a procedat între timp la judecarea cauzei: a) hotărârea pronunțată va putea fi
modificată doar în urma exercitării căilor de atac prevăzute de lege; b) hotărârea
pronunțată este desființată prin efectul admiterii cererii de strămutare; c) instanța
nu se va pronunța în cauza a cărei strămutare se cere până la soluționarea cererii
de strămutare.
100. Excepția de necompetență materială a instanței superioare celei

competente potrivit legii poate fi invocată până la: a) pronunțarea hotărârii
definitive; b) începerea cercetării judecătorești; c) începerea dezbaterilor
222
2016 februarie
86. Acordul de recunoaștere a vinovăției privește: a) felul și cuantumul

pedepsei, precum și forma de executare a acesteia; b) doar forma de executare a
pedepsei; c) felul și cuantumul pedepsei, forma de executare a acesteia, cât și
modul rezolvării acțiunii civile.
87. Cauzele cu inculpați minori se judecă: a) potrivit regulilor de competență

speciale, de judecători anume desemnați, potrivit legii; b) potrivit regulilor de
competență obișnuite, de judecători anume desemnați, potrivit legii; c) de către
judecători desemnați de președintele instanței.
88. Conform regulilor de competență, tribunalul judecă: a) în primă instanță,

infracțiunile date potrivit legii în competența sa; b) apelurile împotriva hotărârilor
date în primă instanță de judecătorie; c) cererile de strămutare în cazurile
prevăzute de lege.
89. Sarcina probațiunii în ceea ce privește acțiunea penală, aparține: a) în

principal, procurorului, cât și persoanei vătămate; b) procurorului, instanței,
persoanei vătămate; c) în principal, procurorului.
90. Au dreptul să refuze să dea declarații în calitate de martor în cauzele

penale: a) numai soțul, ascendenții și descendenții în linie dreaptă ai suspectului
sau inculpatului; b) soțul, ascendenții și descendenții în linie dreaptă, precum și
frații și surorile suspectului, inculpatului și persoanei vătămate; c) persoanele care
au avut calitatea de soț al suspectului sau inculpatului.
91. Dezbaterile la judecata în primă instanță pot fi întrerupte: a) pentru motive

temeinice, dar nu mai mult de trei zile; b) dacă intervine unul din cazurile de
suspendare a judecății; c) dezbaterile nu pot fi întrerupte.
92. Rezultatul deliberării membrilor completului de judecată, la judecata în

primă instanță se consemnează: a) într-un proces-verbal; b) într-un referat; c)
într-o minută.
93. Termenul de apel pentru părți este de: a) 10 zile în toate cazurile și curge de
la comunicarea hotărârii; b) 10 zile și curge de la comunicare sau, după caz, de la
pronunțarea hotărârii; c) 10 zile, dacă legea nu dispune altfel, și curge de la
comunicarea copiei de pe minută.
94. Pot renunța la apel: a) părțile și persoana vătămată; b) numai părțile; c)

părțile, persoana vătămată sau procurorul.
223
95. Plângerea introdusă împotriva actelor sau măsurilor de urmărire penală,
luate de către organele de cercetare penală: a) suspendă aducerea la
îndeplinire a actului sau măsurii care face obiectul plângerii; b) nu suspendă
aducerea la îndeplinire a actului sau măsurii care face obiectul plângerii; c)
întrucât legea nu cuprinde dispoziții exprese, organul judiciar competent să
soluționeze plângerea va decide la primirea acesteia cu privire la suspendare.
96. Hotărârea prin care instanța se dezinvestește fără a soluționa cauza, este
o: a) decizie; b) sentință; c) încheiere.
97. Încălcarea dispozițiilor privind asistența juridică a părții civile, când

asistența este obligatorie potrivit legii, constituie caz de: a) nulitate absolută; b)
nulitate relativă; c) amendă judiciară.
98. Plângerea prealabilă trebuie introdusă în termen de 3 luni de zile de la

data: a) comiterii infracțiunii; b) cunoașterea identității infractorului; c) din ziua în
care persoana vătămată a aflat despre săvârșirea infracțiunii.
99. Organul judiciar poate dispune efectuarea prin comisia rogatorie: a) a unor
acte procesuale sau procedurale; b) a unor acte și măsuri procesuale; c) numai a
unor acte procedurale.
100. Reținerea ca măsură preventivă poate fi dispusă de către: a) organul de

cercetare penală și procuror, în tot cursul procesului penal; b) organul de
cercetare penală, procuror și judecătorul de drepturi și libertăți; c) numai de către
organul de cercetare penală și procuror și numai în cursul urmăririi penale.
2016 iunie
86. Potrivit legii, au calitatea de parte în procesul penal: a) numai subiecții

procesuali care exercită o acțiune judiciară în proces; b) inculpatul, suspectul,
partea civilă, partea responsabilă civilmente; c) atât subiecții procesuali care
exercită o acțiune judiciară cât și cei împotriva cărora se exercită o acțiune
judiciară.
87. Cererea de recuzare: a) poate fi formulată doar împotriva judecătorului care

efectuează activități judiciare în cauza în care s-a formulat cererea; b) poate fi
introdusă numai de părți si persoana vătămată din cauza respectivă; c) formularea
unei cereri de recuzare din nou împotriva aceleiași persoane, în aceeași cauză,
atrage inadmisibilitatea acesteia.
88. Potrivit legii, au dreptul să refuze să fie audiați în calitate de martor în

proces: a) soțul, ascendenții și descendenții în linie dreaptă ai suspectului,
inculpatului și persoanei vătămate; b) persoana care a avut calitatea de soț al
224
suspectului, inculpatului, persoanei vătămate; c) frații și surorile suspectului sau
inculpatului.
89. Comisia rogatorie: a) are ca obiect efectuarea unor acte procedurale; b) poate
avea ca obiect efectuarea unor acte procesuale sau procedurale; c) se poate
adresa numai unui organ de urmărire penală sau instanțe ierarhic inferioare.
90. Măsura reținerii dispusă de către procuror: a) poate fi contestată la

judecătorul de drepturi și libertăți; b) poate fi dispusă pentru cel mult 24 ore, în
această durată fiind inclus timpul necesar conducerii suspectului la organul
judiciar; c) poate fi luată numai după audierea suspectului în prezența avocatului.
91. Dreptul avocatului părților de a consulta dosarul: a) nu poate fi restricționat

indiferent de motiv; b) poate fi restricționat motivat, în cursul judecății pentru o
perioadă de cel mult 10 zile; c) în toate cazurile, avocatului nu-i poate fi
restricționat dreptul de a consulta declarațiile părții pe care o asistă în cauza
respectivă.
92. Persoana cu capacitate de exercițiu restrânsă: a) poate introduce plângere

la organul de urmărire penală cu încuviințarea persoanei prevăzută de legea civilă;
b) poate introduce plângerea personal, fără condiționări; c) plângerea poate fi
introdusă numai de reprezentantul legal al persoanei cu capacitate de exercițiu
restrânsă.
93. Plângerea prealabilă: a) trebuie să fie introdusă în termen de 3 luni din ziua în
care persoana vătămată a aflat despre comiterea infracțiunii; b) poate fi introdusă
de copilul major pentru părinte; c) plângerea prealabilă poate fi introdusă numai
după cunoașterea identității făptuitorului, în termenul prevăzut de lege.
94. Rechizitoriul este: a) verificat de către prim-procurorul parchetului numai sub

aspectul legalității; b) verificat sub aspectul legalității și temeiniciei de către
prim-procurorul parchetului; c) actul de inculpare și sesizare al instanței de
judecată.
95. Introducerea plângerii împotriva actelor și măsurilor de urmărire penală: a)

are caracter suspensiv, aducerea la îndeplinire a actelor sau măsurilor contestate
fiind suspendată până la rezolvarea plângerii; b) nu suspendă aducerea la
îndeplinire a actelor și măsurilor de urmărire penală care formează obiectul
plângerii; c) organul judiciar competent să rezolve plângerea va decide în funcție
de necesitate cu privire la suspendare.
96. Preschimbarea termenului în cazurile prevăzute de lege se dispune: a) prin

încheiere, de către completul de judecată în ședință publică; b) de către
judecător, în ședință publică, în prezența părților; c) prin rezoluția judecătorului, în
cameră de consiliu, fără citarea părților.
225
97. Dacă în cauza aflată în cursul judecății sunt mai mulți inculpați iar temeiul
suspendării privește numai pe unul dintre inculpați: a) se dispune întotdeauna
suspendarea întregii cauze; b) dacă disjungerea nu este posibilă se dispune
suspendarea întregii cauze; c) legea nu cuprinde precizări în acest sens, urmând
ca instanța să decidă cu privire la suspendare.
98. Notele întocmite de grefier în cursul ședinței de judecată cu privire la

desfășurarea procesului pot fi contestate: a) numai de către părți; b) cel mai
târziu la termenul următor; c) nu pot fi contestate separat, apelul declarat
împotriva sentinței fiind și împotriva încheierilor de ședință.
99. Retragerea apelului poate fi formulată: a) de către părți, persoana vătămată

și procurorul care a declarat apelul; b) numai până la începerea dezbaterilor la
instanța de apel; c) la instanța de apel sau la instanța a cărei hotărâre a fost
atacată.
100. Acordul de recunoaștere a vinovăției poate fi încheiat: a) în cursul urmăririi

penale și al judecății până la primul termen de judecată cu procedura legal
îndeplinită; b) în cursul urmăririi penale, după punerea în mișcare a acțiunii
penale și poate fi inițiat atât de procuror cât și de inculpat; c) între procuror și
suspect sau inculpat, cu avizul procurorului ierarhic superior.
2017 februarie
86. În caz de conflict de competență între instanțe: a) este competentă să

soluționeze conflictul instanța ierarhic superioară comună; b) până la soluționarea
conflictului (pozitiv sau negativ), judecata se suspendă: c) instanța competentă să
soluționeze conflictul se pronunță prin încheiere, care poate fi atacată cu
contestație.
87. Ședințele de judecată sunt: a) în toate cazurile, publice; b) publice, cu

excepția cazurilor prevăzute de lege; c) nepublice, numai la judecarea cauzelor cu
inculpați minori.
88. Conform regulilor de competență, tribunalul judecă: a) în primă instanță,

infracțiunile prevăzute în lege; b) în apel: c) cererile de strămutare.
89. Plângerea prealabilă: a) pentru a produce efectele prevăzute de lege trebuie

introdusă la organul competent în termen de 3 luni de la data săvârșirii
infracțiunii; b) în cazul în care a fost greșit îndreptată se consideră valabilă dacă a
fost introdusă în termenul prevăzut de lege la organul judiciar necompetent; c) se
adresează organului de urmărire penală sau după caz instanței de judecată.
226
90. Cererile de strămutare a cauzelor penale: a) sunt soluționate numai de ICCJ:
b) pot fi introduse numai de părți; c) sunt soluționate, potrivit legii de ICCJ, sau de
curțile de apel.
91. Inculpatul este: a) persoana împotriva căreia s-a pus în mișcare acțiunea
penală; b) subiect activ al acțiunii penale; c) subiect procesual principal.
92. Suspendarea urmăririi penale se dispune: a) pe perioada desfășurării

procedurii medierii, în condițiile prevăzute de lege; b) când nu există interes
public pentru continuarea urmăririi penale; c) numai după punerea în mișcare a
acțiunii penale.
93. Actul de sesizare a instanței de judecată este: a) ordonanța procurorului, în

cazul încheierii acordului de recunoaștere a vinovăției; b) rechizitoriul întocmit de
procuror: c) plângerea prealabilă, în cazul infracțiunilor în care acțiunea penală se
pune în mișcare la plângerea prealabilă.
94. Plângerea ca mod de sesizare a organelor de urmărire penală: a) se poate

face numai personal de persoana vătămată prin infracțiune; b) se poate face
numai în scris; c) se poate face de către persoana cu capacitate de exercițiu
restrânsă cu încuviințarea persoanei prevăzută de legea penală.
95. La deliberarea hotărârii judecătorești: a) participă membrii completului,

procurorul și grefierul; b) participă numai membrii completului în fața căruia au
avut loc dezbaterile; c) deliberarea se face în cameră de consiliu.
96. Termenul de declararea apelului: a) este de 10 zile. în toate cazurile și pentru

toți titulari: b) pentru procuror, părți, persoana vătămată și procuror este de 10 zile
dacă legea nu dispune altfel și curge de la comunicarea copiei de pe minută; c)
pentru părți, este de 10 zile și curge de la comunicarea sau după caz pronunțarea
hotărârii judecătorești.
97. Plângerea împotriva actelor și măsurilor de urmărire penală ale organului

de cercetare penală: a) este soluționată de procurorul care supraveghează
cercetarea penală în cauza respectivă; b) introducerea acesteia are ca efect
suspendarea efectuării măsurii sau actului contestat; c) va fi rezolvată de organul
competent până la terminarea urmăririi penale.
98. Retragerea apelului: a) poate interveni până la începerea dezbaterilor la

instanța de apel; b) poate fi făcută de părți numai personal; c) declarat de
procuror, poate fi făcută de procurorul ierarhic superior.
99. Acordul de recunoaștere a vinovăției: a) se poate încheia în tot cursul urmării
penale; b) poate fi încheiat numai la inițiativa procurorului; c) dacă se încheie,
procurorul trimite instanței competente acordul în forma prevăzută de lege și
dosarul cauzei fără a mai întocmi rechizitoriul.
227
100. Cererea de amânare a executării pedepsei închisorii: a) poate fi făcută
numai de condamnat; b) poate fi retrasă de cel care a introdus-o; c) hotărârea prin
care instanța s-a pronunțat asupra cererii nu este supusă căilor de atac.
2017 iunie
86. Potrivit regulilor de competență prevăzute de lege, tribunalul: a) judecă în

primă instanță, infracțiunile date în competența sa potrivit legii; b) soluționează
conflictele de competență și judecă apelurile declarate împotriva hotărârilor
pronunțate în primă instanță de judecătorii; c) judecă în primă instanță, judecă
apelurile și soluționează contestațiile formulate împotriva hotărârilor pronunțate
de judecătorii, potrivit legii.
87. Persoana vătămată: a) este parte în procesul penal; b) este subiect procesual
principal; c) este parte numai în cauzele în care acțiunea penală se pune în
mișcare la plângerea prealabilă.
88. Percheziția domiciliară se dispune: a) în faza urmăririi penale de către

procuror prin ordonanță; b) în camera preliminară de către judecătorul de cameră
preliminară; c) în cursul judecății, de către instanța investită cu judecarea cauzei.
89. Strămutarea cauzelor penale: a) poate fi cerută numai de părți sau persoana
vătămată; b) soluționarea cererii de strămutare are loc în cameră de consiliu; c)
soluționarea cererii de strămutare este de competența ICCJ și a curților de apel.
90. Reținerea, ca măsură preventivă: a) poate fi dispusă în cursul urmăririi

penale, în condițiile legii de către procuror, judecătorul de drepturi și libertăți și
organul de cercetare penală; b) poate fi dispusă numai față de suspect; c) poate fi
dispusă, în condițiile legii, numai după audierea celui care urmează să fie reținut,
în prezența avocatului.
91. Măsura preventivă dispusă în cauzele penale se revocă, dacă: a) procurorul

a dispus o soluție de netrimitere în judecată; b) au încetat temeiurile care au
determinat luarea măsurii preventive; c) instanța pronunță încetarea procesului
penal.
92. Constituie caz de nulitate absolută, încălcarea dispozițiilor privind: a)

citarea părților și a persoanei vătămate Ia judecarea cauzei; b) compunerea
completului de judecată; c) asistarea de către avocat a suspectului sau
inculpatului.
93. Plângerea ca mod de sesizare a organelor de urmărire penală: a) poate fi

introdusă numai personal de titular; b) poate fi formulată numai în scris; c) dacă se
228
constată că este greșit îndreptată la organul de urmărire penală, se trimite pe cale
administrativă organului judiciar competent.
94. Hotărârea instanței este o sentință, în cazul în care: a) prima instanță se

dezinvestește fără a soluționa cauza; b) instanța competentă se pronunță asupra
apelului; c) instanța competentă soluționează recursul în interesul legii.
95. Termenul de declararea apelului: a) pentru procuror este de 10 zile și curge

de la pronunțare; b) pentru părți este de 10 zile dacă legea nu dispune altfel, și
curge de la data comunicării copiei de pe minută; c) pentru părți, persoana
vătămată termenul este de 10 zile și curge întotdeauna de la pronunțarea
hotărârii.
96. Cauzele cu inculpați minori: a) se judecă potrivit regulilor de competență

speciale iar ședințele de judecată sunt nepublice; b) cauzele sunt judecate de
judecători anume desemnați potrivit legii; c) referatul de evaluare privind starea
inculpatului minor în aceste cauze se efectuează numai la solicitarea părinților
sau după caz a tutorelui minorului.
97. Acordul de recunoașterea vinovăției: a) poate fi încheiat, în condițiile legii, în

tot cursul urmăririi penale și în faza judecății până la începerea cercetării
judecătorești; b) nu poate fi încheiat de suspectul sau inculpatul minor; c) la
încheierea acordului, asistența juridică a inculpatului este obligatorie.
98. Dacă nu este posibilă menținerea aceluiași complet în tot cursul judecării
cauzei, schimbări în compunerea acestuia pot interveni: a) până la începerea
cercetării judecătorești; b) până la începerea dezbaterilor; c) în tot cursul judecății,
pentru cauze temeinice.
99. Suspendarea judecării cauzei se dispune: a) în cazul constatării printr-o

expertiză medico-legală a faptului că inculpatul sau persoana vătămată suferă de
o boală gravă care-1 împiedică să participe la judecată; b) pe perioada desfășurării
procedurii de mediere; c) dacă a fost ridicată o excepție de neconstituționalitate.
100. La deliberarea hotărârii judecătorești: a) iau parte numai membrii

completului de judecată în fața căruia au avut loc dezbaterile; b) completul
deliberează mai întâi asupra chestiunilor de drept și apoi asupra chestiunilor de
fapt; c) deliberarea se face potrivit legii întotdeauna în ziua în care au avut loc
dezbaterile.
2018 februarie
86. Persoana vătămată în procesul penal: a) are calitatea de parte în proces; b)

este subiect procesual principal; c) este subiect activ al acțiunii penale.
229
87. Percheziția domiciliară se poate dispune : a) de către judecătorul de drepturi
și libertăți, în cursul urmăririi penale; b) în cazuri urgente și de către procuror, în
cursul urmăririi penale; c) de către instanța de judecată, în cursul judecății și al
camerei preliminare.
88. În cauzele penale asistența juridică este obligatorie: a) pentru inculpat, în

tot cursul procesului, dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea
săvârșită este închisoare mai mare de cinci ani; b) pentru inculpat, dacă este
arestat chiar în altă cauză; c) pentru persoana vătămată, partea civilă și partea
responsabilă civilmente, numai dacă sunt lipsite de capacitate de exercițiu.
89. Cererile de strămutare a cauzelor penale: a) se soluționează numai de ICCJ;

b) potrivit legii, sunt soluționate de ICCJ sau curțile de apel, civilă sau militară; c)
sunt soluționate de instanța competentă printr-o decizie, supusă contestației.
90. Au dreptul de a refuza să declare ca martor în procesul penal: a) frații și

surorile inculpatului și persoanei vătămate; b) persoana care a avut calitatea de
soț al suspectului sau inculpatului; c) soțul, ascendenții și descendenții părților în
cauza respectivă.
91. La deliberarea hotărârii judecătorești: a) participă membrii completului de

judecată, procurorul și grefierul; b) participă numai membrii completului de
judecată în fața căruia au avut loc dezbaterile; c) participă membrii completului și
grefierul, și are loc întotdeauna în ziua în care au avut loc dezbaterile în ședință
publică.
92. Sentința este hotărârea judecătorească prin care: a) instanța se pronunță

asupra apelului; b) cauza este soluționată de prima instanță de judecată; c)
instanța se pronunță asupra recursului în interesul legii.
93. Punerea în mișcare a acțiunii penale: a) se dispune de procuror sau organul

de cercetare penală; b) se dispune de procuror prin ordonanță, în cursul urmăririi
penale; c) se dispune de procuror, prin ordonanță sau rechizitoriu.
94. Măsura preventivă a controlului judiciar: a) în cursul urmăririi penale, poate

fi dispusă de procuror sau judecătorul de drepturi și libertăți; b) este o măsură
preventivă privativă de libertate; c) nu poate fi dispusă în procedura camerei
preliminare.
95. Măsurile preventive încetează de drept: a) dacă au încetat temeiurile care au
determinat luarea măsurii; b) în cazul în care procurorul a dispus o soluție de
netrimitere în judecată; c) dacă au apărut împrejurări noi din care rezultă
nelegalitatea măsurii.
230
96. La judecata în primă instanță, înainte de a încheia dezbaterile,
președintele completului dă ultimul cuvânt: a) procurorului, pentru a susține
învinuirea; b) inculpatului personal; c) persoanei vătămate și părții civile, pentru
a-și susține pretențiile civile.
97. Rezultatul deliberării completului de judecată în urma judecării cauzei în

primă instanță, se consemnează: a) într-o minută; b) într-un proces verbal; c)
într-un referat.
98. Termenul de apel: a) pentru procuror, curge întotdeauna de la pronunțarea

hotărârii; b) pentru părți, este de 10 zile, dacă legea nu prevede altfel, și curge de Ia
comunicarea copiei minutei; c) pentru părțile prezente la dezbateri, termenul este
de 10 zile și curge de la pronunțarea hotărârii.
99. Potrivit legii, poate declara apel: a) partea civilă, numai în ceea ce privește
latura civilă; b) persoana vătămată, în ceea ce privește latura penală; c) procurorul,
numai în ceea ce privește latura penală.
100. Acordul de recunoașterea vinovăției: a) se încheie în formă scrisă; b) poate fi

încheiat în tot cursul urmăririi penale și al judecății, până Ia începerea cercetării
judecătorești; c) poate fi încheiat numai la inițiativa procurorului.
2018 iunie
86. În cazul declinării de competență determinată de competența materială a

instanței: a) instanța căreia i s-a trimis cauza poate menține motivat probele
administrate de instanța care și-a declinat competența; b) probele administrate
de instanța care și-a declinat competența nu pot fi menținute în nici un caz de
instanța căreia i s-a trimis cauza; c) declinarea se dispune prin încheiere, supusă
apelului odată cu sentința;
87. Cererea de strămutare a cauzelor penale: a) poate fi introdusă numai de

părți și persoana vătămată; b) se depune la instanța de unde se solicită
strămutarea cauzei; c)nu poate fi introdusă în cursul procedurii camerei
preliminare.
88. Au dreptul de a refuza să dea declarații de martor în procesul penal: a)

numai ascendenții și descendenții în linie dreaptă ai suspectului și inculpatului; b)
soțul, ascendenții și descendenții suspectului, inculpatului și persoanei vătămată;
c) persoanele care au avut calitatea de soț al suspectului sau al inculpatului.
89. Percheziția domiciliară: a) se dispune, în procedura camerei preliminare, de

judecătorul de cameră preliminară; b) în cursul judecății, se dispune în condițiile
legii de instanță, numai la cererea procurorului; c) în cursul urmăririi penale se
231
dispune în condițiile legii, la cererea procurorului, de către judecătorul de drepturi
și libertăți;
90. Măsura reținerii dispusă de procuror: a) poate fi contestată înainte de

expirarea duratei acesteia la judecătorul de drepturi și libertăți de la instanța
căreia i-ar reveni competența să judece cauza în primă instanță; b) înainte de
expirarea duratei acesteia, împotriva măsurii poate fi introdusă plângere la
prim-procurorul parchetului din care face parte procurorul care a dispus măsura;
c) poate fi dispusă numai față de suspect, și numai după audierea acestuia în
prezența avocatului, pentru cel mult 24 ore;
91. În cazul în care instanța pronunță o hotărâre de încetarea procesului penal,

chiar nedefinitivă: a) măsurile preventive dispuse în cauză, sunt revocate; b)
măsurile preventive dispuse în cauză încetează de drept; c) măsurile preventive
sunt menținute obligatoriu, întrucât hotărârea nu este definitivă;
92. Sancțiunea procedurală a nulității absolute: a) este aplicabilă dacă se

constată încălcarea normelor privind citarea părților; b) se constată numai la
cererea părților, persoanei vătămate și a procurorului; c) este aplicabilă în cazul
încălcării dispozițiilor privind asistarea de către avocat a inculpatului precum și a
celorlalte părți, când asistența juridică este obligatorie, potrivit legii;
93. Plângerea, ca mod de sesizare a organelor de urmărire penală: a) pentru

persoana fără capacitate de exercițiu sau cu capacitate de exercițiu restrânsă, se
face numai de reprezentantul său legal; b) poate fi făcută numai în scris, cu
indicarea obligatorie a mențiunilor prevăzute în lege; c) se poate face personal sau
prin mandatar, mandatul fiind special iar procura întocmită va fi atașată plângerii;
94. Începerea urmăririi penale cu privire la faptă: a) se dispune numai de

procuror prin ordonanță sau proces-verbal; b) poate fi dispusă și de organul de
cercetare penală, însă actul este supus confirmării procurorului care efectuează
supravegherea în termen de 3 zile; c) se dispune în condițiile legii de organul de
urmărire penală, prin ordonanță motivată;
95. Referitor la procedura deliberării: a) la deliberare participă numai membrii

completului și grefierul de ședință; b) rezultatul deliberării se consemnează într-o
minută, care trebuie să aibă conținutul prevăzut pentru dispozitivul hotărârii; c)
hotărârea rezultată în urma deliberării se pronunță în ședință publică de către
unul din membrii completului, în prezența părților legal citate;
96. Apelul poate fi declarat: a) de inculpat, referitor la latura civilă și penală, în

termen de 10 zile de la pronunțarea hotărârii, dacă legea nu prevede altfel; b) de
persoana vătămată, în ceea ce privește latura penală, în termen de 10 zile de la
comunicarea copiei de pe minută, dacă legea nu prevede altfel; c) de partea civilă,
232
numai în ceea ce privește latura civilă, în termen de 10 zile la comunicarea
hotărârii motivate a instanței;
97. Renunțarea la apel: a) poate fi făcută numai personal și numai de către părți;
b) poate interveni după pronunțarea hotărârii și până la expirarea termenului de
declararea apelului; c) se poate reveni asupra renunțării în condițiile legii, în ceea
ce privește latura penală cât și latura civilă;
98. Acordul de recunoașterea vinovăției: a) poate fi inițiat numai de procuror; b)

este supus cenzurii judecătorului de cameră preliminară în ceea ce privește
legalitatea condițiilor încheierii; c) poate fi încheiat și de inculpatul minor cu
încuviințarea reprezentantului său legal, în condițiile legii;
99. Cauzele în care inculpatul este minor: a) se judecă potrivit regulilor de

competență speciale, întrucât judecata se desfășoară după o procedură specială;
b) se judecă de judecători anume desemnați, potrivit legii; c) în aceste cauze
organul de urmărire penală este obligat să dispună efectuarea referatului de
evaluarea minorului, fiindu-i necesar la soluționarea cauzei;
100. Cererea de amânarea executării pedepsei închisorii: a) poate fi făcută de

condamnat dar și de procuror; b) nu poate fi retrasă de cel care a formulat-o; c)
hotărârea de amânarea executării pedepsei este supusă apelului, care are efect
suspensiv de executare.
2019 februarie
86. Dacă în cursul cercetării judecătorești la judecata în primă instanță,

inculpatul invocă excepția de necompetență teritorială: a) cauza va fi declinată
instanței competente teritorial; b) excepția va fi respinsă, întrucât trebuia invocată
până la începerea cercetării judecătorești; c) excepția de necompetență teritorială
nu poate fi invocată decât de instanță din oficiu.
87. Pentru persoana care are calitatea procesuală de parte civilă într-o cauză
penală: a) asistența juridică este obligatorie numai dacă aceasta este o persoană
fără capacitate de exercițiu; b) asistența juridică este obligatorie dacă aceasta este
o persoană fără capacitate de exercițiu sau cu capacitate de exercițiu restrânsă; c)
legea prevede cazuri de asistență juridică obligatorie, numai pentru suspect sau
inculpat.
88. Cererea de strămutarea cauzelor penale: a) poate fi introdusă numai de părți

și persoana vătămată; b) introducerea cererii nu suspendă soluționarea cauzei a
cărei strămutarea se cere; c) cererea nu poate fi formulată în procedura camerei
preliminare.
233
89. Referitor la audierea martorilor în cauzele penale: a) în cursul urmăririi
penale, audierea acestuia se înregistrează prin mijloace tehnice audio dacă
martorul solicită expres aceasta și înregistrarea este posibilă; b) audierea
minorului de până la 14 ani ca martor, pentru protejarea acestuia, nu este permisă
de lege; c) soțul și rudele inculpatului nu pot declara ca martor în cauzele penale,
chiar dacă sunt de acord să dea declarații.
90. Percheziția domiciliară: a) în cursul judecății, se dispune de instanța investită

cu soluționarea cauzei, din oficiu sau la cererea procurorului; b) în cursul urmăririi
penale, se dispune de către judecătorul de drepturi și libertăți, la cererea
procurorului sau din oficiu; c) poate fi dispusă în tot cursul procesului penal,
numai la solicitarea procurorului, și numai de către judecător.
91. În cazul dispunerii efectuării unei expertize în cauza penală: a) expertul

numit de instanță nu poate refuza efectuarea expertizei; b) dispunerea expertizei
este de competența exclusivă a judecătorului, în tot cursul procesului penal; c)
expertul numit să efectueze expertiza, poate fi înlocuit dacă în mod nejustificat,
nu finalizează raportul de expertiză până la termenul fixat.
92. Controlul judiciar pe cauțiune: a) poate fi dispus față de inculpat sau suspect
în cursul urmăririi penale pentru cel mult 60 zile, cu posibilitatea prelungirii; b) în
cazul dispunerii de organul judiciar competent, cauțiunea consemnată în
condițiile legii garantează participarea inculpatului la proces și respectarea
obligațiilor stabilite de organul judiciar; c) în cursul urmăririi penale, poate fi
dispus numai de judecătorul de drepturi și libertăți.
93. Potrivit legii, încetarea de drept a măsurilor preventive: a) se constată

numai de judecător, în tot cursul procesului penal; b) intervine la data rămânerii
definitive a hotărârii de condamnare a inculpatului; c) intervine în cazul în care
măsura a fost dispusă nelegal de către organul judiciar.
94. Măsurile asigurătorii în procesul penal: a) pot fi dispuse numai la cererea

părții civile; b) în cursul urmăririi penale, pot fi dispuse numai de către judecătorul
de drepturi și libertăți; c) în cazul în care se instituie de organul judiciar
competent pentru garantarea executării pedepsei amenzii, pot fi luate numai
asupra bunurilor suspectului sau inculpatului.
95. Hotărârea instanței este o sentință, în cazul în care: a) prima instanță se
desesizează fără a soluționa cauza; b) instanța competentă se pronunță asupra
apelului; c) instanța pronunță hotărârea în cazul recursului în interesul legii.
96. Acordul de recunoașterea vinovăției: a) poate fi încheiat până la începerea

cercetării judecătorești; b) nu poate fi încheiat de către inculpatul minor, întrucât
legea nu permite; c) la încheierea acordului în condițiile legii, asistența juridică
este obligatorie.
234
97. Termenul de apel: a) pentru procuror, este de 10 zile și curge de la
pronunțarea hotărârii; b) pentru persoana vătămată este de 10 zile, dacă legea nu
dispune altfel, și curge de la comunicarea copiei minutei; c) pentru inculpat, este
de 10 zile de la pronunțarea hotărârii sau, după caz, de la comunicarea copiei
minutei, dacă nu a fost prezent la pronunțare.
98. Apelul poate fi declarat: a) de către procuror, numai în ceea ce privește latura
penală a cauzei; b) de către partea civilă, numai în ceea ce privește latura civilă a
cauzei; c) de către persoana vătămată, în ceea ce privește latura penală a cauzei.
99. Rezultatul deliberării completului de judecată se consemnează: a) într-un

proces-verbal, semnat de președintele completului de judecată și grefier; b) într-o
minută, semnată numai de președintele completului de judecată; c) într-o
minută, semnată de membrii completului de judecată.
100. Cererea de amânarea executării pedepsei închisorii: a) poate fi introdusă

numai de condamnat; b) poate fi retrasă de persoana care a formulat-o; c)
hotărârea prin care este soluționată cererea de instanța competentă, nu este
supusă căilor de atac.
2019 iunie
86. Referitor la procedura de reunirea cauzelor penale, reglementată de codul

de procedură penală: a) reunirea cauzelor poate fi dispusă numai dacă acestea se
află în curs de soluționare în fața primei instanțe de judecată; b) reunirea cauzelor
se dispune de instanța competentă stabilită potrivit legii prin încheiere, care
poate fi atacată numai odată cu fondul cauzei; c) reunirea nu poate fi dispusă
pentru cauzele aflate pe rolul unor instanțe de natură diferită în sistemul judiciar,
una fiind instanță civilă, iar cealaltă, o instanță militară.
87. Cererea de strămutarea cauzelor penale: a) este soluționată de instanța

competentă printr-o sentință, care nu este supusă căilor de atac; b) în caz de
admitere, actele îndeplinite în cauza penală de instanța de la care se strămută
cauza se mențin, fără a putea fi anulate; c) hotărârea de admiterea cererii, produce
efecte juridice doar dacă este pronunțată până la soluționarea în primă instanță a
cauzei a cărei strămutare se cere.
88. Dreptul avocatului părților de a consulta dosarul în faza urmăririi penale:

a) nu poate fi restricționat în nici un mod; b) poate fi restricționat motivat însă
numai până la punerea în mișcare a acțiunii penale și pentru cel mult 10 zile; c) în
toate cazurile, acestuia nu îi poate fi restricționat dreptul de a consulta declarațiile
părții pe care o asistă sau o reprezintă.
89. În cazul dispunerii efectuării percheziției domiciliare: a) aceasta nu poate fi

începută în nici o situație, înainte de ora 6,00; b) se emite de organul judiciar care
235
a admis cerere de percheziție un mandat de percheziție, care cuprinde și
mențiunea că mandatul poate fi folosit o singură dată; c) percheziția domiciliară
se efectuează numai de către procuror, indiferent de faza procesuală în care se
dispune.
90. În cursul urmăririi penale, măsura preventivă a controlului judiciar: a) poate

fi dispusă, în condițiile legii, atât de procuror cât și de judecătorul de drepturi și
libertăți; b) se dispune cu îndeplinirea acelorași condiții ca și controlul judiciar pe
cauțiune, c) se revocă, în cazul în care procurorul a dispus clasarea cauzei.
91. Constituie caz de nulitate absolută: a) încălcarea dispozițiilor privind

compunerea completului de judecată; b) nerespectarea regulilor privind
competența materială și după calitatea persoanei a instanțelor judecătorești, în
toate cazurile; c) nerespectarea dispozițiilor privind prezența suspectului sau
inculpatului la proces.
92. În cazul infracțiunilor în care acțiunea penală se pune în mișcare la

plângerea prealabilă: a) plângerea prealabilă trebuie introdusă la organul judiciar
competent în cel mult 3 luni din ziua în care persoana vătămată a cunoscut
identitatea făptuitorului; b) plângerea prealabilă greșit îndreptată, se consideră
totuși valabilă, dacă a fost introdusă în termenul prevăzut de lege, la organul
judiciar necompetent; c) poate fi introdusă de persoana vătămată, prin mandatar,
dar și de către unul dintre soți, pentru celălalt soț.
93. În condițiile legii, continuarea urmăririi penale cu privire la persoană: a) se

dispune numai de către procuror, prin ordonanță motivată; b) poate fi dispusă și
de organul de cercetare penală, însă ordonanța de continuarea urmăririi penale
dispusă de către acesta este supusă potrivit legii confirmării procurorului; c) poate
fi dispusă de organul de cercetare penală numai în procedura extinderii urmăririi
penale, conform disp. art. 311 cpp;
94. Plângerea împotriva acelor și măsurilor de urmărire penală dispuse de

organul de cercetare penală: a) poate fi introdusă numai de părțile și persoana
vătămată din cauza respectivă; b) se depune direct la procurorul care
supraveghează activitatea organului de cercetare penală, care o soluționează în
cel mult 20 zile de la primire; c) se soluționează de prim-procurorul parchetului,
care poate dispune suspendarea efectelor actului sau măsurii, până la
soluționarea plângerii.
95. Referitor la deliberarea hotărârii judecătorești: a) potrivit legii, deliberarea

are loc în secret, și privește mai întâi chestiunile de drept, apoi chestiunile de fapt;
b) la deliberare iau parte numai membrii completului de judecată în fața căruia
au avut loc dezbaterile; c) dacă în procedura deliberării rezultă mai mult decât
două păreri, decizia cu privire la soluție, este luată de președintele completului.
236
96. Pot declara apel: a) procurorul, inculpatul și persoana vătămată, referitor la
latura penală; b) partea civilă, partea responsabilă civilmente și persoana
vătămată, referitor la latura civilă; c) procurorul, inculpatul, persoana vătămată și
partea civilă, referitor la latura penală și latura civilă.
97. Retragerea apelului: a) poate fi făcută personal de parte sau prin mandatar
special, printr-o declarație depusă la instanța a cărei hotărâre se atacă; b) poate
interveni numai până la terminarea cercetării judecătorești la judecata în apel; c)
apelul declarat de procuror nu poate fi retras.
98. Acordul de recunoașterea vinovăției: a) se poate încheia în cursul urmăririi

penale, numai la inițiativa inculpatului, chiar dacă acesta este minor; b) poate fi
încheiat în tot cursul urmăririi penale, dacă pentru infracțiunea săvârșită legea
prevede pedeapsa amenzii sau a închisorii de cel mult 15 ani; c) după sesizare,
instanța, analizând acordul de recunoașterea vinovăției încheiat de mai mulți
inculpați, îl poate admite numai cu privire la unii dintre inculpați.
99. În cauzele cu inculpați minori: a) în cursul urmăririi penale organul de

urmărire penală este obligat să dispună efectuarea referatului de evaluarea
minorului, întrucât este necesar soluționării cauzei, b) în cursul judecății,
ascultarea inculpatul minor se va face o singură dată, ascultarea din nou a
acestuia fiind admisă de judecător, doar în cazuri temeinic justificate; c) se citează
de către instanță serviciul de probațiune și părinții minorului, prezentarea
acestora la judecarea cauzei fiind obligatorie.
100. În cazul amânării executării pedepsei închisorii sau a detențiunii pe viață:

a) hotărârea prin care instanța competentă dispune amânarea executării
pedepsei este executorie de la data pronunțării; b) instanța competentă să
soluționeze cererea de amânare este instanța de executare sau instanța în a cărei
circumscripție se află locul de deținere corespunzătoare în grad instanței de
executare; c) hotărârea prin care instanța competentă se pronunță asupra
amânării cererii de amânarea executării pedepsei poate fi atacată cu apel, în
condițiile legii.
2020 februarie
86. Potrivit legii procesual penale, au calitatea de parte în procesul penal: a)

inculpatul, persoana vătămată, partea responsabilă civilmente; b) numai
inculpatul și persoana vătămată; c) inculpatul, partea civilă, partea responsabilă
civilmente.
87. Asupra recuzării persoanei care efectuează urmărirea penală în cauzele

penale, decide: a) judecătorul de drepturi și libertăți; b)procurorul care
supraveghează urmărirea penală în cauză; c) procurorul ierarhic superior celui
care efectuează supravegherea în cauză.
237
88. Strămutarea cauzelor penale: a) poate fi cerută de părți, persoana vătămată
dar și de procuror; b) hotărârea instanței care soluționează cererea de strămutare
poate fi atacată cu apel, în 10 zile de la pronunțare; c) este posibilă, potrivit legii,
numai în cursul judecății în primă instanță, nefiind posibilă la judecata în apel.
89. În cauzele penale, asistența juridică este obligatorie: a)pentru suspect sau
inculpat, în cauzele în care legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa
închisorii mai mare de 5 ani, în tot cursul procesului; b) pentru persoana vătămată
sau partea civilă, dacă este o persoană fără capacitate de exercițiu sau cu
capacitate de exercițiu restrânsă; c) numai pentru suspect sau inculpat și numai în
cazul în care este arestat preventiv, chiar în altă cauză.
90. Referitor la percheziția domiciliară: a) în cursul urmăririi penale, cererea de

încuviințarea percheziției se soluționează de judecătorul de drepturi și libertăți, în
cameră de consiliu, fără citarea părților și cu participarea obligatorie a
procurorului; b)în cursul judecății, se dispune numai în vederea punerii în
executare a mandatului de executare al inculpatului; c) percheziția domiciliară se
efectuează întotdeauna de organul judiciar care a dispus încuviințarea acesteia.
91. Au dreptul de a refuza să declare ca martor în procesul penal: a) numai

ascendenții și descendenții în linie dreaptă ai inculpatului, frații și surorile
acestuia; b) soțul, ascendenții și descendenții suspectului, inculpatului sau
persoanei vătămate; c) persoana care a avut calitatea de soț al inculpatului sau al
suspectului.
92. Măsura preventivă a controlul judiciar: a) în cursul urmăririi penale, poate fi

dispusă față de suspect sau inculpat, numai de judecătorul de drepturi și libertăți;
b) în cursul judecății, instanța poate dispune luarea acestei măsurii față de
inculpat pe o durată ce nu poate depăși 60 zile; c) nu poate fi dispusă în procedura
camerei preliminare.
93. Măsurile asigurătorii în procesul penal: a) pot fi dispuse numai de judecător,

în condițiile legii; b) sunt obligatorii, conform legii, în cazul în care persoana
vătămată este lipsită de capacitate de exercițiu sau are capacitate de exercițiu
restrânsă; c) încheierea judecătorului prin care sunt dispuse măsurile asigurătorii,
nu este supusă căilor de atac.
94. Suspendarea urmăririi penale: a) se dispune de procuror sau organul de

cercetare penală, prin ordonanță motivată; b) întrucât suspectul sau inculpatul nu
poate participa la urmărire, pe perioada suspendării, este interzisă efectuarea
tuturor actelor de urmărire penală; c) se dispune și pe perioada desfășurării
procedurii de mediere, potrivit legii.
238
95. Referitor la deliberarea și pronunțarea hotărârilor judecătorești: a) acestea
au loc întotdeauna în ziua în care au avut loc dezbaterile; b) completul deliberează
mai întâi asupra chestiunilor de fapt, și apoi asupra chestiunilor de drept; c) după
deliberare, hotărârea se pronunță în ședință publică sau, după caz, în cameră de
consiliu, de către unul dintre membrii completului.
96. În ceea ce privește apelul, cale ordinară de atac: a) poate fi declarat pe

latură penală numai de inculpat și persoana vătămată; b) în cazul inculpatului,
apelul poate fi declarat și de către soțul acestuia; c) se poate renunța la apel, până
la încheierea dezbaterilor la instanța de apel.
97. Acordul de recunoașterea vinovăției: a)poate fi inițiat numai de procuror,

întrucât acesta este titularul acțiunii penale; b)este supus cenzurii judecătorului
de cameră preliminară numai în ceea ce privește legalitatea condițiilor încheierii;
c)poate fi încheiat și de inculpatul minor cu încuviințarea reprezentantului legal,
în condițiile legii.
98. Cererea de amânarea executării pedepsei închisorii: a)poate fi introdusă

numai de cel care a fost condamnat prin hotărâre definitivă; b) hotărârea prin care
instanța competentă se pronunță asupra cererii de amânarea executării pedepsei
nu este supusă căilor de atac; c) poate fi retrasă de cel care a formulat-o, în
condițiile legii.
99. În cauzele în care inculpatul este minor: a) judecata acestor cauze se face de
urgență și cu precădere; b)se dispune efectuarea referatului de evaluare de către
instanță, numai dacă aceasta consideră necesar pentru soluționarea cauzei; c)
completul de judecată este alcătuit de judecători specializați, iar cauzele cu
minori se judecă potrivit unor reguli de competență specială.
100. Constituie act procesual, în sensul legii procesual penale: a)ascultarea

unui martor; b) încuviințarea de probatorii de instanța de judecată; c)efectuarea
unei percheziții
2020 iulie
86. Măsurile preventive privative de libertate: a) pot fi dispuse numai dacă din
probe rezultă bănuiala rezonabilă că o persoană a săvârșit infracțiunea; b) se pot
dispune numai față de inculpat; c) dacă măsura preventivă este dispusă de
organul de cercetare potrivit competențelor sale, acesta are obligația să-l
informeze pe procuror despre luarea măsurii, în condițiile legii.
87. Referitor la deliberarea și pronunțarea hotărârilor judecătorești în materie

penală: a) prima instanță poate pronunța o sentință și în cazul în care se
dezînvestește, fără a soluționa cauza; b) deliberarea are loc în secret, la deliberare
239
iau parte doar judecătorii în fața cărora au avut loc dezbaterile, completul
deliberând mai întâi asupra chestiunilor de drept, apoi asupra celor de fapt; c)
pronunțarea hotărârii se face de către membrii completului, întotdeauna în
ședință publică, în prezența obligatorie a inculpatului, dacă este arestat în cauză.
88. Dacă inculpatul AB, condamnat în primă instanță la o pedeapsă privativă

de libertate pentru comiterea infracțiunii de furt calificat: a) declară apel în
termen, instanța de apel poate dispune, dacă consideră necesar, suspendarea
executării pedepsei; b) declară apel și este arestat în cauză, în caz de desființarea
hotărârii atacate, instanța de apel poate menține măsura arestării preventive
dispusă în cauză; c) declară apel, acesta îl poate retrage sau renunța la apel, în
condițiile legii.
89. Potrivit normelor care reglementează disjungerea cauzelor penale: a)

disjungerea poate fi dispusă conform legii, numai cu privire la unii dintre
inculpații din cauză, fără a putea fi disjunsă, dacă în cauză au fost săvârșite mai
multe infracțiuni, cu privire la unele dintre aceste infracțiuni; b) în condițiile legii,
disjungerea poate fi dispusă cu privire la unii dintre inculpați sau la unele dintre
infracțiuni; c) disjungerea poate fi dispusă numai din oficiu de instanță, prin
încheiere, supusă contestației în termen de 3 zile de la pronunțare.
90. În procedura soluționării cererii de recuzare a judecătorului care face parte

din completul de judecată în cauzele penale: a) dacă apreciază necesar
soluționării cererii, completul de judecată competent să soluționeze cererea poate
efectua orice verificări, asculta procurorul, părțile, persoana recuzată; b) în caz de
admitere a cererii de recuzare, toate actele sau măsurile dispuse în cauză sunt
desființate de drept; c) hotărârea prin care s-a dispus admiterea cererii de
recuzare este supusă apelului, odată cu sentința pronunțată în cauză.
91. În cazul trimiterii în judecată a inculpatului minor AB pentru comiterea

infracțiunii de furt: a) asistența juridică pentru inculpat este obligatorie în cursul
judecății, numai dacă la data sesizării instanței, acesta era arestat preventiv; b)
chiar dacă este minor, inculpatul AB poate solicita, în condițiile legii, ca judecata
sa să se desfășoare potrivit procedurii în cazul recunoașterii învinuirii, dacă există
și încuviințarea reprezentantului său legal; c) dacă în timpul judecății inculpatul
minor împlinește vârsta de 18 ani, judecata în continuare se va desfășura potrivit
procedurii obișnuite.
92. Au dreptul de a refuza să declare ca martor în cauzele penale: a)

ascendenții și descendenții în linie dreaptă ai părților în cauză; b) numai
ascendenții și descendenții în linie dreaptă ai persoanei vătămate și inculpatului
în cauză; c) soțul inculpatului poate refuza să declare ca martor, acesta putând fi
audiat ca martor doar dacă este de acord să dea declarație.
240
93. Referitor la calea de atac împotriva actelor prin care se dispune asupra
măsurilor preventive în cursul urmăririi penale: a) dacă măsura este dispusă de
organul de urmărire penală, contestația este rezolvată întotdeauna de prim
procurorul parchetului sau, după caz, de procurorul ierarhic superior; b) în cazul în
care măsura este dispusă de judecătorul de drepturi și libertăți, contestația este
rezolvată de judecătorul de drepturi și libertăți de la instanța ierarhic superioară,
însă contestația nu este suspensivă de executare; c) hotărârea judecătorului
competent prin care s-a dispus asupra măsurilor preventive în cursul urmăririi
penale poate fi contestată de părțile în cauză, în termen de 3 zile de la
pronunțarea acesteia.
94. Măsurile asigurătorii dispuse în cauzele penale: a) dacă sunt dispuse în

cursul urmăririi penale, contestația introdusă împotriva luării acestora este
soluționată în toate cazurile de judecătorul de drepturi și libertăți; b) dacă sunt
dispuse de instanța de judecată, contestația introdusă împotriva măsurii nu
suspendă executarea acesteia; c) măsurile asigurătorii nu pot fi dispuse în
procedura camerei preliminare.
95. Cererea de amânare a executării pedepsei închisorii: a) poate fi făcută

numai de condamnat, soțul sau rudele apropiate acestuia; b) nu poate fi retrasă
de cel care a formulat-o; c) în cazul în care este admisă și se dispune amânarea
executării pedepsei, hotărârea de amânare este executorie de la data pronunțării.
96. Persoanei care a dobândit calitatea de suspect în condițiile legii, i se

aduce la cunoștință această calitate de organul de urmărire penală: a) înainte
de prima sa audiere; b) după prima sa audiere, când i se aduc la cunoștință fapta
și încadrarea juridică dată acesteia; c) are loc, în toate cazurile, în prezența unui
avocat, ales sau numit din oficiu.
97. În cauzele în care procurorul efectuează obligatoriu urmărirea penală: a)

fiind o competență materială exclusivă a procurorului, toate actele de urmărire
penală necesare rezolvării cauzei vor fi efectuate numai de procuror, sub
sancțiunea nulității absolute; b) procurorul poate totuși, în condițiile legii, delega
prin ordonanță ca organul de cercetare penală să efectueze unele acte de
urmărire penală; c) delegarea privind efectuarea unor acte de cercetare
penală,este permisă, însă numai cu avizul procurorului ierarhic superior.
98. În cadrul dezbaterilor, președintele completului dă cuvântul pentru a pune

concluzii procurorului, persoanei vătămate, celorlalte părți, cu precizarea că:
a) durata concluziilor acestora nu poate fi limitată de instanță, întrucât ar afecta
exercițiul dreptului la apărare; b) dezbaterile nu pot fi întrerupte, având caracter
continuu; c) președintele completului poate totuși să îl întrerupă pe cel care are
cuvântul dacă, în susținerile lui, depășește limitele cauzei.
241
99. Acordul de recunoașterea vinovăției: a) dacă a fost încheiat cu mai mulți
inculpați din aceeași cauză, instanța îl poate admite numai cu privire la unii dintre
aceștia; b) poate fi încheiat numai cu privire la unele fapte săvârșite de inculpat,
doar în cazul în care pentru celelalte fapte s-a dispus clasarea; c) este respins de
instanță, dacă inculpatul declară în cursul judecății că își retrage consimțământul
valabil dat la încheierea acestuia.
100. Clasarea cauzei: a) se dispune numai dacă se constată de procuror unul

dintre cazurile prevăzute la art. 16 alin. 1 C.proc.pen.; b) se dispune dacă se
constată faptul că nu există interes public în urmărirea faptei sesizate; c) se
dispune de procuror prin ordonanță care poate cuprinde, dacă este cazul, și
dispoziții privind menținerea măsurilor asigurătorii dispuse în cauză
2021 februarie
86. Referitor la acordul de recunoaștere a vinovăției: a) poate fi încheiat și în

formă orală, în condițiile legii; b) apelul declarat împotriva sentinței prin care a fost
soluționat acordul poate fi respins, însă numai pentru motive de tardivitate și
inadmisibilitate; c) instanța se pronunță asuprea acordului de recunoașterea
vinovăției prin sentință în ședință publică, după ascultarea procurorului, a
persoanei vătămate și a părților prezente.
87. În cazul schimbării încadrării juridice a faptelor stabilite de procuror prin

actul de sesizare a instanței: a) schimbarea poate fi dispusă de instanță numai
pentru infracțiunile pentru care acțiunea penală se pune în mișcare din oficiu; b)
dacă se formulează o cerere de schimbare a încadrării juridice, instanța este
obligată, înainte de punerea în discuție a cererii, să atragă atenția părților și
persoanei vătămate, că au dreptul să solicite amânarea judecății, pentru a-și
pregăti apărarea; c) schimbarea nu poate fi dispusă în procedura camerei
preliminare.
88. În materia strămutării: a) introducerea cererii de strămutare nu suspendă

judecarea cauzei, chiar dacă în cauză a fost dispusă măsura arestului preventiv; b)
procurorul nu poate cere strămutarea cauzei în cursul judecății, în schimb, acesta
poate solicita desemnarea unei alte instanțe pentru judecarea cauzei, în cazul în
care va dispune trimiterea în judecată; c) cererea de strămutare a judecății unei
cauze de la o instanță militară competentă la o altă instanță militară de același
grad, se soluționează numai de ICCJ.
89. În cauzele penale, suspectul sau inculpatul: a) beneficiază de prezumția de

nevinovăție, fără însă a fi obligat să își dovedească nevinovăția; b) își poate exercita
dreptul la tăcere, dar, chiar dacă va da declarații, acestea nu vor putea fi folosite ca
mijloc de probă împotriva sa; c) își poate exercita dreptul la tăcere doar integral, cu
privire la toate faptele despre care este acuzat și întrebat.
242
90. În cauzele penale, nu pot fi audiați ca martori: a) persoanele care au
întocmit procesul verbal în calitate de organ de constatare, pentru infracțiuni care
constituie încălcări ale dispozițiilor legale a căror respectare o controlează, potrivit
legii; b) avocatul, dacă faptele și împrejurările ce fac obiectul audierii le-a cunoscut
după dobândirea acestei calități în cauza respectivă; c) soțul inculpatului, fiind
scutit de obligația a da declarație împotriva celorlalți inculpați din cauză, în orice
situație.
91. Percheziția domiciliară: a) nu poate fi efectuată înainte de ora 6,00, în nicio

situație; b) continuarea efectuării acesteia, în condițiile legii, se încuviințează de
către procuror; c) se efectuează numai de către judecător sau procuror.
92. Referitor la expertul numit într-o cauză penală: a) acesta nu poate refuza în
nici situație efectuarea expertizei, fiind o obligație potrivit statutului său
profesional; b) suplimentul de expertiză dispus în cauză este efectuat întotdeauna
de un alt expert; c) dacă în cauză sunt numiți mai mulți experți, chiar dacă sunt
exprimate opinii separate, aceștia vor încheia un singur raport de expertiză.
93. În materia măsurilor preventive: a) împotriva tuturor măsurilor preventive

dispuse de procuror sau de judecătorul de drepturi și libertăți în cursul urmăririi
penale, poate fi introdusă contestație, în condițiile legii; b) măsura controlului
judiciar poate fi prelungită de procuror, chiar dacă a fost dispusă de judecătorul
de drepturi și libertăți; c) măsura preventivă a arestului la domiciliu, permite
părăsirea locul de executare, numai cu încuviințarea prealabilă a organului judiciar
care a dispus luarea acesteia.
94. În ceea ce privește apelul: a) poate fi declarat numai împotriva sentințelor

pronunțate în urma judecării cauzelor în primă instanță; b) poate fi retras, doar în
cazul în care a fost declarat de inculpat; c) termenul de declarare a apelului este
unul procedural, calculat pe unități libere de timp.
95. Referitor la plângerea prealabilă: a) aceasta poate fi introdusă la organul de

urmărire penală, iar dacă este greșit îndreptată la instanța de judecată, se trimite
pe cale administrativă, organului judiciar competent; b) aceasta trebuie introdusă
în termen de 3 luni din ziua săvârșirii infracțiunii, termen ce poate fi întrerupt, în
condițiile legii; c) în cazul infracțiunii flagrante, dacă acțiunea penală se pune în
mișcare la plângerea prealabilă și aceasta lipsește, organul judiciar competent nu
poate constata comiterea acesteia.
96. Redeschiderea urmăriri penale: a) este supusă confirmării judecătorului de

cameră preliminară, în toate cazurile; b) se dispune dacă suspectul nu și-a
îndeplinit cu rea-credință obligațiile stabilite de procuror în ordonanța prin care
s-a dispus renunțarea la urmărirea penală; c) se dispune întotdeauna de
procurorul ierarhic superior celui care a dispus soluția în cauză.
243
97. Instanța de judecată poate dispune soluția achitării: a) în cazul constatării
acelorași temeiuri de stingere a acțiunii penale, pentru care procurorul dispune
clasarea cauzei; b) și ca urmare a judecării cauzei potrivit procedurii privind
recunoașterea învinuirii de către inculpat, potrivit legii; c) când există o cauză de
nepedepsire prevăzută de lege.
98. În procedura camerei preliminare, judecătorul de cameră preliminară

examinează: a) legalitatea soluțiilor de clasare, dacă au fost dispuse prin același
rechizitoriu prin care s-a dispus trimiterea în judecată; b) excepțiile ridicate din
oficiu de către acesta, de părți sau de persoana vătămată, în condițiile legii;
c) competența instanței sesizate cu acordul de recunoaștere a vinovăției.
99. Întreruperea executării pedepsei închisorii: a) poate fi dispusă pentru

aceleași cazuri pentru care poate fi dispusă și amânarea executării pedepsei
închisorii; b) hotărârea prin care s-a dispus întreruperea executării pedepsei este
definitivă; c) instanța care soluționează cererea de întrerupere a executării
pedepsei este întotdeauna instanța de executare.
100. La judecarea apelului: a) hotărârea atacată poate fi menținută doar în cazul

respingerii apelului ca nefondat; b) pot fi administrate din nou probele
administrate la prima instanță, dacă este necesar; c) instanța de apel nu poate da
o altă apreciere probelor administrate de prima instanță, în schimb, dacă există
dubii în legătură cu situația de fapt, poate administra probe noi.
2021 iunie
86. Referitor la calitatea de participant în procesul penal: a) suspectul este

subiect pasiv al acțiunii penale și are în procesul penal toate drepturile prevăzute
de lege pentru inculpat; b) partea responsabilă civilmente este implicată numai în
rezolvarea acțiunii civile la judecata în primă instanță și nu poate fi titular al
apelului pe latură penală, în nicio situație; c) calitatea de parte civilă dobândită de
persoana care a suferit o vătămare prin infracțiune, nu exclude posibilitate acestei
persoane de a participa în aceeași cauză, în calitate de persoană vătămată.
87. În materia sancțiunii nulităților: a) constituie caz de nulitate absolută,

încălcarea dispozițiilor privind citarea inculpatului la judecata în primă instanță; b)
nulitatea relativă în cursul procesului penal poate fi invocată numai de părți și
persoana vătămată, în condițiile legii; c) nulitatea absolută se constată de organul
judiciar competent, din oficiu sau la cerere.
88. Cererile de strămutare a cauzelor penale: a) dacă privesc cauze aflate în curs
de judecare la Curtea de apel sau la Tribunal, sunt soluționate numai de ÎCCJ; b)
se depun la instanța de unde se solicită strămutarea cauzei penale; c) nu au ca
efect și suspendarea judecării cauzei a cărei strămutare se cere, suspendarea
244
putând fi dispusă însă de instanța sesizată cu soluționarea cererii, dacă apreciază
necesar.
89. Percheziția domiciliară: a) poate fi dispusă, în cursul judecății, din oficiu sau la
solicitarea procurorului în condițiile legii, de către instanța învestită cu
soluționarea cauzei; b) dacă se impune pentru descoperirea și strângerea probelor
necesare soluționării cauzei, poate fi dispusă în tot cursul procesului penal; c) nu
poate începe înainte de ora 6,00 dimineața, în nicio situație.
90. Arestarea preventivă: a) poate fi dispusă în camera preliminară sau în cursul

judecății, fără ca durata totală a măsurii să depășească 180 de zile de la data
sesizării instanței; b) dacă este dispusă în cursul judecății, încetează de drept la
momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare; c) dacă este dispusă în
cursul urmăririi penale, se verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, de
către judecătorul de drepturi și libertăți.
91. Reținerea, ca măsură preventivă: a) poate fi dispusă în tot cursul procesului

penal de către organul judiciar pe o perioadă de cel mult 24 de ore; b) poate fi
dispusă și față de suspect; c) poate fi dispusă pentru 24 ore, în această perioadă
fiind inclus timpul strict necesar conducerii celui reținut la sediul organului
judiciar.
92. Măsurile asigurătorii: a) pot fi luate în cursul judecății printr-o încheiere care
nu este supusă niciunei căi de atac; b) pot fi luate în cursul urmăririi penale, prin
încheierea judecătorului de drepturi și liberați, la propunerea procurorului; c) pot fi
contestate, dacă sunt dispuse în cursul urmăririi penale, la judecătorul de drepturi
și libertăți, de la instanța căreia i-ar reveni competența să soluționeze cauza în
primă instanță.
93. Cererea de recuzare: a) dacă privește organul de cercetare penală și este

admisă, prin actul de admitere se va stabili de organul judiciar competent și în ce
măsură actele îndeplinite anterior în cauză se mențin; b) a procurorului care
participă la ședința în care se dezbate propunerea de luare a măsurii arestării
preventive în cursul urmăririi penale, se adresează procurorului ierarhic superior;
c) a judecătorului se soluționează de un alt complet prin încheiere care, în caz de
admitere, este supusă contestației la instanța ierarhic superioară.
94. Referitor la desfășurarea ședințelor de judecată: a) încălcarea tuturor

normelor privind desfășurarea ședințelor de judecată se sancționează doar cu
nulitatea absolută; b) în cazul în care inculpatul este minor, ședințele de judecată
sunt nepublice; c) ședințele care se desfășoară în cameră de consiliu pot fi
declarate nepublice ca urmare a deciziei instanței, la solicitarea părților, a
persoanei vătămate sau a instanței, din oficiu.
245
95. Clasarea cauzei dispusă de procuror: a) poate fi atacată în condițiile legii de o
persoană fizică sau juridică, dacă face dovada vătămării intereselor sale legitime
prin clasarea cauzei; b) poate fi atacată direct cu plângere la conducătorul
parchetului, în termen de 20 zile de la comunicarea acesteia, doar dacă se
dispune prin ordonanță; în cazul în care clasarea se dispune prin rechizitoriu,
plângerea împotriva soluției se adresează direct judecătorului de cameră
preliminară; c) dacă privește o infracțiune pentru care acțiunea penală se pune în
mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, poate fi atacată cu
plângere numai de persoana vătămată.
96. Procurorul, potrivit competențelor prevăzute de lege în cursul urmăririi

penale: a) dispune asupra actelor și măsurilor procesuale prin ordonanță sau
rezoluție motivată; b) rezolvă cauzele penale prin ordonanță sau rechizitoriu; c) în
cazul acordului de recunoaștere a vinovăției nu întocmește rechizitoriu, dispune
direct trimiterea acordului și a dosarului cauzei, judecătorului de cameră
preliminară.
97. Referitor la renunțarea la apel și la retragerea apelului: a) ambele pot fi

cerute personal de procurorul de ședință, iar în cazul părților și a persoanei
vătămate, și prin mandatar special; b) asupra lor se poate reveni, în condițiile
prevăzute de lege, însă numai în ceea ce privește latura civilă a cauzei; c)
reglementarea acestora este diferită, în ceea ce privește momentul până la care
poate interveni cererea de renunțare sau de retragere a apelului.
98. În cazul acordului de recunoaștere a vinovăției: a) la încheierea acordului

asistența juridică este obligatorie numai în cazul în care inculpatul este minor; b)
analizând acordul încheiat, instanța sesizată poate admite acordul numai cu
privire la unii dintre inculpați; c) instanța, dacă admite acordul de recunoaștere a
vinovăției, este obligată să se pronunțe cu privire la acțiunea civilă exercitată în
cauză, admițând-o sau respingând-o.
99. Potrivit legii, plângerea prealabilă: a) poate fi introdusă în termen de 3 luni

de când persoana vătămată a cunoscut identitatea făptuitorului; b) dacă
persoana vătămată este un minor, este introdusă de reprezentantul său legal, iar
termenul de introducere prevăzut de lege curge de la data când reprezentantul
legal a aflat de săvârșirea faptei; c) se adresează doar procurorului.
100. Potrivit procedurii incidente în cazul apelului: a) participarea procurorului

la judecarea apelului este obligatorie doar dacă apelul se judecă de ÎCCJ; b)
instanța de apel nu poate administra probe noi; c) instanța de apel desființează
sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la prima instanță prin decizie.
246
2022 februarie
86. Are calitatea de parte în procesul penal: a) substituitul procesual ; b)

persoana care a suferit o vătămare fizică, materială sau morală prin fapta penală și
care exercită acțiunea civilă în cadrul procesului penal; c) procurorul atunci
exercită acțiunea civilă în numele persoanei vătămate lipsite de capacitate de
exercițiu.
87. Judecătorul de drepturi și libertăți: a) este organul judiciar competent să

dispună, în cursul urmăririi penale, prelungirea măsurii controlului judiciar luat
față de inculpat; b) este organul judiciar competent să soluționeze plângerea
împotriva soluțiilor de netrimitere în judecată atacate în prealabil la procurorul
ierarhic superior; c) este organul judiciar competent să se pronunțe asupra cererii
de audiere anticipată a unui martor în cursul urmăririi penale.
88. Nu poate fi atacată cu nicio cale de atac: a) încheierea prin care prima
instanță de judecată dispune suspendarea judecății; b) încheierea prin care se
soluționează cererea de recuzare a unui membru al completului care judecă o
cauză în primă instanță; c) încheierea prin care, în cursul judecății, prima instanță
dispune, în urma verificării legalității și temeiniciei măsurii, menținerea arestului la
domiciliu.
89. În cursul urmăririi penale: a) organul de cercetare penală nu poate dispune

extinderea urmăririi penale, în nicio situație; b) organul de cercetare penală nu
poate dispune ca urmărirea penală să se efectueze in personam față de un
suspect, în nicio situație; c) organul de cercetare penală nu poate dispune
suspendarea urmăririi penale, în nicio situație.
90. După începerea cercetării judecătorești: a) partea civilă poate majora

întinderea pretențiilor legal formulate ca urmare a constituirii de parte civilă; b)
partea civilă nu mai poate renunța la pretențiile civile legal formulate; c) nu mai
poate fi invocată nulitatea absolută derivând din încălcarea dispozițiilor referitoare
la compunerea completului de judecată.
91. Este obligatorie: a) asistenta juridică a inculpatului, în cursul urmăririi penale,

în cauzele în care legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisori
mai mare de 5 ani; b) asistenta juridică a părții civile atunci când este o persoană
cu capacitate de exercițiu restrânsă; c) asistenta juridică a persoanei vătămate
când este arestată într-o altă cauză.
92. În procedura de cameră preliminară: a) și persoana vătămată poate formula

cereri și excepții cu privire la legalitatea sesizării instanței, legalitatea administrării
probelor și a efectuării actelor de urmărire penală; b) judecătorul de cameră
preliminară nu poate ridica excepții din oficiu; c) în soluționarea contestației
247
împotriva încheierii de începere a judecății nu pot fi invocate alte cereri sau
excepții decât cele invocate în fața primului judecător, în nicio situație.
93. În ceea ce privește audierea persoanelor în procesul penal: a) înregistrarea

audierii martorului nu este permisă în nicio situație; b) soțul, precum și frații și
surorile suspectului sau inculpatului nu pot fi audiate în calitate de martor, în nicio
situație; c) o parte nu poate fi citată și audiată în calitate de martor, în aceeași
cauză, în nicio situație.
94. Este o sentință: a) hotărârea prin care judecătorul de drepturi și libertăți se

pronunță asupra propunerii de arestare preventivă în cursul urmăririi penale; b)
hotărârea prin care instanța de apel admite apelul și dispune trimiterea cauzei
spre rejudecare Ia instanța competentă; c) hotărârea prin care se soluționează o
cerere de strămutare a judecării cauzei.
95. În materia termenelor: a) la calculul unui termen procedural se poate porni și

de la o altă oră, zi, lună sau an decât cea prevăzută în actul care a provocat
curgerea termenului; b) un termen procedural pe luni se împlinește cu o zi înainte
de ziua corespunzătoarei datei de la care a început să curgă c) consecința
nerespectării unui termen substanțial legal este decăderea și nulitatea actului
făcut peste termen.
96. Poate face apel: a) partea civilă, în ceea ce privește latura penală și latura
civilă; b) persoana vătămată, în ceea ce privește latura civilă; c) procurorul, doar în
ceea ce privește latura penală.
97. Rechizitoriul: a) este actul prin care se dispune punerea în mișcare a acțiunii
penale; b) este act de sesizare a instanței de judecată; c) nu trebuie verificat sub
aspectul legalității și temeiniciei de procurorul ierarhic superior dacă urmărirea
penală a fost efectuată de procuror.
98. Este obligatorie: a) luarea măsurii arestării preventive în cauzele cu infracțiuni

flagrante; b) suspendarea judecății atunci când în cauză se ridică o excepție de
neconstituționalitate; c) luarea măsurilor asigurătorii atunci când persoana
vătămată este o persoană lipsită de capacitate de exercițiu sau cu capacitate de
exercițiu restrânsă.
99. Într-o cauză în care sesizarea instanței s-a făcut printr-un acord de
recunoaștere a vinovăției: a) participarea procurorului nu este obligatorie; b)
instanța, admițând acordul, nu poate pronunța o altă soluție decât cea convenită
prin acord; c) împotriva hotărârii prin care instanța admite acordul de
recunoaștere a vinovăției nu poate declara apel persoana vătămată.
248
100. În situația în care, în apelul legal declarat al părții civile, instanța de apel
constată că judecarea cauzei în primă instanță a avut loc în lipsa părții civile
nelegal citate, așa cum a invocat aceasta în motivele de apel, soluția va fi: a)
de admitere a apelului, de desființare a hotărârii atacate cu trimiterea cauzei spre
rejudecare la instanța care a pronunțat hotărârea atacată; b) de admitere a
apelului, de desființare a hotărârii atacate cu reținerea cauzei spre rejudecare de
instanța de apel care va pronunța astfel o nouă hotărâre; c) de admitere a apelului,
de desființare a hotărârii atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare la o altă
instanță, corespunzătoare în grad celei care a pronunțat hotărârea atacată.
2022 iunie
86. Poate face apel: a) procurorul, pe latură penală iar în ceea ce privește latura
civilă, doar în cauzele în care exercită acțiunea civilă în numele persoanei
vătămate lipsite de capacitate de exercițiu; b) persoana vătămată, în ceea ce
privește latura penală; c) partea civilă, doar în ceea ce privește latura civilă.
87. Clasarea: a) poate fi dispusă și de către organul de cercetare penală caz în

care soluția este supusă, în termen de 3 zile, confirmării procurorului care
supraveghează urmărirea penală; b) nu poate fi dispusă dacă nu există inculpat în
cauză; c) poate fi revocată în cazul în care au apărut fapte sau împrejurări noi din
care rezultă că a dispărut împrejurarea pe care se întemeia clasarea.
88. Hotărârea judecătorească: a) prin care se rezolvă acțiunea penală pe fond

trebuie să fie redactată la momentul pronunțării; b) prin care se admite în
principiu o cerere de revizuire este, în toate cazurile, o decizie; c) prin care
judecătorul de cameră preliminară de la instanța sesizată cu rechizitoriu dispune
începerea judecății este, în toate cazurile, o sentință.
89. Într-o cauză în care, în cursul judecății, se împlinește termenul de

prescripție a răspunderii penale: a) instanța pronunță, pe latură penală,
achitarea; b) instanța, pe latură civilă, lasă nesoluționată acțiunea civilă; c) instanța
pronunță, pe latură penală, încetarea procesului penal.
90. [anulat]
91. În materie penală, tribunalul nu are competența: a) de a judeca în primă

instanță; b) de a soluționa contestații; c) de a judeca în apel.
92. Nu poate fi atacată cu plângere la procurorul ierarhic superior: a) soluția de

clasare dispusă de procuror prin rechizitoriu; b) ordonanța procurorului de
delegare a organelor de cercetare penală pentru efectuarea unor acte de
urmărire; c) ordonanța de renunțare la urmărirea penală.
249
93. Într-o cauză în care competența de efectuare a urmăririi penale aparține
organelor de cercetare penală, acestea: a) nu pot dispune, în nicio situație,
începerea urmăririi penale in rem; b) nu pot dispune, în nicio situație, extinderea
in personam a urmăririi penale; c) nu pot dispune, în nicio situație, extinderea
acțiunii penale.
94. în ceea ce privește abținerea sau recuzarea: a) încheierea prin care se

soluționează abținerea sau recuzarea nu este supusă niciunei căi de atac; b)
asupra abținerii sau recuzării procurorului se pronunță, în toate cazurile,
procurorul ierarhic superior; c) cererea de recuzare se formulează doar în scris.
95. Renunțarea la urmărirea penală: a) nu poate fi dispusă într-o cauză având ca

obiect o infracțiune de ucidere din culpă; b) nu poate fi dispusă față de un suspect
sau inculpat minor; c) poate fi dispusă din nou, pe un alt motiv, în cauza în care
judecătorul de cameră preliminară a respins anterior o cerere de confirmare a
unei alte soluții de renunțare la urmărire pentru aceeași faptă și aceeași persoană.
96. Până la terminarea dezbaterilor la instanța de apel: a) poate fi invocată

excepția de necompetență teritorială; b) partea civilă poate renunța, în tot sau în
parte, la pretențiile civile formulate; c) partea responsabilă civilmente poate
interveni voluntar în procesul penal.
97. Soluționând un apel formulat doar de către inculpat împotriva hotărârii de

condamnare: a) instanța de apel nu poate examina și alte aspecte de fapt și de
drept în afara celor invocate în motivele de apel; b) instanța de apel poate dispune
admiterea apelului, desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la
instanța a cărei hotărâre a fost desființată pe motiv de necompetență sancționată
cu nulitate absolută; c) instanța de apel nu poate, în urma admiterii apelului,
desființării sentinței atacate și rejudecării cauzei, reține starea de recidivă
nereținută de către prima instanță.
98*. În ceea ce privește nulitatea: a) încălcarea dispozițiilor referitoare la

asistarea, de către avocat, a persoanei vătămate atunci când asistența acesteia
este obligatorie constituie caz de nulitate absolută; b) nulitatea relativă
determinată de încălcarea unor dispoziții legale în procedura de cameră
preliminară poate fi invocată în orice stare a procesului; c) nulitatea relativă se
acoperă atunci când persoana interesată a renunțat în mod expres la invocarea
nulității.
^Vezi ultimele modificări ale codului de procedură penală.
99. În materia probelor și a mijloacelor de probă: a) procurorul nu are niciodată

obligații în ceea ce privește sarcina probei în acțiunea civilă; b) cererea privitoare la
administrarea unor probe poate fi respinsă de organele judiciare dacă se
apreciază că pentru dovedirea elementului de fapt care constituie obiectul probei
au fost administrate suficiente mijloace de probă: c) achitarea se dispune doar
250
atunci când instanța are convingerea, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că
acuzația nu a fost dovedită.
100. Într-o cauză privind o infracțiune săvârșită de un minor: a) pentru judecată

se vor aplica dispozițiile procedurale speciale privitoare la minori dacă la data
sesizării instanței inculpatul nu împlinise vârsta de 18 ani; b) inculpatul minor nu
poate fi judecat împreună cu alți inculpați majori în nicio situație; c) legea nu îi
permite inculpatului minor să solicite judecarea cauzei potrivit procedurii în cazul
recunoașterii învinuirii în nicio situație.
251
BAREM PROCEDURĂ PENALĂ

86 B 86 B 86 A 86 C
87 A 87 B 87 B 87 A
88 B 88 A 88 A 88 C
89 A 89 A 89 C 89 A
90 B 90 B 90 C 90 C
91 C 91 C 91 A 91 C
92 B 92 A 92 C 92 A
93 C 93 B 93 C 93 A
94 A 94 C 94 A 94 B
95 A 95 C 95 B 95 B
96 B 96 A 96 B 96 C
97 B 97 A 97 A 97 B
98 C 98 B 98 C 98 B
99 A 99 B 99 C 99 C
100 A 100 B 100 C 100 B

86 A 86 A 86 B 86 A
87 B 87 B 87 A 87 B
88 A 88 C 88 B 88 C
89 B 89 C 89 B 89 C
90 C 90 C 90 B 90 B
91 A 91 B 91 B 91 B
92 A 92 B 92 B 92 C
93 B 93 C 93 B 93 C
94 C 94 A 94 A 94 C
95 B 95 B 95 B 95 B
96 B 96 B 96 B 96 B
97 A 97 C 97 A 97 B
98 C 98 B 98 B 98 C
99 C 99 B 99 B 99 B
100 B 100 A 100 A 100 A
252
86 B 86 B 86 C 86 C
87 B 87 A 87 B 87 A
88 B 88 C 88 A 88 B
89 A 89 B 89 B 89 B
90 A 90 A 90 A 90 A
91 C 91 A 91 C 91 B
92 B 92 B 92 B 92 C
93 B 93 B 93 B 93 B
94 C 94 B 94 C 94 B
95 A 95 B 95 B 95 C
96 C 96 A 96 B 96 A
97 B 97 A 97 C 97 B
98 C 98 C 98 C 98 C
99 C 99 B 99 A 99 A
100 B 100 A 100 B 100 C

86 C 86 C 86 B 86 B
87 C 87 C 87 C 87 C
88 A 88 B 88 B 88 A
89 A 89 A 89 C 89 C
90 B 90 B 90 A 90 anulat
91 B 91 B 91 B 91 C
92 C 92 C 92 A 92 C
93 B 93 A 93 C 93 C
94 C 94 B 94 C 94 A
95 A 95 A 95 A 95 A
96 B 96 B 96 A 96 B
97 B 97 C 97 B 97 C
98 B 98 B 98 C 98* A, C
99 A 99 B 99 B 99 B
100 B 100 C 100 A 100 A
253
Fe
elf
reet
osha
re!
Ac
estma
ter
ial
est
ec ons
titui
texcl
usivc
us copdidact
icsi
nuestedesti
natinni
ciunfel
come r
c i
al
iz
ari
i.
Edi
tor:StefanRogove
a nu
´
Auc
ont
ribui
t:L
ari
saHîncus iBogdanDinca
)

Culegere de Grile Smecherite

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Culegere de Grile Smecherite

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CUL

TEORIA GENERALĂ A OBLIGAȚIILOR 45

SUCCESIUNI & LIBERALITĂȚI 77

DREPT PENAL GENERAL 131

DREPT PENAL SPECIAL 179

PROCEDURĂ PENALĂ 220

Howdy, proaspăt aspirant la calitatea de licențiat în drept!

Culegerea asta a apărut din nevoia de a avea toate grilele la o anumită

Nu este exclus să se fi strecurat greșeli, așa că dacă ești nesigur că

De asemenea, dacă la unele subiecte există o numărătoare atipică,

Nimeni nu te oprește să printezi culegerea, dar mai bine salvează copacii și

Tips & tricks? Sure, de ce nu.

2. Nu sunt avânzi-cauză în materia actelor juridice civile: a) succesorii universali

3. Actul juridic: a) abstract nu are cauză; b) de administrare poate presupune și

4. Confirmarea nulității relative este: a) posibil a fi realizată și tacit; b) o convenție

5. La 5.01.2012, Primus a cumpărat de la Secundus un autoturism cu plata

6. Nulitatea relativă: a) presupune valorificarea sa în termen de maximum 6 luni

7. Dacă un debitor este decăzut din beneficiul termenului: a) decăderea va

8. Cauza imorală a actului juridic civil: a) atrage întotdeauna nulitatea absolută a

9. Renunțarea la condiția inserată într-un contract: a) nu poate avea loc

10. Dreptul material la acțiunea având ca obiect despăgubiri pentru atingerile

1. În ipoteza cauzei ilicite a unui contract cu executare succesivă: a) partea care

2. Constituie eroare - viciu de consimțământ: a) eroarea asupra unui element cu

4. Constituie dol: a) omisiunea, cauzată de neglijență, de a comunica celeilalte

5. Confirmarea actului juridic anulabil: a) presupune ca actul confirmativ să

6. Pentru garantarea obligației lui B de a restitui împrumutul de 100.000 de

7. Prin contractul de vânzare încheiat, cumpărătorul A a renunțat la

8. Prescripția dreptului la acțiunea pentru plata prețului prevăzut într-un

9. Punerea în întârziere a debitorului: a) suspendă prescripția până la data la

11. Se sancționează cu nulitatea relativă: a) absența cauzei; b) nerespectarea

1. Confirmarea actului anulabil: a) este un act bilateral; b) își produce efecte de la

2. Sunt excepții de la principiul irevocabilității actului juridic bilateral: a)

4. Dacă o parte contractează aflându-se într-o stare de necesitate: a) actul este

5. În cazul condiției rezolutorii: a) fructele bunului transmis, culese până la

6. Începutul prescripției dreptului la acțiune în repararea pagubei cauzate

9. Eroarea: a) asupra valorii prestației părții adverse atrage întotdeauna nulitatea

10. Nulitatea relativă poate fi invocată: a) și de către minorul fără capacitate de

11. În cazul decăderii: a) se poate renunța numai la beneficiul termenului scurs,

1. Se prescrie dreptul la acțiunea: a) în repararea prejudiciului patrimonial creat

2. Conversiunea contractului nul: a) poate interveni și dacă părțile nu au stabilit

3. Succesorii cu titlu particular: a) sunt avânzi-cauză față de actele încheiate de

4. Contractul prin care o persoană se obligă să o întrețină pe o alta până la

5. Regula generală este aceea că în cazul bunurilor viitoare: a) convențiile pot

7. Nulitatea absolută: a) produce aceleași efecte cu nulitatea relativa; b) nu poate

8. Debitorul poate renunța: a) doar la beneficiul termenului stipulat exclusiv in

9. Potrivit dispozițiilor exprese ale Codului civil 2009, desființarea contractului

10. Denunțarea unilaterală: a) în lipsă de stipulație contrară, este posibilă numai

11. Termenul de prescripție a acțiunii pentru acoperirea prejudiciului

1. Eroarea: a) de drept nu poate conduce niciodată la anularea actului juridic civil;

2. Violența viciu de consimțământ: a) afectează componenta intelectivă a

5. Nulitatea absolută poate fi invocată: a) de către oricine; b) de către

6. Reprezintă o excepție de la principiul forței obligatorii a contractului: a)

7. Dolul: a) permite victimei să păstreze contractul cu obligarea celeilalte părți la

8. Dacă dreptul material la acțiunea prin care se pretinde restituirea

9. Renunțarea la beneficiul prescripției scurse deja: a) se poate face și prin

10. Plata parțială: a) a unei rate de chirie constituie o recunoaștere a datoriei

11. Acțiunea: a) în grănițuire este imprescriptibilă; b) în restituirea prestațiilor

1. Nulitatea: a) trebuie prevăzută întotdeauna expres, pentru că nu există nulitate

3. Leziunea: a) permite și alte remedii decât anularea, dar numai la inițiativa

4. Spre deosebire de condiția suspensivă, în cazul termenului suspensiv: a)

5. Este prescriptibilă: a) acțiunea în constatarea rezoluțiunii; b) acțiunea în

8. Cauza actului juridic: a) trebuie să nu fie contrară bunelor moravuri; b) trebuie

9. Nulitatea relativă: a) poate fi confirmată numai dacă la data confirmării

11. Drepturile potestative patrimoniale: a) sunt întotdeauna imprescriptibile; b)