III.

ORGANIZAREA ACTIVITĂȚII NOTARIALE

157. Numirea ca notar public
Barem de corectare:
Condiţii de numire
- Art. 22 alin. (1) „Notar public poate fi cel care îndeplinește următoarele condiții:
a) este cetăţean român, cetăţean al unui stat membru al Uniunii Europene, cetăţean al unui stat
aparţinând Spaţiului Economic European sau cetăţean al Confederaţiei Elveţiene şi are domiciliul sau
reşedinţa în România;
b) are capacitate deplină de exerciţiu;
c) este licenţiat în drept;
d) nu are antecedente penale rezultate ca urmare a săvârşirii unei infracţiuni de serviciu sau în
legătură cu serviciul ori a săvârşirii cu intenţie a unei alte infracţiuni;
e) se bucură de o bună reputaţie, constatată în condiţiile stabilite prin statut;
f) cunoaşte limba română;
g) este apt din punct de vedere medical şi psiholog/c pentru exercitarea funcţiei;
h) a deţinut timp de 2 ani calitatea de notar stagiar, a absolvit Institutul Notarial Român şi a
promovat examenul de definitivat sau a exercitat timp de cel puţin 6 ani o funcţie de specialitate
juridică şi a promovat concursul de admitere în funcţia de notar public.
(2) Dovada îndeplinirii condiţiei prevăzute la alin. (1) lit. g) se face în baza unui certificat medical şi
a unui aviz psihologic emise de către unităţi sanitare şi cabinete psihologice acreditate potrivit legii şi
cu care Uniunea sau Camerele au încheiat protocoale de colaborare.
Dobândirea calităţii de notar public ca urmare a efecturării stagiului și promovării
examenului de notar public pentru notarii stagiari
- Art. 5 - /Regulament - (1) Poate deveni notar stagiar persoana care îndeplineşte următoarele
condiţii, dovedite cu următoarele documente:
a) are cetăţenia română, a unui stat membru al Uniunii Europene, a unui stat aparţinând
Spaţiului Economic European sau a Confederaţiei Elveţiene şi are domiciliul ori, după caz, reşedinţa
obişnuită în România, dovadă care se face cu acte eliberate de autorităţile române competente;
b) are capacitatea de exerciţiu deplină, dovadă care se face printr-o declaraţie pe propria
răspundere a persoanei, din care să rezulte că nu a pierdut şi nu i-a fost restrânsă capacitatea de
exerciţiu al drepturilor civile, în condiţiile legii;
c) este licenţiat în drept, dovadă care se face cu diploma de licenţă obţinută în România ori, în
cazul obţinerii în altă ţară, echivalată sau recunoscută de autorităţile române;

1
 d) nu are antecedente penale rezultate ca urmare a săvârşirii unei infracţiuni de serviciu sau în
legătură cu serviciul ori a săvârşirii cu intenţie a unei alte infracţiuni, dovadă care se face cu
certificatul de cazier judiciar sau echivalentul acestuia eliberat de autoritatea competentă din statul
ori, după caz, statele al cărui/căror cetăţean este;
e) se bucură de o bună reputaţie, dovedită cu scrisoare de recomandare, de regulă, de la
angajator, organizaţia profesională, universităţi, instituţii sau altele asemenea, precum şi cu certificat
de cazier fiscal ori echivalentul acestuia eliberat de autoritatea competentă din statul ori, după caz,
statele al cărui/căror cetăţean este;
f) cunoaşte limba română, dovadă ce se face prin atestatul de cunoaştere a limbii române.
Cunoaşterea limbii române se prezumă la persoanele cu cetăţenie română;
g) este apt din punct de vedere medical şi psihologic pentru exercitarea funcţiei, dovadă care se
face cu certificatul medical şi avizul psihologic emise de către unităţi sanitare şi cabinete psihologice
acreditate potrivit legii şi cu care Uniunea Naţională a Notarilor Publici din România, denumită în
continuare Uniunea, sau Camerele Notarilor Publici, denumite în continuare Camere, au încheiat
protocoale de colaborare;
h) promovează examenul sau concursul pentru dobândirea calităţii de notar stagiar organizat de
Institutul Notarial Român, denumit în continuare INR, dovadă care se face prin hotărâre a Consiliului
Uniunii Naţionale a Notarilor Publici din România, denumit în continuare Consiliul Uniunii, de
validare a rezultatelor examenului sau concursului.
(2) La cererea de înscriere se va ataşa şi dovada plăţii taxelor stabilite pentru înscrierea la examen
sau la concurs. (3) În toate cazurile în care, potrivit legii, există obligaţia îndeplinirii condiţiei
prevăzute la art. 22 alin. (1) lit. g) din lege, competenţa de a efectua examinarea medicală şi de a
elibera avizul psihologic aparţine, după caz, unităţilor sanitare şi cabinetelor psihologice, acreditate
potrivit legii, şi cu care Uniunea şi/sau Camerele au încheiat protocoale de colaborare.
- Art. 23 - În toate cazurile în care, potrivit legii, există obligaţia îndeplinirii condiţiei
prevăzute la art. 22 alin. (1) lit. g), dispoziţiile art. 22 alin. (2) sunt aplicabile.
- Art. 24 - (1) Pentru a deveni notar stagiar, o persoană trebuie să îndeplinească cumulativ
condiţiile prevăzute la art. 22 alin. (1) lit. a) - g) şi să promoveze examenul sau concursul de
dobândire a calităţii de notar stagiar, organizat de Institutul Notarial Român. (2) Institutul Notarial
Român organizează, pe posturile aprobate de Consiliul Uniunii, într-o zi lucrătoare, la o dată stabilită
de preşedintele Uniunii, examenul sau concursul de dobândire a calităţii de notar stagiar. (3)
Examenul sau concursul de admitere ca notar stagiar constă într-o probă scrisă, cu caracter teoretic,
din tematica aprobată de Consiliul Uniunii. Nota minimă de promovare este 7,00. Candidaţii

2
declaraţi admişi vor ocupa locurile în limita posturilor aprobate de Consiliul Uniunii pentru Camera
la care şi-au depus cererea de înscriere la examen sau concurs. Un candidat poate depune cererea de
înscriere la examen sau concurs la o singură Cameră. (4) Locurile destinate dobândirii calităţii de
notar stagiar se aprobă de către Consiliul Uniunii, după consultarea Colegiilor directoare.
- Art. 25 - (1) După promovarea examenului sau concursului prevăzut la art. 24, notarul stagiar
urmează timp de 2 ani cursurile de pregătire teoretică şi practică organizate de Institutul Notarial
Român. (2) Pe perioada desfăşurării stagiului, notarul stagiar suportă cheltuielile de pregătire
stabilite de către Institutul Notarial Român. Nefrecventarea cursurilor sau neplata cheltuielilor de
pregătire atrage încetarea calităţii de notar stagiar. Structura pregătirii şi condiţiile aplicării sancţiunii
prevăzute în prezentul alineat, precum şi procedura desfăşurării stagiului se stabilesc prin regulament
aprobat de către Consiliul Uniunii. (3) Pregătirea teoretică se desfăşoară prin frecventarea cursurilor
organizate de Institutul Notarial Român. Pregătirea practică se desfăşoară în cadrul unui birou
notarial, desemnat de către Colegiul director al Camerei în care notarul stagiar a susţinut examenul
sau concursul de dobândire a calităţii de notar stagiar, cu acordul notarului public coordonator. (4)
Activitatea unui notar stagiar poate fi îndrumată numai de notari publici cu o vechime de cel puţin 6
ani în această calitate şi care se bucură de o bună reputaţie profesională. (5) După finalizarea celor 2
ani de stagiu, notarul stagiar trebuie să participe şi să promoveze examenul de definitivat organizat
de Institutul Notarial Român, denumit în continuare I.N.R.. (6) Examenul de definitivat constă în
două probe scrise, respectiv una cu caracter teoretic şi una cu caracter practic, din tematica de
concurs. Media minimă de promovare este 7,00, dar nu mai puţin de nota 5,00 la fiecare probă. (7)
După finalizarea celor 2 ani de stagiu, notarul stagiar are dreptul de a se prezenta la cel mult două
sesiuni ale examenului de definitivat. (8) Comisia de examinare pentru examenul de definitivat este
constituită din următorii membri: un membru al Consiliului Uniunii, care este şi preşedintele
comisiei, un reprezentant al Ministerului Justiţiei, un membru al corpului didactic din învăţământul
superior de specialitate şi 2 notari publici cu prestigiu profesional, desemnaţi în condiţiile
regulamentului de organizare şi desfăşurare a concursului. (9) În funcţie de numărul candidaţilor,
Consiliul Uniunii, la propunerea I.N.R., poate hotărî suplimentarea numărului comisiilor de
examinare cu componenţa celei prevăzute la alin. (8), cu excepţia preşedintelui, care este unic. (10)
Dispoziţiile alin. (8) şi (9) se aplică în mod corespunzător şi pentru constituirea comisiei de
soluţionare a contestaţiilor. (11) Rezultatele examenului de definitivat se validează de către Consiliul
Uniunii, la propunerea preşedintelui comisiei de examinare. (12) Examenul sau, după caz, concursul
de dobândire a calităţii de notar stagiar se susţine în limba română şi se organizează de către
Institutul Notarial Român, conform condiţiilor şi procedurii prevăzute prin regulament aprobat de
ministrul justiţiei, la propunerea Consiliului Uniunii. Componenţa comisiilor pentru organizarea şi

3
desfăşurarea examenului sau, după caz, a concursului de dobândire a calităţii de notar stagiar se
stabileşte potrivit regulamentului. Din comisia de examinare şi din comisia de soluţionare a
contestaţiilor face parte şi câte un reprezentant al Ministerului Justiţiei. (13) Examenul de definitivat,
concursul de dobândire a calităţii de notar public, concursul de schimbări de sedii, precum şi
examenul sau, după caz, concursul de dobândire a calităţii de notar stagiar se desfăşoară la Bucureşti.
(14) Regulamentul pentru organizarea şi desfăşurarea examenului de definitivat şi a concursului
pentru dobândirea calităţii de notar public se aprobă prin ordin al ministrului justiţiei, la propunerea
Consiliului Uniunii.
- Art. 26 - În termen de 15 zile de la validarea rezultatelor, candidaţii care au promovat
examenul de definitivat îşi exprimă opţiunile pentru ocuparea locurilor de notar public, în ordinea
mediilor obţinute pe locurile din cadrul Camerei în care au susţinut examenul sau concursul de
dobândire a calităţii de notar stagiar şi în limita locurilor cuprinse în ordinul de actualizare prevăzut
la art. 21 alin. (3) lit. b).
- Art. 27 - După exprimarea opţiunilor de ocupare a locurilor şi comunicarea acestora
Ministerului Justiţiei de către Consiliul Uniunii, candidaţii declaraţi admişi sunt numiţi notari publici
prin ordin al ministrului justiţiei, în termen de 30 de zile de la comunicare.
Dobândirea calităţii de notar public de către persoanele care au cel puţin 6 ani vechime în
funcţii de specialitate juridică
Articole din Regulament
- Art. 20 - (1) Poate dobândi calitatea de notar public persoana care îndeplineşte cumulativ
condiţiile prevăzute la art. 22 lit. a)-g) din lege, are cel puţin 6 ani vechime într-o funcţie de
specialitate juridică şi promovează concursul pentru dobândirea calităţii de notar public, organizat de
INR. (2) Dovada îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 22 lit. a)-g) din lege se face prin aplicarea,
în mod corespunzător, a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) din prezentul regulament, care se completează cu
următoarele acte:
a) dovada îndeplinirii condiţiei privind vechimea de cel puţin 6 ani într-o funcţie de
specialitate juridică, ce se face, în condiţiile legii, cu copie certificată pentru conformitate
cu originalul de pe carnetul de muncă, adeverinţă eliberată de către angajator şi, după caz,
de inspectoratul teritorial de muncă sau de organizaţia profesională din care face parte ori a
făcut parte candidatul, precum şi cu orice alte documente prevăzute de legislaţia în
vigoare;
b) dovada promovării concursului, care se face cu hotărârea Consiliului Uniunii de validare a
rezultatelor concursului pentru dobândirea calităţii de notar public.

4
 - Art. 21 - Cererea de înscriere, împreună cu dovezile de îndeplinire a condiţiilor de înscriere la
concurs şi de plată a taxei, se depun de către candidat la sediul Camerei în a cărei circumscripţie
doreşte să îşi desfăşoare activitatea ca notar public şi există posturi vacante prevăzute în ordinul de
actualizare corespunzător.
- Art. 22 - Concursul pentru dobândirea calităţii de notar public se organizează de către I.N.R.,
la cererea Consiliului Uniunii.
- Art. 23 - (1) Procedura de organizare şi desfăşurare a concursului, componenţa şi numărul
comisiilor, precum şi modul de constituire a acestora se stabilesc prin Regulamentul pentru
organizarea şi desfăşurarea examenului de definitivat şi a concursului pentru dobândirea calităţii de
notar public, aprobat prin ordin al ministrului justiţiei, la propunerea Consiliului Uniunii. (2)
Numirea membrilor comisiilor se face de către Consiliul Uniunii, cu excepţia reprezentanţilor
Ministerului Justiţiei, care se numesc prin ordin al ministrului justiţiei. (3) Componenţa comisiilor,
precum şi orice modificare a acesteia se comunică direcţiei de specialitate din Ministerul Justiţiei. (4)
Un exemplar al hotărârilor date de comisiile constituite în condiţiile Regulamentului pentru
organizarea şi desfăşurarea examenului de definitivat şi a concursului pentru dobândirea calităţii de
notar public se comunică direcţiei de specialitate din Ministerul Justiţiei.
- Art. 24 - (1) După validarea rezultatelor concursului, candidaţii admişi îşi vor exprima, în
ordinea mediilor obţinute, în faţa Biroului executiv al Consiliului Uniunii, opţiunile de ocupare a
posturilor vacante existente în cadrul Camerei unde s-au înscris. (2) După exprimarea opţiunilor se
înaintează ministrului justiţiei propunerea de emitere a ordinelor de numire în funcţia de notar public
a candidaţilor declaraţi admişi. (3) Procedura de exprimare a opţiunilor şi de formulare a propunerii
de numire în funcţia de notar public se stabileşte prin Regulamentul pentru organizarea şi
desfăşurarea examenului de definitivat şi a concursului pentru dobândirea calităţii de notar public,
aprobat prin ordin al ministrului justiţiei, la propunerea Consiliului Uniunii.
- Art. 25 - (1) După numirea în funcţie, notarul public are obligaţia de a urma, pe cheltuială
proprie, cursurile de pregătire practică organizate de INR, cu privire la modul de îndeplinire a actelor
şi procedurilor notariale, precum şi la organizarea şi funcţionarea biroului notarial. (2) Durata
cursurilor de pregătire se stabileşte de către Consiliul Uniunii, iar la finalul acestora se eliberează un
certificat.
Articole din Legea 36/1995
- Art. 28 - (1) Poate dobândi calitatea de notar public şi persoana care îndeplineşte cumulativ
condiţiile prevăzute la art. 22 alin. (1) lit. a)-g), are cel puţin 6 ani vechime într-o funcţie de
specialitate juridică şi promovează concursul de admitere în funcţia de notar public organizat de

5
I.N.R.. (2) Persoanele care doresc să dobândească calitatea de notar public, în condiţiile alin. (1),
trebuie să se înscrie la Camera în circumscripţia căreia doresc să îşi desfăşoare activitatea, pentru
ocuparea unui post propus de respectiva Cameră şi cuprins în ordinul de actualizare emis de
ministrul justiţiei. (3) I.N.R. organizează concursul de admitere la nivel naţional pentru persoanele
înscrise din toate Camerele, la o dată unică stabilită de preşedintele Uniunii, în condiţiile stabilite de
regulamentul de organizare şi funcţionare a concursului. (4) Comisia de examinare şi Comisia pentru
soluţionarea contestaţiilor pentru concursul de admitere se constituie potrivit dispoziţiilor art. 25 alin.
(8)-(10). (5) Concursul de admitere constă în două probe scrise, respectiv una cu caracter teoretic şi
una cu caracter practic, din tematica de concurs. Media minimă de promovare este 7,00, cu condiţia
ca la fiecare probă din concurs să obţină cel puţin nota 5,00. (6) Preşedintele concursului înaintează,
spre validare, Consiliului Uniunii rezultatele concursului de admitere.
- Art. 29 - Concursul de admitere în funcţia de notar public pentru persoanele care au cel puţin
6 ani vechime într-o funcţie de specialitate juridică se organizează de către INR, la solicitarea
Consiliului Uniunii, ori de câte ori este necesar, dar cel puţin o dată la 2 ani.
- Art. 30 - În termen de 15 zile de la data validării rezultatelor, candidaţii care au promovat
concursul de admitere îşi exprimă opţiunile pentru ocuparea locurilor de notar public, în ordinea
mediilor obţinute pe locurile din cadrul Camerei în care s-au înscris la concurs şi în limita locurilor
cuprinse în ordinul de actualizare prevăzut la art. 21 alin. (3) lit. c).
- Art. 31 - După exprimarea opţiunilor de ocupare a locurilor şi comunicarea acestora
Ministerului Justiţiei de către Consiliul Uniunii, candidaţii declaraţi admişi sunt numiţi notari publici
prin ordin al ministrului justiţiei, în termen de 30 de zile de la comunicare.
- Art. 32 - După numirea prin ordin al ministrului justiţiei, notarii publici care au obţinut
această calitate în condiţiile art. 28 au obligaţia de a urma cursuri privind pregătirea practică pentru
desfăşurarea profesiei de notar, precum şi pentru organizarea activităţii unui birou notarial, cursuri
organizate de I.N.R. pe o perioadă stabilită de către Consiliul Uniunii, cu plata taxelor aferente.
Dobândirea calităţii de notar public de către judecătorii de la Înalta Curte de Casaţie şi
Justiţie
- Art. 26 - (1) Judecătorii de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pot dobândi, la cerere, fără
examen, calitatea de notar public, în temeiul dispoziţiilor art. 102 alin. (2) din Legea nr. 303/2004
privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
(2) Cererea de numire în funcţie se adresează ministrului justiţiei, în termen de cel mult un an de la
data expirării mandatului sau eliberării din funcţie din motive neimputabile. (3) Termenul de un an
pentru depunerea cererii de dobândire, în condiţiile legii, a calităţii de notar public de către

6
judecătorii de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie se calculează de la data publicării în Monitorul
Oficial al României, Partea I, a decretului de eliberare din funcţia de judecător.
- Art. 27 - (1) Cererea se depune la direcţia de specialitate din cadrul Ministerului Justiţiei, va
cuprinde Camera unde solicitantul doreşte să îşi desfăşoare activitatea şi va fi însoţită de dovada
publicării decretului de eliberare din funcţie, precum şi de dovezile din care rezultă îndeplinirea
condiţiilor prevăzute de lege. (2) Cererile depuse până la data de 31 martie a fiecărui an vor fi avute
în vedere la actualizarea din anul respectiv a posturilor cu această destinaţie. Centralizatorul
cuprinzând numărul cererilor de posturi, cu indicarea camerelor pentru care s-au exprimat opţiuni de
numire în funcţie, se comunică Consiliului Uniunii pentru a fi avute în vedere, la actualizarea din
anul respectiv, solicitările de posturi destinate judecătorilor de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
(3) Cererile, respectiv actele doveditoare, depuse după data prevăzută la alin. (2), rămân în evidenţa
direcţiei de specialitate din Ministerul Justiţiei şi vor fi avute în vedere în anul următor la
actualizarea posturilor cu această destinaţie. (4) După primirea de la Ministerul Justiţiei a
centralizatorului cuprinzând numărul cererilor de posturi de numire în funcţie fără examen, Consiliul
Uniunii va solicita Camerelor formularea de propuneri pentru actualizarea posturilor destinate
acestora.
- Art. 28 - (1) La formularea propunerilor de actualizare, Camerele vor avea în vedere numărul
cererilor formulate şi criteriile prevăzute de lege. (2) Posturile destinate judecătorilor de la Înalta
Curte de Casaţie şi Justiţie vor fi alocate în municipii reşedinţă de judeţ şi vor fi comunicate de către
Consiliul Uniunii ministrului justiţiei, în vederea emiterii ordinului de actualizare.
- Art. 29 (1) Judecătorii de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie îşi vor exprima prin cerere
scrisă, adresată direcţiei de specialitate, opţiunile de ocupare a posturilor prevăzute în ordinul de
actualizare, în termen de două luni de la publicarea acestuia în Monitorul Oficial al României, Partea
a III-a, fiecare arătând în cererea de exprimare a opţiunii ordinea de preferinţă pentru ocuparea
posturilor din circumscripţia Camerei menţionate în cerere. Ordinul de actualizare se publică şi pe
pagina de internet a Ministerului Justiţiei. (2) Judecătorii nu pot opta pentru un post vacant existent
în altă Cameră decât cea precizată în cererea de numire. (3) În cazul în care mai mulţi judecători
optează pentru acelaşi post din circumscripţia Camerei arătate în cerere, departajarea se va face prin
aplicarea, în următoarea ordine, a criteriilor de prioritate: a) are vechime mai mare în funcţia de
judecător la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie; b) are vechime mai mare în funcţia de judecător şi/sau
procuror; c) are titlul de doctor în drept; d) are activitate mai îndelungată în funcţii de specialitate
juridică; e) a funcţionat ca judecător şi/sau procuror, pe o durată mai mare de timp, la instanţe

7
judecătoreşti din localitatea în care a solicitat numirea; f) a obţinut o medie mai mare la examenul de
licenţă sau de diplomă.
- Art. 30 - (1) După numirea în funcţia de notar public a judecătorilor de la Înalta Curte de
Casaţie şi Justiţie, aceştia au obligaţia să urmeze, pe cheltuială proprie, cursurile de pregătire
organizate de INR cu privire la modul de îndeplinire a actelor şi procedurilor notariale, organizarea şi
funcţionarea Uniunii, a Camerei şi a biroului notarial. (2) Durata cursurilor de pregătire va fi stabilită
de către Consiliul Uniunii, iar la finalul acestora se va elibera un certificat.
Articole din Legea 36/1995
- Art. 33 - (1) Pot dobândi, la cerere, fără examen, calitatea de notar public şi judecătorii de la
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul dispoziţiilor art. 102 alin. (2) din Legea nr. 303/2004
privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Cererea de numire se adresează ministrului justiţiei, în termen de cel mult un an de la data expirării
mandatului sau eliberării din funcţie, din motive neimputabile. (2) Pentru a fi avute în vedere la
emiterea ordinului de actualizare, cererile de numire se depun până la data de 31 martie a fiecărui an,
la Ministerul Justiţiei. Solicitantul va preciza în cererea de numire Camera în a cărei circumscripţie
doreşte să îşi exercite activitatea. Cererile depuse după această dată vor fi soluţionate în anul
următor. Sub sancţiunea respingerii cererii de numire, solicitantul va depune odată cu cererea
dovezile din care să rezulte că îndeplineşte condiţiile art. 22 alin. (1) lit. a)-g), precum şi o declaraţie
pe propria răspundere, încheiată în formă autentică, din care să rezulte că nu a revenit pe funcţia de
magistrat deţinută anterior sau pe o altă funcţie de judecător ori procuror şi nu a optat pentru intrarea
în avocatură. (3) Ministerul Justiţiei va transmite Consiliului Uniunii, în 30 de zile de la expirarea
termenului prevăzut la alin. (2), cererile judecătorilor care îndeplinesc condiţiile prevăzute mai sus.
- Art. 34 - (1) În funcţie de cererile comunicate de Ministerul Justiţiei, Consiliul Uniunii va
solicita Camerelor pentru care judecătorii şi-au exprimat opţiunea să propună un număr de locuri
corespunzător cu opţiunile formulate. La formularea propunerilor, Camerele vor avea în vedere
criteriile prevăzute de prezenta lege pentru actualizarea numărului de posturi. (2) Pe baza
propunerilor primite de la Camere, Consiliul Uniunii formulează propunerile de posturi destinate a fi
ocupate de judecătorii de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pe care le supune aprobării ministrului
justiţiei. (3) După emiterea ordinului de actualizare a posturilor destinate a fi ocupate de judecătorii
de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ministrul justiţiei va emite ordinele de numire în funcţia de
notar public a solicitanţilor care îndeplinesc condiţiile de mai sus. (4) În cazul în care există mai
mulţi solicitanţi pentru acelaşi post, aceştia vor fi departajaţi după criteriile stabilite în regulamentul
de aplicare a prezentei legi.

8
 - Art. 35 - După numirea prin ordin al ministrului justiţiei, notarii publici care au obţinut
această calitate în condiţiile art. 33 au obligaţia de a urma cursuri de pregătire practică pentru
desfăşurarea profesiei de notar, precum şi pentru organizarea activităţii unui birou notarial, cursuri
organizate de I.N.R. pe o perioadă stabilită de către Consiliul Uniunii, cu plata taxelor aferente.
Dobândirea calităţii de notar public de către judecătorii de la Curtea Constituțională
- Art. 69 din Legea nr. 47/1992 - privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale
- „(4) După încetarea mandatului ca urmare a expirării termenului pentru care a fost numit,
judecătorul Curții Constituționale poate opta pentru intrarea în avocatură sau notariat, fără
examen.”
Incompatibilităţi
- Art. 69 din Legea 36/1995 - Exercitarea profesiei de notar public este incompatibilă cu:
a) desfăşurarea unei activităţi salarizate, cu excepţia:
1. activităţii şi funcţiei didactice universitare/de învăţământ superior şi de cercetare ştiinţifică;
2. activităţii literar-artistice şi publicistice;
3. activităţii de creaţie tehnico-ştiinţifică;
4. calităţii de deputat sau senator ori de consilier în consiliile judeţene sau locale, pe durata
mandatului;
5. calităţii de membru în organele de conducere sau în alte organisme ale Uniunii, ale Camerelor
ori în alte organizaţii interne şi internaţionale la care Uniunea sau Camerele sunt afiliate ori cu
care colaborează;
6. calităţii de membru într-un consiliu de administraţie;
7. calităţii de membru în cadrul unei asociaţii sau fundaţii;
b) exercitarea unei funcţii publice sau de demnitate publică, alta decât cea prevăzută la lit. a) pct. 4;
c) exercitarea unei funcţii de judecător, procuror, magistrat-asistent sau grefier;
d) exercitarea profesiei de avocat, consilier juridic, executor judecătoresc sau practician în
insolvenţă;
e) desfăşurarea directă de activităţi de producţie, comerţ sau alte activităţi de prestări de servicii;
f) calitatea de administrator sau de preşedinte al unui consiliu de administraţie al unei societăţi
reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Numirea: cine o face

Articole din Regulament

9
 - Art. 36 - Propunerea de numire în funcţia de notar public a candidaţilor care îndeplinesc
condiţiile prevăzute de art. 22 din lege se formulează de către Biroul executiv al Consiliului Uniunii
şi se înaintează Ministerului Justiţiei în vederea emiterii ordinului de numire, împreună cu
documentele care fac dovada îndeplinirii condiţiilor prevăzute de lege, certificate de către Uniune ca
fiind conforme cu originalul: a) dosarele de înscriere ale candidaţilor; b) hotărârea de validare a
rezultatelor examenului de definitivat, respectiv a rezultatelor concursului de admitere în funcţia de
notar public, din care rezultă declararea ca admişi a candidaţilor pentru care se propune numirea ca
notar public.
- Art. 37 - Notarul public este numit în funcţie prin ordin al ministrului justiţiei, pe baza
referatului întocmit de direcţia de specialitate din cadrul Ministerului Justiţiei privind îndeplinirea
condiţiilor de numire prevăzute de lege.
- Art. 38 - Ordinul ministrului justiţiei de numire în funcţia de notar public se emite în termen
de 30 de zile de la comunicarea propunerilor de către Biroul executiv al Consiliului Uniunii şi
cuprinde numele şi prenumele notarului public, circumscripţia judecătoriei sau, după caz, a
municipiului Bucureşti, precum şi localitatea în care este numit acesta.
- Art. 39 - După emitere, ordinul de numire în funcţie va fi înaintat Uniunii, care îl va
comunica, la rândul său, Camerei din care face parte notarul public, pentru a fi transmis acestuia.
- Art. 40 - În termen de 3 luni de la emiterea ordinului de numire în funcţie, notarul public are
obligaţia să îşi înregistreze sediul biroului în Registrul naţional de evidenţă a notarilor publici
(RNENP), ţinut de către Uniune.
- Art. 41 - (1) După emiterea ordinului de numire, notarul public va depune jurământul, la
Bucureşti, într-un cadru solemn, în faţa ministrului justiţiei şi a preşedintelui Uniunii sau a
reprezentanţilor acestora. (2) Depunerea jurământului se consemnează într-un proces - verbal,
întocmit în 4 exemplare, care se semnează de notarul public şi de persoanele prevăzute la alin. (1).
(3) Un exemplar al procesului-verbal şi al jurământului se înmânează notarului public, iar câte un
exemplar din celelalte 3 se păstrează în arhiva Ministerului Justiţiei, a Uniunii şi, respectiv, a
Camerei.
Articole din Legea 36/1995
- Art. 36 - (1) Notarul public este numit de ministrul justiţiei, la propunerea Consiliului
Uniunii, în baza cererii celui interesat şi după ce face dovada îndeplinirii condiţiilor prevăzute la art.
22. (2) În ordinul de numire în funcţie se menţionează circumscripţia judecătoriei şi localitatea în
care este numit notarul public.

10
 - Art. 37 - După împlinirea vârstei de 75 de ani, notarul public îşi poate exercita funcţia numai
dacă prezintă anual un certificat medical privind îndeplinirea condiţiei prevăzute la art. 22 alin. (1)
lit. g).
- Art. 38 - Exercitarea fără drept a funcţiei de notar public constituie infracţiune şi se
sancţionează potrivit legii penale.
- Art. 40 - (1) Notarul public care, după numire, îşi va desfăşura activitatea într-un birou
individual notarial este obligat, în termen de 3 luni de la emiterea ordinului de numire în funcţie, să
îşi înregistreze sediul biroului individual în RNENP. Pentru înregistrarea sediului biroului individual
notarial, notarul public va prezenta ordinul de numire în funcţie, sigiliul şi specimenul de semnătură,
dovada depunerii jurământului, precum şi licenţa de funcţionare. (2) Notarul public care după numire
îşi va desfăşura activitatea într-o societate profesională este obligat să îşi obţină licenţa de
funcţionare şi să îşi înregistreze în RNENP atât ordinul de numire în funcţie, cât şi ordinul de
asociere sau, după caz, decizia Colegiului director al Camerei, în termen de 3 luni de la emiterea
ordinului de numire, respectiv de asociere. Pentru înregistrare, notarul public va prezenta ordinul de
numire în funcţie, ordinul de asociere sau, după caz, decizia Colegiului director al Camerei, sigiliul şi
specimenul de semnătură, dovada depunerii jurământului, precum şi licenţa de funcţionare. (3)
Licenţa de funcţionare constă în atestarea îndeplinirii formalităţilor pentru începerea şi desfăşurarea
activităţii, prevăzute prin regulament. (4) Certificatul de înregistrare în RNENP conferă notarului
public dreptul de a desfăşura efectiv activitatea. (5) Înregistrarea unei cereri de suspendare înainte de
expirarea termenului prevăzut la alin. (1) sau (2), urmată de emiterea ordinului ministrului justiţiei de
suspendare a calităţii de notar public, întrerupe curgerea termenului. (6) Pentru cazuri temeinic
justificate, confirmate de Colegiul directorat Camerei, termenele prevăzute la alin. (1) şi (2) pot fi
prelungite prin ordin al ministrului justiţiei, pe o perioadă ce nu poate depăşi 3 luni. (7)
Neîndeplinirea obligaţiei prevăzute la alin. (1) şi (2) privind înregistrarea în RNENP atrage
suspendarea de drept a calităţii de notar public, începând cu data expirării termenului de înregistrare.
(8) Notarul public care este înregistrat în RNENP, iar în modul său de funcţionare şi exercitare a
activităţii a intervenit o modificare are obligaţia ca, în termen de 3 luni de la emiterea ordinului
ministrului justiţiei de schimbare a sediului biroului în circumscripţia altei judecătorii, de încetare a
suspendării calităţii, respectiv de la emiterea ordinului ministrului justiţiei ori, după caz, a deciziei
Colegiului director al Camerei de asociere sau de încetare a asocierii, să solicite înregistrarea în
RNENP, în mod corespunzător, a modificării intervenite în desfăşurarea activităţii. (9) Înregistrarea
în RNENP a unei cereri de suspendare înainte de expirarea termenului prevăzut la alin. (1), urmată
de emiterea ordinului ministrului justiţiei de suspendare din funcţia de notar public, întrerupe

11
termenul. (10) Pentru cazuri temeinic justificate, termenul prevăzut la alin. (8) poate fi prelungit, prin
ordin al ministrului justiţiei, pe o perioadă ce nu poate depăşi 3 luni. (11) Neîndeplinirea obligaţiei
prevăzute la alin. (8) privind înregistrarea în RNENP atrage suspendarea de drept a notarului public
din exerciţiul funcţiei. (12) Camera în a cărei rază teritorială se află judecătoria în circumscripţia
căreia a fost numit şi, după caz, Camera în care notarul public îşi desfăşura activitatea la data
încetării sau suspendării calităţii au obligaţia înregistrării modificării intervenite în desfăşurarea
activităţii notarului public în RNENP, în termen de două luni de la emiterea ordinului ministrului
justiţiei de încetare sau de suspendare a calităţii de notar public. (13) În situaţiile prevăzute la alin.
(1) şi (2), notarul public îşi începe activitatea numai după înregistrarea în RNENP Retragerea licenţei
de funcţionare atrage suspendarea de drept a notarului public până la acordarea unei noi licenţe de
funcţionare. (14) În situaţiile prevăzute la alin. (8), notarul public îşi începe activitatea numai după
înregistrarea în RNENP. Retragerea licenţei de funcţionare atrage suspendarea de drept a notarului
public până la acordarea unei noi licenţe de funcţionare. (15) Procedura înregistrării în RNENP,
precum şi procedura acordării sau, după caz, retragerii licenţei de funcţionare se stabilesc prin
regulamentul de aplicare a prezentei legi.
Depunerea jurământului
- Art. 39 din Legea 36/1955 - (1) După emiterea ordinului de numire în funcţie în condiţiile art.
36, notarul public va depune jurământul. (2) Jurământul va fi depus, într-un cadru solemn, de către
notarul public în faţa ministrului justiţiei şi a preşedintelui Uniunii sau a reprezentanţilor acestora.
(3) Jurământul are următorul conţinut: "Jur să respect Constituţia şi legile ţării, să-mi îndeplinesc cu
onoare şi credibilitate publică, cu conştiinţă şi fără părtinire atribuţiile ce-mi revin şi să păstrez
secretul profesional. Aşa să-mi ajute Dumnezeu!" (4) Referirea la divinitate din formula jurământului
se schimbă potrivit credinţei religioase a notarului public. (5) Notarul public fără confesiune va
depune jurământul fără formulă religioasă, pe conştiinţă şi onoare.
- Art. 41 din Regulament - (1) După emiterea ordinului de numire, notarul public va depune
jurământul, la Bucureşti, într-un cadru solemn, în faţa ministrului justiţiei şi a preşedintelui Uniunii
sau a reprezentanţilor acestora. (2) Depunerea jurământului se consemnează într-un proces - verbal,
întocmit în 4 exemplare, care se semnează de notarul public şi de persoanele prevăzute la alin. (1).
(3) Un exemplar al procesului-verbal şi al jurământului se înmânează notarului public, iar câte un
exemplar din celelalte 3 se păstrează în arhiva Ministerului Justiţiei, a Uniunii şi, respectiv, a
Camerei.
- Art. 59 din Regulament - Pe baza actelor depuse în susţinerea cererii şi avizului, RNENP
emite licenţa de funcţionare. Licenţa cuprinde menţiuni cu privire la datele de identificare ale

12
notarului public, sediul biroului notarial, forma de exercitare a profesiei, numărul şi data ordinului
ministrului justiţiei sau, după caz, ale deciziei Colegiului director al Camerei.
158. Competenţa notarului public
Barem de corectare:
Atribuţiile notarului public
Articole din Legea 36/1995
- Art. 12 - Notarul public îndeplineşte următoarele acte şi proceduri notariale:
a) redactarea înscrisurilor cu conţinut juridic, la solicitarea părţilor;
b) autentificarea înscrisurilor;
c) procedura succesorală notarială;
d) certificarea unor fapte, în cazurile prevăzute de lege;
e) legalizarea semnăturilor de pe înscrisuri, a specimenelor de semnătură, precum şi a sigiliilor;
f) darea de dată certă înscrisurilor;
g) primirea în depozit a bunurilor, a înscrisurilor şi a documentelor prezentate de părţi, precum
şi a sumelor de bani, a altor bunuri, înscrisuri sau documente găsite cu ocazia inventarului
succesoral, în limita spaţiului şi utilităţilor de care dispune biroul notarial;
h) actele de protest al cambiilor, al biletelor la ordin şi al cecurilor;
i) legalizarea copiilor de pe înscrisuri;
j) efectuarea şi legalizarea traducerilor;
k) eliberarea de duplicate de pe actele pe care le-a întocmit;
l) activităţi fiduciare, în condiţiile legii;
m) numirea, în cazurile prevăzute de lege, a custodelui sau a curatorului special;
n) înregistrarea şi păstrarea, în condiţiile legii, a amprentelor dispozitivelor speciale de marcat;
o) certificarea etapelor procedurale ale licitaţiilor şi/sau ale rezultatelor acestora;
p) procedura divorţului, în condiţiile legii;
q) emiterea certificatului european de moştenitor;
r) lichidarea pasivului succesoral, cu acordul tuturor moştenitorilor;
s) emiterea titlurilor executorii notariale;
ş) orice alte operaţiuni prevăzute de lege.
- Referitor la punctul ș) de mai sus, in categoria alte oprațiuni prevăzute de lege menționăm
următoarele:
 Art. 2198 C.civ. - Deschiderea forţată a casetei de valori - „(1) La împlinirea termenului
prevăzut în contract, după expirarea unei perioade de 3 luni de la notificarea adresată clientului,

13
prestatorul poate cere instanţei de judecată, pe cale de ordonanţă preşedinţială, autorizarea de a
deschide caseta de valori. Notificarea clientului se poate face prin scrisoare recomandată cu
confirmare de primire la ultimul domiciliu sau sediu adus la cunoştinţa instituţiei de credit. (2)
Deschiderea casetei de valori se face în prezenţa unui notar public şi, după caz, cu respectarea
măsurilor de prudenţă stabilite de instanţă. (3) Instanţa de judecată poate, de asemenea, să dispună
măsuri de conservare a obiectelor descoperite, precum şi vânzarea acestora în măsura necesară
acoperirii chiriei şi cheltuielilor efectuate de prestator, precum şi, dacă este cazul, a prejudiciului
cauzat acestuia.”);
 Art. 163 din Legea 36/1955 – „(1) Camera şi sediile secundare ale acesteia vor avea arhivă
proprie şi vor putea deţine şi conserva inclusiv arhiva birourilor notariale, conform aprobării
Colegiului director al Camerei. (2) Arhivele Camerelor constituite în condiţiile alin. (1), arhivele
birourilor notariale şi ale registrelor naţionale notariale sunt de utilitate publică. (3) Pentru
eliberarea duplicatelor sau a copiilor legalizate de pe actele din aceste arhive, pentru îndreptarea
erorilor materiale sau completarea omisiunilor vădite, precum şi pentru reconstituirea actelor
notariale, Colegiul director va desemna un notar public. (4) Pentru eliberarea de copii certificate
de pe actele din aceste arhive, Colegiul director va desemna un angajat cu studii juridice al
Camerei. (5) Competenţa eliberării copiilor legalizate de pe actele emise de notariatele de stat sau
de alte organe cu activitate notarială aparţine instituţiei care a preluat arhiva acestora.”.
- Art. 13 - Notarii publici pot da şi alte consultaţii juridice în materie notarială decât cele
privind conţinutul actelor pe care le îndeplinesc şi pot participa, în calitate de specialişti desemnaţi de
părţi, la pregătirea şi întocmirea unor acte juridice cu caracter notarial.
- Art. 14 - Notarul public poate desfăşura, în condiţiile legii, activităţi de agent al Arhivei
Electronice de Garanţii Reale Mobiliare, precum şi alte activităţi decât cele prevăzute de prezenta
lege, date în competenţa sa.
Competenţa generală:
Regula – Notarul public are competență generală putând îndeplini oricare dintre atribuțiile
prevăzute de art. 12 din legea 36/1995;
Excepţii
- Art. 15 din Legea 36/1955 - În îndeplinirea atribuţiilor ce îi revin, notarul public are
competenţă generală, cu excepţiile prevăzute în situaţiile următoare:
a) procedura succesorală notarială este de competenţa notarului public din biroul notarial situat
în circumscripţia teritorială a judecătoriei în care defunctul şi-a avut ultimul domiciliu;

14
 b) în cazul moştenirilor succesive, moştenitorii pot alege competenţa oricăruia dintre notarii
publici care îşi desfăşoară activitatea într-un birou individual sau într-o societate profesională
din circumscripţia teritorială a judecătoriei în care şi-a avut ultimul domiciliu acela dintre
autori care a decedat cel din urmă;
c) actele de protest al cambiilor, al biletelor la ordin şi al cecurilor se fac de notarul public din
circumscripţia teritorială a judecătoriei în care urmează a se face plata;
d) eliberarea duplicatelor de pe actele notariale, îndreptarea erorilor materiale sau completarea
omisiunilor vădite se face de notarul public în a cărui arhivă se află originalul actelor
notariale;
e) procedura divorţului este de competenţa notarului public cu sediul biroului în circumscripţia
judecătoriei în a cărei rază teritorială se află locul încheierii căsătoriei sau ultima locuinţă
comună a soţilor;
f) procedura eliberării încheierii cu privire la rezultatul verificărilor efectuate în Registrul de
evidenţă a procedurilor succesorale al Camerelor şi în registrele naţionale notariale ale
Uniunii se îndeplineşte de notarul public competent, în condiţiile legii, să efectueze procedura
succesorală;
g) orice alte situaţii prevăzute de lege.
Competenţa teritorială
- Art. 11 din Legea 36/1995 - (1) Notarul public îşi desfăşoară activitatea la sediul biroului
notarial în care funcţionează. Pentru îndeplinirea obligaţiilor profesionale, notarul public se poate
deplasa şi în afara sediului biroului notarial, în limitele circumscripţiei teritoriale a judecătoriei în
care îşi desfăşoară activitatea. (2) În cazul în care în circumscripţia unei judecătorii funcţionează mai
multe birouri de notari publici, competenţa teritorială a fiecărui notar public se întinde pe tot
cuprinsul acelei circumscripţii. Competenţa teritorială a notarilor publici numiţi în municipiul
Bucureşti se întinde pe tot cuprinsul circumscripţiei Tribunalului Bucureşti.
Rezolvarea conflictelor de competenţă
- Art. 16 din Legea 36/1995 - (1) Conflictele de competenţă între notarii publici din
circumscripţia aceleiaşi curţi de apel se soluţionează de către Colegiul director al Camerei, la
sesizarea notarului public sau a părţii interesate. (2) Conflictele de competenţă dintre notarii publici
din circumscripţia unor curţi de apel diferite se soluţionează de către Biroul executiv al Consiliului
Uniunii. (3) Decizia Colegiului director al Camerei sau, după caz, a Biroului executiv al Consiliului
Uniunii poate fi contestată, în termen de 15 zile de la comunicare, la judecătoria în a cărei
circumscripţie îşi desfăşoară activitatea notarul public cel din urmă sesizat. Hotărârea judecătoriei
este definitivă.

15
 159. Drepturile şi îndatoririle notarilor publici
Barem de corectare:
Drepturile notarilor publici (art. 64-68 din lege)
- Art. 64 - (1) Notarii publici îşi exercită funcţia şi se bucură de stabilitate în funcţie, neputând
fi mutaţi în altă localitate fără acordul lor. (2) Pentru asigurarea secretului profesional, actele şi
lucrările cu caracter profesional aflate asupra notarului public sau în biroul său sunt inviolabile,
acestea putând fi verificate sau ridicate numai în condiţiile legii şi în conformitate cu prevederile
Codului de procedură penală, cu modificările şi completările ulterioare. (3) Contactul profesional
dintre notarul public şi clientul său nu poate fi interzis sau restrâns.
- Art. 65 - (1) În cazul în care clientul se află în stare de arest sau detenţie, administraţia locului
de arest ori detenţie are obligaţia de a lua, cu prioritate, toate măsurile necesare pentru a permite
contactul de îndată al notarului public cu clientul şi respectarea drepturilor prevăzute de lege. (2) În
cauzele penale, notarul public poate fi audiat ca martor numai în cazurile şi condiţiile prevăzute
expres de Codul de procedură penală, cu modificările şi completările ulterioare.
- Art. 66 - (1) Notarul public are următoarele drepturi:
1. să primească onorariu pentru fiecare act sau procedură notarială îndeplinită, în condiţiile
legii;
2. să aleagă şi să fie ales în organele de conducere ale Uniunii şi ale Camerelor, în condiţiile
prevăzute în statut;
3. să se adreseze organelor Uniunii şi ale Camerelor şi să primească informaţiile solicitate în
condiţiile stabilite prin statut sau actele normative interne;
4. să poarte însemnele Uniunii şi ale Camerelor;
5. să beneficieze de concediu de odihnă, anual, în condiţiile stabilite prin statut;
6. să beneficieze de drepturile de asigurări sociale pe baza contribuţiei la sistemul asigurărilor
sociale de stat şi/sau la sistemul privat, în condiţiile legii;
7. să aibă acces la toate datele care privesc organizarea administrativă a activităţii notariale, atât
la nivelul Camerelor, cât şi al Uniunii;
8. să adere individual la Uniunea Internaţională a Notariatului;
9. să participe, la cerere, la şedinţele organelor Camerelor şi ale Uniunii, atunci când are un
interes propriu, în vederea susţinerii acestuia;
10. să beneficieze de sprijin financiar în caz de întrerupere a activităţii biroului din cauza
incapacităţii temporare de muncă;
11. să beneficieze, la cerere, de asistenţă juridică din partea Uniunii, prin personalul de
specialitate, în cauzele care au legătură cu activitatea profesională;

16
 12. să participe la manifestări profesionale organizate în ţară şi străinătate;
13. să beneficieze de orice alte drepturi prevăzute de lege şi statut.
(2) Notarul public îşi poate face cunoscute datele profesionale atât cu privire la persoana sa, cât
şi cu privire la locul unde îşi exercită funcţia, în condiţiile stabilite prin statutul profesiei.
- Art. 67 - (1) Notarii publici au dreptul la onorariu pentru fiecare act sau procedură notarială
îndeplinită, în conformitate cu art. 57 alin. (1) lit. d). (2) Prin excepţie de la dispoziţiile art. 57 alin.
(1) lit. d), la propunerea Consiliului Uniunii, ministrul justiţiei poate stabili acte şi proceduri
notariale pentru care onorariul se stabileşte liber, între notarul public şi solicitant.
- Art. 68 - Notarul public are dreptul la concediu de odihnă de 30 de zile lucrătoare, în
condiţiile stabilite prin statut. Notarul publicare obligaţia de a înştiinţa Camera în circumscripţia
căreia îşi desfăşoară activitatea în legătură cu perioada în care va efectua concediul de odihnă.
Îndatoririle notarilor publici (art. 70-72 din lege)
 obligaţia de a respecta normele şi principiile eticii şi ale deontologiei
- Art. 14 din Codul Deontologic – notarul public, pe tot parcursul activității sale, are
următoarele îndatoriri:
a) să respecte natura colectivă a profesiei, în orice împrejurare;
b) să stabilească relații cu colegii săi pe bază de onestitate și respect reciproc, să manifeste, în
orice caz, în raport cu aceștia, tact, politețe și bunăvoință;
c) să își informeze colegii despre situațiile ce pot afecta activitatea comună, precum și despre
alte probleme de solidaritate profesională;
d) să ia măsurile necesare în relația cu angajații, să nu le permită acestora să încalce legea,
morala și etica în relațiile cu cetățenii, colegii notari ori cu personalul sau reprezentanții
organelor statutare ale profesiei;
e) să nu desconsidere demnitatea și autoritatea profesională a colegului său;
f) să nu propage informații personale cu potențial negativ despre colegul său.
 obligaţia de a păstra secretul profesional
- Art. 70 din Legea 36/1995 - Notarul public şi personalul biroului notarial au obligaţia să
păstreze secretul profesional cu privire la actele şi faptele despre care au luat cunoştinţă în cadrul
activităţii lor, chiar şi după încetarea funcţiei, respectiv după încetarea raporturilor de muncă, cu
excepţia cazurilor în care legea sau părţile interesate îi eliberează de această obligaţie.
- Art. 11 din Codul Deontologic – (1) Notarul public are obligația de a păstra, în conformitate
cu dispozițiile legale, confidețialitatea și secretul profesional. (2) Notarul public nu poate fi obligat să
comunice date confidențiale sau secrete profesionale, acte sau registre notariale ori copii ale acestora,

17
decât persoanelor autorizate în acest sens, în cazurile strict prevăzute de lege. (3) Notarul public are
obligația de a face tot ceea ce este necesar ca acest principiu să fie respectat și de angajații și
colaboratorii biroului notarial.
- Art. 72 - (1) Notarul public are următoarele obligaţii:
a) să respecte dispoziţiile legii, ale regulamentelor, ale Statutului Uniunii, Statutului Casei de
Asigurări a Notarilor Publici şi ale Codului deontologic al notarilor publici;
b) să respecte hotărârile organelor alese ale Uniunii, ale Camerelor, precum şi ale comisiilor de
specialitate sau ale altor entităţi create la nivelul Uniunii, să îndeplinească sarcinile ce i-au
fost încredinţate şi să acţioneze pentru realizarea scopului Uniunii;
c) să participe la şedinţele organelor de conducere din care face parte;
d) să participe la şedinţele Adunărilor generala ale Camerelor;
e) să participe la manifestări profesionale organizate de Uniune, de Camere şi de alte organizaţii
interne şi internaţionale având scopuri şi principii similare;
f) să păstreze faţă de terţi confidenţialitatea dezbaterilor, opiniilor şi voturilor exprimate în
cadrul organelor de conducere;
g) să aibă un comportament demn în exercitarea funcţiei;
h) să îşi perfecţioneze continuu pregătirea profesională, participând la programe de pregătire
profesională organizate de INR, potrivit regulamentului de organizare şi funcţionare aprobat
de Consiliul Uniunii;
i) să asigure pregătirea profesională a notarilor stagiari repartizaţi de către Colegiul director al
Camerei, precum şi a personalului angajat;
j) în termenele prevăzute în statut să achite contribuţiile profesionale, să comunice Camerei din
care face parte şi Uniunii situaţia statistică lunară prevăzută în statut;
k) să îşi declare domiciliul fiscal în România.
(2) Cheltuielile profesionale efectuate în condiţiile alin. (1) sunt deductibile, în condiţiile legii.
(3) Dispoziţiile prevăzute la alin. (1) lit. h) privind obligativitatea participării la programe de
pregătire profesională organizate de INR se aplică şi personalului de specialitate al birourilor
notariale, în condiţiile prevăzute de regulament.

 obligaţia de a nu absenta de la birou

- Art. 71 - (1) Notarul public nu poate absenta de la birou mai mult de 5 zile lucrătoare
consecutive, fără a informa Camera din care face parte şi fără a asigura funcţionarea arhivei biroului,
în condiţiile legii. (2) În cazul nerespectării dispoziţiilor alin. (1), Camera Notarilor Publici poate

18
delega, după caz, un alt notar public pentru îndeplinirea atribuţiilor notarului public absent, în
condiţiile prevăzute de Statutul Uniunii.
160. Încetarea şi suspendarea calităţii de notar public
Barem de corectare:
Încetarea calităţii
 Cazuri (art. 41 din lege)
- Art. 41 - (1) Calitatea de notar public încetează:
a) prin renunţarea scrisă la calitatea de notar public;
b) în cazul constatării incapacităţii de muncă, în condiţiile legii;
c) în caz de neexercitare a funcţiei, fără justificare, o perioadă neîntreruptă de cel puţin 6 luni;
d) prin excluderea din profesie, dispusă ca sancţiune disciplinară, în condiţiile prezentei legi;
e) în cazul văditei incapacităţi profesionale, constatată în urma controlului exercitat în condiţiile
prezentei legi;
f) când prin hotărâre judecătorească definitivă s-a dispus condamnarea sau amânarea aplicării
pedepsei pentru săvârşirea unei infracţiuni de serviciu sau în legătură cu serviciul ori pentru
săvârşirea cu intenţie a unei alte infracţiuni;
g) în cazul în care notarul public nu mai îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 22 alin. (1) lit.
a)-g);
h) în cazul constatării, în condiţiile prevăzute la art. 42 alin. (3), a unei boli psihice ireversibile;
i) prin deces.
(2) În cazul prevăzut la alin. (1) lit. f), instanţa de judecată comunică de îndată compartimentului
de specialitate din cadrul Ministerului Justiţiei şi Uniunii copia certificată a hotărârii judecătoreşti
definitive de condamnare. (3) Notarul public poate fi menţinut în activitate în cazul în care, pentru o
infracţiune săvârşită din culpă, s-a dispus amânarea aplicării pedepsei, suspendarea executării
pedepsei, s-a aplicat pedeapsa amenzii sau acesta a beneficiat de amnistie ori graţiere înainte de
începerea executării pedepsei şi se apreciază că fapta săvârşită nu a adus atingere prestigiului
profesiei. (4) Încetarea funcţiei de notar public se constată sau se dispune, după caz, de ministrul
justiţiei, la propunerea Biroului executiv al Consiliului Uniunii, la cererea notarului public sau din
oficiu. (5) La încetarea calităţii de notar public, Camera are obligaţia de a ridica de îndată sigiliile,
registrele şi arhiva. Registrele şi arhiva se vor prelua, în următoarea ordine, de către: a) notarul
public asociat; b) un alt notar public din circumscripţia aceleiaşi judecătorii sau, în lipsă, din
circumscripţia aceleiaşi Camere, în cazul în care notarul public a cărui funcţie a încetat îşi desfăşura
activitatea într-un birou notarial individual; c) Cameră, în cazul în care arhiva nu poate fi preluată de

19
un notar public. (6) În cazul în care Camera este împiedicată să îşi exercite atribuţiile prevăzute la
alin. (1)-(5), aceasta poate solicita sprijinul organelor de ordine publică.
 depunerea şi soluţionarea cererii
Articole /Regulament
- Art. 68 - Încetarea calităţii de notar public se constată sau se dispune, după caz, de ministrul
justiţiei, la propunerea Biroului executiv al Consiliului Uniunii, la cererea notarului public sau din
oficiu.
- Art. 69 - (1) Încetarea calităţii de notar public în cazul prevăzut la art. 41 alin. (1) lit. a) din
lege se dispune de ministrul justiţiei, prin ordin, din oficiu sau la sesizarea Biroului executiv al
Consiliului Uniunii. Cererea de renunţare formulată de către notarul public se depune la Colegiul
director al Camerei în care funcţionează în vederea avizării. (2) În vederea încetării activităţii
notarului public, ca urmare a încetării calităţii de notar public, se procedează astfel:
a) Colegiul director al Camerei procedează la verificarea condiţiilor de continuare a activităţii
biroului notarial de către un alt notar public sau de desfiinţare a acestuia;
b) după avizarea de către Colegiul director al Camerei, cererea se înaintează Biroului executiv al
Consiliului Uniunii, care propune ministrului justiţiei încetarea calităţii de notar public.
Ministrul justiţiei va soluţiona cu celeritate cererea;
c) după comunicarea ordinului ministrului justiţiei de încetare a calităţii de notar public, acesta
nu mai poate instrumenta acte şi proceduri notariale. În situaţia în care notarul public nu
poate lua cunoştinţă de ordinul ministrului justiţiei, Colegiul director al Camerei va dispune
luarea măsurilor necesare;
d) în cazul în care notarul public îşi desfăşoară activitatea într-o societate profesională, se
procedează la ridicarea sigiliilor şi a dispozitivului digital de semnătură electronică şi se
întocmeşte un proces-verbal de constatare a încetării activităţii de notar public. Colegiul
director al Camerei va informa, în scris, ANCPI, CNARNN, Autoritatea de Supraveghere a
AEGRM, Casa de Asigurări a Notarilor Publici şi furnizorul de semnătură electronică despre
încetarea calităţii notarului public.
(3) În cazul desfiinţării biroului notarial, individual sau asociat, după comunicarea ordinului de
încetare a calităţii de notar public, Colegiul director al Camerei dispune formarea unei comisii care
are următoarele atribuţii:
a) de a închide şi ridica registrele notariale;
b) de a ridica sigiliile, timbrul sec şi dispozitivul digital de semnătură electronică;

20
 c) de a dispune ştergerea din memoria calculatoarelor a informaţiilor şi datelor cu caracter
notarial;
d) de a inventaria şi ridica arhiva notarială a biroului; arhiva financiar-contabilă rămâne în
păstrarea şi gestiunea persoanei căreia i-a încetat calitatea de notar public, pentru
definitivarea situaţiei financiar-contabile;
e) de a dispune dezafectarea firmei biroului notarial;
f) de a aduce la cunoştinţa publicului, prin afişare, faptul că biroul notarial a fost desfiinţat,
precum şi locul de unde se pot solicita informaţii.
(4) Dispoziţiile alin. (3) se aplică şi în cazul în care notarul public a avut sediu secundar. (5) În
îndeplinirea atribuţiilor care îi revin, comisia este sprijinită de către personalul de specialitate al
Camerei. (6) După ridicare, sigiliile se înregistrează în registrul de sigilii şi se păstrează până la
obţinerea avizului Arhivelor Naţionale ale României, după care se distrug, fiecare operaţiune fiind
consemnată într-un proces-verbal.
- Art. 70 - (1) Încetarea calităţii de notar public în cazurile prevăzute la art. 41 alin. (1) lit. b) şi
h) din lege se dispune de ministrul justiţiei, din oficiu sau la sesizarea Biroului executiv al
Consiliului Uniunii, pe baza documentelor medicale prevăzute de legislaţia în vigoare prin care se
atestă incapacitatea de muncă sau existenţa unei boli psihice ireversibile. (2) Dispoziţiile privind
încetarea activităţii notarului public sau desfiinţarea biroului în care acesta îşi desfăşoară activitatea
se aplică în mod corespunzător.
- Art. 71 - Încetarea calităţii de notar public în cazul prevăzut la art. 41 alin. (1) lit. c) din lege
se dispune de ministrul justiţiei, la sesizarea Biroului executiv al Consiliului Uniunii, pe baza
deciziei Colegiului director al Camerei, emisă în urma verificărilor evidenţelor Camerei şi situaţiei
de fapt.
- Art. 72 - (1) Încetarea calităţii de notar public în cazul prevăzut la art. 41 alin. (1) lit. d) din
lege se dispune de ministrul justiţiei, din oficiu sau la sesizarea Biroului executiv al Consiliului
Uniunii, pe baza hotărârii Consiliului de disciplină sau, după caz, a Consiliului Uniunii ori a instanţei
de judecată, rămasă definitivă. (2) Dispoziţiile art. 74 se aplică în mod corespunzător.
- Art. 73 - Încetarea calităţii de notar public în cazul prevăzut la art. 41 alin. (1) lit. e) din lege
se dispune de ministrul justiţiei, din oficiu sau la propunerea altui titular al acţiunii disciplinare, ca
urmare a aplicării în mod repetat, în ultimii 5 ani, a uneia sau mai multor sancţiuni disciplinare cu
privire la calitatea activităţii notariale, prevăzute de art. 42 alin. (1) lit. a)-c) din lege.
- Art. 74 - (1) Încetarea calităţii de notar public în cazul prevăzut la art. 41 alin. (1) lit. f) din
lege se dispune de ministrul justiţiei, din oficiu sau la sesizarea Biroului executiv al Consiliului

21
Uniunii, pe baza copiei certificate a hotărârii judecătoreşti de condamnare rămase definitivă sau a
certificatului de grefă din care rezultă acest fapt. (2) După primirea de la instanţa de judecată a copiei
certificate a hotărârii judecătoreşti definitive de condamnare a notarului public, ministrul justiţiei
dispune încetarea de îndată a calităţii notarului public. (3) În termen de 3 zile de la data luării la
cunoştinţă despre condamnarea definitivă, notarul public, Camera din care acesta face parte şi
Uniunea au obligaţia informării direcţiei de specialitate din Ministerul Justiţiei despre aceasta şi,
după caz, a înaintării documentelor doveditoare, dacă sunt în posesia acestora. (4) Are obligaţia
înaintării documentului, de la data la care a luat cunoştinţă de existenţa hotărârii judecătoreşti de
condamnare, dacă a intrat în posesia copiei hotărârii judecătoreşti de condamnare rămase definitivă
sau a unui certificat de grefă din care rezultă acest fapt:
a) notarul public condamnat către Camera din care face parte, în termen de 5 zile;
b) Camera către Biroul executiv al Consiliului Uniunii, în termen de 5 zile.
(5) Îndată după primirea ordinului ministrului justiţiei de încetare a calităţii notarului public
condamnat definitiv, Biroul executiv al Consiliului Uniunii dispune ridicarea licenţei de funcţionare,
înştiinţând despre aceasta RNENP şi Camera în care notarul îşi desfăşoară activitatea. (6) Camera,
primind înştiinţarea de ridicare a licenţei, dispune de îndată ridicarea sigiliilor, a dispozitivului
digital de semnătură electronică, închiderea registrelor notariale şi informează ANCPI, CNARNN şi
Autoritatea de Supravegherea AEGRM. (7) După emiterea ordinului ministrului justiţiei de încetare
a calităţii de notar public se va proceda, în condiţiile prezentului regulament, la efectuarea celorlalte
formalităţi necesare încetării activităţii notarului public condamnat. (8) Începând cu data rămânerii
definitive a hotărârii de condamnare prevăzute la art. 41 alin. (1) lit. f) din lege, notarul public are
obligaţia de a nu mai îndeplini activitate notarială.
- Art. 75 - (1) Încetarea calităţii de notar public în cazul prevăzut la art. 41 alin. (1) lit. g) din
lege se constată sau se dispune de ministrul justiţiei, din oficiu sau la sesizarea Biroului executiv al
Consiliului Uniunii, pe baza documentelor justificative cu privire la neîndeplinirea uneia dintre
condiţiile prevăzute de art. 22 lit. a)-g) din lege. (2) Dispoziţiile privind încetarea activităţii notarului
public şi desfiinţarea biroului în care acesta îşi desfăşoară activitatea se aplică în mod corespunzător.
- Art. 76 - (1) Încetarea calităţii de notar public în cazul prevăzut la art. 41 alin. (1) lit. i) din
lege se constată de ministrul justiţiei, din oficiu sau la sesizarea Biroului executiv al Consiliului
Uniunii, pe baza certificatului de deces. (2) Dispoziţiile privind încetarea activităţii notarului public
şi desfiinţarea biroului în care acesta şi-a desfăşurat activitatea se aplică în mod corespunzător. De
asemenea, se vor avea în vedere următoarele:

22
 a) procesele-verbale întocmite de comisia constituită de Colegiul director al Camerei se încheie
cu personalul existent la nivelul biroului notarial, iar în lipsa acestuia, se vor face menţiunile
corespunzătoare în procesul-verbal;
b) repartizarea de către Colegiul director al Camerei a actelor şi procedurilor aflate în curs de
soluţionare unui alt notar public, cu obligaţia încunoştinţării părţilor;
c) redistribuirea personalului auxiliar, în măsura disponibilităţilor;
d) sesizarea de către preşedintele Camerei a RNENP în vederea efectuării menţiunilor
corespunzătoare în registru;
e) sesizarea de către preşedintele Camerei a organelor fiscale cu privire la decesul notarului.
- Art. 77 - În vederea încetării calităţii de notar public potrivit art. 41 alin. (1) lit. a) şi b) din
lege, cererea se depune la Cameră şi se înaintează ministrului justiţiei prin Biroul executiv al
Consiliului Uniunii.

Suspendarea
 cazuri (art. 42 din lege)
- Art. 42 - (1) Notarul public este suspendat din funcţie:
a) în caz de incompatibilitate;
b) pe perioada interdicţiei de a-şi exercita funcţia, dispusă în condiţiile legii sau ca măsură
disciplinară;
c) în caz de nedepunere a situaţiei statistice lunare la termenul stabilit prin hotărârea Consiliului
Uniunii, timp de două luni consecutiv;
d) pentru neachitarea integrală, în termen de două luni de la scadenţă, a obligaţiilor băneşti
profesionale, până la depunerea situaţiilor statistice şi/sau achitarea debitului şi a penalităţilor
aferente acestuia;
e) în caz de incapacitate temporară de muncă;
f) în cazul concediului pentru creşterea şi îngrijirea copilului, în condiţiile legii;
g) în cazul în care împotriva notarului public s-a luat măsura arestării preventive sau a arestului
la domiciliu, până la încetarea măsurii;
h) la cererea formulată în scris;
i) când suferă de o boală psihică, ce îl împiedică să îşi exercite funcţia în mod corespunzător, în
condiţiile stabilite de regulament;

23
 j) în cazul prevăzut la art. 40 alin. (7).
(2) În cazul prevăzut la alin. (1) lit. g), instanţa de judecată comunică de îndată
compartimentului de specialitate din cadrul Ministerului Justiţiei şi Uniunii copia certificată a
hotărârii judecătoreşti definitive prin care s-a dispus măsura arestării preventive a notarului public.
(3) După expirarea perioadei prevăzute la alin. (1) lit. i), Camera, pe baza unei noi expertize, poate
hotărî încetarea suspendării şi repunerea în funcţie a notarului, prelungirea acesteia sau, dacă boala
este ireversibilă, propune încetarea din funcţie, potrivit legii. (4) La suspendarea din exerciţiul
funcţiei, notarului public îi revine obligaţia predării de îndată Camerei a sigiliilor, registrelor şi, după
caz, a arhivei, în vederea păstrării pe perioada suspendării. (5) Suspendarea încetează dacă au
dispărut împrejurările care au determinat-o. (6) În cazul suspendării din funcţia de notar, termenul de
suspendare începe să curgă de la data încheierii procesului-verbal de preluare a sigiliilor şi închidere
a registrelor.
 solicitarea şi dispunerea suspendării
- Art. 43 din Legea 36/1995 - Suspendarea şi încetarea suspendării se dispun prin ordin de
ministrul justiţiei, la propunerea Biroului executiv al Consiliului Uniunii, la cererea notarului public
sau din oficiu.

Articole din regulament

- Art. 78 - (1) Suspendarea şi încetarea suspendării se dispun, prin ordin, de către ministrul
justiţiei, la propunerea Biroului executiv al Consiliului Uniunii, la cererea notarului public sau din
oficiu. (2) În cazul suspendării din funcţia de notar public, termenul de suspendare începe să curgă de
la data încheierii procesului-verbal de preluare a sigiliilor şi închidere a registrelor.
- Art. 79 - În cazul în care propunerea de suspendare este formulată de către Biroul executiv al
Consiliului Uniunii, aceasta se face în baza sesizării Colegiului director al Camerei în care notarul
public îşi desfăşoară activitatea.
- Art. 80 - La suspendarea din exerciţiul funcţiei, notarul publicare obligaţia predării, de îndată,
către Cameră, a sigiliilor, registrelor şi, după caz, a arhivei, în vederea păstrării pe perioada
suspendării.
- Art. 81 - (1) În cazul suspendării, îndată după emiterea şi comunicarea ordinului de
suspendare din funcţie, Colegiul director el Camerei dispune constituirea unei comisii care are
următoarele atribuţii:

24
 a) de a închide registrele notariale ale notarului public suspendat. În cazul în care suspendarea
se dispune pe o perioadă mai mare de 6 luni, iar biroul notarial nu asigură permanenţa
serviciului de arhivă sau la cererea notarului public, Colegiul director al Camerei ridică, pe
cheltuiala notarului public, registrele şi arhiva;
b) de a ridica sigiliile, timbrul sec şi dispozitivul digital de semnătură electronică;
c) de a pune în vedere, în scris, notarului public suspendat ca, pe perioada suspendării, să nu
utilizeze actele, datele şi informaţiile cu caracter personal ale clienţilor, deţinute pe suport
hârtie sau pe suport electronic de stocare a datelor;
d) de a dispune dezafectarea firmei biroului notarial, în cazul în care se ridică arhiva şi
registrele;
e) de a aduce la cunoştinţa publicului, prin afişare, în cazul birourilor notariate individuale,
faptul că activitatea biroului este suspendată, durata suspendării şi locul de unde se pot obţine
informaţii.
(2) Dispoziţiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător şi cu privire la sediul secundar al
notarului public suspendat. (3) În îndeplinirea atribuţiilor care îi revin, comisia este sprijinită de
personalul Camerei. (4) Colegiul director al Camerei informează despre suspendarea din funcţie a
notarului public ANCPI, CNARNN, Autoritatea de Supraveghere a AEGRM, Casa de Asigurări a
Notarilor Publici şi furnizorul de semnătură electronică. (5) Despre suspendarea din funcţie se face
menţiune în RNENP şi se procedează la retragerea licenţei de funcţionare a biroului în care nu mai
funcţionează un notar public. (6) După încetarea suspendării şi reluarea activităţii, notarul public va
solicita Colegiului director al Camerei predarea sigiliilor, a timbrului sec şi a dispozitivului digital de
semnătură electronică. Acestea vor fi restituite de îndată.
- Art. 82 - Suspendarea notarului public în cazul prevăzut la art. 42 alin. (1) lit. g) din lege se
dispune începând cu data luării măsurii arestării preventive, pe toată durata măsurii, inclusiv pe
durata prelungirii sau menţinerii acesteia, până la încetarea măsurii arestării preventive.
- Art. 83 - (1) Notarul public căruia i s-a interzis dreptul de a exercita profesia este suspendat
de la data la care interzicerea devine executorie, în condiţiile legii penale. (2) Suspendarea prevăzută
la alin. (1) se dispune de către ministrul justiţiei, prin ordin. (3) În vederea efectuării procedurilor de
suspendare, notarul public căruia i s-a interzis dreptul de a exercita profesia are obligaţia de a
înştiinţa de îndată Colegiul director al Camerei.
- Art. 84 - (1) În cazul prevăzut la art. 41 alin. (1) lit. i) din lege, suspendarea se dispune prin
ordin al ministrului justiţiei, pe baza unei expertize medicale efectuate de Institutul Naţional de
Medicină Legală sau de serviciile medico-legale de la nivel judeţean, prin care se constată că notarul

25
public suferă de o boală psihică ce îl împiedică să îşi exercite funcţia în mod corespunzător. (2) La
solicitarea Colegiului director al Camerei în care notarul public îşi desfăşoară activitatea, Biroul
executiv al Consiliului Uniunii dispune, prin decizie, prezentarea notarului public la unităţile sanitare
menţionate la alin. (1), pentru efectuarea controlului medical. Notarul public faţă de care s-a dispus
efectuarea controlului medical are obligaţia de a se prezenta la unitatea sanitară la data la care a fost
convocat de aceasta. (3) Câte un exemplar al expertizei medicale se transmite Camerei şi notarului
public. (4) Raportul de expertiză emis conform alin. (1) poate fi contestat, în termen de 5 zile, de
către Colegiul director al Camerei sau de către notarul public interesat la entitatea superioară abilitată
să soluţioneze contestaţiile. Aceasta soluţionează contestaţia în termen de 30 de zile lucrătoare de la
data înregistrării. Dispoziţiile alin. (2) şi (3) se aplică în mod corespunzător. (5) După efectuarea
expertizei medicale şi, după caz, după soluţionarea contestaţiei, Colegiul director al Camerei
înaintează Biroului executiv al Consiliului Uniunii propunerea privind măsurile ce se impun a fi
luate, însoţită de actele medicale menţionate. (6) Colegiul director al Camerei, pe baza concluziilor
unei noi expertize efectuate de unitatea sanitară prevăzută la alin. (1), poate propune încetarea
suspendării, prelungirea suspendării sau, dacă boala este ireversibilă, încetarea calităţii de notar
public, potrivit legii. Dispoziţiile alin. (2) şi (7) se aplică în mod corespunzător. (7) Biroul executiv al
Consiliului Uniunii se pronunţă asupra propunerii Colegiului director al Camerei prin decizie şi,
după caz, aceasta se comunică Ministerului Justiţiei, împreună cu actele prevăzute la alin. (5), în
vederea emiterii ordinului de suspendare sau încetare a calităţii, după caz.

IV. PROCEDURILE NOTARIALE

161. Reguli comune tuturor actelor notariale
Barem de corectare:
Constatarea identităţii, domiciliului şi capacităţii părţilor

26
 - Art. 85 - (1) Părţile participante la actul notarial pot fi identificate de notarul public prin
menţiunea în încheiere că ele sunt cunoscute personal de acesta. În cazul în care notarul public nu
cunoaşte părţile, este obligat să procedeze la verificarea identităţii acestora, în vederea încheierii unui
act sau îndeplinirii unei proceduri notariale, după caz, prin:
a) acte de identitate prevăzute de lege;
b) paşapoarte, în condiţiile legii;
c) atestarea avocatului care asistă partea, identificarea acestuia făcându-se în condiţiile lit. a)
sau b).
(2) În situaţia în care notarul public are suspiciuni cu privire la identitatea părţilor, iar actul de
identitate este eliberat de autorităţile române, va verifica actul de identitate prezentat. În vederea
verificării, notarul public are acces la Registrul naţional de evidenţă a persoanelor. (3) Elementele
obligatorii de identificare a persoanelor sunt:
a) pentru persoana fizică română sau rezidentă în România: numele, prenumele, codul
numeric personal, domiciliul sau reşedinţa obişnuită;
b) pentru străini persoane fizice, nerezidenţi în România: numele, prenumele, cetăţenia şi
reşedinţa obişnuită declarată, dacă nu reiese din actul în baza căruia s-a stabilit identitatea;
c) pentru persoana juridică de naţionalitate română: denumirea, sediul social şi codul unic de
identificare sau numărul de înregistrare în registrele speciale pentru asociaţii şi fandaţii,
după caz;
d) pentru persoana juridică străină: denumirea, sediul social, naţionalitatea şi numărul de
înregistrare emis de autoritatea competentă din ţara de origine;
e) pentru persoana fizică autorizată: numele, prenumele, codul unic de înregistrare fiscală,
domiciliul sau reşedinţa profesională cu specificarea activităţii desfăşurate.
- Art. 214 /Regulament - Identificarea părţilor şi, după caz, a avocatului care le asistă ori a
reprezentanţilor acestora se face în condiţiile art. 85 din lege.
- Art. 215 /Regulament - (1) Actele notariale în care una dintre părţi este o persoană privată
de libertate se instrumentează la locul unde acea persoană se află pe perioada privării de libertate. (2)
Administraţia locului de deţinere are obligaţia de a lua toate măsurile necesare pentru identificarea de
către notarul public a persoanei private de libertate, parte în actul notarial, precum şi pentru
asigurarea condiţiilor adecvate, necesare încheierii actului. (3) În cazul în care persoana privată de
libertate nu poate să semneze, actul notarial se va încheia în prezenţa a 2 martori asistenţi, care pot fi
şi funcţionari ai penitenciarului. (4) În cazul în care persoana privată de libertate nu cunoaşte limba

27
română sau este surdomut neştiutor de carte, consimţământul se va lua în prezenţa unui interpret şi
traducător autorizat, respectiv a unui interpret mimico-gestual autorizat.
- Art. 78 - alin. (5) În cadrul lucrărilor de îndeplinire a actelor notariale, notarul public
stabileşte identitatea, domiciliul şi capacitatea părţilor, în afara cazurilor în care se solicită dare de
dată certă, întocmirea de copii legalizate sau acordarea de consultaţii juridice notariale.
Redactarea înscrisurilor şi îndeplinirea actelor notariale.
- Art. 78 - (1) Toate actele notariale se îndeplinesc la cerere. (2) Înscrisurile redactate de părţi,
de reprezentanţii lor legali sau convenţionali ori, după caz, acordurile de mediere vor fi verificate cu
privire la îndeplinirea condiţiilor de fond şi formă, notarul public putându-le aduce modificările şi
completările corespunzătoare, cu acordul părţilor. (3) Pentru autentificarea unui acord de mediere,
părţile din acord se prezintă personal sau prin reprezentant legal ori prin reprezentant convenţional în
baza unei procuri autentice, în vederea semnării în faţa notarului public şi îndeplinirii tuturor
condiţiilor de fond şi de formă prevăzute de lege. (4) Înscrisurile referitoare la actele notariale se
redactează potrivit voinţei părţilor şi în condiţiile prevăzute de lege. (5) În cadrul lucrărilor de
îndeplinire a actelor notariale, notarul public stabileşte identitatea, domiciliul şi capacitatea părţilor,
în afara cazurilor în care se solicită dare de dată certă, întocmirea de copii legalizate sau acordarea de
consultaţii juridice notariale.
- Art. 211 /Regulament - (1) Actele notariale se întocmesc la cererea persoanelor care justifică
un interes şi a autorităţilor competente, în cazurile prevăzute de lege. (2) Cererile pot fi formulate şi
prin mandatar, avocat împuternicit în acest sens sau prin reprezentant legal, potrivit legii, cu excepţia
cazului în care, prin dispoziţii speciale, se prevede altfel. Împuternicirea avocaţială nu constituie
mandat de reprezentare pentru încheierea unui act sau a unei proceduri notariale.
- Art. 212 /Regulament - În vederea îndeplinirii unui act sau a unei proceduri notariale,
notarul public solicită, dacă este cazul, din arhiva altor birouri notariale sau a Camerei documentaţia
necesară. Documentaţia solicitată de către notarul public se comunică în mod obligatoriu şi de îndată,
dar nu în original, prin orice mijloc de comunicare care confirmă trimiterea şi, respectiv, primirea.
- Art. 79 - (1) Actele juridice pentru care legea prevede forma autentică ad validitatem vor fi
redactate numai de notarii publici. (2) Consultaţiile date de notarul public în domeniul juridic
notarial sunt scrise sau verbale şi se dau persoanelor fizice sau juridice, la solicitare sau pe bază de
contract cu durată determinată.
- Art. 80 - (1) Notarul public are obligaţia să desluşească raporturile juridice dintre părţi cu
privire la actul pe care vor să îl încheie, să verifice dacă scopul pe care îl urmăresc este în
conformitate cu legea şi să le dea îndrumările necesare asupra efectelor lui juridice. (2) De asemenea,
el trebuie să ceară părţilor, ori de câte ori este cazul, documentele justificative şi autorizaţiile

28
necesare pentru încheierea actului sau, la cererea acestora, va putea obţine el însuşi documentaţia
necesară, având acces liber la orice registru public. (3) Actele din care rezultă drepturi ce urmează a
fi supuse publicităţii în cazurile şi condiţiile prevăzute de lege se vor comunica, de îndată, la locul
unde se ţine această evidenţă, de notarul public, care va face şi demersurile necesare în numele
titularilor pentru ducerea la îndeplinire a tuturor lucrărilor de publicitate. (4) În vederea îndeplinirii
obligaţiilor ce îi revin potrivit dispoziţiilor alin. (2) şi (3), notarul public va avea acces liber la
birourile de publicitate imobiliară, precum şi la alte instituţii în vederea obţinerii actelor şi
informaţiilor necesare îndeplinirii procedurilor notariale, va putea solicita şi obţine de la organul
fiscal competent al autorităţii administraţiei publice locale certificatul fiscal emis pe suport hârtie sau
în format electronic. (5) Notarul public are obligaţia, în cazul persoanelor vârstnice, să le pună în
vedere drepturile prevăzute la art. 30 din Legea nr. 17/2000 privind asistenţa socială a persoanelor
vârstnice, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
- Articolul 30 din Legea nr. 17/2000 - (1) Autoritatea tutelară/Instanța de tutelă din unitatea
administrativ-teritorială în care persoana vârstnică are domiciliul sau reședința are obligația de a
acorda, la solicitarea acesteia, consiliere juridică gratuită în vederea încheierii contractelor de
vânzare-cumpărare sau de donație ori în vederea constituirii de garanții mobiliare sau imobiliare,
care au ca obiect bunurile mobile ori imobile ale persoanei vârstnice. (2) Persoana vârstnică este
asistată, la cererea acesteia sau din oficiu, după caz, de un reprezentant al autorității tutelare, în
vederea încheierii oricărui act translativ de proprietate, având ca obiect bunuri proprii, în scopul
întreținerii și îngrijirii sale.
- Art. 213 /Regulament - (1) Documentele justificative, autorizaţiile şi informaţiile necesare
pentru îndeplinirea actelor şi procedurilor notariale, precum şi lucrările de publicitate vor fi obţinute
de către notarul public direct sau printr-un angajat cu contract de muncă al biroului, delegat de
notarul public în acest scop. (2) Notarul public poate solicita părţilor sau, la cererea acestora, poate
obţine el însuşi, pe cheltuiala părţilor, prin orice mijloc de comunicare, certificatul de atestare fiscală,
extrase de carte funciară, precum şi alte documente din care rezultă îndeplinirea condiţiilor prevăzute
de lege pentru instrumentarea actului sau procedurii notariale. Cererea notarului public, precum şi
documentele solicitate pot fi transmise autorităţii competente, respectiv pot fi transmise notarului
public prin orice mijloc de comunicare ce confirmă trimiterea şi, respectiv, primirea. (3) În aplicarea
prevederilor art. 80 alin. (3) şi (4) din lege, se pot încheia de către Uniune protocoale de colaborare
cu instituţiile care deţin registrele şi evidenţele publice.
- Art. 217 /Regulament - În cazul actelor notariale supuse publicităţii, dacă legea prevede în
mod expres, notarul public este obligat să întreprindă, de îndată, demersurile necesare pentru

29
efectuarea publicităţii, în numele şi pe cheltuiala titularilor drepturilor care rezultă din act, direct ori
prin angajaţii săi, la registrele prevăzute de lege, şi să înmâneze părţilor dovezile referitoare la
înscrierea drepturilor.
- Art. 81 - (1) Organele de ordine publică vor acorda sprijin notarilor publici, în cazul în care
aceştia sunt împiedicaţi să îşi exercite atribuţiile. De asemenea, autorităţile administraţiei publice
locale au obligaţia ca în cadrul atribuţiilor lor să acorde notarilor publici concursul solicitat pentru
îndeplinirea actelor notariale. (2) Instituţiile publice şi private au obligaţia să furnizeze, în condiţiile
legii, informaţiile pe care le solicită notarii publici în cadrul procedurilor succesorale notariale. (3) În
toate celelalte cazuri, instituţiile prevăzute la alin. (2) vor furniza informaţii în baza protocoalelor
încheiate cu Uniunea.
- Art. 83 - (1) Actele notariale se îndeplinesc, de regulă, în timpul programului de serviciu cu
publicul, afişat în mod corespunzător. (2) Un act notarial se poate îndeplini şi în afara sediului
biroului notarului public, la cererea părţii interesate, cu respectarea dispoziţiilor legale privind
competenţa. (3) În cazul în care întocmirea unui act notarial nu suferă amânare, din motive temeinic
justificate, acesta va putea fi îndeplinit şi în afara programului de lucru, la cererea părţii interesate.
Încheierea de îndeplinire a actului notarial
- Art. 82 - (1) Actele solicitate de părţi şi orice acte de procedură notarială se întocmesc în
limba română. (2) Cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale şi persoanelor care nu vorbesc sau
nu înţeleg limba română li se acordă posibilitatea de a lua cunoştinţă de cuprinsul actului printr-un
traducător sau interpret. Funcţia de traducător sau interpret poate fi îndeplinită de către notarul
public, dacă limba străină este limba sa maternă sau este autorizat ca interpret ori traducător, sau de
către o altă persoană autorizată ca interpret sau traducător, în condiţiile legii, de către Ministerul
Justiţiei. În toate situaţiile în care actul se îndeplineşte prin interpret sau traducător autorizat, acesta
va semna încheierea alături de notarul public. (3) Actele redactate de părţi şi prezentate pentru
efectuarea operaţiunilor notariale vor fi în limba română. (4) La cererea justificată a părţilor, notarul
public poate îndeplini acte în legătură cu înscrisurile întocmite de părţi într-o altă limbă decât cea
română, numai dacă notarul instrumentator cunoaşte limba în care sunt întocmite actele sau după ce a
luat cunoştinţă de cuprinsul acestora prin interpret, caz în care un exemplar tradus în limba română şi
semnat de cel ce a efectuat traducerea va fi ataşat la dosar. (5) Înscrisurile destinate a fi traduse într-o
limbă străină se vor redacta fie pe două coloane, cuprinzând în prima coloană textul în limba română,
iar în cea de-a doua, textul în limba străină, fie în mod succesiv, mai întâi textul în limba română,
continuându-se cu textul în limba străină. (6) Notarul public, în activitatea sa, nu poate cenzura sau
refuza să aplice sau să folosească în proceduri notariale o hotărâre judecătorească definitivă.

30
 - Art. 222 /Regulament - Actele şi procedurile notariale, cu excepţia actelor autentice, se
redactează în numărul de exemplare originale cerut de părţi, plus unul pentru arhiva notarului public
şi, după caz, unul pentru efectuarea lucrărilor de publicitate.
- Art. 223 /Regulament - (1) Documentaţia necesară încheierii actului sau procedurii notariale
se reţine la dosarul actului sau procedurii, împreună cu exemplarul original al actului notarial rămas
în arhiva notarului. (2) Înscrisurile ce constituie anexe ale actului notarial care se îndeplineşte fac
parte integrantă din act, se semnează, în condiţiile legii, de către părţi şi se vizează de către notarul
public, în cuprinsul actului se va face menţiune despre faptul că anexele fac parte integrantă din
acesta. (3) Înscrisul notarial alcătuit din mai multe file va fi cusut, capsat sau broşat, aplicându-se
sigiliul notarului public pe marginile alăturate a două file, astfel încât sigiliul de legătură să fie
aplicat pe toate filele înscrisului.
- Art. 224 /Regulament - (1) Înscrisul va fi redactat citeţ şi fără ştersături, într-un format care
să permită citirea tuturor datelor din cuprinsul acestuia. Menţiunile în cifre se vor preciza şi în litere.
(2) Denumirea persoanelor juridice se redactează fără prescurtări. (3) Încheierea notarială se
tehnoredactează în continuarea actului notarial, astfel încât să nu poată fi detaşată de cuprinsul
actului, notarul public având obligaţia de a se asigura că este într-un format care să permită citirea
tuturor datelor din cuprinsul acesteia. (4) Dacă cetăţeanul străin îi declară notarului public că ştie
limba română suficient de bine pentru ca actul sau procedura notarială să se îndeplinească numai în
limba română, fără a mai fi necesară prezenţa unui interpret şi traducător autorizat, pe cererea de
îndeplinire a actului sau procedurii notariale cetăţeanul străin va scrie olograf că nu solicită prezenţa
unui interpret şi traducător autorizat la instrumentarea actului sau procedurii notariale întrucât
cunoaşte limba română. Notarul public va face menţiunea corespunzătoare în încheierea de
îndeplinire a actului sau procedurii notariale.
- Art. 84 - Îndeplinirea actelor notariale, în afară de redactarea înscrisurilor şi de consultaţiile
juridice notariale, se constată prin încheiere, care va cuprinde:
a) sediul biroului notarial;
b) denumirea încheierii şi numărul acesteia;
c) data îndeplinirii actului notarial;
d) numele şi prenumele notarului public;
e) locul unde s-a îndeplinit actul notarial, în cazul îndeplinirii în afara sediului biroului
notarial, precizându-se împrejurarea care justifică întocmirea înscrisului în acel loc;
f) numele sau denumirea părţilor, domiciliul sau sediul acestora şi menţiunea faptului
prezentării lor în persoană, reprezentate ori asistate, precum şi modul în care li s-a constatat

31
 identitatea, cu excepţia încheierilor prin care se dă dată certă înscrisurilor sau se legalizează
copii de pe înscrisuri;
g) arătarea îndeplinirii condiţiilor de fond şi de formă ale actului notarial întocmit în raport cu
natura acelui act;
h) constatarea îndeplinirii actului notarial şi a citirii acestuia de către părţi;
i) menţiunea perceperii tarifelor, a impozitelor, a onorariului, precum şi cuantumul acestora;
j) semnătura notarului public;
k) sigiliul biroului notarului public.
- Art. 216 /Regulament - (1 )Dacă apreciază ca fiind necesar, notarul public întocmeşte o
rezoluţie de încuviinţare a efectuării actului, rezoluţie care se pune pe cerere şi cuprinde, pe scurt,
datele esenţiale necesare încheierii actului notarial. (2) Îndeplinirea actului sau a procedurii notariale
se constată prin încheiere care poartă număr şi dată din registrul corespunzător, prevăzut de lege. În
cazurile anume prevăzute de lege, în baza încheierii de îndeplinire a actului sau procedurii se
eliberează un certificat, care va avea data încheierii şi număr din registrul corespunzător. (3) La
instrumentarea actului în afara biroului notarial, notarul public poate fi însoţit de un secretar delegat.
În acest caz, datele de identificare ale secretarului delegat se menţionează în cuprinsul încheierii, care
va fi semnată şi de acesta, alături de notarul public. (4) Dacă actul sau procedura notarială este
îndeplinită la sediul secundar al notarului public, despre aceasta se va face menţiune în încheiere,
potrivit art. 84 lit. e) din lege.
Încheierea de respingere a cererii de îndeplinire actului notarial
- Art. 89 - Notarul public nu poate îndeplini acte notariale, sub sancţiunea nulităţii, dacă:
a) în cauză sunt părţi sau interesaţi în orice calitate, el, soţul, ascendenţii şi descendenţii lor;
b) este reprezentantul legal ori împuternicitul unei părţi care participă la procedura notarială.
- Art. 86 - (1) În situaţia în care se refuză îndeplinirea actului notarial, încheierea de respingere
se va da numai dacă părţile stăruie în cerere. Încheierea va cuprinde motivarea refuzului, calea de
atac, instanţa competentă şi termenul de exercitare. (2) Îndeplinirea actului notarial poate fi respinsă
şi pentru următoarele motive:
a) neprezentarea documentaţiei necesare sau prezentarea incompletă a acesteia;
b) neplata tarifelor, a impozitului şi a onorariului stabilit;
c) imposibilitatea identificării părţii sau lipsa de discernământ a acesteia, dacă această stare
rezultă din comportamentul părţii.
- Art. 221 /Regulament - (1)Dacă refuză îndeplinirea actului notarial, notarul public, la
stăruinţa părţilor, redactează o încheiere de respingere care va cuprinde elementele prevăzute la art.

32
84 lit. a)-d) şi f) din lege, precum şi motivele de fapt şi de drept care justifică refuzul. (2)Notarul
public poate reveni asupra respingerii, dacă motivele soluţiei nu mai subzistă.
- Art. 140 - Încheierea de respingere reprezintă procedura prin care notarul public refuză
motivat îndeplinirea unui act notarial.
- Art. 141 - Se pot respinge atât cererea de îndeplinire a unei proceduri, cât şi actul solicitat de
parte.
- Art. 142 - Cererea se înregistrează în registrul general la data depunerii, iar încheierea de
respingere va purta numărul cererii şi data la care se emite.
- Art. 143 - Încheierea de respingere se redactează în cel mult 5 zile de la înregistrarea cererii
sau, după caz, de la data îndeplinirii procedurii de citare şi trebuie motivată în drept şi în fapt, cu
precizarea termenului în care poate fi atacată şi a instanţei competente.
- Art. 144 - (1) Împotriva încheierii de respingere partea nemulţumită poate face plângere, în
termen de 10 zile de la comunicare, la judecătoria în a cărei circumscripţie teritorială îşi desfăşoară
activitatea notarul public. (2) Plângerea se depune la biroul notarului public care a refuzat cererea, iar
acesta o va înainta de îndată instanţei, împreună cu dosarul cauzei. (3) Judecarea plângerii se face cu
citarea tuturor părţilor interesate în cauză. În soluţionarea plângerii notarul public nu are calitate
procesuală.
- Art. 145 - Dacă instanţa admite plângerea, notarul public este obligat să se conformeze
hotărârii judecătoreşti rămasă definitivă şi va face menţiune despre aceasta la redactarea actului.
Actul se va îndeplini numai după plata onorariului şi a celorlalte taxe şi tarife.
- Art. 159 - (1) Actele notariale pot fi atacate de părţi sau de orice persoană interesată prin
acţiune în anulare la instanţa judecătorească, în conformitate cu prevederile Codului de procedură
civilă, republicat, cu modificările ulterioare. (2) Totodată, partea nemulţumită poate introduce
plângere împotriva încheierii de respingere a cererii de îndeplinire a unui act notarial, în termen de
10 zile de la data când a luat cunoştinţă, la judecătoria în circumscripţia căreia îşi are sediul biroul
notarial care a refuzat îndeplinirea actului. (3) Plângerea se depune la biroul notarului public care a
refuzat cererea, iar acesta o va înainta de îndată instanţei, împreună cu dosarul cauzei. (4) Judecarea
plângerii se face cu citarea tuturor părţilor interesate în cauză. În cazul admiterii plângerii, instanţa
indică în hotărâre modul în care trebuie întocmit actul. (5) Notarul public este obligat să se
conformeze hotărârii judecătoreşti rămasă definitivă.
- Art. 332 /Regulament - Controlul judecătoresc al actelor şi procedurilor notariale se
realizează, potrivit legii, pe calea acţiunii în anulare sau, în cazul refuzului îndeplinirii actului
notarial, pe calea plângerii împotriva încheierii de respingere pronunţate de notarul public.

33
 - Art. 334 /Regulament - (1) Plângerea împotriva încheierii de respingere se înregistrează la
biroul notarului public care a refuzat îndeplinirea actului notarial, iar acesta este obligat să o
înainteze, în termen de 3 zile lucrătoare, judecătoriei în circumscripţia căreia îşi desfăşoară
activitatea, împreună cu dosarul cauzei. (2) Notarul public cu sediul biroului notarial în municipiul
Bucureşti va înainta plângerea judecătoriei în circumscripţia căreia se află sediul biroului.
Îndreptarea sau completarea actului notarial
- Art. 87 - (1) Încălcarea cerinţelor prevăzute la art. 84 se sancţionează cu anularea, dacă nu pot
fi îndreptate şi au produs părţii o vătămare care nu poate fi înlăturată în alt mod decât prin
desfiinţarea actului. (2) Îndreptarea erorilor şi completarea omisiunilor se fac în condiţiile art. 88,
numai dacă acestea rezultă din lucrările actului, precum şi din registrele notariale sau din alte
evidenţe ale biroului notarial.
- Art. 88 - Actele notariale care prezintă erori materiale sau omisiuni vădite pot fi îndreptate
sau completate prin încheiere de către notarul public, la cerere sau din oficiu, cu acordul părţilor,
dacă lucrările cuprind date care fac posibilă îndreptarea greşelilor sau completarea omisiunilor.
Acordul părţilor se prezumă dacă, fiind legal citate, nu îşi manifestă opunerea. Despre îndreptarea
sau completarea efectuată se face menţiune pe toate exemplarele actului.
- Art. 218 /Regulament - (1) Erorile materiale sau omisiunile vădite din actele şi procedurile
notariale pot fi îndreptate prin încheiere de rectificare. Nu sunt admise corecturi direct în cuprinsul
actelor notariale. (2) Erorile materiale sau omisiunile vădite pot privi numele şi calitatea părţilor,
erori de calcul, precum şi orice alte asemenea erori materiale cuprinse în actele notariale, care nu
privesc aspecte ce pot afecta natura, obiectul actului sau conţinutul raporturilor juridice dintre părţi.
Nu se pot îndrepta prin această procedură erorile de raţionament juridic şi nici alte erori sau omisiuni
care nu pot fi calificate drept omisiuni sau erori materiale, acestea putând fi remediate doar cu
acordul părţilor şi doar prin întocmirea unui alt înscris. (3) La cerere, îndreptarea erorilor materiale şi
completarea omisiunilor vădite se fac numai după prezentarea de către părţi a exemplarelor originale
sau, după caz, a duplicatelor actului, deţinute de acestea. (4) Îndreptarea erorilor materiale şi
completarea omisiunilor vădite, din oficiu, se fac pe baza exemplarului din arhiva biroului notarial
sau a Camerei, comunicându-se părţilor şi registrelor de publicitate câte un exemplar al încheierii. (5)
Încheierea prevăzută la alin. (1) se ataşează la exemplarele originale ale actului şi, după caz, la
duplicatele actului aflate în arhivă sau prezentate de părţi. (6) Despre existenţa încheierii de
rectificare se face menţiune pe toate exemplarele originale şi duplicatele actului, atât cele aflate în
arhiva biroului, cât şi cele prezentate de părţi. (7) În cazul în care aceeaşi eroare materială sau
omisiune vădită este identificată în mai multe acte sau proceduri notariale aflate în raport de
interdependenţă, se admite îndreptarea sau completarea lor prin aceeaşi încheiere. (8) Cererea se

34
înregistrează în registrul general, fixându-se prin rezoluţie termenul de soluţionare. Partea care
depune cererea are termenul în cunoştinţă. Prin citaţie se aduc la cunoştinţa celorlalte părţi data, ora
şi locul soluţionării cererii, precum şi obiectul rectificării. Dacă s-a îndeplinit procedura de citare, la
termenul stabilit, notarul public procedează la rectificare chiar şi în lipsa celor citaţi; acordul acestora
se prezumă dacă nu au făcut obiecţiuni sau opuneri. (9) Citarea părţilor se face potrivit art. 145 din
lege.
- Art. 219 /Regulament - În îndeplinirea unei proceduri notariale, notarul public
instrumentator sau cel care a luat, în orice mod, cunoştinţă de îndreptarea unei erori materiale sau
completarea unei omisiuni vădite, anularea sau revocarea unui act notarial, care nu sunt aduse la
cunoştinţa celor care gestionează arhivele notariale sau registre publice, are obligaţia de a le înştiinţa
pe acestea.
- Art. 220 /Regulament - Notarul public comunică celor interesaţi copia înscrisului care
rectifică, anulează sau revocă actul notarial sau copia respectivului act purtând menţiunea
corespunzătoare.
162. Conținutul încheierii de autentificare
Barem de corectare:
- Art. 84 - Îndeplinirea actelor notariale, în afară de redactarea înscrisurilor şi de consultaţiile
juridice notariale, se constată prin încheiere, care va cuprinde:
a) sediul biroului notarial;
b) denumirea încheierii şi numărul acesteia;
c) data îndeplinirii actului notarial;
d) numele şi prenumele notarului public;
e) locul unde s-a îndeplinit actul notarial, în cazul îndeplinirii în afara sediului biroului notarial,
precizându-se împrejurarea care justifică întocmirea înscrisului în acel loc;
f) numele sau denumirea părţilor, domiciliul sau sediul acestora şi menţiunea faptului
prezentării lor în persoană, reprezentate ori asistate, precum şi modul în care li s-a constatat
identitatea, cu excepţia încheierilor prin care se dă dată certă înscrisurilor sau se legalizează
copii de pe înscrisuri;
g) arătarea îndeplinirii condiţiilor de fond şi de formă ale actului notarial întocmit în raport cu
natura acelui act;
h) constatarea îndeplinirii actului notarial şi a citirii acestuia de către părţi;
i) menţiunea perceperii tarifelor, a impozitelor, a onorariului, precum şi cuantumul acestora;
j) semnătura notarului public;

35
 k) sigiliul biroului notarului public.
- Art. 92 - (1) Pentru a lua consimţământul părţilor, după citirea actului, notarul public le va
întreba dacă au înţeles conţinutul acestuia şi dacă cele cuprinse în act exprimă voinţa lor.
Exteriorizarea consimţământului se materializează prin semnătură. (2) Pentru motive temeinice,
notarul public poate lua separat, dar în aceeaşi zi, consimţământul părţilor care figurează în act. În
acest caz, în încheierea de încuviinţare a autentificării se vor menţiona ora şi locul luării
consimţământului fiecărei părţi.
- Art. 98 - (1) Actele autentice notariale se întocmesc într-un singur exemplar original, care se
păstrează în arhiva notarului public. (2) Exemplarul original al înscrisului autentificat, împreună cu
anexele care fac parte integrantă din acest înscris, se semnează în faţa notarului public de către părţi
sau de către reprezentanţii lor şi, după caz, de cei chemaţi a încuviinţa actele pe care părţile le
întocmesc, de martorii-asistenţi, atunci când este cerută prezenţa lor, şi, după caz, de cel care a
redactat înscrisul, în condiţiile prezentei legi. (3) Prin anexa care face parte integrantă din înscris se
înţelege orice înscris ataşat înscrisului principal, care detaliază sau completează conţinutul acestuia
din urmă şi a fost declarat ca atare de către părţi. Înscrisurile care constituie documentaţia necesară
autentificării se reţin la dosarul actului şi nu se consideră anexe. (4) Părţile vor primi un duplicat de
pe actul original. Duplicatul actului notarial are forţa probantă prevăzută de lege ca şi originalul
actului.
- Art. 99 - Încheierea care constată autentificarea unui înscris va cuprinde, sub sancţiunea
anulării, pe lângă datele prevăzute la art. 84, şi următoarele menţiuni:
a) constatarea că s-a luat consimţământul părţilor;
b) constatarea că înscrisul a fost semnat în faţa notarului de toţi cei ţinuţi să îl semneze.
Menţiunea notarului public că una dintre părţi nu a putut semna ţine loc de semnătură
pentru aceasta;
c) dispoziţia de învestire cu formă autentică, care se exprimă prin cuvintele: "Se declară
autentic prezentul înscris".
- Art. 225 - (1) În cazul în care actul notarial se încheie în formă autentică de către notarul
public, acesta se întocmeşte, potrivit legii, într-un singur exemplar original, care se păstrează în
arhiva biroului notarial. (2) Fiecărei persoane parte în act i se eliberează, la cerere, în numărul
solicitat, duplicate de pe actul original, care au aceeaşi forţă probantă ca şi originalul şi, dacă actul
constată o creanţă certă, lichidă şi exigibilă, constituie, ca şi originalul, titlu executoriu. (3) După
identificarea părţilor, a mandatarilor acestora sau a reprezentanţilor legali ori convenţionali, notarul
public aduce la cunoştinţa acestora conţinutul actului supus autentificării, îi întreabă dacă i-au înţeles

36
conţinutul şi consecinţele juridice şi dacă cele cuprinse în act reprezintă voinţa părţilor.(4) Luarea
consimţământului se face prin semnarea actului de către părţi, de reprezentanţii acestora, de cei
chemaţi a încuviinţa actele pe care părţile le întocmesc şi, după caz, de martorii-asistenţi. Părţile
declară că au citit actul sau că acesta le-a fost citit în întregime, i-au înţeles conţinutul şi consecinţele
juridice şi că cele cuprinse în act reprezintă voinţa părţilor. (5) La luarea consimţământului prin
interpret, actul notarial va fi semnat şi de către acesta. (6) Duplicatul eliberat la autentificarea actului
reprezintă redarea fidelă a conţinutului actului notarial şi a încheierii de autentificare originale, cu
excepţia semnăturii părţilor şi a notarului public. În locul semnăturilor originale ale părţilor şi
notarului public se menţionează numele şi prenumele fiecărui semnatar. Pe prima pagină a
duplicatului se va aplica o parafă cu menţiunea "DUPLICAT". La finalul duplicatului eliberat la
autentificarea actului notarial îndeplinit, după încheierea de autentificare, se introduce formula de
duplicat cu următorul cuprins, sub care notarul public semnează şi aplică sigiliul: "Prezentul duplicat
s-a întocmit în ......... exemplare, de .........., notar public, astăzi, data autentificării actului, şi are
aceeaşi forţă probantă ca originalul." În cazul înscrisurilor prevăzute la art. 101 din lege, formula de
duplicat va avea următorul conţinut: "Prezentul duplicat s-a întocmit în ....... exemplare, de ........,
notar public, astăzi, data autentificării actului, are aceeaşi forţă probantă ca originalul şi constituie
titlu executoriu în condiţiile legii." (7) Un exemplar al duplicatului eliberat la autentificare se
arhivează împreună cu originalul actului păstrat în arhiva notarului public. (8) În vederea îndeplinirii
operaţiunilor de publicitate a actului juridic încheiat în formă autentică, notarul public comunică
fiecărui registru de publicitate câte un duplicat eliberat la autentificarea actului. Duplicatele eliberate
părţilor la autentificarea actului şi cele comunicate registrelor de publicitate au numărul actului
autentic încheiat într-un singur exemplar original. (9) În cazul în care actul notarial se încheie în
afara sediului biroului notarial, în încheiere se va menţiona locul în care s-au luat consimţământul şi
semnătura fiecărei părţi.
- Art. 226 - (1) În cazul în care se autentifică o procură pentru încheierea unui contract de
vânzare, iar cumpărătorul sau soţul acestuia are el însuşi calitatea de mandatar al vânzătorului,
notarul public va cere părţilor să înscrie în cuprinsul procurii toate clauzele contractului, inclusiv
preţul. (2) După autentificarea procurilor, notarul public va proceda la înscrierea acestora în
RNNEPR, în condiţiile stabilite prin normele metodologice. (3) Actul autentic de revocare a oricărui
mandat încheiat în formă autentică se va înscrie de îndată în RNNEPR în condiţiile stabilite prin
normele metodologice. (4) Procurile folosite la autentificarea actelor notariale vor fi verificate în
RNNEPR, în ziua autentificării actului notarial, cu privire la existenţa, autentificarea şi nerevocarea
lor. (5) Procurile folosite la autentificarea actelor autentice rămân la dosar în original sau în copie
legalizată.

37
 - Art. 227 - (1) La autentificarea actelor juridice cu conţinut patrimonial încheiate de o
persoană privată de libertate, notarul public verifică dacă s-au luat măsuri de indisponibilizare cu
privire la bunurile acesteia ori dacă, prin hotărârea definitivă de condamnare, nu i s-a restrâns
capacitatea de exerciţiu. (2) Cu sprijinul organului de urmărire care a emis mandatul de arestare,
verificarea prevăzută la alin. (1) se efectuează pe tot parcursul procesului penal, până la data
rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, cu privire la persoana aflată în detenţie preventivă.
- Art. 229 - (1) În încheierea de autentificare a unui testament, codicil sau a actului de revocare
a acestora, notarul public menţionează ora şi minutul la care a autentificat actul. (2) Notarul public
este obligat ca, în cel mult 10 zile de la autentificarea unui testament sau a altui înscris prin care se
recunoaşte un copil din afara căsătoriei, să comunice oficiului de stare civilă de la locul naşterii
copilului un exemplar al înscrisului sau, după caz, partea de testament, în extras, referitoare la
recunoaştere.
163. Deschiderea procedurii succesorale. Competența internă a
notarului public
Barem de corectare:
- Art. 253 - /Regulament - (1) În cursul procedurii succesorale, notarul public întocmeşte o
încheiere motivată pentru fiecare termen acordat, în care menţionează părţile şi martorii care s-au
prezentat, înscrisurile depuse, precum şi măsurile luate în vederea soluţionării cauzei, care va fi
semnată de către notarul public şi, după caz, de cei prezenţi. (2) Încheierea finală care constată
îndeplinirea procedurii succesorale se redactează în prezenţa moştenitorilor şi cuprinde două părţi:
a) în prima parte se consemnează: apelul nominal al moştenitorilor prezenţi şi al altor persoane
participante la dezbaterea succesorală; îndeplinirea procedurii citării pentru moştenitorii absenţi;
declaraţiile celor prezenţi cu privire la numărul şi calitatea moştenitorilor, existenţa unor testamente,
precum şi componenţa masei succesorale, a pasivului succesiunii şi întinderea drepturilor
succesorilor şi ale legatarilor universali, cu titlu universal şi cu titlu particular, după caz. Dacă în
masa succesorală se includ bunuri deţinute în proprietate comună, notarul public va stabili cota-
parte din drept ce a aparţinut autorului şi care urmează a fi inclusă în masa succesorală;
b) în partea a doua se consemnează constatările notarului public cu privire la declaraţiile
moştenitorilor inserate în prima parte a încheierii, se stabilesc de către acesta valoarea activului şi a
pasivului succesiunii, valoarea activului net al succesiunii, moştenitorii şi întinderea drepturilor lor,
precum şi onorariul perceput, tariful de publicitate imobiliară şi, după caz, impozitul.
(3) În cazul în care în masa succesorală există bunuri mobile, acestea vor fi evaluate de moştenitori
printr-o declaraţie inserată în încheierea finală sau, după caz, pe baza unei expertize întocmite de un

38
expert autorizat în condiţiile legii. (4) Notarul public nu poate elibera copie legalizată de pe
încheierea finală. (5) Se pot elibera copii legalizate de pe orice înscris aflat în original la dosarul
cauzei, inclusiv de pe procesul-verbal de constatare a stării materiale a testamentului olograf şi de pe
cel de validare a acestuia.

Cererea de deschidere a procedurii succesorale notariale

 persoanele îndreptățite să depună cererea de deschidere a procedurii succesorale notariale
- Art. 103 - (1) Procedura succesorală notarială se deschide la cererea oricărei persoane
interesate, precum şi a secretarului consiliului local al localităţii în raza căreia se aflau bunurile
defunctului la data deschiderii moştenirii;
- Art. 104 - (3) Cererea de deschidere a procedurii succesorale poate fi făcută de oricare dintre
succesibili, de către creditorii succesiunii sau ai succesibililor, precum şi de orice altă persoană care
justifică un interes legitim;
- Prin orice altă persoană care justifică un interes legitim legiuitorul a prevăzut situația
articolului 92 din Codul de procedură civilă - Modalităţi de participare – „(1) Procurorul poate
porni orice acţiune civilă, ori de câte ori este necesar pentru apărarea drepturilor şi intereselor
legitime ale minorilor, ale persoanelor puse sub interdicţie şi ale dispăruţilor, precum şi în alte
cazuri expres prevăzute de lege. (2) Procurorul poate să pună concluzii în orice proces civil, în
oricare fază a acestuia, dacă apreciază că este necesar pentru apărarea ordinii de drept, a
drepturilor şi intereselor cetăţenilor. (3) În cazurile anume prevăzute de lege, participarea şi
punerea concluziilor de către procuror sunt obligatorii, sub sancţiunea nulităţii absolute a hotărârii.
(4) Procurorul poate să exercite căile de atac împotriva hotărârilor pronunţate în cazurile prevăzute
la alin. (1), chiar dacă nu a pornit acţiunea civilă, precum şi atunci când a participat la judecată, în
condiţiile legii. (5) Procurorul poate să ceară punerea în executare a oricăror titluri executorii
emise în favoarea persoanelor prevăzute la alin. (1). (6) În toate cazurile, Ministerul Public nu
datorează taxe de timbru şi nici cauţiune.”;
- Art. 243 - /Regulament - (1) În aplicarea art. 103 din lege, secretarii consiliilor locale
transmit sesizările pentru deschiderea procedurii succesorale Camerei care ţine registrul de evidenţă
a procedurilor succesorale, care le înscrie în acest registru. (2) Modul de repartizare a cauzelor
succesorale transmise potrivit alin. (1) se stabileşte de către preşedintele Camerei, astfel încât acestea
să fie repartizate în mod echitabil fiecăruia dintre notarii publici competenţi.

39
  semnificația datei la care este depusă cererea de deschidere a procedurii succesorale
notariale
- conform art. 954 alin. (1) C.civ. - Deschiderea moştenirii - „Moştenirea unei persoane se
deschide în momentul decesului acesteia.”, iar data depunerii cererii semnifică data la care se
deschide procedura succesorală;
 corelația dintre cererea de deschidere a procedurii succesorale notariale și cererea de
efectuare a inventarului
- Art. 105 - (1) La cererea persoanelor interesate, se va proceda la inventarierea bunurilor
succesorale, în condiţiile prevăzute de lege. Dacă nu există cerere anterioară pentru deschiderea
procedurii succesorale, cererea de inventariere ţine loc şi de cerere de deschidere a acestei proceduri.
(2) Inventarul poate fi făcut şi de către o altă persoană desemnată de notarul public în baza unei
împuterniciri date în acest sens. (3) În situaţia în care bunurile moştenirii se află în circumscripţii
judecătoreşti diferite, notarul public sesizat va solicita efectuarea inventarului prin comisie rogatorie.
(4) Cererea de inventariere poate fi făcută de orice succesibil, de executorul testamentar, de creditorii
defunctului sau ai moştenitorilor ori de altă persoană care justifică un interes. (5) La întocmirea
inventarului pot participa succesibilii sau, după caz, executorul testamentar, creditorii şi 2 martori. În
cazul în care succesibilii, executorul testamentar sau creditorii refuză să semneze procesul-verbal,
semnătura martorilor este suficientă pentru îndeplinirea procedurii. (6) La primirea cererii de
efectuare a inventarului, notarul va anunţa succesibilii despre efectuarea inventarului. (7) În cazul în
care unul dintre succesibili sau altă persoană care are în posesie bunuri din patrimoniul defunctului
se opune la efectuarea inventarului, notarul va întocmi un proces-verbal în care va face menţiune
despre opunere şi va indica persoanelor care insistă la inventariere să solicite instanţei competente să
dispună efectuarea inventarului. (8) În cazul în care instanţa a dispus efectuarea inventarului, notarul
îl va efectua, fără să mai ţină seama de vreo opoziţie, iar în procesul-verbal de inventariere va
menţiona că inventarierea se face în baza hotărârii judecătoreşti;
- Art. 244 - /Regulament - (1) La cererea persoanelor interesate, se va proceda la inventarierea
bunurilor succesorale, în condiţiile prevăzute de lege. (2) În cuprinsul procesului-verbal de
inventariere se menţionează bunurile găsite în posesia defunctului. Cu privire la bunurile despre care
se susţine că sunt proprietatea altei persoane, se va menţiona motivul pentru care se aflau în deţinerea
defunctului la data decesului, iar cu privire la bunurile defunctului care se află în deţinerea unei alte
persoane, se precizează locul unde se află şi motivele pentru care se găsesc acolo. (3) În procesul-
verbal de inventariere se înscriu şi menţiuni cu privire la pasivul succesoral, în măsura în care acesta
este cunoscut. (4) În cazuri urgente, la cererea oricărei persoane care justifică un interes, punerea

40
sigiliilor asupra bunurilor succesorale se poate face şi înainte de întocmirea inventarului, exceptându-
se bunurile necesare membrilor familiei defunctului care au locuit cu acesta. (5) Notarul public îl
poate numi în calitate de custode sau de curator special pe unul dintre succesibili. (6) Inventarul
succesoral se întocmeşte în mod obligatoriu în cazurile în care este cerut de oricare dintre părţi, de
creditori sau dacă se solicită lichidarea pasivului succesoral. Dacă bunurile înscrise în procesul-
verbal de inventariere sunt afectate garantării unor creanţe, acestea se vor înscrie ca atare, cu
menţionarea creditorilor. (7) Dacă unul dintre succesibili sau altă persoană care are în posesie bunuri
din patrimoniul defunctului se opune la efectuarea inventarului, notarul public îi îndrumă să se
adreseze instanţei de judecată de la locul deschiderii moştenirii. (8) Punerea sigiliilor, ca măsură de
conservare a bunurilor, fie înainte de inventarierea acestora, fie la finalizarea operaţiunii de
inventariere, se face numai de către notarul public, după care acesta le va preda unui custode sau
curator special stabilit potrivit Codului civil. (9) Dacă la efectuarea inventarului se găsesc arme,
muniţii, materiale explozibile sau alte substanţe interzise, notarul public solicită de îndată intervenţia
organului de poliţie, urmând ca acesta să le ridice pe bază de proces-verbal care va fi ataşat la
procesul-verbal de inventariere. (10) Pentru efectuarea inventarierii bunurilor succesorale aflate în
circumscripţia altei judecătorii se desemnează un notar public din circumscripţia judecătoriei în raza
căreia se află bunurile sau un împuternicit al acestuia. Notarul public va fi desemnat de către notarul
care instrumentează cauza succesorală prin cererea adresată şi cu acordul acestuia.
 cererea de verificare a evidențelor succesorale ținute la nivelul Camerei Notarilor Publici
- Art. 108 - /Regulament - La nivelul fiecărei Camere sau la sediile secundare ale acestora se
ţine Registrul de evidenţă a procedurilor succesorale, administrat de către compartimentul care are
atribuţia ţinerii evidenţelor cauzelor succesorale de competenţa notarilor publici care îşi desfăşoară
activitatea în Camera respectivă.
- Art. 109 - /Regulament - În registrul prevăzut la art. 108 se înregistrează toate cererile de
deschidere a procedurilor succesorale care se soluţionează de către notarii publici care îşi desfăşoară
activitatea în cadrul Camerei.
- Art. 110 - /Regulament - (1) În Registrul de evidenţă a procedurilor succesorale se înscriu
următoarele menţiuni:
a) numărul şi data înregistrării cererii de verificare şi înregistrare a cauzei succesorale;
b) numele şi prenumele defunctului;
c) data decesului (zi/lună/an);
d) ultimul domiciliu al defunctului, prin menţionarea localităţii şi a adresei, indicate în
certificatul de deces;

41
 e) codul numeric personal al defunctului, iar în situaţia în care nu este menţionat, data naşterii
acestuia;
f) numărul de înregistrare şi data cererii formulate de biroul notarial;
g) denumirea biroului notarial, în cazul societăţilor profesionale, sau, în cazul biroului
individual, numele notarului public căruia i-a fost atribuită cauza succesorală spre soluţionare;
h) numărul şi data certificatului sau adeverinţei eliberate de registru;
i) numărul şi data dosarului succesoral, precum şi numărul şi data soluţiei date de notarul
public;
j) observaţii.
(2) Cererea de verificare şi înregistrare a procedurii succesorale va fi semnată şi, după caz,
ştampilată de către solicitant şi va cuprinde, în mod obligatoriu, elementele prevăzute la art.
110 alin. (1) lit. b)-g). (3) În situaţia în care registrul se ţine în format electronic, nu mai este
necesară ţinerea opisului alfabetic.
- Art. 111 - /Regulament - Procedura de înregistrare, verificare şi transfera cauzelor
succesorale în curs de soluţionare, precum şi modelul registrului prevăzut la art. 108 şi formularistica
aferentă se stabilesc prin regulamentul-cadru aprobat de Consiliul Uniunii.
- Art. 237 - /Regulament - (1) Notarul public procedează la înregistrarea cererii de deschidere
a procedurii succesorale în registrul de evidenţă succesorală al biroului şi la acordarea termenului
pentru dezbaterea succesiunii numai după obţinerea certificatului eliberat de Cameră cu privire la
verificarea Registrului de evidenţă a procedurilor succesorale, ţinut de aceasta, care atestă
neînregistrarea cauzei la alt birou notarial. (2) Toate actele de procedura pentru soluţionarea unei
cauze succesorale se îndeplinesc numai după înregistrarea şi punerea pe rol a dosarului succesoral.(3)
Notarul public este obligat să înregistreze dosarul succesoral în registrul de succesiuni, opisul
succesoral şi registrul de termene succesorale în aceeaşi zi în care a obţinut certificatul de la
Registrul de evidenţă a procedurilor succesorale al Camerei.
- Art. 248 - /Regulament - În cadrul procedurii succesorale, notarul public va verifica în
RNNEOS existenţa opţiunilor succesorale înscrise în acesta, va lua act de înscrisurile de opţiune
succesorală prezentate de părţi şi va consemna opţiunile succesorale ale moştenitorilor prezenţi.
- Art. 249 - /Regulament - În cadrul procedurii succesorale, notarul public stabileşte, pe baza
declaraţiilor părţilor, a documentelor prezentate şi a dovezilor eliberate de RNNEOS, dacă succesorii
au acceptat în termen, în mod expres sau tacit, moştenirea ori, după caz, legatul.
Competența internă a notarului public
 verificarea competenței și soluția desesizării

42
 - Art. 103 - (1) Procedura succesorală notarială se deschide la cererea oricărei persoane
interesate, precum şi a secretarului consiliului local al localităţii în raza căreia se aflau bunurile
defunctului la data deschiderii moştenirii. (2) Notarul public sesizat are obligaţia de a-şi verifica în
prealabil competenţa teritorială, iar în cazul în care constată că succesiunea este de competenţa altui
notar public, se desesizează, fără a mai cita părţile, informându-l pe solicitant cu privire la notarul
competent să îndeplinească procedura succesorală. (3) În cazul în care în circumscripţia unei
judecătorii sunt mai mulţi notari publici, competenţa de îndeplinire a procedurii succesorale aparţine
primului notar public sesizat. Notarul public va verifica dacă procedura succesorală nu s-a deschis la
un alt notar public din circumscripţia aceleiaşi judecătorii, cercetând în acest scop registrul de
evidenţă a succesiunilor, potrivit regulamentului. (4) În cazul în care ultimul domiciliu al defunctului
nu este cunoscut sau nu se află pe teritoriul României, competenţa aparţine notarului public cel dintâi
sesizat, cu condiţia ca în circumscripţia sa să existe cel puţin un bun imobil. (5) În cazul în care
ultimul domiciliu al defunctului nu este în România, iar în patrimoniul succesoral nu se regăsesc
bunuri imobile pe teritoriul României, competent este notarul public cel dintâi sesizat, cu condiţia ca
în circumscripţia sa să existe bunuri mobile. (6) În cazul în care ultimul domiciliu al defunctului nu
este în România, iar în patrimoniul succesoral nu se regăsesc bunuri pe teritoriul României,
competent este notarul public cel dintâi sesizat. Regulile de mai sus se aplică în mod corespunzător şi
în cazul persoanelor decedate al căror ultim domiciliu nu este cunoscut. (7) De asemenea, în cazul în
care în certificatul de deces se precizează doar statul pe al cărui teritoriu defunctul a avut ultimul
domiciliu, se aplică în mod corespunzător prevederile de mai sus.
- Art. 954 C.civ. - Deschiderea moştenirii - (1) Moştenirea unei persoane se deschide în
momentul decesului acesteia. (2) Moştenirea se deschide la ultimul domiciliu al defunctului. Dovada
ultimului domiciliu se face cu certificatul de deces sau, după caz, cu hotărârea judecătorească
declarativă de moarte rămasă definitivă. (3) Dacă ultimul domiciliu al defunctului nu este cunoscut
sau nu se află pe teritoriul României, moştenirea se deschide la locul din ţară aflat în circumscripţia
notarului public cel dintâi sesizat, cu condiţia ca în această circumscripţie să existe cel puţin un bun
imobil al celui care lasă moştenirea. În cazul în care în patrimoniul succesoral nu există bunuri
imobile, locul deschiderii moştenirii este în circumscripţia notarului public cel dintâi sesizat, cu
condiţia ca în această circumscripţie să se afle bunuri mobile ale celui ce lasă moştenirea. Atunci
când în patrimoniul succesoral nu există bunuri situate în România, locul deschiderii moştenirii este
în circumscripţia notarului public cel dintâi sesizat. (4) Dispoziţiile alin. (3) se aplică în mod
corespunzător atunci când primul organ sesizat în vederea desfăşurării procedurii succesorale este
instanţa judecătorească.

43
 - Art. 236 - /Regulament - (1) Dovada decesului şi a ultimului domiciliu se face cu certificatul
de deces. În cazul hotărârilor judecătoreşti declarative de moarte, rămase definitive, dovada se face
cu certificatul de deces eliberat în condiţiile Legii nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă,
republicată. (2) Certificatul de deces al unui cetăţean român, eliberat de o autoritate străină, necesar
la dezbaterea procedurii succesorale, va fi transcris în registrul de stare civilă din România în
condiţiile Legii nr. 119/1996, republicată. (3) Certificatul de deces eliberat de o autoritate străină se
apostilează sau, după caz, se supralegalizează, cu excepţia cazurilor în care a fost emis de autoritatea
competentă a unui stat cu care România are convenţie sau tratat de recunoaştere reciprocă a actelor
de stare civilă. (4) Pentru a fi înregistrat în evidenţele succesorale ale Camerei şi Uniunii, certificatul
de deces trebuie să cuprindă cel puţin următoarele menţiuni; numele şi prenumele defunctului, data
decesului, zi/lună/an, codul numeric personal sau data naşterii, ultimul domiciliu ori, după caz,
reşedinţa obişnuită a defunctului. (5) Dacă la rubrica ultimul domiciliu sau ultima reşedinţă obişnuită
a defunctului este menţionat numai numele ţării, fără a se preciza şi localitatea, în aplicarea art. 954
alin. (3) din Codul civil, cauza succesorală se înscrie în RNNES şi, ulterior, în Registrul de evidenţă
a procedurilor succesorale ţinut de Camera în a cărei circumscripţie îşi desfăşoară activitatea notarul
public care soluţionează succesiunea.
 competența în cazul succesiunilor succesive
- Art. 15 lit. b) în cazul moştenirilor succesive, moştenitorii pot alege competenţa oricăruia
dintre notarii publici care îşi desfăşoară activitatea într-un birou individual sau într-o societate
profesională din circumscripţia teritorială a judecătoriei în care şi-a avut ultimul domiciliu acela
dintre autori care a decedat cel din urmă;
- Art. 118 C.proc.civ. - Cererile privitoare la moştenire - (1) În materie de moştenire, până la
ieşirea din indiviziune, sunt de competenţa exclusivă a instanţei celui din urmă domiciliu al
defunctului:
1. cererile privitoare la validitatea sau executarea dispoziţiilor testamentare;
2. cererile privitoare la moştenire şi la sarcinile acesteia, precum şi cele privitoare la pretenţiile
pe care moştenitorii le-ar avea unul împotriva altuia;
3. cererile legatarilor sau ale creditorilor defunctului împotriva vreunuia dintre moştenitori sau
împotriva executorului testamentar.
(2) Cererile formulate potrivit alin. (1) care privesc mai multe moşteniri deschise succesiv sunt de
competenţa exclusivă a instanţei ultimului domiciliu al oricăruia dintre defuncţi.
 competența în cazul comorienților

44
 - Art. 241 - /Regulament - (1) Sunt comorienţi persoanele care au decedat în acelaşi timp,
dacă nu se poate face dovada că unul a supravieţuit celuilalt. (2) Dezbaterea succesiunilor soţilor
comorienţi, deşi aceştia nu se moştenesc unul pe altul, se va face deodată de acelaşi notar public, iar
dosarele se vor conexa şi se va elibera un singur certificat de moştenitor. (3) În mod similar se poate
proceda şi pentru alţi comorienţi între care ar fi existat vocaţie succesorală reciprocă. (4) Competenţa
teritorială a dezbaterii cauzelor succesorale ale comorienţilor aparţine primului notar public sesizat,
competent cu dezbaterea succesiunii oricăruia dintre decedaţi. (5) La stabilirea masei succesorale a
fiecărui comorient vor participa moştenitorii tuturor persoanelor decedate, iar în succesiunea fiecărui
decedat se vor stabili cele arătate la art. 253.
Competența în cazul în care defunctul nu a avut domiciliul cunoscut sau acesta nu se află pe
teritoriul României
- Art. 954 C.civ. - Deschiderea moştenirii - (1) Moştenirea unei persoane se deschide în
momentul decesului acesteia. (2) Moştenirea se deschide la ultimul domiciliu al defunctului. Dovada
ultimului domiciliu se face cu certificatul de deces sau, după caz, cu hotărârea judecătorească
declarativă de moarte rămasă definitivă. (3) Dacă ultimul domiciliu al defunctului nu este cunoscut
sau nu se află pe teritoriul României, moştenirea se deschide la locul din ţară aflat în circumscripţia
notarului public cel dintâi sesizat, cu condiţia ca în această circumscripţie să existe cel puţin un bun
imobil al celui care lasă moştenirea. În cazul în care în patrimoniul succesoral nu există bunuri
imobile, locul deschiderii moştenirii este în circumscripţia notarului public cel dintâi sesizat, cu
condiţia ca în această circumscripţie să se afle bunuri mobile ale celui ce lasă moştenirea. Atunci
când în patrimoniul succesoral nu există bunuri situate în România, locul deschiderii moştenirii este
în circumscripţia notarului public cel dintâi sesizat. (4) Dispoziţiile alin. (3) se aplică în mod
corespunzător atunci când primul organ sesizat în vederea desfăşurării procedurii succesorale este
instanţa judecătorească.
- Art. 103 - (1) Procedura succesorală notarială se deschide la cererea oricărei persoane
interesate, precum şi a secretarului consiliului local al localităţii în raza căreia se aflau bunurile
defunctului la data deschiderii moştenirii. (2) Notarul public sesizat are obligaţia de a-şi verifica în
prealabil competenţa teritorială, iar în cazul în care constată că succesiunea este de competenţa altui
notar public, se desesizează, fără a mai cita părţile, informându-l pe solicitant cu privire la notarul
competent să îndeplinească procedura succesorală. (3) În cazul în care în circumscripţia unei
judecătorii sunt mai mulţi notari publici, competenţa de îndeplinire a procedurii succesorale aparţine
primului notar public sesizat. Notarul public va verifica dacă procedura succesorală nu s-a deschis la
un alt notar public din circumscripţia aceleiaşi judecătorii, cercetând în acest scop registrul de

45
evidenţă a succesiunilor, potrivit regulamentului. (4) În cazul în care ultimul domiciliu al defunctului
nu este cunoscut sau nu se află pe teritoriul României, competenţa aparţine notarului public cel
dintâi sesizat, cu condiţia ca în circumscripţia sa să existe cel puţin un bun imobil. (5) În cazul în
care ultimul domiciliu al defunctului nu este în România, iar în patrimoniul succesoral nu se
regăsesc bunuri imobile pe teritoriul României, competent este notarul public cel dintâi sesizat, cu
condiţia ca în circumscripţia sa să existe bunuri mobile. (6) În cazul în care ultimul domiciliu al
defunctului nu este în România, iar în patrimoniul succesoral nu se regăsesc bunuri pe teritoriul
României, competent este notarul public cel dintâi sesizat. Regulile de mai sus se aplică în mod
corespunzător şi în cazul persoanelor decedate al căror ultim domiciliu nu este cunoscut. (7) De
asemenea, în cazul în care în certificatul de deces se precizează doar statul pe al cărui teritoriu
defunctul a avut ultimul domiciliu, se aplică în mod corespunzător prevederile de mai sus.
164. Certificatul de moștenitor
Barem de corectare:
Noțiune
- Art. 1132 C.civ. - Noţiunea - „Certificatul de moştenitor se eliberează de către notarul public
şi cuprinde constatări referitoare la patrimoniul succesoral, numărul şi calitatea moştenitorilor şi
cotele ce le revin din acest patrimoniu, precum şi alte menţiuni prevăzute de lege.”;
- Art. 254 - /Regulament - În cazul succesiunilor succesive care se dezbat deodată se
întocmeşte un singur certificat de moştenitor pentru toţi defuncţii, stabilindu-se pentru fiecare dintre
aceştia, în ordinea decesului lor, masa succesorală, precum şi calitatea şi drepturile fiecărui
moştenitor sau legatar. Fiecare cauză succesorală va face obiectul unui dosar distinct, iar certificatul
de moştenitor pentru succesiuni succesive va primi un singur număr, dat în dosarul aceluia dintre
defuncţi care a decedat primul, celelalte dosare conexându-se la acesta.
- Art. 255 - /Regulament - (1) Certificatul de moştenitor face dovada calităţii de moştenitor,
legal sau testamentar, precum şi dovada dreptului de proprietate al moştenitorilor acceptanţi asupra
bunurilor din masa succesorală, în cota care se cuvine fiecăruia. Moştenitorii sezinari fac dovada
proprietăţii asupra bunurilor moştenite cu certificatul de moştenitor. Certificatul de legatar, eliberat
în condiţiile legii, face dovada deplină a dreptului de proprietate al legatarilor particulari care au
acceptat legatul. (2) Certificatul de moştenitor sau de legatar care cuprinde menţiuni privind bunuri
imobile înscrise în cartea funciară se comunică, împreună cu o copie a extrasului de informare,
biroului de cadastru şi publicitate imobiliară competent, pentru a fi înscris în registrul de carte
funciară. (3) În cazul în care din declaraţia moştenitorilor rezultă că bunurile imobile din patrimoniul

46
succesoral nu au fost înscrise în cartea funciară, notarul public va pune în vedere acestora să ceară
îndeplinirea formalităţilor de publicitate imobiliară.

Natura juridică
- Este un act final al unei proceduri necontencioase, este un act de jurisdicție voluntară pentru
că el este act convențional teoretic, parțial, ce cuprinde elemente care intervin ascultarea martorilor –
natura jurisdicțională de jurisdicție voluntară.
Anularea certificatului de moștenitor
- Art. 1134 C.civ. - Nulitatea – „Cei care se consideră vătămaţi în drepturile lor prin
eliberarea certificatului de moştenitor pot cere instanţei judecătoreşti constatarea sau, după caz,
declararea nulităţii acestuia şi stabilirea drepturilor lor, conform legii.”;
- Art. 120 - (1) Cei care se consideră vătămaţi în drepturile lor prin emiterea certificatului de
moştenitor pot cere instanţei judecătoreşti anularea acestuia şi stabilirea drepturilor lor, conform
legii. Până la anularea sa prin hotărâre judecătorească, certificatul de moştenitor face dovada
calităţii de moştenitor, legal sau testamentar, precum şi dovada dreptului de proprietate al
moştenitorilor acceptanţi asupra bunurilor din masa succesorală, în cota care se cuvine fiecăruia.
(2) Persoanele prevăzute la alin. (1) se pot adresa şi notarului public în scopul încheierii unui act
autentic care să ateste soluţionarea pe cale amiabilă a diferendului. În această situaţie se eliberează
un nou certificat. Această procedură nu se aplică cu privire la certificatul de vacanţă succesorală.
(3) Până la soluţionarea diferendului pe cale amiabilă prin încheierea actului notarial sau până la
anularea certificatului de moştenitor prin hotărâre judecătorească, acesta face dovada calităţii de
moştenitor, legal sau testamentar, precum şi dovada dreptului de proprietate al moştenitorilor
acceptanţi asupra bunurilor din masa succesorală, în cota care se cuvine fiecăruia. (4) În cazul
anulării certificatului de moştenitor total sau parţial, notarul public va elibera un nou certificat pe
baza hotărârii judecătoreşti definitive. În acest scop, instanţele judecătoreşti au obligaţia să trimită la
biroul notarului public competent în soluţionarea cauzei o copie de pe hotărârea rămasă definitivă,
împreună cu dosarul notarial, dacă acesta a fost cerut în timpul judecăţii.
Eliberarea unui nou certificat
- Art. 120 alin. (4) - În cazul anulării certificatului de moştenitor total sau parţial, notarul
public va elibera un nou certificat pe baza hotărârii judecătoreşti definitive. În acest scop, instanţele
judecătoreşti au obligaţia să trimită la biroul notarului public competent în soluţionarea cauzei o
copie de pe hotărârea rămasă definitivă, împreună cu dosarul notarial, dacă acesta a fost cerut în
timpul judecăţii.

47
 - Art. 119 - (1) După emiterea certificatului de moştenitor, un alt certificat poate fi eliberat
numai în situaţiile prevăzute de prezenta lege. (2) Cu acordul tuturor moştenitorilor, notarul public
poate relua procedura succesorală, în vederea completării încheierii finale cu bunurile omise din
masa succesorală, eliberând un certificat de moştenitor suplimentar. (3) În situaţia prevăzută la alin.
(2) se prezumă acordul pentru eliberarea unui certificat suplimentar de moştenitor al moştenitorului
care, legal citat, nu îşi manifestă opunerea. (4) Citaţia va cuprinde enumerarea bunurilor pentru care
s-a solicitat suplimentarea masei succesorale şi dreptul moştenitorului de a se opune la eliberarea
certificatului de moştenitor suplimentar. (5) Opoziţia va fi motivată şi se va depune până la termenul
fixat pentru dezbaterea cauzei.
- Art. 257 - /Regulament - (1) Certificatul de moştenitor suplimentar se eliberează de notarul
public care a eliberat primul certificat de moştenitor. Dacă notarul public nu mai este în funcţie sau
părţile nu mai vor să se adreseze acestuia, certificatul se va elibera, la cerere, de un alt notar public
din aceeaşi circumscripţie a judecătoriei. În acest caz, dosarul iniţial al cauzei se va transmite, prin
intermediul Camerei, de la biroul notarial în arhiva căruia se află sau, după caz, din arhiva Camerei
la notarul public care va instrumenta certificatul de moştenitor suplimentar, făcându-se menţiunile
corespunzătoare în registrele de succesiuni. (2) În toate cazurile de repunere pe rol a unui dosar
succesoral, notarul public va ataşa la dosarul nou-înregistrat dosarul anterior, cu excepţia cazului în
care pentru acesta s-a împlinit termenul de păstrare şi a fost predat potrivit legii. În acest din urmă
caz, la dosarul nou-înregistrat se va ataşa în copie, după caz, încheierea finală şi certificatul de
moştenitor iniţial.
Îndreptarea erorilor materiale
- Art. 259 – /Regulament - (1)Erorile materiale constatate în lucrările dosarului succesoral sau
în certificatul de moştenitor ori legatar, care nu impietează asupra drepturilor şi calităţii
moştenitorilor şi legatarilor, se pot îndrepta prin încheiere de rectificare. (2)Dispoziţiile privind
îndreptarea erorilor materiale din actele şi procedurile notariale se aplică în mod corespunzător.
- Art. 88 - Actele notariale care prezintă erori materiale sau omisiuni vădite pot fi îndreptate
sau completate prin încheiere de către notarul public, la cerere sau din oficiu, cu acordul părţilor,
dacă lucrările cuprind date care fac posibilă îndreptarea greşelilor sau completarea omisiunilor.
Acordul părţilor se prezumă dacă, fiind legal citate, nu îşi manifestă opunerea. Despre îndreptarea
sau completarea efectuată se face menţiune pe toate exemplarele actului.
Delimitarea certificatului de moștenitor de certificatul de calitate de moștenitor
- Art. 117 - (1) La cererea moştenitorilor, notarul public poate elibera certificat de calitate de
moştenitor, care atestă numărul, calitatea şi întinderea drepturilor tuturor moştenitorilor legali, cu

48
respectarea procedurii prevăzute pentru eliberarea certificatului de moştenitor, exceptând dispoziţiile
privind masa succesorală. (2) Certificatul de calitate de moştenitor se eliberează cu respectarea
procedurii prevăzute de prezenta lege pentru eliberarea certificatului de moştenitor, stabilindu-se şi
cotele succesorale. (3) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) au aplicabilitate şi în situaţia în care s-a eliberat
anterior certificat de moştenitor.

165. Lichidarea pasivului succesoral

Barem de corectare:
Noțiune
- Art. 121 - În cadrul procedurii succesorale notariale, notarul public va putea proceda la
lichidarea pasivului succesoral, cu acordul tuturor moştenitorilor.
- Art. 260 - /Regulament - (1) La cererea şi cu acordul tuturor moştenitorilor, notarul public
declanşează procedura lichidării pasivului succesoral. (2) În cazul în care există date din care rezultă
că succesiunea este vacantă, lichidarea pasivului succesoral se face la cererea oricărui creditor, cu
acordul unităţii administrativ - teritoriale care urmează să culeagă moştenirea vacantă.
Conținutul procedurii
- Art. 122 - Procedura de lichidare constă în:
a) recuperarea tuturor creanţelor defunctului;
b) plata tuturor datoriilor aferente succesiunii, respectiv a pasivului succesoral, indiferent dacă
acestea sunt datorii ale defunctului sau datorii generate pentru dezbaterea procedurii succesorale;
c) executarea legatelor particulare;
d) valorificarea bunurilor mobile/imobile ale defunctului, în vederea acoperirii stingerii
pasivului succesoral, în cazul în care în activul succesoral nu există lichidităţi care să acopere pasivul
succesiunii sau în cazul în care moştenitorii nu înţeleg să încheie cu creditorii succesiunii o convenţie
prin care să se stabilească modalitatea de stingere amiabilă a pasivului.
Competență
- Art. 123 - (1) Lichidarea se face de către notarul public învestit cu dezbaterea procedurii
succesorale sau sub supravegherea acestuia, ori de câte ori în masa succesorală este dovedit un pasiv
exigibil. (2) Pentru stabilirea pasivului, notarul public va întocmi inventarul şi va solicita

49
moştenitorilor declaraţii autentice sau orice alte probe despre existenţa pasivului şi caracterul cert,
lichid şi exigibil al acestuia, va verifica Registrul naţional notarial de evidenţă a creditorilor
persoanelor fizice şi a opoziţiilor la efectuarea partajului succesoral (RNNEC), prevăzut la art. 164,
şi va primi cereri de la creditorii defunctului în vederea recuperării creanţelor acestora, întocmind
tabloul creditorilor. Tabloul creditorilor se definitivează în 3 luni de la deschiderea procedurii
succesorale notariale, prioritate având creanţele bugetare.
Deschiderea procedurii. Certificatul succesoral de lichidare
- Art. 261 - /Regulament - (1) Pentru stabilirea întinderii masei succesorale, atât sub aspectul
drepturilor, cât şi al obligaţiilor, notarul public procedează la inventarierea bunurilor defunctului. Nu
fac obiectul lichidării bunurile care constituie amintiri de familie, precum şi orice alte bunuri
exceptate, în acest scop, de legislaţia în vigoare. (2) După efectuarea inventarului, notarul public
întocmeşte, în condiţiile legii, tabloul creditorilor. (3) Tabloul creditorilor se comunică la Camera în
care notarul public îşi are sediul biroului notarial, în vederea publicării pe pagina de internet a
acesteia, şi se completează, dacă este cazul, şi cu alţi creditori, în termen de 3 luni de la deschiderea
procedurii succesorale notariale. (4) Tabloul creditorilor cuprinde:
a) numele şi prenumele creditorilor şi datele de identificare ale acestora;
b) cuantumul creanţelor şi garanţiile afectate acestora, precum şi înscrisurile doveditoare.
- Art. 124 - (1) Notarul public învestit cu soluţionarea cauzei succesorale va elibera în faza
premergătoare obligatorie un certificat succesoral de lichidare, care cuprinde, pe lângă masa
succesorală compusă din activ şi pasiv, moştenitorii şi cotele ce revin acestora şi acordul lor cu
privire la modul de lichidare a pasivului succesoral, numirea lichidatorului şi termenul de finalizare a
procedurii. (2) Notarul public se va îngriji de publicitatea certificatului succesoral de lichidare în
registrele publice.
- Art. 262 – /Regulament - (1) După definitivarea tabloului creditorilor, notarul public
procedează la eliberarea certificatului succesoral de lichidare. (2) Certificatul succesoral de lichidare
se eliberează cu respectarea procedurii prevăzute de lege şi de prezentul regulament pentru
eliberarea certificatului de moştenitor. Certificatul cuprinde numărul, calitatea şi întinderea
drepturilor moştenitorilor şi legatarilor, compunerea masei succesorale prin evidenţierea activului
şi pasivului, acordul moştenitorilor privind modul de lichidare a pasivului succesoral, numirea
lichidatorului şi termenul de finalizare a procedurii. (3) În certificatul succesoral de lichidare
eliberat de notarul public se menţionează şi ordinea de preferinţă a creditorilor, stabilită de lege, la
plata datoriilor. (4) Notarul public solicită înregistrarea certificatului succesoral de lichidare în

50
RNNEC şi, după caz, în cartea funciară, AEGRM şi în alte registre de publicitate. Începerea
procedurii de lichidare a pasivului succesoral se face publică şi pe pagina de internet a Camerei.
- Art. 125 - (1) Lichidarea pasivului succesoral va fi făcută de către unul sau mai mulţi
lichidatori care vor acţiona separat ori împreună, după caz. (2) În cazul decesului lichidatorului sau
în cazul în care acesta nu mai doreşte ori este împiedicat să îşi mai exercite funcţia, acesta va putea fi
înlocuit, respectându-se aceeaşi procedură ca în cazul numirii acestuia. (3) Până la numirea noului
lichidator, toate operaţiunile demarate în cadrul procedurii de lichidare a patrimoniului succesoral de
către lichidatorul care nu îşi mai poate îndeplini atribuţiile vor fi suspendate.
- Art. 126 - Lichidatorul care îşi îndeplineşte atribuţiile sub supravegherea notarului public
poate fi desemnat:
a) de către defunct, prin testament sau prin înscris autentic, fie ca executor testamentar, fie ca
lichidator;
b) de către moştenitorii defunctului, fie dintre aceştia, fie un terţ;
c) de către instanţa de judecată, în cazul în care apar neînţelegeri între moştenitori cu privire la
desemnarea lichidatorului sau în cazul imposibilităţii desemnării ori înlocuirii lui de către aceştia.
- Art. 89 - Notarul public nu poate îndeplini acte notariale, sub sancţiunea nulităţii, dacă:
a) în cauză sunt părţi sau interesaţi în orice calitate, el, soţul, ascendenţii şi descendenţii lor;
b) este reprezentantul legal ori împuternicitul unei părţi care participă la procedura notarială.
- Art. 127 - Lichidatorul are dreptul la remuneraţie stabilită de către moştenitori la momentul
desemnării sale şi la rambursarea cheltuielilor efectuate în cadrul procedurii de lichidare. În limita
remuneraţiei stabilite şi a cheltuielilor efectuate, creanţa lichidatorului este privilegiată faţă de toate
celelalte creanţe.
- Art. 264 - /Regulament - (1) După îndeplinirea de către lichidator a obligaţiei prevăzute de
art. 131 din lege, notarul public eliberează certificatul de moştenitor, care va evidenţia în masa
succesorală produsul net al lichidării. (2) Dacă activul nu acoperă întregul pasiv al moştenirii, în
certificatul de moştenitor se vor menţiona moştenitorii, cotele ce revin acestora, precum şi pasivul
succesoral rămas neacoperit după lichidare. (3) În cazul în care se constată existenţa unor bunuri
şi/sau debite care au fost omise la stabilirea masei succesorale, notarul public reia procedura
succesorală şi, după caz, valorificarea bunurilor în vederea îndestulării creditorilor ale căror
creanţe nu au fost stinse, înscrişi în tabloul creditorilor. (4) În limita remuneraţiei stabilite şi a
cheltuielilor efectuate în cadrul procedurii de lichidare, inclusiv cheltuieli cu spezele şi comisioanele
bancare pentru plata sumelor rezultate în urma lichidării, costurile generate de procedura lichidării
succesorale se acoperă cu preferinţă faţă de alte creanţe, creditorii succesiunii şi moştenitorii având

51
posibilitatea să le plătească anticipat, după care şi le vor recupera din sumele aflate la dispoziţia
lichidatorului.
Operațiunile de lichidare
- Art. 128 - În exercitarea atribuţiilor sale, lichidatorul îndeplineşte următoarele proceduri:
a) realizează creanţele succesiunii;
b) plăteşte datoriile succesiunii, utilizând în acest scop sumele existente în activul succesoral,
precum şi pe cele provenite din realizarea creanţelor;
c) valorifică bunurile mobile/imobile ale defunctului. Valorificarea acestor bunuri va putea fi
făcută fie prin vânzarea bunurilor la licitaţie publică, fie prin încheierea unor acte de dare în plată cu
creditorii succesiunii, în condiţiile legii.
- Art. 129 - (1) Modalitatea de valorificare a bunurilor va fi propusă de către lichidator
moştenitorilor defunctului, care vor aproba propunerea lichidatorului printr-un înscris autentic. (2)
Înscrisul autentic prin care moştenitorii vor încuviinţa modalitatea de valorificare a bunurilor
defunctului propusă de către lichidator are valoarea unui mandat special. (3) În cazul în care
lichidatorul succesiunii este notarul public numit cu acordul tuturor moştenitorilor, iar moştenitorii
sunt de acord cu vânzarea bunurilor prin licitaţie publică, notarul public va proceda la valorificarea
acestor bunuri.
- Art. 263 – /Regulament - (1) Lichidarea pasivului succesorali se face de către lichidatorul
desemnat în condiţiile legii şi menţionat în certificatul succesoral de lichidare. (2) Convenţia de
lichidare reprezintă acordul moştenitorilor cu privire la modul de lichidare a pasivului succesoral, se
încheie în formă autentică şi are valoarea unui mandat special. (3) Convenţia de lichidare cuprinde:
numele şi prenumele lichidatorului, puterile acestuia şi condiţiile în care se vor vinde bunurile
succesorale; dacă obligaţiile moştenitorilor se sting în alt mod decât vânzarea prin bună învoială
sau licitaţie publică, prin convenţie se va stabili natura juridică a actului, dare în plată, cesiune de
creanţă sau orice altă modalitate prevăzută de lege sau convenită de părţi; modul în care se vor
stinge drepturile reale ce grevează bunurile succesorale; sumele rezultate din lichidare se vor
consemna într-un cont bancar deschis pe numele lichidatorului, destinat plăţii tuturor datoriilor
succesiunii; data la care se va face lichidarea, dacă părţile au stipulat un termen, sau condiţia de a
rămâne temporar în coproprietate. (4) Lichidatorul procedează la valorificarea bunurilor potrivit
convenţiei de lichidare sau, după caz, sesizează Camera, în vederea organizării vânzării la licitaţie
publică a bunurilor succesorale în condiţiile stabilite prin regulamentul privind procedura de
organizare a licitaţiilor, aprobat de Consiliul Uniunii. (5) Sumele rezultate din valorificarea bunurilor

52
lichidate se depun într-un cont bancar nepurtător de dobânzi, cont deschis de biroul notarial în scopul
consemnării acestor sume.
- Art. 130 - Procedura de organizare a licitaţiei publice în cadrul căreia vor fi valorificate
bunurile mobile şi imobile ale defunctului va fi stabilită şi detaliată în regulamentul de aplicare a
prezentei legi.
- Art. 131 - (1) Durata procedurii de lichidare a pasivului succesoral nu poate depăşi un an
calendaristic; aceasta poate fi prelungită prin acordul tuturor moştenitorilor. (2) Notarul public poate
cere instanţei de judecată înlocuirea lichidatorului care se află în imposibilitate de a-şi executa
sarcina, o neglijează sau nu o respectă.
- Art. 265 - /Regulament - (1) În vederea finalizării procedurii lichidării pasivului succesoral,
Camerele organizează, la cererea notarului public instrumentator al dosarului succesoral, licitaţii
publice de bunuri mobile sau imobile. (2) Licitaţia prevăzută la alin. (1) se organizează şi se
desfăşoară conform prevederilor Codului de procedură civilă privind vânzarea la licitaţie publică a
bunurilor mobile şi imobile în cadrul procedurii executării silite, care se aplică în mod corespunzător.
(3) Fiecare etapă procedurală a licitaţiei organizate de către Cameră pentru lichidarea pasivului
succesoral, precum şi rezultatul acesteia se certifică de către notarul public instrumentator al
dosarului succesoral.
- Art. 266 - /Regulament - (1) Licitaţia se finalizează prin întocmirea unei încheieri de
certificare a rezultatului licitaţiei, care se semnează de către notarul public care instrumentează
procedura succesorală, de către lichidator şi de dobânditorul bunului. (2) Pe baza încheierii de
certificare a rezultatului licitaţiei, notarul public care instrumentează procedura succesorală
întocmeşte, cu respectarea formelor prevăzute de lege, actul prin care se transmite dreptul de
proprietate asupra bunului către dobânditor. (3) Actul notarial se va încheia între lichidator şi
dobânditor. În cuprinsul actului notarial se vor arăta sarcinile care grevează bunul şi, dacă este cazul,
condiţiile în care acestea se vor stinge şi radia din registrele de publicitate. (4) Sumele de bani
rezultate în urma vânzării la licitaţie se consemnează într-un cont bancar separat, deschis pe numele
lichidatorului, acesta urmând să efectueze plăţile în ordinea stabilită de lege, dispoziţiile art. 1.155,
2.333 şi 2.342 din Codul civil fiind aplicabile corespunzător.
- Art. 1155 C.civ. - Plata pasivului. Excepţiile de la divizarea de drept a pasivului
moştenirii - (1) Moştenitorii universali şi cu titlu universal contribuie la plata datoriilor şi sarcinilor
moştenirii proporţional cu cota succesorală ce îi revine fiecăruia. (2) Înainte de partajul succesoral,
creditorii ale căror creanţe provin din conservarea sau din administrarea bunurilor moştenirii ori s-au
născut înainte de deschiderea moştenirii pot cere să fie plătiţi din bunurile aflate în indiviziune. De

53
asemenea, ei pot solicita executarea silită asupra acestor bunuri. (3) Regula divizării de drept a
pasivului succesoral nu se aplică dacă:
a) obligaţia este indivizibilă;
b) obligaţia are ca obiect un bun individual determinat ori o prestaţie determinată asupra unui
astfel de bun;
c) obligaţia este garantată cu o ipotecă sau o altă garanţie reală, caz în care moştenitorul care
primeşte bunul afectat garanţiei va fi obligat pentru tot, însă numai în limita valorii acelui bun, iar
participarea sa la restul pasivului moştenirii se reduce corespunzător;
d) unul dintre moştenitori este însărcinat, prin titlu, să execute singur obligaţia. În acest caz,
dacă titlul îl reprezintă testamentul, scutirea celorlalţi moştenitori constituie o liberalitate, supusă
reducţiunii dacă este cazul.
- Art. 2333 C.civ. - Noţiunea - (1) Privilegiul este preferinţa acordată de lege unui creditor în
considerarea creanţei sale. (2) Privilegiul este indivizibil.
- Art. 2339 C.civ. - Privilegiile speciale - (1) Creanţele privilegiate asupra anumitor bunuri
mobile sunt următoarele:
a) creanţa vânzătorului neplătit pentru preţul bunului mobil vândut unei persoane fizice este
privilegiată cu privire la bunul vândut, cu excepţia cazului în care cumpărătorul dobândeşte bunul
pentru serviciul sau exploatarea unei întreprinderi;
b) creanţa celui care exercită un drept de retenţie este privilegiată cu privire la bunul asupra
căruia se exercită dreptul de retenţie, atât timp cât acest drept subzistă.
(2) În caz de concurs, privilegiile se exercită în ordinea prevăzută la alin. (1). Orice stipulaţie
contrară se consideră nescrisă.
- Art. 2342 C.civ. - Concursul cauzelor de preferinţă - (1) În caz de concurs între privilegii
sau între acestea şi ipoteci, creanţele se satisfac în ordinea următoare:
1. creanţele privilegiate asupra unor bunuri mobile, prevăzute la Art. 2339;
2. creanţele garantate cu ipotecă sau gaj;
(2) Creditorul care beneficiază de un privilegiu special este preferat titularului unei ipoteci mobiliare
perfecte dacă îşi înscrie privilegiul la arhivă înainte ca ipoteca să fi devenit perfectă. Tot astfel,
creditorul privilegiat este preferat titularului unei ipoteci imobiliare dacă îşi înscrie privilegiul în
cartea funciară mai înainte ca ipoteca să fi fost înscrisă.
Închiderea lichiderii. Efectele lichidării
- Art. 132 - La finalizarea procedurii de lichidare a pasivului succesoral, lichidatorul va
prezenta notarului public instrumentator o dare de seamă în care se vor detalia toate operaţiunile

54
îndeplinite în vederea recuperării creanţelor şi modalitatea de stingere a pasivului succesoral. În
cazul în care lichidatorul este chiar notarul public, darea de seamă va fi cuprinsă în încheiere.
- Art. 133 - După finalizarea procedurii de lichidare, notarul public va elibera certificatul de
moştenitor, în masa succesorală urmând a fi evidenţiat produsul net al lichidării.
- Art. 134 - Partajul succesoral între moştenitori se poate face numai după emiterea
certificatului de moştenitor eliberat după lichidare.
166. Legalizarea semnăturilor și a sigiliilor
Barem de corectare:
Noțiune
- Art. 148 - (1) Notarul public poate legaliza semnătura părţilor numai pe înscrisurile pentru
care legea nu cere formă autentică ca o condiţie de valabilitate a actului, cu respectarea dispoziţiilor
din prezenta lege. (2) Pentru legalizarea semnăturii, părţile vor prezenta exemplarele înscrisului
nesemnate. (3) Notarul public va identifica părţile, se va convinge că acestea cunosc conţinutul
înscrisului, după care le va cere să subscrie în faţa sa toate exemplarele înscrisului. (4) În încheiere se
va arăta că s-au îndeplinit condiţiile esenţiale ale legalizării de semnătură, în sensul art. 84 lit. g),
prin următoarele menţiuni:
a) data (anul, luna, ziua);
b) numele părţii şi faptul prezentării ei în persoană;
c) constatarea subscrierii în faţa notarului public a tuturor exemplarelor înscrisului.
(5) La cererea părţii, notarul public poate legaliza specimenul de semnătură al persoanei care se va
prezenta personal la sediul biroului notarial şi care va semna în faţa notarului public. (6) Pentru
legalizarea sigiliului, partea îl va prezenta notarului public care, după verificare, va întocmi
încheierea de legalizare.
Sediul materiei
- Art. 12 - Notarul public îndeplineşte următoarele acte şi proceduri notariale: a) redactarea
înscrisurilor cu conţinut juridic, la solicitarea părţilor; b) autentificarea înscrisurilor; c) procedura
succesorală notarială; d) certificarea unor fapte, în cazurile prevăzute de lege; e) legalizarea
semnăturilor de pe înscrisuri, a specimenelor de semnătură, precum şi a sigiliilor; f) darea de dată
certă înscrisurilor; g) primirea în depozit a bunurilor, a înscrisurilor şi a documentelor prezentate de
părţi, precum şi a sumelor de bani, a altor bunuri, înscrisuri sau documente găsite cu ocazia
inventarului succesoral, în limita spaţiului şi utilităţilor de care dispune biroul notarial; h) actele de
protest al cambiilor, al biletelor la ordin şi al cecurilor; i) legalizarea copiilor de pe înscrisuri; j)
efectuarea şi legalizarea traducerilor; k) eliberarea de duplicate de pe actele pe care le-a întocmit; l)

55
activităţi fiduciare, în condiţiile legii; m) numirea, în cazurile prevăzute de lege, a custodelui sau a
curatorului special; n) înregistrarea şi păstrarea, în condiţiile legii, a amprentelor dispozitivelor
speciale de marcat; o) certificarea etapelor procedurale ale licitaţiilor şi/sau ale rezultatelor acestora;
p) procedura divorţului, în condiţiile legii; q) emiterea certificatului european de moştenitor; r)
lichidarea pasivului succesoral, cu acordul tuturor moştenitorilor; s) emiterea titlurilor executorii
notariale; ş) orice alte operaţiuni prevăzute de lege.
- Art. 12 lit. e + art. 15 + art. 18 alin. (2) lit.c și alin. (4) + art. 148 + art. 297-299/Regulament
+ Anexa 20/Regulament.
Competența
- Art. 15 - În îndeplinirea atribuţiilor ce îi revin, notarul public are competenţă generală, cu
excepţiile prevăzute în situaţiile următoare: a) procedura succesorală notarială este de competenţa
notarului public din biroul notarial situat în circumscripţia teritorială a judecătoriei în care defunctul
şi-a avut ultimul domiciliu; b) în cazul moştenirilor succesive, moştenitorii pot alege competenţa
oricăruia dintre notarii publici care îşi desfăşoară activitatea într-un birou individual sau într-o
societate profesională din circumscripţia teritorială a judecătoriei în care şi-a avut ultimul domiciliu
acela dintre autori care a decedat cel din urmă; c) actele de protest al cambiilor, al biletelor la ordin şi
al cecurilor se fac de notarul public din circumscripţia teritorială a judecătoriei în care urmează a se
face plata; d) eliberarea duplicatelor de pe actele notariale, îndreptarea erorilor materiale sau
completarea omisiunilor vădite se face de notarul public în a cărui arhivă se află originalul actelor
notariale; e) procedura divorţului este de competenţa notarului public cu sediul biroului în
circumscripţia judecătoriei în a cărei rază teritorială se află locul încheierii căsătoriei sau ultima
locuinţă comună a soţilor; f) procedura eliberării încheierii cu privire la rezultatul verificărilor
efectuate în Registrul de evidenţă a procedurilor succesorale al Camerelor şi în registrele naţionale
notariale ale Uniunii se îndeplineşte de notarul public competent, în condiţiile legii, să efectueze
procedura succesorală; g) orice alte situaţii prevăzute de lege.
- Art. 18 - (1) Activitatea notarială a misiunilor diplomatice şi oficiilor consulare ale României
se desfăşoară pe baza legii române şi a înţelegerilor internaţionale la care România este parte,
precum şi potrivit uzanţelor internaţionale. (2) La cererea persoanelor fizice având cetăţenia
română, precum şi a persoanelor juridice române, misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale
României îndeplinesc următoarele acte notariale:
a) redactarea de înscrisuri, la solicitarea părţilor, în vederea îndeplinirii uneia dintre procedurile
notariale prevăzute de lege în competenţa misiunilor diplomatice şi oficiilor consulare; b)
autentificarea înscrisurilor, cu excepţia actelor juridice între vii cu efect constitutiv sau translativ de

56
proprietate şi a actelor privind alegerea, modificarea şi lichidarea regimului matrimonial; c)
legalizarea sigiliilor şi a semnăturilor; d) darea de dată certă înscrisurilor prezentate de părţi; e)
certificarea unor fapte; f) legalizarea de copii de pe înscrisuri; g) efectuarea şi legalizarea
traducerilor; h) primirea în depozit a înscrisurilor şi documentelor prezentate de părţi; i) eliberarea de
duplicate de pe actele notariale întocmite de misiunile diplomatice sau oficiile consulare. (3)
Misiunile diplomatice şi oficiile consulare nu pot îndeplini procedura desfacerii căsătoriei şi
procedura succesorală. (4) Activităţile notariale prevăzute la alin. (2), care produc efecte juridice în
România, pot fi îndeplinite de către misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale României şi la
cererea persoanelor fizice sau juridice străine, în măsura în care legile şi reglementările statului de
reşedinţă sau acordurile bilaterale nu se opun. (5) Actele notariale se îndeplinesc la sediile
misiunilor diplomatice sau oficiilor consulare, precum şi la bordul navelor şi aeronavelor sub
pavilion românesc care se află staţionate în raza de activitate a acestor organe, precum şi la
domiciliul cetăţeanului român ori în alt loc, dacă acest lucru este prevăzut în convenţiile
internaţionale la care România şi statul de reşedinţă sunt părţi sau legea locală nu se opune.
Procedura
- Art. 297 - /Regulament - (1) Notarul public poate legaliza semnătura părţilor numai pe
înscrisurile pentru care legea nu cere ca forma autentică să fie o condiţie de valabilitate a actului. (2)
Pentru legalizarea semnăturii lor, părţile se prezintă personal în faţa notarului public.(3) Exemplarele
înscrisului se prezintă notarului public nesemnate, urmând a fi semnate în faţa acestuia. (4)
Legalizarea semnăturii părţilor de către notarul public face dovada deplină a prezenţei acestora, a
semnării înscrisului în faţa notarului public, precum şi a datei acestuia. (5) Notarul public nu este
răspunzător de conţinutul înscrisului, verificând doar ca acesta să nu fie contrar legii şi bunelor
moravuri.
- Art. 298 - /Regulament - (1) Pentru legalizarea amprentei sigiliului, acesta se aplică, în
prezenţa notarului public, pe suportul material prezentat în acest scop de către partea interesată, care
va fi identificată în încheierea de legalizare a sigiliului. (2) Pentru legalizarea amprentei
dispozitivului silvic special de marcat, acesta se va aplica pe un singur suport de hârtie
corespunzător, care se păstrează în depozit notarial. încheierea de legalizare se întocmeşte în numărul
de exemplare cerut de părţi, plus câte unul pentru fiecare dintre procedurile notariale îndeplinite,
părţilor eliberându-li-se numai încheierea de legalizare a sigiliului şi cea de primire în depozit. (3) La
cererea părţilor, notarul public poate legaliza şi amprenta ştampilei persoanei juridice, a unui
profesionist sau a oricărei entităţi fără personalitate juridică, reglementată de lege.
Încheierea

57
 - Art. 299 - /Regulament - Încheierea de legalizare a specimenului de semnătură şi/sau a
amprentei sigiliului ori ştampilei cuprinde menţiunile prevăzute de art. 148 alin. (4) din lege, privind
îndeplinirea condiţiilor esenţiale ale legalizării semnăturii. – „(4) În încheiere se va arăta că s-au
îndeplinit condiţiile esenţiale ale legalizării de semnătură, în sensul art. 84 lit. g), prin următoarele
menţiuni: data (anul, luna, ziua); numele părţii şi faptul prezentării ei în persoană; constatarea
subscrierii în faţa notarului public a tuturor exemplarelor înscrisului.
Înregistrarea și arhivarea
- Numărul încheierii de leaglizare se ia din RGN, apoi se înregistrează în RGN la rubrica
aferentă, se opisează în opisul RGN, se păstrează în arhivă 3 ani, la mapa de neautentice A22, după
termen putând fi scoasă din arhivă.
- Se păstrează cerere + copie act + încheierea de legalizare de semnătură.

ANEXA nr. 20
ROMÂNIA
Uniunea Naţională a Notarilor Publici
Birou notarial .......................
Licenţa de funcţionare nr. ................
Sediul .........................
ÎNCHEIERE DE LEGALIZARE DE SEMNĂTURĂ Nr. ................
Anul ............. luna ..............ziua ................

În faţa mea, ....................., notar public, la sediul biroului/locul unde s-a îndeplinit
procedura ......................................., s-a/s-au prezentat ................................, cu domiciliul
în ..........................., identificat/identificaţi prin ..........................., CNP ......................1), şi a/au
semnat cele ................ exemplare ale înscrisului al cărui conţinut îi/le este cunoscut, redactat
de ..............................

În temeiul art. 12 lit. e) şi al art. 147 din Legea notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995
, republicată, cu modificările ulterioare, se legalizează semnătura de pe acest înscris.

S-a perceput onorariul de ................ lei, cu chitanţă/bon fiscal/ordin de plată nr. ........................ .
Notar public,
.................
L.S.
- Identificarea se face în condiţiile art. 85 din Legea notarilor publici şi a activităţii notariale nr.
36/1995, republicată, cu modificările ulterioare.
- Art. 85 (1) Părţile participante la actul notarial pot fi identificate de notarul public prin
menţiunea în încheiere că ele sunt cunoscute personal de acesta. În cazul în care notarul public nu
cunoaşte părţile, este obligat să procedeze la verificarea identităţii acestora, în vederea încheierii unui

58
act sau îndeplinirii unei proceduri notariale, după caz, prin: a) acte de identitate prevăzute de lege; b)
paşapoarte, în condiţiile legii; c) atestarea avocatului care asistă partea, identificarea acestuia
făcându-se în condiţiile lit. a) sau b). (2) În situaţia în care notarul public are suspiciuni cu privire la
identitatea părţilor, iar actul de identitate este eliberat de autorităţile române, va verifica actul de
identitate prezentat. În vederea verificării, notarul public are acces la Registrul naţional de evidenţă a
persoanelor. (3) Elementele obligatorii de identificare a persoanelor sunt: a) pentru persoana fizică
română sau rezidentă în România: numele, prenumele, codul numeric personal, domiciliul sau
reşedinţa obişnuită; b) pentru străini persoane fizice, nerezidenţi în România: numele, prenumele,
cetăţenia şi reşedinţa obişnuită declarată, dacă nu reiese din actul în baza căruia s-a stabilit
identitatea; c) pentru persoana juridică de naţionalitate română: denumirea, sediul social şi codul unic
de identificare sau numărul de înregistrare în registrele speciale pentru asociaţii şi fandaţii, după caz;
d) pentru persoana juridică străină: denumirea, sediul social, naţionalitatea şi numărul de înregistrare
emis de autoritatea competentă din ţara de origine; e) pentru persoana fizică autorizată: numele,
prenumele, codul unic de înregistrare fiscală, domiciliul sau reşedinţa profesională cu specificarea
activităţii desfăşurate.

167. Darea de dată certă înscrisurilor

Barem de corectare:
Noțiune
- Este data exactă în raport cu care existența unui înscris devine certă, incontestabilă față de
orice persoană;
- Înscrisul poate fi deja redactat iar notarul nu răspunde de conținut cu mențiunea ca acesta sa
nu fie contrar bunelor moravuri;
- Art. 149 - (1) Înscrisul căruia urmează să i se dea dată certă se întocmeşte în numărul de
exemplare cerut de parte. (2)În încheiere se va arăta că s-au îndeplinit condiţiile esenţiale pentru dare
de dată certă, în sensul art. 84 lit. g), prin următoarele menţiuni: a) data (anul, luna, ziua), iar la
cererea părţii, şi ora; b) starea în care se află înscrisul şi particularităţile acestuia; c) denumirea
înscrisului aşa cum apare în acesta sau, în lipsă, o denumire corespunzătoare raportului juridic
constatat de acel înscris.
Sediul materiei
- Art. 12 lit. f + art. 15 + art. 18 alin. (2) lit.d și alin. (4) + art. 149 + art. 300/Regulament +
Anexa 21/Regulament.
Competența

59
 - Generală conf. art. 15 din Lege.
Procedura
- Art. 300 - (1) Darea de dată certă pe înscrisurile prezentate de părţi se îndeplineşte în condiţiile
prevăzute de lege. (2) Notarul public nu este răspunzător de conţinutul înscrisului, verificând doar ca acesta să
nu fie contrar legii şi bunelor moravuri. (3) O copie a înscrisului purtând încheierea de dată certă se opreşte în
arhiva biroului notarial.
- Persoana care solicită si completează cererea paote fi diferită față de prățile menționate în
actul a cărui dată certă se solicită;
Încheierea și Înregistrarea și arhivarea
- Art. 149 alin. (2) + elementele de la art. 84, ambele din Lege
- Numărul încheierii de dată certă se ia din RGN, apoi se înregistrează în RGN la rubrica
aferentă, NU se opisează, părțile nefiind identificate se păstrează în arhivă 3 ani, la mapa de
neautentice A22, după termen putând fi scoasă din arhivă.
- Se păstrează cerere + copie act + încheierea de dată certă în original.

ANEXA nr. 21
ROMÂNIA
Uniunea Naţională a Notarilor Publici
Birou notarial ..............................
Licenţa de funcţionare nr. .............................
Sediul ...........................
ÎNCHEIERE DE DATĂ CERTĂ Nr. .....................
Anul ................ luna ............... ziua .......................

În temeiul art. 12 lit. f) din Legea notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995,
republicată, cu modificările ulterioare, se dă dată certă acestui înscris, din care s-a reţinut o copie în
arhiva biroului notarial
1); acesta este .......................2) şi are ................. pagini, prezentat în ............... exemplare.

S-a încasat onorariul de .............. lei, cu chitanţă/bon fiscal/ordin de plată nr. .................... .
Notar public,
.....................
L.S.

60
 - În arhivă se vor reţine cererea celui care a prezentat înscrisul şi o copie a înscrisului, la care
se ataşează încheierea.
- Se completează tipul, starea şi particularităţile înscrisului.

168. Certificarea unor fapte

Barem de corectare:
Noțiune
- Modalitatea prin care o întâmplare sau împrejurare reală, un lucru petrecut în realitate sau o
acțiune săvârșită de cineva sunt confirmate, adeverite de către Notarul Public care a luat cunoștiință
de ele prin propriile sale simțuri;
Sediul materiei
- Art. 12 lit. d + art. 15 + art. 18 alin. (2) lit.e și alin. (4) + art. 150-151 + art. 301-
310/Regulament + Anexa 25-28/Regulament.
Competența
- Competeța este generală conf. art. 15 din Lege;
- Art. 11 - (1) Notarul public îşi desfăşoară activitatea la sediul biroului notarial în care
funcţionează. Pentru îndeplinirea obligaţiilor profesionale, notarul public se poate deplasa şi în afara
sediului biroului notarial, în limitele circumscripţiei teritoriale a judecătoriei în care îşi desfăşoară
activitatea. (2) În cazul în care în circumscripţia unei judecătorii funcţionează mai multe birouri de
notari publici, competenţa teritorială a fiecărui notar public se întinde pe tot cuprinsul acelei
circumscripţii. Competenţa teritorială a notarilor publici numiţi în municipiul Bucureşti se întinde pe
tot cuprinsul circumscripţiei Tribunalului Bucureşti.
- Misiunile diplomatice conf. art. 18 alin. (2) lit. e si alin. (4)
Procedura
- Art. 150 - (1)Notarul public poate certifica următoarele fapte pe care le constată personal:
a) faptul că o persoană se află în viaţă;
b) faptul că o persoană se află într-un anumit loc;
c) faptul că persoana din fotografie este aceeaşi cu persoana care cere certificarea;
d) faptul că o persoană, ca urmare a unei somaţii sau notificări, s-a prezentat ori nu într-o
anumită zi şi la o anumită oră într-un anumit loc, precum şi declaraţia acesteia;

61
 e) rezultatele tombolelor, tragerilor la sorţi, concursurilor, loteriilor publicitare, organizate de
entităţi autorizate în conformitate cu acte normative speciale, dacă nu sunt date, prin lege, în
competenţa altor organe;
f) certificarea site-urilor, programelor informatice sau a altor produse, dacă nu sunt date, prin
lege, în competenţa altor organe;
g) certificarea altor fapte care nu sunt date în competenţa exclusivă a altor organe.
În încheiere se vor menţiona şi ora constatării, precum şi fapta care se certifică.
- Art. 302 - /Regulament - (1) Certificarea faptului că o persoană este în viaţă se constată de
către notarul public prin percepţia acestuia în baza simţurilor proprii, asupra persoanei prezente în
faţa sa. (2) Încheierea de certificare a faptului că persoana se află în viaţă va cuprinde elementele de
identificare ale persoanei şi modul în care i s-a stabilit identitatea potrivit art. 85 din lege, data
identificării în format an, lună, zi, ora constatării, precum şi semnătura solicitantului.
- Art. 303 - /Regulament - Notarul public certifică, prin încheiere, faptul că o persoană s-a
prezentat la sediul biroului notarial sau că aceasta s-a aflat într-un anumit loc. În acest din urmă caz,
notarul public se deplasează în acel loc, dar numai în limita circumscripţiei sale teritoriale, pentru a
constata cele solicitate.
- Art. 304 - /Regulament - (1) Pentru certificarea faptului că persoana din fotografie este
aceeaşi cu persoana care cere certificarea, aceasta depune o fotografie de dată recentă, în numărul de
exemplare câte se solicită să fie certificate, plus unul pentru arhivă. Identificarea persoanei se face în
condiţiile legii. (2) Încheierea de certificare se întocmeşte în numărul de exemplare solicitat, plus
unul pentru arhivă. Fotografia se aplică pe fiecare exemplar al încheierii, iar notarul public va face
următoarea menţiune pe încheiere: "Persoana din fotografie este .... Notar public, I.s." Pe marginea
fotografiei se aplică matricea timbrului sec al notarului public, fără a se deteriora fotografia.
- Art. 305 - /Regulament - (1) Pentru certificarea faptului că o persoană s-a prezentat în urma
unei somaţii sau notificări la o anumită zi şi oră la sediul biroului notarial sau într-un alt loc, partea
interesată depune un exemplar al somaţiei sau al notificării, împreună cu dovada comunicării acesteia
către toate persoanele interesate. (2) Notarul public verifică dacă înmânarea sau comunicarea
somaţiei ori notificării s-a făcut în condiţiile legii, iar în caz contrar, va cere repetarea procedurii.
Neregularităţile procedurii de citare se consideră acoperite în cazul în care persoana somată sau
notificată se prezintă în faţa notarului public. (3) La data, ora şi locul indicate în somaţie sau
notificare, notarul public dispune să se strige de 3 ori la intervale de 5 minute numele şi prenumele
persoanei somate sau notificate. (4) În cazul în care notarul public îndeplineşte procedura de
certificare prevăzută la alin. (1) în afara sediului biroului notarial, acesta se poate deplasa numai în

62
limitele circumscripţiei teritoriale în care îşi desfăşoară activitatea. (5) Declaraţia persoanei somate
sau notificate se consemnează în încheierea de certificare, semnată de notarul public şi de părţile
interesate. În cazul refuzului de a face declaraţia sau de a semna, precum şi în caz de neprezentare a
persoanei somate sau notificate, se va face menţiunea corespunzătoare în încheiere. (6) Somaţia sau
notificarea nu este necesară la îndeplinirea certificării de fapte, dacă printr-un act autentic părţile au
convenit anterior asupra tuturor elementelor care le-ar fi fost comunicate prin somaţie sau notificare.
(7) Încheierea se va întocmi în numărul de exemplare solicitat de parte, plus unul pentru arhivă.
- Art. 306 - /Regulament - Certificarea rezultatelor tombolelor, tragerilor la sorţi,
concursurilor, loteriilor publicitare, licitaţiilor şi/sau etapelor procedurale ale licitaţiilor, solicitată
notarului public, se face de către acesta prin încheiere. Notarul public va întocmi încheieri separate
pe care le va înregistra distinct în registrul general, în fiecare zi, în cazul în care evenimentele
certificate se desfăşoară pe parcursul mai multor zile.
- Art. 307 - /Regulament - (1) Certificarea site-urilor se face de notarul public, prin încheiere,
la cererea celui interesat. Încheierea cuprinde identificarea solicitantului, adresa paginii de internet,
numărul de pagini tipărite şi data, respectiv anul, luna, ziua, ora şi minutul publicării. La încheiere se
ataşează captura de ecran tipărită pe suport hârtie. (2) În îndeplinirea procedurii notarul public poate
solicita prezenţa unui expert în domeniu.
- Art. 308 - /Regulament - (1) La încheierea de certificare a programelor informatice solicitată
notarului public, indiferent de forma în care programul este prezentat de către parte, se anexează
varianta tipărită, integrală sau parţială a programului, după caz. (2) Încheierea cuprinde identificarea
solicitantului, numărul de pagini tipărite cu semnătura solicitantului la sfârşitul documentului, data,
respectiv anul, luna, ziua, ora şi minutul, indicarea suportului electronic pe care a fost prezentat, spre
tipărire, programul aflat pe CD, DVD, dispozitiv de memorie sau pe orice alt dispozitiv de stocare,
precum şi denumirea programului prezentat. Încheierea şi documentul anexat se eliberează părţii în
numărul de exemplare solicitat. (3) În îndeplinirea procedurii notarul public poate solicita ca
programul să fie atestat de un expert în domeniu.
- Art. 309 - /Regulament - (1) În cazul în care se solicită certificarea unui anumit produs,
acesta se prezintă la sediul biroului notarial sau, după caz, este identificat de notarul public în urma
deplasării la locul unde se află produsul, în limitele circumscripţiei sale teritoriale. (2) În cuprinsul
încheierii de certificare, identificarea produsului se va face prin descrierea elementelor despre care
solicitantul pretinde că îl diferenţiază de alte produse similare şi prin ataşarea fotografiilor acelui
produs. (3) Încheierea de certificare cuprinde identificarea solicitantului, descrierea produsului, data,
respectiv anul, luna, ziua, ora şi minutul, şi locul constatării. (4) La încheiere se ataşează fotografiile

63
produsului a cărui certificare s-a solicitat, acestea purtând semnătura solicitantului, încheierea de
certificare, împreună cu fotografiile ataşate, se eliberează părţii în numărul de exemplare solicitat.
- Art. 310 - /Regulament - Certificarea de către notarul public a proceselor-verbale şi a
hotărârilor organelor colegiale ale oricăror forme asociative se face la cerere, printr-o încheiere, în
condiţiile legii, în încheiere, notarul public menţionează datele de identificare a solicitantului acestei
proceduri şi, după caz, a semnatarilor, calitatea acestora, data, respectiv anul, luna, ziua, ora, şi locul
certificării. La încheiere se anexează hotărârea sau, după caz, procesul-verbal întocmit de semnatari.
Încheierea de certificare emisă de notarul public nu atestă legalitatea hotărârii sau a procesului-verbal
întocmit, ci numai faptele consemnate în încheierea de certificare.
- Art. 151 - (1) Notarul public certifică, la cerere, procesele-verbale sau hotărârile organelor
colegiale ale oricăror forme asociative, printr-o încheiere în care se vor menţiona data şi locul
întrunirii, precum şi faptul semnării procesului-verbal sau a hotărârii de către unul ori mai mulţi
dintre participanţi. (2) În vederea certificării proceselor-verbale şi hotărârilor, notarul public
stabileşte calitatea şi identitatea semnatarilor acestora.
- Alte certificări de fapte – art. 2198 C.civ. - Deschiderea forţată a casetei de valori - „(1) La
împlinirea termenului prevăzut în contract, după expirarea unei perioade de 3 luni de la notificarea
adresată clientului, prestatorul poate cere instanţei de judecată, pe cale de ordonanţă preşedinţială,
autorizarea de a deschide caseta de valori. Notificarea clientului se poate face prin scrisoare
recomandată cu confirmare de primire la ultimul domiciliu sau sediu adus la cunoştinţa instituţiei de
credit. (2) Deschiderea casetei de valori se face în prezenţa unui notar public şi, după caz, cu
respectarea măsurilor de prudenţă stabilite de instanţă. (3) Instanţa de judecată poate, de asemenea,
să dispună măsuri de conservare a obiectelor descoperite, precum şi vânzarea acestora în măsura
necesară acoperirii chiriei şi cheltuielilor efectuate de prestator, precum şi, dacă este cazul, a
prejudiciului cauzat acestuia.
Încheierea.Înregistrarea și arhivarea
- Cuprinde toate elementele de la art. 84 + art. 150 alin (2) din Lege + art. 301 din Regulament
- Numărul încheierii de dată certă se ia din RGN, apoi se înregistrează în RGN la rubrica
aferentă, se opisează În opisul RGN, se păstrează în arhivă 3 ani, la mapa de neautentice A22, după
termen putând fi scoasă din arhivă.
- Se păstrează cerere + încheierea de certificare.

64
 ANEXA nr. 25
ROMÂNIA
Uniunea Naţională a Notarilor Publici
Birou notarial ........................
Licenţa de funcţionare nr. .......................
Sediul ................................
ÎNCHEIERE DE CERTIFICARE Nr. .....................
Anul .............. luna ................ ziua ......................

Subsemnatul, ..............................., notar public, la sediul biroului/locul unde s-a îndeplinit

actul pentru motivul ..........................., în temeiul art. 12 lit. d) şi al art. 150 alin. (1) lit. .... 1) din
Legea notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995, republicată, cu modificările
ulterioare, certific că ..........................., cu domiciliul în ..............................., CNP ...........................,
identificat prin ................... 2) s-a aflat la ............... 3) astăzi, data de mai sus, ora ....................., fiind
în viaţă 4).

S-a încasat onorariul de ................. lei, cu chitanţă/bon fiscal/ordin de plată nr. ..................... .
Semnătura solicitantului Notar
public,
.........................
.....................
L.S.
1) După caz, se va menţiona lit. a) pentru faptul că o persoană se află în viaţă şi/sau lit. b) pentru
faptul că o persoană se află într-un anumit loc.
2) Identificarea se face în condiţiile art. 85 din Legea notarilor publici şi a activităţii notariale nr.
36/1995, republicată, cu modificările ulterioare.
3) Se indică locul unde s-a îndeplinit procedura.
4) Dacă se solicită numai certificarea locului unde se află persoana, precizarea că persoana este în
viaţă nu mai este necesară, completându-se doar ora.

65
 ANEXA nr. 26
ROMÂNIA
Loc pentru
Uniunea Naţională a Notarilor Publici
Birou notarial .................. fotografie
Licenţa de funcţionare nr. .....................
Sediul ...............................
ÎNCHEIERE DE CERTIFICARE Nr. ................
Anul ............... luna .............. ziua ...................

Subsemnatul, .............................., notar public, la sediul biroului/locul unde s-a îndeplinit

actul pentru motivul ................., în temeiul art. 12 lit. d) şi al art. 150 alin. (1) lit. c) din Legea
notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995, republicată, cu modificările ulterioare, certific
că .........................................., cu domiciliul în ........................., CNP ....................., identificat
prin .......................1), s-a aflat la ................ 2), astăzi, data de mai sus, ora ................, şi este aceeaşi
persoană cu cea a cărei fotografie s-a aplicat pe prezenta încheiere.

S-a încasat onorariul de .................... lei, cu chitanţă/bon fiscal/ordin de plată nr. ..................
Semnătura solicitantului Notar
public,
.........................
.....................
L.S.
1) Identificarea se face în condiţiile art. 85 din Legea notarilor publici şi a activităţii notariale nr.
36/1995, republicată, cu modificările ulterioare.
2) Se indică locul unde s-a îndeplinit procedura.

66
 ANEXA nr. 27
ROMANIA
Uniunea Naţională a Notarilor Publici
Birou notarial ......................
Licenţa de funcţionare nr. ................
Sediul ......................
ÎNCHEIERE DE CERTIFICARE NR. ................
Anul ............ luna ............. ziua ............. ora .................

În faţa mea, ........................, notar public, la sediul biroului/locul unde s-a îndeplinit actul1)
pentru motivul ................., s-a/s-au prezentat:
1. .............................., cu domiciliul în ..........................., CNP ..........................., identificat
prin ............................2);
2. ............................., cu domiciliul în ..........................., CNP ..........................., identificat
prin ..............................2),
ca urmare a somaţiei/notificării nr. ...... din data de ......................., emise de ........................ şi
a/au declarat următoarele:
................................................... 3).

În temeiul art. 12 lit. d) şi al art. 150 alin. (1) lit. d) din Legea notarilor publici şi a activităţii
notariale nr. 36/1995, republicată, cu modificările ulterioare, se certifică cele de mai sus.

S-a încasat onorariul de ................... lei, cu chitanţă/bon fiscal/ordin de plată nr. .................... .
Semnăturile părţilor Notar
public,
1. .................... ..................
...
2. .................... L.S.

1) Se indică locul unde s-a îndeplinit procedura.

67
2) Identificarea se face în condiţiile art. 85 din Legea notarilor publici şi a activităţii notariale nr.
36/1995, republicată, cu modificările ulterioare.
3) În cazul refuzului de a face declaraţia sau de a semna, precum şi în caz de neprezentare a
persoanei somate sau notificate, notarul public face menţiunea corespunzătoare în încheiere.

ANEXA nr. 28
ROMÂNIA
Uniunea Naţională a Notarilor Publici
Birou notarial ....................
Licenţa de funcţionare nr. ....................
Sediul ...............................
ÎNCHEIERE DE CERTIFICARE Nr. ........................
Anul ................. luna ............. ziua ............. ora .............

În faţa mea, ..................................., notar public, la sediul biroului/locui unde s-a îndeplinit
actul ......................... 1), pentru motivul ............. s-a/s-au prezentat;
1. ..................................., cu domiciliul ..............................., în ............................,
CNP ..............................., identificat prin ................................... 2);
2. .................................., cu domiciliul ................................, în ............................,
CNP ................................, identificat prin ................................... 2),
solicitând certificarea .............................. 3) la care s-a ataşat un nr. de .........................
fotografii/specificaţii tehnice ale produsului/programului informatic.
Atestarea programului informatic/produsului s-a făcut de expert ..................................,
legitimat cu .............................4).

În temeiul art. 12 lit. d), al art. 150 alin. (1) lit. f) din Legea notarilor publici şi a activităţii notariale
nr. 36/1995, republicată, cu modificările ulterioare, precum şi al art. 307 /Regulament ul de
aplicare a Legii notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995, aprobat prin Ordinul
ministrului justiţiei nr. 2.333/C/2013, se certifică cele de mai sus.

S-a încasat onorariul de ................... lei, cu chitanţă/bon fiscal/ordin de plată nr. ........................ .

68
 Semnăturile părţilor Notar
public,
1. .................... ..................
...
2. .................... L.S.
1) Se indică locul unde s-a îndeplinit procedura.
2) Identificarea se face în condiţiile art. 85 din Legea notarilor publici şi a activităţii notariale nr.
36/1995, republicată, cu modificările ulterioare.
3) Se va arăta: pentru site-uri, care este adresa paginii de internet; pentru programele informatice şi
alte produse, elementele caracteristice de identificare ale fiecăruia, potrivit art. 303-305 din
Regulamentul de aplicare a Legii notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995, aprobat prin
Ordinul ministrului justiţiei nr. 2.333/C/2013.
4) Expertul va depune dovada pregătirii sale în domeniu.
5) Şi/sau, după caz, a expertului.

169. Legalizarea copiilor de pe înscrisuri

Barem de corectare:
Noțiune
- Procedura prin care copia unui ȋnscris original devine generatoare de efecte juridice, de
regulă aceleași ca şi ale originalului. Prin această procedură se permite unei persoane să dovedească
un drept al său cu ajutorul unui alt ȋnscris decât originalul.
- Se poate legaliza doar copia unui ȋnscris, deci a unui document, nu si copia unei fotografii sau
pagini de carte.
Sediul materiei
- Art. 12 lit. i + art. 15 + art. 17 + art. 84 + art. 152 + art. 163 + art. 311-317/Regulament +
Anexa 19/Regulament.
Competența
- Competența este generală conform art. 15 și de asemenea în cazul prevăzut de art. 17 -
Secretarii consiliilor locale ale comunelor şi oraşelor unde nu funcţionează birouri ale notarilor
publici îndeplinesc, la cererea părţilor, legalizarea copiilor de pe înscrisuri, cu excepţia înscrisurilor
sub semnătură privată.

69
 Procedura
- Art. 152 - (1) Notarul public eliberează copii legalizate numai de pe înscrisurile originale
prezentate de părţi, astfel cum au fost emise în starea lor iniţială, după confruntarea copiei cu
originalul. (2) În cazul legalizării copiei de pe acte de identitate sau titluri de călătorie, în încheierea
de legalizare se va menţiona scopul în care urmează a fi folosită copia. (3) Se pot legaliza copii atât
de pe un înscris original în întregime, cât şi de pe părţi determinate ale acestuia, cu condiţia să nu se
denatureze înţelesul integral al înscrisului. (4) Pe copie, înainte de a se reda conţinutul actului, se va
menţiona "EXTRAS", iar în încheierea de legalizare a acesteia se va face menţiunea
corespunzătoare. (5) În cererea pentru legalizarea copiei se va identifica înscrisul, precizându-se
numărul de exemplare cerut de parte. Un exemplar al copiei legalizate se va reţine la dosar. (6)
Copiile certificate/legalizate eliberate din arhivele notariale sunt valabile 6 luni. (7) În încheiere se va
arăta că s-au îndeplinit condiţiile esenţiale ale legalizării copiei, în sensul art. 84 lit. g), prin
următoarele menţiuni:
a) atestarea conformităţii copiei cu înscrisul prezentat;
b) starea în care se află înscrisul;
c) semnătura secretarului care a făcut colaţionarea;
d) denumirea înscrisului aşa cum apare în acesta sau, în lipsă, o denumire corespunzătoare
raportului juridic constatat de acel înscris.
(8) Dacă se legalizează un înscris sub semnătură privată sau din arhiva biroului notarial, în încheiere
se va face menţiune expresă în acest sens. (9) În cazul în care confruntarea copiei cu originalul
înscrisului cere o pregătire de specialitate, copia se va elibera numai pe baza confruntării efectuate de
către un expert desemnat de notar, potrivit legii. În acest caz, încheierea este semnată şi de expert.
(10) Copii legalizate din arhiva biroului notarial de pe actele emise de notarul public se eliberează
numai părţilor, succesorilor şi reprezentanţilor acestora, precum şi celor care justifică un drept sau un
interes legitim. Fotocopierea se face de pe originalul din arhivă, cu toate menţiunile şi modificările
aduse originalului până la data eliberării copiei legalizate. (11) În vederea legalizării copiei unui
înscris original întocmit într-o altă limbă decât cea română, acel înscris va fi tradus în limba română
de un traducător şi interpret autorizat. Copia legalizată de pe înscrisul original, însoţită de traducerea
în limba română, va fi eliberată părţii în numărul de exemplare solicitat. Un exemplar din acestea se
păstrează în arhiva notarului.
- Art. 311/Regulament - (1) Cererea pentru legalizarea copiei de pe un înscris cuprinde numele,
prenumele şi adresa solicitantului, identificarea înscrisului a cărui copie se cere a fi legalizată şi
numărul de exemplare cerut. (2) Un exemplar al copiei legalizate se reţine la dosar. (3) Nu se pot

70
elibera copii legalizate de pe înscrisurile care conţin corecturi, ştersături, adăugări, cuvinte tăiate sau
alte particularităţi, dacă nu sunt confirmate prin semnătura şi sigiliul autorităţii care le-a întocmit sau,
după caz, semnătura părţilor. (4) În cazul în care înscrisul prezintă alte particularităţi care nu
afectează conţinutul sau forma actului ori acesta este plastifiat, în încheierea de legalizare a copiei se
fac menţiunile corespunzătoare acestor particularităţi. (5) Identificarea persoanei care solicită
eliberarea copiei legalizate nu este obligatorie. (6) La cererea părţilor, a succesorilor sau
reprezentanţilor acestora, precum şi a altor persoane care justifică un drept sau un interes legitim,
notarul public eliberează copii legalizate de pe actele originale existente în arhiva biroului notarial.
Pentru actele notariale întocmite în mai multe exemplare originale, copia legalizată din arhivă se
eliberează de pe exemplarul original aflat în arhivă. Pentru actele notariale întocmite într-un singur
exemplar original, copia legalizată din arhivă se eliberează de pe duplicatul actului aflat în arhivă. (7)
Copia legalizată din arhivă va cuprinde toate menţiunile făcute pe actul notarial original din arhivă în
intervalul cuprins între data întocmirii actului original şi data întocmirii copiei legalizate, cum ar fi
rectificări, revocări totale sau parţiale ori anulări. Dacă originalul actului a fost rectificat, copia
legalizată cuprinde atât textul actului original, cât şi al încheierii de rectificare. (8) Dispoziţiile alin.
(7) se aplică în mod corespunzător şi în cazul copiilor certificate eliberate de pe actele notariale aflate
în arhivele Camerelor.
- Art. 312/Regulament - (1) Se pot legaliza copii atât de pe un înscris în întregime, cât şi de pe
părţi determinate ale acestuia, cu condiţia să nu se denatureze înţelesul integral al înscrisului. (2) Pe
copia legalizată şi în încheierea de legalizare a acesteia se face menţiunea corespunzătoare.
- Art. 313/Regulament - Dacă se eliberează o copie legalizată de pe un înscris sub semnătură
privată, încheierea cuprinde menţiunea că înscrisul de pe care s-a eliberat copia este sub semnătură
privată.
- Art. 314/Regulament - (1) Textul copiei care urmează să fie legalizată trebuie scris în
continuare, fără spaţii libere, în afară de cazul în care pentru întocmirea copiei se folosesc imprimate
tipizate sau fotocopii. (2) Pentru a se înlătura posibilitatea unor denaturări ulterioare în copiile
legalizate, imediat după textul înscrisului care se legalizează se aplică parafa cu textul: "legalizarea
pe verso" sau, după caz, "urmează în continuare legalizarea".
- Art. 315/Regulament - (1) Încheierea de legalizare a copiei de pe un înscris întocmit într-o
altă limbă decât cea română se semnează de notarul public care a făcut confruntarea, în cazul în care
limba străină este limba sa maternă sau pentru care a fost autorizat ca interpret şi traducător. În cazul
în care confruntarea se face de către un interpret şi traducător autorizat, încheierea se semnează de
acesta în faţa notarului public, în afară de cazul în care interpretul şi traducătorul autorizat are depus

71
specimenul de semnătură la biroul notarial. La încheiere se anexează traducerea în limba română a
înscrisului, certificată de traducătorul autorizat. (2) Copia înscrisului tradus în limba română se
anexează la exemplarul traducerii acestuia, care rămâne în arhiva notarului public.
- Art. 316/Regulament - (1) Copia legalizată a unui înscris pentru a cărei colaţionare cu
originalul se cere o pregătire de specialitate se eliberează pe baza colaţionării de către un expert
desemnat de notarul public. (2) În cazul prevăzut la alin. (1), încheierea de legalizare se semnează de
notarul public şi de expert.
- Conform art. 253 alin.(4)/Regulament - Notarul public nu poate elibera copie legalizată de pe
încheierea finală.
Încheierea
- Art. 317/Regulament - (1) Încheierea de legalizare de pe copiile care se eliberează părţilor se
scrie, după caz, pe versoul înscrisului care se legalizează, dacă acesta are o singură filă, sau în
continuarea acestuia, în cazul în care textul este scris şi pe verso sau pe mai multe file în continuare.
(2) Înscrisul cuprinzând mai multe file va fi cusut, legat sau broşat. În acest caz, precum şi dacă
pentru întocmirea încheierii se foloseşte un adaos, sigiliul notarului public se aplică între
filele înscrisului şi, respectiv, parte pe fila înscrisului, parte pe adaosul folosit în condiţiile
prezentului regulament.
- art. 311 alin. (4) - În cazul în care înscrisul prezintă alte particularităţi care nu afectează
conţinutul sau forma actului ori acesta este plastifiat, în încheierea de legalizare a copiei se fac
menţiunile corespunzătoare acestor particularităţi.
- Art. 152 alin. (2) - În cazul legalizării copiei de pe acte de identitate sau titluri de călătorie, în
încheierea de legalizare se va menţiona scopul în care urmează a fi folosită copia.
- Art. 312/Regulament - (1) Se pot legaliza copii atât de pe un înscris în întregime, cât şi de pe
părţi determinate ale acestuia, cu condiţia să nu se denatureze înţelesul integral al înscrisului. (2) Pe
copia legalizată şi în încheierea de legalizare a acesteia se face menţiunea corespunzătoare.

Înregistrarea și arhivarea
- Numărul încheierii de legalizare se ia din RGN, pentru mai multe copii fiecare va avea număr
distinct, apoi se înregistrează în RGN la rubrica aferentă, NU se opisează în opisul RGN, se
păstrează în arhivă 3 ani, la mapa de legalizări A23, după termen putând fi scoasă din arhivă.
- Se păstrează cerere + un exemplar al copiei legalizate.

72
 -
ANEXA nr. 19

ROMÂNIA
Uniunea Naţională a Notarilor Publici
Birou notarial .............................
Licenţa de funcţionare nr. .......................
Sediul .......................................................

ÎNCHEIERE DE LEGALIZARE COPIE Nr. ...........................

Anul .............. luna .............. ziua ...................

..............................., notar public, legalizează această copie conformă cu înscrisul prezentat nouă,
aflat în ................1), care este ..............2) şi are .............. pagini, colaţionat de
secretarul/expertul ................................
Înscrisul .......................................3)

S-a perceput onorariul de ................. lei, cu chitanţă/bon fiscal/ordin de plată nr. .....................

Colaţionat Notar public,

Secretar/Expert, ..................
................... L.S.
1) Se va indica locul în care se află înscrisul original prezentat pentru colaţionare: în arhiva biroului
notarial sau în afara acesteia, cu precizarea locului unde se află.
2) Se vor menţiona denumirea înscrisului şi starea în care se află înscrisul prezentat.
3) Se va completa doar dacă actul este în extras, sub semnătură privată, prezintă particularităţi, este
plastifiat sau altă menţiune în legătură cu înscrisul prezentat. De asemenea, se vor face menţiunile
corespunzătoare şi în cazul actelor originale emise de autorităţi, parafate sau semnate prin parată.
170. Efectuarea și legalizarea traducerilor
Barem de corectare:
Noțiune
- Ar putea fi definită ca fiind modalitatea prin care notarul public legalizează semnătura
traducătorului autorizat ȋn acest sens de către Ministerul Justiției, iar ȋn cazul ȋn care notarul public
este autorizat ȋn condițiile mai sus precizate poate face el ȋnsuși traducerea cât și legalizarea
traducerii.
- Pentru efectuarea traducerii, dacă aceasta nu este facută de notarul public autorizat în acest
scop, traducătorul atestat potrivit legii, care a întocmit traducerea, va semna formula de certificare a

73
acesteia, iar notarul va legaliza semnătura traducătorului. Legalizarea semnăturii trăducatorului se
poate face și după specimenul de semnatură depus la biroul notarului public.
Sediul materiei
- Art. 12 lit. j + art. 15 + art. 18 alin. (2) lit. g și alin. (4) + art. 82 alin. (2) + art. 153 + art. 318-
324/Regulament + Anexele 22-23/Regulament + Legea 178/1997;
Competența
- Competeța este generală conf. art. 15 din Lege, respectiv Misiunile diplomatice conf. art. 18
alin. (2) lit. g si alin. (4)
Procedura
- Art. 153 - (1) Pentru efectuarea traducerii, dacă aceasta nu este făcută de notarul public
autorizat în acest scop, traducătorul atestat potrivit legii, care a întocmit traducerea, va semna
formula de certificare a acesteia, iar notarul va legaliza semnătura traducătorului. Legalizarea
semnăturii traducătorului se poate face şi după specimenul de semnătură depus la biroul notarului
public. (2) Dacă înscrisul se traduce din limba română într-o limbă străină sau dintr-o limbă străină
în altă limbă străină, atât certificarea traducerii, cât şi legalizarea semnăturii traducătorului de către
notarul public se vor face şi în limba străină în care se face traducerea.
- Art. 319/Regulament - (1) Înscrisul care se traduce se prezintă notarului public în una dintre
următoarele forme:
a) în original. Originalul poate fi un înscris sub semnătură privată căruia i s-a dat, după caz, dată
certă, legalizare de semnătură ori certificare sau poate fi un înscris autentic;
b) în copie legalizată ori certificată de autoritatea competentă care deţine în arhivă originalul
înscrisului.
(2) Interpretul şi traducătorul autorizat are obligaţia de a traduce complet, fără omisiuni, textul
prezentat spre traducere şi de a nu îi denatura conţinutul şi sensul. Prin text prezentat spre traducere
se înţelege fie o parte din textul înscrisului, fie textul înscrisului în întregime. În cazul în care se
solicită traducerea doar a unei părţi din textul înscrisului se va putea face doar această traducere,
nefiind necesară şi traducerea textului înscrisului în întregime. La sfârşitul traducerii se va înscrie
formula de certificare a traducerii, prin care interpretul şi traducătorul autorizat va certifica
exactitatea traducerii, faptul că textul prezentat spre traducere a fost tradus în întregime, fără
omisiuni, şi că, prin traducere, înscrisului nu i-au fost denaturate conţinutul şi sensul. (3) În cazul
legalizării semnăturii interpretului şi traducătorului autorizat care a efectuat o traducere din limba
română într-o limbă străină, calificarea de către notarul public a înscrisului tradus se face pe baza
datelor şi informaţiilor cuprinse în înscrisul în limba română prezentat de interpretul şi traducătorul

74
autorizat în una dintre formele prevăzute la alin. (1). În situaţia în care din înscrisul prezentat în
limba română nu rezultă date şi informaţii suficiente pentru calificarea de către notarul public a
actului tradus, acesta respinge cererea de îndeplinire a procedurii de legalizare a semnăturii
interpretului şi traducătorului autorizat. (4) În cazul legalizării semnăturii interpretului şi
traducătorului autorizat care a efectuat o traducere dintr-o limbă străină în limba română, calificarea
de către notarul public a înscrisului tradus se face pe baza datelor şi informaţiilor cuprinse în
traducerea certificată de interpretul şi traducătorul autorizat. În situaţia în care din traducerea
înscrisului nu rezultă date şi informaţii suficiente pentru calificarea de către notarul public a actului
tradus, acesta respinge cererea de îndeplinire a procedurii de legalizare a semnăturii interpretului şi
traducătorului autorizat. (5) Copia înscrisului care se traduce se anexează traducerii, cu aplicarea
ştampilei şi a semnăturii interpretului şi traducătorului autorizat pe marginile alăturate la îmbinarea a
două file, astfel încât ştampila de legătură să fie aplicată pe toate filele înscrisului, care se
numerotează, se capsează, se cos sau se broşează. (6) Nu se poate legaliza semnătura interpretului şi
traducătorului autorizat dacă înscrisul prezentat spre traducere, înfăţişat notarului public, este în
copie simplă. (7) Încheierea de legalizare a semnăturii interpretului şi traducătorului autorizat se
întocmeşte în urma prezentării la biroul notarului public a înscrisului care se traduce, precum şi a
traducerii acestuia, certificată de interpretul şi traducătorul autorizat.
- Art. 320/Regulament - (1) Interpretul şi traducătorul autorizat care efectuează traducerea
întocmeşte formula de certificare, ce are următorul cuprins:
"Subsemnatul, ................ (nume, prenume astfel cum sunt menţionate în
autorizaţie) .................., interpret şi traducător autorizat pentru limba/limbile străină/străine .........., în
temeiul Autorizaţiei nr. ... din data de ....., eliberată de Ministerul Justiţiei din România, certific
exactitatea traducerii efectuate din limba ..................., în limba .............., că textul prezentat a fost
tradus complet, fără omisiuni, şi că, prin traducere, înscrisului nu i-au fost denaturate conţinutul şi
sensul.
Înscrisul a cărui traducere se solicită în întregime/în extras are, în integralitatea sa, un număr
de .... pagini, poartă titlul/denumirea de ..................., a fost emis de ...... şi mi-a fost prezentat mie în
întregime/în extras.Traducerea înscrisului prezentat are un număr de .... pagini şi a fost efectuată
potrivit cererii scrise înregistrate cu nr. ................/zz.ll.aaaa, păstrate în arhiva subsemnatului.
S-a încasat onorariu/ de ... lei, cu chitanţă/bon fiscal/ordin de plată nr. ................./zz.ll.aaaa.
INTERPRET ŞI TRADUCĂTOR AUTORIZAT ........................ (semnătura şi ştampila)"
(2) Este interzisă modificarea în orice mod a formulei de certificare prevăzute la alin. (1), precum şi
necompletarea uneia sau mai multora dintre menţiunile cuprinse în aceasta.

75
 - Art. 321/Regulament - Notarul public refuză îndeplinirea procedurii legalizării semnăturii
interpretului şi traducătorului autorizat dacă nu sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de lege şi de
prezentul regulament.
Încheierea
- Art. 322/Regulament - (1) În procedura de legalizare a semnăturii interpretului şi
traducătorului autorizat, notarul public verifică şi atestă că înscrisul prezentat pentru a fi tradus este
prezentat în una dintre
formele prevăzute la art. 319 alin. (1), că interpretul şi traducătorul care a efectuat traducerea este
autorizat conform legii, precum şi faptul că acesta a semnat traducerea şi a aplicat ştampila. (2) În
încheierea de legalizare a semnăturii interpretului şi traducătorului autorizat, notarul public arată că
s-au îndeplinit condiţiile esenţiale, respectiv data (anul, luna, ziua), numele şi prenumele interpretului
şi traducătorului autorizat, prezentarea lui în persoană, calificarea actului prezentat spre traducere
conform art. 319 alin. (1), precum şi constatarea semnării de către acesta a traducerii. În situaţia în
care interpretul şi traducătorul autorizat şi-a depus specimenul de semnătură la biroul notarial, nu
este necesară prezenţa acestuia în faţa notarului public în vederea îndeplinirii procedurii.
- Art. 323/Regulament - (1) Notarul public poate efectua traduceri în condiţiile art. 82 alin. (2)
din lege. (2) În cazul în care traducerea se efectuează de către notarul public, pe lângă menţiunile
prevăzute la art. 322 alin. (2), în încheierea de legalizare a traducerii, notarul public certifică
exactitatea traducerii, faptul că textul prezentat a fost tradus complet, fără omisiuni, şi că, prin
traducere, înscrisului nu i-au fost denaturate conţinutul şi sensul. încheierea va cuprinde, de
asemenea, următorul text:
"Înscrisul a cărui traducere se solicită în întregime/în extras are, în integralitatea sa, un număr
de .... pagini, poartă titlul/denumirea de ............, a fost emis de ...... şi mi-a fost prezentat mie în
întregime/în extras.
Traducerea înscrisului prezentat are un număr de .... pagini şi a fost efectuată potrivit cererii
scrise înregistrate cu nr. ............/zz.ll.aaaa, păstrate în arhiva subsemnatului.
S-a încasat onorariul de ...... lei, cu chitanţă/bon fiscal/ordin de plată nr. ................/zz.ll.aaaa."
- Art. 324/Regulament - Notarul public poate elibera copii legalizate de pe traducerile aflate în
arhiva biroului notarial în condiţiile prevăzute de lege şi de prezentul regulament pentru îndeplinirea
procedurii de legalizare a copiilor de pe înscrisuri.
Înregistrarea și arhivarea
- Numărul încheierii de legalizare a traducerii se ia din RGN, pentru mai multe copii fiecare va
avea număr distinct, apoi se înregistrează în RGN la rubrica aferentă pe un singur rând, NU se

76
opisează în opisul RGN, se păstrează în arhivă 3 ani, la mapa A22, după termen putând fi scoasă din
arhivă.
- Se păstrează cerere + un exemplar al traducerii legalizate.

ANEXA nr. 22

ROMÂNIA
Uniunea Naţională a Notarilor Publici
Birou notarial ......................
Licenţa de funcţionare nr. ......................
Sediul .........................

ÎNCHEIERE DE LEGALIZARE A SEMNĂTURII TRADUCĂTORULUI Nr. ..................

Anul ................ luna ............... ziua ..................

.............................., notar public, în temeiul art. 12 lit. j) din Legea notarilor publici şi a activităţii
notariale nr. 36/1995, republicată, cu modificările ulterioare, legalizez semnătura de mai sus,
aparţinând lui .............................., interpret şi traducător autorizat, în baza 1) .................., de pe
cele ............... exemplare ale înscrisului, care are ca parte integrantă o copie a actului tradus.
Înscrisul a cărui traducere se solicită este un înscris 2) ...........................
S-a încasat onorariul de ..................... lei, cu chitanţă/bon fiscal/ordin de plată nr. .................
Notar public,
L.S.
...................

1) Semnăturii date în faţa mea/specimenului de semnătura depus la biroul notarial.

2) Se va menţiona forma actului: act autentic; copie legalizată; cu legalizare de semnătură; cu dată
certă.

77
Înscrisul tradus poate fi şi în extras.

ANEXA nr. 23

ROMÂNIA
Uniunea Naţională a Notarilor Publici
Birou notarial ......................
Licenţa de funcţionare nr. .....................
Sediul .........................

ÎNCHEIERE DE LEGALIZARE A TRADUCERII Nr. ................

Anul ............... luna .............. ziua ................

..................................., notar public, având ca limbă maternă limba ..................../, autorizat ca

interpret şi traducător autorizat1) pentru limba/limbile străină/străine ........................, în temeiul
autorizaţiei nr. ................ din data de .........................., eliberată de Ministerul Justiţiei, certific
exactitatea traducerii efectuate din limba .......................... în limba .........................., că textul
prezentat a fost tradus complet, fără omisiuni, şi că, prin traducere, înscrisului nu i-au fost denaturate
conţinutul şi sensul.
Înscrisul a cărui traducere se solicită este un înscris2) ...............................

78
 Înscrisul a cărui traducere se solicită în întregime/în extras are, în integralitatea sa, un număr
de .... pagini, poartă titlul/denumirea de ..............., a fost emis de ..................... şi a fost prezentat mie
în întregime/în extras.
Traducerea înscrisului prezentat are un număr de .................. pagini şi a fost efectuată potrivit
cererii scrise înregistrate cu nr. ............../zz.ll.aaaa, păstrate în arhiva subsemnatului.

În baza art. 12 lit. j) din Legea notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995, republicată, cu
modificările ulterioare, se legalizează traducerea efectuată de mine, care are ca parte integrantă o
copie a actului tradus.

S-a încasat onorariul de ............. lei, cu chitanţă/bon fiscal/ordin de plată nr. ..................
Notar public,
.....................
L.S.

1) Se va păstra menţiunea corespunzătoare, după cum limba în care/din care se traduce este limba
maternă a notarului public, respectiv acesta efectuează traducerea în temeiul autorizaţiei deţinute
pentru limba respectivă.
2) Se va menţiona forma actului: act autentic; copie legalizată; cu legalizare de semnătură; cu dată
certă.
Înscrisul tradus poate fi şi în extras.

171. Primirea în depozit a unor înscrisuri, documente și valori sau altor bunuri
Barem de corectare:
Noțiune
- Este procedura prin care o persoană se poate asigura că unui anumit bun al său i se va
converva substanța, nu i se va altera conținutul și că va rămâne într-un loc stabil.
- Art. 154 - (1) La primirea în depozita bunurilor, înscrisurilor şi a documentelor prezentate de
părţi, precum şi a sumelor de bani, a altor bunuri, înscrisuri sau documente găsite cu ocazia
inventarului succesoral, notarul public va menţiona, în încheiere, că s-au îndeplinit condiţiile
esenţiale ale primirii în depozit, în sensul art. 84 lit. g), prin următoarele menţiuni:
a) data depunerii (anul, luna, ziua), iar la cererea părţii, şi ora;
b) identificarea înscrisurilor sau a bunurilor predate, arătându-se toate datele necesare în acest
scop;

79
 c) numele deponentului şi al persoanei căreia trebuie să i se elibereze înscrisurile sau bunurile;
d) termenul de păstrare.
(2) Notarul public poate apela la o societate specializată în scopul îndeplinirii procedurii prevăzute la
alin. (1). Dacă notarul public va considera că nu poate asigura condiţiile
Sediul materiei
- Art. 12 lit. g + art. 15 + art. 18 alin. (2) lit. h și alin. (4) + art. 154 + art.325-326/Regulament
+ Anexa 24.
Competența
- Ca regulă, competența este generală, adică orice notar, cu excepția situațiilor în care bunurile
sunt găsite datorită inventarului succesoral notarul public fiind cel care instrumenteză procedura
succesorală.
Procedura
- Art. 78 alin. (1) Toate actele notariale se îndeplinesc la cerere;
- Art. 325/Regulament - (1) La primirea în depozit a înscrisurilor, documentelor, valorilor,
precum şi a altor bunuri neperisabile, pe care notarul public are posibilitatea practică şi efectivă de a
le depozita la biroul notarial în condiţii de siguranţă şi a căror depozitare nu contravine legii şi altor
dispoziţii de ordine publică sau bunelor moravuri, notarul public va proceda la verificarea
cuprinsului sau, după caz, a conţinutului acestora.
(2) În vederea primirii în depozit, deponentul declară pe propria răspundere că bunurile au
provenienţă legală.
- Art. 154 alin. (2) mai sus menționat.
- Notarul public poate aduce tingere depozitului in condițiile art. 1118 alin.(2) C.civ.
- Art. 1118 C.civ - Măsurile speciale privind sumele de bani şi alte valori - (1) Dacă în
timpul efectuării inventarului se vor găsi sume de bani, hârtii de valoare, cecuri sau alte valori, se vor
depune în depozitul notarial sau la o instituţie specializată, făcându-se menţiune despre aceasta şi în
procesul-verbal de inventariere. (2) Din sumele de bani găsite la inventariere se vor lăsa
moştenitorilor sau celor care locuiau cu defunctul şi gospodăreau împreună cu acesta sumele
necesare pentru:
a) întreţinerea persoanelor ce erau în sarcina celui decedat, pentru maximum 6 luni;
b) plata sumelor datorate în baza contractelor individuale de muncă sau pentru plata asigurărilor
sociale;
c) acoperirea cheltuielilor pentru conservarea şi administrarea bunurilor moştenirii.

80
 - Art. 326/Regulament - (1)Amprentele/Tiparele dispozitivelor silvice speciale de marcat care
au făcut obiectul procedurii de certificare de sigiliu se depun în depozitul notarial.
- Art. 298/Regulament - (1)Pentru legalizarea amprentei sigiliului, acesta se aplică, în prezenţa
notarului public, pe suportul material prezentat în acest scop de către partea interesată, care va fi
identificată în încheierea de legalizare a sigiliului. (2) Pentru legalizarea amprentei dispozitivului
silvic special de marcat, acesta se va aplica pe un singur suport de hârtie corespunzător, care se
păstrează în depozit notarial. încheierea de legalizare se întocmeşte în numărul de exemplare cerut de
părţi, plus câte unul pentru fiecare dintre procedurile notariale îndeplinite, părţilor eliberându-li-se
numai încheierea de legalizare a sigiliului şi cea de primire în depozit. (3)La cererea părţilor, notarul
public poate legaliza şi amprenta ştampilei persoanei juridice, a unui profesionist sau a oricărei
entităţi fără personalitate juridică, reglementată de lege.
Încheierea
- Art. 326/Regulament - (1)Amprentele/Tiparele dispozitivelor silvice speciale de marcat care
au făcut obiectul procedurii de certificare de sigiliu se depun în depozitul notarial. (2) Încheierea de
primire în depozit se întocmeşte în numărul de exemplare cerut de parte, plus unul pentru arhivă.(3)
Restituirea înscrisurilor, documentelor sau valorilor primite în depozit se face pe baza semnăturii
părţilor, succesorilor sau, după caz, a reprezentanţilor acestora, în registrul de depozite. (4)
Eliberarea bunurilor sau înscrisurilor aflate în depozit se face la termenul şi în condiţiile stabilite în
încheierea de primire în depozit. (5) La începutul fiecărui an, notarul public procedează la
reînscrierea în ordine cronologică în registrul de depozite a depozitelor neeliberate, începând cu
înscrierea cea mai veche, care va purta nr. 1 din registru.
Înregistrarea și arhivarea
- Numărul încheierii de primire în depozit se ia din registrul de depozite prevăzut de art.102 lit.
f din Regulament, apoi se înregistrează în acesta, NU există opis, se păstrează în arhivă 3 ani, la
mapa A24,

ANEXA nr. 24

ROMÂNIA
Uniunea Naţională a Notarilor Publici
Birou notarial ...............................

81
 Licenţa de funcţionare nr. .................
Sediul .................................................

ÎNCHEIERE DE PRIMIRE ÎN DEPOZIT Nr. ...................

Anul ............... luna ............. ziua ..............

În faţa mea, ............................, notar public, s-a prezentat ..............................., cu domiciliul

în ............................., identificat prin ....................., şi, în temeiul art. 12 lit. g) din Legea notarilor
publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995, republicată, cu modificările ulterioare, a depus
următoarele:
1 .......................... ;
2 ..........................1).
Depozitul a fost constituit pentru o perioadă de .........................., urmând a fi eliberat
lui ................... .
S-a încasat onorariul de .................. lei, cu chitanţă/bon fiscal/ordin de plată nr. ....................... .

Notar public,
......................
L.S.

1) Se completează cu denumirea bunului, datele de identificare ale acestuia, precum şi cu o descriere

sumară a bunului.

ANEXA nr. 8

REGISTUL DE DEPOZITE

Nr. Ziua Numele, Individualiza Termen de Onroari Notaru Data Numele,

de , prenumele rea păstrare și, ul l public eliberăr prenumele
înreg luna și înscirusului după caz, încasat ii și
. , semnătura documentelo perosoana semnătura
anul deponentulu r sau desemanată persoanei
i valorilor căreia i se căreia i se
depuse în eliberează restituie
depozitul depozitul depozitul
notarial
1 2 3 4 5 6 7 8 9

172. Procedura divorțului pe cale notarială

82
Barem de corectare:
Competența
- Art. 138 - (1) Procedura divorţului prin acordul soţilor este de competenţa notarului public, în
condiţiile legii. (2) Înainte de verificarea competenţei teritoriale, notarul public va verifica dacă legea
aplicabilă divorţului pentru căsătoria solicitată a fi desfăcută prin cererea primită este legea română.
(3) În cadrul procedurii notariale de divorţ, notarul public pronunţă una dintre următoarele soluţii:
a) admiterea cererii de divorţ; în acest caz, notarul public emite încheierea de admitere a cererii
de divorţ şi eliberează certificatul de divorţ;
b)respingerea cererii de divorţ; în acest caz, notarul public emite încheierea de respingere a
cererii de divorţ.
(4) În certificatul de divorţ se vor consemna desfacerea căsătoriei prin acordul soţilor, în faţa
notarului public, numele de familie pe care foştii soţi le vor purta după divorţ, precum şi, după caz,
menţiunile privind acordul parental referitor la minorii rezultaţi din căsătorie. (5) Înscrisul
autentificat de notarul public prin care se constată acordul parental constituie titlu executoriu în
condiţiile art. 101 alin. (2).
- Art. 267/Regulament - (1) Procedura divorţului prin acordul soţilor este de competenţa
notarului public cu sediul biroului în circumscripţia judecătoriei sau a Tribunalului Bucureşti, în a
cărei rază teritorială s-a încheiat căsătoria sau se află ultima locuinţă comună a soţilor. (2) La
primirea cererii, notarul public are obligaţia de a verifica, în prealabil, competenţa teritorială, potrivit
legii. Dacă părţile insistă să înregistreze cererea cu încălcarea competenţei, notarul public procedează
la înregistrarea cererii şi pronunţă o încheiere de respingere a acesteia. (3) Cererea de divorţ primeşte
şi un număr de înregistrare unic la nivel naţional din Registrul naţional de evidenţă a certificatelor de
divorţ (RNECD). (4) În cazul în care stabileşte că divorţul prin acordul soţilor este de competenţa
altui birou notarial, notarul public îndrumă părţile să se adreseze notarului public competent. (5) În
cazul în care competente sunt mai multe birouri notariale, competenţa de îndeplinire a procedurii
divorţului prin acordul părţilor aparţine biroului notarial care a înregistrat primul cererea la RNECD.
- În cazul în care căsătoria s-a încheiat la misiunile diplomatice sau la oficiile consulare ale
României în străinătate, competența soluționării cererii de divorț după criteriul locului încheierii
căsătoriei revine notarului public care își desfășoară activitatea în circumscripția Tribunalului
București ( art. 11 alin. 2 teza finală din Legea nr. 36/1995 coroborat cu art. 267 alin. 1 din
Regulamentul de aplicare a Legii nr. 36/1995), întrucât locul încheierii căsătoriei este considerat
Primăria Sectorului 1 București, în al cărei registru de stare civilă sunt evidențiate certificatele de
căsătorie emise de către misiunile diplomatice sau oficiile consulare (Legea nr. 119/1996 cu privire

83
la actele de stare civilă și H.G. nr. 64/2011 pentru aprobarea Metodologiei cu privire la aplicarea
unitară a dispoziţiilor în materie de stare civilă).
- Art. 268/Regulament - Prin ultima locuinţă comună se înţelege ultima locuinţă în care au
convieţuit soţii. Dovada ultimei locuinţe comune se face, după caz, cu actele de identitate ale soţilor,
din care rezultă domiciliul comun sau reşedinţa comună a acestora, ori, dacă nu se poate face dovada
în acest fel, prin declaraţie autentică pe propria răspundere a fiecăruia dintre soţi, din care să rezulte
care a fost ultima locuinţă comună a acestora. Declaraţia se va consemna în cererea de divorţ şi în
încheierea de admitere a cererii de divorţ.
Cererea de divorț. Termenul de reflecție
- Art. 269/Regulament - Soţii se vor prezenta personal în faţa notarului public pentru depunerea
cererii de divorţ, precum şi ulterior, în cadrul procedurii, pentru stăruinţa în cererea de divorţ şi
exprimarea consimţământului liber şi neviciat cu privire la desfacerea căsătoriei. Prin excepţie,
cererea de divorţ se poate depune la notarul public şi prin mandatar cu procură autentică, aceasta
cuprinzând toate menţiunile necesare, potrivii: legii, la depunerea cererii.
- Art. 373 C.civ. - Motive de divorţ - Divorţul poate avea loc:
a) prin acordul soţilor, la cererea ambilor soţi sau a unuia dintre soţi acceptată de celălalt soţ;
b) atunci când, din cauza unor motive temeinice, raporturile dintre soţi sunt grav vătămate şi
continuarea căsătoriei nu mai este posibilă;
c) la cererea unuia dintre soţi, după o separare în fapt care a durat cel puţin 2 ani;
d) la cererea aceluia dintre soţi a cărui stare de sănătate face imposibilă continuarea căsătoriei.
- Art. 270/Regulament - (1) Cererea de divorţ se face în scris şi se semnează personal de către
soţi sau prin mandatar, în faţa notarului public la care se depune cererea. (2) Cererea de divorţ va
cuprinde declaraţia soţilor că au ori nu copii minori născuţi din căsătorie, din afara căsătoriei sau
adoptaţi, acordul de principiu al ambilor părinţi cu privire la copiii minori, precum şi învoiala
acestora asupra numelui de familie pe care îl va purta fiecare dintre soţi după divorţ. (3) Cererea de
divorţ va fi însoţită de fotocopii de pe certificatele de naştere ale soţilor, precum şi de pe actele de
identitate ale acestora şi, după caz, ale copiilor minori. Odată cu depunerea cererii de divorţ, soţii vor
prezenta notarului public originalul certificatului de căsătorie emis de autorităţile române, de pe care
se va face copie legalizată, care va fi anexată la cererea de divorţ. (4) Originalul certificatului de
căsătorie se reţine de către notarul public până la eliberarea certificatului de divorţ. (5) La primirea
cererii de divorţ, notarul public verifică identitatea soţilor şi dacă datele înscrise în cererea de divorţ
corespund cu datele înscrise în actele anexate cererii.
 cazuri în care soții au copii minori

84
 - Art. 272/Regulament - În vederea admiterii cererii de divorţ în cazul în care există copii
minori, notarul public sesizează autoritatea competentă, ataşând cererii proiectul acordului soţilor cu
privire la exercitarea autorităţii părinteşti, locuinţa copiilor, modalitatea de păstrare a legăturilor
personale şi stabilirea contribuţiei fiecăruia dintre părinţi la creşterea, educarea, învăţătura şi
pregătirea profesională a copiilor după divorţ. La dosarul cauzei se depune raportul de anchetă
socială, în vederea soluţionării procedurii de divorţ pe cale notarială.
 cazuri în care soții nu au copii minori
- Art. 271/Regulament - (1) În ziua primirii cererii, notarul public înregistrează cererea în
registrul de divorţuri, după ce a verificat dacă este competent şi dacă a fost plătit onorariul. (2) După
înregistrarea cererii, pentru a putea continua procedura de divorţ, notarul public verifică în RNECD
să nu mai fie înregistrată de către aceiaşi soţi o altă cerere de divorţ. (3) Notarul public, după ce
efectuează operaţiunile prevăzute la alin. (1) şi (2), acordă soţilor un termen de reflecţie de 30 de zile
şi îi informează despre aceasta la momentul înregistrării cererii,(4) La expirarea termenului prevăzut
la alin. (3), în caz de neprezentare a soţilor şi în lipsa unei cereri de amânare a acestora, notarul
public respinge cererea de divorţ prin încheiere. (5) Notarul public respinge cererea de divorţ dacă
soţii nu se înţeleg cu privire la exercitarea drepturilor părinteşti sau la purtarea numelui de familie
după divorţ.
Ancheta psihosocială. Ascultarea minorului. Acordul parental
- Art. 272/Regulament - În vederea admiterii cererii de divorţ în cazul în care există copii
minori, notarul public sesizează autoritatea competentă, ataşând cererii proiectul acordului soţilor cu
privire la exercitarea autorităţii părinteşti, locuinţa copiilor, modalitatea de păstrare a legăturilor
personale şi stabilirea contribuţiei fiecăruia dintre părinţi la creşterea, educarea, învăţătura şi
pregătirea profesională a copiilor după divorţ. La dosarul cauzei se depune raportul de anchetă
socială, în vederea soluţionării procedurii de divorţ pe cale notarială.
- Art. 375 C.civ. - Condiţii - (1) Dacă soții sunt de acord cu divorțul și nu au copii minori,
născuți din căsătorie, din afara căsătoriei sau adoptați, ofițerul de stare civilă ori notarul public de la
locul căsătoriei sau al ultimei locuințe comune a soților poate constata desfacerea căsătoriei prin
acordul soților, eliberându-le un certificat de divorț, potrivit legii. (2) Divorțul prin acordul soților
poate fi constatat de notarul public și în cazul în care există copii minori născuți din căsătorie,
din afara căsătoriei sau adoptați, dacă soții convin asupra tuturor aspectelor referitoare la
numele de familie pe care să îl poarte după divorț, exercitarea autorității părintești de către
ambii părinți, stabilirea locuinței copiilor după divorț, modalitatea de păstrare a legăturilor
personale dintre părintele separat și fiecare dintre copii, precum și stabilirea contribuției

85
părinților la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională a copiilor.
Dacă din raportul de anchetă socială rezultă că acordul soților privind exercitarea în comun a
autorității părintești sau cel privind stabilirea locuinței copiilor nu este în interesul copilului,
sunt aplicabile prevederile art. 376 alin. (5). (3) Dispozițiile art. 374 alin. (2) sunt aplicabile în
mod corespunzător.
- Art. 264 C.civ. - Ascultarea copilului - (1) În procedurile administrative sau judiciare care îl
privesc, ascultarea copilului care a împlinit vârsta de 10 ani este obligatorie. Cu toate acestea, poate
fi ascultat şi copilul care nu a împlinit vârsta de 10 ani, dacă autoritatea competentă consideră că
acest lucru este necesar pentru soluţionarea cauzei. (2) Dreptul de a fi ascultat presupune
posibilitatea copilului de a cere şi a primi orice informaţie, potrivit cu vârsta sa, de a-şi exprima
opinia şi de a fi informat asupra consecinţelor pe care le poate avea aceasta, dacă este respectată,
precum şi asupra consecinţelor oricărei decizii care îl priveşte. (3) Orice copil poate cere să fie
ascultat, potrivit prevederilor alin. (1) şi (2). Respingerea cererii de către autoritatea competentă
trebuie motivată. (4) Opiniile copilului ascultat vor fi luate în considerare în raport cu vârsta şi cu
gradul său de maturitate. (5) Dispoziţiile legale speciale privind consimţământul sau prezenţa
copilului, în procedurile care îl privesc, precum şi prevederile referitoare la desemnarea de către
instanţă a unui reprezentant în caz de conflict de interese rămân aplicabile.
- Art. 102/Lege - Pentru valabilitatea acordului parental încheiat în procedura divorţului sau
în orice alte situaţii, notarul public, cu ocazia autentificării, este obligat să obţină raportul de anchetă
psihosocială şi să procedeze la ascultarea minorului în condiţiile art. 264 din Codul civil, republicat,
cu modificările ulterioare.
Admiterea cererii
- Art. 273/Regulament - Dacă soţii stăruie în cererea de divorţ şi dacă, în acest sens,
consimţământul lor este liber şi neviciat, după autentificarea acordului părinţilor cu privire la copiii
minori, notarul public întocmeşte o încheiere de admitere a cererii de divorţ prin acordul părţilor,
încheiere prin care constată că aceştia îşi exprimă consimţământul liber şi neviciat şi sunt îndeplinite,
cumulativ, şi celelalte condiţii legale prevăzute de Codul civil pentru desfacerea căsătoriei.
- Art. 274/Regulemant - (1) După admiterea cererii de divorţ, notarul public eliberează
certificatul de divorţ prin care constată desfăcută căsătoria prin acordul părţilor. (2) Certificatul de
divorţ se întocmeşte în 6 exemplare originale, din care: câte un exemplar pentru fiecare dintre soţi,
un exemplar pentru dosarul de divorţ, un exemplar pentru mapa de divorţuri de la sediul biroului
notarial, un exemplar pentru registrul stării civile de la locul în care s-a încheiat căsătoria sau unde s-

86
a transcris certificatul de căsătorie eliberat într-un alt stat şi un exemplar pentru registrul stării civile
deţinut de direcţia judeţeană de evidenţă a persoanelor.
Certificatul de divorț. Rectificarea certificatului de divorț
- Art. 275/Regulamnet - (1) În vederea eliberării certificatului de divorţ, notarul public va
solicita, prin intermediul administratorului registrelor unice ale Uniunii, alocarea numărului pentru
certificatul de divorţ din Registrul unic al certificatelor de divorţ, ţinut de Ministerul Afacerilor
Interne. Numărul alocat de acest registru se înscrie de către notarul public pe certificatul de divorţ.
(2) Procedura prin care notarul public cere alocarea numărului certificatului de divorţ din Registrul
unic al certificatelor de divorţ se stabileşte prin protocol încheiat între Ministerul Afacerilor Interne
şi Uniune.
- Art. 276/Regulament - (1) Certificatul de divorţ face dovada desfacerii căsătoriei prin acordul
soţilor, precum şi a numelui de familie pe care fiecare dintre soţi îl va purta după divorţ. (2) După
eliberarea certificatului de divorţ, notarul public comunică, de îndată, o copie certificată de pe acesta
la primăria locului în care s-a încheiat căsătoria sau unde s-a transcris certificatul de căsătorie
eliberat într-un alt stat, spre a se face menţiune despre divorţ în actul de căsătorie. (3) Odată cu
eliberarea certificatului de divorţ, notarul public restituie soţilor certificatul de căsătorie, pe care va
înscrie menţiunea: "Desfăcut căsătoria prin certificatul de divorţ nr. .../... ", urmată de semnătura şi
sigiliul notarului public instrumentator. (4) În cazul admiterii cererii de divorţ, notarul public
comunică de îndată, în format electronic, soluţia, în vederea închiderii poziţiei respective din
RNECD.
Încheierea de respingere a cererii de divorț
- Art. 277/Regulament - Notarul public emite o încheiere de respingere a cererii de divorţ în
următoarele cazuri în care nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru desfacerea
căsătoriei prin acordul părţilor;
a) nu are competenţa să soluţioneze cererea de divorţ;
b) unul dintre soţi este pus sub interdicţie;
c) unul dintre soţi nu îşi poate exprima consimţământul liber şi neviciat;
d) la depunerea cererii de divorţ nu sunt prezenţi ambii soţi personal sau prin mandatar;
e) unul dintre soţi sau mandatarul refuză să semneze cererea personal, în faţa notarului public;
f) soţii refuză să dea declaraţiile prevăzute de prezentul regulament;
g) soţii nu se înţeleg cu privire la numele de familie care urmează a fi purtat după divorţ de către
fiecare dintre ei;
h) soţii nu prezintă, la depunerea cererii de divorţ, actul de căsătorie în original;

87
i) unul dintre soţi se prezintă în faţa notarului public la termenul de 30 de zile acordat şi declară că nu
mai stăruie în cererea de divorţ;
j) unui dintre soţi nu mai stăruie în cererea de divorţ, întrucât nu s-a prezentat în faţa notarului public
la termenul stabilit pentru a declara că stăruie în cererea de divorţ;
k) cererea a rămas fără obiect, întrucât căsătoria dintre soţi a fost desfăcută de către o altă autoritate
competentă;
l) soţii se împacă;
m) soţii îşi retrag cererea de divorţ;
n) soţii nu se înţeleg cu privire la obligaţiile pe care le au în legătură cu copiii minori sau cu privire la
numele ce urmează să îl poarte după divorţ;
o) înainte de finalizarea procedurii de divorţ unul dintre soţi a decedat, căsătoria încetând în acest
mod.
- Art. 278 (1) În cazul respingerii cererii de divorţ, notarul public comunică de îndată, în
format electronic, soluţia pronunţată, în vederea închiderii poziţiei respective în RNECD. (2)
Rectificarea erorilor materiale din certificatul de divorţ se soluţionează potrivit dispoziţiilor în
materie de stare civilă.

ANEXA nr. 35:

ROMÂNIA
Uniunea Naţională a Notarilor Publici
Birou notarial .......................
Licenţa de funcţionare nr. ...................
Sediul ......................
Dosar de divorţ nr. .............../20 ............
ÎNCHEIERE DE RESPINGERE A CERERII DE DIVORŢ
nr. ........... din data ...............
În dosarul de divorţ aflat pe rolul acestui birou notarial, privind pe ....................(numele şi
prenumele soţilor) .................., înregistrat cu nr. ............. din data de ..........., având ca obiect
desfacerea căsătoriei prin acordul soţilor, la apelul nominal au răspuns:

88
 1 ............................., domiciliat în
2 .............................., domiciliat în ........................, care a/au declarat
următoarele: ...............................................
Lipsă ............................................
Notarul public,
având în vedere că divorţul prin acordul soţilor nu poate fi constatat prin procedura notarială
prevăzută de art. 378 din Codul civil, pentru următoarele motive:
........................................................
DISPUNE:
Respinge cererea pentru desfacerea căsătoriei prin acordul pârtilor, privind pe
soţii ............................. şi ..............................
Fără cale de atac, conform art. 378 alin. (2) din Codul civil.
S-a perceput onorariul de ............ lei cu chitanţă/bon fiscal/ordin de plată nr. ...............,
T.V.A. ..............................
Notar public,
......................
(numele şi prenumele)
Semnătura
..................
L.S. (sigiliu)

ANEXA nr. 36:

ROMÂNIA
Uniunea Naţională a Notarilor Publici
Birou notarial ......................
Licenţa de funcţionare nr. ...................
Sediul ..........................
Dosar de divorţ nr. .............../20...................
CERTIFICAT DE DIVORŢ1)

89
 nr. .............. din data .................
Notar public, ........................., constat desfăcută prin acordul soţilor căsătoria înregistrată la
Primăria ..................., judeţul ................, în Actul de căsătorie nr. .......... din ..............,
dintre .................... (soţul), născut la data de ..................., în localitatea ..................,
judeţul .........................., CNP ......................, fiul lui .............. şi al ............, cu domiciliul în
localitatea ......................., şi ....................... (soţia), născuta la data de .......................... în
localitatea ........................, judeţul........................., CNP ..........., fiica lui .................... şi
a ...................., cu domiciliul în ........................ judeţul ....................., în temeiul art. 376 alin. (4) din
Codul civil.
Numele după divorţ:
- fostul soţ .....................;
- fosta soţie ...................... .
Prezentul certificat de divorţ produce efecte între părţi de azi .................. (zi/lună/an), data
eliberării, şi va fi transmis autorităţii competente pentru a se face menţiunile corespunzătoare pe
actul de stare civilă.
Notar public,
.....................
(numele şi prenumele)
Semnătura
..................
L.S.
(sigiliu)
____
1) La solicitarea persoanei interesate notarul public poate elibera certificatul european de divorţ prin
completarea anexei I la Regulamentul (CE) 2.201/2003 al Consiliului din 27 noiembrie 2003 privind
competenţa, recunoaşterea şi executarea hotărârilor judecătoreşti în materie matrimonială şi în
materia răspunderii părinteşti, de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1.347/2000.
173. Reconstituirea actelor originale
Barem de corectare:
Noțiune
-
Sediul materiei
- Art.12 din lege lit. ș) orice alte operațiuni prevuzte de lege – prinvind competenta

90
 Competență
- Art.12 din lege lit. ș) orice alte operațiuni prevuzte de lege – prinvind competenta
- Art. 157 (1)Actele care au dispărut fără a mai fi rămas un exemplar original se reconstituie la
cerere, prin încheiere, pe baza acordului părţilor sau, după caz, a succesorilor acestora. (2)
Reconstituirea se face de către notarul public la care s-a întocmit actul sau, dacă acestuia i-a încetat
calitatea, de către notarul public care a preluat arhiva sau de către cel desemnat în acest scop de către
preşedintele Colegiului director al Camerei. Reconstituirea se face cu citarea tuturor părţilor sau a
succesorilor acestora. (3) În lipsa acordului părţilor, reconstituirea actelor dispărute se va face de
judecătoria în circumscripţia căreia îşi are sediul biroul notarial care a întocmit actul, în conformitate
cu dispoziţiile din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările ulterioare. (4) În cazul în
care actul dispărut a fost întocmit de alte organe cu activitate notarială, reconstituirea se face de
judecătoria în circumscripţia căreia îşi are sediul organul care a întocmit actul sau se află domiciliul
ori sediul uneia dintre părţi, după caz.
Procedura notarială
- Art. 329 - (1)Reconstituirea actelor notariale originale se face în condiţiile prevăzute de art.
156 din lege. (2)Procedura reconstituirii de către notarul public a actelor notariale originale se
îndeplineşte şi pentru actele întocmite de notariatul de stat, ale cărui arhive se preiau de către
Camere, sau înscrisuri care au dispărut fără a mai exista un exemplar original. Reconstituirea se face
cu acordul părţilor sau, după caz, al succesorilor acestora.
Procedura judiciară

91