OSJ Suport de Curs 2020-2021

Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași
Facultatea de Drept
Anul universitar 2020-2021
Semestrul I
I .Informații generale despre curs
Titlul disciplinei:ORGANIZAREA SISTEMULUI JUDICIAR

Tipul disciplinei (impusă, opțională, facultativă): opțională
II. Informații despre coordonatorul de disciplină

Nume și titlul științific: Lector univ. dr. Carmen Moldovan
Contact e-mail: carmen.moldovan@uaic.ro
Program consultații: conform pagină web
III. Condiționări și cunoștințe pre-rechizite
Înscrierea la curs este condiționată de parcurgerea cursurilor de – nu este cazul
IV. Obiectivele și competențele asigurate
1. Obiective:
Obiectivul general
Cunoașterea reglementărilor aplicabile organizării sistemului judiciar.
Însușirea noțiunilor referitoare la organizarea profesiilor juridice din România.
Obiectivele specifice
La finalizarea cu succes a acestei discipline, studenții vor fi capabili să:
- explice regulile aplicabile sistemului judiciar și profesiilor juridice din România
- descrie statutul juridic al magistraților, avocaților, consilierilor juridici, executorilor
judecătorești
- utilizeze limbajul juridic de specialitate specific
- analizeze situații juridice concrete (spețe)
2. Competențe:
Competențe profesionale
C1. Însușirea unor instrumente și dobândirea unor cunoștințe și abilități în sensul caracterizării
și evaluării sistemului judiciar românesc
C2. Emiterea unor judecăți de valoare cu privire la funcționarea acestui sistem
C3. Capacitatea de a înțelege și analiza noțiunile specifice disciplinei
C4.Creșterea capacității de soluționare a spețelor
Competențe transversale
CT1. Dezvoltarea abilităților de comunicare și valorificare a cunoștințelor și abilităților
dobândite,
1
CT2. Înțelegerea dinamicii domeniului și a legăturilor cu alte ramuri de drept
CT3. Creșterea gradului de conștientizare și a capacității de autoevaluare a statutului juridic
personal în perspectiva alegerii unei profesii juridice (magistrat, avocat, consilier juridic, notar
public, executor judecătoresc)
V. Structura cursului – pe unități de învățare, cu indicarea duratei de parcurgere

Unitatea de învățare 1:
PRINCIPIILE ORGANIZĂRII JUDICIARE. ORGANIZAREA INSTANȚELOR
JUDECĂTOREȘTI DIN ROMÂNIA ȘI A MINISTERULUI PUBLIC I (2 ore)
ORGANIZAREA INSTANȚELOR JUDECĂTOREȘTI DIN ROMÂNIA ȘI A
MINISTERULUI PUBLIC II (2 ore)
MINISTERULUI PUBLIC III (2 ore)
ORGANIZAREA PROFESIEI DE MAGISTRAT ÎN ROMÂNIA I (2 ore)
ORGANIZAREA PROFESIEI DE MAGISTRAT ÎN ROMÂNIA II (2 ore)
ORGANIZAREA PROFESIEI DE MAGISTRAT ÎN ROMÂNIA III (2 ore)
ORGANIZAREA PROFESIEI DE MAGISTRAT ÎN ROMÂNIA IV (2 ore)
ORGANIZAREA ȘI EXERCITAREA PROFESIEI DE AVOCAT ÎN ROMÂNIA I (2 ore)
ORGANIZAREA ȘI EXERCITAREA PROFESIEI DE AVOCAT ÎN ROMÂNIA II (2 ore)
ORGANIZAREA ȘI EXERCITAREA PROFESIEI DE AVOCAT ÎN ROMÂNIA III (2 ore)
ORGANIZAREA ȘI EXERCITAREA PROFESIEI DE AVOCAT ÎN ROMÂNIA IV (2 ore)
ORGANIZAREA ȘI EXERCITAREA PROFESIEI DE CONSILIER JURIDIC (2 ore)
ORGANIZAREA ȘI EXERCITAREA PROFESIEI DE NOTAR PUBLIC (2 ore)
ORGANIZAREA ȘI EXERCITAREA PROFESIEI DE EXECUTOR JUDECĂTORESC (2
ore)
VI. Numărul și formatul lucrărilor de verificare pe parcurs
2
1 lucrare în format test grilă după unitatea de învățare 7
VII. Metodele și instrumentele de evaluare

- Evaluare pe parcurs
VIII. Bibliografie obligatorie și resurse suplimentare
1. Traian Cornel Briciu, Claudiu Constantin Dinu, Paul Pop, Instituţii judiciare Ediția 2,
Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2016
2. Ion Popa, Tratat privind profesia de magistrat în România, Universul Juridic, Bucureşti,
2007
3. Dan Oancea (coord.), Legea privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat, Editura
C.H. Beck, București, 2015
4. Florea Măgureanu, Organizarea sistemului judiciar, Universul Juridic, Bucureşti, 2006
5. Ioan Leş, Organizarea sistemului judiciar românesc, Editura All Beck, Bucureşti, 2004
Referinţe suplimentare:
1. Ioan Leş, Organizarea sistemului judiciar în dreptul comparat, Editura All Beck,
Bucureşti, 2005
2. Ligia Dănilă, Organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, Editura CH Beck,
Bucureşti, 2007
3. Carmen Moldovan, Fișe privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat, Editura
Universul Juridic, București, 2019
3
PRINCIPIILE ORGANIZĂRII JUDICIARE. ORGANIZAREA INSTANȚELOR
JUDECĂTOREȘTI DIN ROMÂNIA ȘI A MINISTERULUI PUBLIC I (2 ore)
Obiectiv general: însușirea noțiunilor referitoare la principiile organizării judiciare și

accesul la justiție și a dispozițiilor generale privind procedura judiciară
După parcurgerea acestei unități de învățare, studentul va putea să:

- cunoască principalele reguli aplicabile organizării judiciare
- facă distincție între instanțele judecătorești
- cunoască principalele reguli aplicabile procedurii judiciare
Planul unității de învățare 1

1. Principiile organizării judiciare
1.1. Instituțiile prin intermediul cărora se exercită puterea judiciară
1.2. Instanțele judecătorești
1.3. Ministerul Public
1.4. Ministerul Justiției
2. Accesul la justiție
2.1. Libertatea sesizării organelor judiciare
2.2. Egalitatea în fața legii
2.3. Asistența judiciară internațională
3. Dispoziții generale privind procedura judiciară
3.1. Dreptul la un proces echitabil
3.2. Distribuire aleatorie și continuitatea completului de judecată
3.3. Publicitatea ședințelor de judecată
3.4. Limba în care se desfășoară procedura
3.2. Dreptul la apărare
3.6. Obligativitatea hotărârilor judecătorești
3.7. Completul de divergență
1. PRINCIPIILE ORGANIZĂRII JUDICIARE
1.1. Instituțiile prin intermediul cărora se realizează justiția

Justiția reprezintă o formă fundamentală de activitate a statului constând în soluționarea
litigiilor, materializată prin activitatea desfășurată de instanțele judecătorești și celelalte organe
4
de jurisdicție. Justiția este un serviciu public. În România, justiția se realizează prin Înalta Curte
de Casație şi Justiție şi de celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege.
Consiliul Superior al Magistraturii este garantul independenței justiției.
Ministerul Public îşi exercită atribuțiile prin procurori constituiți în parchete, în
condițiile legii.
Justiția se înfăptuiește în numele legii, este unică, imparțială şi egală pentru toți.
1.2. Instanțele judecătorești

Justiţia se realizează prin următoarele instanţe judecătoreşti:
- Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ÎCCJ);
- curţi de apel;
- tribunale;
- tribunale specializate;
- instanţe militare;
- judecătorii.
Competenţa organelor judiciare şi procedura judiciară sunt stabilite de lege.
1.3. Ministerul Public

În activitatea judiciară Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societății şi
apără ordinea de drept, precum şi drepturile şi libertățile cetățenilor.
Parchetele funcționează pe lângă instanțele de judecată, conduc şi supraveghează activitatea de
cercetare penală a poliţiei judiciare, în condiţiile legii.
1.4. Ministerul justiției

Ministerul Justiției asigură buna organizare şi administrare a justiției ca serviciu public.
Ministerul Justiției este organul de specialitate al administrației publice centrale, cu
personalitate juridică, în subordinea Guvernului, care contribuie la buna funcționare a
sistemului judiciar şi la asigurarea condițiilor înfăptuirii justiției ca serviciu public, apărarea
ordinii de drept şi a drepturilor şi libertăților cetățenești.
2. ACCESUL LA JUSTIȚIE
Accesul la justiție reprezintă un ansamblu de drepturi de care beneficiază justițiabilii,

ce constituie garanții ale dreptului de acces la instanțele de judecată.
2.1. Libertatea sesizării organelor judiciare

Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților şi a
intereselor sale legitime în exercitarea dreptului său la un proces echitabil. Accesul la justiție
nu poate fi îngrădit.
Accesul la justiție presupune în primul rând dreptul persoanei de a sesiza organele
judiciare sau instanțele de judecată. De asemenea, implică și dreptul de a obține pronunțarea
unei soluții, în urma analizării cererii.
5
Acest principiu nu înseamnă că accesul este absolut sau nelimitat; se exercită în
conformitate cu dispozițiile legale care prevăd condiții pe care trebuie să le îndeplinească actele
de sesizare a instanțelor de judecată și termene procedurale pe care persoanele interesate pot
trebuie să le respecte.
2.2. Egalitatea în fața legii

Toate persoanele sunt egale în fața legii, fără privilegii și fără discriminări.
Justiția se realizează în mod egal pentru toți, fără deosebire de rasă, naționalitate, origine
etnică, limbă, religie, sex, orientare sexuală, opinie, apartenență politică, avere, origine ori
condiție socială sau de orice alte criterii discriminatorii.
Egalitatea în fața legii reprezintă o formă de manifestare a principiului egalității în
drepturi, principiu consacrat și în Constituția României. Acest principiu înseamnă că toate
persoanele sunt egale în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări;
nimeni nu este mai presus de lege. Principiul egalității părților în fața justiției este regula care
consacră egalitatea părților în raporturile procesuale cu instanțele de judecată și recunoașterea
acelorași drepturi procesuale și acelorași îndatoriri, corespunzătoare calității lor din proces.
Egalitatea implică o serie de cerințe sau garanții: judecarea proceselor pentru toți cetățenii
trebuie să se realizeze de către aceleași organe și potrivit acelorași reguli de procedură; existența
unor organe de jurisdicție specializate, în afara sistemului instanțelor judecătorești nu este
posibilă.
Competenţa organelor judiciare şi procedura judiciară sunt stabilite de lege.
2.3. Asistența judiciară internațională

Asistența judiciară internațională se solicită sau se acordă în condițiile prevăzute de lege,
de tratatele internaționale la care România este parte sau, după caz, pe bază de reciprocitate.
3. DISPOZIȚII GENERALE PRIVIND PROCEDURA JUDICIARĂ
3.1. Dreptul la un proces echitabil

Toate persoanele au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un
termen rezonabil, de către o instanţă imparţială şi independentă, constituită potrivit legii.
Dreptul la un proces echitabil este un principiu constituțional și un drept fundamental
prevăzut de documente internaționale - Convenția europeană a drepturilor omului - art. 6, Pactul
internațional cu privire la drepturile civile și politice, etc.
Caracterul rezonabil al duratei unei proceduri judiciare se apreciază în fiecare caz, în
funcție de particularitățile cauzei, complexitatea cauzei în fapt și în drept, comportamentul
părților în proces, comportamentul organelor judiciare.
3.2. Distribuirea aleatorie și continuitatea completului de judecată

Activitatea de judecată se desfăşoară cu respectarea principiilor distribuirii aleatorii a
dosarelor şi continuităţii, cu excepţia situaţiilor în care judecătorul nu poate participa la judecată
din motive obiective.
6
Distribuirea aleatorie reprezintă o garanție suplimentară a imparțialității și
independenței instanțelor de judecată și se realizează prin sistemul informatic ECRIS.
Continuitatea completului de judecată presupune că judecătorul învestit cu soluționarea
cauzei nu poate fi înlocuit pe durata procesului decât pentru motive temeinice (membrii
completului de judecată trebuie să rămână aceiași în tot cursul judecății).
3.3. Publicitatea ședințelor de judecată

Ședințele de judecată sunt publice, în afară de cazurile prevăzute de lege. Presupune că
procesul se desfășoară în fața instanței de judecată, în prezența părților și a oricăror persoane
străine de proces, care vor să asiste la dezbateri.
Pronunțarea hotărârilor se face în ședință publică, indiferent dacă judecarea cauzei a
avut loc în ședință publică sau în cameră de consiliu, cu excepția cazurilor prevăzute de lege
(hotărârea poate fi pusă la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței).
Ședințele de judecată se înregistrează prin mijloace tehnice video sau audio. În cursul
ședinței de judecată, grefierul ia note cu privire la desfășurarea procesului. Părțile pot cere
citirea notelor şi vizarea lor de către președinte. După terminarea ședinței de judecată,
participanții la proces primesc, la cerere, câte o copie de pe notele grefierului.
Publicitatea ședințelor de judecată reprezintă o garanție a procesului echitabil împotriva
justiției „secrete” și asigură transparența procedurii de judecată.
Deliberarea are loc în secret.
3.4. Limba în care se desfășoară procedura judiciară

Procedura judiciară se desfășoară în limba română. Cererile şi actele procedurale se
întocmesc numai în limba română.
Cetățenii români aparținând minorităților naționale au dreptul să se exprime în limba
maternă, în fața instanțelor de judecată, în condițiile legii. În cazul în care una sau mai multe
părți solicită să se exprime în limba maternă, instanța de judecată trebuie să asigure, în mod
gratuit, folosirea unui interpret sau traducător autorizat.
În situația în care toate părțile solicită sau sunt de acord să se exprime în limba maternă,
instanța de judecată trebuie să asigure exercitarea acestui drept, precum şi buna administrare a
justiției, cu respectarea principiilor contradictorialității, oralității şi publicității. Dezbaterile
purtate de părți în limba maternă se înregistrează, consemnându-se în limba română.
Obiecțiunile formulate de cei interesați cu privire la traduceri şi consemnarea acestora
se rezolvă de instanța de judecată până la încheierea dezbaterilor din acel dosar, consemnându-
se în încheierea de ședință. Interpretul sau traducătorul va semna pe toate actele întocmite,
pentru conformitate, atunci când acestea au fost redactate sau consemnarea s-a făcut în baza
traducerii sale.
3.5. Dreptul la apărare

Dreptul la apărare este garantat în Legea privind organizarea judiciară, în Constituție,
Codurile de procedură și documente internaționale. În tot cursul procesului, părţile au dreptul
să fie reprezentate sau, după caz, asistate de un apărător, ales sau numit din oficiu, potrivit legii.
7
Părțile au libertatea de a folosi acest drept sa nu.
Garanții ale dreptului la apărare: părțile au posibilitatea de a lua cunoștință de cuprinsul
dosarului, de a propune probe, de a-și face apărări, de a-și prezenta susținerile în scris sau oral
și de a exercita căile de atac prevăzute de lege; în materie civilă, persoanele fizice pot solicita
acordarea ajutorului public judiciar. În materie penală, sunt stabilite situații în care asistența
juridică este obligatorie.
3.6. Obligativitatea hotărârilor judecătorești

Hotărârile judecătorești trebuie respectate şi duse la îndeplinire în condițiile legii.
Hotărârile judecătorești pot fi desființate sau modificate numai în căile de atac prevăzute
de lege şi exercitate conform dispozițiilor legale.
Redactarea hotărârilor judecătorești trebuie făcută în termen de 30 de zile. Acest termen
poate fi prelungit cu câte 30 de zile de cel mult două ori, în cazuri temeinic motivate.
3.7. Completul de divergență

În cazul completului format din 2 judecători, dacă aceștia nu ajung la un acord asupra
hotărârii ce urmează a se pronunța, procesul se judecă din nou în complet de divergență, în
condițiile legii.
Completul de divergență se constituie prin includerea în completul de judecată a
judecătorului din planificarea de permanență.
Întrebări:
- Care sunt instanțele judecătorești prin intermediul cărora se realizează funcția
jurisdicțională a statului?
- Care sunt componentele dreptului la un proces echitabil ?
- Ce se înțelege prin publicitatea ședințelor de judecată ?
- Care sunt garanțiile dreptului la apărare?
MINISTERULUI PUBLIC II (2 ore)
Obiectiv general: însușirea cunoștințelor referitoare la organizarea instanțelor

judecătorești – competență, organizare, conducere
- cunoască regulile după care sunt organizate instanțele judecătorești;
- facă distincție între regulile aplicabile organizării ÎCCJ și celorlalte instanțe
judecătorești;
- cunoască atribuțiile organelor de conducere a instanțelor judecătorești
- cunoască regulile după care sunt alcătuite completele de judecată;
8
- cunoască regulile aplicabile asistenților judiciari și magistraților asistenți.

1. Înalta Curte de Casație și Justiție
1.1. Organizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție
1.2. Competența Înaltei Curți de Casație și Justiție
1.3. Conducerea Înaltei Curți de Casație și Justiție
1.4. Completele de judecată la Înaltei Curți de Casație și Justiție
2. Curțile de apel, tribunalele, tribunalele specializate și judecătoriile
2.1. Organizarea curților de Apel
2.2. Organizarea tribunalelor
2.3. Organizarea tribunalelor specializate
2.4. Organizarea judecătoriilor
2.5. Competența completelor și secțiilor specializate pentru minori și familie
2.6. Înființarea secțiilor și completelor specializate
3. Conducerea instanțelor judecătorești
3.1. Președinții și vicepreședinții instanței
3.2. Colegiile de conducere
3.3. Adunările generale ale judecătorilor
4. Completele de judecată
4.1. Stabilirea completelor de judecată
4.2. Compunerea completelor de judecată
5. Asistenții judiciari
5.1. Numirea asistenților judiciare. Condiții
5.2. Statutul profesional al asistenților judiciari. Răspunderea disciplinară
6. Magistrații-asistenți ai Înaltei Curți de Casație și Justiție și ai Curții Constituționale
6.1. Statutul profesional al magistraților asistenți
6.2. Atribuțiile prim-magistratului asistent, ale magistraților-asistenți șefi și ale
magistraților asistenți
7. Instanțele militare
1. ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE
1.1. Organizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție

În România funcționează o singură instanță supremă, denumită Înalta Curte de Casație
şi Justiție, cu personalitate juridică și cu sediul în capitala țării.
ÎCCJ asigură interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către celelalte instanțe
judecătorești, potrivit competenței sale. Președintele ÎCCJ are calitatea de ordonator principal
de credite. Cheltuielile necesare funcționării se finanțează din bugetul de stat.
9
ÎCCJ se compune din: președinte, 2 vicepreședinți, 4 președinți de secţii şi judecători.
ÎCCJ este organizată în 4 secţii - Secţia I civilă, Secţia a II-a civilă, Secţia penală, Secţia
de contencios administrativ şi fiscal şi Secţiile Unite, cu competenţă proprie.
În cadrul ÎCCJ funcţionează: Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii,
Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, precum şi complete de 5 judecători.
La începutul fiecărui an, Colegiul de conducere al ÎCCJ, la propunerea preşedintelui sau
a vicepreşedintelui acesteia, poate aproba înfiinţarea de complete specializate în cadrul secţiilor
ÎCCJ, în funcţie de numărul şi natura cauzelor, de volumul de activitate al fiecărei secţii, precum
şi de specializarea judecătorilor şi necesitatea valorificării experienţei profesionale a acestora.
Desemnarea judecătorilor în compunerea completelor competente să judece recursul în
interesul legii, precum şi a completelor competente să soluţioneze sesizarea în vederea
pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept se va realiza în
funcţie de specializarea completelor de judecată din care aceştia fac parte.
În cadrul ÎCCJ funcţionează magistraţi-asistenţi, stabiliţi prin statul de funcţii. ÎCCJ
cuprinde în structură Cancelaria, direcţii, servicii şi birouri, cu personalul stabilit prin statul de
funcţii.
1.2. Competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Secţia I civilă, Secţia a II-a civilă şi Secţia de contencios administrativ şi fiscal ale
ÎCCJ judecă:
- recursurile împotriva hotărârilor pronunţate de curţile de apel şi a altor hotărâri, în
cazurile prevăzute de lege, precum şi
- recursurile declarate împotriva hotărârilor nedefinitive sau a actelor judecătoreşti, de
orice natură, care nu pot fi atacate pe nicio altă cale, iar cursul judecăţii a fost întrerupt în faţa
curţilor de apel.
Secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie judecă:
- în primă instanţă, procesele şi cererile date prin lege în competenţa de primă instanţă a
ÎCCJ;
- apelurile împotriva hotărârilor penale pronunţate în primă instanţă de curţile de apel şi
de Curtea Militară de Apel;
- contestaţiile împotriva hotărârilor penale pronunţate în primă instanţă de curţile de apel,
de Curtea Militară de Apel şi de Secţia penală a ÎCCJ;
- apelurile declarate împotriva hotărârilor nedefinitive sau a actelor judecătoreşti, de orice
natură, care nu pot fi atacate pe nicio altă cale, iar cursul judecăţii a fost întrerupt în faţa
curților de apel;
- recursurile în casație împotriva hotărârilor definitive, în condiţiile prevăzute de lege;
- sesizările în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei
probleme de drept.
Secţiile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în raport cu competenţa fiecăreia,
soluţionează:
- cererile de strămutare, pentru motivele prevăzute în codurile de procedură;
10
- conflictele de competenţă, în cazurile prevăzute de lege;
- orice alte cereri prevăzute de lege.
Completele de 5 judecători în materie penală judecă:
- apelurile împotriva hotărârilor pronunţate în primă instanţă de Secţia penală a ÎCCJ;
- recursurile în casaţie împotriva hotărârilor pronunţate în apel de completele de 5
judecători după admiterea în principiu;
- soluţionează contestaţiile împotriva încheierilor pronunţate în cursul judecăţii în primă
instanţă de Secţia penală a ÎCCJ;
- recursuri împotriva hotărârilor de respingere a cererilor de sesizare a Curții
Constituționale, pronunțate de un alt complet de 5 judecători.
La începutul fiecărui an, în materie penală se stabilesc completuri formate din 5
judecători, în compunerea cărora intră judecători din cadrul Secției penale.
Desemnarea judecătorilor se face prin tragere la sorți, în ședință publică, de către
președintele ÎCCJ sau, în lipsa sa, de către unul din cei doi vicepreședinți.
Completele de 5 judecători în materie civilă judecă:

- recursuri împotriva hotărârilor CSM prin care s-a soluționat acțiunea disciplinară;
- conflicte de competență între două secți ale ÎCCJ;
- recursul împotriva hotărârii de renunțare la dreptul pretins, când renunțarea are loc în
fața unei secții a ICCJ;
- recursul, în cazurile prevăzute de lege, împotriva hotărârii prin care s-a constatat
perimarea, când perimarea s-a constatat de o secţie a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie;
- recursul împotriva hotărârii de revizuire pentru contrarietate de hotărâri, atunci când
revizuirea a fost soluționată de una din secțiile ÎCCJ.
ÎCCJ se constituie în Secţii Unite pentru:

- soluţionarea, în condiţiile prezentei legi, a sesizărilor privind schimbarea jurisprudenţei
ÎCCJ;
- sesizarea Curţii Constituţionale pentru controlul constituţionalităţii legilor înainte de
promulgare.
Dacă o secţie a ÎCCJ consideră că este necesar să revină asupra propriei jurisprudenţe,
întrerupe judecata şi sesizează Secţiile Unite ale ÎCCJ, care judecă cu citarea părţilor din dosarul
a cărui judecată a fost întreruptă. După ce Secţiile Unite s-au pronunţat asupra sesizării privind
schimbarea jurisprudenţei, judecata continuă.
La sfârşitul fiecărui an, ÎCCJ, în Secţii Unite, stabileşte cazurile în care este necesară
îmbunătăţirea legislaţiei şi le comunică ministrului justiţiei.
Preşedintele ÎCCJ poate încuviinţa ca judecătorii să se informeze la sediul instanţelor
asupra aspectelor privind aplicarea corectă şi unitară a legii, făcând cunoscută jurisprudenţa
ÎCCJ, şi să constate situaţii care justifică propuneri de îmbunătăţire a legislaţiei.
1.3. Conducerea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Conducerea ÎCCJ se exercită de preşedinte, 2 vicepreşedinți şi colegiul de conducere.
11
a) Preşedintele reprezintă ÎCCJ în relaţiile interne şi internaţionale.
Semestrial sau ori de câte ori este nevoie, președintele ÎCCJ sau unul dintre judecătorii
anume desemnați de către acesta verifică modul de punere în aplicare în cadrul Centrului
Național de Interceptare a Comunicațiilor, a supravegherilor tehnice realizate de organele
de urmărite penală.
b) Colegiul de conducere al ÎCCJ este constituit din preşedinte, vicepreşedinții şi câte 2
judecători de la fiecare secție, aleşi pe o perioadă de 3 ani în adunarea generală a
judecătorilor.
Când se dezbat probleme economico-financiare şi administrative, la şedinţele colegiului
de conducere participă managerul economic al ÎCCJ, care are vot consultativ. La şedinţele
colegiilor de conducere pot participa şi preşedinţii de secţii.
Colegiul de conducere al ÎCCJ are următoarele atribuţii:
- aprobă Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă, precum şi
statele de funcții şi de personal ale ÎCCJ;
- propune Secției pentru judecători a CSM judecătorii care vor face parte din comisiile
de concurs pentru promovarea în funcția de judecător la ÎCCJ;
- propune Secției pentru judecători a CSM numirea, promovarea, transferul, suspendarea
şi încetarea din funcţie a magistraţilor-asistenţi;
- organizează şi supraveghează rezolvarea petiţiilor, în condiţiile legii;
- propune proiectul de buget al ÎCCJ;
- exercită alte atribuţii prevăzute în Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea
administrativă a ÎCCJ.
Colegiul de conducere al ÎCCJ este prezidat de către preşedinte, iar în lipsa acestuia, de
către un vicepreşedinte.
Colegiul de conducere al ÎCCJ se întruneşte trimestrial sau ori de câte ori este necesar,
la convocarea preşedintelui ÎCCJ, a unuia dintre vicepreședinți sau la solicitarea a cel puţin 3
dintre membrii săi.
Hotărârile Colegiului de conducere al ÎCCJ se adoptă cu votul majorităţii membrilor săi.
c) Adunarea generală a judecătorilor ÎCCJ se întruneşte pentru:

- aprobarea raportului anual de activitate, care se dă publicităţii;
- aprobarea bugetului ÎCCJ, cu avizul consultativ al Ministerului Finanţelor Publice;
- alegerea celor 2 membri pentru CSM, în condiţiile legii.
1.4.Completele de judecată ale Înaltei Curți de Casație și Justiție

În materie penală, completele de judecată se compun după cum urmează:
- 3 judecători, în cauzele date, potrivit legii, în competenţa de primă instanţă a ÎCCJ;
- 2 judecători, pentru contestaţiile împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorii de
drepturi şi libertăţi şi judecătorii de cameră preliminară de la curţile de apel şi Curtea
Militară de Apel;
- 3 judecători, pentru apelurile împotriva hotărârilor pronunţate în primă instanţă de
12
curţile de apel şi de Curtea Militară de Apel;
- 2 judecători, pentru contestaţiile împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorii de
drepturi şi libertăţi şi judecătorii de cameră preliminară de la ÎCCJ;
- 3 judecători, pentru contestaţiile împotriva încheierilor pronunţate în cursul judecăţii în
primă instanţă de curţile de apel şi Curtea Militară de Apel;
- 3 judecători, pentru contestațiile împotriva încheierilor prin care au fost dispuse măsuri
asigurătorii în cursul judecății în apel de curțile de apel și Curtea Militară de Apel;
- 3 judecători, pentru judecarea recursurilor în casaţie împotriva deciziilor pronunţate în
apel de curţile de apel şi de Secţia penală a ÎCCJ, după admiterea în principiu;
- 3 judecători, pentru recursurile împotriva încheierilor prin care curțile de apel și Curtea
Militară de Apel resping cererile de sesizare a Curții Constituționale;
- 1 judecător, pentru procedura de judecată în cameră preliminară.
În celelalte materii, completele de judecată se compun din 3 judecători ai aceleiaşi secţii.

Dacă numărul de judecători necesar formării completului de judecată nu se poate
asigura, acesta se constituie cu judecători de la celelalte secţii, desemnaţi de către preşedintele
sau unul dintre cei 2 vicepreşedinți ai ÎCCJ, prin tragere la sorţi.
La începutul fiecărui an, la propunerea prședintelui sau vicepreședinților ÎCCJ, Colegiul
de conducere aprobă numărul și compunerea completurilor de 5 judecători.
În materie penală se stabilesc completuri de 5 judecători formate numai din judecători
din cadrul Secţiei penale a ÎCCJ.
În alte materii decât cea penală, completurile de 5 judecători sunt formate din judecători
specializați, în funcție de natura cauzelor.
Judecătorii care fac parte din aceste complete sunt desemnaţi, prin tragere la sorţi, în
şedinţă publică, de preşedintele sau, în lipsa acestuia, de unul dintre cei 2 vicepreşedinți ai ÎCCJ.
Schimbarea membrilor completurilor se face în mod excepţional, pe baza criteriilor obiective
stabilite de Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a ÎCCJ.
Completul de 5 judecători este prezidat de preşedintele ÎCCJ, de unul dintre cei 2
vicepreședinți sau de președinții de secție, atunci când aceștia fac parte din complet.
Preşedintele ÎCCJ sau, în lipsa acestuia, unul dintre vicepreşedinţi prezidează Secţiile
Unite, Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, precum şi Completul pentru
dezlegarea unor chestiuni de drept, Completul de 5 judecători şi orice complet în cadrul
secţiilor, când participă la judecată.
Preşedinţii de secţii pot prezida orice complet de judecată din cadrul secţiei, iar ceilalţi
judecători prezidează prin rotaţie.
În cazul în care ÎCCJ judecă în Secţii Unite, la judecată trebuie să ia parte cel puţin două
treimi din numărul judecătorilor în funcţie. Decizia poate fi luată numai cu majoritatea voturilor
celor prezenţi.
2. CURŢILE DE APEL, TRIBUNALELE, TRIBUNALELE SPECIALIZATE ŞI

JUDECĂTORIILE
13
2.1. Organizarea curților de apel
Curţile de apel sunt instanţe cu personalitate juridică, în circumscripţia cărora
funcţionează mai multe tribunale şi tribunale specializate.
În cadrul curţilor de apel funcţionează în raport de complexitatea și numărul cauzelor,
secţii sau, după caz, completuri specializate pentru cauze civile, cauze cu profesioniși, cauze
penale, cauze cu minori şi de familie, cauze de contencios administrativ şi fiscal, cauze privind
conflicte de muncă şi asigurări sociale, insolvenţă, concurenţă neloială sau pentru alte materii,
precum şi completuri specializate pentru cauze maritime şi fluviale.
2.2. Organizarea tribunalelor

Tribunalele sunt instanţe cu personalitate juridică, organizate la nivelul fiecărui judeţ şi
al municipiului Bucureşti, şi au, de regulă, sediul în municipiul reşedinţă de judeţ. În
circumscripţia fiecărui tribunal sunt cuprinse toate judecătoriile din judeţ sau, după caz, din
municipiul Bucureşti.
În cadrul tribunalelor funcţionează în raport de complexitatea și numărul cauzelor, secţii
sau, după caz, completuri specializate pentru cauze civile, cauze cu profesioniști, cauze penale,
cauze cu minori şi de familie, cauze de contencios administrativ şi fiscal, cauze privind conflicte
de muncă şi asigurări sociale, insolvenţă, concurenţă neloială sau pentru alte materii, precum şi
completuri specializate pentru cauze maritime şi fluviale.
2.3. Organizarea tribunalelor specializate

Tribunalele specializate se pot înființa în domeniile în care funcționează secțiile
tribunalelor.
Tribunalele specializate sunt instanţe fără personalitate juridică, care pot funcţiona la
nivelul judeţelor şi al municipiului Bucureşti şi au, de regulă, sediul în municipiul reşedinţă de
judeţ. Tribunalele specializate preiau cauzele de competenţa tribunalului în domeniile în care
funcţionează. Cauzele aflate în curs de judecată la data începerii funcţionării tribunalelor
specializate se vor trimite acestora, pe cale administrativă, din oficiu, spre soluţionare.
Tribunalul specializat este competent şi în caz de trimitere spre rejudecare.
În România funcționează: Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov (soluționează
cauze cu privire la infracțiunile comise de minori sau împotriva minorilor); Tribunalul
Specializat Cluj, Tribunalul Specializat Mureș, Tribunalul Specializat Argeș (soluționează
cauze cu profesioniști).
2.4. Organizarea judecătoriilor

Judecătoriile sunt instanţe fără personalitate juridică, organizate în judeţe şi în sectoarele
municipiului Bucureşti. Localităţile care fac parte din circumscripţiile judecătoriilor din fiecare
judeţ se stabilesc cu avizul conform al ministrului justiției, prin hotărâre a Plenului CSM.
Hotărârea se publică în Monitorul Oficial, partea I.
În raport cu natura şi numărul cauzelor, în cadrul judecătoriilor se pot înfiinţa secţii sau
complete specializate. În cadrul judecătoriilor se vor organiza secţii sau complete specializate
14
pentru minori şi familie.
2.5. Competența completelor și secțiilor specializate pentru minori și familie

Completele şi secţiile specializate pentru minori şi familie, precum şi tribunalele
specializate pentru minori şi familie judecă atât infracţiunile săvârşite de minori, cât şi
infracţiunile săvârşite asupra minorilor.
Când în aceeaşi cauză sunt mai mulţi inculpaţi, unii minori şi alţii majori, şi nu este
posibilă disjungerea, competenţa aparţine tribunalului specializat pentru minori şi familie.
Dispoziţiile Codului de procedură penală se aplică în mod corespunzător.
2.6. Înființarea secțiilor și completelor specializate

Secţiile curţilor de apel şi ale instanţelor din circumscripţia acestora se înfiinţează, la
propunerea colegiului de conducere al fiecărei instanţe, prin hotărâre a Secției pentru judecători
a CSM. Completurile specializate ale secţiilor curţilor de apel şi ale instanţelor din
circumscripţia acestora se înfiinţează de preşedintele instanţei, la propunerea colegiului de
conducere al fiecărei instanţe.
Componenţa secţiilor şi completelor specializate se stabileşte de colegiul de conducere
al instanţei, în raport cu volumul de activitate, ţinându-se seama de specializarea judecătorului.
În mod excepţional, în situaţia în care în cadrul unei secţii nu se poate constitui un complet de
judecată, colegiul de conducere al instanţei poate dispune participarea unor judecători de la alte
secţii.
3. CONDUCEREA INSTANŢELOR JUDECĂTOREŞTI
3.1. Președinții și vicepreședinții instanței

Fiecare instanţă judecătorească este condusă de un preşedinte care exercită atribuţiile
manageriale în scopul organizării eficiente a activităţii acesteia.
Preşedinţii curţilor de apel şi ai tribunalelor exercită, de asemenea:
- atribuţii de coordonare şi control ale administrării instanţei unde funcţionează, precum
şi ale instanţelor din circumscripţie;
- atribuţii de administrare a instanţei.
Preşedinţii curţilor de apel au calitatea de ordonator secundar de credite. Preşedinţii
tribunalelor au calitatea de ordonator terţiar de credite.
Pentru instanţele militare, Direcţia instanţelor militare din cadrul Ministerului Apărării
este ordonator terţiar de credite.
În funcţie de volumul de activitate şi de complexitatea cauzelor, la curţile de apel,
tribunale şi tribunale specializate, preşedintele poate fi ajutat de 1-2 vicepreşedinţi, iar la
judecătorii, preşedintele poate fi ajutat de un vicepreşedinte. La Curtea de Apel Bucureşti şi la
Tribunalul Bucureşti, preşedintele poate fi ajutat de 1-3 vicepreşedinţi.
Preşedinţii şi vicepreşedinţii instanţelor judecătoreşti iau măsuri pentru organizarea şi
buna funcţionare a instanţelor pe care le conduc şi, după caz, a instanţelor din circumscripţiile
acestora, asigură şi verifică respectarea obligaţiilor statutare şi a regulamentelor de către
15
judecători şi personalul auxiliar de specialitate.
Verificările efectuate personal de preşedinţi sau vicepreşedinţi ori prin judecători anume
desemnaţi trebuie să respecte principiile independenţei judecătorilor şi supunerii lor numai
legii, precum şi autoritatea de lucru judecat.
Atribuţiile date prin lege sau prin regulament în competenţa preşedinţilor sau a
vicepreşedinţilor de instanţe nu pot fi delegate colegiilor de conducere. Preşedinţii instanţelor
desemnează judecătorii care urmează să îndeplinească, potrivit legii, şi alte atribuţii decât cele
privind activitatea de judecată. Secţiile instanţelor judecătoreşti sunt conduse de câte un
preşedinte de secţie.
3.2. Colegiile de conducere

În cadrul fiecărei instanţe judecătoreşti funcţionează un colegiu de conducere, care
hotărăşte cu privire la problemele generale de conducere ale instanţei şi stabilește componenţa
secţiilor şi completelor specializate.
Colegiile de conducere sunt formate dintr-un număr impar de membri şi au următoarea
componenţă:
- la curţile de apel şi tribunale: preşedintele şi 6 judecători, aleşi pe o perioadă de 3 ani în
adunarea generală a judecătorilor;
- la tribunale specializate şi judecătorii: preşedintele şi 2 sau 4 judecători, aleşi pe o
perioadă de 3 ani în adunarea generală a judecătorilor.
În cazul în care la judecătorii şi tribunale specializate numărul judecătorilor este mai
mic de 3, atribuţiile colegiului de conducere se exercită de preşedinte.
Hotărârile colegiului de conducere se adoptă cu votul majorităţii membrilor săi.
La şedinţele colegiilor de conducere pot participa şi preşedinţii de secţii.
La curţile de apel şi tribunale, când colegiul de conducere dezbate probleme economico-
financiare sau administrative, la şedinţele acestuia participă şi managerul economic al instanţei,
cu vot consultativ.
În funcţie de problemele supuse dezbaterii, la şedinţele colegiilor de conducere ale
curţilor de apel, ale tribunalelor şi tribunalelor specializate pot fi invitaţi şi judecători de la alte
instanţe, care nu au drept de vot.
Membrii aleşi ai colegiilor de conducere pot fi revocaţi de adunările generale în cazul
exercitării necorespunzătoare a atribuţiilor prevăzute de lege.
3.3. Adunările generale ale judecătorilor

La instanţele judecătoreşti se organizează, anual sau ori de câte ori este necesar, adunări
generale ale judecătorilor.
Adunările generale ale judecătorilor:
- se convoacă de regulă, de președintele instanței;
- se convoacă la solicitarea unei treimi din numărul judecătorilor care fac parte din
aceasta;
- se pot convoca şi de către Plenul CSM, de către Secția pentru judecători a CSM sau
16
colegiul de conducere al instanţei.
Adunările generale ale judecătorilor au următoarele atribuţii:

- dezbat activitatea anuală desfăşurată de instanţe;
- aleg, în condiţiile legii, membrii CSM;
- dezbat probleme de drept;
- analizează proiecte de acte normative, la solicitarea ministrului justiţiei sau a CSM;
- formulează puncte de vedere la solicitarea CSM;
- aleg şi revocă membrii colegiilor de conducere;
- iniţiază procedura de revocare a membrilor CSM, în condiţiile prevăzute de Legea nr.
317/2004 privind CSM;
- îndeplinesc alte atribuţii prevăzute de lege sau regulamente.
4. COMPLETELE DE JUDECATĂ
4.1. Stabilirea completelor de judecată

Colegiile de conducere stabilesc compunerea completelor de judecată la începutul
anului, urmărind asigurarea continuităţii completului. Schimbarea membrilor completelor se
face în mod excepţional, pe baza criteriilor obiective stabilite de Regulamentul de ordine
interioară a instanţelor judecătoreşti.
Completul de judecată este prezidat, prin rotaţie, de unul dintre membrii acestuia.
Repartizarea cauzelor pe complete de judecată se face în mod aleatoriu, în sistem
informatizat. Cauzele repartizate unui complet de judecată nu pot fi trecute altui complet decât
în condiţiile prevăzute de lege.
4.2. Compunerea completelor de judecată

Cauzele date, potrivit legii, în competenţa de primă instanţă a judecătoriei, tribunalului
şi curţii de apel se judecă în complet format dintr-un judecător, cu excepţia cauzelor privind
conflictele de muncă şi de asigurări sociale (unde în primă instanță, complete sunt compuse din
un judecător și 2 asistenți judiciari). Asistenţii judiciari participă la deliberări cu vot consultativ
şi semnează hotărârile pronunţate. Opinia acestora se consemnează în hotărâre, iar opinia
separată se motivează.
Contestaţiile împotriva hotărârilor pronunţate în materie penală de judecătorii de
drepturi şi libertăţi şi judecătorii de cameră preliminară de la judecătorii şi tribunale se
soluţionează în complet format din 2 judecători.
Contestaţiile împotriva hotărârilor pronunţate în cursul judecăţii în materie penală în
primă instanţă de judecătorii şi tribunale se soluţionează în complet format dintr-un judecător.
Apelurile se judecă în complet format din 2 judecători, iar recursurile, în complet format
din 3 judecători, cu excepţia cazurilor în care legea prevede altfel. În cazul proceselor pornite
începând cu data de 1 ianuarie 2020, apelurile se vor judeca în complet format din 3 judecători.
17
5. ASISTENȚII JUDICIARI
5.1. Numirea asistenților judiciare. Condiții

Asistenţii judiciari sunt numiţi de ministrul justiţiei, la propunerea Consiliului Economic
şi Social, pe o perioadă de 5 ani, dintre persoanele cu o vechime în funcţii juridice de cel puţin
5 ani şi care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:
- au cetăţenia română, domiciliul în România şi capacitate deplină de exerciţiu;
- sunt licenţiate în drept şi dovedesc o pregătire teoretică corespunzătoare;
- nu au antecedente penale, nu au cazier fiscal şi se bucură de o bună reputaţie;
- cunosc limba română;
- sunt apte, din punct de vedere medical şi psihologic, pentru exercitarea funcţiei.
5.2. Statutul profesional al asistenților judiciari. Răspunderea disciplinară

Asistenţii judiciari se bucură de stabilitate pe durata mandatului şi se supun numai legii.
Dispoziţiile legale privind:
- obligaţiile, interdicţiile şi incompatibilităţile judecătorilor şi procurorilor
- concediul de odihnă, asistenţă medicală gratuită şi gratuitatea transportului, prevăzute
de lege pentru judecători şi procurori,
- abaterile şi sancţiunile disciplinare, precum şi motivele de eliberare din funcţie
prevăzute de lege pentru judecători şi procurori
se aplică şi asistenţilor judiciari.
Asistenţii judiciari depun jurământul în condiţiile prevăzute de lege pentru judecători şi
procurori. Numărul total al posturilor de asistenţi judiciari şi repartizarea posturilor pe instanţe,
în raport cu volumul de activitate, se stabilesc prin ordin al ministrului justiţiei.
Sancţiunile disciplinare se aplică de către ministrul justiţiei. Împotriva sancţiunilor
aplicate se poate face contestaţie, în termen de 30 de zile de la comunicarea sancţiunii, la secţia
de contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel în circumscripţia căreia funcţionează cel
sancţionat.
Asistenţii judiciari pot fi eliberaţi din funcţie şi ca urmare a reducerii numărului de
posturi, în raport cu volumul de activitate al instanţei. Sancţiunile aplicate asistenţilor judiciari
şi eliberarea din funcţie a acestora se comunică Consiliului Economic şi Social de ministrul
justiţiei.
Asistenții judiciari sunt supuși unor evaluări privind calitatea activității din 2 în 2 ani.
Prima evaluare are loc la un an de la numirea în funcție.
Evaluarea se face de către președintele tribunalului în cadrul căruia își desfășoară
activitatea asistentul judiciar. Asistenții judiciari nemulțumiți de calificativul acordat pot face
contestație la ministrul justiției, în termen de 30 de zile de la comunicare. Asistentul judiciar
care în urma evaluării primește calificativul „nesatisfăcător” este eliberat din funcție pentru
incapacitate profesională, de către ministrul justiției.
Prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Consiliului Economic şi Social şi a
18
Ministerului Justiţiei, se stabilesc:
- condiţiile, procedura de selecţie şi de propunere de către Consiliul Economic şi
Social a candidaţilor, pentru a fi numiţi ca asistenţi judiciari de către ministrul
justiţiei;
- condiţiile de delegare, detaşare şi transfer al asistenţilor judiciari.
6. MAGISTRAŢII-ASISTENŢI AI ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE ȘI

AI CURȚII CONSTITUȚIONALE
6.1. Statutul profesional al magistraților asistenți

Prim-magistratul-asistent, magistraţii-asistenţi şefi şi magistraţii-asistenţi ai ÎCCJ se
bucură de stabilitate. Magistraţii-asistenţi ai ÎCCJ sunt numiţi şi promovaţi în funcţie de Secția
pentru judecători a CSM, pe bază de concurs.
Magistraţii-asistenţi ai Curţii Constituţionale sunt numiţi şi promovaţi în funcţie de
Plenul Curţii Constituţionale, pe bază de concurs. Comisia de examinare se numeşte de
preşedintele Curţii Constituţionale şi este formată din 5 judecători ai Curţii, în cazul prim-
magistratului-asistent şi al magistraţilor-asistenţi-şefi şi din 3 judecători ai Curţii în cazul
magistraţilor-asistenţi.
Condiţiile generale de numire a magistraţilor-asistenţi sunt cele prevăzute pentru funcţia
de judecător şi procuror.
Dispoziţiile legii privind incompatibilităţile şi interdicţiile, formarea profesională
continuă şi evaluarea periodică, drepturile şi îndatoririle, precum şi răspunderea disciplinară a
judecătorilor şi procurorilor se aplică în mod corespunzător şi magistraţilor-asistenţi.
6.2. Atribuțiile prim-magistratului asistent, ale magistraților-asistenți șefi și ale

magistraților asistenți
Magistraţii-asistenţi ai ÎCCJ participă la şedinţele de judecată ale secţiilor. Magistraţii-
asistenţi care participă la şedinţele de judecată ale ÎCCJ redactează încheierile, participă cu vot
consultativ la deliberări şi redactează hotărâri, conform repartizării făcute de preşedinte pentru
toţi membrii completului de judecată.
Magistraţii-asistenţi aduc la îndeplinire orice alte sarcini încredinţate de preşedintele
ÎCCJ, de vicepreşedinte sau de preşedintele secţiei.
Prim-magistratul-asistent este promovat dintre magistraţii-asistenţi şefi cu o vechime de
cel puţin 2 ani în această funcţie.
Magistraţii-asistenţi şefi gradul III sunt promovaţi dintre magistraţii-asistenţi cu cel
puţin 3 ani vechime în această funcţie. După o perioadă de 2 ani ca magistraţi-asistenţi şefi pot
fi trecuţi în gradul II şi după alţi 5 ani în gradul I.
Magistraţii-asistenţi gradul III sunt numiţi, fără concurs, dintre judecătorii sau
procurorii cu o vechime în aceste funcţii de cel puţin 5 ani, prin susţinerea unui interviu în faţa
Secţiei pentru judecători a Consiliului sau a Plenului Curţii Constituţionale, după caz. După o
perioadă de 3 ani în această funcţie, magistraţii-asistenţi pot fi trecuţi în gradul II, iar după alţi
3 ani în gradul I.
Magistraţii-asistenţi gradul III pot fi numiţi, prin concurs, şi dintre avocaţi, notari,
personal de specialitate juridică prevăzut la art. 87 alin. (1), cadre didactice universitare de
specialitate juridică, precum şi dintre grefieri cu studii superioare juridice de la curţile de apel,
Curtea Constituţională şi de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu o vechime de cel puţin 5
19
ani în aceste funcţii.
Numirea în funcţiile de prim-magistrat-asistent şi magistrat-asistent-şef se face pe o
perioadă de 3 ani, cu posibilitatea reînvestirii în condiţiile prezentului articol.
Prim-magistratul-asistent are următoarele atribuţii:
- coordonează activitatea magistraţilor-asistenţi din secţii şi a funcţionarilor din
Cancelaria ÎCCJ;
- ia parte la şedinţele Secţiilor Unite ale ÎCCJ şi ale Completului de 5 judecători, ca
instanţă disciplinară.
Prim-magistratul-asistent are şi alte atribuţii stabilite prin Regulamentul privind
organizarea administrativă şi funcţionarea ÎCCJ.
Magistraţii-asistenţi şefi au următoarele atribuţii:
- participă la şedinţele de judecată ale secţiilor şi ale Completului de 5 judecători;

- repartizează magistraţii-asistenţi care participă la şedinţele de judecată;
- asigură ţinerea în bune condiţii a evidenţelor secţiilor şi realizarea la timp a tuturor
lucrărilor.
5. INSTANŢELE MILITARE
Instanţele militare sunt:

- tribunalele militare;
- Curtea Militară de Apel Bucureşti.
Instanţele militare au, fiecare, statut de unitate militară, cu indicativ propriu.
Instanţele militare judecă la sediul acestora. Pentru motive temeinice, instanţa poate
dispune ca judecata să se desfăşoare în alt loc.
Instanţele militare pot judeca şi pe teritoriul altor state, militari români, membri ai unei
forţe multinaţionale, în condiţiile în care, potrivit unei convenţii internaţionale, pe teritoriul
statului primitor poate fi exercitată jurisdicţia română.
La şedinţele de judecată, judecătorii şi procurorii militari sunt obligaţi să poarte
uniforma militară.
Tribunalele militare funcționează în municipiile Bucureşti, Cluj-Napoca, Iaşi şi
Timişoara.
Tribunalele militare judecă procesele şi cererile date prin lege în competenţa lor.
Tribunalul militar este condus de un preşedinte ajutat de un vicepreşedinte.
Curtea Militară de Apel funcţionează în municipiul Bucureşti, ca instanţă unică, cu
personalitate juridică, fiind condusă de un preşedinte ajutat de un vicepreşedinte.
Întrebări:
- Care este competența Înaltei Curți de Casație și Justiție ?
- Care sunt organele de conducere ale instanțelor judecătorești ?
- Care sunt regulile de constituire a completelor de judecată ?
- Ce sunt asistenții judiciari ?
20
- Ce sunt magistrații asistenți ?
MINISTERULUI PUBLIC III (2 ore)
Obiectiv general – însușirea cunoștințelor referitoare la organizarea Ministerului Public

și a Institutului Național al Magistraturii și a compartimentelor auxiliare de specialitate
din cadrul instanțelor judecătorești
- cunoască atribuțiile Ministerului Public
- cunoască organizarea parchetelor
- cunoască organizarea Institutului Național al Magistraturii
- cunoască organizarea compartimentelor auxiliare instanțelor judecătorești

1. Ministerul Public
1.1. Atribuțiile Ministerului Public
1.2. Detașarea ofițerilor sau agenților de poliție judiciară în cadrul Ministerului Public
1.3. Atribuțiile procurorilor
1.4. Controlul Ministrului Justiției
1.5. Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
1.6. Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism
1.7. Direcţia Naţională Anticorupţie
1.8. Secția pentru investigarea infracţiunilor din justiţie
1.9. Parchetele de pe lângă curţile de apel, tribunale, tribunale pentru minori şi familie
şi judecătorii
1.10. Parchetele militare
2. Organizarea și funcționarea Institutului Național al Magistraturii
2.1. Statutul și atribuțiile Institutului Național al Magistraturii
2.2. Organizarea și conducerea Institutului Național al Magistraturii
2.3. Personalul de instruire al Institutului Național al Magistraturii
2.4. Centre regionale de formare profesională
3. Compartimentele auxiliare de specialitate din cadrul instanţelor şi al parchetelor
3.1. Organizarea și atribuțiile compartimentelor auxiliare
3.2. Biroul de informare și relații publice
3.3. Statutul personalului de specialitate auxiliar
3.4. Grefierii
21
1. MINISTERUL PUBLIC
1.1. Atribuţiile Ministerului Public. Subordonarea ierarhică

Ministerul Public îşi exercită atribuţiile în temeiul legii şi este condus de procurorul
general al Parchetului de pe lângă ÎCCJ.
Procurorii îşi desfăşoară activitatea potrivit principiilor legalităţii, imparţialităţii şi
controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justiţiei, în condiţiile legii.
Procurorii îşi exercită funcţiile în conformitate cu legea, respectă şi protejează
demnitatea umană şi apără drepturile persoanei.
Parchetele sunt independente în relaţiile cu instanţele judecătoreşti, precum şi cu
celelalte autorităţi publice.
Procurorii trebuie să respecte drepturile și libertățile fundameetale, prezumția de
nevinovăție, dreptul la un proces echitabil, principiul egalității de arme, independența
instanțelor și forța executorie a hotărârilor judecătorești definitie.
În comunicarea publică, parchetele trebuie să respecte prezumția d enevinovăție,
caracterul nepublic al urmăririi penale și dreptul nediscriminatoriu la informare.
Ministerul Public exercită, prin procurori, următoarele atribuţii:

- efectuează urmărirea penală în cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege şi participă,
potrivit legii, la soluţionarea conflictelor prin mijloace alternative;
- conduce şi supraveghează activitatea de cercetare penală a poliţiei judiciare, conduce şi
controlează activitatea altor organe de cercetare penală;
- sesizează instanţele judecătoreşti pentru judecarea cauzelor penale, potrivit legii;
- exercită acţiunea civilă, în cazurile prevăzute de lege;
- participă, în condiţiile legii, la şedinţele de judecată;
- exercită căile de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti, în condiţiile prevăzute de lege;
- apără drepturile şi interesele legitime ale minorilor, ale persoanelor puse sub interdicţie,
ale dispăruţilor şi ale altor persoane, în condiţiile legii;
- acţionează pentru prevenirea şi combaterea criminalităţii, sub coordonarea ministrului
justiţiei, pentru realizarea unitară a politicii penale a statului;
- studiază cauzele care generează sau favorizează criminalitatea, elaborează şi prezintă
ministrului justiţiei propuneri în vederea eliminării acestora, precum şi pentru
perfecţionarea legislaţiei în domeniu;
- verifică respectarea legii la locurile de deţinere preventivă;
- exercită orice alte atribuţii prevăzute de lege.
Dispoziţiile procurorului ierarhic superior, date în scris şi în conformitate cu legea, sunt

obligatorii pentru procurorii din subordine.
22
În soluţiile dispuse, procurorul este independent, în condiţiile prevăzute de lege.
Procurorul poate contesta la Secţia pentru procurori a CSM, în cadrul procedurii de verificare
a conduitei judecătorilor şi procurorilor, intervenţia procurorului ierarhic superior, în orice
formă, în efectuarea urmăririi penale sau în adoptarea soluţiei.
Soluţiile adoptate de procuror pot fi infirmate motivat de către procurorul ierarhic
superior, când sunt apreciate ca fiind nelegale sau netemeinice.
Lucrările repartizate unui procuror pot fi trecute altui procuror în următoarele situaţii:
- suspendarea sau încetarea calităţii de procuror, potrivit legii;
- în absenţa sa, dacă există cauze obiective care justifică urgenţa şi care împiedică
rechemarea sa;
- lăsarea cauzei în nelucrare în mod nejustificat mai mult de 30 de zile.
Procurorul poate contesta la Secţia pentru procurori a CSM, în cadrul procedurii de
verificare a conduitei judecătorilor şi procurorilor, măsura dispusă de procurorul ierarhic
superior.
Procurorii din fiecare parchet sunt subordonaţi conducătorului parchetului respectiv.

Conducătorul unui parchet este subordonat conducătorului parchetului ierarhic superior din
aceeaşi circumscripţie.
Controlul exercitat de procurorul general al Parchetului de pe lângă ÎCCJ, de procurorul-
şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie (DNA), de procurorul-şef al Direcţiei de Investigare a
Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism (DIICOT) sau de procurorul general al
parchetului de pe lângă curtea de apel asupra procurorilor din subordine se poate realiza direct
sau prin procurori anume desemnaţi.
Ministerul Public este autorizat să deţină şi să folosească mijloace adecvate pentru
obţinerea, verificarea, prelucrarea, stocarea şi descoperirea informaţiilor privitoare la
infracţiunile date în competenţa parchetelor, în condiţiile legii.
Organele de poliţie judiciară îşi desfăşoară activitatea de cercetare penală, în mod
nemijlocit, sub conducerea şi supravegherea procurorului, fiind obligate să aducă la îndeplinire
dispoziţiile acestuia.
Serviciile şi organele specializate în culegerea, prelucrarea şi arhivarea informaţiilor au
obligaţia de a pune, de îndată, la dispoziţia parchetului competent, la sediul acestuia, toate datele
şi toate informaţiile, neprelucrate, deţinute în legătură cu săvârşirea infracţiunilor.
Nerespectarea acestor obligaţii atrage răspunderea juridică potrivit legii.
1.2. Detașarea ofițerilor sau agenților de poliție judiciară în cadrul Ministerului Public
În vederea desfăşurării activităţilor de supraveghere tehnică prevăzute de Codul de
procedură penală, în cadrul Ministerului Public pot funcţiona, prin detaşare, ofiţeri sau agenţi
de poliţie judiciară, sub directa conducere şi controlul nemijlocit al procurorilor, în limita
posturilor aprobate potrivit legii.
Detaşarea ofiţerilor şi agenţilor de poliţie judiciară se dispune, la solicitarea procurorului
general al Parchetului de pe lângă ÎCCJ, de către ministrul afacerilor interne, pe o perioadă de
23
cel mult 3 ani, cu posibilitatea prelungirii din 3 în 3 ani, cu acordul acestora.
Numirea în funcţii a ofiţerilor şi agenţilor de poliţie judiciară se face prin ordin al
procurorului general al Parchetului de pe lângă ÎCCJ.
Nu pot ocupa funcţia de ofiţer sau agent de poliţie judiciară, lucrători, informatori sau
colaboratori, chiar acoperiţi, ai serviciilor de informaţii. Anterior numirii în funcţie, aceştia vor
da o declaraţie olografă pe propria răspundere că nu fac şi nu au făcut parte din serviciile de
informaţii, că nu sunt şi nu au fost colaboratori sau informatori ai acestora.
Încetarea detaşării ofiţerilor şi a agenţilor de poliţie judiciară se poate dispune înaintea
perioadei prevăzute prevăzute de lege prin ordin motivat al procurorului general al Parchetului
de pe lângă ÎCCJ.
Pe durata detaşării ofiţerii şi agenţii de poliţie judiciară nu pot primi de la organele
ierarhic superioare nicio însărcinare.
Dispoziţiile procurorilor sunt obligatorii pentru ofiţerii şi agenţii de poliţie. Actele
întocmite de aceştia din dispoziţia scrisă a procurorului sunt efectuate în numele acestuia.
1.3. Atribuțiile procurorilor

Procurorul participă la şedinţele de judecată, în condiţiile legii, şi are rol activ în aflarea
adevărului.
Procurorul este liber să prezinte în instanţă concluziile pe care le consideră întemeiate,
potrivit legii, ţinând seama de probele administrate în cauză. Procurorul poate contesta la Secția
pentru procurori a CSM intervenţia procurorului ierarhic superior, pentru influenţarea în orice
formă a concluziilor.
În procesele penale, la şedinţa de judecată participă procurorul care a efectuat sau a
supravegheat urmărirea penală ori alt procuror desemnat de conducătorul parchetului.
Procurorul exercită, în condiţiile legii, căile de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti
pe care le consideră netemeinice şi nelegale.
1.4. Controlul Ministrului Justiției

Ministrul Justiţiei, când consideră necesar, din proprie iniţiativă sau la cererea Secţiei
pentru procurori a CSM, exercită controlul asupra procurorilor, prin procurori anume desemnaţi
de procurorul general al Parchetului de pe lângă ÎCCJ sau, după caz, de procurorul-şef al DNA,
de procurorul- şef al DIICOT ori de ministrul justiţiei.
Controlul constă în verificarea eficienţei manageriale, a modului în care procurorii îşi
îndeplinesc atribuţiile de serviciu şi în care se desfăşoară raporturile de serviciu cu justiţiabilii
şi cu celelalte persoane implicate în lucrările de competenţa parchetelor. Controlul nu poate
viza măsurile dispuse de procuror în cursul urmăririi penale şi soluţiile adoptate.
Ministrul justiţiei poate să ceară procurorului general al Parchetului de pe lângă ÎCCJ
sau, după caz, procurorului şef al DNA informări asupra activităţii parchetelor şi să dea
îndrumări scrise cu privire la măsurile ce trebuie luate pentru prevenirea şi combaterea eficientă
a criminalităţii.
24
1.5. Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
Parchetul de pe lângă ÎCCJ coordonează activitatea parchetelor din subordine,
îndeplineşte atribuţiile prevăzute de lege, are personalitate juridică şi gestionează bugetul
Ministerului Public.
Parchetul de pe lângă ÎCCJ este condus de procurorul general al Parchetului de pe lângă
ÎCCJ, ajutat de un prim-adjunct şi un adjunct. În activitatea sa, procurorul general al Parchetului
de pe lângă ÎCCJ este ajutat de 3 consilieri. Procurorul general este ordonator principal de
credite.
Procurorul general al Parchetului de pe lângă ÎCCJ:
- reprezintă Ministerul Public în relaţiile cu celelalte autorităţi publice şi cu orice
persoane juridice sau fizice, din ţară sau din străinătate;
- exercită, direct sau prin procurori anume desemnaţi, controlul asupra tuturor
parchetelor;
- participă la şedinţele ÎCCJ în Secţii Unite, precum şi la orice complet al acesteia, când
consideră necesar. În cazul imposibilităţii de participare, procurorul general deleagă pe prim-
adjunctul sau pe adjunctul său ori pe un alt procuror pentru a participa, în locul său, la şedinţele
ÎCCJ;
- desemnează, dintre procurorii acestui parchet, pe procurorii care participă la şedinţele
Curţii Constituţionale, în cazurile prevăzute de lege.
Parchetul de pe lângă ÎCCJ are în structură secţii conduse de procurori-şefi, care pot fi
ajutaţi de adjuncţi. În cadrul secţiilor pot funcţiona servicii şi birouri conduse de procurori-şefi.
În exercitarea atribuţiilor ce-i revin, procurorul general al Parchetului de pe lângă ÎCCJ
emite ordine cu caracter intern.
În cadrul Parchetului de pe lângă ÎCCJ funcţionează colegiul de conducere, care:
- hotărăşte asupra problemelor generale de conducere ale Ministerului Public;
- este constituit din procurorul general al Parchetului de pe lângă ÎCCJ, prim-adjunctul,
şi 5 procurori aleşi în adunarea generală a procurorilor.
Adunarea generală a procurorilor Parchetului de pe lângă ÎCCJ se convoacă de către
procurorul general al Parchetului de pe lângă ÎCCJ, anual sau ori de câte ori este necesar.
Parchetul de pe lângă ÎCCJ elaborează anual un raport privind activitatea desfăşurată,
pe care îl prezintă CSM şi ministrului justiţiei, nu mai târziu de luna februarie a anului următor.
Ministrul justiţiei va prezenta Parlamentului concluziile asupra raportului de activitate a
Parchetului de pe lângă ÎCCJ.
1.6. Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism

(DIICOT)
În cadrul Parchetului de pe lângă ÎCCJ funcţionează Direcţia de Investigare a
Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, ca structură specializată în combaterea
criminalităţii organizate şi terorismului.
DIICOT se încadrează cu procurori numiţi prin ordin al procurorului-şef al acestei
direcţii, cu avizul CSM, în limita posturilor prevăzute în statul de funcţii, aprobat potrivit legii.
Pentru a fi numiţi în cadrul DIICOT, procurorii trebuie:
25
- să aibă o bună pregătire profesională, o conduită morală ireproşabilă, o vechime de cel
puţin 10 ani în funcţia de procuror sau judecător şi
- să fi fost declaraţi admişi în urma interviului organizat de comisia constituită în acest
scop.
La interviu poate participa orice procuror care îndeplineşte aceste condiții. Interviul
constă în verificarea pregătirii profesionale, a capacităţii de a lua decizii şi de a-şi asuma
răspunderea, a rezistenţei la stres, precum şi a altor calităţi specifice.
La evaluarea candidaţilor vor fi avute în vedere şi activitatea desfăşurată de procurori,
cunoaşterea unei limbi străine şi cunoştinţele de operare pe calculator.
Comisia este numită prin ordin al procurorului-şef al DIICOT şi este formată din 3
procurori din cadrul Direcţiei. Din comisie pot face parte şi specialişti în psihologie, resurse
umane şi alte domenii.
Procurorul-şef al DIICOT evaluează, anual, rezultatele obţinute de procurorii Direcţiei.
Procurorii numiţi în cadrul DIICOT pot fi revocaţi prin ordin al procurorului-şef al
acestei direcţii, cu avizul Secției pentru procurori a CSM, în cazul exercitării necorespunzătoare
a atribuţiilor specifice funcţiei sau în cazul aplicării unei sancţiuni disciplinare.
La data încetării activităţii în cadrul DIICOT, procurorul revine la parchetul de unde
provine sau la alt parchet unde are dreptul să funcţioneze potrivit legii. De la data revenirii la
parchetul de unde provin sau la alt parchet unde au dreptul să funcţioneze potrivit legii,
procurorii care au activat în cadrul DIICOT redobândesc gradul profesional de execuţie şi
salarizarea corespunzătoare acestuia avute anterior sau pe cele dobândite ca urmare a
promovării, în condiţiile legii, în timpul desfăşurării activităţii în cadrul acestei direcţii.
Atribuţiile, competenţa, structura, organizarea şi funcţionarea DIICOT sunt stabilite
prin lege specială.
În cadrul DIICOT funcţionează colegiul de conducere, care hotărăşte asupra
problemelor generale de conducere ale acestei direcţii. Colegiul de conducere este constituit
din procurorul-şef, unul dintre adjuncţii acestuia şi 5 procurori aleşi în adunarea generală a
procurorilor.
Adunarea generală a procurorilor DIICOT se convoacă de către procurorul-şef al acestei
direcţii, anual sau ori de câte ori este necesar.
1.7. Direcţia Naţională Anticorupţie (DNA)

Direcţia Naţională Anticorupţie este specializată în combaterea infracţiunilor de
corupţie, potrivit legii, îşi exercită atribuţiile pe întreg teritoriul României şi funcţionează pe
lângă ÎCCJ.
DNA se organizează ca structură autonomă în cadrul Ministerului Public şi este
coordonată de procurorul general al Parchetului de pe lângă ÎCCJ. DNA are personalitate
juridică şi sediul în municipiul Bucureşti. Atribuţiile, competenţa, structura, organizarea şi
funcţionarea DNA sunt stabilite prin lege specială.
DNA:
- îşi desfăşoară activitatea potrivit principiului legalităţii, al imparţialităţii şi al controlului
ierarhic;
26
- este independentă în raport cu instanţele judecătoreşti şi cu parchetele de pe lângă
acestea, precum şi în relaţiile cu celelalte autorităţi publice, exercitându-şi atribuţiile
numai în temeiul legii şi pentru asigurarea respectării acesteia;
- este condusă de un procuror şef, asimilat prim-adjunctului procurorului general al
Parchetului de pe lângă ÎCCJ, ajutat de 2 adjuncţi, asimilaţi adjunctului procurorului
general al Parchetului de pe lângă ÎCCJ.
În activitatea sa, procurorul şef al DNA este ajutat de 2 consilieri, asimilaţi consilierilor
procurorului general al Parchetului de pe lângă ÎCCJ.
Procurorul şef al DNA este ordonator principal de credite. Finanţarea cheltuielilor
curente şi de capital ale DNA se asigură de la bugetul de stat. În exercitarea atribuţiilor ce-i
revin, procurorul şef al DNA emite ordine cu caracter intern.
În cadrul DNA funcţionează colegiul de conducere, care hotărăşte asupra problemelor
generale de conducere ale acestei direcţii. Colegiul de conducere al DNA este constituit din
procurorul şef, unul dintre adjuncţii acestuia şi 5 procurori aleşi în adunarea generală a
procurorilor.
Adunarea generală a procurorilor DNA se convoacă de către procurorul şef al acestei
direcţii, anual sau ori de câte ori este necesar.
În cadrul DNA se pot înfiinţa servicii teritoriale, servicii, birouri şi alte compartimente
de activitate. Sediul serviciilor teritoriale şi circumscripţia acestora se stabilesc de procurorul
şef al DNA, de regulă, în localităţile în care îşi au sediul parchetele de pe lângă curţile de apel
şi în raport cu circumscripţiile acestora.
DNA se încadrează cu procurori numiţi prin ordin al procurorului şef al DNA, la
propunerea Secţiei pentru procurori a CSM, în urma concursului organizat în acest sens, în
limita posturilor prevăzute în statul de funcţii, aprobat potrivit legii.
Pentru a fi numiţi în cadrul DNA, procurorii trebuie să îndeplinească următoarele
condiții:
- să aibă o bună pregătire profesională, o conduită morală ireproşabilă, o vechime de cel
puţin 10 ani în funcţia de procuror sau judecător şi
- să fi fost declaraţi admişi în urma unui concurs organizat de comisia constituită în acest
scop.
Concursul constă în:
a) un interviu transmis în direct, susţinut în faţa Secţiei de procurori a CSM;
b) o probă având ca obiect evaluarea a minimum 5 rechizitorii alese aleatoriu, precum şi a
altor acte întocmite de candidaţi şi considerate relevante de aceştia, din ultimii 5 ani de
activitate.
Interviul constă în verificarea pregătirii profesionale, a capacităţii de a lua decizii şi de
a-şi asuma răspunderea, a rezistenţei la stres, precum şi altor calităţi specifice.
La evaluarea candidaţilor, vor fi avute în vedere şi activitatea desfăşurată de procurori,
cunoaşterea unei limbi străine şi cunoştinţele de operare pe calculator.
Evaluarea rechizitoriilor se efectuează de o comisie desemnată de Secţia pentru
procurori a CSM, formată din 2 procurori de la DNA propuşi de procurorul-şef al direcţiei, 2
procurori de la Parchetul de pe lângă ÎCCJ propuşi de procurorul general şi un formator propus
27
de INM.
Procurorii numiţi în cadrul DNA pot fi revocaţi prin ordin al procurorului şef al DNA,
cu avizul Secţiei pentru procurori a CSM, în cazul exercitării necorespunzătoare a atribuţiilor
specifice funcţiei sau în cazul aplicării uneia dintre sancţiunile disciplinare prevăzute de Legea
nr. 303/2004.
La data încetării activităţii în cadrul DNA, procurorul revine la parchetul de unde
provine. De la data revenirii la parchetul de unde provin, procurorii care au activat în cadrul
DNA îşi redobândesc gradul profesional de execuţie şi salarizarea corespunzătoare acestuia
avute anterior sau pe cele dobândite ca urmare a promovării, în condiţiile legii, în timpul
desfăşurării activităţii în cadrul direcţiei.
DNA elaborează anual un raport privind activitatea desfăşurată, pe care îl prezintă
Secţiei pentru procurori a CSM şi ministrului justiţiei, nu mai târziu de luna februarie a anului
următor. Ministrul justiţiei va prezenta Parlamentului concluziile asupra raportului de activitate
al DNA.
1.8. Secţia pentru investigarea infracţiunilor din justiţie

În cadrul Parchetului de pe lângă ÎCCJ funcţionează Secţia pentru investigarea
infracţiunilor din justiţie care are competenţa exclusivă de a efectua urmărirea penală pentru
infracţiunile săvârşite de judecători şi procurori, inclusiv judecătorii şi procurorii militari şi cei
care au calitatea de membri ai CSM. Secţia pentru investigarea infracţiunilor din justiţie îşi
păstrează competenţa de urmărire penală şi în situaţia în care, alături de persoanele enumerate
mai sus, sunt cercetate şi alte persoane.
Secţia este condusă de un procuror-şef secţie, ajutat de un procuror-şef adjunct, numiţi
în funcţie de Plenul CSM, în condiţiile legii.
Procurorul general al Parchetului de pe lângă ÎCCJ soluţionează conflictele de
competenţă apărute între Secţia pentru investigarea infracţiunilor din justiţie şi celelalte
structuri sau unităţi din cadrul Ministerului Public.
Principii și compunere
Secţia pentru investigarea infracţiunilor din justiţie îşi desfăşoară activitatea potrivit
principiului legalităţii, al imparţialităţii şi al controlului ierarhic. Este interzisă delegarea sau
detaşarea de procurori în cadrul Secţiei pentru investigarea infracţiunilor din justiţie.
Secţia pentru investigarea infracţiunilor din justiţie funcţionează cu un număr de 15
posturi de procuror. Numărul de posturi al Secţiei pentru investigarea infracţiunilor din justiţie
poate fi modificat, în funcţie de volumul de activitate, prin ordin al procurorului general al
Parchetului de pe lângă ÎCCJ, la solicitarea procurorului-şef secţie, cu avizul conform al
Plenului CSM.
Pe durata desfăşurării activităţii în cadrul Secţiei pentru investigarea infracţiunilor din
justiţie, procurorii cu funcţii de conducere şi execuţie beneficiază de drepturile procurorilor
detaşaţi.
Procurorul-şef al Secţiei pentru investigarea infracţiunilor din justiţie este numit în

28
funcţie de Plenul CSM, în urma unui concurs care constă în prezentarea unui proiect referitor
la exercitarea atribuţiilor specifice funcţiei de conducere respective, urmărindu-se competenţele
manageriale, gestiunea eficientă a resurselor, capacitatea de a-şi asuma decizii şi
responsabilităţi, competenţele de comunicare şi rezistenţa la stres, precum şi integritatea
candidatului, evaluarea activităţii sale ca procuror şi modul în care acesta se raportează la valori
specifice profesiei, precum independenţa justiţiei ori respectarea drepturilor şi libertăţilor
fundamentale.
Componenţa comisiei de concurs este următoarea:
a) 3 membri judecători, care fac parte din Secţia pentru judecători şi au funcţionat la o
instanţă de grad de cel puţin curte de apel, desemnaţi de Secţia pentru judecători;
b)un membru procuror, care face parte din Secţia pentru procurori şi a funcţionat la un
parchet de grad de cel puţin parchet de pe lângă curtea de apel, desemnat de Secţia pentru
procurori.
Condiţiile pentru ca procurorii să se înscrie la concursul pentru ocuparea postului de

procuror-şef sau pentru a fi numit în cadrul Secţiei pentru investigarea infracţiunilor din justiţie
sunt următoarele:
a) să nu fi fost sancţionaţi disciplinar în ultimii 3 ani;
b) să aibă cel puţin gradul de parchet de pe lângă curte de apel;
c) să aibă o vechime efectivă de cel puţin 18 ani în funcţia de procuror;
d) să aibă o bună pregătire profesională;
e) să aibă o conduită morală ireproşabilă.
Comisia de concurs va propune Plenului CSM numirea procurorului-şef al Secţiei
pentru investigarea infracţiunilor din justiţie, după evaluarea candidaturilor şi a proiectelor, în
urma unui interviu transmis în direct.
Revocarea din funcţia de procuror-şef al Secţiei pentru investigarea infracţiunilor din
justiţie se face de către Plenul CSM, în caz de neîndeplinire a atribuţiilor specifice funcţiei sau
în cazul în care acesta a fost sancţionat disciplinar în ultimii 3 ani.
Procurorul-şef al Secţiei pentru investigarea infracţiunilor din justiţie este numit în
funcţie pe o perioadă de 3 ani, cu posibilitatea reînvestirii o singură dată.
Procurorul-şef adjunct al Secţiei pentru investigarea infracţiunilor din justiţie este numit
în funcţie de Plenul CSM, la propunerea motivată a procurorului-şef secţie, dintre procurorii
deja numiţi în cadrul secţiei.
Numirea în funcţia de procuror-şef adjunct al Secţiei pentru investigarea infracţiunilor
din justiţie se face pe o perioadă de 3 ani, cu posibilitatea reînvestirii o singură dată.
Revocarea procurorului-şef adjunct al Secţiei pentru investigarea infracţiunilor din
justiţie se face de Plenul CSM, la propunerea motivată a procurorului-şef secţie, în cazul
exercitării necorespunzătoare a atribuţiilor specifice funcţiei, în cazul în care acesta a fost
sancţionat disciplinar.
Atribuţiile Secţiei pentru investigarea infracţiunilor din justiţie sunt
următoarele:
a) efectuarea urmăririi penale, pentru infracţiunile aflate în competenţa sa;
b) sesizarea instanţelor judecătoreşti pentru luarea măsurilor prevăzute de lege şi pentru
judecarea cauzelor privind infracţiunile prevăzute la lit. a);
29
c) constituirea şi actualizarea bazei de date în domeniul infracţiunilor aflate în domeniul
de competenţă;
d) exercitarea altor atribuţii prevăzute de lege.
Participarea la şedinţele de judecată în cauzele de competenţa secţiei se asigură de

procurori din cadrul Secţiei judiciare a Parchetului de pe lângă ÎCCJ sau de către procurori din
cadrul parchetului de pe lângă instanţa învestită cu judecarea cauzei.
Secţia pentru investigarea infracţiunilor din justiţie elaborează anual un raport privind
activitatea desfăşurată, pe care îl prezintă, nu mai târziu de luna februarie a anului următor,
Plenului CSM.
1.9. Parchetele de pe lângă curţile de apel, tribunale, tribunale pentru minori şi familie şi
judecătorii
Pe lângă fiecare curte de apel, tribunal, tribunal pentru minori şi familie şi judecătorie
funcţionează un parchet.
Parchetele au sediul în localităţile în care îşi au sediul instanţele pe lângă care
funcţionează şi au aceeaşi circumscripţie cu acestea.
Parchetele de pe lângă curţile de apel şi parchetele de pe lângă tribunale au personalitate
juridică. Parchetele de pe lângă tribunalele pentru minori şi familie şi parchetele de pe lângă
judecătorii nu au personalitate juridică.
Parchetele de pe lângă curţile de apel şi tribunale au în structură secţii, în cadrul cărora
pot funcţiona servicii şi birouri. Parchetele de pe lângă curţile de apel au în structură şi câte o
secţie pentru minori şi familie.
Birourile, serviciile ori alte compartimente de specialitate din cadrul parchetelor se
stabilesc de către procurorul general al Parchetului de pe lângă ÎCCJ.
În localităţile unde funcţionează sediile secundare ale tribunalelor şi judecătoriilor se
înfiinţează sedii secundare ale parchetelor, cu activitate permanentă, având aceeaşi
circumscripţie cu sediile secundare ale instanţelor pe lângă care funcţionează.
Parchetele de pe lângă curţile de apel sunt conduse de procurori generali. Parchetele de
pe lângă tribunale, tribunale pentru minori şi familie şi judecătorii sunt conduse de prim-
procurori.
Procurorii generali ai parchetelor de pe lângă curţile de apel şi prim-procurorii
parchetelor de pe lângă tribunale exercită şi atribuţii de coordonare şi control al administrării
parchetului unde funcţionează, precum şi al parchetelor din circumscripţie.
Prim-procurorii parchetelor de pe lângă tribunalele pentru minori şi prim-procurorii
parchetelor de pe lângă judecătorii exercită şi atribuţii de administrare a parchetului.
Procurorii generali ai parchetelor de pe lângă curţile de apel au calitatea de ordonatori
secundari de credite, iar prim-procurorii parchetelor de pe lângă tribunale au calitatea de
ordonatori terţiari de credite.
În funcţie de volumul de activitate, la parchetele de pe lângă curţile de apel şi tribunale,
procurorul general sau, după caz, prim-procurorul poate fi ajutat de 1-2 adjuncţi, iar la
30
parchetele de pe lângă tribunalele pentru minori şi familie şi judecătorii, prim-procurorul poate
fi ajutat de un adjunct. La Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi la Parchetul de pe
lângă Tribunalul Bucureşti, procurorul general sau, după caz, prim-procurorul poate fi ajutat de
1-3 adjuncţi.
Secţiile, serviciile şi birourile parchetelor de pe lângă instanţe sunt conduse de procurori
şefi.
Conducătorul fiecărui parchet repartizează procurorii pe secţii, servicii şi birouri, în
funcţie de pregătirea, specializarea şi aptitudinile acestora.
Conducătorul fiecărui parchet repartizează dosarele procurorilor, ţinând cont de
specializarea acestora.
În cadrul parchetelor funcţionează colegii de conducere, care avizează problemele
generale de conducere ale parchetelor.
Colegiile de conducere ale parchetelor de pe lângă curţi de apel, tribunale, tribunale
pentru minori şi familie şi judecătorii au în componenţă procurori care deţin funcţii de nivelul
celor prevăzute de lege pentru colegiile de conducere ale instanţelor.
1.10. Parchetele militare

Pe lângă fiecare instanţă militară funcţionează un parchet militar. Pe lângă Curtea
Militară de Apel Bucureşti funcţionează Parchetul Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel
Bucureşti, iar pe lângă tribunalele militare funcţionează parchetele militare de pe lângă
tribunalele militare. Parchetele militare au, fiecare, statut de unitate militară, cu indicativ
propriu.
Parchetele militare sunt conduse de un prim-procuror militar ajutat de un prim-procuror
militar adjunct. Parchetul Militar de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti este condus de un
procuror general militar, ajutat de un procuror general militar adjunct.
Parchetele militare efectuează urmărirea penală în cauzele privind fapte penale comise
de militari români dislocaţi pe teritoriul altor state, în cadrul unor forţe multinaţionale, în
condiţiile în care, potrivit unei convenţii internaţionale, pe teritoriul statului primitor poate fi
exercitată jurisdicţia română. Procurorii militari participă la şedinţele de judecată de la
instanțele militare.
Când inculpatul este militar activ, urmărirea penală se efectuează de procurorul militar,
indiferent de gradul militar al persoanei cercetate.
În cadrul Parchetului de pe lângă ÎCCJ şi DNA funcţionează secţii sau servicii de
combatere a infracţiunilor săvârşite de militari care au, fiecare, statut de unitate militară, cu
indicativ propriu. Pentru prevenirea şi combaterea criminalităţii, precum şi pentru stabilirea
cauzelor care generează sau favorizează criminalitatea în rândul militarilor şi salariaţilor civili
ai structurilor militarizate, parchetele militare şi secţiile din cadrul Parchetului de pe lângă ÎCCJ
şi DNA organizează şi desfăşoară, conform competenţei, activităţi comune ale procurorilor
militari cu organe din cadrul Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Afacerilor Interne,
precum şi din cadrul altor structuri militare, pe bază de protocoale.
31
4. ORGANIZAREA ŞI FUNCŢIONAREA INSTITUTULUI NAŢIONAL AL
MAGISTRATURII
2.1. Statutul și atribuțiile Institutului Național al Magistraturii (INM)

INM este instituţia publică cu personalitate juridică, aflată în coordonarea CSM, care
realizează formarea iniţială a judecătorilor şi procurorilor, formarea profesională continuă a
judecătorilor şi procurorilor în funcţie, precum şi formarea formatorilor, în condiţiile legii.
INM nu face parte din sistemul naţional de învăţământ şi educaţie şi nu este supus
dispoziţiilor legale în vigoare cu privire la acreditarea instituţiilor de învăţământ superior şi
recunoaşterea diplomelor. INM are sediul în municipiul Bucureşti.
INM poate desfăşura acţiuni de cooperare cu instituţii de formare profesională a
judecătorilor şi procurorilor din alte state, cu aprobarea prealabilă a CSM.
În condiţiile stabilite prin hotărâre a Guvernului, INM poate suporta din bugetul propriu
sau, după caz, din fonduri externe cheltuielile efectuate pentru participarea reprezentanţilor
instituţiilor din alte state la acţiunile de cooperare desfăşurate în România.
2.2. Organizarea și conducereaInstitutului Național al Magistraturii

INM este condus de un consiliu ştiinţific format din 13 membri: un judecător al ÎCCJ,
un procuror de la Parchetul de pe lângă ÎCCJ, un judecător al Curţii de Apel Bucureşti, un
procuror de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, desemnaţi de CSM, 3 profesori
universitari, recomandaţi de Facultatea de Drept a Universităţii Bucureşti, Facultatea de Drept
a Universităţii "Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi şi Facultatea de Drept a Universităţii "Babeş-
Bolyai" din Cluj-Napoca, 3 reprezentanţi aleşi ai personalului de instruire din cadrul
Institutului, un reprezentant al auditorilor de justiţie, un reprezentant al asociaţiilor profesionale
legal constituite ale judecătorilor şi procurorilor, precum şi directorul INM, care face parte de
drept din consiliu şi îl prezidează.
Consiliul ştiinţific al INM propune proiectul de buget şi hotărăşte asupra problemelor
care privesc organizarea şi funcţionarea Institutului, la propunerea directorului acestei instituţii.
Directorul INM şi cei doi adjuncţi ai acestuia sunt numiţi şi revocaţi de CSM. Numirea
directorului INM şi a celor doi adjuncţi ai acestuia se face din rândul personalului de instruire
de specialitate juridică al Institutului, al judecătorilor şi procurorilor sau al cadrelor didactice
din învăţământul superior juridic acreditat potrivit legii.
Durata mandatului membrilor consiliului ştiinţific este de 3 ani şi poate fi reînnoit, cu
excepţia mandatului reprezentantului auditorilor de justiţie, care este ales pe un an. Calitatea de
membru al consiliului ştiinţific al INM este incompatibilă cu calitatea de membru al unui partid
politic.
INM este finanţat de la bugetul de stat, prin bugetul CSM, în condiţiile legii. Directorul
INM este ordonator terțiar de credite.
Numărul maxim de posturi pentru INM se stabileşte prin hotărâre a Guvernului.
Structura organizatorică, statele de funcţii şi statele de personal ale INM se aprobă de CSM.
2.3. Personalul de instruire al Institutului Național al Magistraturii

32
Personalul de instruire al INM este asigurat, de regulă, din rândul judecătorilor şi
procurorilor în funcţie, care pot fi detaşaţi în condiţiile prezentei legi, cu acordul lor, în cadrul
Institutului, cu avizul consiliului ştiinţific al Institutului.
INM poate folosi, în condiţiile legii, şi cadre didactice din învăţământul juridic superior
acreditat potrivit legii, alţi specialişti români şi străini, precum şi personal de specialitate
juridică, pentru desfăşurarea procesului de formare profesională.
2.4. Centre regionale de formare profesională

Prin hotărâre a Guvernului se pot înfiinţa, în subordinea Ministerului Justiţiei şi a
Ministerului Public, centre regionale de formare profesională continuă a grefierilor şi a altor
categorii de personal de specialitate.
3. COMPARTIMENTELE AUXILIARE DE SPECIALITATE DIN CADRUL

INSTANŢELOR ŞI AL PARCHETELOR
3.1. Organizarea și atribuțiile compartimentelor auxiliare

Toate instanţele judecătoreşti şi toate parchetele au în structură următoarele
compartimente auxiliare de specialitate:
- registratura;
- grefa;
- arhiva;
- biroul de informare şi relaţii publice;
- biblioteca.
Instanţele judecătoreşti şi parchetele pot avea şi alte compartimente stabilite prin
regulamentele acestora.
Curţile de apel şi parchetele de pe lângă aceste curţi, ÎCCJ, Parchetul de pe lângă ÎCCJ
şi DNA, DIICOT au, de asemenea, în structură un compartiment de documentare şi un
compartiment de informatică juridică. Compartimentele de informatică juridică se pot organiza
şi în structura tribunalelor, a tribunalelor specializate, a judecătoriilor şi a parchetelor de pe
lângă aceste instanţe.
Instanţele şi parchetele militare au în structură şi un compartiment de documente
clasificate.
În cadrul parchetelor pot fi numiţi, prin ordin al procurorului general al Parchetului de
pe lângă ÎCCJ, specialişti în domeniul economic, financiar, bancar, vamal, informatic, precum
şi în alte domenii, pentru clarificarea unor aspecte tehnice în activitatea de urmărire penală.
Specialiștii au calitatea de funcţionar public. Funcţia de specialist în cadrul parchetelor este
incompatibilă cu orice altă funcţie publică sau privată, cu excepţia funcţiilor didactice din
învăţământul superior.
3.2. Biroul de informare și relații publice

Biroul de informare şi relaţii publice asigură legăturile instanţei sau ale parchetului cu
33
publicul şi cu mijloacele de comunicare în masă, în vederea garantării transparenţei activităţii
judiciare, în condiţiile stabilite de lege.
Conducătorul biroului, care îndeplineşte şi rolul de purtător de cuvânt, poate fi un
judecător sau procuror desemnat de preşedintele instanţei sau, după caz, de conducătorul
parchetului ori un absolvent al unei facultăţi de jurnalistică sau specialist în comunicare, numit
prin concurs sau examen.
3.3. Statutul personalului de specialitate auxiliar

Personalul de specialitate auxiliar este subordonat ierarhic conducerii instanţelor sau
parchetelor unde funcţionează. Repartizarea personalului în cadrul compartimentelor auxiliare
de specialitate se face de preşedintele instanţei sau de procurorul general ori, după caz, de prim-
procurorul parchetului.
La curţile de apel, tribunale, tribunale specializate şi parchetele de pe lângă acestea,
compartimentele în care îşi desfăşoară activitatea personalul auxiliar de specialitate sunt
conduse de prim-grefieri, iar la secţiile Parchetului de pe lângă ÎCCJ, la secţiile DNA și ale
DIICOT, la judecătorii şi parchetele de pe lângă acestea, de grefieri-şefi.
Personalul de specialitate informatică va fi subordonat din punct de vedere administrativ
preşedintelui instanţei din care face parte şi profesional Direcţiei de exploatare a tehnologiei
informaţiei din cadrul Ministerului Justiţiei.
Personalul auxiliar de la instanţele şi parchetele militare, de la secţiile sau serviciile din
cadrul Parchetului de pe lângă ÎCCJ şi DNA poate proveni şi din rândul militarilor activi.
3.4. Grefierii
Grefierii care participă la şedinţele de judecată sau la efectuarea actelor de urmărire
penală sunt obligaţi să efectueze toate consemnările despre desfăşurarea acestora şi să
îndeplinească orice alte însărcinări din dispoziţia şi sub controlul preşedintelui completului de
judecată sau, după caz, al procurorului.
La şedinţele de judecată, grefierii sunt obligaţi să poarte ţinuta vestimentară
corespunzătoare instanţei unde funcţionează. Ţinuta vestimentară se stabileşte prin hotărâre a
Guvernului şi se asigură în mod gratuit. La şedinţele de judecată, grefierii militari sunt obligaţi
să poarte uniforma militară.
Întrebări:
- Care sunt atribuțiile Ministerului Public?
- Care sunt regulile aplicabile controlului exercitat de Ministrul Justiției?
- Care sunt atribuțiile procurorilor?
- Cum este organizat PICCJ?
- Cum este organizată Direcția Națională Anticorupție?
- Care sunt atribuțiile Secției pentru investigarea infracțiunilor din justiție?
- Cum sunt organizate parchetele de pe lângă curțile de apel ?
- Cum sunt organizate parchetele de pe lângă judecătorii și tribunale ?
- Cum este organizat Institutul Național al Magistraturii ?
34
- Care sunt compartimentele auxiliare de specialitate ale instanțelor judecătorești?
ORGANIZAREA PROFESIEI DE MAGISTRAT ÎN ROMÂNIA I (2 ore)
Obiectiv general – însușirea cunoștințelor referitoare la organizarea profesiei de

magistrat în România
- cunoască principiile aplicabile organizării profesiei de magistrat în România
- facă distincție între incompatibilitățile și interdicțiile aplicabile magistraților
- cunoască regulile aplicabile admiterii în magistratură
- cunoască regulile aplicabile formării profesionale inițiale a judecătorilor și procurorilor
- cunoască regulile aplicabile stagiului profesional al judecătorilor și procurorilo
- cunoască procedura de numire în magistratură
Planul unității de învățare 4:

1. Noțiuni și principii
1.1. Definiția magistraturii
1.2. Inamovibilitatea și independența judecătorilor
1.3. Stabilitatea și independența procurorilor
1.4. Obligațiile generale ale judecătorilor și procurorilor
2. Incompatibilități și interdicții
2.1. Incompatibilitatea cu alte funcții publice sau private, activități sau profesii.
Obligații în legătură cu aceste incompatibilități
2.2. Neapartenența la organele de securitate, ca poliție politică
2.3. Incompatibilitatea cu calitatea de activitățile desfășurate în cadrul sau în folosul
serviciilor de informații
2.4. Interdicția privind activitățile comerciale, economice și arbitrajul
2.5. Interdicții privind activitățile politice
2.6. Interdicții legate de activitățile judiciare. Excepții
2.7. Activități permise judecătorilor și procurorilor
3. Admiterea în magistratură, formarea profesională iniţială a judecătorilor şi procurorilor și
stagiul profesional al acestora
3.1. Reguli generale privind concursul de admitere în magistratură
3.2. Condiții de admitere
3.3. Organizarea concursului
3.4. Auditorii de justiție
3.5. Răspunderea disciplinară a auditorilor de justiție
35
3.6. Examenul de absolvire
3.7. Drepturi și obligații
3.8. Judecătorii stagiari şi procurorii stagiari. Formarea profesională pe perioada
stagiului
3.9. Competența judecătorilor și procurorilor stagiari
3.10. Examenul de capacitate
3.11. Alegerea posturilor
4. Numirea judecătorilor şi procurorilor
4.1. Procedura și condițiile de numire
4.2. Dobândirea calității de magistrat de către anumite persoane, cu o vechime în
specialitate de cel puțin 5 ani
4.3. Jurământul
1. NOŢIUNI ŞI PRINCIPII
1.1. Definiția magistraturii

Magistratura este activitatea judiciară desfăşurată de judecători în scopul înfăptuirii
justiţiei şi de procurori în scopul apărării intereselor generale ale societăţii, a ordinii de drept,
precum şi a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor.
Cariera judecătorului este separată de cariera procurorului, judecătorii neputând
interfera în cariera procurorilor şi nici procurorii în cea a judecătorilor.
1.2. Inamovibilitatea și independența judecătorilor

Judecătorii numiţi de Preşedintele României sunt inamovibili, în condiţiile legii.
Judecătorii inamovibili pot fi mutaţi prin transfer, delegare, detaşare sau promovare,
numai cu acordul lor, şi pot fi suspendaţi sau eliberaţi din funcţie în condiţiile prevăzute de lege.
Judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii. Judecătorii trebuie să fie
imparţiali, având libertate deplină în soluţionarea cauzelor deduse judecăţii, în conformitate cu
legea şi în mod imparţial, cu respectarea egalităţii de arme şi a drepturilor procesuale ale
părţilor. Judecătorii trebuie să ia decizii fără niciun fel de restricţii, influenţe, presiuni,
ameninţări sau intervenţii, directe sau indirecte, din partea oricărei autorităţi, fie chiar autorităţi
judiciare. Hotărârile pronunţate în căile de atac nu intră sub imperiul acestor restricţii. Scopul
independenţei judecătorilor constă inclusiv în a garanta fiecărei persoane dreptul fundamental
de a fi examinat cazul său în mod echitabil, având la bază doar aplicarea legii.
Orice persoană, organizaţie, autoritate sau instituţie este datoare să respecte
independenţa judecătorilor.
1.3. Stabilitatea și independența procurorilor

Procurorii îşi desfăşoară activitatea potrivit principiului legalităţii, al imparţialităţii şi al
controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justiţiei. Procurorii sunt independenţi în
36
dispunerea soluţiilor, în condiţiile prevăzute de Legea nr. 304/2004 privind organizarea
judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Procurorii numiţi de Preşedintele României se bucură de stabilitate. Procurorii care se
bucură de stabilitate pot fi mutaţi prin transfer, detaşare sau promovare, numai cu acordul lor.
Procurorii pot fi delegaţi, suspendaţi sau eliberaţi din funcţie în condiţiile prevăzute de
lege.
1.4. Obligațiile generale ale judecătorilor și procurorilor

Judecătorii şi procurorii sunt obligaţi ca, prin întreaga lor activitate:
- să asigure supremaţia legii,
- să respecte drepturile şi libertăţile persoanelor, precum şi egalitatea lor în faţa legii,
- să asigure un tratament juridic nediscriminatoriu tuturor participanţilor la procedurile
judiciare, indiferent de calitatea acestora,
- să respecte Codul deontological judecătorilor şi procurorilor,
- să participe la formarea profesională continuă;
- să se asigure, în toate stadiile unui proces, că drepturile şi libertăţile individuale sunt
garantate şi că ordinea publică este protejată;
- să fie şi să apară ca fiind independenţi unii de ceilalţi.
Judecătorii nu pot refuza să judece pe motiv că legea nu prevede, este neclară sau
incompletă.
2. INCOMPATIBILITĂŢI ŞI INTERDICŢII
2.1. Incompatibilitatea cu alte funcții publice sau private, activități sau profesii. Obligații
în legătură cu aceste incompatibilități
Funcţiile de judecător, procuror, magistrat-asistent şi asistent judiciar sunt incompatibile
cu orice alte funcţii publice sau private, cu excepţia funcţiilor didactice din învăţământul
superior, așa cum acestea sunt definite potrivit legislației în vigoare.
Judecătorii şi procurorii sunt obligaţi să se abţină de la orice activitate legată
de actul de justiţie în cazuri care presupun existenţa unui conflict între interesele
lor şi interesul public de înfăptuire a justiţiei sau de apărare a intereselor generale
ale societăţii.
Judecătorii, procurorii, magistraţii-asistenţi şi personalul auxiliar de specialitate sunt
obligaţi să dea, anual, o declaraţie pe propria răspundere în care să menţioneze dacă soţul, rudele
sau afinii până la gradul al IV-lea inclusiv exercită o funcţie sau desfăşoară o activitate juridică
ori activităţi de investigare sau cercetare penală, precum şi locul de muncă al acestora.
Declaraţiile se înregistrează şi se depun la dosarul profesional.
2.2. Neapartenența la organele de securitate, ca poliție politică

Judecătorii, procurorii, magistraţii-asistenţi, personalul de specialitate juridică asimilat
37
magistraţilor şi personalul auxiliar de specialitate sunt obligaţi să facă o declaraţie autentică, pe
propria răspundere potrivit legii penale, privind apartenenţa sau neapartenenţa ca agent sau
colaborator al organelor de securitate, ca poliţie politică. Consiliul Naţional pentru Studierea
Arhivelor Securităţii verifică declaraţiile, iar rezultatele verificărilor se ataşează la dosarul
profesional.
Apartenenţa în calitate de colaborator al organelor de securitate, ca poliţie
politică, are ca efect eliberarea din funcţia deţinută.
2.3. Incompatibilitatea cu calitatea de activitățile desfășurate în cadrul sau în folosul

serviciilor de informații
Judecătorii, procurorii, magistraţii-asistenţi, personalul de specialitate juridică asimilat
acestora şi personalul auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi parchetelor nu pot fi
lucrători operativi, inclusiv acoperiţi, informatori sau colaboratori ai serviciilor de informaţii.
Încălcarea acestei obligații conduce la eliberarea din funcţia deţinută, inclusiv cea de
judecător sau procuror.
În acest sens, judecătorii, procurorii, magistraţii-asistenţi, personalul de specialitate
juridică asimilat acestora şi personalul auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi
parchetelor completează, anual, o completează anual o declaraţie olografă pe
propria răspundere, potrivit legii penale, din care să rezulte că nu au fost şi nu
sunt lucrători operativi, inclusiv acoperiţi, informatori sau colaboratori ai niciunui
serviciu de informaţii. Declaraţiile se depun şi se arhivează la compartimentul de
resurse umane.
Serviciilor de informaţii le este interzis să racoleze persoanele enumerate
ca lucrători operativi, inclusiv acoperiţi, informatori sau colaboratori. Încălcarea
acestei interdicţii este infracţiune împotriva independenţei justiţiei şi se
pedepseşte cu închisoare de la 5 la 10 ani.
Verificarea veridicităţii datelor din declaraţiile date se face individual pentru
fiecare declaraţie de către Consiliul Suprem de Apărare a Ţării, anual, din oficiu,
sau ori de câte ori este sesizat de Ministerul Justiţiei, Secţia pentru judecători sau
Secţia pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii, judecătorul sau
procurorul vizat.
Rezultatul verificărilor se comunică din oficiu Consiliului Superior al
Magistraturii, judecătorului sau procurorului vizat, precum şi, la cerere, oricărei
persoane
Actul Consiliului Suprem de Apărare a Ţării poate fi contestat în instanţă, în
termen de 3 luni de la data la care a luat la cunoştinţă, de către orice persoană
care justifică un interes legitim, conform Legii contenciosului administrativ nr.
554/2004.
38
2.4. Interdicția privind activitățile comerciale, economice și arbitrajul
Judecătorilor şi procurorilor le este interzis:

- să desfăşoare activităţi comerciale, direct sau prin persoane interpuse;
- să desfăşoare activităţi de arbitraj în litigii civile, comerciale sau de altă natură;
- să aibă calitatea de asociat sau de membru în organele de conducere, administrare sau
control la societăţi, instituíi d ecrdeit sau financiare, societăţi de asigurarereasigurare,
societăţi naţionale sau regii autonome; prin derogare, judecătorii şi procurorii pot fi
acţionari sau asociaţi ca urmare a legii privind privatizarea în masă.
- să aibă calitatea de membru al unui grup de interes economic.
În cazul dobândirii, prin moştenire, a calităţii de asociaţi sau acţionari la societăţi, instituţii
de credit sau financiare, societăţi de asigurare/reasigurare, companii naţionale, societăţi
naţionale sau regii autonome, magistraţii sunt obligaţi să ia măsurile necesare, astfel încât
această calitate să înceteze în termen de maximum un an de la data dobândirii ei efective.
2.5. Interdicții privind activitățile politice

Judecătorii şi procurorii nu pot să facă parte din partide sau formaţiuni politice şi nici să
desfăşoare sau să participe la activităţi cu caracter politic.
Judecătorii şi procurorii sunt obligaţi ca în exercitarea atribuţiilor să se abţină de la
exprimarea sau manifestarea, în orice mod, a convingerilor lor politice.
Judecătorii şi procurorii sunt obligaţi ca, în exercitarea atribuţiilor, să se abţină de la
manifestarea sau exprimarea defăimătoare, în orice mod, la adresa celorlalte puteri ale statului
- legislativă şi executivă.
2.6. Interdicții legate de activitățile judiciare. Excepții

Judecătorii şi procurorii nu îşi pot exprima public opinia cu privire la procese aflate în
curs de desfăşurare sau asupra unor cauze cu care a fost sesizat parchetul.
Judecătorii şi procurorii nu pot să dea consultaţii scrise sau verbale în probleme
litigioase, chiar dacă procesele respective sunt pe rolul altor instanţe sau parchete decât acelea
în cadrul cărora îşi exercită funcţia şi nu pot îndeplini orice altă activitate care, potrivit legii, se
realizează de avocat.
Judecătorilor şi procurorilor le este permis să pledeze, în condiţiile prevăzute de lege,
numai în cauzele lor personale, ale ascendenţilor şi descendenţilor, ale soţilor, precum şi ale
persoanelor puse sub tutela sau curatela lor. Chiar şi în asemenea situaţii însă judecătorilor şi
procurorilor nu le este îngăduit să se folosească de calitatea pe care o au pentru a influenţa
soluţia instanţei de judecată sau a parchetului şi trebuie să evite a se crea aparenţa că ar putea
influenţa în orice fel soluţia.
2.7. Activități permise judecătorilor și procurorilor

Judecătorii şi procurorii pot participa la elaborarea de publicaţii, pot elabora articole,
studii de specialitate, lucrări literare ori ştiinţifice şi pot participa la emisiuni audiovizuale, cu
39
excepţia celor cu caracter politic.
Judecătorii şi procurorii pot fi membri ai unor comisii de examinare sau de întocmire a
proiectelor de acte normative, a unor documente interne sau internaţionale.
Judecătorii şi procurorii pot fi membri ai societăţilor ştiinţifice sau academice, precum
şi ai oricăror persoane juridice de drept privat fără scop patrimonial.
3. ADMITEREA ÎN MAGISTRATURĂ, FORMAREA PROFESIONALĂ INIŢIALĂ A

JUDECĂTORILOR ŞI PROCURORILOR ȘI STAGIUL PROFESIONAL AL
ACESTORA
3.1. Reguli generale privind concursul de admitere în magistratură

Admiterea în magistratură a judecătorilor şi procurorilor se face prin concurs, pe baza
competenţei profesionale, a aptitudinilor şi a bunei reputaţii.
Admiterea în magistratură şi formarea profesională iniţială în vederea ocupării funcţiei de
judecător şi procuror se realizează prin INM.
Admiterea la INM se face cu respectarea principiilor transparenţei şi egalităţii, exclusiv
pe bază de concurs.
3.2. Condiții de admitere

Poate fi admisă la INM persoana care îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:
- are cetăţenia română și domiciliul în România;
- are capacitate deplină de exerciţiu;
- este licenţiată în drept;
- nu are antecedente penale
- nu are cazier fiscal;
- se bucură de o bună reputaţie;
- cunoaşte limba română;
- este aptă, din punct de vedere medical şi psihologic, pentru exercitarea funcţiei.
3.3. Organizarea concursului

Concursul de admitere se organizează anual la data şi locul stabilite de INM, cu
aprobarea CSM. Data, locul, modul de desfăşurare a concursului de admitere şi numărul de
locuri scoase la concurs se publică în Monitorul Oficial al României, Partea a III-a, pe pagina
de internet a CSM şi pe cea a INM, cu cel puţin 6 luni înainte de data stabilită pentru concurs.
CSM, prin secţiile corespunzătoare, stabileşte, în fiecare an, numărul de cursanţi,
separat, pentru judecători şi procurori, în funcţie de posturile de judecători şi procurori vacante,
precum şi de cele care vor fi înfiinţate.
După publicarea datelor concursului, se verifică îndeplinirea condiţiei bunei reputaţii
şi a condiţiei de a fi apt din punct de vedere psihologic şi medical pentru exercitarea funcţiei,
40
pentru persoanele care îşi exprimă intenţia de a participa la concurs. În vederea evaluării
psihologice, persoana interesată plăteşte o taxă al cărei cuantum se stabileşte prin hotărâre a
CSM. Condiţia de a fi apt din punct de vedere medical se dovedeşte prin certificat medical
eliberat de un medic specializat în medicina muncii, la cererea fiecărui candidat.
Calificativul «admis» obţinut la evaluarea psihologică este valabil şi la concursurile de
admitere la INM sau de admitere în magistratură organizate ulterior, dacă de la data evaluării
psihologice şi până la data publicării anunţului de organizare a concursului în Monitorul Oficial
al României, Partea a III-a, nu au trecut mai mult de 2 ani.
Persoanele care îndeplinesc condiţia bunei reputaţii şi sunt apte din punct de vedere
psihologic şi medical pentru exercitarea funcţiei se pot înscrie la concursul de admitere.
Procedura de organizare şi desfăşurare a concursului de admitere, inclusiv comisiile de
concurs şi constituirea acestora, probele de concurs şi modalitatea de stabilire şi contestare a
rezultatelor se stabilesc prin regulamentul aprobat de CSM.
Rezultatele concursului se afişează la sediul INM şi se publică pe pagina de internet a
CSM şi pe cea a INM.
Admiterea pe posturile de personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi
procurorilor din cadrul CSM şi al instituţiilor coordonate sau subordonate, Ministerului Public,
precum şi al Ministerului Justiţiei şi al instituţiilor coordonate sau subordonate se face prin
concursul de admitere la INM. Posturile respective se evidenţiază separat.
Candidaţii nemulţumiţi de rezultatele concursului pot formula contestaţii în termen de
3 zile de la afişare la comisia de soluţionare a contestaţiilor. Aceasta le va soluţiona în termen
de 3 zile. Decizia comisiei de soluţionare a contestaţiilor este irevocabilă.
3.4. Auditorii de justiție

Cursanţii INM au calitatea de auditori de justiţie.
Formarea profesională iniţială în cadrul INM constă în pregătirea teoretică şi practică a
auditorilor de justiţie pentru a deveni judecători sau procurori. Durata cursurilor de formare
profesională a auditorilor de justiţie este de 2 ani.
În perioada stagiilor de pregătire practică, auditorii de justiţie asistă la toate activităţile
specifice instituţiilor şi profesiilor, în condiţiile stabilite prin Regulamentul de organizare,
desfăşurare şi evaluare a stagiilor de practică. La finalul fiecărui stagiu, îndrumătorii de
practică, stabiliţi prin Regulamentul de organizare, desfăşurare şi evaluare a stagiilor de
practică, vor realiza o evaluare a capacităţii fiecărui auditor de a exercita funcţia de judecător
sau procuror.
Regulamentul de organizare, desfăşurare şi evaluare a stagiilor de practică şi Programul
de formare profesională a auditorilor de justiţie sunt aprobate de Plenul CSM, la propunerea
INM.
Auditorii de justiţie beneficiază de o bursă având caracterul unei indemnizaţii lunare
corespunzătoare funcţiei de judecător stagiar şi procuror stagiar, în raport cu vechimea pe care
o au ca auditori. Bursa auditorilor de justiţie are natura şi regimul juridic al unui drept salarial
şi se stabileşte pe baza indemnizaţiei brute prevăzute de lege pentru judecătorii şi procurorii
stagiari, la care se vor calcula reţinerile pentru obţinerea indemnizaţiei nete, urmând a se vira
obligaţia angajatorului şi a asiguraţilor la asigurările sociale de stat, precum şi obligaţia
41
angajatorului şi a asiguraţilor privind contribuţia la asigurările sociale de sănătate. Auditorii de
justiţie beneficiază de indemnizaţie şi în perioada vacanţelor. Indemnizaţiile auditorilor de
justiţie se plătesc din fondul prevăzut în bugetul anual aprobat al CSM.
Auditorii de justiţie beneficiază de decontarea materialelor didactice, în condiţiile şi în
limita unui plafon lunar stabilite de Regulamentul INM. Auditorii de justiţie beneficiază în mod
gratuit de cazare în spaţiile de cazare ale INM, în limita locurilor disponibile, în condiţiile
stabilite prin Regulamentul INM. Cheltuielile de întreţinere se suportă de Institut.
În cazul epuizării locurilor disponibile în spaţiile de cazare ale INM, precum şi în
situaţiile în care auditorii de justiţie îşi desfăşoară activitatea de formare în afara municipiului
Bucureşti, aceştia au dreptul la decontarea chiriei într-un plafon de până la 50% din suma care
s-ar cuveni, cu acest titlu, magistraţilor, în condiţiile legii.
Auditorii de justiţie beneficiază în mod gratuit de asistenţă medicală, medicamente şi
proteze, în condiţiile respectării dispoziţiilor legale privind plata contribuţiei pentru asigurările
sociale de sănătate, precum şi de plata indemnizaţiei de maternitate, risc maternal şi pentru
creşterea copilului, pe durata concediilor respective.
Perioada în care o persoană a avut calitatea de auditor de justiţie, dacă a promovat
examenul de absolvire a INM, constituie vechime în funcţia de judecător sau procuror.
Dispoziţiile legale privind incompatibilităţile şi interdicţiile judecătorilor şi procurorilor
se aplică şi auditorilor de justiţie.
3.5. Răspunderea disciplinară a auditorilor de justiție

Abaterile disciplinare ale auditorilor de justiţie de la îndatoririle ce le revin potrivit legii
sau Regulamentului INM se sancţionează disciplinar.
Constituie abateri disciplinare:
- atitudinile care aduc atingere bunelor moravuri sau ordinii publice, atitudinile
ireverenţioase faţă de colegi, personalul de instruire şi de conducere al INM, precum şi
faţă de persoanele cu care intră în contact în perioada efectuării stagiului;
- absenţele nemotivate de la activităţile obligatorii stabilite prin programul de formare,
dacă acestea depăşesc 8 ore într-o lună;
- manifestările care aduc atingere onoarei sau probităţii profesionale ori prestigiului
justiţiei, săvârşite în exercitarea sau în afara exercitării atribuţiilor de serviciu;
- încălcarea prevederilor legale referitoare la incompatibilităţi şi interdicţii privind
judecătorii şi procurorii;
- desfăşurarea de activităţi publice cu caracter politic sau manifestarea convingerilor
politice în exercitarea atribuţiilor de serviciu;
- nerespectarea secretului deliberării sau a confidenţialităţii lucrărilor care au acest caracter,
precum şi a altor informaţii de aceeaşi natură de care a luat cunoştinţă în exercitarea
funcţiei, cu excepţia celor de interes public, în condiţiile legii, dacă fapta nu constituie
infracţiune;
- imixtiunea în activitatea altui judecător sau procuror;
- folosirea funcţiei deţinute pentru a obţine un tratament favorabil din partea autorităţilor
sau intervenţiile pentru soluţionarea unor cereri, pretinderea ori acceptarea rezolvării
42
intereselor personale sau ale membrilor familiei ori ale altor persoane, altfel decât în limita
cadrului legal reglementat pentru toţi cetăţenii, dacă fapta nu întruneşte elementele
constitutive ale unei infracţiuni;
- participarea directă sau prin persoane interpuse la jocurile de tip piramidal, jocuri de noroc
sau sisteme de investiţii pentru care nu este asigurată transparenţa fondurilor.
Sancţiunile disciplinare aplicabile auditorilor de justiţie sunt:

- avertismentul;
- diminuarea bursei cu până la 15% pe o perioadă de la o lună la 3 luni;
- diminuarea bursei proporţional cu numărul absenţelor nemotivate, dacă acestea depăşesc
8 ore într-o lună;
- exmatricularea din INM.
Sancţiunile se aplică de Consiliul ştiinţific al INM, după efectuarea cercetării disciplinare.

Răspunderea disciplinară se prescrie în termen de un an de la săvârşirea faptei. Hotărârile
consiliului ştiinţific de sancționare pot fi atacate la instanţa de contencios administrativ şi fiscal
competentă. În cazul exmatriculării din INM, cel sancţionat este obligat să restituie
indemnizaţia şi cheltuielile de şcolarizare.
Procedura de cercetare disciplinară şi de aplicare a sancţiunilor disciplinare se stabileşte
prin Regulamentul INM. Cercetarea disciplinară se suspendă atunci când împotriva auditorului
de justiţie s-a dispus trimiterea în judecată pentru aceeaşi faptă. Organul de urmărire penală este
obligat să comunice, de îndată, INM actul prin care s-a dispus trimiterea în judecată a
auditorului de justiţie. Suspendarea cercetării disciplinare se dispune de către directorul INM şi
operează până când soluţia pronunţată în cauza care a motivat suspendarea a devenit definitivă.
Hotărârea definitivă este comunicată de îndată INM. Pe durata suspendării cercetării
disciplinare, cursul prescripţiei răspunderii disciplinare este suspendat.
Pe durata cursurilor în cadrul INM, auditorii de justiţie trebuie să îndeplinească
condiţiile cerute pentru admiterea la INM. Neîndeplinirea acestor condiții se constată de către
Consiliul ştiinţific al INM şi atrage exmatricularea, precum şi obligarea la restituirea bursei şi
a cheltuielilor de formare profesională, în acele situaţii imputabile auditorilor. Consiliul
ştiinţific este sesizat de directorul INM din oficiu sau la solicitarea oricărei persoane interesate.
Procedura de verificare a îndeplinirii condiţiilor se stabileşte prin Regulamentul INM.
Condamnarea definitivă a auditorilor pentru o infracţiune din culpă ori amânarea
aplicării pedepsei pentru acelaşi tip de infracţiune, precum şi renunţarea la urmărirea penală sau
renunţarea la aplicarea pedepsei printr-o hotărâre definitivă nu conduc la exmatriculare, dacă
se apreciază de către Consiliul ştiinţific că infracţiunea săvârşită nu aduce atingere demnităţii
calităţii de auditor de justiţie sau imaginii Institutului.
3.6. Examenul de absolvire

După încheierea cursurilor în cadrul INM, auditorii de justiţie susţin un examen de
absolvire, constând în probe teoretice şi practice, prin care se verifică însuşirea cunoştinţelor
necesare exercitării funcţiei de judecător sau de procuror.
Auditorii de justiţie care au promovat examenul de absolvire vor fi numiţi, potrivit legii,
43
de regulă, în funcţiile pentru care au optat după primul an de cursuri în cadrul INM.
Auditorii de justiţie care nu promovează examenul de absolvire se pot prezenta încă o
dată pentru susţinerea acestuia la următoarea sesiune organizată de INM. În cazul în care
auditorul de justiţie nu se prezintă, în mod nejustificat, la examen sau nu promovează examenul
în a doua sesiune, el nu poate fi numit ca judecător sau procuror şi este obligat să restituie bursa
şi cheltuielile de şcolarizare.
3.7. Drepturi și obligații

Absolvenţii INM sunt obligaţi să îndeplinească timp de 10 ani funcţia de judecător sau
de procuror. În cazul în care un absolvent al INM este eliberat din funcţie înainte de expirarea
perioadei de 10 ani, din iniţiativa sa ori din motive care îi sunt imputabile, el este obligat să
restituie bursa de auditor de justiţie şi cheltuielile de şcolarizare efectuate cu formarea sa,
proporţional cu timpul rămas până la împlinirea termenului de 10 ani.
3.8. Judecătorii stagiari şi procurorii stagiari. Formarea profesională pe perioada

stagiului
Auditorii de justiţie optează pentru locurile de judecători stagiari şi procurori stagiari
scoase la concurs, iar repartizarea acestora se face pe baza notei finale de absolvire a INM.
Opţiunile se fac în faţa INM, care va înainta tabelul cu propunerile de repartizare, făcute în
acest mod, secţiilor corespunzătoare ale CSM, în vederea numirii în funcţie.
Judecătorii stagiari şi procurorii stagiari sunt repartizaţi şi numiţi în funcţie de către
secţiile corespunzătoare ale CSM pe baza opţiunilor exprimate.
În circumscripţiile instanţelor şi parchetelor unde o minoritate naţională are o pondere
de cel puţin 50% din numărul locuitorilor, la medii egale, au prioritate candidaţii cunoscători ai
limbii acelei minorităţi.
Durata stagiului este de 1 an. În perioada stagiului, judecătorii şi procurorii sunt obligaţi
să continue formarea profesională, sub coordonarea unui judecător sau procuror anume
desemnat de preşedintele judecătoriei sau, după caz, de prim-procurorul parchetului de pe lângă
această instanţă. Conducerea instanţelor şi a parchetelor este obligată să asigure toate condiţiile
pentru buna desfăşurare a stagiului.
3.9. Competența judecătorilor și procurorilor stagiari

Judecătorii stagiari judecă:
- acţiunile posesorii, cererile privind înregistrările şi rectificările în registrele de stare civilă;
- litigiile patrimoniale având ca obiect plata unei sume de bani sau predarea unui bun, în
cazul în care valoarea obiectului litigiului nu depăşeşte 10.000 lei;
- plângerile împotriva proceselor-verbale de constatare a contravenţiilor şi de aplicare a
sancţiunilor contravenţionale, daca sancţiunea contravenţionala maxima prevăzută de
lege este de 10.000 lei;
- cererile de valoare redusă;
44
- cererile de abţinere şi de recuzare, precum şi cererile de revizuire şi contestaţiile în
anulare în cauzele ce intră în competenţa lor;
- reabilitarea;
- constatarea intervenţiei amnistiei ori graţierii;
- infracţiunile prevăzute de Codul penal pentru care acţiunea penală se pune în mişcare la
plângerea prealabilă a persoanei vătămate, cu excepţia celor de la art. 218 alin. (1) şi
(2), art. 219 alin. (1), art. 223, 226, 227, precum şi art. 239-241 C. pen., inclusiv
plângerile împotriva soluţiilor de neurmărire sau netrimitere în judecată, cererile de
confirmare a soluţiilor de renunţare la urmărirea penală şi cererile de confirmare a
redeschiderii urmăririi penale în cauzele care au ca obiect aceste infracţiuni.
Judecătorii stagiari asistă şi la şedinţe de judecată cu alte tipuri de cauze decât cele
prevăzute anterior, prin rotaţie, la completuri ale instanţei constituite din judecători definitivi,
stabilite de preşedintele instanţei. În cauzele la care asistă, judecătorul stagiar întocmeşte un
raport consultativ asupra cauzei şi poate redacta proiectul hotărârii, la solicitarea preşedintelui
completului. Modalitatea de participare la aceste completuri se stabileşte prin hotărâre a
colegiului de conducere.
Procurorii stagiari au dreptul să pună concluzii în instanţă, să efectueze şi să semneze
acte procesuale şi procedurale, sub coordonarea unui procuror definitiv. Procurorul stagiar
emite opinie consultativă care se motivează şi rezolvă lucrările date în sarcina sa de prim-
procurorul parchetului de pe lângă judecătorie.
Judecătorii şi procurorii stagiari nu au dreptul să dispună măsuri privative sau restrictive
de libertate.
Soluţiile procurorilor stagiari sunt contrasemnate de procurorii care îi coordonează.
Judecătorul sau procurorul care răspunde de coordonarea judecătorilor stagiari sau, după caz, a
procurorilor stagiari întocmeşte trimestrial un referat de evaluare individuală privind însuşirea
cunoştinţelor practice specifice activităţii de judecător sau de procuror.
3.10. Examenul de capacitate

După încheierea perioadei de stagiu, judecătorii şi procurorii stagiari sunt obligaţi să se
prezinte la examenul de capacitate. În cazul în care judecătorul stagiar sau procurorul stagiar
este respins la examenul de capacitate, el este obligat să se prezinte la sesiunea următoare. Lipsa
nejustificată de la examenul de capacitate sau respingerea candidatului la două sesiuni atrage
pierderea calităţii de judecător stagiar sau de procuror stagiar. În această situaţie, judecătorul
sau procurorul stagiar este obligat să restituie bursa de auditor de justiţie şi cheltuielile de
şcolarizare efectuate pentru formarea sa profesională.
Persoana care, din motive justificate, nu s-a prezentat la examenul de capacitate poate
susţine acest examen dacă de la încheierea stagiului până la data fixată pentru examen nu au
trecut mai mult de 2 ani. După trecerea termenului de 2 ani, persoana respectivă este obligatp
să efectueze din nou stagiul, potrivit legii.
Examenul de capacitate al judecătorilor stagiari şi al procurorilor stagiari se organizează
anual de CSM, prin intermediul INM.
45
3.11. Alegerea posturilor
După validarea examenului de capacitate, lista tuturor posturilor vacante de la
judecătorii şi parchetele de pe lângă aceste instanţe se publică de îndată, separat pentru
judecători şi procurori, în Monitorul Oficial al României, Partea a III-a, şi se afişează la sediile
instanţelor şi parchetelor, prin grija CSM.
Candidaţii declaraţi admişi la examenul de capacitate au dreptul, în ordinea mediilor,
să-şi aleagă posturile, în termen de 15 zile libere de la publicarea acestora în Monitorul Oficial
al României, Partea a III-a. Candidatului care nu şi-a exercitat dreptul de alegere a postului în
termen i se propune, din oficiu, un post de către CSM. Refuzul de a accepta propunerea este
considerat demisie.
La medii egale are prioritate la alegerea postului, în următoarea ordine, candidatul care
funcţionează la instanţa sau parchetul pentru care a optat ori cel care are o vechime mai mare
în magistratură.
Repartizarea pe posturi se afişează la sediul CSM, al instanţelor şi al parchetelor, se
comunică persoanelor interesate şi se publică pe pagina de internet a CSM.
În circumscripţiile instanţelor şi parchetelor unde o minoritate naţională are o pondere
de cel puţin 50% din numărul locuitorilor, la medii egale, au prioritate candidaţii cunoscători ai
limbii acelei minorităţi.
4. NUMIREA JUDECĂTORILOR ŞI PROCURORILOR

4.1. Procedura și condițiile de numire
Judecătorii şi procurorii care au promovat examenul de capacitate sunt numiţi de
Preşedintele României, la propunerea CSM. Propunerile de numire se fac în cel mult 30 de zile
de la data validării examenului de capacitate.
Preşedintele României nu poate refuza numirea în funcţie a judecătorilor şi procurorilor.
În perioada dintre data validării examenului de capacitate şi data intrării în vigoare a

actului de numire de către Preşedintele României, judecătorii şi procurorii care au promovat
examenul de capacitate primesc salariul corespunzător funcţiei imediat superioare celei de
judecător sau procuror stagiar.
Poate fi numită judecător sau procuror militar persoana care îndeplineşte condiţiile
prevăzute de lege pentru intrarea în magistratură, cu avizul conform al Ministerului Apărării
Naţionale privind îndeplinirea condiţiilor legale pentru dobândirea calităţii de ofiţer activ în
cadrul acestui minister. Numirea ca judecător sau procuror militar, transferul de la instanţele
sau parchetele civile la instanţele ori parchetele militare, precum şi acordarea gradelor militare
şi înaintarea în grad a judecătorilor şi procurorilor militari se fac potrivit unui regulament comun
al CSM şi Ministerului Apărării Naţionale.
4.2. Dobândirea calității de magistrat de către anumite persoane, cu o vechime în

specialitate de cel puțin 5 ani
Pot fi numiţi în magistratură, pe bază de concurs, foştii judecători şi procurori care şi-
au încetat activitatea din motive neimputabile, personalul de specialitate juridică din Ministerul
46
Justiţiei, Ministerul Public, Consiliul Superior al Magistraturii, Institutul Naţional de
Criminologie, Institutul Naţional de Expertize Criminalistice şi din Institutul Naţional al
Magistraturii, avocaţii, notarii, asistenţii judiciari, consilierii juridici, executorii judecătoreşti
cu studii superioare juridice, personalul de probaţiune cu studii superioare juridice, ofiţerii de
poliţie judiciară cu studii superioare juridice, grefierii cu studii superioare juridice, persoanele
care au îndeplinit funcţii de specialitate juridică în aparatul Parlamentului, Administraţiei
Prezidenţiale, Guvernului, Curţii Constituţionale, Avocatului Poporului, Curţii de Conturi sau
al Consiliului Legislativ, în Institutul de Cercetări Juridice al Academiei Române şi Institutul
Român pentru Drepturile Omului, cadrele didactice din învăţământul juridic superior acreditat,
precum şi magistraţii asistenţi, cu o vechime în specialitate de cel puţin 5 ani.
Poate participa la concursul de admitere în magistratură persoana care îndeplinește
următoarele condiții:
- are cetăţenia română și domiciliul în România;
- nu are antecedente penale
- nu are cazier fiscal;
- se bucură de o bună reputaţie;
- este aptă, din punct de vedere medical şi psihologic, pentru exercitarea funcţiei.
Concursul de admitere în magistratură pentru această categorie de persoane se
organizează anual sau ori de câte ori este necesar, de CSM, prin INM, pentru ocuparea
posturilor vacante de la judecătorii şi parchetele de pe lângă acestea.
În termen de cel mult 30 de zile de la data validării concursului CSM propune
Preşedintelui României numirea în funcţia de judecător sau, după caz, de procuror a candidaţilor
admişi. Preşedintele României nu poate refuza numirea în funcţie.
După numirea în funcţia de judecător sau procuror, persoanele care au dobândit calitatea
de magistrat în această modalitate sunt obligate să urmeze, pe o perioadă de 6 luni, un curs de
formare profesională în cadrul INM, care va cuprinde în mod obligatoriu elemente de drept
comunitar.
După numire, judecătorii sau procurorii care au dobândit calitatea de magistrat în
această modalitate nu pot fi delegați, detaşați, transferați şi nu pot promova la alte instanţe sau
parchete timp de cel puţin 3 ani de la numirea în funcţie.
Judecătorii Curţii Constituţionale care, la data numirii, aveau funcţia de judecător sau
de procuror au dreptul, la încetarea mandatului, să revină la postul deţinut anterior.
Persoanele care au ocupat minimum 10 ani funcţia de judecător sau procuror şi
magistrat-asistent, care nu au fost sancţionate disciplinar, au avut numai calificativul «foarte
bine» la toate evaluările şi şi-au încetat activitatea din motive neimputabile, pot fi numite, fără
concurs sau examen, în funcţiile vacante de judecător sau procuror, la instanţe sau parchete de
acelaşi grad cu cele unde au funcţionat sau la instanţe ori parchete de grad inferior.
47
4.3. Jurământul
Înainte de a începe să-şi exercite funcţia, judecătorii şi procurorii depun următorul
jurământ: „Jur să respect Constituţia şi legile ţării, să apăr drepturile şi libertăţile fundamentale
ale persoanei, să-mi îndeplinesc atribuţiile cu onoare, conştiinţă şi fără părtinire. Aşa să-mi ajute
Dumnezeu!” Referirea la divinitate din formula jurământului se schimbă potrivit credinţei
religioase a judecătorilor şi procurorilor şi este facultativă. Refuzul depunerii jurământului
atrage, de drept, nulitatea numirii în funcţie.
Jurământul se depune în şedinţă solemnă, în faţa judecătorilor instanţei sau, după caz, a
procurorilor parchetului la care a fost numit judecătorul sau procurorul, după citirea actului de
numire.
Depunerea jurământului se consemnează într-un proces-verbal, care se semnează de
conducătorul instanţei sau, după caz, al parchetului şi de 2 dintre judecătorii sau procurorii
prezenţi, precum şi de cel care a depus jurământul. Depunerea jurământului nu este necesară în
cazul transferului sau al promovării judecătorului ori procurorului în altă funcţie.
Întrebări:
- Care sunt interdicțiile aplicabile judecătorilor și procurorilor?
- Care sunt condițiile pe care trebuie să le îndeplinească o persoană pentru a participa
la concursul de admitere la Institutul Național al Magistraturii?
- Care este statutul auditorilor de justiție?
- În ce constă examenul de absolvire a INM?
- Care este competența judecătorilor și procurorilor stagiari?
- În ce constă examenul de capacitate?
- Care sunt condițiile pe care trebuie să le îndeplinească o persoană pentru a participa
la concursul de admitere în magistratură?
ORGANIZAREA PROFESIEI DE MAGISTRAT ÎN ROMÂNIA II (2 ore)
Obiectiv general – însușirea cunoștințelor referitoare la organizarea profesiei de

magistrat în România

- cunoască regulile aplicabile formării continue și evaluării periodice a judecătorilor și
pocurorilor
- cunoască regulile aplicabile promovării judecătorilor și procurorilor
- cunoască regulile aplicabile numirii în funcții de conducere a judecătorilor și
procurorilor
48
1. Formarea profesională continuă şi evaluarea periodică a judecătorilor şi procurorilor

1.1. Reguli generale
1.2. Obligațiile judecătorilor și procurorilor privind formarea profesională continuă
1.3. Programul de formare profesională continuă
1.4. Formarea profesională continuă la nivelul curților de apel și parchetelor de pe
lângă curțile de apel
1.5. Evaluarea periodică
1.6. Dosarul profesional
2. Promovarea judecătorilor şi procurorilor şi numirea în funcţiile de conducere
2.1. Promovarea la tribunale, curţi de apel şi la parchete2.2. Numirea în funcţiile de
conducere din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, curţilor de apel
2.2. Numirea în funcţiile de conducere din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, curţilor
de apel
2.3. Numirea în funcțiile de conducere din cadrul parchetelor
2.4. Condiții de vechime pentru numirea în funcții de conducere
2.5. Încetarea mandatului. Revocarea din funcție
2.6. Promovarea în funcţia de judecător la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
2.7. Numirea în funcţiile de conducere din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,
Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Parchetului Naţional Anticorupţie
1. FORMAREA PROFESIONALĂ CONTINUĂ ŞI EVALUAREA PERIODICĂ A

JUDECĂTORILOR ŞI PROCURORILOR

Formarea profesională continuă a judecătorilor şi procurorilor constituie garanţia
independenţei şi imparţialităţii în exercitarea funcţiei.
Formarea iniţială şi continuă este un drept şi o îndatorire pentru judecător.
Formarea profesională continuă trebuie să ţină seama de dinamica procesului legislativ
şi constă, în principal, în cunoaşterea şi aprofundarea legislaţiei interne, a documentelor
europene şi internaţionale la care România este parte, a jurisprudenţei instanţelor judecătoreşti
şi a Curţii Constituţionale, a jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului şi a Curţii de
Justiţie a Uniunii, a dreptului comparat, a normelor deontologice, în abordarea multidisciplinară
a instituţiilor cu caracter de noutate, precum şi în cunoaşterea şi aprofundarea unor limbi străine
şi operarea pe calculator.
Responsabilitatea pentru formarea profesională continuă a judecătorilor şi procurorilor
revine INM, conducătorilor instanţelor sau parchetelor la care aceştia îşi desfăşoară activitatea,
precum şi fiecărui judecător şi procuror, prin pregătire individuală.
1.2. Obligațiile judecătorilor și procurorilor privind formarea profesională continuă

Judecătorii şi procurorii participă, cel puţin o dată la 3 ani, la programe de formare
profesională continuă organizate de INM, de instituţii de învăţământ superior din ţară sau din
străinătate ori la alte forme de perfecţionare profesională.
49
Judecătorii şi procurorii au obligaţia de a urma în cadrul programelor de formare
profesională continuă un curs intensiv pentru învăţarea sau aprofundarea unei limbi străine şi
un curs intensiv pentru iniţierea sau aprofundarea cunoştinţelor de operare pe calculator
organizate de INM sau de instanţele judecătoreşti sau parchete, de instituţii de învăţământ
superior din ţară sau din străinătate, precum şi de alte instituţii de specialitate.
1.3. Programul de formare profesională continuă

CSM aprobă anual, la propunerea INM, programul de formare profesională continuă a
judecătorilor şi procurorilor. Formarea profesională continuă a judecătorilor şi procurorilor se
realizează ţinând seama de necesitatea specializării lor.
1.4. Formarea profesională continuă la nivelul curților de apel și parchetelor de pe lângă

curțile de apel
În cadrul fiecărei curţi de apel şi în cadrul fiecărui parchet de pe lângă curtea de apel se
organizează periodic activităţi de formare profesională continuă, constând în consultări,
dezbateri, seminarii, sesiuni sau mese rotunde, cu participarea INM. Tematica acestora se
aprobă de CSM.
Preşedintele curţii de apel sau, după caz, procurorul general al parchetului de pe lângă
curtea de apel desemnează judecătorii, respectiv procurorii, care răspund de organizarea
activităţii de formare profesională continuă a judecătorilor şi procurorilor de la curtea de apel
şi instanţele din circumscripţia acesteia, respectiv de la parchetul de pe lângă curtea de apel şi
parchetele subordonate.
1.5. Evaluarea periodică

Pentru verificarea îndeplinirii criteriilor de competenţă profesională şi de performanţă
judecătorii şi procurorii sunt supuşi unei evaluăriperiodice privind calitatea activităţii, eficiența,
integritatea și obligaţia de formare profesională continuă, iar în cazul judecătorilor şi
procurorilor numiţi în funcţii de conducere, şi modul de îndeplinire a atribuţiilor manageriale.
În raport cu vechimea în funcţia de judecător, respectiv de procuror, evaluarea se
realizează după cum urmează:
a) o dată la 2 ani, pentru judecătorii şi procurorii cu o vechime între un an şi 5 ani;
b) o dată la 3 ani, pentru judecătorii şi procurorii cu o vechime între 5 şi 10 ani;
c) o dată la 4 ani, pentru judecătorii şi procurorii cu o vechime între 10 şi 15 ani;
d) o dată la 5 ani, pentru judecătorii şi procurorii cu o vechime mai mare de 15 ani.
Evaluarea se realizează de comisii constituite separat pentru judecători şi procurori,

formate din preşedintele instanţei, respectiv conducătorul parchetului din care face parte
persoana evaluată, precum şi 2 sau mai mulţi judecători sau procurori de la instanţa sau
parchetul ierarhic superior, desemnaţi de colegiul de conducere al acestei instanţe sau parchet,
cu aceeaşi specializare cu judecătorul sau procurorul evaluat.
Regulamentul privind evaluarea activităţii profesionale a judecătorilor şi procurorilor se
aprobă prin hotărâre de fiecare din secţiile corespunzătoare ale CSM.
50
Prin raportul de evaluare a activităţii profesionale a judecătorului sau procurorului, se
poate acorda unul dintre calificativele: «foarte bine», «bine», «satisfăcător» sau
«nesatisfăcător».
Judecătorii sau procurorii nemulţumiţi de calificativul acordat pot face contestaţie la
secţia corespunzătoare a CSM, în termen de 30 de zile de la comunicare.
Hotărârile secţiilor pot fi atacate cu recurs, la secţia de contencios administrativ şi fiscal
a curţii de apel, în termen de 15 zile de la comunicare, fără parcurgerea procedurii prealabile.
Hotărârea curţii de apel este definitivă.
Judecătorii şi procurorii care primesc calificativul „nesatisfăcător” sunt obligaţi să
urmeze pentru o perioadă cuprinsă între 3 şi 6 luni cursuri speciale organizate de INM.
Judecătorii şi procurorii care primesc calificativul "satisfăcător" în urma a două evaluări
consecutive sunt obligaţi să urmeze pentru o perioadă cuprinsă între 3 şi 6 luni cursuri speciale
organizate de INM.
Judecătorii, procurorii, magistraţii-asistenţi şi personalul de specialitate juridică asimilat
judecătorilor şi procurorilor sunt supuşi la fiecare 5 ani unei evaluări psihologice.
Dacă în urma evaluării psihologice judecătorul, procurorul, magistratul-asistent sau
personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor primeşte calificativul
«inapt», acesta este obligat să urmeze un program de consiliere psihologică cu o durată de cel
mult 6 luni, urmând ca judecătorul sau procurorul să fie supus unei noi evaluări.
Procedura de evaluare/reevaluare psihologică, inclusiv modalitatea de constituire a
comisiilor de evaluare psihologică, plata membrilor acestora şi desfăşurarea programului de
consiliere psihologică se stabilesc prin hotărâre a Plenului CSM.
1.6. Dosarul profesional
Evoluţia carierei de judecător sau procuror se consemnează în fişa din dosarul
profesional, care se întocmeşte şi se păstrează de CSM. Datele conţinute în dosarul profesional
sunt confidenţiale, în condiţiile prevăzute de lege. Judecătorii şi procurorii au acces la propriul
dosar profesional şi pot obţine copii ale actelor existente în dosar.
2. PROMOVAREA JUDECĂTORILOR ŞI PROCURORILOR ŞI NUMIREA ÎN

FUNCŢIILE DE CONDUCERE
2.1. Promovarea la tribunale, curţi de apel şi la parchete

Concursul pentru promovarea judecătorilor şi procurorilor se organizează, anual sau ori
de câte ori este necesar, de secţiile corespunzătoare din CSM, prin INM.
Pot participa la concursul de promovare la instanţele sau parchetele imediat superioare
judecătorii şi procurorii care:
- au avut calificativul «foarte bine» la ultima evaluare, nu au fost sancţionaţi disciplinar
în ultimii 3 ani, au funcţionat efectiv timp de cel puţin 3 ani la instanţa sau parchetul ierarhic
inferior celui la care doresc să promoveze şi
- îndeplinesc următoarele condiţii minime de vechime:
51
a) 7 ani vechime în funcţia de judecător sau procuror, pentru promovarea în funcţiile de
judecător de tribunal sau tribunal specializat şi procuror la parchetul de pe lângă tribunal sau la
parchetul de pe lângă tribunalul specializat;
b) 10 ani vechime în funcţia de judecător sau procuror, pentru promovarea în funcţiile
de judecător de curte de apel şi procuror la parchetul de pe lângă aceasta;
c) 10 ani vechime în funcţia de judecător sau procuror, pentru promovarea în funcţia de
procuror la Parchetul de pe lângă ÎCCJ.
La calcularea condiţiei minime de vechime pentru a participa la concursul de promovare
nu se ia în considerare perioada în care judecătorul sau procurorul a avut calitatea de auditor de
justiţie.
Îndeplinirea acestor condiții este verificată de CSM.
Judecătorii şi procurorii care îndeplinesc condiţiile prevăzute mai sus pot participa la
concurs, în vederea promovării pe loc, în limita numărului de locuri aprobat anual de secțiile
corespunzătoare ale CSM. Concursul de promovare constă în probe scrise, cu caracter teoretic
şi practic.
Procedura de desfăşurare a concursului, inclusiv modalitatea de contestare a rezultatelor
este prevăzută în Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului de promovare
a judecătorilor şi procurorilor.
Promovarea efectivă a judecătorilor şi procurorilor se face numai prin concurs organizat
la nivel naţional, în limita locurilor vacante existente la tribunale şi curţi de apel sau, după caz,
la parchete.
Data, locul, modul de desfăşurare a concursului şi posturile vacante pentru care se
organizează concurs se comunică tuturor judecătorilor şi procurorilor, prin curţile de apel şi
parchete, şi se publică pe pagina de internet a CSM, a INM şi a Parchetului de pe lângă ÎCCJ,
cu cel puţin 30 de zile înainte de data de la care se pot depune cererile de înscriere la concurs.
Pot participa la concursul de promovare efectivă la instanţele şi parchetele imediat
superioare: judecătorii şi procurorii care :
-au avut calificativul «foarte bine» la ultima evaluare,
- nu au fost sancţionaţi disciplinar în ultimii 3 ani,
- au dobândit gradul profesional corespunzător instanţei sau parchetului la care solicită
promovarea şi au funcţionat efectiv timp de cel puţin 2 ani la instanţa sau parchetul ierarhic
inferior, în cazul promovării în funcţiile de judecător de curte de apel, procuror la parchetul de
pe lângă aceasta sau de procuror la Parchetul de pe lângă ÎCCJ.
Concursul de promovare efectivă constă în susţinerea unei probe având ca obiect
evaluarea activităţii şi conduitei candidaţilor din ultimii 3 ani.
În termen de cel mult 30 de zile de la comunicarea rezultatelor, Secţia pentru judecători
sau, după caz, Secţia pentru procurori a CSM dispune, prin hotărâre, promovarea judecătorilor
şi procurorilor declaraţi admişi.
Judecătorii şi procurorii care au promovat efectiv în funcţii de execuţie la instanţe sau
parchete superioare nu pot fi delegaţi, detaşaţi sau transferaţi timp de cel puţin 2 ani de la data
promovării.
Judecătorii care au promovat efectiv în funcţii de execuţie la instanţe superioare nu pot
fi numiţi în funcţia de procuror, iar procurorii care au promovat efectiv în funcţii de execuţie la
52
parchete superioare nu pot fi numiţi în funcţia de judecător timp de cel puţin 2 ani de la data
promovării.
Promovarea personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor
din cadrul CSM, al Ministerului Public, al Ministerului Justiţiei, precum şi al instituţiilor
coordonate sau subordonate acestora se face prin examenul de promovare organizat pentru
judecători şi procurori, în condiţiile legii.
2.2. Numirea în funcţiile de conducere din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, curţilor de

apel
Numirea în funcţiile de preşedinte şi vicepreşedinte la judecătorii, tribunale, tribunale
specializate şi curţi de apel se face numai prin concurs sau examen organizat, ori de câte ori
este necesar, de Secţia pentru judecători a CSM, prin INM.
Pot participa la concurs sau examen judecătorii care au calificativul "foarte bine" la
ultima evaluare, nu au fost sancţionaţi disciplinar în ultimii 3 ani şi îndeplinesc condiţiile de
vechime prevăzute de lege. Judecătorii îşi depun candidaturile însoţite de orice alte acte
considerate relevante, în termen de 20 de zile de la publicarea datei concursului sau examenului,
la INM.
Concursul sau examenul constă în prezentarea unui proiect referitor la exercitarea
atribuţiilor specifice funcţiei de conducere şi în probe scrise privind managementul,
comunicarea, resursele umane, capacitatea candidatului de a lua decizii şi de a-şi asuma
răspunderea, rezistenţa la stres şi un test psihologic.
Contestaţiile cu privire la fiecare dintre probele de concurs se trimit INM în termen de
3 zile de la publicarea rezultatelor pentru fiecare probă. Anularea sau modificarea în orice mod
a baremului de răspuns stabilit pentru oricare dintre subiectele de concurs, după ce acest barem
a fost adus la cunoştinţă candidaţilor, atrage invalidarea concursului şi reluarea acestuia.
Comisia de examinare este numită de Secţia pentru judecători din cadrul CSM, la
propunerea INM, şi este formată din 2 judecători de la ÎCCJ, 2 judecători de la curţile de apel
şi 3 specialişti în management şi organizare instituţională. La constituirea comisiilor vor fi avuţi
în vedere, în principal, judecătorii care au urmat cursuri de management.
Data, locul, precum şi Regulamentul de organizare a concursului sau examenului
elaborat de INM se aprobă de CSM şi se afişează pe pagina de internet a INM, Ministerului
Justiţiei, CSM şi la sediile instanţelor judecătoreşti, cu cel puţin 30 de zile înainte de data
desfăşurării acestuia.
Secția pentru judecători a CSM validează rezultatul concursului sau examenului şi
numeşte judecătorii în funcţiile de conducere în termen de 15 zile de la data afişării rezultatelor
finale. Numirea judecătorilor care au obţinut rezultatul cel mai bun la concurs sau, după caz, au
fost declaraţi admişi la examen în funcţiile pentru care au candidat se face pe o perioadă de 3
ani, cu posibilitatea reînvestirii, o singură dată, sub condiția susținerii concursului. Numirea
judecătorilor în celelalte funcţii de conducere se face pe o perioadă de 3 ani, cu posibilitatea
reînvestirii o singură dată, de Secția pentru judecători a CSM, la propunerea preşedintelui
instanţei.
53
Nu pot fi numiţi în funcţii de conducere judecătorii care au făcut parte din serviciile de
informaţii sau au colaborat cu acestea ori judecătorii care au un interes personal, ce influenţează
sau ar putea influenţa îndeplinirea cu obiectivitate şi imparţialitate a atribuţiilor prevăzute de
lege. Judecătorii care participă la concurs sau examen, precum şi cei propuşi pentru o funcţie
de conducere sunt obligaţi să dea o declaraţie pe proprie răspundere din care să rezulte că nu au
făcut parte din serviciile de informaţii înainte de 1990 şi nici nu au colaborat cu acestea, precum
şi o declaraţie de interese care se actualizează anual sau în termen de 15 zile de la apariţia unei
schimbări sau de la data la care judecătorul a luat cunoştinţă despre aceasta. Înainte de numirea
în funcţiile de conducere, Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii verifică şi
comunică, în termen de 15 zile de la solicitarea CSM, dacă judecătorul a făcut parte din
serviciile de informaţii înainte de 1990 sau a colaborat cu acestea.
2.3. Numirea în funcțiile de conducere din cadrul parchetelor

Numirea în funcţiile de procuror general al parchetului de pe lângă curtea de apel, prim-
procuror al parchetului de pe lângă tribunal, prim-procuror al parchetului de pe lângă tribunalul
pentru minori şi familie sau prim-procuror al parchetului de pe lângă judecătorie şi de adjuncţi
ai acestora se face numai prin concurs sau examen organizat, ori de câte ori este necesar, de
Secția pentru procurori a CSM, prin INM. Pot participa la concurs sau examen procurorii care
au calificativul "foarte bine" la ultima evaluare, nu au fost sancţionaţi disciplinar în ultimii 3
ani şi îndeplinesc condiţiile de vechime prevăzute de lege. Procurorii îşi depun candidaturile
însoţite de orice alte acte considerate relevante, în termen de 20 de zile de la publicarea datei
concursului sau examenului, la INM.
Concursul sau examenul constă în prezentarea unui proiect referitor la exercitarea
atribuţiilor specifice funcţiei de conducere şi în probe scrise privind managementul,
comunicarea, resursele umane, capacitatea candidatului de a lua decizii şi de a-şi asuma
răspunderea, rezistenţa la stres şi un test psihologic.
Comisia de examinare este numită de Secția pentru procurori a CSM, la propunerea
INM şi este formată din 2 procurori de la Parchetul de pe lângă ÎCCJ, 2 procurori de la
parchetele de pe lângă curţile de apel şi 3 specialişti în management şi organizare instituţională.
La constituirea comisiilor vor fi avuţi în vedere, în principal, procurorii care au urmat cursuri
de management.
Data, locul, precum şi Regulamentul de organizare a concursului sau examenului
elaborat de INM se aprobă de CSM şi se afişează pe pagina de internet a Parchetului de pe lângă
ÎCCJ, a INM, a CSM, a Ministerului Justiţiei şi la sediile parchetelor, cu cel puţin 30 de zile
înainte de data desfăşurării acestuia.
Secția pentru procurori a CSM validează rezultatul concursului sau examenului şi
numeşte procurorii în funcţiile de conducere în termen de 15 zile de la data afişării rezultatelor
finale. Numirea procurorilor care au obţinut rezultatul cel mai bun la concurs sau, după caz, au
fost declaraţi admişi la examen în funcţiile pentru care au candidat se face pe o perioadă de 3
ani, cu posibilitatea reînvestirii, o singură dată, sub condiția susținerii concursului.
Numirea în celelalte funcţii de conducere la parchete se face pe o perioadă de 3 ani, cu
posibilitatea reînvestirii o singură dată, de Secția pentru procurori a CSM, la propunerea
54
procurorului general al Parchetului de pe lângă ÎCCJ. Pentru numirea în aceste funcții de
conducere este necesară recomandarea conducătorului parchetului unde urmează să fie numit
procurorul.
Nu pot fi numiţi în funcţii de conducere procurorii care au făcut parte din serviciile de
informaţii sau au colaborat cu acestea ori procurorii care au un interes personal, ce influenţează
sau ar putea influenţa îndeplinirea cu obiectivitate şi imparţialitate a atribuţiilor prevăzute de
lege. În această privință, sunt aplicabile dispozițiile din cazul judecătorilor
2.4. Condiții de vechime pentru numirea în funcții de conducere

Pentru numirea în funcţii de conducere, sunt necesare următoarele condiţii minime de
vechime:
- pentru funcţia de preşedinte şi vicepreşedinte de judecătorie, prim-procuror al
parchetului de pe lângă judecătorie şi adjunct al acestuia, o vechime de 6 ani în funcţia
de judecător sau procuror;
- pentru funcţia de preşedinte şi vicepreşedinte de tribunal sau tribunal specializat,
precum şi preşedinte de secţie la tribunal, prim-procuror al parchetului de pe lângă
tribunal sau al parchetului de pe lângă tribunalul pentru minori şi familie, adjunct al
acestuia şi procuror şef secţie al parchetului de pe lângă tribunal sau al parchetului de
pe lângă tribunalul pentru minori şi familie, o vechime de 8 ani în funcţia de judecător
sau procuror;
- pentru funcţia de preşedinte, vicepreşedinte, preşedinte de secţie la curtea de apel,
procuror general al parchetului de pe lângă curtea de apel şi adjunct al acestuia, procuror
şef secţie al parchetului de pe lângă curtea de apel, o vechime de 12 ani în funcţia de
judecător sau procuror.
În vederea participării la concursul sau examenul pentru numirea în funcţii de conducere,
judecătorul sau procurorul trebuie să funcţioneze cel puţin 2 ani la instanţa sau, după caz,
parchetul la care este vacantă funcţia de conducere pentru care îşi depune candidatura.
2.5. Încetarea mandatului. Revocarea din funcție

La încetarea mandatului funcţiei de conducere judecătorii sau procurorii pot ocupa, în
condiţiile legii o funcţie de conducere la aceeaşi instanţă sau la acelaşi parchet ori la altă instanţă
sau parchet ori revin la instanţele sau parchetele de unde provin sau la o instanţă sau parchet
unde au dreptul să funcţioneze potrivit legii.
Revocarea din funcţia de conducere a judecătorilor sau procurorilor se dispune de Secția
pentru judecători a CSM, din oficiu sau la propunerea adunării generale ori a preşedintelui
instanţei, respectiv a adunării generale ori a conducătorului parchetului, pentru următoarele
motive:
- în cazul în care nu mai îndeplinesc una dintre condiţiile necesare pentru numirea în
funcţia de conducere;
- în cazul exercitării necorespunzătoare a atribuţiilor manageriale privind organizarea
eficientă, comportamentul şi comunicarea, asumarea responsabilităţilor şi aptitudinile
manageriale;
- în cazul aplicării uneia dintre sancţiunile disciplinare.
55
La verificarea organizării eficiente a activităţii vor fi avute în vedere, în principal,
următoarele criterii: folosirea adecvată a resurselor umane şi materiale, evaluarea necesităţilor,
gestionarea situaţiilor de criză, raportul resurse investite - rezultate obţinute, gestionarea
informaţiilor, organizarea pregătirii şi perfecţionării profesionale şi repartizarea sarcinilor în
cadrul instanţelor sau parchetelor.
La verificarea comportamentului şi comunicării vor fi avute în vedere, în principal,
comportamentul şi comunicarea cu judecătorii, procurorii, personalul auxiliar, justiţiabilii,
persoanele implicate în actul de justiţie, alte instituţii, mass-media, asigurarea accesului la
informaţiile de interes public din cadrul instanţei sau parchetului şi transparenţa actului de
conducere.
La verificarea asumării responsabilităţii vor fi avute în vedere, în principal, îndeplinirea
atribuţiilor prevăzute de lege şi regulamente, implementarea strategiilor naţionale şi secvenţiale
în domeniul justiţiei şi respectarea principiului distribuirii aleatorii sau, după caz, al repartizării
pe criterii obiective a cauzelor.
La verificarea aptitudinilor manageriale vor fi avute în vedere, în principal, capacitatea
de organizare, capacitatea rapidă de decizie, rezistenţa la stres, autoperfecţionarea, capacitatea
de analiză, sinteză, previziune, strategie şi planificare pe termen scurt, mediu şi lung, iniţiativă
şi capacitatea de adaptare rapidă.
2.6. Promovarea în funcţia de judecător la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Promovarea în funcţia de judecător la ÎCCJ se face numai prin concurs organizat ori de
câte ori este necesar, în limita posturilor vacante, de către Secția pentru judecători a CSM, prin
INM.
Data, locul, modul de desfăşurare a concursului şi posturile vacante pentru care se
organizează concurs se comunică tuturor judecătorilor şi procurorilor prin curţile de apel, prin
parchetele de pe lângă curţile de apel şi prin Parchetul de pe lângă ÎCCJ şi se publică pe pagina
de internet a CSM, a INM, a ÎCCJ, a Parchetului de pe lângă ÎCCJ, precum şi în 3 cotidiene
centrale, cu cel puţin 40 de zile înainte de data stabilită pentru concurs.
Pot participa la concursul de promovare în funcţia de judecător la ÎCCJ judecătorii care
au îndeplinit efectiv cel puţin 3 ani funcţia de judecător la curtea de apel, au obţinut calificativul
«foarte bine» la ultimele 3 evaluări, nu au fost sancţionaţi disciplinar în ultimii 3 ani şi au o
vechime efectivă în funcţia de judecător de cel puţin 18 ani.
Cererile de înscriere la concursul de promovare în funcţia de judecător la ÎCCJ cuprind

precizarea secţiei pentru care se depune candidatura.
Concursul de promovare în funcţia de judecător la ÎCCJ constă în:
- o probă având ca obiect evaluarea actelor întocmite de candidaţi sau care privesc
activitatea acestora;
- un interviu susţinut în faţa Secției pentru judecători a CSM;
- o probă scrisă, cu caracter practic.
Comisiile de concurs sunt numite prin hotărâre a Secției pentru judecători a CSM, la
propunerea INM. Comisiile de concurs sunt alcătuite din judecători de la ÎCCJ, cadre didactice
universitare având cel puțin gradul de conferențiar universitar de la facultăţi de drept din cadrul
56
universităţilor de cercetare avansată şi educaţie şi formatori ai INM. Membrii comisiilor nu pot
avea apartenenţă politică la data formării comisiilor.
Evaluarea actelor întocmite de candidaţi sau care privesc activitatea acestora are ca
obiect:
- verificarea capacităţii de analiză şi sinteză;
- verificarea coerenţei în exprimare;
- verificarea argumentaţiei din punctul de vedere al clarităţii şi logicii;
- verificarea respectării termenelor rezonabile de soluţionare a cauzelor şi de redactare a
hotărârilor.
În cadrul procedurii de evaluare, comisiile de concurs pot solicita candidaţilor explicaţii
cu privire la orice aspect supus evaluării.
În cadrul probei interviului, Secția pentru judecători a CSM evaluează aspecte
referitoare la integritatea candidaţilor şi modul în care candidaţii se raportează la valori precum
independenţa justiţiei şi imparţialitatea judecătorilor, motivaţia candidaţilor şi competenţele
umane şi sociale ale acestora.
În termen de cel mult 15 zile de la comunicarea rezultatelor concursului de promovare
în funcţia de judecător la ÎCCJ, Secția pentru procurori a CSM dispune, prin hotărâre,
promovarea candidaţilor declaraţi admişi.
Procedura de desfăşurare a concursului de promovare în funcţia de judecător la ÎCCJ,
inclusiv modalitatea de contestare a rezultatelor se stabilesc prin regulament aprobat de CSM,
prin hotărâre care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
2.7.Numirea în funcţiile de conducere din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Parchetului Naţional
Anticorupţie
Preşedintele, vicepreşedintele şi preşedinţii de secţii ai ÎCCJ sunt numiţi de către Secția
pentru judecători a CSM, dintre judecătorii ÎCCJ care au funcţionat la această instanţă cel puţin
2 ani şi care nu au fost sancţionaţi disciplinar în ultimii 3 ani. Numirea în funcţii se face pe o
perioadă de 3 ani, cu posibilitatea reînvestirii o singură dată.
Judecătorii ÎCCJ care îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege îşi pot depune
candidaturile pentru funcţia de preşedinte sau vicepreşedinte al ÎCCJ ori preşedinte de secţie,
la Secția pentru judecători a CSM, în termen de 30 de zile de la data la care funcţia de preşedinte,
vicepreşedinte sau preşedinte de secţie a devenit vacantă.
Revocarea din funcţie a preşedintelui, vicepreşedinţilor şi preşedinţilor de secţie ai ÎCCJ
se face de către Secţia pentru judecători a CSM, care se poate sesiza din oficiu, la cererea unei
treimi din numărul membrilor sau la cererea adunării generale a instanţei, pentru următoarele
motive:
a) în cazul în care nu mai îndeplinesc una dintre condiţiile necesare pentru numirea în
funcţia de conducere;
b) în cazul exercitării necorespunzătoare a atribuţiilor manageriale privind organizarea
eficientă, comportamentul şi comunicarea, asumarea responsabilităţilor şi aptitudinile
manageriale;
c) în cazul aplicării uneia dintre sancţiunile disciplinare.
57
Procurorul general al Parchetului de pe lângă ÎCCJ, prim-adjunctul şi adjunctul acestuia,
procurorul șef al DNA, adjuncţii acestuia, procurorul şef al DIICOT, precum şi procurorii şefi
de secţii ai acestor parchete, sunt numiţi de Preşedintele României, la propunerea ministrului
justiţiei, cu avizul Secţiei pentru procurori a CSM, dintre procurorii care au o vechime minimă
de 15 ani în funcţia de judecător sau procuror, pe o perioadă de 3 ani, cu posibilitatea reînvestirii
o singură dată.
În vederea formulării propunerilor de numire în aceste funcţii de conducere, ministrul
justiţiei organizează o procedură de selecţie, pe baza unui interviu, în cadrul căruia candidaţii
susţin un proiect privind exercitarea atribuţiilor specifice funcţiei de conducere pentru care şi-
au depus candidatura. În vederea asigurării transparenţei, audierea candidaţilor se transmite în
direct, audiovideo, pe pagina de internet a Ministerului Justiţiei, se înregistrează şi se publică
pe pagina de internet a ministerului.
Revocarea procurorilor din funcţiile de conducere se face de către Preşedintele
României, la propunerea ministrului justiţiei care se poate sesiza din oficiu, la cererea adunării
generale sau, după caz, a procurorului general al Parchetului de pe lângă ÎCCJ ori a procurorului
șef al DNA ori DIICOT, cu avizul Secţiei pentru procurori a CSM, pentru motivele arătate mai
sus.
Numirea în alte funcţii de conducere în cadrul Parchetului de pe lângă ÎCCJ şi al DNA,
a DIICOT se face pe o perioadă de 3 ani, cu posibilitatea reînvestirii o singură dată, de către
Seția pentru procurori a CSM, la propunerea procurorului general al Parchetului de pe lângă
ÎCCJ, a procurorului șef DNA sau a procurorului șef al DIICOT, după caz.
Întrebări:
- Cum se realizează evaluarea periodică a magistraților ?
- Care sunt condițiile de vechime pentru numirea în funcțiile de conducere ?
- Care sunt condițiile de promovare în funcția de judecător la ICCJ ?
- Care este procedura de numire în funcții de conducere la ICCJ ?
ORGANIZAREA PROFESIEI DE MAGISTRAT ÎN ROMÂNIA III (2 ore)
Obiectiv general: însușirea cunoștințelor referitoare la organizarea profesiei de magistrat

în România
- cunoască principalele reguli aplicabile carierei judecătorului și procurorului
- facă distincția între detașarea și delegarea judecătorilor și procurorilor
- cunoască regulile aplicabile transferului judecătorilor și procurorilor
- cunoască situațiile de suspendare din funcție a judecătorilor și procurorilor
- cunoască situațiile de încetare a funcției de judecător și procuror
Planul unității de învățare nr. 6

1. Delegarea, detaşarea şi transferul
58
1.1. Delegarea judecătorilor, procurorilor și magistraților asistenți
1.2. Detașarea judecătorilor și procurorilor
1.3. Transferul judecătorilor și procurorilor
2. Suspendarea din funcţie şi încetarea funcţiei de judecător şi procuror
2.1. Suspendarea din funcția de judecător și procuror
2.2. Încetarea funcției de judecător și procuror
1. DELEGAREA, DETAŞAREA ŞI TRANSFERUL
1.1. Delegarea judecătorilor, procurorilor și magistraților asistenți

În cazul în care o judecătorie, un tribunal sau un tribunal specializat nu poate funcţiona
normal din cauza absenţei temporare a unor judecători, existenţei unor posturi vacante sau altor
asemenea cauze, preşedintele curţii de apel, la propunerea preşedintelui respectivei instanţe din
circumscripţia acelei curţi de apel, poate delega judecători de la alte instanţe din circumscripţia
menţionată, cu acordul scris al acestora.
Delegarea judecătorilor de la judecătorii, tribunale şi tribunale specializate, de la curțile
de apel la instanțe din circumscripția altei curţi de apel se dispune, cu acordul scris al acestora,
de CSM– Secția pentru judecători, la solicitarea preşedintelui curţii de apel în circumscripţia
căreia se cere delegarea şi cu avizul preşedintelui curţii de apel unde aceştia funcţionează.
Delegarea judecătorilor curţilor de apel se dispune, cu acordul scris al acestora, de CSM
- Secția pentru judecători, la solicitarea preşedintelui curţii de apel.
Delegarea în funcţii de conducere a judecătorilor de la curţile de apel, tribunale,
tribunale specializate şi judecătorii se dispune, cu acordul scris al acestora, de CSM - Secția
pentru judecători, până la ocuparea funcţiei prin numire în condiţiile prezentei legi.
Delegarea în funcţiile de conducere de la ÎCCJ a judecătorilor de la această instanţă se
dispune de CSM - Secția pentru judecători, cu acordul scris al acestora, la propunerea
preşedintelui ÎCCJ.
Delegarea judecătorilor se poate face pe o perioadă de cel mult 6 luni şi poate fi
prelungită, cu acordul scris al acestora, în aceleași condiții.
În interesul serviciului, procurorii pot fi delegaţi, cu acordul scris al acestora, inclusiv
în funcţii de conducere. Delegarea procurorilor la Parchetul de pe lângă ÎCCJ se dispune, cu
acordul scris al acestora, de CSM - Secţia pentru procurori.
Judecătorii şi procurorii pot fi delegaţi numai la instanţe sau parchete la care au dreptul
să funcţioneze potrivit gradului profesional dobândit.
În interesul serviciului, magistraţii-asistenţi pot fi delegaţi, cu acordul scris al acestora,
în funcţiile de prim-magistrat-asistent sau magistrat-asistent-şef de către preşedintele ÎCCJ sau
preşedintele Curţii Constituţionale, după caz, pe o perioadă de cel mult 6 luni. Delegarea
magistraţilor-asistenţi poate fi prelungită, cu acordul scris al acestora, în aceleași condiții. Pe
perioada delegării, magistraţii-asistenţi beneficiază de toate drepturile prevăzute de lege pentru
funcţia în care sunt delegaţi.
1.2. Detașarea judecătorilor și procurorilor
59
Consiliul Superior al Magistraturii dispune detaşarea judecătorilor şi procurorilor, cu
acordul scris al acestora, la alte instanţe sau parchete, la CSM, INM, Ministerul Justiţiei sau la
unităţile subordonate acestuia ori la alte autorităţi publice, în orice funcţii, inclusiv cele de
demnitate publică numite, la solicitarea acestor instituţii, precum şi la instituţii ale Uniunii
Europene sau organizaţii internaţionale.
Durata detaşării este cuprinsă între 6 luni şi 3 ani. Detaşarea se prelungeşte o singură
dată, pentru o durată de până la 3 ani.
În perioada detaşării, judecătorii şi procurorii îşi păstrează calitatea de judecător sau
procuror şi beneficiază de drepturile prevăzute de lege pentru personalul detaşat. Când salariul
şi celelalte drepturi băneşti prevăzute pentru funcţia în care este detaşat judecătorul sau
procurorul sunt inferioare, acesta îşi păstrează indemnizaţia de încadrare lunară şi celelalte
drepturi băneşti.
Judecătorii, procurorii şi personalul asimilat acestora, detaşaţi în străinătate pentru
acţiuni în interesul serviciului, beneficiază de drepturi şi au obligaţiile stabilite prin normele
speciale ale instituţiei la care sunt detaşaţi.
Perioada detaşării constituie vechime în funcţia de judecător sau procuror. După
încetarea detaşării, judecătorul sau procurorul revine în funcţia deţinută anterior.
Detaşarea şi delegarea nu se pot face la instanţe sau parchete de nivel superior celor la
care judecătorul sau procurorul are dreptul să funcţioneze potrivit legii.
1.3. Transferul judecătorilor și procurorilor

Transferul judecătorilor şi procurorilor de la o instanţă la altă instanţă sau de la un
parchet la alt parchet ori la o instituţie publică se aprobă, la cererea celor în cauză, de Secţia
corespunzătoare a CSM, cu avizul consultativ al preşedintelui instanţei sau al procurorului şef
al parchetului corespunzător.
Transferul nu se poate face la instanţe sau parchete de nivel superior celor la care
judecătorul sau procurorul are dreptul să funcţioneze, potrivit legii.
Normele de reglementare a procedurii transferului se stabilesc prin regulamente
elaborate de secţiile corespunzătoare ale CSM.
2. SUSPENDAREA DIN FUNCŢIE ŞI ÎNCETAREA FUNCŢIEI DE JUDECĂTOR ŞI

PROCUROR
2.1. Suspendarea din funcția de judecător și procuror

Judecătorul sau procurorul este suspendat din funcţie în următoarele cazuri:
- când a fost trimis în judecată pentru săvârşirea unei infracţiuni, după confirmarea
judecătorului de cameră preliminară;
- când faţă de acesta s-a dispus arestarea preventivă sau arestul la domiciliu;
- când faţă de acesta s-a luat măsura preventivă a controlului judiciar sau a controlului
judiciar pe cauţiune şi organul judiciar a stabilit în sarcina sa obligaţia de a nu exercita profesia
în exercitarea căreia a săvârşit fapta;
- când suferă de o boală psihică, care îl împiedică să-şi exercite funcţia în mod
corespunzător;
60
- când a fost sancţionat disciplinar, în condiţiile legii, cu sancțiunea disciplinară a
suspendării din funcţie pe o perioadă de până la 6 luni.
Judecătorul sau procurorul poate fi suspendat din funcţie şi în cazul în care a fost trimis în
judecată pentru o infracţiune, dacă se apreciază, în raport cu circumstanţele cauzei, că se aduce
atingere prestigiului profesiei. În situaţia în care s-a apreciat că judecătorul sau procurorul poate
fi menţinut în funcţie, acestuia i se poate interzice provizoriu exercitarea anumitor atribuţii până
la soluţionarea definitivă a cauzei.
Judecătorul sau procurorul care suferă de o altă afecţiune decât cea psihică, care-l pune în
imposibilitate de a-şi exercita atribuţiile, poate fi suspendat din funcţie, la cererea sa sau a
colegiului de conducere al instanţei sau parchetului. Această măsură se poate dispune numai
după epuizarea duratei pentru care se acordă concediile medicale şi indemnizaţiile pentru
incapacitate temporară de muncă în sistemul de asigurări sociale de sănătate.
Afecţiunea se stabileşte printr-o expertiză de specialitate care se efectuează de o comisie
medicală de specialitate numită prin ordin comun al ministrului justiţiei şi ministrului sănătăţii.
Suspendarea din funcţie durează până la însănătoşire. Prin raportul de expertiză, comisia
stabileşte termenul în care magistratul urmează să revină la reexaminare.
Suspendarea din funcţie a judecătorilor şi procurorilor se dispune de către Secţia pentru
judecători sau, după caz, Secţia pentru procurori a CSM.
Suspendarea din calitatea de auditor de justiţie se dispune de către Consiliul Ştiinţific al
INM. Decizia prin care s-a dispus suspendarea, precum şi cea prin care s-a constatat încetarea
suspendării se comunică de îndată auditorului de justiţie; despre decizia luată este informat şi
CSM. După încetarea suspendării, auditorul de justiţie va relua cursurile la Institut din aceeaşi
etapă în care acestea au fost întrerupte.
2.2. Încetarea funcției de judecător și procuror

Judecătorii şi procurorii sunt eliberaţi din funcţie în următoarele cazuri:
- demisie;
- pensionare, potrivit legii;
- transfer într-o altă funcţie, în condiţiile legii;
- incapacitate profesională;
- ca sancţiune disciplinară;
- condamnarea, amânarea aplicării pedepsei şi renunţarea la aplicarea pedepsei, dispuse
printr-o hotărâre definitivă, precum şi renunţarea la urmărirea penală, confirmată de
judecătorul de cameră preliminară, pentru o infracţiune prin care se aduce atingere
prestigiului profesiei;
- neprezentarea, în mod nejustificat, la expertiza de specialitate, până la împlinirea duratei
de suspendare din funcție;
- încălcarea dispozițiilor legale referitoare la interdicția ca judecătorii și procurorii să fie
lucrători operativi, inclusiv acoperiţi, informatori sau colaboratori ai serviciilor de
informaţii;
- neîndeplinirea condiţiilor referitoare la cetățenia română, domiciliul în România,
antecedente penale, cazier fiscal, bună reputație, aptitudinea medicală și psihologică de
exercitare a funcției;
- nepromovarea examenului de capacitate.
61
Eliberarea din funcţie a judecătorilor şi procurorilor se dispune prin decret al
Preşedintelui României, la propunerea Secției pentru judecători sau a Secției pentru procurori
a CSM, după caz.
Trecerea în rezervă sau în retragere a judecătorilor şi procurorilor militari se face în
condiţiile legii, după eliberarea din funcţie de către Preşedintele României.
În caz de pensionare sau de transfer, eliberarea din funcţie se face după trecerea în
rezervă sau, după caz, în retragere. Eliberarea din funcţie a judecătorilor stagiari şi a
procurorilor stagiari se face de Secția pentru judecători sau Secția pentru procurori a CSM.
În cazul în care judecătorul sau procurorul cere eliberarea din funcţie prin demisie,
Secția pentru judecători sau Secția pentru procurori a CSM poate stabili un termen de cel mult
30 de zile de la care demisia să devină efectivă, dacă prezenţa judecătorului sau procurorului
este necesară.
Judecătorul sau procurorul eliberat din funcţie din motive neimputabile îşi păstrează
gradul profesional dobândit în ierarhia instanţelor sau a parchetelor.
În cazul în care, împotriva hotărârii de eliberare din funcţie a judecătorului sau
procurorului se exercită calea de atac a recursului, acesta va fi suspendat din funcţie până la
soluţionarea irevocabilă a cauzei de către instanţa competentă.
Întrebări:
- Care sunt diferențele dintre delegare și detașare ?
- În ce situații pot fi suspendați din funcție judecătorii și procurorii ?
- Care sunt situațiile de încetare a funcției de judecător și procuror ?
- Care sunt drepturile judecătorilor și procurorilor eliberați din funcție din motive
neimputabile ?
ORGANIZAREA PROFESIEI DE MAGISTRAT ÎN ROMÂNIA IV (2 ore)
Obiectiv general: însușirea cunoștințelor referitoare la organizarea profesiei de magistrat

în România
- cunoască care sunt drepturile magistraților în România
- cunoască îndatoririle magistraților în România
- cunoască regulile aplicabile răspunderii judecătorilor și procurorilor
Planul unității de învățare nr. 7

1. Drepturile şi îndatoririle judecătorilor şi procurorilor
1.1. Principii
1.2. Salarizarea judecătorilor și procurorilor
1.3. Apărarea independenței și imparțialității
1.4. Libertatea de asociere
1.5. Măsuri speciale de protecție
1.6. Despăgubiri
62
1.7. Concedii
1.8. Locuință de serviciu
1.9. Decontarea unor cheltuieli de transport
1.10. Indemnizația specială la data pensionării sau eliberării din funcție din motive
neimputabile
1.11. Pensia de serviciu
1.12. Menținerea și reîncadrarea în funcție
1.13. Pensionarea anticipată
1.14. Excluderi
1.15. Pensia de urmaș
1.16 Vechimea în magistratură
1.17. Personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor
1.18. Diploma Meritul judiciar
1.19. Îndatoririle judecătorilor și procurorilor
2. Răspunderea judecătorilor şi procurorilor
2.2. Răspunderea statului pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare
2.3. Dreptul de a sesiza Consiliul Superior al Magistraturii
2.4. Răspunderea disciplinară a judecătorilor şi procurorilor
1. DREPTURILE ŞI ÎNDATORIRILE JUDECĂTORILOR ŞI PROCURORILOR
1.1. Principii
Stabilirea drepturilor judecătorilor şi procurorilor se face ţinându-se seama de locul şi
rolul justiţiei în statul de drept, de răspunderea şi complexitatea funcţiei de judecător şi
procuror, de interdicţiile şi incompatibilităţile prevăzute de lege pentru aceste funcţii şi
urmăreşte garantarea independenţei şi imparţialităţii acestora.
1.2. Salarizarea judecătorilor și procurorilor

Pentru activitatea desfăşurată, judecătorii şi procurorii au dreptul la o remuneraţie
stabilită în raport cu nivelul instanţei sau al parchetului, cu funcţia deţinută, cu vechimea în
magistratură şi cu alte criterii prevăzute de lege.
Drepturile salariale ale judecătorilor şi procurorilor nu pot fi diminuate sau suspendate
decât în cazurile prevăzute de prezenta lege. Salarizarea judecătorilor şi procurorilor se
stabileşte prin lege specială.
Judecătorii şi procurorii militari sunt militari activi şi au toate drepturile şi obligaţiile ce
decurg din această calitate. Salarizarea şi celelalte drepturi cuvenite judecătorilor şi procurorilor
militari se asigură de Ministerul Apărării Naţionale, în concordanţă cu prevederile legislaţiei
privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului din organele autorităţii judecătoreşti şi cu
reglementările referitoare la drepturile materiale şi băneşti specifice calităţii de militar activ şi,
respectiv, de salariat civil al acestui minister. Acordarea gradelor militare şi înaintarea în grad
a judecătorilor şi procurorilor militari se fac potrivit normelor aplicabile cadrelor permanente
din Ministerul Apărării Naţionale.
1.3. Apărarea independenței și imparțialității
63
Secţia pentru judecători a CSM are dreptul, respectiv obligaţia ca, la cerere sau din
oficiu:
a) să apere judecătorii împotriva oricărui act de imixtiune în activitatea profesională sau
în legătură cu aceasta, care le-ar putea afecta independenţa sau imparţialitatea, precum şi
împotriva oricărui act care ar crea suspiciuni cu privire la acestea;
b) să apere reputaţia profesională a judecătorilor;
c) să apere independenţa puterii judecătoreşti.
Secţia pentru procurori a CSM are dreptul, respectiv obligaţia ca, la cerere sau din oficiu:
a) să apere procurorii împotriva oricărui act de imixtiune în activitatea profesională sau
în legătură cu aceasta care le-ar putea afecta imparţialitatea sau independenţa în dispunerea
soluţiilor, în conformitate cu Legea nr. 304/2004, republicată, cu modificările şi completările
ulterioare, precum şi împotriva oricărui act care ar crea suspiciuni cu privire la acestea;
b) să apere reputaţia profesională a procurorilor.
Sesizările privind apărarea independenţei autorităţii judecătoreşti în ansamblul său se
soluţionează, la cerere sau din oficiu, de Plenul CSM, cu avizul fiecărei secţii.
Judecătorii sau procurorii care sunt în una dintre situaţiile se pot adresa secţiilor
corespunzătoare ale CSM, pentru a dispune măsurile necesare, conform legii.
1.4. Libertatea de asociere

Judecătorii şi procurorii sunt liberi să organizeze sau să adere la organizaţii profesionale
locale, naţionale sau internaţionale, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor profesionale,
precum şi să fie membri ai societăţilor ştiinţifice sau academice, precum şi ai oricăror persoane
juridice de drept privat fără scop patrimonial, putând face parte din organele de conducere ale
acestora.
1.5. Măsuri speciale de protecție
Judecătorii şi procurorii în funcţie sau pensionari au dreptul de a li se asigura măsuri

speciale de protecţie împotriva ameninţărilor, violenţelor sau a oricăror fapte care îi pun în
pericol pe ei, familiile sau bunurile lor. Măsurile speciale de protecţie, condiţiile şi modul de
realizare a acestora se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Justiţiei,
CSM şi a Ministerului Afacerilor Interne.
1.6. Despăgubiri
Judecătorii şi procurorii, inclusiv cei pensionați, beneficiază de despăgubiri acordate din
fondurile bugetare ale ÎCCJ, ale Ministerului Justiţiei, Ministerului Public sau, în cazul
procurorilor militari, din fondurile Ministerului Apărării Naționale, în cazul în care viaţa,
sănătatea ori bunurile le sunt afectate în exercitarea atribuţiilor de serviciu sau în legătură cu
acestea. Despăgubirile se acordă în condiţiile stabilite prin hotărâre a Guvernului, cu avizul
CSM.
1.7. Concedii
Judecătorii şi procurorii beneficiază anual de un concediu de odihnă plătit de 35 de zile
lucrătoare.
64
Judecătorii şi procurorii au dreptul la concedii de studii de specialitate plătite pentru
participarea la cursuri sau alte forme de specializare organizate în ţară sau în străinătate, pentru
pregătirea şi susţinerea examenului de capacitate şi de doctorat, precum şi la concedii fără plată,
potrivit Regulamentului privind concediile judecătorilor şi procurorilor.
Judecătorii şi procurorii au dreptul la concedii medicale şi la alte concedii, în
conformitate cu legislaţia în vigoare.
1.8. Locuință de serviciu

Judecătorii şi procurorii au dreptul la închirierea locuinţelor de serviciu. Locuinţele de
serviciu aflate în proprietatea sau administrarea Ministerului Justiţiei şi unităţilor subordonate,
precum şi cele aflate în proprietatea sau în administrarea Ministerului Public nu pot fi cumpărate
de judecători, procurori sau orice alţi salariaţi ai acestor instituţii.
În cazul pensionării pentru limită de vârstă, titularul contractului de închiriere şi, după
caz, soţul ori soţia acestuia îşi păstrează drepturile locative pe tot parcursul vieţii.
1.9. Decontarea unor cheltuieli de transport

Judecătorii şi procurorii beneficiază anual de 3 călătorii dus-întors sau 6 călătorii simple,
gratuite, la transportul pe calea ferată clasa I, auto, naval şi aerian sau de decontarea a 7,5 litri
combustibil la suta de kilometri pentru 3 călătorii dus-întors sau 6 călătorii simple, în cazul în
care deplasarea se efectuează cu autoturismul.
1.10. Indemnizația specială la data pensionării sau eliberării din funcție din motive
neimputabile
Judecătorii şi procurorii cu vechime continuă în magistratură de 20 de ani beneficiază,
la data pensionării sau a eliberării din funcţie pentru alte motive neimputabile, de o indemnizaţie
egală cu 7 indemnizaţii de încadrare lunare brute, care se impozitează potrivit legii.
Indemnizaţia se acordă o singură dată în decursul carierei de judecător sau procuror şi se
înregistrează, potrivit legii. Modul de calcul al vechimii continue în magistratură se stabileşte
prin hotărâre a CSM.
În cazul decesului judecătorului sau procurorului aflat în activitate, de indemnizaţie
beneficiază soţul/soţia şi copiii care se află în întreţinerea acestuia la data decesului.
1.11. Pensia de serviciu

Judecătorii, procurorii, magistraţii-asistenţi de la ÎCCJ şi personalul de specialitate
juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor, precum şi foştii judecători şi procurori financiari
şi consilierii de conturi de la secţia jurisdicţională care au exercitat aceste funcţii la Curtea de
Conturi, cu o vechime de cel puţin 25 de ani în funcţia de judecător ori procuror, magistrat-
asistent sau personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor, precum şi în
funcţia de judecător ori procuror financiar sau consilier de conturi de la secţia jurisdicţională a
Curţii de Conturi se pot pensiona la cerere şi pot beneficia, la împlinirea vârstei de 60 de ani,
de pensie de serviciu, în cuantum de 80% din baza de calcul reprezentată de indemnizaţia de
încadrare brută lunară sau de salariul de bază brut lunar, după caz, şi sporurile avute în ultima
lună de activitate înainte de data pensionării.
65
Persoanele care îndeplinesc condiţiile de vechime prevăzute de lege în funcţia de
judecător, procuror, magistrat-asistent sau personal de specialitate juridică asimilat
judecătorilor, precum şi în funcţia de judecător ori procuror financiar sau consilier de conturi
de la secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi se pot pensiona şi pot beneficia, la împlinirea
vârstei de 60 de ani, de pensie de serviciu, chiar dacă la data pensionării au o altă ocupaţie.
1.12. Menținerea și reîncadrarea în funcție

Judecătorii, procurorii, magistraţii-asistenţi de la ÎCCJ, precum şi personalul de
specialitate juridică din Ministerul Justiţiei, Ministerul Public, CSM, Institutul Naţional de
Criminologie, Institutul Naţional de Expertize Criminalistice şi din INM pot fi menţinuţi în
funcţie după împlinirea vârstei de pensionare prevăzute de lege, până la vârsta de 70 de ani.
Până la vârsta de 65 de ani, magistratul poate opta să rămână în funcţie, însă după împlinirea
acestei vârste, pentru menţinerea în activitate este necesar avizul anul al Secției pentru
judecători sau al Secției pentru procurori a CSM.
Reîncadrarea în funcţia de judecător, procuror ori magistrat-asistent se face fără concurs
şi de către secția corespunzătoare a CSM, la instanţele sau, după caz, la parchetele de pe lângă
acestea în cadrul cărora aveau dreptul să funcționeze până la data pensionării și care nu pot
funcționa normal din cauza lipsei de personal. În acest caz, numirea în funcţia de magistrat-
asistent se face de CSM, iar numirea în funcţia de judecător sau procuror se face de Preşedintele
României, la propunerea CSM.
1.13. Pensionarea anticipată

Judecătorii şi procurorii pot fi pensionaţi anticipat, cu reducerea vârstei de pensionare
prevăzute de lege cu până la 5 ani, în cazul în care depăşesc vechimea în magistratură de 25 de
ani cu cel puţin 5 ani. Cei care îndeplinesc atât condiţiile pentru acordarea pensiei în aceste
condiții, cât şi pe cele prevăzute de lege pentru pensia de serviciu pot opta între cele două pensii.
Pensia anticipată are regimul unei pensii de serviciu.
Beneficiarii pensiei anticipate de serviciu nu pot cumula pensia de serviciu cu veniturile
realizate dintr-o activitate profesională, indiferent de nivelul veniturilor respective, până la
vârsta de 60 de ani.
1.14. Excluderi
Nu beneficiază de pensia de serviciu şi de indemnizaţia specială judecătorii, procurorii,
magistraţii-asistenţi şi personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor
care, chiar ulterior eliberării din funcţie, au fost condamnaţi definitiv ori s-a dispus amânarea
aplicării pedepsei pentru o infracţiune de corupţie, o infracţiune asimilată infracţiunilor de
corupţie sau o infracţiune în legătură cu acestea, săvârşite înainte de eliberarea din funcţie.
Aceste persoane beneficiază de pensie în sistemul public, în condiţiile legii.
1.15. Pensia de urmaș

Soţul supravieţuitor al judecătorului sau procurorului are dreptul, la împlinirea vârstei
de 60 de ani, la pensia de urmaş în condiţiile prevăzute de Legea nr. 263/2010 privind sistemul
unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare, calculată din pensia de
66
serviciu aflată în plată sau la care ar fi avut dreptul la data decesului susţinătorul, actualizată,
după caz.
1.16 Vechimea în magistratură

Constituie vechime în magistratură, perioada în care judecătorul, procurorul, personalul
de specialitate juridică sau magistratul-asistent a îndeplinit funcţiile de judecător, procuror,
judecător la Curtea Constituţională, judecător financiar, procuror financiar, consilier de conturi
în secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi, auditor de justiţie, personal de specialitate juridică,
magistrat-asistent, grefier cu studii superioare juridice, avocat, notar, asistent judiciar, consilier
juridic, personal de specialitate juridică în aparatul Parlamentului, Administraţiei Prezidenţiale,
Guvernului, Curţii Constituţionale, Avocatului Poporului, Curţii de Conturi sau al Consiliului
Legislativ, cadru didactic din învăţământul juridic superior acreditat. Constituie vechime, în
sensul prezentei legi, perioada în care o persoană a exercitat funcţia de notar de stat.
1.17. Personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor
Pe durata îndeplinirii funcţiei, personalul de specialitate juridică din Ministerul Justiţiei,

Ministerul Public, Consiliul Superior al Magistraturii, Institutul Naţional de Criminologie,
Institutul Naţional de Expertize Criminalistice şi din INM este asimilat judecătorilor şi
procurorilor în ceea ce priveşte drepturile şi îndatoririle, inclusiv susţinerea examenului de
admitere, evaluarea activităţii profesionale, susţinerea examenului de capacitate şi de
promovare, dispoziţiile prezentei Legii nr. 303/2004 aplicându-se în mod corespunzător.
Stabilirea faptelor care constituie abateri disciplinare, precum şi a procedurii de
cercetare şi aplicare a sancţiunilor disciplinare se face prin ordin al conducătorilor Ministerului
Justiţiei, Ministerului Public, CSM, Institutului Naţional de Criminologie, Institutului Naţional
de Expertize Criminalistice şi INM.
1.18. Diploma Meritul judiciar

Pentru merite deosebite în activitate, judecătorii şi procurorii pot fi distinşi cu Diploma
Meritul judiciar. Diploma Meritul judiciar se acordă de Preşedintele României, la propunerea
CSM, pentru judecători, şi la propunerea ministrului justiţiei, pentru procurori. Modelul
diplomei şi modul de confecţionare a acesteia se stabilesc, cu avizul conform al CSM, de către
ministrul justiţiei.
1.19. Îndatoririle judecătorilor și procurorilor

Judecătorii şi procurorii sunt datori să se abţină de la orice acte sau fapte de natură să
compromită demnitatea lor în profesie şi în societate.
Relaţiile judecătorilor şi procurorilor la locul de muncă şi în societate se bazează pe
respect şi bună-credinţă.
Judecătorii şi procurorii sunt obligaţi să rezolve lucrările în termenele stabilite şi să
soluţioneze cauzele în termen rezonabil, în funcţie de complexitatea acestora, şi să respecte
secretul profesional.
67
Judecătorul este obligat să păstreze secretul deliberărilor şi al voturilor la care a
participat, inclusiv după încetarea exercitării funcţiei.
Judecătorii şi procurorii sunt obligaţi să aibă, în timpul şedinţelor de judecată, ţinuta
vestimentară corespunzătoare instanţei la care funcţionează.
Ţinuta vestimentară se stabileşte prin hotărâre a Guvernului, cu avizul CSM şi se asigură
în mod gratuit.
Judecătorii şi procurorii sunt obligaţi să prezinte, în condiţiile şi la termenele prevăzute
de lege, declaraţia de avere şi declaraţia de interese.
2. RĂSPUNDEREA JUDECĂTORILOR ŞI PROCURORILOR

Judecătorii şi procurorii răspund civil, disciplinar şi penal, în condiţiile legii.
Judecătorii, procurorii şi magistraţii-asistenţi pot fi percheziţionaţi, reţinuţi, arestaţi la
domiciliu sau arestaţi preventiv numai cu încuviinţarea Secției pentru judecători sau a Secției
pentru procurori, după caz, a CSM.
În caz de infracţiune flagrantă, judecătorii și procurorii pot fi reţinuţi şi supuşi
percheziţiei potrivit legii, secția corespunzătoare a CSM fiind informată de îndată de organul
care a dispus reţinerea sau percheziţia.
2.2. Răspunderea statului pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare

Statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare.
Răspunderea statului este stabilită în condiţiile legii şi nu înlătură răspunderea judecătorilor şi
procurorilor care şi-au exercitat funcţia cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă.
Există eroare judiciară atunci când:
a) s-a dispus în cadrul procesului efectuarea de acte procesuale cu încălcarea evidentă a
dispoziţiilor legale de drept material şi procesual, prin care au fost încălcate grav drepturile,
libertăţile şi interesele legitime ale persoanei, producându-se o vătămare care nu a putut fi
remediată printr-o cale de atac ordinară sau extraordinară;
b) s-a pronunţat o hotărâre judecătorească definitivă în mod evident contrară legii sau
situaţiei de fapt care rezultă din probele administrate în cauză, prin care au fost afectate grav
drepturile, libertăţile şi interesele legitime ale persoanei, vătămare care nu a putut fi remediată
printr-o cale de atac ordinară sau extraordinară.
Prin Codul de procedură civilă şi Codul de procedură penală, precum şi prin alte legi
speciale pot fi reglementate ipoteze specifice în care există eroare judiciară.
Pentru repararea prejudiciului, persoana vătămată se poate îndrepta cu acţiune numai
împotriva statului, reprezentat prin Ministerul Finanţelor Publice. Competenţa soluţionării
acţiunii civile revine tribunalului în a cărui circumscripţie domiciliază reclamantul.
Plata de către stat a sumelor datorate cu titlu de despăgubire se efectuează în termen de
maximum un an de la data comunicării hotărârii judecătoreşti definitive.
În termen de două luni de la comunicarea hotărârii definitive pronunţate în acţiunea
pentru repararea prejudiciului, Ministerul Finanţelor Publice va sesiza Inspecţia Judiciară
pentru a verifica dacă eroarea judiciară a fost cauzată de judecător sau procuror ca urmare a
68
exercitării funcţiei cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă, potrivit procedurii prevăzute în Legea
nr. 317/2004, republicată, cu modificările ulterioare.
Statul, prin Ministerul Finanţelor Publice, va exercita acţiunea în regres împotriva
judecătorului sau procurorului dacă, în urma raportului consultativ al Inspecţiei Judiciare şi al
propriei evaluări, apreciază că eroarea judiciară a fost cauzată ca urmare a exercitării de
judecător sau procuror a funcţiei cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă. Termenul de exercitare a
acţiunii în regres este de 6 luni de la data comunicării raportului Inspecţiei Judiciare.
Competenţa de soluţionare a acţiunii în regres revine, în primă instanţă, secţiei civile a
curţii de apel de la domiciliul pârâtului. În cazul în care judecătorul sau procurorul împotriva
căruia se exercită acţiunea în regres îşi exercită atribuţiile în cadrul acestei curţi sau la parchetul
de pe lângă aceasta, acţiunea în regres va fi soluţionată de o curte de apel învecinată, la alegerea
reclamantului.
Împotriva hotărârii pronunţate se poate exercita calea de atac a recursului la secţia
corespunzătoare a ÎCCJ.
CSM va stabili, în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a a modificărilor aduse Legii
nr. 303/2004 în privința răspunderii statului pentru eorile judiciare, condiţii, termene şi
proceduri pentru asigurarea profesională obligatorie a judecătorilor şi procurorilor. Asigurarea
va fi acoperită integral de către judecător sau procuror, iar lipsa acesteia nu poate să întârzie, să
diminueze sau să înlăture răspunderea civilă a judecătorului sau procurorului pentru eroarea
judiciară cauzată de exercitarea funcţiei cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă.
2.3. Dreptul de a sesiza Consiliul Superior al Magistraturii

Orice persoană poate sesiza CSM, direct sau prin conducătorii instanţelor ori ai
parchetelor, în legătură cu activitatea sau conduita necorespunzătoare a judecătorilor sau
procurorilor, încălcarea obligaţiilor profesionale în raporturile cu justiţiabilii ori săvârşirea de
către aceştia a unor abateri disciplinare. Exercitarea acestui drept nu poate pune în discuţie
soluţiile pronunţate prin hotărârile judecătoreşti, care sunt supuse căilor legale de atac.
2.4. Răspunderea disciplinară a judecătorilor şi procurorilor

Judecătorii şi procurorii răspund disciplinar pentru abaterile de la îndatoririle de
serviciu, precum şi pentru faptele care afectează prestigiul justiţiei.
Constituie abateri disciplinare:
- manifestările care aduc atingere onoarei sau probităţii profesionale ori prestigiului
justiţiei, săvârşite în exercitarea sau în afara exercitării atribuţiilor de serviciu;
- încălcarea prevederilor legale referitoare la incompatibilităţi şi interdicţii privind
judecătorii şi procurorii;
- atitudinile nedemne în timpul exercitării atribuţiilor de serviciu faţă de colegi, celălalt
personal al instanţei sau al parchetului în care funcţionează, inspectori judiciari, avocaţi,
experţi, martori, justiţiabili ori reprezentanţii altor instituţii;
- desfăşurarea de activităţi publice cu caracter politic sau manifestarea convingerilor
politice în exercitarea atribuţiilor de serviciu;
- refuzul nejustificat de a primi la dosar cererile, concluziile, memoriile sau actele depuse
de părţile din proces;
- refuzul nejustificat de a îndeplini o îndatorire de serviciu;
69
- nerespectarea de către procuror a dispoziţiilor procurorului ierarhic superior, date în
scris şi în conformitate cu legea;
- nerespectarea în mod repetat şi din motive imputabile a dispoziţiilor legale privitoare la
soluţionarea cu celeritate a cauzelor ori întârzierea repetată în efectuarea lucrărilor, din
motive imputabile;
- nerespectarea îndatoririi de a se abţine atunci când judecătorul sau procurorul ştie că
există una din cauzele prevăzute de lege pentru abţinerea sa, precum şi formularea de
cereri repetate şi nejustificate de abţinere în aceeaşi cauză, care are ca efect tergiversarea
judecăţii;
- nerespectarea secretului deliberării sau a confidenţialităţii lucrărilor care au acest
caracter, precum şi a altor informaţii de aceeaşi natură de care a luat cunoştinţă în
exercitarea funcţiei, cu excepţia celor de interes public, în condiţiile legii, dacă fapta nu
constituie infracţiune;
- absenţe nemotivate de la serviciu, în mod repetat sau care afectează în mod direct
activitatea instanţei ori a parchetului;
- imixtiunea în activitatea altui judecător sau procuror;
- nerespectarea în mod nejustificat a dispoziţiilor ori deciziilor cu caracter administrativ
dispuse în conformitate cu legea de conducătorul instanţei sau al parchetului ori a altor
obligaţii cu caracter administrativ prevăzute de lege sau regulamente;
- folosirea funcţiei deţinute pentru a obţine un tratament favorabil din partea autorităţilor
sau intervenţiile pentru soluţionarea unor cereri, pretinderea ori acceptarea rezolvării
intereselor personale sau ale membrilor familiei ori ale altor persoane, altfel decât în
limita cadrului legal reglementat pentru toţi cetăţenii, dacă fapta nu întruneşte elementele
constitutive ale unei infracţiuni;
- nerespectarea dispoziţiilor privind distribuirea aleatorie a cauzelor;
- obstrucţionarea activităţii de inspecţie a inspectorilor judiciari, prin orice mijloace;
- participarea directă sau prin persoane interpuse la jocurile de tip piramidal, jocuri de
noroc sau sisteme de investiţii pentru care nu este asigurată transparenţa fondurilor;
- neredactarea sau nesemnarea hotărârilor judecătoreşti sau a actelor judiciare ale
procurorului, din motive imputabile, în termenele prevăzute de lege;
- utilizarea unor expresii inadecvate în cuprinsul hotărârilor judecătoreşti sau al actelor
judiciare ale procurorului ori motivarea în mod vădit contrară raţionamentului juridic,
de natură să afecteze prestigiul justiţiei sau demnitatea funcţiei de magistrat;
- nerespectarea deciziilor Curţii Constituţionale ori a deciziilor pronunţate de ÎCCJ în
soluţionarea recursurilor în interesul legii;
- exercitarea funcţiei cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă, dacă fapta nu întruneşte
elementele constitutive ale unei infracţiuni. Sancţiunea disciplinară nu înlătură
răspunderea penală. Există rea-credinţă atunci când judecătorul sau procurorul încalcă
cu ştiinţă normele de drept material ori procesual, urmărind sau acceptând vătămarea
unei persoane. Există gravă neglijenţă atunci când judecătorul sau procurorul
nesocoteşte din culpă, în mod grav, neîndoielnic şi nescuzabil, normele de drept material
ori procesual.
Sancţiunile disciplinare care se pot aplica judecătorilor şi procurorilor, proporţional cu
gravitatea abaterilor, sunt:
70
- avertismentul;
- diminuarea indemnizaţiei de încadrare lunare brute cu până la 25% pe o perioadă de
până la un an;
- mutarea disciplinară pentru o perioadă efectivă de la un an la 3 ani la o altă instanţă sau
la un alt parchet, chiar de grad imediat inferior;
- retrogradarea în grad profesional;
- suspendarea din funcţie pe o perioadă de până la 6 luni;
- excluderea din magistratură.
Sancţiunile disciplinare se aplică de secţiile CSM, în condiţiile legii sale organice.
Întrebări:
- Care sunt principalele drepturi ale judecătorilor și procurorilor ?
- Cum se determină vechimea în magistratură ?
- Care sunt principalele îndatoriri ale magistraților ?
- Care sunt formele răspunderii magistraților ?
- Care sunt sancțiunile disciplinare aplicabile magistraților ?
ORGANIZAREA ȘI EXERCITAREA PROFESIEI DE AVOCAT ÎN ROMÂNIA I (2
ore)
Obiectiv general – însușirea cunoștințelor referitoare la organizarea și exercitarea
profesiei de avocat în România
- cunoască principiile și regulile fundamentale ale exercitării profesiei de avocat în România
- cunoască regulile aplicaile dobândirii calității de avocat
- facă distincție între situațiile de încetare a calității de avocat și cele de suspendare din
avocatură

1. Principiile şi regulile fundamentale ale exercitării profesiei de avocat
1.1. Regulile generale și principiile aplicabile exercitării profesiei de avocat. Interdicția
exercitării profesiei de către persoane care nu au calitatea de avocat înscris într-un barou
1.2. Reguli generale referitoare la organizarea profesiei de avocat
1.3. Liberatea și independența profesiei de avocat. Rolul și misiunea avocatului în cadrul
sistemului judiciar și în societate, în general. Raporturile dintre avocat și client
1.4. Secretul profesional. Confidențialitatea comunicărilor și corespondenței
profesionale
1.5. Principalele îndatoriri ale avocaților
2. Dobândirea calităţii de avocat
2.1. Primirea în profesie. Condiţiile de înscriere în avocatură
2.2. Nedemnități
71
2.3. Incompatibilități
2.4. Examenul de primire în profesie
2.5. Stagiul de pregătire profesională
2.6. Examenul de absolvire a Institutului Naţional pentru Pregătirea şi Perfecţionarea
Avocaţilor
2.7. Jurământul
2.8. Competența avocaților stagiari
2.9. Tabloul avocaților
3. Încetarea şi suspendarea calităţii de avocat. Transferul într-un alt barou
3.1. Încetarea calității de avocat
3.2. Suspendarea calității de avocat
1. PRINCIPIILE ŞI REGULILE FUNDAMENTALE ALE EXERCITĂRII PROFESIEI

DE AVOCAT
1.1. Regulile generale și principiile aplicabile exercitării profesiei de avocat. Interdicția

exercitării profesiei de către persoane care nu au calitatea de avocat înscris într-un barou
Profesia de avocat este liberă şi independentă, cu organizare, funcţionare şi conducere
autonome, stabilite în condiţiile prevăzute de Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi
exercitarea profesiei de avocat, republicată, cu modificările ulterioare şi ale Statutului profesiei
de avocat din 20111.
Exercitarea profesiei de avocat este supusă următoarelor principii fundamentale:
- principiul legalităţii;
- principiul libertăţii;
- principiul independenţei;
- principiul autonomiei şi descentralizării;
- principiul păstrării secretului profesional.
Scopul exercitării profesiei de avocat îl constituie promovarea şi apărarea drepturilor,
libertăţilor şi intereselor legitime ale persoanelor fizice şi persoanelor juridice, de drept public
şi de drept privat.
În exercitarea dreptului la apărare recunoscut şi garantat de Constituţia României, de
lege, de pactele şi de tratatele la care România este parte, avocatul are dreptul şi obligaţia de a
stărui, prin toate mijloacele legale, pentru realizarea liberului acces la justiţie, pentru un proces
echitabil şi soluţionat într-un termen rezonabil, indiferent de natura cauzei sau de calitatea
părţilor.
În exercitarea profesiei avocatul este independent şi se supune numai legii, Statutului şi
codului deontologic.
1
Adoptat prin Hotărârea nr. 64/2011 a Consiliului Uniunii Naționale a Barourilor din România, publicată
în Monitorul Oficial al României nr. 898 din 19 decembrie 2011, cu modificările și completările ulterioare.
72
Profesia de avocat se exercită numai de avocaţii înscrişi în tabloul avocaţilor întocmit
de baroul din care fac parte. Un avocat nu poate fi înscris decât într-un singur barou şi nu îşi
poate exercita concomitent activitatea în două sau mai multe forme de exercitare a profesiei.
Profesia de avocat se exercită numai de avocaţii înscrişi în tabloul baroului din care fac parte,
barou component al Uniunii Naţionale a Barourilor din România (U.N.B.R.).
Este interzisă, sub sancţiunile prevăzute de lege, exercitarea oricărei activităţi specifice
profesiei de avocat de către o persoană fizică ce nu are calitatea de avocat înscris într-un barou
şi în tabloul avocaţilor sau, după caz, de către orice persoană juridică, cu excepţia societăţii
profesionale de avocaţi cu răspundere limitată.
Exercitarea oricărei activităţi de asistenţă juridică specifică profesiei de avocat de către
o persoană fizică sau juridică ce nu are calitatea de avocat înscris într-un barou şi pe tabloul
avocaţilor acelui barou constituie infracţiune şi se pedepseşte potrivit legii penale. Instanţele
sunt obligate să verifice şi să se pronunţe asupra calităţii de reprezentant al unei persoane care
se prezintă ca avocat, exercitând acte specifice acestei profesii şi folosind însemnele profesiei
de avocat.
Actele specifice profesiei de avocat, efectuate în mod public de o persoană care nu a
dobândit calitatea de avocat în condiţiile legii, sunt nule dacă s-a produs o vătămare ce nu poate
fi remediată în alt mod, în afară de cazul în care modul de îndeplinire a acestora a fost de natură
să producă o eroare comună cu privire la calitatea celui care le-a săvârşit.
În cazurile arătate mai sus, baroul are dreptul la acţiune în despăgubiri împotriva
persoanei fizice sau juridice care exercită fără drept profesia de avocat. Sumele obţinute cu titlu
de despăgubiri vor fi cuprinse în bugetele barourilor şi vor fi folosite în mod exclusiv pentru
organizarea activităţii de pregătire profesională a avocaţilor, în condiţiile legii.
1.2. Reguli generale referitoare la organizarea profesiei de avocat

Profesia de avocat este organizată şi funcţionează în baza principiului autonomiei şi
descentralizării, în condiţiile prevăzute de Legea nr. 51/1995 și de Statutul profesiei de avocat.
Alegerea organelor de conducere ale profesiei de avocat se face numai prin vot secret. Avocatul
are dreptul de a alege şi de a fi ales în organele de conducere ale profesiei. Competenţa şi
atribuţiile organelor de conducere ale profesiei sunt prevăzute de Legeşi de Statut.
În fiecare judeţ şi în municipiul Bucureşti există şi funcţionează un singur barou,
persoană juridică de interes public. Baroul este constituit din toţi avocaţii înscrişi în tabloul
avocaţilor care au sediul profesional principal în localităţile de pe raza acestuia. Toate barourile
din România sunt membre de drept ale U.N.B.R.
U.N.B.R. este persoană juridică de interes public, înfiinţată prin Legea nr. 51/1995.
U.N.B.R. este unica succesoare de drept a Uniunii Avocaţilor din România.
Constituirea şi funcţionarea de barouri în afara U.N.B.R. sunt interzise. Actele de
constituire şi de înregistrare a barourilor în afara U.N.B.R. sunt nule de drept. Nulitatea poate
fi oricând constatată de către instanţă sau alt organ judiciar, la cererea oricărei persoane
interesate sau din oficiu.
Sunt interzise folosirea, fără drept, de către orice persoană a denumirilor "Barou",
"Uniunea Naţională a Barourilor din România", "U.N.B.R." ori "Uniunea Avocaţilor din
România" sau a denumirilor specifice formelor de exercitare a profesiei de avocat, precum şi
73
folosirea fără drept a însemnelor specifice profesiei de avocat ori purtarea fără drept a robei.
1.3. Liberatea și independența profesiei de avocat. Rolul și misiunea avocatului în cadrul

sistemului judiciar și în societate, în general. Raporturile dintre avocat și client
Libertatea şi independenţa profesiei de avocat sunt principii în baza cărora avocatul
promovează şi apără drepturile, libertăţile şi interesele legitime ale clienţilor potrivit Legii şi
Statutului profesiei de avocat. Aceste principii definesc statutul profesional al avocatului şi
garantează activitatea sa profesională.
Avocatul este liber să îşi aleagă, să schimbe şi să dispună în tot sau în parte de forma de
exercitare a profesiei, în condiţiile prevăzute de lege și statut.
Orice persoană are dreptul să îşi aleagă în mod liber avocatul. Nimeni nu poate impune
unei persoane un anumit avocat, cu excepţia cazurilor privitoare la acordarea asistenţei judiciare
obligatorii sau dispuse de către organul judiciar, a asistenţei judiciare prin avocat ca formă a
ajutorului public judiciar şi a asistenţei gratuite. Orice clauză ori convenţie contrară, prohibitivă
sau restrictivă este lovită de nulitate absolută.
Relaţiile dintre avocat şi clienţii săi se bazează pe onestitate, probitate, corectitudine,
sinceritate, loialitate şi confidenţialitate. Drepturile şi obligaţiile avocatului sunt prevăzute de
Legea nr. 51/1995, Statutul profesiei de avocat, Codul deontologic şi de contractul de asistenţă
juridică legal încheiat.
Într-o societate întemeiată pe valorile democraţiei şi ale statului de drept, avocatul are
un rol esenţial. Avocatul este indispensabil justiţiei şi justiţiabililor şi are sarcina de a apăra
drepturile şi interesele acestora. El este deopotrivă sfătuitorul şi apărătorul clientului său.
Avocatul, exercitând drepturile care îi sunt conferite de lege și de statut, îşi îndeplineşte
îndatoririle şi obligaţiile faţă de client în raporturile cu autorităţile şi instituţiile în relaţie cu care
îşi asistă sau îşi reprezintă clientul, faţă de profesia sa în general şi faţă de fiecare confrate în
particular, precum şi faţă de public. Avocatul are îndatorirea de a-şi îndeplini cu
conştiinciozitate, onoare şi probitate profesională obligaţiile faţă de client, în raporturile cu
persoanele fizice, cu autorităţile şi instituţiile publice sau private, cu alte persoane juridice, cu
ceilalţi avocaţi, precum şi în relaţia sa cu publicul în general.
În exercitarea profesiei, avocatul nu poate fi supus niciunei restricţii, presiuni,
constrângeri sau intimidări din partea autorităţilor sau instituţiilor publice ori a altor persoane
fizice sau persoane juridice. Libertatea şi independenţa avocatului sunt garantate de lege.
Independenţa avocatului nu poate prejudicia interesele clientului său. Avocatul este
dator să dea clientului sfaturi juridice corespunzătoare legii şi să acţioneze numai în limitele
legii, ale prezentului statut şi ale codului deontologic, potrivit crezului său profesional.
Avocatul nu răspunde penal pentru susţinerile făcute oral sau în scris în faţa instanţelor
de judecată, a altor organe de jurisdicţie, a organelor de urmărire penală ori a altor autorităţi,
dacă aceste susţineri sunt în legătură cu apărarea şi sunt necesare stabilirii adevărului.
Urmărirea penală şi trimiterea în judecată a avocatului pentru fapte penale săvârşite în
exercitarea profesiei sau în legătură cu aceasta se pot face numai în cazurile şi în condiţiile
prevăzute de Legea nr. 51/1995.
74
1.4. Secretul profesional. Confidențialitatea comunicărilor și corespondenței profesionale
Secretul profesional este de ordine publică.
Avocatul este dator să păstreze secretul profesional privitor la orice aspect al cauzei care
i-a fost încredinţată.
Avocatul nu poate fi obligat în nicio circumstanţă şi de către nicio persoană să divulge
secretul profesional. Avocatul nu poate fi dezlegat de secretul profesional nici de către clientul
său şi nici de către o altă autoritate sau persoană. Se exceptează însă cazurile în care avocatul
este urmărit penal, disciplinar sau atunci când există o contestaţie în privinţa onorariilor
convenite, exclusiv pentru necesităţi stricte pentru apărarea sa.
Obligaţia de a păstra secretul profesional nu împiedică avocatul să folosească
informaţiile cu privire la un fost client, dacă acestea au devenit publice.
Nerespectarea obligației de a păstra secretul profesional constituie abatere disciplinară
gravă.
Obligaţia de a păstra secretul profesional este absolută şi nelimitată în timp. Obligaţia
se întinde asupra tuturor activităţilor avocatului, ale asociaţilor săi, ale avocaţilor colaboratori,
ale avocaţilor salarizaţi din cadrul formei de exercitare a profesiei, inclusiv asupra raporturilor
cu alţi avocaţi.
Obligaţia de a păstra secretul profesional revine şi persoanelor cu care avocatul
conlucrează în exercitarea profesiei, precum şi salariaţilor săi. Avocatul este dator să le aducă
la cunoştinţă această obligaţie.
Obligaţia de a păstra secretul profesional revine tuturor organelor profesiei de avocat şi
salariaţilor acestora cu privire la informaţiile cunoscute în exercitarea funcţiilor şi atribuţiilor
ce le revin.
Orice comunicare sau corespondenţă profesională între avocaţi, între avocat şi
client, între avocat şi organele profesiei, indiferent de forma în care a fost făcută, este
confidenţială.
În relaţiile cu avocaţii înscrişi într-un barou dintr-un stat membru al Uniunii Europene,
avocatul este obligat să respecte dispoziţiile speciale prevăzute de Codul deontologic al
avocaţilor din Uniunea Europeană.
În relaţiile cu un avocat înscris într-un barou din afara Uniunii Europene, avocatul
trebuie să se asigure, înainte de a schimba informaţii confidenţiale, că în ţara în care îşi exercită
profesia confratele străin există norme ce permit asigurarea confidenţialităţii corespondenţei şi,
în caz contrar, să încheie un acord de confidenţialitate sau să îl întrebe pe clientul său dacă
acceptă, în scris, riscul unui schimb de informaţii neconfidenţiale.
Corespondenţa şi informaţiile transmise între avocaţi sau între avocat şi client, indiferent
de tipul de suport, nu pot fi în niciun caz aduse ca probe în justiţie şi nici nu pot fi lipsite de
caracterul confidenţial.
1.5. Principalele îndatoriri ale avocaților

În raporturile cu instanţele judecătoreşti, cu Ministerul Public, cu celelalte autorităţi şi
instituţii publice, cu persoanele juridice şi persoanele fizice cu care vine în contact, avocatul
este dator să aibă un comportament demn, civilizat şi loial.
75
Organele profesiei de avocat au sarcina permanentă de a asigura exercitarea calificată a
dreptului de apărare, organizând în mod corespunzător primirea în profesie, pregătirea
profesională iniţială şi pregătirea continuă a avocaţilor, respectarea strictă a deontologiei şi a
disciplinei profesionale.
Toţi avocaţii au dreptul şi îndatorirea de a participa la formele de pregătire profesională
stabilite de către organele profesiei.
Barourile şi U.N.B.R. au obligaţia, din oficiu sau la cerere, să acţioneze prin toate
mijloacele legale pentru protecţia profesiei, a demnităţii şi onoarei corpului de avocaţi.
2. DOBÂNDIREA CALITĂŢII DE AVOCAT
2.1. Primirea în profesie. Condiţiile de înscriere în avocatură

Primirea în profesia de avocat se realizează numai în baza promovării examenului
organizat de către U.N.B.R. la nivel naţional. Cu titlu de excepţie, în condiţiile legii, pot accede
în profesie, fără susţinerea examenului, judecătorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cărora le-
a expirat mandatul pentru care au fost numiţi ori, după caz, care au fost eliberaţi din motive
neimputabile, precum şi, în aceleaşi condiţii, judecătorii de la instanţele internaţionale.
Poate fi membru al unui barou din România cel care îndeplineşte următoarele condiţii:
- are exerciţiul drepturilor civile şi politice;
- este licenţiat al unei facultăţi de drept cu durata stabilită de lege;
- nu se găseşte în vreunul dintre cazurile de nedemnitate prevăzute de prezenta lege;
- este apt, din punct de vedere medical, pentru exercitarea profesiei.
2.2. Nedemnități
Este nedemn de a fi avocat:
- cel condamnat definitiv prin hotărâre judecătorească la pedeapsa cu închisoare pentru
săvârşirea unei infracţiuni intenţionate;
- cel care a săvârşit abuzuri prin care au fost încălcate drepturile şi libertăţile
fundamentale ale omului, stabilite prin hotărâre judecătorească, sau a săvârşit abateri
disciplinare grave, sancţionate cu măsura excluderii din profesie, ca sancţiune
disciplinară;
- cel căruia i s-a aplicat pedeapsa interdicţiei de a exercita profesia, pe durata stabilită
prin hotărâre judecătorească sau disciplinară;
- cel în sarcina căruia s-a reţinut, în baza unei hotărâri judecătoreşti definitive sau prin
acte ale organelor profesiei de avocat, fapta de a fi exercitat sau sprijinit, sub orice
formă, exercitarea fără drept de către o persoană a profesiei de avocat.
Cazurile de nedemnitate se verifică atât cu ocazia primirii în profesie, cu ocazia

reînscrierii în tabloul avocaţilor cu drept de exercitare a profesiei, cât şi pe întreaga durată a
exercitării acesteia.
2.3. Incompatibilități și interdicții

Exercitarea profesiei de avocat este incompatibilă cu:
76
- activitatea salarizată în cadrul altor profesii decât cea de avocat;
- ocupaţiile care lezează demnitatea şi independenţa profesiei de avocat sau bunele
moravuri;
- exercitarea nemijlocită de fapte materiale de comerţ.
Sunt incompatibile cu exercitarea profesiei de avocat, dacă legi speciale nu prevăd altfel:
- faptele personale de comerţ exercitate cu sau fără autorizaţie;
- calitatea de asociat într-o societate comercială în nume colectiv, de comanditar într-o
societate comercială în comandită simplă sau în comandită pe acţiuni;
- calitatea de administrator într-o societate comercială în comandită pe acţiuni;
- calitatea de administrator unic sau, în cazul unei pluralităţi de administratori, aceea de
administrator cu puteri depline de reprezentare şi administrare, de preşedinte al
consiliului de administraţie ori de membru în comitetul de direcţie al unei societăţi
comerciale cu răspundere limitată;
- calitatea de preşedinte al consiliului de administraţie sau al consiliului de supraveghere
ori de membru în comitetul de direcţie sau în directoratul unei societăţi comerciale pe
acţiuni.
Avocatul poate fi asociat sau acţionar la societăţile comerciale cu răspundere limitată
sau la cele pe acţiuni.
Avocatul poate îndeplini funcţia de membru în consiliul de administraţie sau în consiliul
de supraveghere al unei societăţi comerciale pe acţiuni ori de membru al consiliului de
administraţie al unei societăţi comerciale cu răspundere limitată, cu obligaţia de a aduce acest
fapt la cunoştinţa decanului baroului în care îşi exercită profesia. Avocatul va furniza toate
explicaţiile asupra condiţiilor în care exercită funcţia de membru al consiliului de administraţie
sau al consiliului de supraveghere şi va prezenta toate documentele doveditoare în acest sens,
cu respectarea regulilor confidenţialităţii.
Dacă consiliul baroului apreciază că exercitarea funcţiei de membru al consiliului de
administraţie sau al consiliului de supraveghere este ori devine incompatibilă cu demnitatea şi
cu regulile de conduită impuse avocaţilor, poate, în orice moment, să solicite celui interesat să
părăsească funcţia pe care o ocupă. Decizia consiliului baroului va fi comunicată de îndată
avocatului în cauză.
Avocatul devenit incompatibil are obligaţia să încunoştinţeze în scris consiliul baroului,
solicitând trecerea sa din tabloul avocaţilor cu drept de exercitare a profesiei în tabloul
avocaţilor incompatibili.
Exercitarea profesiei de avocat este compatibilă cu:

- calitatea de deputat sau senator, consilier în consiliile locale sau judeţene;
- activităţi şi funcţii didactice în învăţământul juridic superior;
- activitatea literară şi publicistică;
- calitatea de arbitru, mediator, conciliator sau negociator, consilier fiscal, consilier în
proprietate intelectuală, consilier în proprietate industrială, traducător autorizat,
administrator sau lichidator în cadrul procedurilor de reorganizare şi lichidare judiciară,
în condiţiile legii.
77
Interdicții
Avocaţii foşti judecători nu pot exercita profesia de avocat în faţa instanţelor unde au
funcţionat timp de 5 ani de la încetarea funcţiei deţinute. Prin instanţe în înţelesul Legii, se
înţelege judecătoriile, tribunalele, tribunalele specializate, curţile de apel, ÎCCJ şi Curtea
Constituţională, inclusiv instanţele militare la care avocaţii au funcţionat ca judecători,
indiferent de secţia la care au funcţionat.
În cazul în care avocatul a funcţionat ca judecător la mai multe instanţe, interdicţia operează
pentru fiecare instanţă şi se calculează distinct de la data încetării activităţii la instanţa
respectivă.
Aceeaşi interdicţie se aplică şi magistraţilor-asistenţi de la Înalta Curte de Casaţie şi
Justiţie şi de la Curtea Constituţională, executorilor judecătoreşti, grefierilor şi personalului
auxiliar al instanţelor judecătoreşti şi al Curţii Constituţionale.
Avocaţii foşti procurori şi cadre de poliţie nu pot acorda asistenţă juridică la organul de
urmărire penală la care şi-au desfăşurat activitatea timp de 5 ani de la încetarea funcţiei
respective.
În cazul în care avocatul fost procuror sau cadru de poliţie a funcţionat şi în calitate de
judecător, interdicţia priveşte atât instanţele, cât şi organele de urmărire şi de cercetare penală,
durata fiind calculată în mod corespunzător.
Aceste cazuri de interdicții se aplică şi personalului auxiliar al organelor de urmărire
penală.
2.4. Examenul de primire în profesie

Primirea în profesie se realizează numai în baza unui examen organizat de U.N.B.R.,
cel puţin anual şi la nivel naţional, potrivit Legii şi Statutului profesiei de avocat.
Examenul de primire în profesie se organizează la nivel naţional de U.N.B.R., în mod
obligatoriu cel puţin o dată pe an, şi se desfăşoară, în mod unitar, în centrele teritoriale ale
Institutului Naţional pentru Pregătirea şi Perfecţionarea Avocaţilor (I.N.P.P.A.) Examenul va fi
anunţat pe pagina web a U.N.B.R. cu cel puţin 60 de zile înainte de data susţinerii acestuia.
Tematica examenului este unică la nivelul U.N.B.R., iar selectarea subiectelor se face
de comisia naţională de examen. Comisia naţională de examen este formată cu precădere din
avocaţi - cadre didactice universitare, care au minimum 10 ani vechime în profesia de avocat.
Desemnarea acesteia se face de Comisia permanentă a U.N.B.R., la propunerea barourilor.
Subiectele de examen la probele scrise se vor trage la sorţi de comisia naţională de

examinare.
Metodologia de examinare stabilită de U.N.B.R. va fi adusă la cunoştinţa celor interesaţi
cu cel puţin 30 de zile înainte de data examenului, prin afişare pe pagina web a U.N.B.R.
După validarea examenului, Consiliul U.N.B.R. va dispune primirea în profesie a
candidaţilor admişi şi va emite decizia de primire în profesie. Rezultatele examenului vor fi
comunicate barourilor de către Consiliul U.N.B.R.
În cazurile de primire în profesie cu scutire de examen (judecătorii Înaltei Curţi de
Casaţie şi Justiţie cărora le-a expirat mandatul pentru care au fost numiţi ori, după caz, care au
fost eliberaţi din motive neimputabile, precum şi judecătorii de la instanţele internaţionale)
cererile sunt soluţionate individual de către consiliul baroului la care s-a depus cererea. Decizia
78
de primire în profesie va fi comunicată şi U.N.B.R. Decizia consiliului baroului poate fi atacată
de către solicitant sau de preşedintele U.N.B.R., în termen de 15 zile de la comunicare, la
Consiliul U.N.B.R.
2.5. Stagiul de pregătire profesională

La începutul exercitării profesiei, avocatul efectuează în mod obligatoriu un stagiu de
pregătire profesională cu durata de 2 ani, timp în care are calitatea de avocat stagiar.
Condiţiile efectuării stagiului, drepturile şi obligaţiile avocatului stagiar, ale avocatului
îndrumător, precum şi ale baroului faţă de aceştia sunt reglementate prin statutul profesiei.
Avocaţii stagiari, după înscrierea în barou, au obligaţia să urmeze cursurile INPPA în
perioada de stagiu.
În perioada stagiului, cu acordul avocatului îndrumător, avocaţii stagiari pot urma
cursuri de masterat, care sunt luate în considerare la aprecierea formării profesionale iniţiale, în
condiţiile prevăzute de Statutul profesiei de avocat.
Stagiul se suspendă în caz de lipsă motivată din profesie ori în caz de încetare a
îndrumării profesionale fără culpa avocatului stagiar. Perioada de stagiu anterior efectuată se
socoteşte pentru îndeplinirea stagiului.
După efectuarea stagiului avocatul stagiar va susţine examenul de definitivare.
Avocatul stagiar respins de trei ori la examenul de definitivare va fi exclus din profesie.
Activitatea unui avocat stagiar poate fi îndrumată numai de avocaţi definitivi cu o
vechime de cel puţin 6 ani în această calitate şi care se bucură de o reputaţie profesională
neştirbită.
2.6. Examenul de absolvire a Institutului Naţional pentru Pregătirea şi Perfecţionarea

Avocaţilor
Calitatea de avocat definitiv se dobândeşte în baza unui examen organizat de U.N.B.R.,
anual şi la nivel naţional, potrivit prezentei legi şi Statutului profesiei de avocat sau prin
promovarea examenului de absolvire a INPPA, în condiţiile prevăzute de Statutul profesiei de
avocat.
Examenul de definitivare se susţine în cadrul INPPA şi se desfăşoară în mod unitar, pe
centre teritoriale, având la bază o metodologie elaborată şi aprobată de Consiliul U.N.B.R.
Tematica examenului de definitivare este unică la nivelul U.N.B.R., iar selectarea
subiectelor se face de comisia naţională de examen.
Comisia naţională de examen este formată, cu precădere, din avocaţi - cadre didactice
universitare, care au minimum 10 ani vechime în profesie. Desemnarea acesteia se face de
Comisia permanentă a U.N.B.R., la propunerea barourilor.
Cel care a promovat examenul de primire în profesia de avocat şi care până la data
susţinerii examenului de primire în profesia de avocat a îndeplinit funcţia de judecător,
procuror, notar public, consilier juridic sau jurisconsult timp de 5 ani, dobândeşte calitatea de
avocat definitiv, fără susţinerea examenului de definitivare, cu condiţia promovării examenului
de definitivat în profesia din care provine.
Aceleași dispoziții se aplică şi persoanelor care au promovat examenul de intrare în
profesia de avocat şi care au îndeplinit funcţii de specialitate juridică în aparatul Parlamentului,
79
Administraţiei Prezidenţiale, Guvernului, Curţii Constituţionale, Avocatului Poporului, Curţii
de Conturi şi Consiliului Legislativ timp de 5 ani neîntrerupţi.
Avocatul stagiar care a exercitat cel puţin un mandat de parlamentar, primar, viceprimar,
preşedinte de consiliu judeţean sau vicepreşedinte de consiliu judeţean, dobândeşte la cerere
calitatea de avocat definitiv.
Avocaţii - foşti judecători nu pot pune concluzii la instanţele unde au funcţionat, iar
foştii procurori şi cadrele de poliţie nu pot acorda asistenţă juridică la unitatea de urmărire
penală la care şi-au desfăşurat activitatea, timp de 5 ani de la încetarea funcţiei respective.
2.7. Jurământul
La înscrierea în barou avocatul depune în faţa consiliului baroului, în cadru solemn,
următorul jurământ: "Jur să respect şi să apăr Constituţia şi legile ţării, drepturile şi libertăţile
omului şi să exercit profesia de avocat cu cinste şi demnitate. Aşa să-mi ajute Dumnezeu!"
Jurământul poate fi depus şi fără formula religioasă, în acest caz, jurământul va începe
cu formula: "Jur pe onoare şi conştiinţă!"
2.8. Competența avocaților stagiari

Avocatul stagiar poate pune concluzii numai la judecătorie şi poate asista ori reprezenta
partea în fața organelor de urmărire penală, a autorităţilor cu atribuţii jurisdicţionale, a notarilor
publici şi a executorilor judecătoreşti, a organelor administraţiei publice şi a instituţiilor,
precum şi a altor persoane juridice, în condiţiile legii.
Avocatul definitiv are dreptul să pună concluzii la toate instanţele, cu excepţia ÎCCJ,
unde va putea pune concluzii dacă are o vechime neîntreruptă în profesie de cel puţin 5 ani de
la definitivare.
Avocatul definitiv este obligat să frecventeze formele de pregătire profesională continuă
organizate de barou, INPPA sau de formele de exercitare a profesiei, în condiţiile prevăzute de
Statutul profesiei de avocat.
2.9. Tabloul avocaților

Baroul are obligaţia să întocmească anual tabloul avocaţilor definitivi şi stagiari în
ordine alfabetică, cu menţionarea numelui, prenumelui, titlului ştiinţific, datei înscrierii în
barou, sediului profesional, formei de exercitare a profesiei şi a instanţelor la care au dreptul să
pună concluzii. A doua parte a tabloului va cuprinde cabinetele asociate, societăţile
profesionale, cu sau fără personalitate juridică şi societăţile profesionale cu răspundere limitată,
cu indicarea sediului şi a avocaţilor care le compun.
Prin grija baroului, tabloul anual al avocaţilor şi modificările intervenite sunt
comunicate la începutul fiecărui an instanţelor judecătoreşti, organelor de urmărire penală şi
autorităţilor administrative ale judeţului sau municipiului Bucureşti, precum şi U.N.B.R.
Consiliul baroului emite decizii de trecere pe tabloul avocaţilor incompatibili, la cerere
sau din oficiu, iar reînscrierea pe tabloul avocaţilor cu drept de exercitare a profesiei se face
numai la cerere, după încetarea stării de incompatibilitate.
În cazurile în care există incompatibilitate, decizia de primire în profesie va produce
efectele numai de la data încetării stării de incompatibilitate, care trebuie rezolvată în termen
de două luni de la emiterea deciziei.
80
3. ÎNCETAREA ŞI SUSPENDAREA CALITĂŢII DE AVOCAT. TRANSFERUL ÎNTR-
UN ALT BAROU
3.1. Încetarea calității de avocat

Calitatea de avocat încetează:
- prin renunţarea scrisă la exerciţiul profesiei;
- prin deces;
- dacă împotriva avocatului s-a luat măsura excluderii din profesie ca sancţiune
disciplinară;
- dacă avocatul a fost condamnat definitiv pentru o faptă prevăzută de legea penală şi care
îl face nedemn de a fi avocat, conform legii.
Încetarea calităţii de avocat se constată prin decizie a consiliului baroului şi are drept
consecinţă radierea celui în cauză din tabloul avocaţilor. Încetarea dreptului de a exercita
profesia de avocat prin pensionare nu atrage pierderea calităţii de avocat.
3.2. Suspendarea calității de avocat

Calitatea de avocat este suspendată:
- în caz de incompatibilitate, pe durata existenţei acestei stări;
- pe perioada interdicţiei de a profesa, dispusă prin hotărâre judecătorească sau
disciplinară;
- în caz de neplată totală sau parţială a taxelor şi a contribuţiilor profesionale către barou,
către U.N.B.R. şi către sistemul propriu de asigurări sociale, timp de 3 luni de la
scadenţa acestora şi până la lichidarea integrală a datoriilor;
- la cererea scrisă a avocatului.
În situația suspendării avocatului pe durata existenței stării de incompatibilitate, baroul
are obligaţia de a verifica trimestrial, precum şi înainte de data întocmirii tabloului anual al
avocaţilor menţinerea situaţiei care a justificat suspendarea. În tabloul avocaţilor avocatul
suspendat la cerere figurează în secţiunea destinată menţionării avocaţilor fără drept de
exercitare a profesiei.
Dreptul de a exercita profesia de avocat poate fi suspendat în cazul în care împotriva
avocatului s-a pus în mişcare acţiunea penală sau s-a dispus trimiterea în judecată pentru
săvârşirea unei infracţiuni de natură să aducă atingere prestigiului profesiei, până la pronunţarea
unei hotărâri judecătoreşti definitive.
Avocatul este dator să încunoştinţeze de îndată consiliul baroului despre orice situaţie
care ar putea duce la suspendarea exerciţiului dreptului de a profesa. Nerespectarea acestei
obligaţii constituie abatere disciplinară.
3.3. Transferul într-un alt barou

Avocatul care, din motive justificate, solicită transferul într-un alt barou se va adresa în
scris decanului baroului de la care doreşte să se transfere.
Cererea de transfer va fi însoţită de actele pe care se întemeiază şi de un certificat eliberat
81
de baroul de la care se solicită transferul. Certificatul va indica datele personale, profesionale
şi disciplinare ale solicitantului şi va atesta că solicitantul a achitat la zi taxele şi contribuţiile
profesionale către barou, U.N.B.R. şi sistemul propriu de asigurări sociale.
Consiliul baroului de la care se solicită transferul va elibera certificatul prin avizarea
cererii de transfer, pe care o va înainta, împreună cu dosarul de înscriere în profesie, baroului
la care se solicită transferul.
Întrebări:
- Care sunt principiile care gurvernează exercitarea profesiei de avocat în România?
- Care sunt regulile după care se organizează examenul de primire în profesia de avocat?
- Care sunt situațiile de nedemnitate? Dar cele de incompatibilitate ?
- Care sunt drepturile și obligațiile avocaților stagiari ?
- Care sunt situațiile de încetare a profesiei de avocat? Dar cele de suspendare din
exercițiul profesiei ?
ORGANIZAREA ȘI EXERCITAREA PROFESIEI DE AVOCAT ÎN ROMÂNIA II (2
ore)
Obiectiv general – însușirea cunoștințelor referitoare la activitatea profesională a
avocatului și relațiile dintre avocat și client
După parcurgerea acestei unități de învățare, stundentul va putea să
- prezinte conținutul activității avocatului
- facă distincții între actele pe car le poate îndeplini avocatul
- cunoască regulile aplicabile relațiilor dintre avocați și clienți
- cunoască regulile aplicabile contractelor de asistență juridică
- cunoască modalitățile de determinare a onorariului avocatului

1. Activitatea profesională a avocatului
1.1. Conţinutul activităţii profesionale
1.2. Consultaţii şi cereri cu caracter juridic
1.3. Asistarea şi reprezentarea clienţilor
1.4. Activitatea de curator special
1.5. Atestarea identităţii părţilor, a conţinutului şi a datei actelor prezentate spre
autentificare
1.6. Activităţi fiduciare
2. Relaţiile dintre avocat şi client
2.1. Principiile şi regulile de bază ale relaţiei dintre avocat şi client
2.2. Contractul de asistenţă juridică și împuternicirea avocațilă
2.3. Onorariul. Interdicția pactului de quota litis
82
2.4. Efectele contractului de asistenţă juridică
1. ACTIVITATEA PROFESIONALĂ A AVOCATULUI
1.1. Conţinutul activităţii profesionale

Activitatea avocatului se realizează prin:
- consultaţii şi cereri cu caracter juridic;
- asistenţă şi reprezentare juridică în faţa instanţelor judecătoreşti, a organelor de urmărire
penală, a autorităţilor cu atribuţii jurisdicţionale, a notarilor publici şi a executorilor
judecătoreşti, a organelor administraţiei publice şi a instituţiilor, precum şi a altor
persoane juridice, în condiţiile legii;
- redactarea de acte juridice, atestarea identităţii părţilor, a conţinutului şi a datei actelor
prezentate spre autentificare;
- asistarea şi reprezentarea persoanelor fizice sau juridice interesate în faţa altor autorităţi
publice cu posibilitatea atestării identităţii părţilor, a conţinutului şi a datei actelor
încheiate;
- apărarea şi reprezentarea cu mijloace juridice specifice a drepturilor şi intereselor
legitime ale persoanelor fizice şi juridice în raporturile acestora cu autorităţile publice,
cu instituţiile şi cu orice persoană română sau străină;
- activităţi de mediere;
- activităţi fiduciare desfăşurate în condiţiile Codului civil;
- stabilirea temporară a sediului pentru societăţi reglementate de Legea nr. 31/1990,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare, la sediul profesional al avocatului
şi înregistrarea acestora, în numele şi pe seama clientului, a părţilor de interes, a părţilor
sociale sau a acţiunilor societăţilor astfel înregistrate;
- orice mijloace şi căi proprii exercitării dreptului de apărare, în condiţiile legii.
1.2. Consultaţii şi cereri cu caracter juridic

Consultaţiile juridice pot fi acordate în scris sau verbal în domenii de interes pentru
client, precum:
- redactarea şi/sau furnizarea către client, prin orice mijloace, după caz, a opiniilor
juridice şi informaţiilor cu privire la problematica solicitată a fi analizată;
- elaborarea de opinii legale;
- elaborarea proiectelor de acte juridice (contracte, convenţii, statute etc.) şi asistarea
clientului la negocierile referitoare la acestea;
- elaborarea proiectelor de acte normative;
- participarea în calitate de consultant la activitatea organelor deliberative ale unei
persoane juridice, în condiţiile legii;
- orice alte consultaţii în domeniul juridic.
Avocatul poate întocmi şi formula în numele şi/sau în interesul clientului cereri,
83
notificări, memorii sau petiţii către autorităţi, instituţii şi alte persoane, în scopul ocrotirii şi
apărării drepturilor şi intereselor legitime ale acestuia.
1.3. Asistarea şi reprezentarea clienţilor

În condiţiile legii, avocatul asigură asistenţă şi reprezentare juridică în faţa instanţelor
judecătoreşti, a organelor de urmărire penală, a autorităţilor cu atribuţii jurisdicţionale, a
notarilor publici şi a executorilor judecătoreşti, a organelor administraţiei publice, a instituţiilor
şi a altor persoane juridice, pentru apărarea şi reprezentarea cu mijloace juridice specifice a
drepturilor, libertăţilor şi intereselor legitime ale persoanelor.
Asistarea şi reprezentarea clientului cuprinde toate actele, mijloacele şi operaţiunile
permise de lege şi necesare ocrotirii şi apărării intereselor clientului.
1.4. Activitatea de curator special

Avocatul poate îndeplini activitatea de curator special, în condiţiile legii. În cadrul
activităţii judiciare, în îndeplinirea acestei sarcini, avocatul are toate drepturile şi obligaţiile
reprezentatului legal.
Principiile și regulile de bază ale relației dintre avocat și client se aplică în mod
corespunzător şi avocatului care îndeplineşte funcţia de curator special.
Fiecare barou organizează un Registru al avocaţilor care pot fi desemnaţi de instanţele
judecătoreşti, în condiţiile legii, în calitate de curatori speciali, în care sunt înregistraţi toţi
avocaţii care au consimţit să îndeplinească activitatea de curator special. U.N.B.R. centralizează
registrele barourilor şi ţine evidenţa Registrului naţional al avocaţilor care pot fi desemnaţi de
instanţele judecătoreşti, în condiţiile legii, în calitate de curatori speciali.
1.5. Atestarea identităţii părţilor, a conţinutului şi a datei actelor prezentate spre

autentificare
Un act juridic semnat în faţa avocatului, care poartă o încheiere, o rezoluţie, o ştampilă
sau un alt mijloc verificabil de atestare a identităţii părţilor, a consimţământului şi a datei
actului, poate fi prezentat notarului spre autentificare.
Avocatul este obligat să ţină evidenţa actelor atestate şi să le păstreze în arhiva sa
profesională, în ordinea întocmirii lor.
1.6. Activităţi fiduciare

Avocatul are dreptul să desfăşoare activităţi fiduciare, în numele şi pe seama clientului,
cu respectarea prevederilor legii şi ale prezentului statut.
Activităţile fiduciare exercitate de avocat pot consta în:
- primirea în depozit, în numele şi pe seama clientului, de fonduri financiare şi bunuri,
rezultate din valorificarea de titluri executorii după finalizarea unui litigiu, a unei
medieri, a procedurii succesorale sau a lichidării unui patrimoniu;
- plasarea şi valorificarea, în numele şi pe seama clientului, a fondurilor financiare şi a
bunurilor încredinţate;
- administrarea, în numele şi pe seama clientului, a fondurilor sau a valorilor în care
84
acestea au fost plasate.
În exercitarea activităţilor fiduciare, avocatul trebuie:
- să respecte întocmai limitele şi durata mandatului încredinţat, expres prevăzut în
contractul de asistenţă juridică special încheiat;
- să acţioneze cu bună-credinţă, profesionalism şi cu diligenţa unui bun proprietar, fără
să se abată de la regulile specifice activităţii profesionale;
- să administreze afacerile încredinţate în interesul exclusiv al clientului;
- să nu influenţeze clientul, direct sau indirect, în scopul de a obţine beneficii proprii, în
afara onorariului de avocat;
- să informeze corect şi cu promptitudine clientul cu privire la executarea mandatului
fiduciar şi a rezultatelor obţinute.
În executarea mandatului, avocatul poate să desfăşoare:
- activităţi de consultanţă;
- operaţiuni de conservare a substanţei şi valorii fondurilor financiare şi bunurilor
încredinţate;
- operaţiuni de plasare a fondurilor în active mobiliare sau imobiliare, valori mobiliare şi
alte instrumente financiare, în condiţiile legii;
- administrarea şi valorificarea plasamentelor efectuate prin contractarea de operaţiuni
materiale şi efectuarea de operaţiuni juridice menite să sporească valoarea şi lichiditatea
plasamentelor;
- activităţi conexe, cum ar fi completarea declaraţiilor de impozit şi plata acestora şi a
celorlalte datorii ale clientului legate de administrarea unor asemenea proprietăţi,
culegerea fructelor şi încasarea veniturilor sau a altor rezultate ale investiţiilor,
mijlocirea/medierea operaţiunilor financiare etc.;
- orice operaţiuni în numerar privind plăţi, încasări, efectuări de depozite bancare,
compensări, rambursări impuse de natura activităţii încredinţate.
Avocatul va deschide, pentru fiecare client pentru care desfăşoară activităţi fiduciare,
un cont la o bancă reputată (cont fiduciar) destinat depozitării de fonduri fiduciare.
Prin fonduri fiduciare, în sensul prezentului articol, se înţelege orice sumă primită de
către avocat cu titlu de fond iniţial sau rezultată din valorificarea acestuia ori a bunurilor
încredinţate. În contul fiduciar nu pot fi depozitate alte sume decât fonduri fiduciare.
Avocatul are obligaţia să păstreze evidenţe scrise ale tuturor operaţiunilor efectuate în
baza sau în legătură cu un mandat fiduciar (contracte, corespondenţă, rapoarte de evaluare,
extrase de cont etc.). În cazul în care clientul solicită originalul acestor evidenţe, avocatul este
îndreptăţit să păstreze fotocopii pe format hârtie sau electronic.
Avocatul are obligaţia să păstreze cel puţin un registru sau un sistem echivalent de
înregistrare care să arate separat, pentru fiecare client pentru care a desfăşurat activităţi
fiduciare:
- identitatea clientului pe seama căruia fondurile şi/sau bunurile sunt primite şi/sau
administrate;
- un inventar al bunurilor primite, respectiv rambursate şi valoarea fondurilor primite şi
rambursate, precum şi data primirii şi sursa fondurilor şi bunurilor şi data rambursării
85
acestora sau rezultatul administrării şi valorificării acestora;
- operaţiunile fiduciare efectuate, cu indicarea datei, părţilor, valorii şi tipului operaţiunii.
Avocatul este obligat să înregistreze prompt fiecare tranzacţie fiduciară şi, în orice caz,
nu mai târziu de 3 zile lucrătoare de la efectuarea lor.
Avocatul are obligaţia să păstreze evidenţele legate de activităţile fiduciare pe o perioadă
de cel puţin 10 ani.
1.7. Activităţi de stabilire temporară a sediului unor societăţi comerciale şi înregistrarea

acestora, în numele şi pe seama clientului, a părţilor de interes, a părţilor sociale sau a
acţiunilor societăţilor astfel înregistrate
Stabilirea temporară a sediului unor societăţi comerciale la sediul profesional al
avocatului presupune utilizarea sediului profesional al avocatului pentru scopul limitat al
constituirii legale şi autorizării funcţionării societăţii comerciale sau, după caz, pentru mutarea
sediului ori pentru stabilirea unui sediu secundar al societăţii în cauză.
În vederea stabilirii temporare a sediului societăţii comerciale în cauză, avocatul va
întocmi şi semna cu reprezentantul societăţii un contract separat de asistenţă juridică având
acest obiect.
Perioada pentru care sediul societăţii în cauza este stabilit la sediul profesional al
avocatului nu poate depăşi un an, iar dovada sediului se face cu contractul de asistenţă juridică.
Avocatul poate îndeplini orice formalităţi legale necesare în vederea înregistrării, în
numele şi pe seama clientului, a societăţilor comerciale, a părţilor de interes, a părţilor sociale
şi a acţiunilor, în condiţiile legii.
Avocatul va întocmi şi păstra registre de părţi de interes, părţi sociale sau de acţiuni,
emise de societăţile înregistrate de acesta în numele şi pe seama clientului. Avocatul poate
efectua, la cererea clientului, operaţiuni în aceste registre, inclusiv cesiuni şi constituiri de
garanţii, şi poate emite, la cererea persoanei îndreptăţite, extrase din aceste registre, în condiţiile
legii.
2. RELAŢIILE DINTRE AVOCAT ŞI CLIENT
2.1. Principiile şi regulile de bază ale relaţiei dintre avocat şi client

Dreptul avocatului de a asista, a reprezenta ori a exercita orice alte activităţi specifice
profesiei se naşte din contractul de asistenţă juridică, încheiat în formă scrisă între avocat şi
client ori mandatarul acestuia.
Forma, conţinutul şi efectele contractului de asistenţă juridică sunt stabilite prin Statutul
profesiei de avocat.
Avocatul nu poate acţiona decât în limitele contractului încheiat cu clientul său, cu
excepţia cazurilor prevăzute de lege.
În exercitarea profesiei sale avocatul este independent.
Activitatea avocatului nu poate fi motivată decât în interesul clientului, apreciat în
limitele legii, ale prezentului statut şi ale codului deontologic.
86
Constituie atingere a independenţei avocatului şi, ca atare, trebuie evitate şi înlăturate
de către avocat, prin orice mijloace legale:
- existenţa unui interes propriu ori al persoanelor apropiate lui în cauza care i-a fost
încredinţată;
- prestarea de activităţi avocaţiale în scopul de a se face plăcut clienţilor, magistraţilor
sau publicului;
- prestarea de activităţi avocaţiale din simplă complezenţă;
- existenţa oricăror presiuni în scopul nerespectării secretului profesional.
Avocatul trebuie să depună toată diligenţa pentru apărarea libertăţilor, drepturilor şi
intereselor legitime ale clientului.
Avocatul este dator să îşi sfătuiască clientul cu promptitudine, în mod conştiincios,
corect şi cu diligenţă. Avocatul îşi informează clientul cu privire la evoluţia cazului ce i-a fost
încredinţat.
Probitatea, spiritul de dreptate şi onestitatea avocatului sunt condiţii ale credibilităţii
avocatului şi profesiei.
Avocatul este confidentul clientului în legătură cu cazul încredinţat. Confidenţialitatea
şi secretul profesional garantează încrederea în avocat şi constituie obligaţii fundamentale ale
avocatului.
Avocatul nu trebuie să fie sfătuitorul şi nici reprezentantul sau apărătorul a mai mult de
un client într-una şi aceeaşi cauză, atunci când interesele clienţilor sunt conflictuale ori când
există, în mod real, riscul de a apărea un astfel de conflict de interese.
Avocatul trebuie să se abţină să se mai ocupe de cauzele tuturor clienţilor implicaţi,
atunci când intervine un conflict între interesele acestora, când secretul profesional riscă să fie
violat sau când independenţa sa riscă să fie ştirbită.
Avocatul nu poate accepta o cauză a unui nou client dacă secretul informaţiilor
încredinţate de un client anterior riscă să fie afectat sau atunci când cunoaşterea de către avocat
a cauzelor unui client anterior îl favorizează nejustificat pe noul client.
În cazul în care avocaţii practică profesia într-o formă asociativă, în colaborare sau în
conlucrare cu alţi avocaţi, regulile mai sus enunțate se aplică tuturor avocaţilor.
Există conflict de interese în situaţiile următoare:
- în activitatea de consultanţă, când, la data solicitării sale, avocatul care are obligaţia de
a da clientului său o informaţie completă, loială şi fără rezerve nu îşi poate îndeplini
misiunea fără a compromite interesele unuia sau ale mai multor clienţi, prin analiza
situaţiei prezentate, prin utilizarea mijloacelor juridice preconizate sau prin
concretizarea rezultatului urmărit;
- în activitatea de asistare şi de apărare, atunci când, la data sesizării sale, asistarea mai
multor părţi ar determina avocatul să prezinte o altă apărare, diferită de aceea pentru
care ar fi optat dacă i-ar fi fost încredinţată apărarea intereselor unei singure părţi,
inclusiv în ceea ce priveşte tehnicile şi mijloacele profesionale ale apărării;
- atunci când, prin modificarea sau evoluţia situaţiei ce i-a fost prezentată iniţial, avocatul
descoperă una dintre dificultăţile arătate la punctele anterioare.
Nu există conflict de interese:
87
- atunci când, după ce şi-a informat clienţii şi a primit acordul acestora, avocatul, în
exercitarea diferitelor sale activităţi, va încerca să concilieze contrarietatea de interese;
- atunci când, în acord deplin cu clienţii, avocatul îi consiliază ca, plecând de la situaţia
ce i-a fost prezentată, să adopte o strategie comună sau dacă, în cadrul unei negocieri,
avocaţii care sunt membri ai aceleiaşi forme de exercitare a profesiei intervin separat
pentru clienţi diferiţi, care sunt însă informaţi cu privire la această apartenenţă comună;
- atunci când, după ce avocatul aduce la cunoştinţa fiecăruia dintre clienţii potenţial
afectaţi de asistenţa juridică acordată existenţa sau posibilitatea creării unui conflict de
interese, precum şi eventualele consecinţe nefavorabile ale acestuia, fiecare dintre
respectivii clienţi îşi dau acordul expres şi prealabil cu privire la prestarea activităţii de
asistenţă juridică.
Cu excepţia unui acord între părţi, avocatul trebuie să se abţină a se ocupa de cauzele
tuturor clienţilor implicaţi, atunci când se iveşte un conflict de interese, când avocatul apreciază
că nu poate asigura apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale fiecărui client în parte, când
secretul profesional riscă să fie violat sau când independenţa sa riscă să fie lezată.
Avocatul va încerca în momentele oportune să îşi consilieze clientul cu privire la
posibilitatea soluţionării unui conflict pe cale amiabilă sau printr-o cale legală alternativă, aptă
a proteja drepturile şi interesele legitime ale acestuia.
Avocatul este obligat să se asigure de răspundere profesională.
Condiţiile asigurării de răspundere profesională sunt prevăzute de Statut şi pot fi
stabilite, în cazul formelor asociative de exercitare a profesiei, conform regulilor stabilite între
avocaţi.
Obligaţia de asigurare de răspundere civilă este permanentă. Suma asigurată nu poate fi
mai mică decât cea prevăzută în statutul profesiei.
Prin contract, părţile pot stabili limitele răspunderii avocatului. Clauzele de exonerare
totală de răspundere profesională sunt socotite nescrise.
Avocatul este obligat să verifice identitatea exactă a clientului său ori a persoanei care
îi încredinţează cazul.
2.2. Contractul de asistenţă juridică și împuternicirea avocațilă

Contractul de asistenţă juridică este încheiat în formă scrisă, cerută ad probationem.
Acesta trebuie să îndeplinească toate condiţiile cerute de lege pentru încheierea valabilă a unei
convenţii şi dobândeşte dată certă prin înregistrarea sa în registrul oficial de evidenţă al
avocatului, indiferent de modalitatea în care a fost încheiat.
Contractul de asistenţă juridică poate fi încheiat şi prin orice mijloc de comunicare la
distanţă. În acest caz, data încheierii contractului este data la care a intervenit acordul de voinţă
între avocat şi client.
Contractul de asistenţă juridică poate lua forma unei scrisori de angajament care să
indice raporturile juridice dintre avocat şi destinatarul scrisorii, inclusiv serviciile avocaţiale şi
onorariul, semnată de avocat şi transmisă clientului. În cazul în care clientul semnează
scrisoarea sub orice menţiune expresă de accept a conţinutului scrisorii, aceasta dobândeşte
valoarea unui contract de asistenţă juridică.
88
Contractul de asistenţă juridică se consideră a fi fost încheiat în mod tacit dacă clientul
a achitat onorariul menţionat în cuprinsul acestuia, achitarea acestui onorariu semnificând
acceptarea contractului de către client, caz în care data încheierii contractului este considerată
a fi data menţionată în cuprinsul contractului.
Contractul de asistenţă juridică poate fi încheiat, în mod excepţional, şi în formă verbală.
În acest caz, contractul în formă scrisă va fi încheiat în cel mai scurt timp posibil.
În cazul în care avocatul şi clientul convin, o terţă persoană poate fi beneficiarul
serviciilor avocaţiale stabilite prin contract, dacă terţul acceptă, chiar şi tacit, încheierea
contractului în astfel de condiţii.
Cu excepţia cazului în care contractul este încheiat prin mijloace de comunicare la
distanță, contractul de asistenţă juridică se încheie în atâtea exemplare câte părţi sunt. Orice
exemplar care poartă în original semnăturile părţilor va fi considerat exemplar original.
Avocatul va ţine o evidenţă strictă a contractelor încheiate într-un registru special şi va
păstra în arhiva sa un exemplar al fiecărui contract şi un duplicat sau o copie a oricărei
împuterniciri de reprezentare primite în executarea contractelor.
Contractul de asistenţă juridică trebuie să cuprindă în mod obligatoriu următoarele
elemente:
- datele de identificare ale formei de exercitare a profesiei, denumirea, sediul profesional
şi reprezentantul acesteia;
- datele de identificare ale clientului: se indică persoana reprezentantului legal, precum şi
mandatarul clientului, dacă este cazul;
- obiectul contractului, care poate fi limitat la una sau mai multe dintre activităţile
prevăzute de lege ori poate avea caracter general, dând dreptul avocatului la acte de
administrare şi conservare a patrimoniului clientului;
- onorariul;
- atestarea identităţii clientului sau a reprezentantului acestuia;
- modul de soluţionare a litigiilor între avocat şi client;
- semnăturile părţilor.
Lipsa elementelor arătate mai sus (mai puțin cele referitoare la modul de soluționare a
litigiilor dintre avocat și client) atrage nevalabilitatea contractului, dacă s-a produs o vătămare
ce nu poate fi altfel remediată.
Modelul contractului de asistenţă juridică este prevăzut în anexă la Statutul profesiei de
avocat.
Părţile pot modifica contractul de asistenţă juridică, cu respectarea dispoziţiilor legale,
a Statutului şi, după caz, a condiţiilor prevăzute în contract.
Contractul de asistenţă juridică învestit cu formulă executorie, în condiţiile legii,
constituie titlu executoriu cu privire la restanţele din onorariu şi alte cheltuieli efectuate de
avocat în interesul clientului. Procedura de executare este cea prevăzută de dispoziţiile Codului
de procedură civilă.
Contractul de asistenţă juridică prevede, în mod expres, întinderea puterilor pe care
clientul le conferă avocatului. În baza acestuia, avocatul se legitimează faţă de terţi prin
împuternicirea avocaţială. Modelul împuternicirii avocațiale este prevăzut de anexă la
89
Statutul profesiei de avocat.
În lipsa unor prevederi contrare, avocatul este împuternicit să efectueze orice act specific
profesiei pe care îl consideră necesar pentru realizarea intereselor clientului.
Pentru activităţile prevăzute expres în cuprinsul obiectului contractului de asistenţă
juridică, acesta reprezintă un mandat special, în puterea căruia avocatul poate încheia, sub
semnătură privată sau în formă autentică, acte de conservare, administrare ori dispoziţie în
numele şi pe seama clientului.
2.3. Onorariul. Interdicția pactului de quota litis

Pentru activitatea sa profesională avocatul are dreptul la onorariu şi la acoperirea tuturor
cheltuielilor făcute în interesul clientului său.
Onorariile vor fi stabilite în raport cu dificultatea, amploarea sau durata cazului.
Stabilirea onorariilor avocatului depinde de fiecare dintre următoarele elemente:
- timpul şi volumul de muncă solicitată pentru executarea mandatului primit sau a
activităţii cerute de client;
- natura, noutatea şi dificultatea cazului;
- importanţa intereselor în cauză;
- împrejurarea că acceptarea mandatului acordat de client îl împiedică pe avocat să
accepte un alt mandat din partea unei alte persoane, dacă această împrejurare poate fi
constatată de client fără investigaţii suplimentare;
- notorietatea, titlurile, vechimea în muncă, experienţa, reputaţia şi specializarea
avocatului;
- conlucrarea cu experţi sau alţi specialişti, impusă de natura, obiectul, complexitatea şi
dificultatea cazului;
- avantajele şi rezultatele obţinute pentru profitul clientului ca urmare a muncii depuse de
avocat;
- situaţia financiară a clientului;
- constrângerile de timp în care avocatul este obligat de împrejurările cauzei să acţioneze
pentru a asigura servicii legale performante.
Onorariile se stabilesc liber între avocat şi client, în limitele legii şi ale Statutului. Este
interzisă fixarea de onorarii minime, recomandate sau maxime de către organele profesiei, de
către formele de exercitare a profesiei de avocat sau de către avocaţi.
Onorariile se determină şi se prevăd în contractul de asistenţă juridică la data încheierii
acestuia între avocat şi client, înainte de începerea asistenţei şi/sau a reprezentării clientului.
În cazul în care împrejurările concrete impun asigurarea asistenţei şi/sau a reprezentării
imediate şi nu se poate încheia un contract de asistenţă juridică, avocatul este obligat să
transmită clientului, în cel mai scurt timp posibil, o comunicare, prin care să aducă la cunoştinţa
acestuia onorariile pe care le propune pentru asistenţă şi/sau reprezentare. În absenţa unei
instrucţiuni exprese a clientului privind încetarea asistenţei şi/sau a reprezentării ori a unei
comunicări prin care clientul îşi exprimă expres dezacordul în privinţa onorariilor, se consideră
ca fiind acceptate onorariile propuse prin comunicarea făcută de avocat.
90
În toate situaţiile, onorariile vor fi prevăzute în contractul de asistenţă juridică, ce
urmează să fie încheiat în formă scrisă.
Onorariile pot fi stabilite şi în monedă străină, sub condiţia ca plata acestora să respecte
prevederile privind regimul legal al plăţilor.
Onorariile pot fi stabilite astfel:
- onorarii orare;
- onorarii fixe (forfetare);
- onorarii de succes;
- onorarii formate din combinarea acestor criterii.
Onorariul orar este stabilit pe ora de lucru, respectiv o sumă fixă de unităţi monetare
cuvenită avocatului pentru fiecare oră de servicii profesionale pe care le prestează clientului.
Onorariul fix (forfetar) constă într-o sumă fixă cuvenită avocatului pentru un serviciu
profesional sau pentru categorii de astfel de servicii profesionale pe care îl prestează ori, după
caz, le prestează clientului.
Onorariul orar şi fix (forfetar) se datorează avocatului indiferent de rezultatul obţinut
prin prestarea serviciilor profesionale.
Avocatul poate să primească de la un client onorarii periodice, inclusiv sub formă
forfetară.
Avocatul are dreptul ca în completarea onorariului fixat să solicite şi să obţină şi un
onorariu de succes, cu titlu complementar, în funcţie de rezultat sau de serviciul furnizat.
Onorariul de succes constă într-o sumă fixă sau variabilă stabilită pentru atingerea de către
avocat a unui anumit rezultat. Onorariul de succes poate fi convenit împreună cu onorariul orar
sau fix.
În cauzele penale, onorariul de succes nu poate fi practicat decât în legătură cu latura
civilă a cauzei.
Este interzis avocatului să îşi fixeze onorariile în baza unui pact de quota litis.
Pactul de quota litis este o convenţie încheiată între avocat şi clientul său înainte de
soluţionarea definitivă a unei cauze, convenţie care fixează exclusiv totalitatea onorariilor
avocatului în funcţie de rezultatul judiciar al cauzei, indiferent dacă aceste onorarii constau într-
o sumă de bani, un bun sau orice altă valoare.
Onorariile reprezentând dobândirea, sub orice formă, a unor aporturi din afacere
(activitatea juridică realizată de către avocat) sunt interzise.
Avocatul poate percepe onorarii numai de la clientul său ori de la un mandatar al
acestuia.
2.4. Efectele contractului de asistenţă juridică

În cazul în care se angajează să asiste şi/sau să reprezinte un client într-o procedură
legală, avocatul îşi asumă obligaţii de diligenţă.
Avocatul trebuie să asiste şi să reprezinte clientul cu competenţă profesională, prin
folosirea cunoştinţelor juridice adecvate, a abilităţilor practice specifice şi prin pregătirea
91
rezonabil necesară pentru asistarea sau reprezentarea concretă a clientului.
Avocatul este obligat să se abţină să se angajeze ori de câte ori nu poate acorda o
asistenţă şi o reprezentare competente.
Asistarea şi reprezentarea clientului impun diligenţă profesională adecvată, pregătirea
temeinică a cauzelor, dosarelor şi proiectelor, cu promptitudine, potrivit naturii cazului,
experienţei şi crezului său profesional.
În situaţii şi împrejurări care prezintă caracter de urgenţă pentru salvgardarea şi/sau
protejarea drepturilor şi intereselor clientului, avocatul poate asista şi angaja clientul chiar şi în
măsura în care în acel moment nu posedă o competenţă profesională adecvată cu natura cauzei,
dacă prin întârziere s-ar aduce atingere drepturilor şi intereselor clientului. În astfel de situaţii
avocatul se va limita doar la ceea ce în mod rezonabil este necesar potrivit cu circumstanţele şi
cu prevederile legale.
Competenţa profesională adecvată presupune analiza şi cercetarea atentă a
împrejurărilor de fapt, a aspectelor legale ale problemelor juridice incidente în situaţia de fapt,
pregătirea adecvată şi adaptarea permanentă a strategiei, tacticilor, tehnicilor şi metodelor
specifice în raport cu evoluţia cauzei, a dosarului sau a lucrării în care avocatul este angajat.
Avocatul îşi va reprezenta clientul cu diligenţa unui bun profesionist, în limitele legii.
Avocatul este obligat să respecte secretul profesional în privinţa strategiilor, tacticilor şi
acţiunilor preconizate şi desfăşurate pentru client.
Avocatul va ţine permanent sub control gradul său de ocupare profesională şi
extraprofesională, astfel încât să poată trata adecvat fiecare cauză, potrivit cu natura
împrejurărilor şi specificul cauzei. Acesta va fi obligat să refuze un client ori de câte ori este
conştient că nu îi poate oferi cu promptitudine serviciul profesional solicitat.
Neglijarea cauzelor clientului, absenţa nejustificată în mod repetat, fără asigurarea unei
substituiri legale şi competente, cu acordul prealabil al clientului, constituie abatere
disciplinară.
Avocatul va trata cu respect şi curtoazie orice persoană implicată în procedurile legale
în care asistă sau reprezintă clientul şi se va abţine de la metode şicanatoare şi prejudiciabile
pentru terţe părţi, dacă acestea sunt evident indiferente şi irelevante în raport cu interesele
clientului reprezentat.
În activitatea de consiliere avocatul va acţiona cu tact şi răbdare pentru a înfăţişa şi a

explica clientului toate aspectele cazului în care îl asistă şi/sau îl reprezintă. Avocatul va căuta
să folosească cel mai potrivit limbaj în raport cu starea şi experienţa clientului, pentru ca acesta
să aibă o reprezentare corectă şi completă asupra situaţiei sale juridice.
Avocatul se va consulta adecvat cu clientul pentru a stabili scopul, modalităţile şi
finalitatea consilierii, precum şi soluţiile tehnice pe care le va urma pentru a realiza, când este
cazul, asistenţa şi reprezentarea clientului.
Avocatul va respecta opţiunile clientului în ceea ce priveşte scopul şi finalitatea
asistenţei şi reprezentării, fără a abdica de la independenţă şi crezul său profesional.
Avocatul se va consulta permanent cu clientul în legătură cu strategia şi mijloacele
tehnice şi tactice adoptate pentru atingerea scopurilor pentru care a fost angajat. Avocatul nu
92
este obligat să urmeze acele tehnici şi proceduri legale indicate arbitrar de client şi păstrează
responsabilitatea pentru acestea, în măsura în care clientul a fost rezonabil informat asupra
costurilor şi consecinţelor posibile ale acestor tehnici şi proceduri.
Consilierea şi reprezentarea unui client îl obligă pe avocat să privească speţa respectivă
dintr-o perspectivă proprie şi să acorde clientului sfaturi dezinteresate.
Ori de câte ori clientul propune un demers despre care avocatul apreciază că va avea
consecinţe legale negative, acesta va atenţiona clientul cu privire la consecinţe sau, după caz,
va putea denunţa contractul de asistenţă juridică.
În cazul în care avocatul asistă/reprezintă în comun mai mulţi clienţi pe tot parcursul
reprezentării, se va consulta permanent cu fiecare dintre clienţii reprezentaţi în comun în ceea
ce priveşte deciziile care trebuie adoptate şi motivele determinante în adoptarea acestora, astfel
încât fiecare client să poată lua propriile decizii, în baza unor informaţii complete.
Avocatul poate iniţia demersuri pentru o consiliere comună a părţilor aflate în conflict
în încercarea de a rezolva relaţia dintre clienţii respectivi într-un mod amiabil şi profitabil pentru
toţi.
Reprezentarea comună nu diminuează dreptul fiecărui client rezultat din relaţia client-
avocat. Fiecare dintre clienţii reprezentaţi în comun are dreptul la o reprezentare loială şi
diligentă de către avocatul respectiv, dreptul de a revoca mandatul acordat avocatului şi toate
drepturile prevăzute de lege pentru cazul foştilor clienţi. Între clienţii reprezentaţi în comun
regula confidenţialităţii nu se aplică.
Folosirea de către client a opiniilor şi sfatului avocatului în scopuri ilegale, fără
cunoştinţa avocatului care a oferit opinia sau sfatul respective, nu face avocatul responsabil de
acţiunea şi scopurile ilegale ale clientului. Avocatul este obligat să se abţină de la asistarea şi
sfătuirea conştientă a unui client în activităţi infracţionale.
Un avocat este îndreptăţit să se retragă imediat şi să renunţe la asistarea şi reprezentarea
clientului în cazul în care acţiunile şi scopurile clientului, deşi aparent legale la începutul
asistenţei şi/sau a reprezentării, se dovedesc pe parcursul acesteia ca fiind infracţionale.
Avocatul are obligaţia să informeze rezonabil clientul în legătură cu situaţia curentă a
asistenţei şi reprezentării şi de a răspunde cu promptitudine oricăror solicitări de informare din
partea clientului.
Avocatul va explica clientului împrejurările cauzei, situaţia curentă, posibilele evoluţii
viitoare şi eventualele rezultate, în mod rezonabil, corespunzător cu împrejurările concrete ale
cazului.
Avocatul este obligat să comunice clientului informaţiile pe care le deţine în legătură cu
cazul acestuia, chiar şi în situaţia în care comunicarea lor ar contraveni interesului său personal.
În afara cazurilor prevăzute de lege sau de părţi, contractul de asistenţă juridică încetează
prin renunţarea unilaterală a clientului sau, după caz, a avocatului.
Încetarea contractului prin renunţarea unilaterală a clientului sau a avocatului nu îl
exonerează pe client de plata onorariului cuvenit pentru serviciile prestate, precum şi pentru
acoperirea cheltuielilor efectuate de avocat în interesul său.
Întrebări:
- Care sunt activitățile care pot fi exercitate de avocați?
93
- Care sunt obligațiile avocaților în legătură cu reprezentarea clienților în fața
instanțelor judecătorești ?
- Care sunt elementele obligatorii ale contractului de asistență juridică ?
- Care sunt modalitățile de stabilire a onorariului ?
- Ce se înțelege prin pact de quota litis ?
ORGANIZAREA ȘI EXERCITAREA PROFESIEI DE AVOCAT ÎN ROMÂNIA III (2
ore)
Obiectiv general – însușirea cunoștințelor referitoare la relațiile dintre avocați, formele și

modalitățile de exercitare a profesiei de avocat
- cunoască și comenteze regulile aplicabile relațiilor dintre avocați
- facă distincție între formele de exercitare a profesiei de avocat
- cunoască regulile aplicabile cabinetelor individuale de avocatură
- cunoască regulile aplicabile cabineteleor asociate
- cunoască regulile aplicabile societăților de avocatură
- facă distincție între societatea civilă profesională și societatea civilă profesională cu
răspundere limitată
-facă distincție între modalitățile de exercitare a profesiei de avocat

1. Relațiile dintre avocați
1.1. Confraternitatea și respectul reciporc
1.2. Concurența profesională
2. Formele de exercitare a profesiei
2.1. Aspecte generale
2.2. Cabinetul individual de avocat
2.3. Cabinetele asociate de avocați
2.4. Societatea civilă profesională
2.5. Societatea civilă profesională cu răspundere limitată
2.6. Societatea profesională cu răspundere limitată
3. Modalitățile de exercitare a profesiei de avocat
3.1. Avocatul titular al cabinetului individual
3.2. Avocatul asociat
3.3. Avocatul colaborator
3.4. Avocatul salarizat în interiorul profesiei
1. RELAŢIILE DINTRE AVOCAŢI
94
1.1. Confraternitatea şi respectul reciproc
Relaţiile dintre avocaţi sunt bazate pe încredere şi respect reciproc şi impun un
comportament adecvat menţinerii reputaţiei profesiei.
Avocatul nu poate comunica autorităţilor jurisdicţionale acte, note sau alte documente
fără ca acestea să nu fi fost comunicate avocatului părţii adverse, cu excepţia cazurilor în care
legea prevede altfel.
Avocatul nu poate să divulge sau să supună instanţelor o propunere de soluţionare a
cauzei făcută de partea adversă sau de către avocatul acesteia fără o autorizare expresă din
partea avocatului părţii adverse.
Avocatul nu trebuie în niciun moment să prezinte cu bună ştiinţă o informaţie falsă ori
să inducă în eroare.
Avocatul nu poate nici să pretindă şi nici să accepte din partea unui alt avocat sau din
partea vreunui terţ un onorariu, un comision ori vreo altă compensaţie pentru faptul că a
recomandat un avocat unui client sau că a trimis un client la un avocat.
1.2. Concurenţa profesională

Avocaţii sunt obligaţi să îşi exercite activitatea cu bună-credinţă, potrivit uzanţelor
cinstite, cu respectarea intereselor clienţilor şi a cerinţelor concurenţei loiale.
Constituie concurenţă profesională neloială orice act sau fapt contrar uzanţelor cinstite
în activitatea avocaţială. Este considerată ca fiind contrară uzanţelor cinstite utilizarea unor
mijloace nelegale sau frauduloase pentru a elimina de pe piaţă ori a afecta poziţia avocaţilor
concurenţi pe piaţă.
Este interzisă concurenţa neloială săvârşită prin:
- racolarea de personal, respectiv oferta agresivă de angajare a avocaţilor asociaţi,
colaboratori sau salarizaţi ori a altor angajaţi-cheie ai unui concurent;
- racolarea clientelei, personal sau prin intermediul altor persoane;
- divulgarea, achiziţionarea ori folosirea unei informaţii confidenţiale de către un avocat
sau de către colaboratori ori angajaţi ai acestuia, fără consimţământul deţinătorului
legitim şi într-un mod contrar uzanţelor cinstite;
- încheierea de contracte prin care un avocat asigură serviciile sale unui client în mod
avantajos, fie pentru a concura cu ceilalţi avocaţi prin preţuri reduse, fie pentru a
determina clientul să racoleze şi alţi clienţi pentru avocatul în cauză;
- comunicarea sau răspândirea în public de către un avocat de afirmaţii cu privire la firma
sa ori activitatea acesteia, menite să inducă în eroare şi să îi creeze o situaţie favorabilă
în dauna unor concurenţi;
- comunicarea, chiar făcută confidenţial, sau răspândirea de către un avocat de afirmaţii
mincinoase relative la un concurent sau cu privire la serviciile acestuia, afirmaţii de
natură să dăuneze bunului mers al activităţii avocatului concurent;
- oferirea, promiterea ori acordarea, mijlocit sau nemijlocit, de daruri ori alte avantaje
asociatului, colaboratorului sau salariatului unui avocat pentru ca acesta să divulge
informaţii confidenţiale ori procedeele de lucru, pentru a cunoaşte sau a folosi clientela
95
concurentului ori pentru a obţine alt folos pentru sine sau pentru altă persoană în dauna
unui concurent;
- deturnarea clientelei unui avocat prin folosirea legăturilor stabilite cu această clientelă
în cadrul funcţiei deţinute anterior la acel avocat;
- concedierea sau atragerea unor asociaţi, colaboratori ori salariaţi ai unui avocat în scopul
înfiinţării unei entităţi concurente care să capteze clienţii acelui avocat sau angajarea
asociaţilor, colaboratorilor ori a salariaţilor unui avocat în scopul dezorganizării
activităţii sale.
Săvârşirea unor fapte de concurenţă neloială dintre cele expuse mai sus, precum şi
săvârşirea în concurs a mai multor astfel de fapte constituie abatere disciplinară gravă pentru
toţi avocaţii participanţi.
Sunt interzise, sub sancţiunea excluderii din profesie:

- încheierea între avocaţi de acorduri privind împărţirea pieţei serviciilor profesionale;
- participarea, în mod concertat, prin oferte trucate, la licitaţii sau la orice alte forme de
concurs de oferte, pentru achiziţionarea de servicii profesionale avocaţiale;
- limitarea sau împiedicarea accesului la clientelă şi a libertăţii exercitării concurenţei
profesionale oneste între avocaţi.
3. FORMELE DE EXERCITARE A PROFESIEI
2.1. Aspecte generale

Avocatul poate exercita profesia în una dintre următoarele forme:
- cabinet individual;
- cabinet asociat;
- societate civilă profesională;
- societate profesională cu răspundere limitată.
În cadrul acestor forme de exercitare a profesiei îşi pot exercita profesia şi avocaţi
colaboratori, în baza unui contract de colaborare, sau avocaţi salarizaţi, în baza unui contract
de salarizare în interiorul profesiei.
La constituirea formelor de exercitare a profesiei, precum şi ulterior acestui moment,
avocaţii au dreptul să stabilească patrimoniul afectat exercitării profesiei, în condiţiile legii, cu
respectarea procedurii reglementate de Consiliul U.N.B.R. cu privire la constituirea Registrului
electronic al evidenţei patrimoniului de afectaţiune al avocaţilor. Înscrierea efectuată în registru
are efecte de opozabilitate faţă de terţi în condiţiile prevăzute de lege.
Cabinetele individuale se pot grupa în scopul folosirii în comun a unui patrimoniu
profesional şi/sau a unor salariaţi. Fiecare cabinet îşi păstrează individualitatea în raport cu
clienţii. Avocaţii din cabinetele grupate nu pot acorda asistenţă juridică unor clienţi cu interese
contrare.
Cabinetele grupate se individualizează printr-o denumire specifică ce cuprinde numele
fiecărui titular de cabinet, urmat de sintagma "cabinete de avocat grupate" (exemplu: "ION
96
IONESCU, ION POPESCU - Cabinete de avocat grupate" sau "I. IONESCU, I. POPESCU -
Cabinete de avocat grupate").
Avocatul este liber să opteze şi să îşi schimbe în orice moment opţiunea pentru una
dintre formele de exercitare a profesiei.
În oricare dintre formele de exercitare a profesiei, avocatul îşi va începe activitatea după
obţinerea aprobărilor din partea consiliului baroului.
Avocatul este obligat să înştiinţeze în scris baroul din care face parte despre orice
modificare intervenită în forma de exercitare a profesiei, în cazurile de înstrăinare prin acte între
vii a formelor de exercitare a profesiei sau de lichidare a acestora, precum şi în cazul
transformării ori reorganizării formelor de exercitare a profesiei în condiţiile prevăzute în
prezentul articol.
Toate formele de exercitare a profesiei de avocat sunt supuse următoarelor principii:

- patrimoniul comun este afectat exclusiv activităţii profesionale şi are regimul
patrimoniului de afectaţiune profesională;
- titularul cabinetului individual şi avocatul asociat nu pot presta activităţi profesionale în
afara formei de exercitare a profesiei pentru care au optat;
- avocatul titular al cabinetului individual nu poate avea calitatea de avocat colaborator
sau de avocat salarizat în cadrul profesiei;
- avocatul asociat nu poate avea calitatea de avocat colaborator sau de avocat salarizat în
cadrul profesiei;
- avocatul salarizat în interiorul profesiei şi avocatul colaborator nu pot activa, în aceeaşi
calitate, în mai multe forme de exercitare a profesiei;
- avocatul colaborator are dreptul de a avea clientelă proprie numai prin intermediul
formei de exercitare a profesiei la care colaborează şi cu condiţia informării
corespunzătoare a baroului;
- avocatul salarizat în interiorul profesiei nu are drept la clientelă proprie;
- obligaţia de a comunica de îndată baroului, în scris, modificările privind asocierea,
colaborarea sau angajarea revine atât avocatului, cât şi titularului cabinetului individual
ori coordonatorului cabinetelor asociate, societăţilor civile profesionale sau al
societăţilor profesionale cu răspundere limitată;
- formele de exercitare a profesiei se individualizează prin denumire. În cazul tuturor
formelor de exercitare a profesiei de către avocaţii străini se pot utiliza, la alegere,
denumirea şi numele formei de exercitare a profesiei din ţară sau din străinătate.
În cazul societăţilor civile profesionale şi al societăţilor profesionale cu răspundere

limitată, convenţia de înstrăinare a formelor de exercitare a profesiei de avocat, încheiată în
condiţiile prevăzute de lege, are ca obiect exclusiv părţi deţinute de asociaţi.
În toate cazurile de înstrăinare a formelor de exercitare a profesiei de avocat, contractele
încheiate de transmiţător cu avocaţii stagiari rămân în fiinţă pe durata convenită şi se preiau de
către dobânditor, dacă în persoana acestuia se verifică condiţiile prevăzute de lege și de statut.
Între formele de exercitare a profesiei se pot stabili raporturi de conlucrare profesională.
97
Convenţia de conlucrare profesională se înregistrează la barou. Regulile privind publicitatea
profesională prevăzute în prezentul statut se aplică în mod corespunzător.
Toate neînţelegerile dintre avocaţi privind formele de exercitare a profesiei se rezolvă
pe cale amiabilă; în cazul în care neînţelegerile nu se soluţionează pe cale amiabilă, avocatul
este obligat să ceară concilierea decanului baroului, în condiţiile prevăzute de statut.
Toate formele de exercitare a profesiei pot angaja personal auxiliar. Este interzisă
angajarea ca personal auxiliar a persoanelor cu studii juridice superioare.
Cererea de înregistrare, modificare, transformare, reorganizare, transmitere, încetare sau
lichidare a formei de exercitare a profesiei se depune la barou. Cererea va fi însoţită în mod
obligatoriu de copie a tuturor înscrisurilor doveditoare. Cererea se soluţionează de către
consiliul baroului.
Orice avocat, indiferent de forma de exercitare a profesiei, poate să încheie convenţii de
colaborare cu experţi sau cu alţi specialişti, în condiţiile legii. Societăţile civile profesionale şi
societăţile profesionale cu răspundere limitată pot încheia astfel de convenţii numai cu acordul
tuturor asociaţilor.
2.2. Cabinetul individual de avocat

În cabinetul individual de avocat îşi exercită profesia un avocat definitiv titular, singur
sau împreună cu avocaţi colaboratori. Cabinetul individual de avocat se înfiinţează în baza
actului de înfiinţare a cabinetului individual de avocat înregistrat la barou.
Relaţiile dintre avocatul titular al cabinetului individual şi avocaţii colaboratori se
stabilesc prin contractul de colaborare încheiat în formă scrisă.
Cabinetul individual este individualizat prin denumire, care cuprinde numele avocatului
titular, urmat de sintagma "cabinet de avocat" (exemplu: "ION IONESCU - Cabinet de avocat"
sau "I. IONESCU - Cabinet de avocat").
Denumirea poate figura pe firma cabinetului şi se utilizează în actele profesionale, cu
respectarea prevederilor prezentului statut.
Denumirea cabinetului poate fi păstrată şi după decesul titularului, cu acordul tuturor
moştenitorilor celui decedat, exprimat în formă autentică. Dobânditorul denumirii transmise în
acestă modalitate va proceda la înştiinţarea baroului şi este îndrituit să informeze publicul
referitor la schimbarea intervenită cu privire la titularul cabinetului.
2.3. Cabinetele asociate de avocaţi

Cabinetele individuale se pot asocia în scopul exercitării în comun a profesiei. Asocierea
nu poate restrânge drepturile avocaţilor asociaţi şi nici nu poate aduce atingere drepturilor şi
obligaţiilor aferente patrimoniului de afectaţiune profesională al fiecărui cabinet intrat în
asociere.
Avocaţii din cabinetele asociate intră în relaţii cu clienţii în numele asocierii din care
fac parte.
Cabinetele asociate nu pot angaja clienţi cu interese contrare.
Un cabinet asociat nu poate accepta o cauză sau un client dacă unul dintre cabinetele
asociate se opune în mod justificat.
98
Cabinetele asociate de avocaţi se individualizează prin denumire, care cuprinde numele
tuturor titularilor, urmate de sintagma "cabinete de avocat asociate" (exemplu: "ION
IONESCU, ION POPESCU - Cabinete de avocat asociate" sau "I. IONESCU, I. POPESCU -
Cabinete de avocat asociate"). Denumirea poate figura pe firma cabinetului şi se utilizează în
actele profesionale, cu respectarea prevederilor prezentului statut.
2.4. Societatea civilă profesională de avocați

Societatea civilă profesională este constituită din 2 sau mai mulţi avocaţi definitivi, care
contribuie în natură şi/sau în numerar la constituirea unui patrimoniu de afectaţiune în vederea
desfăşurării activităţii profesionale. Ceilalţi avocaţi activează în cadrul societăţii civile
profesionale fie în calitate de avocaţi colaboratori, fie în calitate de avocaţi salarizaţi în cadrul
profesiei.
Raportul juridic civil se naşte între client şi societatea civilă profesională, serviciile
profesionale urmând să fie îndeplinite de oricare dintre avocaţii desemnaţi de avocatul
coordonator, fără a se cere opţiunea clientului, cu excepţia situaţiei în care serviciile
profesionale constau în asistenţă şi reprezentare juridică la instanţe, parchete, organe de
cercetare penală sau alte autorităţi, când în contractul de asistenţă juridică se menţionează
numele avocatului desemnat ori acceptat de client, precum şi dreptul sau interdicţia de
substituire a acestuia.
Pentru litigiile născute din desfăşurarea activităţii profesionale, societatea civilă
profesională poate sta în judecată ca reclamant sau pârât, chiar dacă nu are personalitate
juridică.
Societatea civilă profesională se individualizează printr-o denumire specifică,
cuprinzând numele a cel puţin unuia dintre asociaţi, urmat de sintagma "societate civilă de
avocaţi" (exemplu: "ION IONESCU - Societate civilă de avocaţi" sau "IONESCU, POPESCU
- Societate civilă de avocaţi"). Denumirea poate figura pe firma cabinetului şi se utilizează în
actele profesionale, cu respectarea prevederilor prezentului statut.
Contractul de societate civilă profesională şi statutul acesteia sunt încheiate în formă
scrisă între avocaţii asociaţi, potrivit legii civile şi cu respectarea statutului.
Societatea civilă profesională de avocaţi se poate reorganiza prin absorbţie, fuziune,
divizare totală sau divizare parţială (desprindere).
Divizarea se realizează prin împărţirea patrimoniului de afectaţiune profesională între
una sau mai multe forme de exercitare a profesiei de avocat, care există sau care iau astfel fiinţă.
Societatea civilă profesională nu încetează în situaţia divizării parţiale (desprindere) în
cazul în care o parte din patrimoniul său de afectaţiune profesională se desprinde şi se transmite
către o altă formă de exercitare a profesiei de avocat, care există sau care ia astfel fiinţă.
2.5. Societatea profesională cu răspundere limitată

Societatea profesională cu răspundere limitată este constituită din 2 sau mai mulţi
avocaţi definitivi, aflaţi în exerciţiul profesiei, are personalitate juridică şi un patrimoniu propriu
de afectaţiune destinat exercitării profesiei de avocat.
Patrimoniul propriu de afectaţiune este alcătuit din bunurile corporale, în numerar sau
99
în natură, şi cele incorporale, reprezentând capitalul social, precum şi din cele dobândite de
societate, cu orice titlu, pe durata funcţionării sale. Aportul în industrie constând în activitatea
profesională a avocatului asociat este luat în considerare numai în raporturile dintre asociaţi.
Obligaţiile şi răspunderea societăţii profesionale cu răspundere limitată sunt garantate
cu patrimoniul de afectaţiune. Avocaţii asociaţi care îşi exercită profesia în cadrul societăţii
profesionale cu răspundere limitată răspund personal în limita aportului social al fiecăruia.
Societatea profesională cu răspundere limitată va avea ca obiect unic de activitate
exercitarea profesiei de avocat, în condiţiile Legii nr. 51/1995.
Activitatea profesională se realizează de către avocaţii asociaţi, avocaţi colaboratori şi
avocaţi salarizaţi în interiorul profesiei.
Societatea profesională cu răspundere limitată se individualizează printr-o denumire
specifică, cuprinzând numele a cel puţin unuia dintre asociaţi, urmat de sintagma "societate
profesională de avocaţi cu răspundere limitată" (exemplu: "ION IONESCU - Societate
profesională de avocaţi cu răspundere limitată" sau "IONESCU, POPESCU - Societate
profesională de avocaţi cu răspundere limitată"). Denumirea poate figura pe firma cabinetului
şi se utilizează în actele profesionale, cu respectarea prevederilor prezentului statut.
Actul constitutiv şi statutul societăţii profesionale cu răspundere limitată sunt încheiate
în formă scrisă. Actul constitutiv se încheie în formă autentică dacă printre bunurile subscrise
ca aport la capitalul social se află şi un bun imobil.
Actul constitutiv şi statutul societăţii profesionale cu răspundere limitatăsunt guvernate
de legea civilă.
Orice modificare a actului constitutiv şi/sau a statutului societăţii profesionale cu
răspundere limitată se poate face numai în scris, cu respectarea legii și a statutului.
Societatea profesională cu răspundere limitată dobândeşte personalitate juridică la data
înregistrării ei la barou, în baza deciziei emise de către consiliul baroului în a cărui rază
teritorială se află sediul său principal. Dovada personalităţii juridice în raporturile cu terţii se
va face în baza unui certificat de înregistrare. Baroul va ţine registrul de evidenţă a societăţilor
profesionale cu răspundere limitată, care are caracter public.
Capitalul social al societăţii profesionale cu răspundere limitată, reprezentând
echivalentul în lei a minimum 10.000 euro, se va vărsa la momentul constituirii societăţii.
Consiliul baroului unde va fi înregistrată societatea este obligat să verifice vărsarea integrală a
capitalului social şi, dacă este cazul, evaluarea aporturilor în industrie, în natură sau în clientelă.
Nu va putea fi înregistrată de către niciun barou o societate profesională cu răspundere
limitată decât în condiţiile vărsării integrale a capitalului social.
Clientela aparţine societăţii profesionale cu răspundere limitată, şi nu avocaţilor care au
calitatea de asociaţi.
Societatea profesională cu răspundere limitată este condusă de adunarea generală a
asociaţilor. Activitatea executivă este condusă de unul sau mai mulţi avocaţi coordonatori aleşi
de majoritatea avocaţilor asociaţi.
Adunarea generală se convoacă de către oricare dintre asociaţi, prin orice mijloace care
să poată proba realizarea convocării.
Adunarea generală se va întruni la sediul principal al societăţii sau, cu acordul unanim
100
al asociaţilor, în orice alt loc.
Hotărârile adunării generale se iau prin votul asociaţilor reprezentând majoritatea
părţilor sociale, cu excepţia cazurilor prevăzute în prezentul statut.
Pentru hotărârile având ca obiect modificarea actelor de constituire este necesar acordul
unanim al asociaţilor.
Asociatul se poate retrage oricând din societate, cu condiţia de a notifica, în scris,
celorlalţi asociaţi şi baroului din care face parte intenţia de retragere, cu cel puţin 3 luni înainte.
La împlinirea termenului prevăzut în notificare, consiliul baroului va lua act de
retragerea asociatului, operând modificările corespunzătoare în evidenţele sale.
În caz de retragere, desocotirea dintre asociaţi se face în mod amiabil, ţinându-se seama
de prevederile din statutul societăţii. În caz de neînţelegere sunt aplicabile dispoziţiile privind
arbitrajul Statutul profesiei de avocat.
Dacă, din orice motive, în societate rămâne un singur asociat, acesta nu poate deţine
această calitate mai mult de 3 luni. În situaţia în care societatea nu este transformată în cabinet
individual, aceasta se dizolvă de drept şi intră în lichidare.
3. MODALITĂŢILE DE EXERCITARE A PROFESIEI DE AVOCAT
Modalităţile de exercitare a profesiei de avocat sunt:

- avocat titular al cabinetului individual;
- avocat asociat în cadrul cabinetelor asociate;
- avocat asociat în cadrul societăţii civile profesionale de avocaţi;
- avocat asociat în cadrul societăţii profesionale cu răspundere limitată;
- avocat colaborator;
- avocat salarizat în interiorul profesiei.
Avocatul exercită profesia de avocat, la alegere, numai în una dintre aceste modalităţi,
în cadrul unei forme de exercitare a profesiei.
3.1. Avocatul titular al cabinetului individual

Într-un cabinet individual există un singur avocat titular, care poate exercita profesia
singur sau împreună cu avocaţi colaboratori.
În situaţia în care cabinetele individuale se asociază, încetează calitatea de avocat titular
al cabinetului individual şi se dobândeşte calitatea de avocat asociat. La încetarea asocierii, ca
o consecinţă a încetării formei de exercitare a profesiei (cabinetele asociate de avocaţi),
încetează calitatea de avocat asociat şi se redobândeşte calitatea de avocat titular al cabinetului
individual.
3.2. Avocatul asociat

Dobândeşte calitatea de avocat asociat, după caz:
- avocatul titular al cabinetului individual care se asociază în cadrul cabinetelor asociate;
- avocatul asociat într-o societate civilă profesională;
101
- avocatul asociat într-o societate profesională cu răspundere limitată;
- avocatul devenit avocat asociat ca urmare a transformării ori reorganizării formei de
exercitare a profesiei căreia i-a aparţinut în calitate de avocat titular al cabinetului
individual sau în cadrul unor cabinete asociate ori de avocat asociat într-o societate
civilă profesională.
3.3. Avocatul colaborator

Colaborarea este o modalitate de exercitare a profesiei de avocat prin care un avocat
consacră activitatea sa unei forme de exerciţiu al profesiei de avocat.
Contractul de colaborare se încheie în formă scrisă între avocatul colaborator şi titularul
cabinetului individual sau coordonatorul celorlalte forme de exercitare a profesiei de avocat.
Contractul va cuprinde, în mod obligatoriu, clauze de formare profesională iniţială, dacă
avocatul colaborator este stagiar. Orice clauză contrară legii sau Statutului profesiei este
socotită nescrisă.
Avocatul colaborator nu are dreptul de a avea clientelă personală în afara formei de
exercitare a profesiei la care colaborează.
Orice client personal trebuie adus la cunoştinţa avocatului titular/coordonator al formei
de exercitare a profesiei la care avocatul colaborator îşi desfăşoară activitatea.
Lucrările profesionale efectuate pentru clientela personală a avocatului colaborator se
vor efectua prin intermediul formei de exercitare a profesiei, iar în contractul de asistenţă
juridică se va menţiona expres caracterul de "client personal" al avocatului colaborator.
Rezultatele financiare obţinute de avocatul colaborator din contractele încheiate pentru
clienţii personali (onorariile) vor fi încasate integral sau parţial de avocatul colaborator, după
caz, în raport cu clauzele contractului de colaborare, fără a se afecta în niciun mod cuantumul
retrocedărilor lunare de onorarii, prevăzute în contractul de colaborare.
Titularii sau avocaţii coordonatori ai formelor de exercitare a profesiei sunt obligaţi să
permită avocatului colaborator tratarea clientelei personale, în condiţiile prevăzute în contractul
de colaborare.
Pentru clientela personală şi activitatea desfăşurată în cadrul asistenţei judiciare a
baroului, avocatul colaborator va utiliza ştampila personală, aprobată de forma de exercitare a
profesiei, pe care se inscripţionează menţiunea "avocat colaborator". Ştampila personală a
avocatului colaborator poate fi confecţionată şi utilizată numai cu acordul formei de exercitare
a profesiei.
Pentru activitatea desfăşurată în cadrul asistenţei judiciare a baroului, avocatul
colaborator va păstra rezultatele financiare obţinute.
În lipsa unor dispoziţii contractuale mai favorabile, contractul de colaborare poate fi
denunţat de oricare dintre părţi, prin înştiinţarea celeilalte/celorlalte părţi cu cel puţin 3 luni
înainte. În cazul în care contractul este încheiat cu un avocat stagiar, vor fi respectate dispoziţiile
din prezentul statut privind formarea profesională iniţială.
Desocotirea între părţi în cazul denunţării unilaterale a contractului se va realiza potrivit
contractului de colaborare.
102
4.4. Avocatul salarizat în interiorul profesiei
Salarizarea în interiorul profesiei este o modalitate de exercitare a profesiei de avocat
prin care un avocat consacră activitatea sa unei forme de exercitare a profesiei căreia îi este
subordonat în legătură cu determinarea condiţiilor concrete de muncă.
Avocatul salarizat în interiorul profesiei nu are dreptul la clientelă proprie.
Contractul de salarizare în interiorul profesiei se încheie în formă scrisă între avocatul
salarizat şi titularul cabinetului individual sau coordonatorul celorlalte forme de exercitare a
profesiei de avocat. Contractul va cuprinde, în mod obligatoriu,clauze de formare profesională
iniţială, dacă avocatul salarizat este stagiar. Orice clauză contrară legii sau Statutului este
socotită nescrisă.
Întrebări:
- Care sunt regulile aplicabile relațiilor dintre avocați ?
- Care sunt actele de concurență neloială sancționate cu excluderea din profesie ?
- Care sunt formele de exercitare a profesiei de avocat ?
- Care sunt modalitățile de exercitare a profesiei de avocat ?

ORGANIZAREA ȘI EXERCITAREA PROFESIEI DE AVOCAT ÎN ROMÂNIA IV (2
ore)
Obiectiv general – însușirea cunoștințelor referitoare la drepturile, îndatoririle și

răspunderea avocaților

- analizeze și să compare drepturile și îndatoririle avocaților
- plaseze drepturile avocaților în raport de activitatea procesională a avocaților
- cunoască regulile de procedură aplicabile soluționării litigiilor dintre avocați
- recunoască rolul pe care decanul baroului îl are în soluționarea litigiilor dintre avocați
- cunoască sancțiunile disciplinare aplicabile avocaților
- cunoască organizarea, funcționarea instanțelor disciplinare și procedura aplicabilă

1. Drepturile și îndatoririle avocatului
1.1. Drepturile avocatului
1.2. Îndatoririle avocatului
2. Soluționarea litigiilor dintre avocați
2.1. Medierea
2.2. Arbitrajul
103
3. Răspunderea disciplinară a avocaților
3.1. Aspecte generale. Sancțiunile disciplinare. Instanțele disciplinare
3.2. Organizarea şi funcţionarea instanţelor disciplinare
3.3. Reguli de procedură
1. DREPTURILE ȘI ÎNDATORIRILE AVOCATULUI
1.1.Drepturile avocatului
Avocatul înscris în tabloul avocaţilor cu drept de exercitare a profesiei are dreptul să
exercite activităţile specifice profesiei potrivit Legii nr. 51/1995, Statutului prefesiei, codului
deontologic şi regulamentului baroului din care face parte.
Persoana primită în profesia de avocat nu poate exercita profesia decât după emiterea
deciziei de primire în barou şi înscrierea în tabloul avocaţilor cu drept de exercitare a profesiei.
Dreptul avocatului de a asista, de a reprezenta ori de a exercita orice alte activităţi
specifice profesiei se naşte din contractul de asistenţă juridică, în conformitate cu dispoziţiile
prezentului statut. Contractul prevede în mod expres obiectul şi limitele mandatului primit,
precum şi onorariul stabilit.
În lipsa unor prevederi contrare, avocatul poate să efectueze orice act specific profesiei
pe care îl consideră necesar pentru promovarea drepturilor şi intereselor legitime ale clientului.
Formele de exercitare a profesiei de avocat au dreptul să îşi stabilească sediul
profesional numai în circumscripţia baroului în care este înscris în tabloul avocaţilor cu drept
de exercitare a profesiei oricare dintre avocaţii titulari sau asociaţi.
Avocatul îşi exercită profesia la sediul principal, la sediile secundare, precum şi la
biroul/birourile de lucru avizat/avizate de consiliul baroului.
Consiliul baroului poate aproba deschiderea unuia sau mai multor birouri de lucru în
orice localitate din circumscripţia sa.
Formele de exercitare a profesiei de avocat au dreptul să îşi stabilească sedii secundare
în circumscripţiile barourilor din care nu fac parte.
Înfiinţarea sediilor secundare se aprobă, la cerere, de consiliul baroului în circumscripţia
căruia urmează să se deschidă sediul secundar. Decizia de aprobare a cererii de înfiinţare a
sediului secundar se comunică baroului de la sediul principal.
Avocatul are dreptul să refuze contactul cu clientul în prezenţa reprezentantului
organului de urmărire penală sau de cercetare penală ori a oricărei autorităţi publice, precum şi
în cazul în care există sau are cunoştinţă de existenţa unui sistem de control al contactului cu
clientul.
Formele de exercitare a profesiei de avocat au dreptul să utilizeze ştampilă, pe care o
vor aplica pe actele emise. Ştampila va cuprinde obligatoriu următoarele menţiuni: "Uniunea
Naţională a Barourilor din România", baroul din care avocatul face parte şi denumirea formei
de exercitare a profesiei.
104
Actele oricărei forme de exercitare a profesiei poartă antet, care va conţine: denumirea
acesteia, sediul profesional principal, sediile secundare, birourile de lucru şi, după caz,
telefonul, telefaxul, adresa de internet şi de e-mail, compunerea nominală a membrilor acesteia,
menţiuni privind raporturile de conlucrare şi asociere profesională.
Avocaţii pot utiliza parafă profesională. Aceasta va cuprinde denumirea formei de
exercitare a profesiei din care face parte avocatul, numele şi prenumele avocatului, precum şi
menţiunea "avocat stagiar" sau "avocat definitiv".
Avocatul are dreptul la recuperarea capacităţii de muncă prin una sau mai multe
perioade de repaus în fiecare an. În perioada de repaus avocatul nu prestează activităţile sale
profesionale obişnuite.
Fiecare formă de exercitare a profesiei este liberă să stabilească perioadele de repaus
anual pentru fiecare avocat care activează în cadrul său.
Fiecare formă de exercitare a profesiei are obligaţia de a notifica în prealabil baroului în
tabloul căruia este înscrisă, prin orice formă de comunicare care permite confirmarea expedierii,
începerea şi durata estimată a fiecărei perioade de repaus pentru fiecare avocat, în scopul
evidenţei.
1.2. Îndatoririle avocatului

Exerciţiul liber al profesiei, demnitatea, conştiinţa, independenţa, probitatea,
umanismul, onoarea, loialitatea, delicateţea, moderaţia, tactul şi sentimentul de confraternitate
sunt principii esenţiale ale profesiei de avocat şi constituie îndatoriri ale acesteia. Avocatul este
obligat să respecte aceste principii în activitatea sa profesională, precum şi în viaţa privată.
Sediul profesional şi celelalte spaţii în care avocatul îşi desfăşoară activitatea
profesională trebuie să asigure păstrarea secretului profesional.
Secretul profesional vizează toate informaţiile şi datele de orice tip, în orice formă şi pe
orice suport, furnizate avocatului de către client în scopul acordării asistenţei juridice şi în
legătură cu care clientul a solicitat păstrarea confidenţialităţii, precum şi orice documente
redactate de avocat care conţin sau se fundamentează pe informaţiile ori datele furnizate de
client în scopul acordării asistenţei juridice şi a căror confidenţialitate a fost solicitată de client.
În scopul asigurării secretului profesional, avocatul păstrează lucrările numai la sediul
profesional sau în spaţiile avizate în acest sens de consiliul baroului. Sediul profesional poate
fi situat şi în locuinţa avocatului.
Actele şi lucrările cu caracter profesional sunt inviolabile. Pentru asigurarea secretului
profesional, avocatul are obligaţia să se opună percheziţionării domiciliului, a sediului
profesional principal, secundar şi a biroului de lucru, precum şi percheziţiei corporale, cu privire
la actele sau lucrările cu caracter profesional aflate în locurile sus-menţionate ori asupra sa.
Avocatul este obligat să se opună şi ridicării înscrisurilor şi bunurilor constând în acte
şi lucrări cu caracter profesional, dacă nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege. Avocatul
are obligaţia ca, de îndată, să îl încunoştinţeze despre cele întâmplate pe decanul baroului.
Avocatul este obligat să studieze temeinic cauzele ce i-au fost încredinţate, să se prezinte
la fiecare termen stabilit de instanţele de judecată, de organele de urmărire penală sau de alte
instituţii şi să manifeste conştiinciozitate şi probitate pentru îndeplinirea mandatului încredinţat.
105
Avocatul nu este obligat să motiveze refuzul preluării unui caz ce se propune a-i fi
încredinţat, dacă acesta nu corespunde crezului său profesional, cu excepţia dosarelor
repartizate obligatoriu sau a gratuităţilor. Pentru acelaşi motiv, avocatul poate denunţa
unilateral o prestaţie în curs de executare deja angajată.
Avocatul este obligat să respecte solemnitatea şedinţelor de judecată şi să pledeze cu
demnitate. Avocatului îi este interzis să folosească expresii care ar putea leza instanţa şi
participanţii la proces, atât în şedinţa de judecată, cât şi în afara acesteia.
Ori de câte ori este necesar, în raport cu natura şi cu dificultatea cauzei, avocatul are
obligaţia să depună note de şedinţă sau concluzii scrise, din proprie iniţiativă ori la cererea
instanţei de judecată.
Avocatul are obligaţia să acorde, atunci când este desemnat, asistenţă juridică gratuită.
Avocatul înscris în registrul de asistenţă judiciară are obligaţia, atunci când este desemnat, să
acorde asistenţă judiciară în formele prevăzute lege.
Cauzele vor fi repartizate cu precădere avocaţilor stagiari şi tinerilor avocaţi, cu
respectarea competenţei profesionale prevăzute de lege. Refuzul nejustificat de a acorda
asistenţă juridică gratuită constituie abatere disciplinară, comisia de disciplină urmând a fi
sesizată conform Statutului.
Avocaţii pensionari care continuă activitatea nu se pot înscrie în registrul de asistenţă
judiciară.
Avocatul are obligaţia să se asigure pentru răspunderea profesională. Prin răspundere
profesională se înţelege acoperirea daunelor efective suferite de client şi rezultate din
exercitarea profesiei cu nerespectarea prevederilor Legii nr. 51/1995, a Statutului profesiei şi a
regulilor deontologice.
Asigurarea de răspundere profesională cu caracter minim obligatoriu se încheie cu
respectarea următoarelor reguli:
- avocatul stagiar se asigură pentru un risc asigurat în valoare de minimum 3.000 euro
anual;
- avocatul definitiv se asigură pentru un risc asigurat în valoare de minimum 6.000 euro
anual.
Avocatul care face parte din organele de conducere ale profesiei are obligaţia să
participe la şedinţele acestora.
Avocatul are obligaţia să participe la activităţile hotărâte de consiliul baroului şi aduse
la cunoştinţă prin convocare sau prin anunţuri afişate la sediile instanţelor din circumscripţia
baroului respectiv.
Absenţa nejustificată de la activităţile prevăzute mai sus constituie abatere disciplinară
gravă.
În activitatea sa profesională, avocatul poate folosi ca mijloc de probă copii ale actelor
încredinţate de client, păstrând actele originale în vederea prezentării la cererea instanţei.
La cerere, avocatul este obligat să restituie actele originale care i-au fost încredinţate
persoanei de la care le-a primit. În acest sens, avocatul va întocmi un proces-verbal semnat de
client sau le va expedia prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire şi cu conţinut
declarat.
106
Avocatul are obligaţia să depună toate diligenţele necesare pentru îndeplinirea
serviciului profesional ce i-a fost încredinţat.
În cazul în care avocatul este împiedicat să îndeplinească serviciul profesional, îşi va
asigura substituirea, inclusiv printr-un avocat care îşi desfăşoară activitatea într-o altă formă de
exercitare a profesiei, dacă în prealabil obţine acordul clientului în acest scop.
Pentru activitatea de substituire, avocatul care preia cauza are dreptul la onorariul
corespunzător activităţii depuse, în condiţiile înţelegerii dintre avocaţi.
Avocatul are obligaţia să achite, la termenul stabilit, taxele şi contribuţiile la formarea

bugetului baroului, al bugetului U.N.B.R. şi al bugetului sistemului de asigurări al avocaţilor.
Cuantumul şi termenul de plată a taxelor şi contribuţiilor prevăzute la alin. (1) se
stabilesc prin decizie a baroului, respectiv a Consiliului U.N.B.R. şi se aduc la cunoştinţa
avocaţilor înscrişi în tabloul avocaţilor cu drept de exercitare a profesiei în maximum 15 zile
de la data adoptării acestora. Contribuţiile către bugetul asigurărilor sociale nu pot fi mai mici
decât suma stabilită de Consiliul U.N.B.R., care va ţine seama de cerinţa acoperirii nevoilor
curente de plată ale C.A.A.
Avocatul are obligaţia să poarte robă în faţa tuturor instanţelor judecătoreşti, precum şi
în faţa Curţii Constituţionale din România.
Roba poate fi purtată şi în faţa instanţelor judecătoreşti din alte state, cu respectarea
condiţiilor impuse de legislaţia naţională a statului în cauză, precum şi în faţa jurisdicţiilor
internaţionale a căror activitate poate fi asimilată cu cea a instanţelor judecătoreşti, cu
respectarea condiţiilor impuse de normele specifice ale acestor jurisdicţii.
Avocatul are obligaţia să poarte insignă şi să deţină legitimaţie de avocat, cu care se

identifică în faţa instanţelor judecătoreşti, a organelor de urmărire penală, a autorităţilor cu
atribuţii jurisdicţionale, a notarilor publici şi a executorilor judecătoreşti, a organelor
administraţiei publice şi a instituţiilor publice, precum şi a altor persoane juridice şi fizice,
inclusiv în faţa avocaţilor, cu care intră în contact în exercitarea activităţilor sale.
Avocatul are obligaţia să folosească atât în mod direct, cât şi indirect numai procedee
oneste în scopul dobândirii clientelei.
Înscrisurile întocmite de avocat pentru organizarea activităţii şi legitimarea sa faţă de

terţi au forţă probantă deplină până la înscrierea în fals; dacă nu s-a prevăzut altfel prin prezentul
statut, acestea vor purta semnătura avocatului şi stampila formei de exercitare a profesiei în care
îşi desfăşoară activitatea.
Avocatul este obligat să ţină următoarele evidenţe:
- contractele de asistenţă juridică;
- registrul de evidenţă a contractelor de asistenţă juridică;
- registrul de înregistrare a actelor juridice atestate de avocat cu privire la identitatea
părţilor, conţinutul şi data actelor;
107
- registrul de înregistrare a activităţilor fiduciare;
- registrul de înregistrare a părţilor de interes, a părţilor sociale şi/sau a acţiunilor
societăţilor.
Fac dovadă până la înscrierea în fals şi următoarele înscrisuri întocmite de avocat:
- împuternicirea avocaţială;
- delegaţia de substituire;
- contractul de colaborare;
- contractul de salarizare în interiorul profesiei;
- contractul de grupare a cabinetelor individuale.
Orice avocat care intră în conflict cu un alt avocat este obligat să îl informeze pe decanul
baroului, care va soluţiona conflictul pe calea medierii sau arbitrajului.
Conflictele avocatului cu magistraţii sau cu alte autorităţi publice se aduc de îndată de
către acesta la cunoştinţa decanului baroului, care va decide asupra măsurilor ce trebuie luate.
Avocatul este obligat să prezinte clientului, la cerere, situaţia privind cheltuielile
efectuate pentru îndeplinirea serviciului profesional ce i-a fost încredinţat şi a căror rambursare
o solicită.
Avocatul are obligaţia să se abţină de la exercitarea oricărei activităţi profesionale în
cazul în care există sau survine un conflict de interese. Nerespectarea acestei obligaţii constituie
abatere disciplinară gravă.
Avocatul este obligat să se abţină de la desfăşurarea unor activităţi de natură a aduce
atingere drepturilor profesionale rezervate avocaţilor prin lege şi statutul profesiei.
Nerespectarea acestor obligaţii constituie abatere disciplinară gravă.
2. SOLUȚIONAREA LITIGIILOR DINTRE AVOCAȚI
Litigiile dintre avocaţi cu privire la relaţiile profesionale, precum cele care se nasc din
contracte de colaborare sau de salarizare, cele dintre asociaţi ori care privesc conlucrarea între
diferitele forme de exerciţiu al profesiei, vor fi supuse soluționării pe calea medierii sau
arbitrajului.
2.1. Medierea
Decanul baroului poate propune părţilor o procedură de mediere şi le comunică numele
mediatorului pe care l-a propus. Dacă una dintre părţi refuză medierea, litigiul nu va putea fi
soluţionat decât prin procedura arbitrajului. După ce părţile au acceptat propunerea de mediere,
decanul baroului va fixa durata procedurii de mediere, care nu poate fi mai mare de 3 luni. În
cazul litigiilor ce decurg din contracte de colaborare sau de salarizare, termenul nu poate fi mai
mare de o lună.
Activitatea mediatorului este gratuită.
2.2. Arbitrajul
108
Când litigiul nu a putut fi soluţionat integral prin mediere, partea interesată poate
declanşa procedura arbitrajului, care va fi supusă dispoziţiilor art. 343-368 din Codul de
procedură civilă şi dispoziţiilor din Statut.
Partea interesată formulează cerere de arbitrare, pe care o înaintează decanului baroului.
Cererea de arbitrare va cuprinde numele sau denumirea pârâtului, obiectul litigiului,
situaţia de fapt, probele, temeiurile de drept şi numele arbitrului propus.
Cererea, precum şi înscrisurile care o însoţesc vor fi depuse în atâtea exemplare câte
părţi sunt şi unul pentru decan.
În cazul în care părţile nu se înţeleg asupra persoanei arbitrului, decanul va desemna un
avocat din barou.
Funcţia de arbitru poate fi îndeplinită numai de un avocat cu cel puţin 10 ani vechime
neîntreruptă în profesie şi care se bucură de o bună reputaţie.
Activitatea arbitrului este remunerată potrivit regulilor stabilite de decan.
Avocatul desemnat ca arbitru nu poate refuza această însărcinare fără o justificare
întemeiată.
În procedura arbitrală, părţile pot fi asistate de un avocat.
În toate cazurile arbitrajul va respecta principiul contradictorialităţii. În acest sens o
copie a tuturor actelor depuse de una din părţi va fi comunicată celeilalte părţi.
Şedinţele de judecată nu sunt publice.
Executarea hotărârii arbitrale se realizează în condiţiile art. 367-368 din Codul de
procedură civilă.
3. RĂSPUNDEREA DISCIPLINARĂ A AVOCAȚILOR
3.1. Aspecte generale. Sancțiunile disciplinare. Instanțele disciplinare

Protecţia onoarei şi a prestigiului profesiei, respectarea legii, a statutului profesiei şi a
deciziilor obligatorii ale organelor profesiei sunt încredinţate organelor constituite potrivit
dispoziţiilor legii.
Fapta săvârşită de avocat, în nume propriu sau în numele şi pentru forma de exercitare
a profesiei din care face parte, prin care se încalcă dispoziţiile legii, ale statutului profesiei,
deciziile obligatorii ale organelor profesiei la nivel naţional sau ale consiliului baroului în care
avocatul este înscris sau în care acesta îşi are sediul secundar şi care este de natură să
prejudicieze onoarea ori prestigiul profesiei sau al corpului de avocaţi constituie abatere
disciplinară şi se sancţionează cu sancțiunile disciplinare prevăzute de lege.
Constituie abatere disciplinară gravă încălcarea dispoziţiilor din Legea nr. 51/1995 și
din Statutul profesiei care prevăd expres o astfel de calificare.
Răspunderea disciplinară a avocatului nu exclude răspunderea civilă, penală sau
administrativă.
Acţiunea disciplinară poate fi exercitată în termen de cel mult un an de la data săvârşirii
abaterii.
Repetarea unei abateri disciplinare constituie o circumstanţă agravantă, care va fi luată
109
în considerare la aplicarea sancţiunii.
Sancţiunile disciplinare sunt:

- mustrarea;
- avertismentul;
- amendă de la 500 lei la 5000 lei, care se face venit la bugetul baroului. Plata amenzii se
va face în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii disciplinare.
Neachitarea în acest termen atrage suspendarea de drept din exerciţiul profesiei, până la
achitarea sumei. Limitele amenzii disciplinare se actualizează periodic de către
Consiliul U.N.B.R., în funcţie de rata inflaţiei.
- interdicţia de a exercita profesia pe o perioadă de la o lună la un an;
- excluderea din profesie.
Consiliile barourilor sunt obligate să ţină evidenţa sancţiunilor disciplinare aplicate
fiecărui avocat şi să comunice situaţia disciplinară a avocatului la cererea organelor profesiei,
constituite potrivit legii.
Instanţele disciplinare sunt:
- comisia de disciplină a baroului;
- Comisia centrală de disciplină;
- Consiliul U.N.B.R., în plenul său.
3.2. Organizarea şi funcţionarea instanţelor disciplinare

În fiecare barou se organizează şi funcţionează o comisie de disciplină, independentă de
organele de conducere ale baroului, alcătuită din 5 până la 11 membri, aleşi de adunarea
generală a baroului pe o perioadă de 4 ani.
Membrii comisiilor de disciplină se aleg dintre avocaţii cu o vechime de minimum 10
ani în profesie.
Comisia de disciplină a baroului este coordonată de un preşedinte ales de către membrii
acesteia.
Alcătuirea completelor de judecată, programarea şedinţelor, organizarea evidenţelor şi
a activităţilor cu caracter administrativ ale comisiei de disciplină sunt în sarcina preşedintelui.
În cadrul U.N.B.R. este organizată şi funcţionează Comisia centrală de disciplină.
3.3. Reguli de procedură

Plângerea îndreptată împotriva unui avocat se adresează consiliului baroului pe al cărui
tablou avocatul figurează cu drept de exercitare a profesiei. Dacă avocatul este pensionar care
îşi continuă activitatea în profesie, este incompatibil sau s-a retras din profesie, plângerea se
adresează baroului în care avocatul este sau a fost înscris în tabloul avocaţilor.
Avocatul care conduce asistenţa judiciară de pe lângă fiecare instanţă este obligat să
sesizeze în scris consiliului baroului faptele comise de orice avocat și care pot atrage
răspunderea disciplinară a acestuia. Instanţele judecătoreşti şi parchetele Ministerului Public
sunt obligate să înainteze consiliului baroului orice plângere făcută împotriva unui avocat şi să
110
îl înştiinţeze despre orice acţiune de urmărire penală sau de judecată pornită împotriva unui
avocat. Consiliul baroului se poate sesiza din oficiu, prin hotărâre consemnată în procesul-
verbal de şedinţă.
Anchetarea abaterii disciplinare se efectuează de consiliul baroului. În acest scop,
consiliul va desemna un consilier pentru efectuarea cercetării disciplinare prealabile.
Dacă abaterea disciplinară s-a săvârşit pe raza unui alt barou, consiliul baroului poate
decide efectuarea de cercetări, prin comisie rogatorie, de către consiliul baroului pe raza căruia
s-a săvârşit fapta.
Anchetarea abaterii disciplinare se va face cu celeritate.
Cercetările se efectuează după convocarea în scris, prin scrisoare recomandată cu
confirmare de primire, a avocatului cercetat, trimisă la sediul său profesional. Convocarea se
poate face şi prin înştiinţare în scris, printr-un mijloc de comunicare ce asigură conservarea
dovezii şi a datei la care s-a făcut înştiinţarea, ori prin luarea la cunoştinţă prin semnătură.
Cercetarea se efectuează numai după încunoştinţarea avocatului cu privire la obiectul
anchetei disciplinare prin luarea la cunoştinţă a conţinutului plângerii ori al sesizării. Avocatul
cercetat poate da explicaţii scrise.
Refuzul de a da curs convocării sau de a prezenta înscrisurile solicitate de către organul
care anchetează constituie o încălcare a îndatoririlor profesionale şi nu împiedică desfăşurarea
anchetei disciplinare.
După efectuarea cercetărilor, consilierul delegat întocmeşte un referat scris în care va
consemna faptele, probele administrate, poziţia celui cercetat şi propunerea privind soluţionarea
plângerii sau sesizării.
Consiliul U.N.B.R. sau, după caz, consiliul baroului poate convoca avocatul anchetat,
în vederea audierii sale.
După efectuarea anchetei disciplinare, Consiliul U.N.B.R., respectiv consiliul baroului
va decide, după caz, exercitarea acţiunii disciplinare, clasarea cauzei sau completarea
cercetărilor. Soluţia se comunică, în termen de cel mult 15 zile de la luarea deciziei, prin
scrisoare recomandată cu confirmare de primire sau prin remitere directă, cu luare de
semnătură, avocatului cercetat, la sediul profesional principal al acestuia, persoanei care a făcut
plângerea, la domiciliul declarat de aceasta, precum şi, prin adresă de comunicare, preşedintelui
U.N.B.R.
În situaţia în care, în urma anchetării abaterii, se decide exercitarea acţiunii disciplinare,
Consiliul U.N.B.R., respectiv consiliul baroului va desemna consilierul însărcinat cu susţinerea
acesteia la instanţa disciplinară.
Acţiunea disciplinară se redactează în scris, motivat în fapt şi în drept, cu indicarea
persoanelor care urmează a fi citate în faţa instanţei disciplinare, şi se semnează de către decanul
baroului sau, după caz, de preşedintele U.N.B.R.
În caz de abatere gravă, pe baza unui referat motivat, întocmit de consilierul desemnat
de Consiliul U.N.B.R. sau, după caz, de consiliul baroului, preşedintele U.N.B.R. sau, respectiv,
decanul poate solicita comisiei de disciplină competente suspendarea din profesie a avocatului
în cauză, în conformitate cu dispoziţiile legale referitoare la ordonanţa preşedinţială cuprinse în
Codul de procedură civilă.
111
Pe durata urmăririi penale sau a judecării faptei care constituie abatere disciplinară,
procedura disciplinară se suspendă, urmând să fie reluată după soluţionarea cauzei.
Decizia disciplinară rămasă definitivă are autoritate de lucru judecat faţă de părţi şi de
organele profesiei.
Decizia de excludere sau de suspendare din profesie se va comunica avocatului în cauză
la sediul profesional principal al acestuia, baroului în care avocatul este înscris, precum şi
preşedintelui U.N.B.R. Decizia privind aplicarea celorlalte sancţiuni disciplinare prevăzute de
lege ori încetarea acţiunii disciplinare se comunică, în aceleași condiții.
Contestaţia declarată împotriva măsurilor luate prin încheiere prin care s-a luat măsura
suspendării din exercițiul profesiei până la judecarea definitivă a cauzei disciplinare şi
împotriva deciziei disciplinare are caracter devolutiv şi determină controlul de legalitate şi de
temeinicie a acestora de către organul competent. Contestaţia se depune şi se înregistrează la
secretariatul baroului, respectiv la secretariatul U.N.B.R., iar, după expirarea termenelor de
declarare a contestaţiei, se înregistrează la comisia de disciplină care a pronunţat hotărârea, care
o va înainta, de îndată, împreună cu dosarul cauzei, instanţei disciplinare competente.
Întrebări:
- Care sunt drepturile avocaților ?
- Care sunt îndatoririle avocaților ?
- Care sunt modalitățile de soluționare a litigiilor dintre avocați ?
- Care sunt sancțiunile disciplinare aplicabile avocaților ?
- Care este procedura de angajare a răspunderii disciplinare a avocaților ?

ORGANIZAREA ȘI EXERCITAREA PROFESIEI DE CONSILIER JURIDIC (2 ore)

profesiei de consilier juridic în România
După parcurgerea acestei unități de învățare, studentul va putea:
- să cunoască regulile generale aplicabile profesiei de consilier juridic în România
- să analizeze și să prezinte condițiile privind dobândirea calității de consilier juridic
- să analizeze regulile și disciplinele care se aplică exercitării profesiei de consilier
juridic în România
- să cunoască incompatibilitățile și nedemnitățile aplicabile consilierilor juridici
- să cunoască regulile concrete de desfășurare a profesiei de consilier juridic, inclusiv
evidențele pe care consilierul juridic are obligația să le țină
- să facă distincție între cazurile de încetare și suspendare a exercitării profesiei
- să cunoască drepturile și îndatoririle consilierilor juridici.
Planul unității de învățăre 12:
112
1. Reguli generale privind organizarea și exercitarea profesiei de consilier juridic în România
2. Dobândirea calității de consilier juridic
2.1. Primirea în profesie
2.2. Nedemnități
2.4. Stagiul profesional
3. Exercitarea profesiei de consilier juridic
3.1. Activitatea consilierului juridic
3.2. Libertatea profesiei
3.3. Interdicții
3.4. Tabloul anual al consilierilor juridici
3.5. Dovedirea calității de consilier juridic
3.6. Evidenţele activităţii consilierului juridic
4. Încetarea calității de consilier juridic, suspendarea exercitării profesiei și transferul
4.1. Încetarea calității de consilier juridic
4.2. Suspendarea exercitării profesiei de consilier juridic
4.3. Tranferul
5. Drepturile și îndatoririle consilierului juridic
5.1. Drepturile consilierului juridic
5.2. Îndatoririle consilierilor juridici
1. REGULI GENERALE PRIVIND ORGANIZAREA ȘI EXERCITAREA PROFESIEI

DE CONSILIER JURIDIC ÎN ROMÂNIA
Profesia de consilier juridic face parte din categoria profesiilor juridice, se organizează
ca un corp profesional şi se exercită conform prevederilor Legii nr. 514/2003 privind
organizarea şi exercitarea profesiei de consilier juridic şi prevederilor Statutului profesiei de
consilier juridic, cu modificările și competările ulterioare.
Profesia de consilier juridic este independentă şi organizată autonom, fiind exercitată
integrat în sistemul de justiţie românesc.
Profesia de consilier juridic se exercită personal de către consilierul juridic înscris pe
Tabloul profesional al consilierilor juridici definitivi sau stagiari, ţinut de către Colegiile
Consilierilor Juridici din România.
Consilierul juridic, în exercitarea profesiei, se supune numai Constituţiei, legii, codului
de deontologie profesională şi statutului profesiei. În exercitarea profesiei şi în legătură cu
aceasta, consilierul juridic este independent profesional şi nu poate fi supus nici unei îngrădiri
sau presiuni de orice tip, acesta fiind protejat de lege împotriva acestora.
Consilierul juridic asigură apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale statului, ale
autorităţilor publice centrale şi locale, ale instituţiilor publice şi de interes public, ale celorlalte
113
persoane juridice de drept public, precum şi ale persoanelor juridice de drept privat şi ale
celorlalte entităţi interesate în conformitate cu Constituţia şi cu legile ţării.
Relaţia profesională dintre consilierul juridic şi beneficiarul serviciilor sale se bazează
pe onestitate, probitate, corectitudine, confidenţialitate şi independenţa opiniilor profesionale.
În activitatea sa, consilierul juridic asigură:
- consultanţa, asistenţa şi reprezentarea autorităţii sau a instituţiei publice ori a persoanei
juridice în favoarea căreia exercită profesia, apără drepturile şi interesele legitime ale
acestora în raporturile lor cu autorităţile publice, instituţiile de orice natură, precum şi
cu orice persoană juridică sau fizică, română ori străină;
- avizarea şi contrasemnarea actelor cu caracter juridic în condiţiile legii.
Activitatea de consilier juridic este considerată vechime în muncă juridică în funcţiile
de magistrat, avocat, notar public sau în alte funcţii juridice, potrivit dispoziţiilor legale
specifice fiecăreia dintre aceste profesii.
Activitatea desfăşurată de consilierul juridic este o activitate de mijloace şi nu de
rezultat.
2. DOBÂNDIREA CALITĂŢII DE CONSILIER JURIDIC
2.1. Primirea în profesie

Poate fi consilier juridic persoana care îndeplineşte următoarele condiţii:
- este cetăţean român şi are domiciliul în România;
- are exerciţiul drepturilor civile şi politice;
- este licenţiată a unei facultăţi de drept;
- este aptă din punct de vedere medical pentru exercitarea profesiei; această condiţie se
dovedeşte cu certificat medical eliberat în condiţiile legii;
- nu se află în vreunul dintre cazurile de nedemnitate prevăzute de Legea nr. 514/2003.
Înscrierea în profesia de consilier juridic se face în mod individual, pe baza unei cereri
adresate Colegiului Consilierilor Juridici pe a cărui rază teritorială domiciliază, conform
regulamentului şi statutului fiecărui colegiu teritorial.
Cererea de înscriere în profesie va fi însoţită de acte care să ateste îndeplinirea
condiţiilor prevăzute de Legea nr. 514/2003, respectiv: copii ale actului de identitate, ale actelor
de stare civilă, ale certificatului de naştere, copie legalizată a diplomei de studii, cazierul
judiciar, certificatul medical, două fotografii color pentru "Legitimaţia de consilier juridic" şi
declaraţie pe propria răspundere că îndeplineşte condiţiile legale pentru dobândirea şi
exercitarea profesiei de consilier juridic şi că nu este înscris în alt colegiu sau asociaţie
profesională a consilierilor juridici.
Colegiul teritorial verifică îndeplinirea condiţiilor generale şi speciale prevăzute de
legea şi statutul profesiei şi avizează admiterea în colegiul respectiv.
După aprobarea cererii, solicitantului i se va elibera decizia de înscriere în profesie,
conform vechimii sale în activităţi juridice.
Taxele de înscriere se vor stabili de către fiecare colegiu teritorial.
114
La primirea în corpul profesional, consilierul juridic depune următorul jurământ:
„În numele Legii, Onoarei şi Adevărului jur să respect Constituţia şi legile ţării, să-mi
exercit profesia independent, cu demnitate şi probitate şi să păstrez secretul profesional. Aşa
să-mi ajute Dumnezeu!”
2.2. Nedemnități
Este nedemn de a fi consilier juridic acela care:
- a fost condamnat definitiv pentru săvârşirea unei infracţiuni de natură a aduce atingere
profesiei de consilier juridic;
- în exercitarea profesiei de consilier juridic a săvârşit abuzuri prin care au fost încălcate
drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, stabilite prin hotărâre judecătorească
definitivă;
- este declarat nedemn, pentru alte cauze, de lege.
Exercitarea profesiei de consilier juridic este incompatibilă cu:
- calitatea de avocat;
- activităţile care lezează demnitatea şi independenţa profesiei de consilier juridic sau
bunele moravuri;
- alte profesii autorizate sau salarizate;
- funcţia şi activitatea de administrator sau de lichidator în cadrul procedurilor de
reorganizare şi lichidare judiciară;
- activitatea publicistică salarizată;
- alte incompatibilităţi prevăzute de lege sau rezultate din situaţia de conflict de interese,
în condiţiile legii.
Exercitarea profesiei de consilier juridic este compatibilă cu:

- activitatea didactică universitară şi de cercetare;
- funcţia de arbitru, mediator sau expert, în condiţiile legii şi cu respectarea prevederilor
legale privind conflictul de interese;
- participarea la comisii de studii, de întocmire a proiectelor de reglementări juridice;
- orice altă activitate profesională care nu încalcă situaţiile de incompatibilitate şi de
nedemnitate;
- calitatea de asociat, acţionar, administrator, cenzor la oricare dintre formele de
organizare juridică prevăzute de lege.
2.4. Stagiul profesional

La debutul exercitării profesiei, consilierul juridic efectuează, în mod obligatoriu, un
stagiu de pregătire profesională, perioadă în care are calitatea de consilier juridic stagiar.
Stagiul reprezintă perioada premergătoare definitivării în profesia de consilier juridic şi
are drept scop pregătirea profesională a consilierului juridic la începutul exercitării profesiei.
115
Stagiul la debutul în profesie este obligatoriu şi efectiv. În timpul stagiului, consilierul
juridic va avea calitatea de consilier juridic stagiar.
Durata stagiului este de 2 ani. Consiliul colegiului teritorial, în mod excepţional şi numai
după verificarea raportului făcut de şeful Biroului de îndrumare profesională, împreună cu
consilierul juridic îndrumător, precum şi cu consilierul juridic care sprijină cererea de admitere
în colegiu pe baza unei activităţi profesionale meritorii, poate aproba reducerea perioadei de
stagiu. Această reducere nu poate fi mai mare de 6 (şase) luni calendaristice.
Stagiul se suspendă în perioada neexercitării profesiei. Perioada de stagiu efectuată
înainte de data suspendării se ia în calcul pentru îndeplinirea stagiului.
Drepturile şi obligaţiile administrative ale consilierului juridic stagiar sunt prevăzute în
actul de decizie în baza căruia exercită profesia, beneficiind de toate celelalte drepturi ale
funcţiei pe perioada stagiului.
Consilierul juridic stagiar poate pune concluzii la judecătorie şi la tribunale ca instanţă
de fond, la organele de urmărire penală, precum şi la celelalte organe administrative cu atribuţii
jurisdicţionale.
Consilierul juridic îndrumător este obligat să prezinte Consiliului colegiului teritorial,
la sfârşitul perioadei de stagiu, un raport de activitate asupra modului în care stagiarul şi-a
îndeplinit în mod efectiv îndatoririle profesionale. Poate îndeplini calitatea de consilier juridic
îndrumător numai consilierul juridic definitiv şi care se bucură de o reputaţie profesională
neştirbită. Raportul dintre consilierul juridic definitiv - îndrumător şi consilierul juridic stagiar
este de conlucrare profesională, în baza unui contract de îndrumare în formă scrisă.
După efectuarea stagiului consilierul juridic stagiar va susţine examenul de definitivare.
Comisia de examinare după definitivat eliberează candidatului „Certificatul de
promovare a examenului de definitivat” în baza căruia acesta este înscris pe Tablou cu
menţiunea „definitiv”.
Taxa pentru susţinerea examenului de definitivat se stabileşte de către fiecare colegiu
teritorial.
Poate fi primit în profesie, în calitate de consilier juridic definitiv, cel care anterior sau
la data primirii a îndeplinit funcţia de avocat, magistrat ori notar definitiv sau a îndeplinit alte
funcţii juridice, potrivit dispoziţiilor legale specifice fiecăreia dintre aceste profesii, cel puţin 5
ani.
3. EXERCITAREA PROFESIEI DE CONSILIER JURIDIC
3.1. Activitatea consilierului juridic

Activitatea profesională a consilierului juridic se realizează prin:
- consultaţii şi cereri cu caracter juridic în toate domeniile dreptului;
- redactarea de opinii juridice cu privire la aspecte legale ce privesc activitatea acesteia;
- redactarea proiectelor de contracte, precum şi negocierea clauzelor legale contractuale;
- asistenţa, consultanţa şi reprezentarea juridică a persoanelor juridice şi a altor entităţi
interesate;
116
- redactarea de acte juridice, atestarea identităţii părţilor, a consimţământului, a
conţinutului şi a datei actelor încheiate, care privesc persoana juridică în favoarea căreia
consilierul juridic exercită profesia;
- avizarea şi contrasemnarea actelor cu caracter juridic;
- verificarea legalităţii actelor cu caracter juridic şi administrativ primite spre avizare;
- semnarea la solicitarea conducerii, în cadrul reprezentării, a documentelor cu caracter
juridic emanate de la persoana juridică sau de la instituţia publică reprezentată;
Avizele pentru legalitate şi conformitate vor fi însoţite de semnătura şi parafa

profesională.
În condiţiile în care actul juridic supus avizării pentru legalitate nu este conform legii,
consilierul juridic va formula un raport de neavizare în care va indica neconcordanţa acestuia
cu normele legale, în vederea refacerii actului;
Consilierul juridic, indiferent de forma în care îşi desfăşoară activitatea profesională, se
subordonează, numai pe linie administrativă, persoanei juridice în favoarea căreia îşi exercită
profesia. Dreptul la opinie profesională a consilierului juridic este garantat.
Consilierul juridic poate reprezenta gratuit în justiţie rudele sale, ale soţului/soţiei, până
la gradul IV inclusiv.
În exercitarea profesiei şi în legătură cu aceasta, consilierul juridic este obligat să
păstreze secretul profesional privitor la cauza ce i-a fost încredinţată, cu excepţia cazurilor
prevăzute expres de lege.
Pentru activitatea depusă, consilierul juridic are dreptul să fie remunerat conform
prevederilor formei scrise a raportului juridic care stă la baza exercitării profesiei faţă de
beneficiar.
În scopul asigurării secretului profesional, actele şi lucrările cu caracter profesional
aflate asupra consilierului juridic sau la locul de exercitare a profesiei sunt inviolabile.
Percheziţionarea consilierului juridic, a domiciliului ori a biroului său nu poate fi făcută decât
de procuror, în temeiul unui mandat emis în condiţiile legii. Nu vor putea fi ascultate şi
înregistrate, cu nici un fel de mijloace tehnice, convorbirile telefonice ale consilierului juridic
şi nici nu va putea fi interceptată şi înregistrată corespondenţa cu caracter profesional, decât în
condiţiile şi cu procedura prevăzute de lege.
3.2. Libertatea exercitării profesiei

În scopul asigurării, garantării şi protejării dreptului neîngrădit la muncă, consilierul
juridic îşi poate exercita profesia la alegere, în oricare dintre formele prevăzute de lege şi de
Statutul profesiei, cu respectarea prevederilor privind compatibilitatea şi incompatibilitatea în
exercitarea acesteia.
Consilierul juridic este liber să aleagă şi să schimbe în orice moment opţiunea sa pentru
exercitarea profesiei.
Consilierul juridic definitiv sau stagiar, în vederea exercitării profesiei, se va înscrie pe
Tabloul ţinut de colegiul teritorial.
Consilierul juridic este obligat să anunţe în scris conducerea colegiului teritorial din care
117
face parte despre orice intenţie de modificare a opţiunii sale privind exercitarea profesiei.
3.3. Interdicţii
Consilierul juridic nu poate asista sau reprezenta părţi cu interese contrare în aceeaşi
cauză sau în cauze conexe şi nu poate pleda împotriva părţii care l-a consultat mai înainte în
legătură cu aspectele litigioase ale pricinii.
Consilierul juridic nu poate fi ascultat ca martor şi nu poate furniza relaţii nici unei
autorităţi sau persoane cu privire la cauza care i-a fost încredinţată, decât dacă are dezlegarea
prealabilă, expresă şi scrisă din partea părţii în cauză, în condiţiile legii.
Calitatea de martor are întâietate faţă de calitatea de consilier juridic, cu privire la faptele
şi împrejurările pe care acesta le-a cunoscut înainte de a fi devenit apărător al vreunei părţi în
cauză. Dacă a fost ascultat ca martor, consilierul juridic nu mai poate desfăşura nici o activitate
profesională în acea cauză.
Consilierul juridic nu poate îndeplini funcţia de expert, interpret sau traducător în cauza
în care este angajat.
3.4. Tabloul anual al Consilierilor juridici

Colegiul teritorial are obligaţia să întocmească anual Tabloul, cu menţionarea numelui
şi a prenumelui, codului unic de înregistrare, a poziţiei profesionale, respectiv stagiar sau
definitiv, precum şi a situaţiei în ceea ce priveşte exercitarea profesiei (exclus, suspendat etc.).
Prin grija colegiului teritorial, Tabloul anual şi modificările intervenite sunt comunicate
Ordinului Consilierilor Juridici din România (O.C.J.R.) şi instituţiilor prevăzute de lege.
Consiliul colegiului teritorial emite hotărâri de trecere pe Tablou a consilierilor juridici
incompatibili, la cerere sau din oficiu, iar reînscrierea pe Tablou se face la cerere, după încetarea
stării de incompatibilitate. Taxele de reînscriere pe Tablou se stabilesc de Consiliul colegiului
teritorial.
3.5. Dovedirea calităţii de consilier juridic

Calitatea de consilier juridic - cu drept de exercitare a profesiei se dovedeşte cu
„Legitimaţia de consilier juridic” şi insigna profesiei, eliberate de fiecare colegiu consilierului
juridic înscris în Tabloul Colegiului.
Actele juridice redactate şi contrasemnate de consilierul juridic vor purta parafa
acestuia, iar cele avizate pentru legalitate vor purta parafa şi semnătura acestuia.
Modelul legitimaţiei de consilier juridic, cu însemnele corpului profesional, insigna şi
parafa de avizare pentru legalitate sunt adoptate de Congresul Colegiilor Consilierilor Juridici
din România.
3.6. Evidenţele activităţii consilierului juridic

Evidenţele activităţii consilierului juridic, actele şi documentele sunt ţinute de acesta,
potrivit reglementărilor privind activitatea persoanei juridice, entităţii în favoarea căreia îşi
exercită profesia.
118
Consilierul juridic ţine evidenţa în cazurile litigioase sau nelitigioase în care a fost
sesizat.
Indiferent de reglementările persoanei juridice sau entităţii în favoarea căreia îşi exercită
profesia, consilierul juridic va ţine evidenţa următoarelor activităţi:
- intrările şi ieşirile de corespondenţă juridică numerotate şi datate;
- registrul de evidenţă privind orice situaţie litigioasă cu care a fost sesizat;
- registrul de evidenţă privind avizele scrise - datate şi numerotate;
- registrul de înregistrare a actelor juridice atestate de consilierul juridic cu privire la
identitatea părţilor, a conţinutului şi a datei actelor.
Modelele acestor registre se adoptă de Comisia metodologică a O.C.J.R. şi se comunică
tuturor colegiilor.
La încetarea raporturilor juridice care stau la baza exercitării profesiei faţă de o persoană
juridică publică sau privată, entitate interesată, română ori străină, consilierul juridic va preda,
pe bază de proces-verbal, în vederea arhivării, toate documentele aferente activităţii depuse.
Predarea pe bază de proces-verbal, numerotat şi datat, a documentelor menţionate mai sus îl
descarcă în totalitate, de orice răspundere, pe consilierul juridic.
4. ÎNCETAREA CALITĂȚII DE CONSILIER JURIDIC, SUSPENDAREA

EXERCITĂRII PROFESIEI ȘI TRANSFERUL
4.1. Încetarea calităţii de consilier juridic

Încetarea exercitării profesiei de consilier juridic are loc în următoarele situaţii:
- prin renunţare scrisă la exercitarea profesiei;
- prin deces;
- dacă împotriva consilierului juridic s-a luat măsura excluderii din profesie.
În toate situaţiile de încetare a exercitării profesiei de consilier juridic, acesta nu va mai
putea folosi legitimaţia de consilier juridic, insigna, ştampilele şi roba.
4.2. Suspendarea exercitării profesiei de consilier juridic

Exercitarea profesiei de consilier juridic se suspendă în următoarele situaţii:
- în caz de incompatibilitate;
- pe perioada de interdicţie de a exercita activităţile profesionale, dispusă prin hotărâre
judecătorească sau disciplinară;
- în caz de neplată a taxelor şi a contribuţiilor profesionale timp de 3 luni de la scadenţa
acestora până la lichidarea lor integrală;
- în condiţiile în care consilierul juridic îndeplineşte alte funcţii juridice sau profesii
salarizate.
În toate situaţiile de suspendare a exercitării profesiei de consilier juridic, precizate la
alineatul anterior, pe Tablou se vor face menţiunile corespunzătoare.
Consilierul juridic înscris în Colegiu, dar care nu îşi va putea exercita profesia, se
consideră suspendat.
119
4.3. Transferul
Consilierul juridic care, din motive justificate, solicită transferarea într-un alt colegiu va
notifica atât colegiul în care este înscris, cât şi colegiul în care urmează să se înscrie.
Cererea de transfer trebuie să fie însoţită de actele pe care se întemeiază şi de un
certificat eliberat de colegiul de la care se solicită transferul, certificat eliberat ulterior
înregistrării cererii de transfer, prin care se constată că solicitantul nu a fost exclus, nu a devenit
nedemn sau incompatibil, nu se află în curs de judecată penală ori disciplinară şi că a achitat la
zi taxele şi contribuţiile profesionale către colegiu.
Consiliul colegiului de la care se solicită transferul va aviza cererea, pe care o va înainta,
împreună cu dosarul de înscriere în profesie, colegiului la care se solicită transferul.
Consiliul colegiului la care se solicită transferul va soluţiona cererea, potrivit raportului
întocmit de un consilier delegat, care va verifica dosarul de înscriere în profesie al celui care
solicită transferul, înaintat de colegiul de la care se solicită transferul o dată cu certificatul
menţionat în articolul precedent, va aviza înscrierea în Tablou în mod corespunzător şi va
elibera acestuia decizia de înscriere în Tablou, legitimaţia, insigna şi ştampilele.
Consiliul colegiului de la care consilierul juridic se transferă va dispune prin decizie
radierea consilierului juridic transferat din Tabloul ţinut de colegiul respectiv.
Consilierul juridic transferat are obligaţia de a preda colegiului de la care se transferă
legitimaţia, insigna şi ştampilele.
5. DREPTURILE ŞI ÎNDATORIRILE CONSILIERULUI JURIDIC
5.1. Drepturile consilierului juridic

Consilierul juridic are dreptul să fie înscris în Tablou, cu drept de exercitare a profesiei,
şi are dreptul să acorde consultanţă juridică, să redacteze, să contrasemneze, să avizeze pentru
legalitate acte juridice, să asiste şi să reprezinte orice instituţie, autoritate publică, persoană
juridică sau orice entitate interesată în toate domeniile de drept, în condiţiile Legii nr. 514/2003
şi ale Statutului profesiei.
Consilierul juridic stagiar poate pune concluzii la judecătorie şi tribunale, ca instanţă de
fond, la organele de urmărire penală, precum şi la celelalte organe administrative cu atribuţii
jurisdicţionale.
Consilierul juridic definitiv poate pune concluzii la instanţele judecătoreşti de toate
gradele, la organele de urmărire penală, precum şi la toate autorităţile şi organele administrative
cu atribuţii jurisdicţionale.
Consilierii juridici au dreptul de a alege şi de a fi aleşi în organele de conducere ale
colegiilor şi ale O.C.J.R, în condiţiile prevăzute de statutele acestor organizaţii profesionale.
În scopul asigurării secretului profesional, actele şi lucrările cu caracter profesional
aflate asupra consilierului juridic, la domiciliul acestuia şi la locul unde îşi exercită profesia
sunt inviolabile.
Raportul dintre consilierul juridic şi persoana juridică pe care o asistă sau o reprezintă
120
nu poate fi stânjenit sau controlat.
Consilierii juridici nu răspund penal, material, administrativ sau disciplinar pentru
susţinerile făcute oral ori în scris în faţa instanţei de judecată sau a altor organe, dacă acestea
sunt în legătură cu apărarea şi necesare cauzei ce i-a fost încredinţată.
Pentru activitatea sa profesională consilierul juridic are dreptul la o remuneraţie de bază,
stabilită prin negociere pentru consilierul juridic ce are statut de salariat, sau conform legilor
speciale pentru cel numit în funcţie.
Deosebit de remuneraţia de bază astfel stabilită, în considerarea specificului muncii şi a
importanţei sociale a serviciilor profesionale, consilierul juridic poate negocia prestaţii
suplimentare în bani reprezentând clauza de mobilitate şi clauza de confidenţialitate.
Consilierului juridic, funcţionar public, îi sunt aplicabile şi beneficiază şi de prevederile legii
funcţionarului public.
În activitatea sa profesională consilierul juridic se bucură de protecţia legii, în condiţiile
prevăzute de Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Percheziţionarea consilierului juridic, a domiciliului ori a locului său de muncă sau
ridicarea de înscrisuri ori de bunuri de la acesta nu poate fi făcută decât de procuror în baza
unui mandat emis de judecător.
Exercitarea activităţilor specifice profesiei de consilier juridic: consultanţă, asistenţă,
reprezentare juridică, avizare pentru legalitate şi contrasemnare de acte juridice de către
persoane neautorizate prin nerespectarea condiţiilor prevăzute de lege şi de statut reprezintă
exercitare fără drept a profesiei de consilier juridic şi se sancţionează conform legii penale.
Autorităţile, instituţiile şi persoanele juridice la care consilierii juridici îşi exercită
profesia în mod permanent sunt obligate să asigure acestora spaţii distincte şi corespunzătoare
atât pentru buna desfăşurare a activităţilor profesionale, cât mai ales pentru asigurarea
confidenţialităţii şi secretului profesional stabilite de lege. În acelaşi scop, pentru exercitarea
corespunzătoare a profesiei de consilier juridic, acestea vor asigura baza tehnico-materială
necesară, birotica şi orice alte utilităţi necesare îndeplinirii serviciului profesional.
Autorităţile administrative judeţene şi locale vor asigura sprijin pentru identificarea de
spaţii corespunzătoare funcţionării organizaţiilor profesionale, colegiilor consilierilor juridici şi
pentru asigurarea formării profesionale a membrilor săi, care exercită un serviciu profesional
specializat, de interes general.
5.2. Îndatoririle consilierului juridic

Consilierul juridic apără drepturile şi interesele legitime ale instituţiei, persoanei
juridice, autorităţii sau entităţii pentru care exercită profesia, asigură consultanţă şi reprezentare
juridică, avizează şi contrasemnează actele cu caracter juridic emise de acestea.
Consilierul juridic acordă consultanţă, opinia sa fiind consultativă.
Consilierii juridici din structurile administraţiei publice judeţene şi locale sunt obligaţi
să acorde consultanţă şi asistenţă juridică, la cerere, consiliilor comunale şi primăriilor, iar
reprezentarea acestora se poate face pe baza delegaţiei emise de primar.
Consilierul juridic formulează punctul său de vedere potrivit prevederilor legale şi a
121
crezului său profesional.
Consilierul juridic manifestă independenţă în relaţia cu organele de conducere ale
persoanei juridice unde exercită profesia, precum şi cu orice alte persoane din cadrul acesteia;
punctul de vedere formulat de către consilierul juridic în legătură cu aspectul juridic al unei
situaţii nu poate fi schimbat sau modificat de către nici o persoană, consilierul juridic
menţinându-şi opinia legală formulată iniţial, indiferent de împrejurări.
În exercitarea profesiei, consilierul juridic nu poate fi supus nici unei presiuni din partea
persoanei juridice unde îşi exercită profesia sau din partea oricărei alte persoane juridice de
drept public ori privat.
Consilierul juridic, în exercitarea profesiei, se supune numai Constituţiei, legii,
statutului profesiei şi regulilor eticii profesionale.
Consilierul juridic va aviza şi va semna acte cu caracter juridic, avizul pozitiv sau
negativ, precum şi semnătura sa fiind aplicate numai pentru aspectele strict juridice ale
documentului respectiv.
Consilierul juridic nu se pronunţă asupra aspectelor economice, tehnice sau de altă
natură cuprinse în documentul avizat ori semnat de acesta.
Consilierii juridici sunt obligaţi să respecte solemnitatea şedinţelor de judecată şi să nu
folosească expresii jignitoare faţă de completul de judecată, faţă de ceilalţi consilieri juridici,
avocaţi sau faţă de părţile din proces.
Consilierii juridici sunt datori să studieze temeinic cauzele în care asistă sau reprezintă
instituţiile, autorităţile ori entităţile interesate, să se prezinte la termene la instanţele de judecată
sau la organele de urmărire penală ori la alte instituţii, să manifeste conştiinciozitate şi probitate
profesională, să pledeze cu demnitate faţă de judecător şi de părţile în proces, să depună
concluzii orale sau note de şedinţă ori de câte ori consideră necesar acest lucru sau instanţa de
judecată dispune în acest sens.
Consilierii juridici sunt obligaţi să participe la şedinţele convocate de Consiliul
Colegiului, la activităţile profesionale şi la şedinţele organelor de conducere din care fac parte.
Absentarea repetată şi în mod nejustificat constituie abatere disciplinară.
Consilierii juridici sunt obligaţi să ţină evidenţele cerute de lege şi pe cele prevăzute în
regulamentele corpului profesional, adoptate de Consiliul O.C.J.R. - cu privire la cauzele în
care asistă sau reprezintă, să avizeze pentru legalitate actele juridice şi să achite cu regularitate
taxele şi contribuţiile stabilite pentru formarea bugetului Colegiului şi bugetului O.C.J.R. La
înscrierea sau reînscrierea în colegiu, fiecare consilier juridic va achita o taxă stabilită de
Consiliul O.C.J.R., ce se face venit atât la bugetul colegiului respectiv, cât şi la bugetul O.C.J.R.
Consilierii juridici sunt obligaţi să restituie actele ce le-au fost încredinţate instituţiei,
autorităţii sau entităţii interesate de la care le-au primit.
Consilierul juridic este obligat să respecte dispoziţiile legale privitoare la interesele
contrare în aceeaşi cauză sau în cauze conexe ori la conflictul de interese pe care persoana
juridică ce o reprezintă le poate avea; el este, de asemenea, obligat să respecte secretul şi
confidenţialitatea activităţii sale, în condiţiile legii. Obligaţia de a păstra secretul profesional,
conform clauzei de confidenţialitate. Ea se extinde asupra tuturor activităţilor consilierului
juridic. Consilierul juridic nu poate fi obligat în nici o circumstanţă şi de către nici o persoană
122
fizică sau juridică să divulge secretul profesional.
Aceeaşi obligaţie revine organelor de conducere ale colegiilor teritoriale şi angajaţilor
acestora cu privire la informaţiile cunoscute de către aceştia în funcţiile pe care le deţin.
Consilierii juridici sunt obligaţi să poarte robă în faţa tuturor instanţelor judecătoreşti.
Purtarea robei în afara incintei instanţei judecătoreşti este interzisă.
Consilierul juridic răspunde pentru încălcarea obligaţiilor profesionale, potrivit legii şi
Statutului.
La încetarea raportului juridic care stă la baza exercitării profesiei de consilier juridic
faţă de beneficiarul prestaţiei, consilierul juridic va informa în scris colegiul din care face parte.
Toţi consilierii juridici asociaţi, membri ai colegiilor teritoriale, au îndatorirea de a
participa la activităţile profesionale, stagiile de pregătire profesională, conferinţele,
simpozioanele şi la orice alte manifestări organizate de colegiile teritoriale şi O.C.J.R. potrivit
statutelor şi regulamentelor acestora.
Întrebări:
- Care sunt condițiile în care o persoană poate deveni consiler juridic ?
- Care sunt activitățile specifice consilierilor juridici ?
- Cum se desfășoară stagiul profesional al consilierilor juridici stagiari ?
- Care sunt evidențele pe care trebuie să le țină consilierii juridici ?
- Care sunt drepturile consilierilor juridici ?
- Care sunt îndatoririle consilierilor juridici ?
ORGANIZAREA ȘI EXERCITAREA PROFESIEI DE NOTAR PUBLIC (2 ore)

profesiei de notar public în România
- să cunoască regulile generale aplicabile profesiei de notar public în România
- să analizeze și să prezinte condițiile privind dobândirea calității de notar public
- să analizeze regulile și disciplinele care se aplică exercitării profesiei de notar publicîn
România
- să cunoască drepturile și îndatoririle notarilor publici
- să cunoască regulile aplicabile răspunderii notarilor publici

1. Reguli generale privind organizarea și exercitarea profesiei de notar public
1.1. Activitatea notarială
1.2. Formele de exercitare a funcției de notar public
123
1.3. Actele îndeplinite de notarul public
1.4. Competența notarilor publici. Competența altor instituții sau organe de a efectua
acte notariale
2. Organizarea activității notarilor publici
2.1. Organizarea, funcţionarea şi evidenţa biroului individual notarial şi a societăţii
profesionale notariale
2.2. Actualizarea numărului de notari publici
3. Dobândirea calității de notar public
3.1. Condițiile pentru a dobândi calitatea de notar public
3.2. Dobândirea calității de notar de către persoanele care efectuează stagiul profesional
3.3. Dobândirea calității de notar de către persoanele care au cel puțin 6 ani vechime
într-o funcție de specialitate juridică
3.4. Dobândirea calității de notar public fără examen
3.5. Numirea în funcţia de notar public
4. Încetarea și suspendarea din funcția de notar public
4.1. Încetarea calității de notar public
4.2. Suspendarea din funcția de notar public
5. Drepturile și îndatoririle notarilor publici
5.1. Drepturile notarilor publici
5.2. Îndatoririle notarilor publici
6. Răspunderea notarilor publici
6.1. Răspunderea civilă
6.2. Răspunderea disciplinară

DE NOTAR PUBLIC
1.1 Activitatea notarială

Activitatea notarială asigură persoanelor fizice şi juridice constatarea raporturilor
juridice civile sau comerciale nelitigioase, precum şi exerciţiul drepturilor şi ocrotirea
intereselor, în conformitate cu legea.
Activitatea notarială se înfăptuieşte în mod egal pentru toate persoanele, fără deosebire
de rasă, de naţionalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de opinie, de apartenenţă
politică, de avere sau de origine socială.
Activitatea notarială se realizează de notarii publici prin acte notariale şi consultaţii
juridice notariale, în condiţiile prezentei legi.
Notarul public este învestit să îndeplinească un serviciu de interes public şi are statutul
unei funcţii autonome.
Pe teritoriul României funcţia de notar public se organizează şi se exercită numai în
124
condiţiile Legii nr. 36/1995 a notarilor publici și activității notariale, republicată, în cadrul
Uniunii Naţionale a Notarilor Publici din România și al Camerelor Notarilor Publici. Funcţia
de notar public se exercită numai de către notarii publici membri ai Uniunii, organizaţi în cadrul
Camerelor.
În exercitarea profesiei şi în legătură cu aceasta, notarul public este protejat de lege.
Constituirea şi funcţionarea de forme de organizare a profesiei de notar public, altele
decât Uniunea şi Camerele, sunt interzise. Actele de constituire şi de înregistrare a oricăror altor
forme de organizare sunt nule de drept.
1.2. Formele de exercitare a funcției de notar public

Notarul public îşi exercită funcţia într-un birou notarial. Formele de exercitare a funcţiei
de notar public sunt:
- birou individual;
- societate profesională.
În cadrul biroului individual îşi exercită funcţia un notar public, angajaţi cu studii
superioare şi personal auxiliar.
Societatea profesională se constituie din 2 sau mai mulţi notari publici asociaţi. În cadrul
societăţii profesionale, notarii publici asociaţi pot angaja personal cu studii superioare şi
personal auxiliar.
Notarii publici asociaţi într-o societate profesională îşi exercită personal funcţia şi
răspund individual pentru activitatea lor.
Notarul public nu îşi poate exercita funcţia, în acelaşi timp, în mai multe forme de
exercitare a acesteia.
Formele de exercitare a profesiei de notar public vor fi individualizate prin denumire,
după cum urmează:
- în cazul biroului individual - sintagma „birou individual notarial” urmată fie de numele
notarului public titular, fie de denumirea biroului, în cazul în care notarul public şi-a
ales o denumire;
- în cazul societăţii profesionale - sintagma „societate profesională notarială” urmată fie
de numele notarilor publici asociaţi, fie de denumirea societăţii profesionale, în cazul în
care notarii publici asociaţi şi-au ales o denumire.
Denumirile prevăzute mai sus vor figura pe însemnele exterioare ale birourilor
individuale sau ale societăţilor profesionale, în condiţiile stabilite de statutul profesiei.
Prin contractul de asociere, notarii publici pot conveni ca denumirea societăţii
profesionale să rămână nemodificată, în cazul decesului sau al ieşirii din asociere a unuia dintre
asociaţi.
Notarul public este liber să opteze şi să îşi schimbe în orice moment opţiunea pentru una
dintre formele de exercitare a funcţiei prevăzute de lege.
Cu respectarea prevederilor legii şi ale statutului profesiei, o formă de exercitare a
funcţiei de notar public se poate transforma în alta fără a intra în lichidare.
125
1.3. Actele îndeplinite de notarul public
Actul îndeplinit de notarul public, purtând sigiliul şi semnătura acestuia, este de
autoritate publică şi are forţa probantă şi, după caz, forţa executorie prevăzute de lege.
Actele notariale pot fi efectuate şi de misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale
României, precum şi de alte instituţii, în condiţiile şi limitele prevăzute de lege. Notarii publici
şi instituţiile care desfăşoară activitate notarială au obligaţia să verifice, în scopul prevenirii
litigiilor, ca actele pe care le instrumentează să nu cuprindă clauze contrare legii şi bunelor
moravuri, să ceară şi să dea lămuriri părţilor asupra conţinutului acestor acte spre a se convinge
că le-au înţeles sensul şi le-au acceptat efectele.
În cazul în care actul solicitat este contrar legii şi bunelor moravuri, notarul public va
refuza întocmirea lui.
Notarul public îşi desfăşoară activitatea la sediul biroului notarial în care funcţionează.
Pentru îndeplinirea obligaţiilor profesionale, notarul public se poate deplasa şi în afara sediului
biroului notarial, în limitele circumscripţiei teritoriale a judecătoriei în care îşi desfăşoară
activitatea.
În cazul în care în circumscripţia unei judecătorii funcţionează mai multe birouri de
notari publici, competenţa teritorială a fiecărui notar public se întinde pe tot cuprinsul acelei
circumscripţii. Competenţa teritorială a notarilor publici numiţi în municipiul Bucureşti se
întinde pe tot cuprinsul circumscripţiei Tribunalului Bucureşti.
1.4. Competenţa notarilor publici. Competența altor instituții sau organe de a efectua acte
notariale
Notarul public îndeplineşte următoarele acte şi proceduri notariale:
- redactarea înscrisurilor cu conţinut juridic, la solicitarea părţilor;
- autentificarea înscrisurilor;
- procedura succesorală notarială;
- certificarea unor fapte, în cazurile prevăzute de lege;
- legalizarea semnăturilor de pe înscrisuri, a specimenelor de semnătură, precum şi a
sigiliilor;
- darea de dată certă înscrisurilor;
- primirea în depozit a bunurilor, a înscrisurilor şi a documentelor prezentate de părţi,
precum şi a sumelor de bani, a altor bunuri, înscrisuri sau documente găsite cu ocazia
inventarului succesoral, în limita spaţiului şi utilităţilor de care dispune biroul notarial;
- actele de protest al cambiilor, al biletelor la ordin şi al cecurilor;
- legalizarea copiilor de pe înscrisuri;
- efectuarea şi legalizarea traducerilor;
- eliberarea de duplicate de pe actele pe care le-a întocmit;
- activităţi fiduciare, în condiţiile legii;
- numirea, în cazurile prevăzute de lege, a custodelui sau a curatorului special;
- înregistrarea şi păstrarea, în condiţiile legii, a amprentelor dispozitivelor speciale de
marcat;
126
- certificarea etapelor procedurale ale licitaţiilor şi/sau ale rezultatelor acestora;
- procedura divorţului, în condiţiile legii;
- emiterea certificatului european de moştenitor;
- lichidarea pasivului succesoral, cu acordul tuturor moştenitorilor;
- emiterea titlurilor executorii notariale;
- orice alte operaţiuni prevăzute de lege.
Notarii publici pot da şi alte consultaţii juridice în materie notarială decât cele privind
conţinutul actelor pe care le îndeplinesc şi pot participa, în calitate de specialişti desemnaţi de
părţi, la pregătirea şi întocmirea unor acte juridice cu caracter notarial.
Notarul public poate desfăşura, în condiţiile legii, activităţi de agent al Arhivei
Electronice de Garanţii Reale Mobiliare, precum şi alte activităţi decât cele prevăzute de
prezenta lege, date în competenţa sa.
În îndeplinirea atribuţiilor ce îi revin, notarul public are competenţă generală, cu

excepţiile prevăzute în situaţiile următoare:
- procedura succesorală notarială este de competenţa notarului public din biroul notarial
situat în circumscripţia teritorială a judecătoriei în care defunctul şi-a avut ultimul
domiciliu;
- în cazul moştenirilor succesive, moştenitorii pot alege competenţa oricăruia dintre
notarii publici care îşi desfăşoară activitatea într-un birou individual sau într-o societate
profesională din circumscripţia teritorială a judecătoriei în care şi-a avut ultimul
domiciliu acela dintre autori care a decedat cel din urmă;
- actele de protest al cambiilor, al biletelor la ordin şi al cecurilor se fac de notarul public
din circumscripţia teritorială a judecătoriei în care urmează a se face plata;
- eliberarea duplicatelor de pe actele notariale, îndreptarea erorilor materiale sau
completarea omisiunilor vădite se face de notarul public în a cărui arhivă se află
originalul actelor notariale;
- procedura divorţului este de competenţa notarului public cu sediul biroului în
circumscripţia judecătoriei în a cărei rază teritorială se află locul încheierii căsătoriei
sau ultima locuinţă comună a soţilor;
- procedura eliberării încheierii cu privire la rezultatul verificărilor efectuate în Registrul
de evidenţă a procedurilor succesorale al Camerelor şi în registrele naţionale notariale
ale Uniunii se îndeplineşte de notarul public competent, în condiţiile legii, să efectueze
procedura succesorală.
În cazul în care în circumscripţia unei judecătorii funcţionează mai multe birouri de
notari publici, competenţa teritorială a fiecărui notar public se întinde pe tot cuprinsul acelei
circumscripţii. Competenţa teritorială a notarilor publici numiţi în municipiul Bucureşti se
întinde pe tot cuprinsul circumscripţiei Tribunalului Bucureşti.
Conflictele de competenţă între notarii publici din circumscripţia aceleiaşi curţi de apel
se soluţionează de către Colegiul director al Camerei, la sesizarea notarului public sau a părţii
interesate.
127
Conflictele de competenţă dintre notarii publici din circumscripţia unor curţi de apel
diferite se soluţionează de către Biroul executiv al Consiliului Uniunii.
Decizia Colegiului director al Camerei sau, după caz, a Biroului executiv al Consiliului
Uniunii poate fi contestată, în termen de 15 zile de la comunicare, la judecătoria în a cărei
circumscripţie îşi desfăşoară activitatea notarul public cel din urmă sesizat. Hotărârea
judecătoriei este definitivă.
Secretarii consiliilor locale ale comunelor şi oraşelor unde nu funcţionează birouri ale
notarilor publici îndeplinesc, la cererea părţilor, legalizarea copiilor de pe înscrisuri, cu excepţia
înscrisurilor sub semnătură privată.
Activitatea notarială a misiunilor diplomatice şi oficiilor consulare ale României se
desfăşoară pe baza legii române şi a înţelegerilor internaţionale la care România este parte,
precum şi potrivit uzanţelor internaţionale.
La cererea persoanelor fizice având cetăţenia română, precum şi a persoanelor juridice
române, misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale României îndeplinesc următoarele acte
notariale:
- redactarea de înscrisuri, la solicitarea părţilor, în vederea îndeplinirii uneia dintre
procedurile notariale prevăzute de lege în competenţa misiunilor diplomatice şi oficiilor
consulare;
- autentificarea înscrisurilor, cu excepţia actelor juridice între vii cu efect constitutiv sau
translativ de proprietate şi a actelor privind alegerea, modificarea şi lichidarea regimului
matrimonial;
- legalizarea sigiliilor şi a semnăturilor;
- darea de dată certă înscrisurilor prezentate de părţi;
- certificarea unor fapte;
- legalizarea de copii de pe înscrisuri;
- efectuarea şi legalizarea traducerilor;
- primirea în depozit a înscrisurilor şi documentelor prezentate de părţi;
- eliberarea de duplicate de pe actele notariale întocmite de misiunile diplomatice sau
oficiile consulare.
Misiunile diplomatice şi oficiile consulare nu pot îndeplini procedura desfacerii
căsătoriei şi procedura succesorală.
Activităţile notariale date în competența misiunilor diplomatice și oficiilor consulare,
care produc efecte juridice în România, pot fi îndeplinite de către misiunile diplomatice şi
oficiile consulare ale României şi la cererea persoanelor fizice sau juridice străine, în măsura în
care legile şi reglementările statului de reşedinţă sau acordurile bilaterale nu se opun.
Actele notariale se îndeplinesc la sediile misiunilor diplomatice sau oficiilor consulare,
precum şi la bordul navelor şi aeronavelor sub pavilion românesc care se află staţionate în raza
de activitate a acestor organe, precum şi la domiciliul cetăţeanului român ori în alt loc, dacă
acest lucru este prevăzut în convenţiile internaţionale la care România şi statul de reşedinţă sunt
părţi sau legea locală nu se opune.
2. ORGANIZAREA ACTIVITĂŢII NOTARILOR PUBLICI
128
2.1. Organizarea, funcţionarea şi evidenţa biroului individual notarial şi a societăţii
profesionale notariale
Activitatea notarilor publici se desfăşoară în cadrul unui birou notarial, în care pot
funcţiona unul sau mai mulţi notari publici asociaţi în partidă simplă sau comună, după caz,
conform avizului Colegiului director al Camerei, angajaţi cu studii superioare şi personal
auxiliar.
Prin asociere, notarul public nu îşi pierde dreptul la birou notarial individual.
Asocierea şi încetarea asocierii notarilor publici care au sediul biroului în circumscripţia
aceleiaşi judecătorii se dispun prin decizie a Colegiului director al Camerei în a cărei rază
teritorială se află judecătoria în circumscripţia căreia au sediul notarii publici. Asocierea şi
încetarea asocierii notarilor publici care nu au sediul biroului în circumscripţia aceleiaşi
judecătorii se dispun prin ordin al ministrului justiţiei. Condiţiile şi procedura privind asocierea,
respectiv încetarea asocierii notarilor publici, se stabilesc prin regulamentul de punere în
aplicare a prezentei legi.
Asocierea, respectiv încetarea asocierii, produce efecte de la data înregistrării acesteia
în Registrul naţional de evidenţă a notarilor publici (RNENP), ţinut de Uniune. Certificatul de
înregistrare se comunică, de îndată, Ministerului Justiţiei.
Notarul public îşi poate schimba sediul biroului notarial dintr-o localitate în altă
localitate, prin concurs organizat de către Institutul Notarial Român, la nivel naţional, pe
posturile destinate schimbărilor de sedii. Concursul de schimbări de sedii constă într-o probă
practică scrisă. Nota minimă de promovare este 7,00.
Ocuparea posturilor de către candidaţii admişi se face potrivit opţiunii exprimate în
cererea de înscriere la concurs, în ordinea mediilor obţinute şi în limita posturilor prevăzute în
ordinului Ministrului Justiției de actualizare a posturilor destinate schimbărilor de sedii ale
birourilor notariale.
Prin excepţie, schimbarea sediului biroului notarial dintr-o localitate în altă localitate se
poate realiza prin încetarea calităţii notarului public titular şi preluarea postului acestuia, la
cerere, de către notarul public asociat. În cazul în care în societatea profesională funcţionează
mai mult de 2 notari publici asociaţi, care nu sunt numiţi în localitatea respectivă, locul vacantat
se ocupă de notarul public nominalizat prin contractul de asociere de către notarul public titular,
dintre notarii asociaţi. În cazul în care nu este nominalizat unul dintre notarii asociaţi, locul
vacantat se ocupă prin concurs organizat în condiţiile legii.
Notarul public îşi poate schimba temporar sediul, prin asociere, dintr-o localitate în altă
localitate, cu respectarea condițiilor prevăzute de lege. Schimbarea temporară a sediului
biroului notarial se dispune prin ordin al Ministrului Justiţiei sau, după caz, prin decizie a
Colegiului director al Camerei.
Componenţa comisiilor pentru organizarea şi desfăşurarea concursului de schimbare de
sedii se stabileşte potrivit regulamentului aprobat de către Consiliul Uniunii. Din comisia de
examinare şi din comisia de soluţionare a contestaţiilor face parte şi câte un reprezentant al
Ministerului Justiţiei. Schimbarea sediului biroului se dispune prin ordin al Ministrului Justiţiei.
Procedura privind organizarea şi desfăşurarea concursului de schimbare de sediu se
129
stabileşte prin regulament, aprobat de Consiliul Uniunii.
2.2. Actualizarea numărului de notari publici

La actualizarea numărului de notari publici se va avea în vedere ca în circumscripţia
unei judecătorii să îşi exercite funcţia cel puţin 2 notari publici.
Numărul posturilor de notar public se actualizează, de regulă anual, de către ministrul
justiţiei. Actualizarea se face la propunerea Consiliului Uniunii.
Ministrul justiţiei va proceda, în primul trimestru al fiecărui an, pe baza propunerilor
Consiliului Uniunii, la emiterea ordinelor de actualizare, în mod distinct, pentru fiecare
categorie de posturi care se actualizează, astfel:
- posturile destinate judecătorilor de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie;
- posturi destinate notarilor stagiari care vor promova examenul de definitivat;
- posturi destinate persoanelor care au cel puţin 6 ani vechime în funcţii de specialitate
juridică şi care vor promova concursul de dobândire a calităţii de notar public;
- posturi destinate schimbărilor de sedii ale birourilor notariale.
La formularea propunerii de actualizare, Consiliul Uniunii va ţine seama de:

- propunerile Camerelor;
- numărul notarilor publici în funcţie;
- numărul notarilor stagiari care urmează să susţină examenul de definitivat;
- cererile judecătorilor de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie care urmează să fie numiţi
notar public cu scutire de examen;
- cerinţele rezultate din întinderea teritoriului, numărul locuitorilor;
- volumul şi tipul procedurilor notariale solicitate de către public;
- media anuală a onorariilor încasate de birourile notariale, pe localităţi.
3. DOBÂNDIREA CALITĂŢII DE NOTAR PUBLIC
3.1. Condițiile pentru a dobândi calitatea de notar public

Notar public poate fi cel care îndeplineşte următoarele condiţii:
- este cetăţean român, cetăţean al unui stat membru al Uniunii Europene, cetăţean al unui
stat aparţinând Spaţiului Economic European sau cetăţean al Confederaţiei Elveţiene şi
are domiciliul sau reşedinţa în România;
- este licenţiat în drept;
- nu are antecedente penale rezultate ca urmare a săvârşirii unei infracţiuni de serviciu
sau în legătură cu serviciul ori a săvârşirii cu intenţie a unei alte infracţiuni;
- se bucură de o bună reputaţie, constatată în condiţiile stabilite prin statut;
- este apt din punct de vedere medical şi psihologic pentru exercitarea funcţiei;
- a deţinut timp de 2 ani calitatea de notar stagiar, a absolvit Institutul Notarial Român şi
130
a promovat examenul de definitivat sau a exercitat timp de cel puţin 6 ani o funcţie de
specialitate juridică şi a promovat concursul de admitere în funcţia de notar public.
Dovada îndeplinirii condiţiei referitoare la aptitudinea medicaă și psihologică se face în
baza unui certificat medical şi a unui aviz psihologic emise de către unităţi sanitare şi cabinete
psihologice acreditate potrivit legii şi cu care Uniunea sau Camerele au încheiat protocoale de
colaborare.
3.2. Dobândirea calității de notar de către persoanele care efectuează stagiul profesional
Pentru a deveni notar stagiar, o persoană trebuie să îndeplinească cumulativ condiţiile
prevăzute de lege şi să promoveze examenul sau concursul de dobândire a calităţii de notar
stagiar, organizat de Institutul Notarial Român.
Institutul Notarial Român organizează, pe posturile aprobate de Consiliul Uniunii, într-
o zi lucrătoare, la o dată stabilită de preşedintele Uniunii, examenul sau concursul de dobândire
a calităţii de notar stagiar.
Examenul sau concursul de admitere ca notar stagiar constă într-o probă scrisă, cu
caracter teoretic, din tematica aprobată de Consiliul Uniunii. Nota minimă de promovare este
7,00. Candidaţii declaraţi admişi vor ocupa locurile în limita posturilor aprobate de Consiliul
Uniunii pentru Camera la care şi-au depus cererea de înscriere la examen sau concurs. Un
candidat poate depune cererea de înscriere la examen sau concurs la o singură Cameră.
Locurile destinate dobândirii calităţii de notar stagiar se aprobă de către Consiliul
Uniunii, după consultarea Colegiilor directoare.
După promovarea examenului sau concursului, notarul stagiar urmează timp de 2 ani
cursurile de pregătire teoretică şi practică organizate de Institutul Notarial Român.
Pe perioada desfăşurării stagiului, notarul stagiar suportă cheltuielile de pregătire
stabilite de către Institutul Notarial Român. Nefrecventarea cursurilor sau neplata cheltuielilor
de pregătire atrage încetarea calităţii de notar stagiar. Structura pregătirii şi condiţiile aplicării
sancţiunii prevăzute în prezentul alineat, precum şi procedura desfăşurării stagiului se stabilesc
prin regulament aprobat de către Consiliul Uniunii.
Pregătirea teoretică se desfăşoară prin frecventarea cursurilor organizate de Institutul
Notarial Român. Pregătirea practică se desfăşoară în cadrul unui birou notarial, desemnat de
către Colegiul director al Camerei în care notarul stagiar a susţinut examenul sau concursul de
dobândire a calităţii de notar stagiar, cu acordul notarului public coordonator.
Activitatea unui notar stagiar poate fi îndrumată numai de notari publici cu o vechime
de cel puţin 6 ani în această calitate şi care se bucură de o bună reputaţie profesională.
După finalizarea celor 2 ani de stagiu, notarul stagiar trebuie să participe şi să
promoveze examenul de definitivat organizat de Institutul Notarial Român (INR).
Examenul de definitivat constă în două probe scrise, respectiv una cu caracter teoretic
şi una cu caracter practic, din tematica de concurs. Media minimă de promovare este 7,00, dar
nu mai puţin de nota 5,00 la fiecare probă.
După finalizarea celor 2 ani de stagiu, notarul stagiar are dreptul de a se prezenta la cel
mult două sesiuni ale examenului de definitivat.
Comisia de examinare pentru examenul de definitivat este constituită din următorii
131
membri: un membru al Consiliului Uniunii, care este şi preşedintele comisiei, un reprezentant
al Ministerului Justiţiei, un membru al corpului didactic din învăţământul superior de
specialitate şi 2 notari publici cu prestigiu profesional, desemnaţi în condiţiile regulamentului
de organizare şi desfăşurare a concursului. În funcţie de numărul candidaţilor, Consiliul
Uniunii, la propunerea INR, poate hotărî suplimentarea numărului comisiilor de examinare, cu
excepţia preşedintelui, care este unic. Reguli similare se aplică şi pentru constituirea comisiei
de soluţionare a contestaţiilor.
Rezultatele examenului de definitivat se validează de către Consiliul Uniunii, la
propunerea preşedintelui comisiei de examinare.
Examenul sau, după caz, concursul de dobândire a calităţii de notar stagiar se susţine în
limba română şi se organizează de către INR, conform condiţiilor şi procedurii prevăzute prin
regulament aprobat de ministrul justiţiei, la propunerea Consiliului Uniunii. Componenţa
comisiilor pentru organizarea şi desfăşurarea examenului sau, după caz, a concursului de
dobândire a calităţii de notar stagiar se stabileşte potrivit regulamentului. Din comisia de
examinare şi din comisia de soluţionare a contestaţiilor face parte şi câte un reprezentant al
Ministerului Justiţiei.
Examenul de definitivat, concursul de dobândire a calităţii de notar public, concursul de
schimbări de sedii, precum şi examenul sau, după caz, concursul de dobândire a calităţii de
notar stagiar se desfăşoară la Bucureşti.
Regulamentul pentru organizarea şi desfăşurarea examenului de definitivat şi a
concursului pentru dobândirea calităţii de notar public se aprobă prin ordin al ministrului
justiţiei, la propunerea Consiliului Uniunii.
În termen de 15 zile de la validarea rezultatelor, candidaţii care au promovat examenul
de definitivat îşi exprimă opţiunile pentru ocuparea locurilor de notar public, în ordinea mediilor
obţinute pe locurile din cadrul Camerei în care au susţinut examenul sau concursul de dobândire
a calităţii de notar stagiar şi în limita locurilor cuprinse în ordinul de actualizare emis de
Ministrul Justiției.
După exprimarea opţiunilor de ocupare a locurilor şi comunicarea acestora Ministerului
Justiţiei de către Consiliul Uniunii, candidaţii declaraţi admişi sunt numiţi notari publici prin
ordin al ministrului justiţiei, în termen de 30 de zile de la comunicare.
3.3. Dobândirea calității de notar de către persoanele care au cel puțin 6 ani vechime într-
o funcție de specialitate juridică
Poate dobândi calitatea de notar public şi persoana care îndeplineşte cumulativ condiţiile
prevăzute de lege, are cel puţin 6 ani vechime într-o funcţie de specialitate juridică şi
promovează concursul de admitere în funcţia de notar public organizat de INR. Persoanele care
doresc să dobândească calitatea de notar public, în aceste condiții, trebuie să se înscrie la
Camera în circumscripţia căreia doresc să îşi desfăşoare activitatea, pentru ocuparea unui post
propus de respectiva Cameră şi cuprins în ordinul de actualizare emis de ministrul justiţiei.
INR organizează concursul de admitere la nivel naţional pentru persoanele înscrise din
toate Camerele, la o dată unică stabilită de preşedintele Uniunii, în condiţiile stabilite de
regulamentul de organizare şi funcţionare a concursului.
132
Comisia de examinare şi Comisia pentru soluţionarea contestaţiilor pentru concursul de
admitere se constituie potrivit dispoziţiilor aplicabile organizării examenului de definitivat.
Concursul de admitere constă în două probe scrise, respectiv una cu caracter teoretic şi
una cu caracter practic, din tematica de concurs. Media minimă de promovare este 7,00, cu
condiţia ca la fiecare probă din concurs să obţină cel puţin nota 5,00.
Preşedintele concursului înaintează, spre validare, Consiliului Uniunii rezultatele
concursului de admitere.
Concursul de admitere în funcţia de notar public pentru persoanele care au cel puţin 6
ani vechime într-o funcţie de specialitate juridică se organizează de către INR, la solicitarea
Consiliului Uniunii, ori de câte ori este necesar, dar cel puţin o dată la 2 ani.
În termen de 15 zile de la data validării rezultatelor, candidaţii care au promovat
concursul de admitere îşi exprimă opţiunile pentru ocuparea locurilor de notar public, în ordinea
mediilor obţinute pe locurile din cadrul Camerei în care s-au înscris la concurs şi în limita
locurilor cuprinse în ordinul de actualizare emis de Ministrul Justiției.
După exprimarea opţiunilor de ocupare a locurilor şi comunicarea acestora Ministerului
Justiţiei de către Consiliul Uniunii, candidaţii declaraţi admişi sunt numiţi notari publici prin
ordin al ministrului justiţiei, în termen de 30 de zile de la comunicare.
După numirea prin ordin al ministrului justiţiei, notarii publici care au obţinut această
calitate fără a efectua stagiul profesional au obligaţia de a urma cursuri privind pregătirea
practică pentru desfăşurarea profesiei de notar, precum şi pentru organizarea activităţii unui
birou notarial, cursuri organizate de INR pe o perioadă stabilită de către Consiliul Uniunii, cu
plata taxelor aferente.
3.4. Dobândirea calității de notar public fără examen

Pot dobândi, la cerere, fără examen, calitatea de notar public judecătorii de la ÎCCJ, în
temeiul dispoziţiilor din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare și judecătorii Curții Constituționale, după
încetarea mandatului ca urmare a expirării termenului pentru care a fost numit (conform art. 69
alin. 4 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale,
republicată).
Cererea de numire se adresează ministrului justiţiei, în termen de cel mult un an de la
data expirării mandatului sau eliberării din funcţie, din motive neimputabile. Termenul de un
an pentru depunerea cererii de dobândire, în condiţiile legii, a calităţii de notar public de către
judecătorii de la ÎCCJ se calculează de la data publicării în Monitorul Oficial al României,
Partea I, a decretului de eliberare din funcţia de judecător.
Pentru a fi avute în vedere la emiterea ordinului de actualizare, cererile de numire se
depun la Ministerul Justiţiei. Solicitantul va preciza în cererea de numire Camera în a cărei
circumscripţie doreşte să îşi exercite activitatea. Ministerul Justiţiei va transmite Consiliului
Uniunii, în 30 de zile de la expirarea termenului prevăzut pentru depunere, cererile judecătorilor
care îndeplinesc condiţiile prevăzute mai sus.
În funcţie de cererile comunicate de Ministerul Justiţiei, Consiliul Uniunii va solicita
Camerelor pentru care judecătorii şi-au exprimat opţiunea să propună un număr de locuri
133
corespunzător cu opţiunile formulate. Pe baza propunerilor primite de la Camere, Consiliul
Uniunii formulează propunerile de posturi destinate a fi ocupate, pe care le supune aprobării
ministrului justiţiei.
După emiterea ordinului de actualizare a posturilor destinate a fi ocupate de judecătorii
de la ÎCCJ, ministrul justiţiei va emite ordinele de numire în funcţia de notar public a
solicitanţilor care îndeplinesc condiţiile.
După numirea prin ordin al ministrului justiţiei, notarii publici care au obţinut această
calitate în fără examen au obligaţia de a urma cursuri de pregătire practică pentru desfăşurarea
profesiei de notar, precum şi pentru organizarea activităţii unui birou notarial, cursuri organizate
de INR pe o perioadă stabilită de către Consiliul Uniunii, cu plata taxelor aferente.
3.5. Numirea în funcţia de notar public

Notarul public este numit de ministrul justiţiei, la propunerea Consiliului Uniunii, în
baza cererii celui interesat şi după ce face dovada îndeplinirii condiţiilor prevăzute de lege
pentru a deveni notar public. În ordinul de numire în funcţie se menţionează circumscripţia
judecătoriei şi localitatea în care este numit notarul public.
După emiterea ordinului de numire în funcţie, notarul public va depune jurământul.
Jurământul va fi depus, într-un cadru solemn, de către notarul public în faţa ministrului
justiţiei şi a preşedintelui Uniunii sau a reprezentanţilor acestora.
Jurământul are următorul conţinut: „Jur să respect Constituţia şi legile ţării, să-mi
îndeplinesc cu onoare şi credibilitate publică, cu conştiinţă şi fără părtinire atribuţiile ce-mi
revin şi să păstrez secretul profesional. Aşa să-mi ajute Dumnezeu!”
Referirea la divinitate din formula jurământului se schimbă potrivit credinţei religioase
a notarului public. Notarul public fără confesiune va depune jurământul fără formulă religioasă,
pe conştiinţă şi onoare.
Exercitarea profesiei de notar public este incompatibilă cu:
a) desfăşurarea unei activităţi salarizate, cu excepţia:
- activităţii şi funcţiei didactice universitare/de învăţământ superior şi de cercetare
ştiinţifică;
- activităţii literar-artistice şi publicistice;
- activităţii de creaţie tehnico-ştiinţifică;
- calităţii de deputat sau senator ori de consilier în consiliile judeţene sau locale, pe durata
mandatului;
- calităţii de membru în organele de conducere sau în alte organisme ale Uniunii, ale
Camerelor ori în alte organizaţii interne şi internaţionale la care Uniunea sau Camerele
sunt afiliate ori cu care colaborează;
- calităţii de membru într-un consiliu de administraţie;
- calităţii de membru în cadrul unei asociaţii sau fundaţii;
b) exercitarea unei funcţii publice sau de demnitate publică, alta decât cea de deputat, senator
134
sau de consilier în consiliile judeţene sau locale;
c) exercitarea unei funcţii de judecător, procuror, magistratasistent sau grefier;
d) exercitarea profesiei de avocat, consilier juridic, executor judecătoresc sau practician în
insolvenţă;
e) desfăşurarea directă de activităţi de producţie, comerţ sau alte activităţi de prestări de
servicii;
f) calitatea de administrator sau de preşedinte al unui consiliu de administraţie al unei societăţi
reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
4. ÎNCETAREA ŞI SUSPENDAREA DIN FUNCŢIA DE NOTAR PUBLIC
4.1. Încetarea calității de notar public

Calitatea de notar public încetează:
- prin renunţarea scrisă la calitatea de notar public;
- în cazul constatării incapacităţii de muncă, în condiţiile legii;
- în caz de neexercitare a funcţiei, fără justificare, o perioadă neîntreruptă de cel puţin 6
luni;
- prin excluderea din profesie, dispusă ca sancţiune disciplinară;
- în cazul văditei incapacităţi profesionale, constatată în urma controlului exercitat în
condiţiile prezentei legi;
- când prin hotărâre judecătorească definitivă s-a dispus condamnarea sau amânarea
aplicării pedepsei pentru săvârşirea unei infracţiuni de serviciu sau în legătură cu
serviciul ori pentru săvârşirea cu intenţie a unei alte infracţiuni;
- în cazul în care notarul public nu mai îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege pentru
primirea în profesie;
- în cazul constatării unei boli psihice ireversibile;
- prin deces.
Notarul public poate fi menţinut în activitate în cazul în care, pentru o infracţiune
săvârşită din culpă, s-a dispus amânarea aplicării pedepsei, suspendarea executării pedepsei, s-
a aplicat pedeapsa amenzii sau acesta a beneficiat de amnistie ori graţiere înainte de începerea
executării pedepsei şi se apreciază că fapta săvârşită nu a adus atingere prestigiului profesiei.
Încetarea funcţiei de notar public se constată sau se dispune, după caz, de ministrul
justiţiei, la propunerea Biroului executiv al Consiliului Uniunii, la cererea notarului public sau
din oficiu.
La încetarea calităţii de notar public, Camera are obligaţia de a ridica de îndată sigiliile,
registrele şi arhiva. Registrele şi arhiva se vor prelua, în următoarea ordine, de către:
- notarul public asociat;
- un alt notar public din circumscripţia aceleiaşi judecătorii sau, în lipsă, din
circumscripţia aceleiaşi Camere, în cazul în care notarul public a cărui funcţie a încetat
îşi desfăşura activitatea într-un birou notarial individual;
- Cameră, în cazul în care arhiva nu poate fi preluată de un notar public.
135
În cazul în care Camera este împiedicată să îşi exercite atribuţiile prevăzute de lege în
acest sens, aceasta poate solicita sprijinul organelor de ordine publică.
4.2. Suspendarea din funcția de notar public

Notarul public este suspendat din funcţie:
- în caz de incompatibilitate;
- pe perioada interdicţiei de a-şi exercita funcţia, dispusă în condiţiile legii sau ca măsură
disciplinară;
- în caz de nedepunere a situaţiei statistice lunare la termenul stabilit prin hotărârea
Consiliului Uniunii, timp de două luni consecutiv;
- pentru neachitarea integrală, în termen de două luni de la scadenţă, a obligaţiilor băneşti
profesionale, până la depunerea situaţiilor statistice şi/sau achitarea debitului şi a
penalităţilor aferente acestuia;
- în caz de incapacitate temporară de muncă;
- în cazul concediului pentru creşterea şi îngrijirea copilului, în condiţiile legii;
- în cazul în care împotriva notarului public s-a luat măsura arestării preventive sau a
arestului la domiciliu, până la încetarea măsurii;
- la cererea formulată în scris;
- când suferă de o boală psihică, ce îl împiedică să îşi exercite funcţia în mod
corespunzător, în condiţiile stabilite de regulament;
- în cazul nerespectării obligației de înregistrare în Registrul Național de Evidență a
Notarilor Publici (RNEP), în termen de 3 luni de la emiterea ordinului de numire în
funcție.
La suspendarea din exerciţiul funcţiei, notarului public îi revine obligaţia predării de
îndată Camerei a sigiliilor, registrelor şi, după caz, a arhivei, în vederea păstrării pe perioada
suspendării.
Suspendarea încetează dacă au dispărut împrejurările care au determinat-o.
În cazul suspendării din funcţia de notar, termenul de suspendare începe să curgă de la
data încheierii procesului-verbal de preluare a sigiliilor şi închidere a registrelor.
Suspendarea şi încetarea suspendării se dispun prin ordin de ministrul justiţiei, la
propunerea Biroului executiv al Consiliului Uniunii, la cererea notarului public sau din oficiu.
5. DREPTURILE ŞI ÎNDATORIRILE NOTARILOR PUBLICI
5.1. Drepturile notarilor publici

Notarii publici îşi exercită funcţia şi se bucură de stabilitate în funcţie, neputând fi mutaţi
în altă localitate fără acordul lor.
Pentru asigurarea secretului profesional, actele şi lucrările cu caracter profesional aflate
asupra notarului public sau în biroul său sunt inviolabile, acestea putând fi verificate sau ridicate
numai în condiţiile legii şi în conformitate cu prevederile Codului de procedură penală, cu
modificările şi completările ulterioare.
136
Contactul profesional dintre notarul public şi clientul său nu poate fi interzis sau
restrâns.
În cazul în care clientul se află în stare de arest sau detenţie, administraţia locului de
arest ori detenţie are obligaţia de a lua, cu prioritate, toate măsurile necesare pentru a permite
contactul de îndată al notarului public cu clientul şi respectarea drepturilor prevăzute de lege.
În cauzele penale, notarul public poate fi audiat ca martor numai în cazurile şi condiţiile
prevăzute expres de Codul de procedură penală, cu modificările şi completările ulterioare.
Notarul public are următoarele drepturi:
- să primească onorariu pentru fiecare act sau procedură notarială îndeplinită, în condiţiile
legii; cuantumul onorariilor se stabilește prin ordina al Ministrului Justiției. La propunerea
Consiliului Uniunii, ministrul justiţiei poate stabili acte şi proceduri notariale pentru care
onorariul se stabileşte liber, între notarul public şi solicitant.
- să aleagă şi să fie ales în organele de conducere ale Uniunii şi ale Camerelor, în condiţiile
prevăzute în statut;
- să se adreseze organelor Uniunii şi ale Camerelor şi să primească informaţiile solicitate
în condiţiile stabilite prin statut sau actele normative interne;
- să poarte însemnele Uniunii şi ale Camerelor;
- să beneficieze de concediu de odihnă, anual, în condiţiile stabilite prin statut;
- să beneficieze de drepturile de asigurări sociale pe baza contribuţiei la sistemul
asigurărilor sociale de stat şi/sau la sistemul privat, în condiţiile legii;
- să aibă acces la toate datele care privesc organizarea administrativă a activităţii notariale,
atât la nivelul Camerelor, cât şi al Uniunii;
- să adere individual la Uniunea Internaţională a Notariatului;
- să participe, la cerere, la şedinţele organelor Camerelor şi ale Uniunii, atunci când are un
interes propriu, în vederea susţinerii acestuia;
- să beneficieze de sprijin financiar în caz de întrerupere a activităţii biroului din cauza
incapacităţii temporare de muncă;
- să beneficieze, la cerere, de asistenţă juridică din partea Uniunii, prin personalul de
specialitate, în cauzele care au legătură cu activitatea profesională;
- să participe la manifestări profesionale organizate în ţară şi străinătate;
- să beneficieze de orice alte drepturi prevăzute de lege şi statut.
Notarul public are dreptul la concediu de odihnă de 30 de zile lucrătoare, în condiţiile
stabilite prin Statut. Notarul public are obligaţia de a înştiinţa Camera în circumscripţia căreia
îşi desfăşoară activitatea în legătură cu perioada în care va efectua concediul de odihnă.
5.2. Îndatoririle notarilor publici

Notarul public şi personalul biroului notarial au obligaţia să păstreze secretul profesional
cu privire la actele şi faptele despre care au luat cunoştinţă în cadrul activităţii lor, chiar şi după
încetarea funcţiei, respectiv după încetarea raporturilor de muncă, cu excepţia cazurilor în care
legea sau părţile interesate îi eliberează de această obligaţie.
Notarul public nu poate absenta de la birou mai mult de 5 zile lucrătoare consecutive,
137
fără a informa Camera din care face parte şi fără a asigura funcţionarea arhivei biroului, în
condiţiile legii. În cazul nerespectării acestei obligații, Camera Notarilor Publici poate delega,
după caz, un alt notar public pentru îndeplinirea atribuţiilor notarului public absent, în condiţiile
prevăzute de Statutul Uniunii.
Notarul public are următoarele obligaţii:
- să respecte dispoziţiile legii, ale regulamentelor, ale Statutului Uniunii, Statutului Casei
de Asigurări a Notarilor Publici şi ale Codului deontologic al notarilor publici;
- să respecte hotărârile organelor alese ale Uniunii, ale Camerelor, precum şi ale
comisiilor de specialitate sau ale altor entităţi create la nivelul Uniunii, să îndeplinească
sarcinile ce i-au fost încredinţate şi să acţioneze pentru realizarea scopului Uniunii;
- să participe la şedinţele organelor de conducere din care face parte;
- să participe la şedinţele Adunărilor generale ale Camerelor;
- să participe la manifestări profesionale organizate de Uniune, de Camere şi de alte
organizaţii interne şi internaţionale având scopuri şi principii similare;
- să păstreze faţă de terţi confidenţialitatea dezbaterilor, opiniilor şi voturilor exprimate
în cadrul organelor de conducere;
- să aibă un comportament demn în exercitarea funcţiei;
- să îşi perfecţioneze continuu pregătirea profesională, participând la programe de
pregătire profesională organizate de INR, potrivit regulamentului de organizare şi
funcţionare aprobat de Consiliul Uniunii;
- să asigure pregătirea profesională a notarilor stagiari repartizaţi de către Colegiul
director al Camerei, precum şi a personalului angajat;
- în termenele prevăzute în statut să achite contribuţiile profesionale, să comunice
Camerei din care face parte şi Uniunii situaţia statistică lunară prevăzută în statut;
- să îşi declare domiciliul fiscal în România.
Dispoziţiile privind obligativitatea participării la programe de pregătire profesională
organizate de INR se aplică şi personalului de specialitate al birourilor notariale, în condiţiile
prevăzute de regulament.
6. RĂSPUNDEREA NOTARILOR PUBLICI
6.1. Răspunderea civilă

Răspunderea civilă a notarului public poate fi angajată în condiţiile legii civile, pentru
încălcarea obligaţiilor sale profesionale, atunci când acesta a cauzat cu vinovăţie sub forma
relei-credinţe un prejudiciu, stabilite prin hotărâre judecătorească definitivă.
6.2. Răspunderea disciplinară

Răspunderea disciplinară a notarului public intervine pentru următoarele abateri:
- încălcarea competenţei generale, materiale şi teritoriale stabilite prin lege;
- nerespectarea dispoziţiilor, deciziilor şi hotărârilor organelor de conducere ale Uniunii
şi ale Camerelor, emise în condiţiile legii;
138
- nerespectarea normelor şi instrucţiunilor privind metodologia de lucru cu registrele
naţionale notariale administrate de CNARNN;
- îndeplinirea, în mod repetat, a actelor şi procedurilor notariale, cu nerespectarea
dispoziţiilor legale prevăzute pentru valabilitatea actului sau procedurii notariale în
cauză, ori îndeplinirea acestora cu încălcarea obligației de a verifica, în scopul prevenirii
litigiilor, ca actele pe care le instrumentează să nu cuprindă clauze contrare legii şi
bunelor moravuri;
- întârzierea nejustificată sau neglijenţa în efectuarea lucrărilor;
- lipsa nejustificată de la birou, în mod repetat;
- comportament şi atitudine necorespunzătoare în exercitarea activităţii profesionale;
- orice manifestare de natură a aduce atingere prestigiului profesiei săvârşită în exerciţiul
funcţiei ori în legătură cu aceasta sau în afara exerciţiului funcţiei;
- neachitarea integrală şi la scadenţă a contribuţiilor profesionale, precum şi a primei de
asigurare, conform contractului de asigurare;
- sustragerea sau refuzul de a se supune controlului profesional administrativ;
- încălcarea obligaţiilor legale cu privire la păstrarea secretului profesional;
- folosirea ori acceptarea, în orice mod, direct sau indirect, a mijloacelor neloiale de
atragere a clientelei, aşa cum sunt definite în Codul deontologic al notarilor publici;
- desfăşurarea unor activităţi incompatibile cu calitatea de notar public, potrivit legii;
- refuzul nejustificat sau neglijenţa în efectuarea şi comunicarea operaţiunilor prevăzute
de lege pentru funcţionarea sistemului informatizat al Camerei şi al Uniunii;
- nerespectarea dispoziţiilor legale cu privire la stabilirea, încasarea şi, după caz, virarea
impozitelor, tarifelor şi onorariilor;
- nedepunerea la termen a situaţiei statistice şi a altor date solicitate de Cameră sau de
Uniune;
- refuzul nejustificat de a întocmi un act notarial în afara sediului biroului notarial, iar în
cazuri temeinic justificate, şi în afara programului normal de lucru;
- neîndeplinirea obligaţiei de a participa la formele de pregătire profesională continuă
organizate prin INR, la intervalele de timp stabilite prin regulament;
- neîndeplinirea obligaţiei de a participa la formele de pregătire profesională, dispusă ca
sancțiune disciplinară complementară;
- nerespectarea dispoziţiilor Codului deontologic al notarilor publici;
- absenţe nejustificate de la Adunările generale şi de la acţiunile organizate de Colegiul
director al Camerei sau organele de conducere ale Uniunii;
- continuarea activităţii după aplicarea sancţiunii suspendării din exerciţiul funcţiei;
- refuzul nejustificat de a îndeplini actele şi procedurile repartizate de preşedintele
Camerei din care face parte.
Acţiunea disciplinară se exercită de ministrul justiţiei, de preşedintele Uniunii sau de
Colegiul director al Camerei şi se judecă de Consiliul de disciplină din cadrul Uniunii.
Acţiunea disciplinară se exercită numai după efectuarea cercetării prealabile de către
inspectori din cadrul Ministerului Justiţiei sau, după caz, din cadrul Uniunii ori de către Colegiul
director al Camerei.
139
În cadrul cercetării prealabile, citarea celui în cauză este obligatorie, acesta fiind
îndreptăţit să ia cunoştinţă de conţinutul dosarului de cercetare disciplinară şi să îşi formuleze
apărarea. Neprezentarea sau refuzul celui cercetat de a formula apărări nu împiedică finalizarea
cercetării.
Consiliul de disciplină funcţionează ca organ de jurisdicţie la nivel naţional, în baza
regulamentului aprobat de Consiliul Uniunii. Consiliul de disciplină este compus din câte un
reprezentant al fiecărei Camere, ales de Adunarea generală a Camerei.
Acţiunea disciplinară se soluţionează printr-o hotărâre motivată, care se comunică
părţilor şi Camerei în a cărei circumscripţie îşi desfăşoară activitatea cel cercetat, în termen de
10 zile de la pronunţare.
Împotriva hotărârii, notarul public, respectiv titularii acţiunii disciplinare, pot face
contestaţie în termen de 15 zile de la comunicare, la Consiliul Uniunii.
Contestaţia se soluţionează de Consiliul Uniunii prin hotărâre. Hotărârea prin care se
soluţionează contestaţia poate fi atacată cu recurs la Curtea de Apel Bucureşti. Recursul poate
fi declarat de notarul public, respectiv de titularii acţiunii disciplinare prevăzuţi de lege, în
termen de 15 zile de la comunicare. Hotărârea pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti este
definitivă.
Hotărârea prin care notarul public a fost sancţionat disciplinar, rămasă definitivă, se
comunică, de îndată, de către Uniune sau, după caz, de către instanţa de judecată
compartimentului de specialitate din Ministerul Justiţiei şi Camerei în a cărei circumscripţie îşi
desfăşoară activitatea notarul public.
Acţiunea disciplinară poate fi exercitată în termen de 6 luni de la data luării la cunoştinţă
a săvârşirii abaterii, dar nu mai târziu de 3 ani de la data săvârşirii acesteia.
Verificarea sesizărilor referitoare la buna reputaţie a notarilor publici în funcţie se face
de către inspectori din cadrul Ministerului Justiţiei sau al Uniunii, din oficiu sau la solicitarea
ministrului justiţiei, respectiv a preşedintelui Uniunii sau a Colegiului director al Camerei.
Raportul de inspecţie întocmit în urma verificărilor privind buna reputaţie se comunică
notarului public care face obiectul sesizării, în termen de 15 zile de la întocmire, în vederea
formulării de obiecţiuni.
Raportul de inspecţie împreună cu obiecţiunile formulate se înaintează Consiliului de
disciplină din cadrul Uniunii. Pe baza raportului şi a obiecţiunilor formulate, Consiliul de
disciplină adoptă hotărârea privind constatarea îndeplinirii sau a neîndeplinirii de către notarul
public a condiţiei de bună reputaţie ori, dacă apreciază că obiecţiunile sunt întemeiate, dispune,
în scris şi motivat, retrimiterea raportului în vederea completării verificărilor, cu arătarea în
mod expres a aspectelor ce trebuie completate. Hotărârea prin care se constată neîndeplinirea
condiţiei de bună reputaţie cuprinde şi propunerea de încetare a calităţii
Hotărârea Consiliului de disciplină, însoţită de actele care au stat la baza acesteia, se
comunică de îndată ministrului justiţiei, preşedintelui Consiliului Uniunii şi notarului public.
Hotărârea Consiliului de disciplină poate fi atacată cu contestaţie la Consiliul Uniunii în
termen de 15 zile de la comunicare. Împotriva hotărârii Consiliului Uniunii se poate formula
contestaţie la secţia de contencios administrativ a Curţii de Apel Bucureşti, în termen de 15 zile
de la comunicare.
140
Hotărârea definitivă prin care se constată neîndeplinirea condiţiei de bună reputaţie se
comunică ministrului justiţiei, în vederea emiterii ordinului de încetare a calităţii.
Sancţiunile disciplinare se aplică în raport cu gravitatea abaterii disciplinare săvârşite şi

sunt următoarele:
- avertisment scris;
- amendă de la 5.000 lei la 40.000 lei, care se face venit la bugetul Uniunii;
- suspendarea notarului public din exerciţiul funcţiei pe o durată de cel mult 6 luni;
- excluderea notarului public din profesie.
În cazul abaterilor referitoare la modul de îndeplinire a actelor notariale, respectiv la
nerespectarea obligațiilor referitoare la pregătirea profesională continuă, Consiliul de disciplină
poate dispune şi obligarea notarului public sancţionat să urmeze, în termen de 3 luni de la
rămânerea definitivă a hotărârii prin care acesta a fost sancţionat, una dintre formele de pregătire
profesională în cadrul INR.
Hotărârea definitivă constituie titlu executoriu.
Întrebări:
- Care sunt modalitățile de primire în profesia de notar public?
- Care sunt actele și procedurile care intră în competența notarilor publici?
- Care sunt cazurile de suspendare din funcția de notar public?
- Care sunt drepturile notarilor publici?
- Care sunt îndatoririle notarilor publici?
- Care sunt situațiile de incompatibiliate aplicabile notarilor publici?
- Care sunt abaterile disciplinare pe care le pot săvârși notarii publici?
- Care sunt sancțiunile disciplinare aplicabile notarilor publici?

ORGANIZAREA ȘI EXERCITAREA PROFESIEI DE EXECUTOR JUDECĂTORESC
(2 ore)

profesiei de executor judecătoresc în România
- să cunoască regulile generale aplicabile profesiei de executor judecătoresc în România
- să analizeze și să prezinte condițiile privind dobândirea calității de executor
judecătoresc
- să analizeze regulile și disciplinele care se aplică exercitării profesiei de executor
judecătoresc în România
141
- să cunoască drepturile și îndatoririle executorilor judecătorești
- să cunoască regulile aplicabile răspunderii executorilor judecătorești

1. Reguli generale privind organizarea și exercitarea profesiei de executor judecătoresc
1.1. Natura activității executorilor judecătorești
1.2. Competenţa executorilor judecătoreşti. Conflictele de competență
1.3. Recuzarea executorilor judecătorești
1.4. Organizarea şi funcţionarea birourilor executorilor judecătoreşti
2. Dobândirea calității de executor judecătoresc
2.1. Condițiile generale pentru dobândirea calității de executor judecătoresc
2.3. Dobândirea calității de executor judecătoresc de către persoanele care efectuează
stagiul profesional
2.4. Numirea executorilor judecătorești și înregistrarea acestora
2.5. Jurământul
3. Încetarea și suspendarea din funcția de executor judecătoresc
3.1. Încetarea calității de executor judecătoresc
3.2. Suspendarea din funcție
4. Drepturile, îndatoririle și răspunderea executorului judecătoresc
4.1. Drepturile executorului judecătoresc
4.2. Îndatoririle și răspunderea executorului judecătoresc
5. Desfășurarea activității executorilor judecătorești
5.1. Îndeplinirea atribuțiilor de către executorul judecătoresc. Actele executorului
judecătoresc
5.2. Controlul profesional
5.3. Arhiva, registratura și evidențele biroului executorului judecătoresc

DE EXECUTOR JUDECĂTORESC
1.1. Natura activității executorilor judecătorești

Executarea silită a oricărui titlu executoriu, cu excepţia celor care au ca obiect venituri
datorate bugetului general consolidat, bugetului Uniunii Europene şi bugetului Comunităţii
Europene a Energiei Atomice, se realizează numai de către executorul judecătoresc, chiar dacă
prin legi speciale se dispune altfel. Executorii judecătoreşti îndeplinesc şi alte atribuţii date prin
lege în competenţa lor.
Executorii judecătoreşti sunt învestiţi să îndeplinească un serviciu de interes public.
Actul îndeplinit de executorul judecătoresc, în limitele competenţelor legale, purtând ştampila
şi semnătura acestuia, precum şi numărul de înregistrare şi data, este act de autoritate publică
142
şi are forţa probantă prevăzută de lege.
Coordonarea şi controlul activităţii executorilor judecătoreşti se exercită de către
Ministerul Justiţiei.
Activitatea executorilor judecătoreşti se înfăptuieşte în condiţiile legii, cu respectarea
drepturilor şi intereselor legitime ale părţilor şi ale altor persoane interesate, fără deosebire de
rasă, de naţionalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de apartenenţă politică, de
avere sau de origine socială.
Executorii judecătoreşti nu pot refuza îndeplinirea unui act dat în competenţa lor decât
în cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege.
1.2. Competenţa executorilor judecătoreşti. Conflictele de competență

Executorul judecătoresc are următoarele atribuţii:
- punerea în executare a dispoziţiilor cu caracter civil din titlurile executorii;
- notificarea actelor judiciare şi extrajudiciare;
- comunicarea actelor de procedură;
- recuperarea pe cale amiabilă a oricărei creanţe;
- aplicarea măsurilor asigurătorii dispuse de instanţa judecătorească;
- constatarea unor stări de fapt în condiţiile prevăzute de Codul de procedură civilă;
- întocmirea proceselor-verbale de constatare, în cazul ofertei reale urmate de
consemnarea sumei de către debitor, potrivit dispoziţiilor Codului de procedură civilă;
- întocmirea, potrivit legii, a protestului de neplată a cambiilor, biletelor la ordin şi a
cecurilor, după caz;
- orice alte acte sau operaţiuni date de lege în competenţa lui.
Executorii judecătoreşti îşi îndeplinesc atribuţiile în circumscripţia curţii de apel în raza
căreia se află judecătoria pe lângă care funcţionează, dacă prin lege nu se dispune altfel.
În cazul punerii în executare a dispozițiilor cu caracter civil din titlurile executorii este
competent executorul judecătoresc din circumscripţia curţii de apel în a cărei rază teritorială
urmează să se facă executarea, în condiţiile prevăzute de Codul de procedură civilă.
În cazul constatării unei stări de fapt este competent executorul judecătoresc din
circumscripţia curţii de apel în a cărei rază teritorială se va face constatarea.
În vederea aducerii la îndeplinire a celorlalte atribuții este competent orice executor
judecătoresc învestit de partea interesată, în condiţiile legii.
Conflictele de competenţă între birourile executorilor judecătoreşti situate în aceeaşi
circumscripţie a unei curţi de apel se soluţionează de acea curte de apel, la sesizarea părţii
interesate.
Când conflictul intervine între birouri de executori judecătoreşti situate în circumscripţii
diferite, competenţa aparţine curţii de apel în a cărei circumscripţie se află biroul executorului
judecătoresc cel dintâi sesizat.
Conflictele de competenţă se soluţionează de urgenţă şi cu precădere.
Instanţa se pronunţă în toate cazurile, motivat, prin încheiere definitivă.
143
1.3. Recuzarea executorilor judecătorești
Executorii judecătoreşti pot fi recuzaţi în cazurile şi în condiţiile prevăzute de Codul de
procedură civilă.
Executorul judecătoresc pentru care este cerută recuzarea poate declara că se abţine.
Partea interesată poate cere instanţei de executare recuzarea executorului judecătoresc
imediat ce a aflat despre motivul de recuzare, dar numai până la încetarea executării silite.
Încheierea instanţei prin care s-a încuviinţat ori s-a respins abţinerea, precum şi cea prin care s-
a încuviinţat recuzarea nu sunt supuse niciunei căi de atac. Încheierea prin care s-a respins
recuzarea poate fi atacată numai cu apel în termen de 5 zile de la comunicare. Încheierea prin
care s-a hotărât recuzarea va arăta în ce măsură actele îndeplinite de executorul judecătoresc
recuzat vor fi păstrate.
1.4. Organizarea şi funcţionarea birourilor executorilor judecătoreşti

Activitatea executorilor judecătoreşti se desfăşoară în cadrul unui birou în care pot
funcţiona unul sau mai mulţi executori judecătoreşti asociaţi, cu personalul auxiliar
corespunzător.
Prin asocierea în cadrul unei societăţi profesionale executorul judecătoresc nu îşi pierde
dreptul la biroul individual.
Executorul judecătoresc sau executorii judecătoreşti asociaţi, titulari ai unui birou, pot
angaja executori judecătoreşti stagiari, alt personal de specialitate, precum şi personal auxiliar
corespunzător, necesar pentru desfăşurarea activităţii biroului.
Ministerul Justiţiei, prin direcţia de specialitate, întocmeşte evidenţa birourilor de
executori judecătoreşti şi lucrările privind numirea şi încetarea funcţiei de executor
judecătoresc.
Numărul executorilor judecătoreşti se stabileşte şi se actualizează anual de ministrul
justiţiei, cu consultarea Consiliului Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti, în funcţie
de cerinţele locale determinate de întinderea teritoriului, de volumul de activitate şi de numărul
locuitorilor, în aşa fel încât la 15.000 de locuitori să revină cel puţin un executor judecătoresc.
Numărul executorilor judecătoreşti din circumscripţia unei instanţe nu va fi mai mic de 3. De
asemenea, la stabilirea numărului executorilor judecătoreşti se va avea în vedere şi numărul
executorilor judecătoreşti stagiari care au promovat examenul de definitivat.
În circumscripţia unei judecătorii pot funcţiona unul sau mai multe birouri de executori
judecătoreşti, a căror competenţă se întinde pe tot cuprinsul curţii de apel în a cărei rază
teritorială se află judecătoria.
2. DOBÂNDIREA CALITĂȚII DE EXECUTOR JUDECĂTORESC
2.1. Condițiile generale pentru dobândirea calității de executor judecătoresc

Executor judecătoresc poate fi persoana care îndeplineşte următoarele condiţii:
- are cetăţenia română şi domiciliul în România;
- are capacitatea deplină de exerciţiu;
144
- nu are antecedente penale şi se bucură de o bună reputaţie;
- este aptă din punct de vedere medical pentru exercitarea funcţiei;
- a îndeplinit timp de 2 ani funcţia de executor judecătoresc stagiar şi a promovat
examenul de definitivat sau, după caz, a exercitat timp de 3 ani o funcţie de specialitate
juridică şi a promovat concursul sau examenul de admitere în profesie. Sunt scutite de
examen persoanele care au exercitat timp de 5 ani funcţia de judecător, procuror sau
avocat, cu condiţia să fi promovat examenul de definitivat în profesia din care provin.
Exercitarea funcţiei de executor judecătoresc este incompatibilă cu:
- activitatea salarizată în cadrul altor profesii, exceptând activitatea didactică universitară,
activitatea artistică, literară şi publicistică;
- calitatea de deputat sau de senator ori de consilier în consiliile judeţene sau locale, pe
durata mandatului;
- desfăşurarea unor activităţi comerciale, direct sau prin persoane interpuse;
- calitatea de asociat într-o societate în nume colectiv, asociat comanditat în societăţile în
comandită simplă sau pe acţiuni, administrator al unei societăţi cu răspundere limitată,
preşedinte al unui consiliu de administraţie, membru al consiliului de conducere,
director general sau director al unei societăţi pe acţiuni, administrator al unei societăţi
profesionale.
2.3. Dobândirea calității de executor judecătoresc de către persoanele care efectuează

stagiul profesional
Poate fi executor judecătoresc stagiar cel care:
- îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege;
- a promovat concursul sau examenul de admitere în profesia de executor judecătoresc,
organizat de Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti, sub coordonarea şi
controlul Ministerului Justiţiei;
- se află în perioada de stagiu, până la promovarea examenului de capacitate;
- este angajat într-un birou de executor judecătoresc.
Concursul sau examenul de admitere în profesia de executor judecătoresc se organizează
anual sau ori de câte ori este necesar, de Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti, sub
coordonarea şi controlul Ministerului Justiţiei.
Data şi locul de desfăşurare a concursului sau examenului se stabilesc prin ordin al
ministrului justiţiei, cu consultarea Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti.
Stagiul reprezintă perioada premergătoare dobândirii calităţii de executor judecătoresc
şi are drept scop pregătirea profesională a executorului judecătoresc la începutul exercitării
profesiei.
Durata stagiului este de 2 ani, calculată de la data încheierii contractului individual de
145
muncă cu un executor judecătoresc. Colegiul director al fiecărei Camere a executorilor
judecătoreşti poate aproba, la cerere, reducerea perioadei de stagiu la un an pentru executorii
stagiari care se remarcă în activitatea profesională pe baza rezultatelor obţinute la conferinţele
de stagiu şi a referatului executorului judecătoresc îndrumător.
Concursul sau examenul de admitere în profesia de executor judecătoresc şi examenul
de definitivat se vor desfăşura în faţa unei comisii din care fac parte, în mod obligatoriu,
reprezentanţi ai Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti, ai Ministerului Justiţiei şi cadre
didactice din învăţământul superior de specialitate.
Executorul judecătoresc este obligat să încheie contract individual de muncă cu
executorul judecătoresc stagiar şi să asigure formarea profesională a acestuia. Executorul
judecătoresc poate delega executorul judecătoresc stagiar să îndeplinească atribuţiile referitoare
la:
- punerea în executare a dispoziţiilor cu caracter civil din titlurile executorii;
- notificarea actelor judiciare şi extrajudiciare;
- comunicarea actelor de procedură;
- recuperarea pe cale amiabilă a oricărei creanţe;
- aplicarea măsurilor asigurătorii dispuse de instanţa judecătorească.
Verificarea formării profesionale şi a condiţiilor de încheiere a contractului individual
de muncă al executorului judecătoresc stagiar este în sarcina Camerei executorilor judecătoreşti
şi se stabileşte prin Statutul Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti.
2.4. Numirea executorilor judecătorești și înregistrarea acestora

Executorul judecătoresc este numit de ministrul justiţiei, în circumscripţia unei
judecătorii, în baza cererii celui interesat şi după verificarea îndeplinirii condiţiilor prevăzute
de lege,
Tabloul executorilor judecătoreşti se întocmeşte şi se actualizează anual de Consiliul
Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti. Tabloul executorilor judecătoreşti se publică în
Monitorul Oficial al României, Partea I, şi se transmite instanţelor judecătoreşti.
În termen de 90 de zile de la comunicarea ordinului ministrului justiţiei prin care a fost
numit în funcţie, executorul judecătoresc este obligat să îşi înregistreze numirea la curtea de
apel în a cărei circumscripţie îşi are biroul individual sau constituit în asociere. Pentru această
înregistrare, executorul judecătoresc va prezenta ştampila şi specimenul de semnătură
personale. Ministrul justiţiei poate, în cazuri temeinic justificate, să prelungească acest termen
pe perioade ce nu pot depăşi 90 de zile fiecare. Neîndeplinirea obligaţiei privind înregistrarea
la curtea de apel atrage de drept suspendarea executorului judecătoresc din exerciţiul funcţiei.
Înregistrarea unei cereri de emitere a ordinului ministrului justiţiei de aprobare a
asocierii executorului judecătoresc, urmată de emiterea ordinului ministrului justiţiei de
aprobare a asocierii, întrerupe curgerea termenului.
Înregistrarea unei cereri de suspendare înainte de expirarea termenului de 90 de zile,
urmată de emiterea ordinului ministrului justiţiei de suspendare a executorului judecătoresc din
exerciţiul funcţiei, întrerupe curgerea termenului.
146
2.5. Jurământul
După numirea în funcţie executorul judecătoresc va depune jurământul în faţa
ministrului justiţiei şi a preşedintelui Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti sau a
reprezentanţilor acestora.
Jurământul are următorul conţinut:
"Jur să respect Constituţia şi legile ţării, să-mi îndeplinesc cu onoare şi probitate, cu conştiinţă
şi fără părtinire atribuţiile ce-mi revin şi să păstrez secretul profesional. Aşa să-mi ajute
Dumnezeu!"
Referirea la divinitate din formula jurământului se schimbă potrivit credinţei religioase
a executorului judecătoresc. Executorul judecătoresc fără confesiune va depune jurământul fără
formula religioasă, pe conştiinţă şi onoare.
La depunerea jurământului se încheie un proces-verbal în două exemplare. Un exemplar
al procesului-verbal se păstrează la grefa curţii de apel şi celălalt exemplar se înmânează
executorului judecătoresc respectiv.
Executorii judecătoreşti intră în exerciţiul funcţiunii numai după depunerea
jurământului.
3. ÎNCETAREA ȘI SUSPENDAREA DIN FUNCȚIA DE EXECUTOR

JUDECĂTORESC
3.1. Încetarea calității de executor judecătoresc

Calitatea de executor judecătoresc încetează:
- la cerere;
- prin pensionare sau în cazul constatării incapacităţii de muncă, în condiţiile legii;
- prin desfiinţarea biroului executorului judecătoresc, urmată de neexercitarea fără
justificare de către titularul acestuia a profesiei, în condiţiile legii, într-un alt birou, în
termen de 6 luni;
- prin excluderea din profesie, dispusă ca sancţiune disciplinară, în condiţiile prezentei
legi;
- când prin hotărâre judecătorească definitivă s-a dispus condamnarea sau amânarea
aplicării pedepsei faţă de executorul judecătoresc;
- în cazul constatării văditei sale incapacităţi profesionale, exprimată şi prin anularea sau
desfiinţarea irevocabilă de către instanţa de judecată a unui număr de executări silite
reprezentând 10% din dosarele de executare instrumentate sau a unor acte de executare
întocmite în cel mult 20% din dosarele de executare instrumentate într-un an
calendaristic;
- în cazul în care executorul judecătoresc nu mai îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege
pentru a deține această calitate;
- prin deces.
Executorul judecătoresc poate fi menţinut în activitate în cazul în care, pentru o
infracţiune săvârşită din culpă, s-a dispus amânarea aplicării pedepsei, suspendarea executării
147
pedepsei, s-a aplicat pedeapsa amenzii ori acesta a beneficiat de amnistie sau graţiere înainte
de începerea executării pedepsei şi se apreciază că fapta săvârşită nu a adus atingere prestigiului
profesiei.
Încetarea calităţii de executor judecătoresc se constată sau se dispune, după caz, de
ministrul justiţiei, la solicitarea Consiliului Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti sau
din oficiu.
3.2. Suspendarea din funcție

Exerciţiul funcţiei de executor judecătoresc se suspendă:
- în cazul în care suspendarea din funcție a fost aplicată ca sancțiune disciplinară;
- în cazul în care împotriva executorului judecătoresc s-a luat măsura arestării preventive
ori a arestului la domiciliu sau în cazul în care s-a dispus în primă instanţă condamnarea
ori amânarea aplicării pedepsei;
- în cazurile de incompatibilitate și de interdicţie prevăzute de lege;
- în caz de neplată a contribuţiilor băneşti profesionale, timp de 3 luni de la scadenţa
acestora, până la achitarea lor integrală;
- în caz de incapacitate temporară de muncă;
- la cererea executorului judecătoresc, pentru motive întemeiate.
Suspendarea încetează dacă au dispărut împrejurările care au determinat-o, dispoziţiile
privind luarea măsurii fiind aplicabile în mod corespunzător.
4. DREPTURILE, ÎNDATORIRILE ȘI RĂSPUNDEREA EXECUTORULUI

JUDECĂTORESC
4.1. Drepturile executorului judecătoresc

Executorii judecătoreşti îşi exercită personal atribuţiile şi se bucură de stabilitate în
funcţie, neputând fi transferaţi în altă localitate, fără acordul lor, cu excepţia cazurilor prevăzute
de lege.
Activitatea executorului judecătoresc este considerată vechime în funcţie juridică de
specialitate.
În exercitarea profesiei executorii judecătoreşti sunt ocrotiţi de lege.
Executorii judecătoreşti au dreptul, pentru serviciul prestat, la onorarii minimale şi
maximale stabilite de ministrul justiţiei, cu consultarea Consiliului Uniunii Naţionale a
Executorilor Judecătoreşti. În cazul executării silite a creanţelor având ca obiect plata unei sume
de bani, onorariile maxime sunt următoarele:
- pentru creanţele în valoare de până la 50.000 lei inclusiv, onorariul maxim este de 10%
din suma reprezentând valoarea creanţei ce face obiectul executării silite;
- pentru creanţele în valoare de peste 50.000 lei, dar până la 80.000 lei inclusiv, onorariul
maxim este de 5.000 lei plus un procent de până la 3% din suma care depăşeşte 50.000
lei din valoarea creanţei ce face obiectul executării silite;
148
- pentru creanţele în valoare de peste 80.000 lei, dar până la 100.000 lei inclusiv, onorariul
maxim este de 5.900 lei plus un procent de până la 2% din suma care depăşeşte 80.000
lei din valoarea creanţei ce face obiectul executării silite;
- pentru creanţele în valoare de peste 100.000 lei, onorariul maxim este de 6.300 lei plus
un procent de până la 1% din suma care depăşeşte 100.000 lei din valoarea creanţei ce
face obiectul executării silite.
Ministrul justiţiei va stabili onorarii minimale şi maximale pentru persoanele cu venituri
sub salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată, precum şi posibilitatea achitării
acestora în mai multe tranşe.
Executorii judecătoreşti nu pot condiţiona punerea în executare a hotărârilor
judecătoreşti de plata anticipată a onorariului.
Executorul judecătoresc are dreptul la concediu de odihnă, în condiţiile stabilite prin
statut.
Executorii judecătoreşti beneficiază de drepturi de asigurări sociale, pe baza
contribuţiilor la sistemele de asigurări sociale, în condiţiile legii.
4.2. Îndatoririle şi răspunderea executorului judecătoresc

Executorii judecătoreşti şi personalul birourilor de executori judecătoreşti au obligaţia
să păstreze secretul profesional cu privire la actele şi faptele despre care au luat cunoştinţă în
cadrul activităţii lor, chiar şi după încetarea funcţiei, cu excepţia cazurilor în care legea sau
părţile interesate îi eliberează de această obligaţie.
Executorii judecătoreşti au obligaţia să participe, cel puţin o dată la 3 ani, la programe
de formare profesională continuă organizate de Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti,
de camerele executorilor judecătoreşti de pe lângă curţile de apel, de instituţii de învăţământ
superior din ţară sau din străinătate ori la alte forme de perfecţionare profesională.
Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti aprobă anual, la propunerea camerelor
executorilor judecătoreşti de pe lângă curţile de apel, programul de formare profesională
continuă a executorilor judecătoreşti.
Modul de organizare a activităţilor de formare profesională continuă, precum şi
modalităţile de evaluare a îndeplinirii acestei obligaţii sunt prevăzute de regulamentul de
aplicare a prezentei legi şi de statutul profesiei.
Răspunderea civilă a executorului judecătoresc poate fi angajată, în condiţiile legii
civile, pentru cauzarea de prejudicii prin încălcarea obligaţiilor sale profesionale.
Asigurarea de răspundere profesională a executorului judecătoresc se realizează prin
Casa de asigurări constituită în acest scop.
Este interzis executorilor judecătoreşti să dobândească direct sau prin persoane
interpuse, pentru ei sau pentru alţii, bunurile ce au făcut obiectul activităţii de executare silită.
Răspunderea disciplinară a executorului judecătoresc intervine pentru următoarele
abateri:
- nerespectarea secretului profesional;
- încălcarea incompatibilităţilor şi interdicţiilor prevăzute de lege;
- săvârşirea unor fapte care aduc atingere onoarei, probităţii profesionale ori bunelor
149
moravuri;
- neîndeplinirea obligaţiilor privind formarea profesională a executorilor judecătoreşti
stagiari, angajaţi pe bază de contract;
- întârzierea sistematică şi neglijenţa în efectuarea lucrărilor;
- absenţa nejustificată de la birou;
- omisiunea de a efectua publicitatea vânzării prin Registrul electronic de publicitate a
vânzării bunurilor supuse executării silite.
Acţiunea disciplinară se exercită de ministrul justiţiei sau de Colegiul director al
Camerei executorilor judecătoreşti şi se judecă de Consiliul de disciplină al acesteia, format din
3 membri aleşi de adunarea generală a Camerei executorilor judecătoreşti, pe o perioadă de 3
ani.
Pentru suspendarea din funcţie sau excluderea din profesie este obligatorie cercetarea
prealabilă, care se efectuează de inspectori generali din cadrul direcţiei de specialitate din
Ministerul Justiţiei sau de Colegiul director al Camerei executorilor judecătoreşti.
Audierea celui în cauză este obligatorie, acesta fiind îndreptăţit să ia cunoştinţă de
conţinutul dosarului şi să-şi formuleze apărarea.
Consiliul de disciplină al Camerei executorilor judecătoreşti citează părţile şi pronunţă
o hotărâre motivată care se comunică acestora.
Împotriva hotărârii Consiliului de disciplină al Camerei executorilor judecătoreşti
părţile pot face contestaţie, în termen de 15 zile de la comunicare, la Comisia superioară de
disciplină a Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti, care judecă în complet de 5 membri.
Hotărârea Comisiei superioare de disciplină este definitivă şi poate fi atacată cu contestaţie la
curtea de apel.
Sancţiunile disciplinare se aplică în raport cu gravitatea faptelor şi constau în:
- mustrare;
- avertisment;
- amendă de la 500 lei la 3.000 lei, care se face venit la bugetul Camerei executorilor
judecătoreşti în a cărei rază teritorială este situat biroul executorului judecătoresc
respectiv. Neachitarea amenzii în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a
hotărârii prin care s-a stabilit sancţiunea disciplinară atrage suspendarea de drept din
funcţie a executorului judecătoresc până la achitarea sumei. Hotărârea definitivă
constituie titlu executoriu;
- suspendarea din funcţie pe o durată de la o lună la 6 luni;
- excluderea din profesie.
În cazul în care împotriva executorului judecătoresc s-a luat măsura arestării preventive
ori a arestului la domiciliu sau în cazul în care s-a dispus în primă instanţă condamnarea ori
amânarea aplicării pedepsei, ministrul justiţiei, din oficiu sau la propunerea Consiliului Uniunii
Naţionale a Executorilor Judecătoreşti, va lua măsura suspendării din funcţie a acestuia până la
soluţionarea procesului penal, potrivit legii.
Ministrul justiţiei dispune excluderea din profesie a executorului judecătoresc
condamnat sau cu privire la care s-a dispus amânarea executării pedepsei, începând cu data
rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti de condamnare.
150
În caz de suspendare sau excludere din profesie ştampila, legitimaţia, registrele şi
lucrările executorului judecătoresc suspendat sau exclus vor fi depuse, în termen de 5 zile, sub
luare de semnătură, la Camera executorilor judecătoreşti în a cărei rază teritorială este situat
biroul acestuia. Camera executorilor judecătoreşti are obligaţia de a asigura continuarea
lucrărilor neexecutate.
5. DESFĂŞURAREA ACTIVITĂŢII EXECUTORILOR JUDECĂTOREŞTI
5.1. Îndeplinirea atribuțiilor de către executorul judecătoresc. Actele executorului

judecătoresc
Executarea silită şi celelalte acte care sunt de competenţa executorului judecătoresc se
îndeplinesc la cerere, dacă legea nu dispune altfel.
Toate actele efectuate de executorul judecătoresc se redactează în limba română.
Persoanele interesate care nu vorbesc sau nu înţeleg limba română au dreptul să ia cunoştinţă
de cuprinsul actului prin intermediul unui interpret sau traducător.
În îndeplinirea atribuţiilor şi îndatoririlor sale, executorul judecătoresc va întocmi
încheieri, procese-verbale şi alte acte de procedură, cu formele şi în termenele prevăzute de
lege.
La cerere, în termen de cel mult 5 zile, executorul va elibera copii de pe actele întocmite
în îndeplinirea atribuţiilor sale oricărei persoane care justifică un interes.
Executorul judecătoresc îşi îndeplineşte atribuţiile cu respectarea dispoziţiilor prezentei
legi, a statutului profesiei şi a regulamentului de aplicare a prezentei legi, precum şi ale Codului
de procedură civilă şi ale altor legi aplicabile în materie.
Actele privind executarea silită se îndeplinesc la sediul biroului executorului
judecătoresc, în timpul programului de lucru afişat în mod corespunzător sau la locul efectuării
executării.
În cazul în care întocmirea unui act nu suferă amânare din motive obiective, acesta va
putea fi îndeplinit şi în afara programului de lucru.
Refuzul executorului judecătoresc de a îndeplini atribuţiile care îi revin în competență
(mai puțin cele referitoare la executarea silită) se motivează, dacă părţile stăruie în cererea de
îndeplinire a acestora, în termen de cel mult 5 zile de la data refuzului.
În cazul refuzului nejustificat de îndeplinire a atribuţiilor date de lege în competența
executorului judecătoresc (mai puțin cele privitoare la efectuarea actelor de executare silită),
partea interesată poate introduce plângere, în termen de 5 zile de la data la care a luat cunoştinţă
de acest refuz, la judecătoria în a cărei rază teritorială îşi are sediul biroul executorului
judecătoresc. Judecarea plângerii se face cu citarea părţilor. Hotărârea judecătoriei este supusă
numai apelului. Executorul judecătoresc este obligat să se conformeze hotărârii judecătoreşti
rămase definitivă.
Cei interesaţi sau vătămaţi prin actele de executare pot formula contestaţie la executare,
în condiţiile prevăzute de Codul de procedură civilă.
Actele îndeplinite de executorii judecătoreşti, care prezintă erori materiale sau omisiuni
151
vădite, vor fi îndreptate sau completate de către aceştia, la cerere sau din oficiu, cu citarea
părţilor, dacă lucrările cuprind date care fac posibilă îndreptarea greşelilor sau completarea
omisiunilor.
La cererea părţii de a i se elibera un duplicat al actului original biroul executorului
judecătoresc care a întocmit acel act va elibera duplicatul în termen de cel mult 5 zile. Duplicatul
are aceeaşi forţă probantă ca şi originalul.
În cazul îndeplinirii atribuţiilor privind recuperarea pe cale amiabilă a creanțelor,
raporturile dintre executorul judecătoresc şi client sunt supuse, prin asemănare, regulilor
mandatului. Remiterea de către client a înscrisului original constatator al creanţei constituie
mandat de încasare a acesteia.
Actele executorilor judecătoreşti sunt supuse, în condiţiile legii, controlului instanţelor
judecătoreşti competente. Persoanele vătămate prin actele de executare pot formula contestaţie
la executare, în termenul și condiţiile prevăzute de Codul de procedură civilă.
5.2. Controlul profesional

Activitatea executorilor judecătoreşti este supusă controlului profesional.
Controlul profesional se exercită de Ministerul Justiţiei, prin inspectori generali de
specialitate, şi de Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti, prin consiliul său de
conducere, şi va avea în vedere:
- organizarea şi funcţionarea camerelor executorilor judecătoreşti şi a birourilor
executorilor judecătoreşti;
- calitatea actelor şi lucrărilor efectuate de executorii judecătoreşti;
- comportarea executorilor judecătoreşti în raporturile de serviciu, cu autorităţile publice
şi cu persoanele fizice şi juridice.
5.3. Arhiva, registratura și evidențele biroului executorului judecătoresc

Biroul executorului judecătoresc va avea arhivă şi registratură proprii.
Arhiva activităţii executorilor judecătoreşti este proprietatea statului, se păstrează, se
conservă şi se predă în condiţiile legii.
Secretariatul va efectua operaţiuni privind primirea, înregistrarea şi expedierea
corespondenţei, înregistrarea şi îndosarierea actelor, păstrarea registrelor, precum şi alte lucrări
cu caracter auxiliar necesare pentru buna desfăşurare a activităţii executorului judecătoresc.
Birourile de executori judecătoreşti trebuie să ţină evidenţa financiar-contabilă, potrivit
legii.
Întrebări:
- Care sunt atribuțiile date în competența executorilor judecătorești ?
- Care sunt condițiile pe care trebuie să le îndeplinească o persoană care dorește să
devină executor judecătoresc ?
- Care sunt cazurile de suspendare din funcția de executor judecătoresc ?
152
- Care sunt situațiile de încetare a calității de executor judecătoresc ?
- Care sunt abaterile disciplinare pe care le poate săvârși un executor judecătoresc ?
- Care sunt sancțiunile disciplinare aplicabile executorilor judecătorești ?
153

OSJ Suport de Curs 2020-2021

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

OSJ Suport de Curs 2020-2021

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași

I .Informații generale despre curs

Titlul disciplinei:ORGANIZAREA SISTEMULUI JUDICIAR

II. Informații despre coordonatorul de disciplină

III. Condiționări și cunoștințe pre-rechizite

Înscrierea la curs este condiționată de parcurgerea cursurilor de – nu este cazul

IV. Obiectivele și competențele asigurate

V. Structura cursului – pe unități de învățare, cu indicarea duratei de parcurgere

VI. Numărul și formatul lucrărilor de verificare pe parcurs

VII. Metodele și instrumentele de evaluare

VIII. Bibliografie obligatorie și resurse suplimentare

Obiectiv general: însușirea noțiunilor referitoare la principiile organizării judiciare și

După parcurgerea acestei unități de învățare, studentul va putea să:

Planul unității de învățare 1

1. PRINCIPIILE ORGANIZĂRII JUDICIARE

1.1. Instituțiile prin intermediul cărora se realizează justiția

1.2. Instanțele judecătorești

1.3. Ministerul Public

1.4. Ministerul justiției

Accesul la justiție reprezintă un ansamblu de drepturi de care beneficiază justițiabilii,

2.1. Libertatea sesizării organelor judiciare

2.2. Egalitatea în fața legii

2.3. Asistența judiciară internațională

3. DISPOZIȚII GENERALE PRIVIND PROCEDURA JUDICIARĂ

3.1. Dreptul la un proces echitabil

3.2. Distribuirea aleatorie și continuitatea completului de judecată

3.3. Publicitatea ședințelor de judecată

3.4. Limba în care se desfășoară procedura judiciară

3.5. Dreptul la apărare

3.6. Obligativitatea hotărârilor judecătorești

3.7. Completul de divergență

Obiectiv general: însușirea cunoștințelor referitoare la organizarea instanțelor

Planul unității de învățare 2

1. ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE

1.1. Organizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție

1.2. Competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Completele de 5 judecători în materie civilă judecă:

ÎCCJ se constituie în Secţii Unite pentru:

1.3. Conducerea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

c) Adunarea generală a judecătorilor ÎCCJ se întruneşte pentru:

1.4.Completele de judecată ale Înaltei Curți de Casație și Justiție

În celelalte materii, completele de judecată se compun din 3 judecători ai aceleiaşi secţii.

2. CURŢILE DE APEL, TRIBUNALELE, TRIBUNALELE SPECIALIZATE ŞI

2.2. Organizarea tribunalelor

2.3. Organizarea tribunalelor specializate

2.4. Organizarea judecătoriilor

2.5. Competența completelor și secțiilor specializate pentru minori și familie

2.6. Înființarea secțiilor și completelor specializate

3.1. Președinții și vicepreședinții instanței

3.2. Colegiile de conducere

3.3. Adunările generale ale judecătorilor

Adunările generale ale judecătorilor au următoarele atribuţii:

4.1. Stabilirea completelor de judecată

4.2. Compunerea completelor de judecată

5.1. Numirea asistenților judiciare. Condiții

5.2. Statutul profesional al asistenților judiciari. Răspunderea disciplinară

6. MAGISTRAŢII-ASISTENŢI AI ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE ȘI

6.1. Statutul profesional al magistraților asistenți

6.2. Atribuțiile prim-magistratului asistent, ale magistraților-asistenți șefi și ale

Magistraţii-asistenţi şefi au următoarele atribuţii:

- participă la şedinţele de judecată ale secţiilor şi ale Completului de 5 judecători;

Instanţele militare sunt:

Obiectiv general – însușirea cunoștințelor referitoare la organizarea Ministerului Public

Planul unității de învățare 3