Nemaipomenita poveste

a lui Peter Schlemihl

Adelbert Von Chamisso
 Adelbert von Chamisso
(n. 30 ianuarie 1781-d. 21 august 1838)

Poet si botanist german;

Autorul operei Nemaipomenita poveste a lui Peter
Schlemihl;
Publicata in anul 1814 in volumul Nuvela romantica
germana;
Autorul celei mai stranii productii literare din istoria
Romantismului.
 Numele Schlemihl :

un om fara noroc,

un om ghinionist,
oximoron< cuprinde două perspective şi două valorizări
contradictorii ale aceleiaşi figure.
 Motivul umbrei
,,disparuse fara urma, ca o umbra’’ (cand omul in haine cenusii s-a facut disparut
timp de un an);
,,fara nicio umbra de banuiala’’ (referire la mama Minei in momentul in care
Schlemihl isi face aparitia la consilierul silvic);
,,Are oricum o umbra nepatata!’’ (vorbele spuse de tatal Minei sotiei sale, pentru
a o convinge ca Rascal este un om demn pentru fata lor);
,,invata sa respecti mai intai umbra, si apoi banul’’ (cuvinte transmise lui Chamisso
in ultima scrisoare, ca morala a faptelor desavarsite).
 Umbra:
parte integrantă a personalităţii unui individ,
umbra-fenomen care relevă absenţa luminii.
Aşa se explică şi uşurinţa cu care Peter a
încheiat pactul. În momentul în care i se
descoperă infirmitatea:
„Eu mi-am pierdut cumpătul în aşa chip încât am
început aproape să aiurez:
-La urma urmei, o umbră nu este decât o umbră. Se
poate trăi şi fără ea şi nu înţeleg de ce trebuie să facem
atâta scandal din cauza ei.’’
 Absenţa umbrei
 o alegorie a exilării din patrie,
 a pierderii situaţiei sociale,
 a pierderii respectului semenilor.
De aceea Peter lasă acest îndemn autorului:
„Iar ţie, dragul meu Chamisso, îţi las moştenire această poveste minunată care ar putea,
eventual, să folosească drept învăţătură multora dintre locuitorii acestui pământ, după ce eu
voi fi dispărut. Tu însă, prietene, dacă vrei să trăieşti printre oameni, învaţă să respecţi mai
întâi umbra şi numai apoi banul. Dacă doreşti însă să trăieşti numai prin tine şi prin fiinţa
ta, oh, atunci nu ai nevoie de nici un sfat.”
In opera, umbra nu se identifică cu sufletul. În trocul pe care-l
face cu bătrânul în gri, el cedează umbra în schimbul pungii lui
Fortunatus. Abia după aceea i se cere sufletul pentru a primi
umbra înapoi.
Pierderea umbrei îi aduce dispretul celor din jur lui Schlemihl;
chiar dacă din punct de vedere afectiv devine un infirm, acesta
câştigă din punct de vedere material. Renunţand la pungă, el
primeşte în schimb cizmele miraculoase care-l vor purta pe căile
cunoaşterii raţionale ajungând, în final, un savant izolat de lume.